1

Formele farmaceutice
Formele farmaceutice sau formele medicamentoase reprezinta modalitatile concrete de conditionare in farmacie sau in industrie a substantelor medicamentoase care se administreaza bolnavilor in scop profilactic sau terapeutic. Formele farmaceutice sunt, din punct de vedere fizico-chimic, sisteme disperse, alcatuite din componente cu diferite grade de marime (ioni, molecule, macromolecule, micele etc.) repartizate intr-un mediu de dispersie. Sistemele dispersate pot fi omogene sau eterogene. Sistemele disperse omogene formeaza o singura faza cu doua sau mai multe specii de molecule, disociate sau nu (dispersii moleculare). Exemple de sisteme disperse omogene sint solutiile medicamentoase, inclusiv solutiile extractive (macerate, infuzii, decocturi, tincturi, extracte). Sistemele disperse eterogene, sisteme discontinue sunt constituite din doua sau mai multe faze, deosebite intre ele prin proprietatile lor. Dupa dimensiunea particulelor fazei dispersate, sistemele disperse eterogene se clasifica in ultramicroeterogene, in care faza dispersata e alcatuita din particule de dimensiunile coloizilor (solutii coloidale, mucilagii etc.), microeterogene (emulsii, linimente, suspensii, unguente etc.) i macroeterogene (pulberi, granule, pilule, comprimate). In aceste doua din urma sisteme, faza dispersata este alcatuita din substante nedizolvate, care se prezinta sub forma de granule sau particule fine. In afara de acesta clasificare a formelor farmaceutice, dupa natura sistemului 1 dispers, exista i altele, dupa alte criterii, printre care amintim: Dupa numarul componentelor ce le contin: forme farmaceutice simple sau compuse, complexe. Forme farmaceutice elaborate in farmacie sau in industrie. Forme farmaceutice care sint prevazute in farmacopee (Farmacopeea Romana editia a IX-a; prescurtat: F.R.IX) denumite oficinale si cele care nu sint prevazute - neoficinale. Exemple de forme oficinale sint: pulberile, comprimatele, drajeurile, pilulele, granulele, capsulele, supozitoarele, unguentele, emplastrele, linimentele, solutiile medicamentoase, perfuziile, siropurile, solutiile extractive apoase, tincturile, extractele etc. Forme neoficinale sunt: pastilele, trochitii, ciocolatele, lotiunile, vinurile medicinale, aerosolii etc Dupa calea de administrare, deosebim preparate, administrate pe cale enterala sau digestiva (oral, perlingual, rectal), pe cale parenterala (in injectii intravenoase, subcutanate, intramusculare etc.), prin inhalare (gazele, aerosolii), pe cale cutanata, in aplicare pe mucoase (colire pentru ochi, supozitoare vaginale) etc.; Dupa consistenta lor deosebim forme farmaceutice solide, semisolide sau moi, lichide si gazoase. Clasificarea formelor farmaceutice I. Forme farmaceutice solide: pulberi, capsule, pilule si boluri, comprimate (tablete), granule, supozitoare, creioane.

