Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
VASE DE LABORATOR
Vasele şi ustensilele utilizate în vederea efectuării diferitelor operaţiuni în laboratorul de
chimie generală şi anorganică sunt confecţionate din sticlă, porţelan, metal, plastic sau lemn.
Sticla, materialul cel mai frecvent utilizat pentru confecţionarea ustensilelor de laborator,
trebuie să prezinte anumite caracteristici şi proprietăţi care pot varia în funcţie de compoziţia şi
provenienţa sticlei:
Transparenţa – datorată structurii amorfe a sticlei, permite urmărirea cu uşurinţă a
proceselor şi fenomenelor care au loc în recipient.
Rezistenţa la agenţi chimici (inerţia chimică) – recipientele din sticlă trebuie să fie
rezistente la acţiunea agenţilor corozivi sau caustici (soluţii acide sau alcaline concentrate,
etc.); sticla obişnuită prezintă o rezistenţă relativ crescută în contact cu soluţiile acide
(este puternic atacată de acidul fluorhidric (HF)), dar are o rezistenţă mai redusă la
contactul îndelungat cu soluţii alcaline concentrate; în soluţii acide are loc fenomenul de
schimb al ionilor de sodiu (Na+) din compoziţia sticlei cu protoni (H+) din soluţia acidă,
fenomen care conduce la solubilizarea sticlei; în soluţii bazice are loc un atac al sticlei
prin ruperea legăturilor Si–O.
Rezistenţa la şoc termic – sticla trebuie să prezinte un coeficient de dilatare termică mic;
pentru recipientele confecţionate din sticlă obişnuită se recomandă evitarea şocurilor
termice brutale şi încălzirea direct în flacăra.
Rezistenţa la şoc mecanic – recipientele de sticlă trebuie să reziste la variaţiile de
presiune.
Sticla este confecţionată din amestecuri de silicaţi care provin din nisip de puritate
avansată sau cuarţ natural. Se adaugă în proporţii variabile, hidroxid de aluminiu, carbonaţi şi
oxizi ai metalelor alcaline, calcar pur şi dolomită (surse de săruri de calciu şi magneziu). În
compoziţie mai intră şi o serie de aditivi care fie facilitează procesul de fabricaţie a sticlei, fie
îmbunătăţesc proprietăţile acesteia. În vederea obţinerii sticlei amestecurile sunt încălzite la
temperaturi de peste 1500oC.
Îndepărtarea alcalinităţii superficiale se realizează prin tratarea suprafeţei sticlei cu dioxid
de sulf, SO2, în condiţii de temperatură şi umiditate controlate.
Adaosul de oxid de bor, B2O3, (sticla borosilicat) conferă sticlei proprietăţi îmbunătăţite
în raport cu sticla obişnuită, în special o rezistenţă crescută la şoc termic.
Protecţia împotriva radiaţiei ultraviolete este conferită de prezenţa sulfurilor şi a oxizilor
de fier (III).
Culoarea este conferită de prezenţa unor oxizi ai metalelor tranziţionale: verde – oxizi de
fier şi crom, gri – oxizi de nichel, violet – oxizi de mangan, albastru – oxizi de cobalt, roşu sau
verde – oxizi de cupru.
În funcţie de provenienţă, respectiv de proporţia diferiţilor compuşi din compoziţia sticlei
se disting mai multe tipuri de sticlă cu proprietăţi caracteristice: sticla de Turingia, Jena 20,
Rasotherm, Pyrex, Turda, Turdatherm, Pyrom, etc.
Porţelanul reprezintă o varietate de produse ceramice de culoare albă, translucide şi cu
porozitate foarte scăzută. Materialele utilizate în confecţionarea porţelanului sunt diferite varietăţi
de silicaţi, caolin, feldspat, cuarţ, în proporţii variabile. În vederea obţinerii porţelanului
amestecurile sunt încălzite la temperaturi de aproximativ 1400°C.
