TERTULIAN, SOLDAT AL LUI CRISTOS

Anton ADMUT Convorbiri literare, anul CXXXVI

ncepnd cu a doua jumtate a secolului al II-lea, ntlnim n literatura crestin opere n limba latin. Cel mai vechi document de limb latin crestin l reprezint Actele martirilor sicilitani. Documentul relateaz judecata si moartea a 12 martiri din Africa Proconsular, executati la Cartagina. nceputurile literaturii latine crestine trebuiesc, deci, puse n Africa. Ieronim ncearc, n De viris illustribus (cap. 53), s mute fenomenul, ca origine, la Roma, prin Victor (episcop al Romei) si Apoloniu, dar nu convinge. n Apus, literatura latin crestin debuteaz prin traduceri partiale ale Bibliei din limba greac. Tertulian nsusi va traduce citatele sale biblice din originalul grecesc. S mai spunem c Lucretiu si Seneca se plngeau de srcia limbii latine din vremea lor. Cu timpul, limba se cizeleaz, devine mai rafinat si un african, Tertulian, va crea latin crestin. Interesant c pn prin secolul al III-lea scriitori romani precum Clement, Herma, Justin sau Ipolit se serveau, n scris, de limba greac. Pe scurt, Tertulian poate fi socotit ntemeietorul terminologiei teologiei latine. Nu posedm o prea bogat informatie cu privire la viata lui Tertulian. Doar o scurt nsemnare a lui Ieronim si cteva destinuiri ale lui Tertulian, acestea snt, aproape, singurele documente. Despre anul nasterii nu se stie nimic sigur. Ieronim spune c timpul nfloririi sale cade sub Sever si Caracalla. Tertulian apare ca scriitor n ultimul deceniu al secolului al II-lea, si pentru c nici o imperfectiune tinereasc nu se mai observ n prima sa scriere, putem admite c s-a nscut pe la anul 160. Aceasta cu att mai mult, dup cum spune Ieronim, cu ct Tertulian era de vrst mijlocie cnd a trecut la montanism. De la Ieronim aflm c tatl lui Tertulian era centurion proconsular. Fiul studiaz la Cartagina si devine retor si jurist. n mprejurri necunoscute, pe la anul 195, se converteste. n De resurrectione carnis mrturiseste c a trecut la crestinism miscat fiind de statornicia martirilor crestini n credinta lor. Din momentul convertirii s-a pus n serviciul crestinismului. Prilejuri de a-si demonstra n practic talentul si energia nu lipseau. n 197 ridic moralul crestinilor nchisi la Cartagina (Ad martyras); apr pe crestini mpotriva calomniilor pgne (Ad nationes); n acelasi an, n mod direct, apr pe crestini printr-o pledoarie adresat guvernatorilor provinciilor romane (Apologeticum). Curajul lui uimeste lumea pentru c nimeni pn la el nu a folosit cuvinte mai tari si mai elocvente ntru aprarea crestinilor. Nu se putea ca un astfel de om s nu dobndeasc o mare autoritate asupra crestinilor. Ieronim spune c a fost si preot; nimic nu dovedeste aceasta. Pe de alt parte, activitatea lui de apologet, polemist si doctor pentru si n Biseric, ar fi greu de explicat dac nu s-ar accepta investirea lui oficial cu taina preotiei. Oricum, nu i s-a reprosat, cel putin n secolele de nceput, c si-a luat responsabilitti didactice fr s posede si titlul oficial care s le acopere. ndemnat poate de rigorismul su, sau, de ce nu, de invidia si rutatea unor frati clerici, ncepe s simpatizeze cu montanistii si, n 213, ader formal la sect. Faptul acesta i si mparte viata (activitatea literar) n dou etape: aceea n care a rmas credincios Bisericii si aceea n care a scris pentru aprarea noii credinte. A fost sau nu cstorit? Din Ad uxorem reiese acest lucru. Nimeni nu l-a acuzat vreodat de imoralitate conjugal. Cstoria este n legtur cu problema preotiei lui Tertulian. Secolul al XIX-lea, mai cu seam, socoteste c a fost preot si c a trit printre laici pn la moarte. Se