II. Forme farmaceutice semisolide (moi): unguente, cerate, spunuri medicinale, emplastre, lichide adezive, linimente. III. Forme farmaceutice lichide: 1. Forme farmaceutice apoase nezaharate: solutii, suspensii. 2. Forme farmaceutice apoase zaharate: siropuri, potiuni, Iimonade. 3. Forme farmaceutice ce folosesc ca vehicul alcoolul etilic si alti solventi polari: solutii alcoolice, vinuri medicinale, oeturi medicinale. 4. Forme farmaceutice lichide cu solventi nepolari. 5. Forme farmaceutice uleioase: uleiuri cu proprieti farmacoterapice proprii, uleiuri medicamentoase, preparate uleioase injectabile. IV. Solutii extractive si extracte: solutii extractive apoase, tincturi, extracte fluide, moi si uscate. V. Forme farmaceutice gazoase: aerosoli. 1. FORMELE FARMACEUTICE SOLIDE 1. Pulberile. Pulberile sunt forme farmaceutice obinute prin divizarea fina a uneia sau mai multor substante medicamentoase solide. Din punct de vedere fizico-chimic sint sisteme disperse eterogene de solid in solid. Pentru a se obtine particule uniforme2substantele sunt pulverizate in mojare sau mori de diferite tipuri, amestecate si trecute prin sita. Gradul de maruntire al unei pulberi este determinat cu ajutorul unor site standard, care permit traversarea de catre particulele de anumite dimensiuni. Sitele sint numerotate conventional, in functie de dimensiunea laturilor interioare ale ochiurilor si de numrul de ochiuri corespunzatoare pe cm2. In farmacie se folosesc 9 tipuri de site. Sita nr. I corespunde gradului de maruntire denumit fragmente mari" i are latura ochiului de 6.3 mm. Sita nr. IX, cea mai fina, corespunde gradului de maruntire "pulbere extra fina", cu latura ochiului de 80 microni si 5900 de ochiuri pe cm2. Intre ele se situeaza sitele IIVIII de dimensiuni intermediare, ce corespund gradelor de maruntire caracterizate, respectiv, "fragmente mijlocii", "fragmente mici", "pulbere groscioara", "mijlocie", "semifine", "fina", si "foarte fina". Pulberile au, fata de alte forme farmaceutice, avantajul: c se prepare usor, permit realizarea unui amestec omogen a doua sau mai multe componente, o dizolvare mai rapida, extractia mai buna a principiilor activi. Pulberile pentru uz intern pot fi dizolvate sau amestecate in ap, lapte sau intr-un lichid aromatizat. Substantele medicamentoase pulverizate ofera o mare suprafata de

contact, dizolvndu-se sau dispersindu-se usor n continutul tubului digestiv, ceea ce faciliteaza absortia si explica de ce actioneaza mai repede ca pilulele, comprimatele sau drajeurile. Pulberile prezinta insa si o serie de dezavantaje, dintre care: -cel mai important este conservarea dificila, datorita suprafetei mari de contact cu factorii atmosferici (aerul, umiditatea i lumina) si cu microorganismele. Din aceasta cauza pulberile trebuie conservate in flacoane bine inchise. -Administrarea pulberilor pe cale orala este dificila in cazul substantelor cu gust neplacut sau care au o actlune iritanta locala. -Substantele higroscopice nu pot fi, in general, administrate sub forma de pulberi. -Unele substante organice pulverlzate, asociate intre ele in anumite proportli i la anumite temperaturi, dau amestecuri ce trec de la starea solida la cea lichida (amestecuri eutectice). Clasificarea pulberilor se poate face dupa mai multe criterii: a)Dupa compozitie, pulberile se impart in simple, constituite dintr-o singura substanta medicamentoasa si compuse, din doua sau mai multe substante. b) Dupa origine, deosebim pulberi sintetice si pulberi naturale. Acestea din urma pot fi c) de origine animala (preparate din glande endocrine), vegetala sau minerala, 3 Un tip special de pulberi de origine vegetala sunt speciile, amestecuri de plante sau parti de plante, uscate i maruntite potrivit, utilizate la obtinerea de solutii extractive (ex.: specii pectorale).