Porţelanul prezintă un coeficient de dilataţie termică mic, apropiat celui al sticlei de
borosilicaţi, fiind rezistent la variaţii importante de temperatură. Recipientele din porţelan pot fi
1
LP 2 Vase de laborator
încălzite până la temperaturi de 1300oC (porţelanul neglazurat) sau 1100 - 1200oC (porţelanul
glazurat). Porţelanul este rezistent la acţiunea soluţiilor alcaline sau acide concentrate. Creuzetele
sau capsulele de porţelan pot fi însă atacate la încălzirea sau topirea bazelor si carbonaţilor.
Materialele plastice utilizate în mod curent pentru confecţionarea instrumentelor de
laborator sunt polietilena şi polipropilena.
Polietilena este albă, translucidă până la opacă, modificându-şi culoarea în contact cu
lumina. Rezistă la temperaturi de până la 100oC. Polietilena este inertă la acţiunea acizilor şi
bazelor concentrate; rezistenţa la acţiunea solvenţilor organici variază în funcţie de natura
solventului utilizat.
Polipropilena prezintă proprietăţi şi comportament asemănător polietilenei la contactul cu
acizi, baze sau solvenţi organici. Avantajul folosirii polipropilenei este rezistenţa mai crescută la
încălzire (până la 120oC).
În vederea creşterii rezistenţei la încălzire se poate utiliza şi polimetilpentena care rezistă
la temperaturi de până la 180oC.
Metalul are o utilizare relativ redusă pentru confecţionarea vaselor şi instrumentelor de
laborator.
În vederea încălzirii la temperaturi ridicate a substanţelor corozive se utilizează creuzete
din oţel inoxidabil, nichel sau platină.
Cuprul, având o conductibilitate termică crescută, se utilizează la confecţionarea
generatoarelor de vapori, a serpentinelor etc.
În scopuri speciale se utilizează argintul, platina, staniul, nichelul sau diferite aliaje cu
punct de topire scăzut.
Platina, argintul şi nichelul se utilizează frecvent pentru confecţionarea de electrozi.
2
LP 2 Vase de laborator
3
LP 2 Vase de laborator
2.2.Fiola de cântărire
Recipient cu partea superioară şi dopul şlefuit care asigură închiderea corespunzătoare
Se utilizează:
o la cântărirea cu precizie a cantităţilor mici de substanţe
o la cântărirea substanţelor toxice sau care emit vapori toxici sau inflamabili
o la uscarea substanţelor (fiola de cântărire joasă, cu diametrul mare, datorită suprafeţei
mari de evaporare)
4
LP 2 Vase de laborator
2.3. Cristalizor
Vas de sticlă jos şi larg, cu pereţii drepţi sau oblici şi cu fund plat
Se utilizează la concentrare rapidă a soluţiilor, cristalizare şi recristalizare (datorită suprafeţei
de evaporare mari)
2.4. Pâlnii
Instrumente confecţionate din sticlă sau porţelan, cu pereţii groşi
Au unghiul de deschidere de 60o şi tubul (piciorul) vertical de lung sau scurt
Pâlnia Büchner prezintă o placă perforată ce foloseşte ca suport al materialului filtrant (de
regulă se utilizează silicagel de diferite porozităţi care poate fi plasat la nivelul plăcii din
construcţie)
Pâlnia de separare prezintă un robinet prevăzut cu dop rodat
Pâlnia de picurare
Se utilizează:
Pâlnia simplă – la transvazarea lichidelor dintr-un recipient în altul sau pentru operaţia
de filtrare simplă, ca suport al hîrtiei de filtru.
Pâlnia Büchner – la operaţia de filtrare la vid
Pâlnia de separare – la separarea lichidelor nemiscibile, cu densităţi diferite.
Pâlniile cu picior scurt se utilizează când în urma filtrării interesează filtratul sau pentru
filtrarea soluţiilor fierbinţi, când se poate evita astfel răcirea soluţiilor şi respectiv precipitarea
solutului la nivelul pâlniei.
. .