prevaleaz de unele citate din De exhortatione castitatis si De monogamia. n cap. 7 din prima lucrare spune: Am gresi dac am crede c ceea ce nu se permite preotilor se permite laicilor. Oare noi laicii nu sntem preoti. Citim n De monogamia: cnd ne revoltm si ne suprm mpotriva clerului, atunci toti sntem una, sntem preoti. Nu putem ns pune mare pret pe aceste afirmatii ntruct ele snt emise cnd Tertulian era deja un montanist convins. Romanocatolicii, apelnd la autoritatea lui Ieronim, contest lui Tertulian preotia. Prin aceasta se ndreptteste celibatul clerului si se afl n persoana lui Tertulian un exemplu clasic. Protestantii snt mpotriv si vor s arate prin aceasta lipsa de vechime a tainei preotiei, netemeinicia ei, cu probe patristice. E violent n limbaj, ndrznet, chiar crud. Le spune pgnilor c orice s-ar ntmpla crestinii snt vinovati: crestinii la lei. Devine apocaliptic: nu v vom lsa dect templele. Cnd are adversarul n fat, e aspru. E un simplu soldat care nu caut dect lupta si care uit s-si respecte adversarul. E un dialectician subtil, prefcut de multe ori, si exceleaz n arta de a ridiculiza. E socratic pe jumtate si totdeauna e jumtatea lui. Aminteste de tria lui Luther si de verva injurioas a lui Calvin. Intolerant pn la extrem mai ales fat de pgni, le spune, pentru a pune capt discutiei: credo quia ineptum. Are ns si rbdare, dar numai atunci cnd vorbeste sau scrie crestinilor. Le cere acestora, n De baptismo: Numai att v rog, ca atunci cnd v faceti rugciunea, s v amintiti si de Tertulian, cel plin de pcate (cap. 1). Si ca un spirit contradictoriu ce era afirm: religia nu trebuie s se impun prin constrngere. n alt loc citim: pe eretici trebuie s-i constrngi, nu s-i atragi, s-i nvingi, nu s-i convingi. S-a spus c dac ar fi trit n timpul lui Diocletian ar fi fost un persecutor de prim mn. Nu suporta pe eretici, pe filosofi, pe poeti. Ereziile snt n ordine moral ceea ce snt bolile fat de ordinea fizic. El, cel dinti, formuleaz principiul supunerii absolute fat de traditie. Ereticilor s nu le explici! nseamn aceasta a pierde timpul. Cu ei trebuie rupt orice relatie de comunitate. Tertulian nu e aplicat spre metafizic. Urste pgnismul att de mult nct n ura aceasta se topeste si filosofia si literatura pgn. Filosoful este pentru el un animal gloriosum, un interpret al erorii. Printii alexandrini admiteau c actiunea logosului s-a manifestat si n lumea pgn. Nu, declam Tertulian! A filosofa nseamn o mizerabil ntortochere a adevrului. Nu e de mirare c filosofii au intervertit Vechiul Testament. Apologeticum arat: Nu datorati, filosofi, toate, Sfintei Scripturi? Nimic nu este mai absurd dect metempsihoza lui Pitagora, dar sub ea se recunoaste nvttura despre nvierea trupului. Doar Seneca se bucur de o oarecare pretuire. i spune: Seneca saepe noster pentru rigorismul stoic predicat dar nepracticat si pe care n-a stiut s-l insufle nici mcar discipolului su, Nero. De ce tocmai Nero? Pentru c el avea s fie pentru crestini al doilea Anticrist iar pentru Roma cel mai imoral si nevolnic mprat. n De spectaculis citim: acesti ntelepti si filosofi vor arde n acelasi cuptor cu discipolii lor... Acesti poeti vor tremura de fric naintea tribunalului neasteptat al lui Cristos. Acelasi lucru va astepta si pe poetii tragici; ei vor fi mai tragici n torturi dect tragediile lor. Ereticii si filosofii au copiat pe Platon si pe Epicur, au mprumutat de la Aristotel dialectica aceea fals. Vor s explice totul dar se pierd n genealogii si parafraze fr noim. Unde aflm izvorul rului? Ne spune n De praescriptione haereticorum (cap. 7): Mizerabile Aristotel, tu ai pus bazele dialecticii artificale si rafinate de a construi si distruge, prin sentinte scurte, prin conjecturi penibile, adevrul... n afar de Cristos nu mai avem nevoie de altcineva si n afar de Evanghelie nu ne mai trebuie nici o alt cercetare. Dar, pentru c soarta nu uit s fie ironic, adversarul nenduplecat al filosofiei va cdea n capcana acesteia. Stia foarte bine limba greac,