d) Dupa modul de prescriere, pulberile se elibereaza fie ca atare, nedivizate, fie divizate, adica impartite in doze. Pulberea neimpartita in doze se elibereaza intr-un singur ambalaj (pachet, punga de hirtie, cutle, borcan). Bolnavul ii masoara cantltatea de administrat o data, conform indicatiilor retelei, cu unitati de masura aproximative (lingurita. virful de cutit). Orientativ, cantltatea de pulbere dintr-o lingurita cintareste 2-3 g, in cazul pulberilor vegetale si 4-6 g in cazul sarurilor. Cantitatea de pulbere luata pe virful de cutit cntareste aproximativ 1-1,5 g in cazul pulberilor vegetale si 1-3 g in cazul sarurilor. In cazul pulberilor divizate, fiecare doza, exact cntarita, este impachetata in plicuri. Invelisul de hirtie, permeabil fata de umiditatea si gazele din mediul ambiant, poate fi inlocuit cu unul impermeabil (hirtie cerata, impregnate cu parafina, silicone sau hirtie pergaminata). Cantitatea minima care se poate administra intr-un plic este de 200 mg. In acesta forma pot fi administrate cantitati mart, de ordinul zecilor sau sutelor de grame. O alta modalitate de administrare a pulberilor divizate este in capsule amilacee sau gelatinoase. e) Dupa calea de administrare, deosebim pulberi pentru uz intern, administrate pe cale orala si pulberi pentru uz extern, pentru aplicare pe piele sau mucoase, care se mai numesc si pudre. Acestea din urma pot fi medicamentoase sau cosmetice. Pudrele medicamentoase:

sunt utilizate in tratamentul diferitelor boli dermatologice, ulceratii, rani, avind actiune antimicrobiana, dezinfectata, absorbanta - sicativa etc. Cataplasmele sunt constituite din pulberi vegetale de in, porumb, amidon, amestecate cu apa sau solutii extractive apoase, cu care se prepara o pasta ce se aplica extern, in scop emolient si decongestiv. Cataplasma de faina de mustar ("sinapism") se prepara cu faina de mustar negru si are actiune revulsiva. Pudrele cosmetice folosesc pentru ingrijirea pielii sanatoase (farduri, depilatoare etc.). F.R. IX prevede ca pulberile destinate sa fie aplicate pe pielea sugarilor, pe plagi deschise sau pe arsuri; ele trebuie sa fie sterile. Pulberile cu substante foarte active se prepara sub forma de pulberi titrate, obtinute prin diluare cu lactoza in proportli de 1: 10 sau 1: 100 (de exempl 1 g de pulbere titrata 1: 100 contine 10 mg substanta activa). In afara de administrarea pulberilor sub forma divizata in plicuri, care nu reprezinta decit un simplu ambalaj, mai exista posibilitatea administrarii lor in capsule.

2. Capsulele. Capsulele sint invelisuri ce contin substante medicamentoase solide (uneori lichide), destinate administrarii interne i care se inghit odata cu medicamentele pe care le contin. In tubul digestiv ele se- desfac, pun in libertate substana coninuta, dup care sunt digerate. Capsulele pot dimina gustul i mirosul neplcut al unor medicamente. Cu ajutorul lor, in anumite condiii, poate fi dirijata aciunea medicamentuiui, prin desfacerea lor in stomac sau in intestin. In funcie de 4 materialul din care sunt fcute se deosebesc doua tipuri principale: capsule amilacee si capsule gelatinoase. Capsulele amilacee (caete): se prepar din amidon i au forma de cilindri plai, cu diametrele puin diferite ca marime pentru a permite inchiderea prin suprapunere i uoar apasare. grosimea peretelui capsulei este de aproximativ 1 mm, diametral pna la 20 mm lungimea de 10 - 12 mm. In raport cu capacitatea lor, capsulele amilacee se numeroteaza convenional cu 4 numere, desemnate in ordine crescinda 00, 0, 1, 2. Capacitatea lor este de 0,25 g - 3 g, n funcie de greutatea specifica a pulberii.