Pâlnie simplă Pâlnie Buchner Pâlnie filtrantă Pâlnie cu şlif
5
LP 2 Vase de laborator
6
LP 2 Vase de laborator
2.8. Exicator
Vas de sticlă prevăzut cu un capac rodat care asigură închiderea etanşă, cu două
compartimente delimitate prin intermediul unei plăci de porţelan perforate. Compartimentul
din partea inferioară conţine o substanţă higroscopică cu rolul de a asigura în exicator o
atmosferă perfect uscată. Ca substanţe higroscopice, cu proprietăţi deshidratante se utilizează:
clorura de calciu anhidră (CaCl2), pentaoxidul de fosfor (P2O5), acidul sulfuric (H2SO4),
hidroxidul de sodiu (NaOH) – ultimele două substanţe au o utilizare mai restrânsă datorită
proprietăţilor corozive accentuate.
Exicatoarele pot fi conectate la o instalaţie de producere a vidului, prin intermediul unui tub
lateral de la nivelul capacului – creştere a eficienţei uscării
Se utilizează la uscarea lentă şi conservarea în atmosferă lipsită de vapori de apă a
substanţelor care absorb umiditatea din aer
Produsul destinat uscării se aşează pe placa de porţelan într-o fiolă de cântărire, capsulă de
porţelan sau pe o sticlă de ceas.
2.9. Bagheta
Este confecţionată din sticlă, cu diametrul de 3 – 4 mm şi lungimi variabile.
Se utilizează pentru omogenizarea amestecurilor lichide, în operaţia de decantare sau
transvazare de lichide.
7
LP 2 Vase de laborator
8
LP 2 Vase de laborator
o Permit măsurarea unui volum fix de lichid, respectiv cel indicat pe pereţii vasului
o Permit prepararea de soluţii de concentraţii determinate pornind de la substanţe solide
sau soluţii mai concentrate.
3.3. Pipeta
Are formă cilindrică, este confecţionată din sticlă de diferite diametre, cu un capăt subţiat,
având sau nu scară gradată:
o Pipeta cu scară gradată, cu capacităţi cuprinse între 1 şi 50 ml, are nivelul 0 marcat
fie la partea superioară fie la partea inferioară a pipetei
o Pipeta fără scară gradată, cu capacităţi cuprinse între 1 şi 100 ml, are marcată doar
unul sau două repere care indică capacitatea maximă a pipetei
o Pipeta cu bulă prezintă un rezervor situat la mijlocul pipetei şi o singură gradaţie care
indică capacitatea pipetei.
Se utilizează la prelevarea cu precizie a volumelor de lichide.
Micropipetele, utilizate pentru măsurarea cu precizie a volumelor mici de lichide au
capacităţi cuprinse între 0,5 şi 0,005 ml.
3.4. Biureta
Cilindru de sticlă, cu diametre variabile, care prezintă la partea efilată (capătul de golire) un
robinet de sticlă sau un tub de cauciuc închis cu ajutorul unei cleme metalice
Are volumul variabil: 10 ml, 25 ml sau 50 ml; microbiuretele au volume de 2 sau 5 ml
Se utilizează în analiza volumetrică în vederea prelevării cu precizie crescută a volumelor de
lichide. Eroarea dată de o biuretă este de 0,05 ml.
9
LP 2 Vase de laborator
4.2. Capsula
Vase din porţelan glazurat, de diferite diametre şi volume
Se utilizează în vederea calcinării, încălzirii sau concentrării diferitelor soluţii
10
LP 2 Vase de laborator
11
LP 2 Vase de laborator
Stative
Cleme diverse
12
LP 2 Vase de laborator
Cleşti metalici
Becuri de gaz
8. Instrumente confecţionate din cauciuc:
Instrumentele de cauciuc utilizate în laboratorul de chimie sunt: dopurile, diferitele tipuri de pară
de cauciuc, tuburile de cauciuc.
13
LP 2 Vase de laborator
Dopuri
Tuburi
Pare de cauciuc
14