limba filosofiei, iar Platon l capteaz n mod involuntar; nu se poate degaja de materialismul subiacent al sistemului platonician. Acuza nu e nendrepttit si de aceea el e mai curnd un crestin de inim dect de ratiune. Crestin a fost doar n constiinta sa sincer. Cnd a discutat metafizic nu a mai fost crestin ci supus fidel al filosofiei n care se cultivase. Un singur exemplu de preluare gresit a platonismului: dup Tertulian, negarea nvierii crnii este cea mai periculoas erezie. Problema este ns alta: cum un crestin att de devotat si supus Bisericii si Traditiei a sfrsit prin a cdea n erezie si a murit certat cu Biserica pe care cu atta talent si curaj o aprase? Ieronim ne spune: E invidia et contumeliis clericorum Romae eclesiae ad Montani dogma delapsus. Putem afla trei motive care l-au ndreptat pe Tertulian spre montanism. Mai nti relele proceduri ale bisericii care cuta s persecute pe oamenii talentati, deci invidia clerului. Apoi dorinta lui de a restabili vechea disciplin n vederea apropiatei veniri a Domnului. n rndul al treilea putem afla faptul c n scrierile ce urmeaz anului 207 ntlnim o anume revolt sufleteasc mpotriva liberalismului practicat atunci de Biserica Romei. Avem un montanism frigian, cel ntemeiat de Montan ca atare, si un altul african. Ultimul e nftisat ntr-o form mai inteligent si cere o abstinent complet. De notat c nu putem vorbi de un montanism specific african nainte de Tertulian, nct montanismul african poate fi asociat unei schisme. Cteva din trsturile adeptilor: snt devotati imperiului; se supun traditiei apostolice; dispretuiesc jocurile si petrecerile de orice fel; condamnau a doua cstorie; revelatia deplin nu au adus-o nici profetii si nici Cristos, ci Paracletul; dispretuiau asceza extrem a marcionitilor; admiteau apostolatul pentru femei. admiteau hiliasmul. Se pretinde c spre sfrsitul vietii Tertulian ar fi revenit n snul Bisericii. n realitate, Tertulian a murit montanist. ncepnd cu 203 scrierile sale se resimt de rigorismul montanist, iar ctre 207 se declar pe fat partizan al noii secte. n 213 rupe legtura cu Biserica Romei ntruct, n 210, erezia e condamnat de pap. Se ceart cu montanistii si si ntemeiaz propria sa sect (a tertulianistilor), cu biseric proprie. Secta dureaz pn ctre 370 cnd Sfntul Augustin o readuce n Biserica crestin. Nu se cunoaste nici data mortii lui Tertulian si nici mprejurrile. Stim doar, de la Ieronim, c a murit foarte btrn (ad decrepitam aetatem). Vicentiu de Lerin spune despre Tertulian c a fost pentru latini ceea ce Origen fusese pentru greci. Suprem omagiu. Ct de mare e Tertulian? S-a spus c, exceptnd erorile montaniste, opera sa s-ar putea numi o sum teologic a timpului. Montanismul devine astfel penibila tragedie a autorului. n Ad Rufinum, exclam Ieronim: ingenium laudo, haereses damna (i admir geniul, dar i condamn erorile). Consecinta? Biserica l-a respectat ca pe unul din nvttorii ei, dar nu l-a glorificat. Tertulian rmne creatorul teologiei de limb latin n Apus. Nu iubeste filosofia si crede despre filosofi c snt patriarhii ereticilor (Haereticorum patriarchi philosophi). La filosofi nu trebuie s cauti adevrul; ei nu-l cunosc. Revelatia nu se supune actului critic. Trebuie s cread omul nainte de a intra n scoala ratiunii. De idolatria (cap. 1) cuprinde celebra spus: Credo ut intelligam. Treimea e bine tratat de Tertulian. Iconomia este folosit, adic acea comunicare a fiintei

divine prin care se naste Sfnta Treime. Adversus Praxean spune: Conexus Patris in Filio et Filii in Paracleto tres eficiit cohaerentes, alterum ex altera; Qui tres unum sunt, non unus. Trei una snt, nu unul, si precizarea devine una din cele mai pretioase din dogma crestin. Tot n aceast scriere (cap. 12) apare pentru prima oar termenul persona: Altul este dup numele lui de persoan, nu de substant, pentru a-L deosebi, nu pentru a-L mprti. Persoana nu e identic cu substanta; ea distinge, nu mparte pe cei trei. Logosul preced crearea lumii, dar abia o dat cu creatia, iesirea Fiului din Tatl este nativitas perfecta. Tatl are deplintate dumnezeirii, Fiul doar derivatis totius et portio. E o nuant de subordinationism aici. Termenul persona e folosit si n Treime si n cristologie. n Cristos snt dou firi (substantiae, zice Tertulian). Unite, ele se deosebesc: firea divin se recunoaste prin minuni, cea uman prin suferinte. ntruparea e o realitate si aflm acum una din erorile autorului: nefecioria Mariei n timpul nasterii. Maria a fost fecioar n timpul zmislirii, dar nu poate fi si n timpul nasterii. Legea trupului, deschis prin nastere, nu-i permite. Tertulian rationeaz n acest loc; uit c faptele credintei snt mai presus de ntelegerea noastr, altfel nici n-ar trebui s fie crezute. Uit ce el nsusi a spus n De carne Christi: credibile est, quia ineptum est; certum est, quia impossibile est. Ct priveste expresia credo quia absurdum, Tertulian nu a folosit-o niciodat. Tertulian a fost un soldat al lui Cristos (milles Christi), un lupttor, un misionar. Cu asemena misionari, Cristos era sigur c va cuceri lumea.