In capsulele amilacee nu se pot introduce substane higroscopice (bromuri, ioduri), lichide, substane alterabile sub influena aerului etc., peretele capsulei fiind poros i permeabil fa de gaze i umiditate. Capsulele gelatinoase: se prepara din gelatina i glicerol. Dup aspectul lor se deosebesc 2 varietai: -capsule operculate, avnd forma de cilindri alungii, care se nchid prin mbucare i -perle, de forma sferica i cu inveli continuu. In capsulele gelatinoase pot fi introduse, n afara de pulberi, i preparate semisolide, lichide. Capsulele constituite dintr-un nveli de gelatina formolizata sau cheratinizata sunt enterosolubile (gastro-rezistente sau alcalinosolvente). Inveliul lor rezista la aciunea sucului gastric i se dizolva doar in lichidul intestinal. Aceste forme farmaceutice sunt utile n situaiile n care se urmareste ca

medicamentul cu aciune iritanta asupra mucoasei gastrice s nu acioneze asupra acesteia sau ca o substan ce poate fi inactivata sa evite contactul cu coninutul gastric. O varietate de capsule operculate este constituita de spansule. Acestea conin substana medicamentoasa sub forma de granule, dintre care unele sunt solubile n sucul gastric, iar altele, enterosolubile (solubile n lichidul intestinal). Eliberarea medicamentului se face, deci, la intervale diferite, asigurndu-se o absorbie prelungita. 3. Pilulele, comprimatele i granulele. Pilulele, comprimatele i granulele sunt forme farmaceutice solide, obinute prin modelare i presare, din una sau mai multe substane medicamentoase, cu sau fr adaos de excipieni i acoperite sau nu cu un inveli. Pilulele se prepar in farmacie, iar comprimatele i granulele pe cale industrial. Excipienii 1. sunt substane inerte din punct de vedere terapeutic, care ajut la formarea masei preparatului respectiv. 2. nu trebuie s reacioneze cu substanele active, modificndu-le proprietaile. 3. dup rolul lor, excipienii sunt de mai multe tipuri: excipieni stabilizani, ce protejeaz substanele medicamentoase faa de aciunea factorilor de mediu; excipieni aglutinani, liani sau adezivi, ce asigura coeziunea particulelor de substane aglomerate; excipienti dezagregani care determin desfacerea preparatelor, atunci cnd acestea se afla in apa sau in lichidul gastrointestinal (de ex. prin producerea de gaze); excipieni diluani, necesari atunci cnd cantitatea de substana medicamentoasa 5 este mica; excipieni colorani, excipieni aromatizani i edulcorani asociai in cazul componentelor cu gust i miros neplacut, folosii in preparatele ce se sug i se dizolva ncet in cavitatea bucala. 4. in cazul prescrierii de forme farmaceutice solide preparate in farmacie i care conin excipieni (pilule, supozitoare), alegerea acestora, precum i stabilirea cantitii necesare, pot fi lsate pe seama farmacistului, fiind suficienta doar menionarea pe reet a cuvntului "excipient". Pilulele sunt forme farmaceutice solide, de forma sferica, cu o greutate de 0,2 0,3 g, preparate in farmacie din una sau mai multe substane active, inglobate n anumii excipieni. Pilulele sunt destinate administrarii interne; ele trebuie inghiite fara a fi mestecate. Pentru a se evita aderarea pilulelor unele de altele, ele sunt acoperite cu pulberi inerte (licopodiu, amidon, caolin etc.). O alta metoda este acoperirea pilulelor cu pelicule continue gastro- sau enterosolubile. Bolurile sunt forme farmaceutice asemanatoare cu pilulele. Se deosebesc de acestea prin forma lor ovoida i prin greutatea lor mai mare (pna la 50 g). Se folosesc mai ales in medicina veterinara. Comprimatele sau tabletele sunt forme farmaceutice obinute prin comprimarea substanelor medicamentoase n stare de pulbere, ca atare sau asociate cu diferii excipieni. Au in general aspect de discuri plate sau bombate, lenticulare, cu diametru ntre 3 i 15 mm, dar pot fi ntilnite i comprimate de forma dreptunghiulara, patrata, triunghiulara etc. Comprimatele din pulberi vegetale sau de origine animala, precum i cele cu aciune prelungita, pot prezenta pigmentari sau particule diferit colorate, dar

omogen repartizate. Avantaje: 1. prepararea lor se face mecanizat, ceea ce duce la un randament ridicat si la un pret de cost scazut. 2. cntarirea substantei medicamentoase cuprinsa intr-un comprimat se face in mod riguros. 3. datorita suprafetei mici de contact cu exteriorul a particulelor aglomerate este asigurata o stabilitate indelungata a preparatului. 4. datorita volumului mic, deci spatiului redus pe care-l ocupa, ele sunt usor manipulabile si transportabile. 5. pe suprafata comprimatelor se pot imprima denumirile lor sau diferite semne, care permit o mai buna identificare si micsoreaza posibilitatile de eroare; se pot imprima santuri, care dau posibilitatea impartirii comprimatelor in 2 sau 4 fragmente egale. 6. in general se administreaza comod si usor. 7. mirosul si gustul neplacut al unor medicamente este resimtit mai putin ca la pulberi, datorita suprafetei mai mici de contact cu mucoasa cavitatii bucale. 8. dezagregarea comprimatelor este mai rapida dect cea a pilulelor. Dezavantaje: -dificultatea de inghitire, mai ales la copii, in care caz se recomanda sfarimarea sau dizolvarea lor in ap sau in alt lichid, indulcit; acest procedeu trebuie aplicat si in cazul comprimatelor ce contin substante usor solubile in apa, care la locul lor de dezagregare pot forma o solutie concentrat, iritanta pentru mucoasa. In comparatie cu pulberile, absorbtia medicamentelor este mai lenta si depinde de viteza de dezagregare sau de dizolvare a comprimatelor. 6 O preparare defectuoasa, sau o pastrare indelungata, pot mpiedica dezagregarea in timp util a comprimatelor si duce la eliminarea lor ca atare. Drajeurile se obtin prin acoperirea comprimatelor cu un invelis - drajefiere. Acest invelis serveste la protejarea comprimatelor fata de factorii externi, la mascarea gustului sau mirosului neplcut, precum si pentru dirijarea dezagregrii, in stomac sau in intestin. Sunt drajeuri gastrosolubile si drajeuri enterosolubile (acoperite cu serlac, gelatins formolizata, cheratin etc.). "Simburii" drajeurilor pot fi constituiti din comprimate si mai rar, din pilule sau granule. Prin procedee speciale se pot obtine drajeuri cu mai multe straturi, la care cedarea substantelor active se face treptat. Exemple de drajeuri sint: chinin, lanatozid C, stamicin, fenilbutazon etc. Comprimatele efervescente contin substante medicamentoase dispersate in amestecuri efervescente, de ex. acid citric sau tartric si bicarbonat de sodiu sau potasiu, in contact cu apa, componentele reactioneaz cu degajare de dioxid de carbon, care ajuta la desfacerea sau chiar dizolvarea substantelor active. Efervescenta poate fl util, de asemenea; pentru a masca gustul neplcut al medicamentelor, sau pentru obtinerea rapida a unei solutii apoase. Exemplu: calciu 200. Comprimatele bucale: 1. sunt plate, cu margini rotunjite (pentru a nu provoca iritatii bucale), 2. au gust placut, fiind de obicei dulci si uneori aromatizate. 3. sunt de doua feluri: pentru supt si prelinguale.

Comprimatele pentru supt trebuie sa se dizolve treptat in gura in contact cu secretia salivara. Contin de obicei substante medicamentoase care au actiune locala la nivelul mucoasei bucale, la nivelul cailor respiratorii superioare (dezinfectante, antibiotice, anestezice locale, etc.) sau la nivelul mucoasei gastro-duodenale (antiacide). Comprimatele sublinguale (perlinguale) contin substante active cu actiune generala, care se absorb rapid la nivelul mucoasei orale, foarte bogat vascularizata. Medicamentele administrate pe aceasta cale trec direct in circulatia sanguina, cu scurtcircuitarea ficatului si fara a mai suferi actiunea sucurilor digestive. Comprimatele sublinguale sunt in general mici si subtiri, de forma lenticulara sau plata. Se introduc sub limba, sau intre obraz si gingii, unde se dizolva lent, permitind o absorbtie gradata a medicamentului. Exemple: nitroglicerina, bronhodilatin. Tabletele triturate, preparate in farmacie, sunt compuse in cea mai mare parte din zahar, substante aromatizante si cantitati mici de substante farmacodinamic active. Au forma de discuri rotunde, ovale, rombice, patrate, hexagonale. Pastilele, numite si bomboane medicinale sunt asemanatoare cu tabletele triturate, de care se deosebesc prin metoda de preparare. Sunt destinate mai ales actiunii locale, la nivelul mucoasei bucale, dizolvindu-se treptat in gura. Trochistii (trocus = roata, disc) au forma si compozitie asemanatoare cu a tabletelor triturate. Ele se tin sub limba, se sug pina la consumarea complete. Aceste forme 7 farmaceutice sint produse, de regula, pe cale industrial. Ciocolatele medicamentoase sunt forme farmaceutice solide, obtinute prin amestecarea pulberii de cacao sau a ciocolatei cu zahar, care mascheaza gustul neplacut al substantelor medicamentoase. Exemplu: ciocolax (un purgativ). Comprimatele subcutanate (comprimate pentru implante), cunoscute si sub numele de "grefe" sau "pelete", au o forma de disc, cilindru sau sfera si se aplica sub piele, prin incizie efectuata de medic. Au dimensiuni mici (diametrul 7 mm si grosimea 3 mm), se prepara aseptic si se conditioneaza fiecare bucata intr-un tub steril. Contin mai ales hormoni si realizeaza forme de depozit sau retard, eliberind substanta lent, timp de citeva zile sau saptamini. Comprimatele pentru solutii injectabile se prepara aseptic, sunt apirogene, contin substante medicamentoase solubile intr-o cantitate mica de solvent. Ele servesc la obtinerea "ex tempore"a solutiilor injectable. Microcomprimatele (microtablete) au dimensiuni mici (diametrul aproximativ 3 mm si greutate de citeva zeci de miligrame). Ele se intrebuinteaza, printre altele in oftalmologie -aplicate pe mucoasa oculara se dezagrega rapid in lichidul lacrimal. Industria prepara de asemenea microcomprimate folosite in laboratorul clinic pentru antibiograma. Comprimatele pentru uz extern , contin substante antiseptice, astringente etc., cu care se prepara solutii ce se aplica la nivelul pielii sau mucoaselor. Solutiile sunt

folosite sub forma de gargara, comprese sau bai. Exemplu: burovin (astringent si slab antiseptic). Comprimatele vaginale, de forma ovoida, se dizolva sau se dezagrega in vagin. Contin medicamente cu actiune locala ca: antiseptice, antitricomonazice, antimicotice, s.a., mai rar substante ce se absorb in circulatia sanghina. Unele preparate sunt "spumogene", efervescente, producind spuma ce faciliteaza imprastierea substantelor active pe mucoasa vaginala. Proprietatile spumogene sunt datorate unor ageni tensioactivi, cum ar fi laurilsuifatul de sodiul. Exemplu: metronidazol. Comprimatele cu aciune prelungita asigura o cedare controlata in timp a substanei active. Dupa administrarea, pe cale oral, a unui asemenea preparat, are loc, intr-o prima faza, eliberarea unei doze initiale i stabiiirea rapid a unei concentratii sanguine eficace, de mentinerea acestei concentratii pe o anumita perioada de timp. Exista diferite procedee tehnice de realizare a unor astfel de comprimate "de depozit" sau "retard". Cea mai simpla forma este constituita de comprimatele in care nucleul, acoperit cu o pelicuia enterosolubila, contine doza de ntretinere, iar stratul exterior contine doza de atac. La administrare, stratul exterior se dezagrega imediat, iar "smburele" abia la 2 - 4 ore dup ce ajunge in intestin. In comprimatele cu granule retardate diferit particulele de substane medicamentoase sunt acoperite cu straturi enterosolubile de diferite grosimi i culori. Aceste granule se amestec cu substana activ libera, care urmeaza sa fie absorbita prima i cu excipienti aglutinati, comprimatele astfel obinute avind aspect de mozaic. In stomac, comprimatele se dezagrega repede i pun in libertate substana neacoperita, continuarea absorbiei fiind 8 asigurata de dizolvarea treptata in intestin a granulelor acoperite. In comprimatele cu straturi multiple - multistraturi ("Sandwich Tabletten"), fiecare strat contine substana activa. Sunt cedate, n primul rind, substanele active din stratul exterior, apoi cele din straturile urmatoare, la intervale de timp variate. Unele comprimate, "cu matri inert" sunt constituite dintr-un material plastic inert, nedigerabil (polietilena, clorura de polivinil etc.), care formeaza o reea, in interiorul careia se gasete dispersata substana activa. Aceasta, in contact cu sucurile digestive, este treptat absorbita, iar matria, rmasa intact, se elimin ca atare. Exemplu: bergofen-retard, codental-retard.

Fig. 1. Comprimatele stratificate cu dou (a), trei (b) i patru straturi (c). Granulele sunt forme farmaceutice destinate administrarii interne, avnd forma de fragmente vermiculare, cilindrice sau sferice, constituite din agregate de pulberi medicamentoase, zahar i aromatizani. Datorita gustului placut, ele sunt de preferat pentru administrarea unor medicamente copiilor. Pentru a se atrage atentia, n cazul cnd granulele contin substane foarte active, s-a convenit s se coloreze masa in rou, atunci cnd substana este de 1/10 mg pentru fiecare granul, n verde cnd este 1/4 mg, in galben cnd este 1/2 mg si s ramina necolorate cnd substana este n greutate de 1 mg sau mai mult pe granul Granulele efervescente contin, pe linga substanele

medicamentoase, amestecuri care, in mediu apos, produc degajare de bioxid de carbon, ceea ce favorizeaza Supozitoarele. Supozitoarele sunt forme farmaceutice solide, destinate a fi administrate extern, pe cale rectala, vaginala, uretrala sau auriculara. Ele sunt formate prin nglobarea substanelor active n excpienti, care trebuie s-i pstreze forma i consistena la temperatura camerei, dar s se topeasca sau s se dizolve la temperatura corpului, in cavitatea in care au fost introdui. Se folosesc in special excipieni liposolubili - unt de cacao, grsimi sintetice neutre. Excipienii hidrosolubili - exemplu: "masa gelatinoas", prevzuti in farmacopee, se folosesc mai ales la prepararea supozitoarelor vaginale. Supozitoarele se prepar industrial sau in farmacie. In cazul prescrierii supozitoarelor magistrale se obinuiete s se scrie doar cuvintul "excipient", lsndu-se alegerea acestuia i stabilirea cantitii necesare pe seama farmacistului. Untul de cacao (butir cacao) este foarte potrivit pentru prepararea supozitoarelor, deoarece prin inclzire la temperatura corpului trece aproape brusc de la starea solid la starea lichida. Pin astazi nu s-a putut obine aceasti proprietate la nici unul din excipienii sintetici folosii pentru supozitoare. Supozitoarele rectale (supozitoare propriu-zise) au forma cilindroconica sau de torpila, cu diametrul bazei de 8 - 10 mm, lungimea de 20 - 30 mm i greutatea de 2 - 3 g. Supozitoarele pot avea aciune local (laxativ, antiinfecioas, anestezic, antihemoroidal etc.) sau general. Absorbia substanelor medicamentoase la nivelul mucoasei rectale (administrate prin supozitoare sau clisme medicamentoase) este relativ lenta. Ficatul este in parte evitat, 9 deoarece venele hemoroidale inferioare i mijlocii nu dreneaza in circulaia portala. Calea rectala se recomanda -pentru efectele sistemice - atunci cnd administrarea oral nu este posibila (tulburari gastro-intestinale, aciune iritanta gastric puternic, inactivarea medicamentului de sucurile digestive). F. R. IX prevede ca dozele maxime ale substanelor active i toxice introduse prin supozitoare sunt aceleai ca i la administrarea interna. Supozitoarele vaginale au forma sferica - globule - sau ovoidaia - ovule. Supozitoarele uretrale - bujiuri au forma de cilindri ascuii la un capat, cu o lungime de 5 - 10 cm i diametru de 3-8 mm. Supozitoarele auriculare - otoconii - de dimensiuni mici, sunt folosite pentru tratamentul local al afectiunilor urechii externe si medli. 1.1.5. Creioanele. Creloanele sunt forme farmaceutice solide, de forma cilindrica, terminate cu un con sau cu o calota ovoidala, avind o lungime de 5 cm, un diametru de 3-5 mm si o greutate de 4-8 g. Creloanele de azotat de argint sunt cauterizante; ele trebuie ferite de lumina, pentru a se evita innegiirea prin reducerea azotatului la argint metalic. Creioanele de sulfat de cupru sunt folosite in scop hemostatic, in caz de mici plagi taiate ale pielii (de ex., cu ocazia rasului).