Sunteți pe pagina 1din 144

NewPDF 5

ania

-

Nu te simţi bine, Tamara? întrebă Harold Stein.

O privea cu îngrijorare din spatele ochelarilor săi cu lentile colorate uşor.

- Ba da, ba da, răspunse Tamara scuturând energic

din cap. Sub şocul celor aflate, pălise şi totul începuse să se

învârtească în jurul ei.

- Sunt doar puţin surprinsă

niciodată despre vinderea companiei şi

Vocea ei slăbi. Se temea dintr-o dată ca reacţia ei să nu trezească bănuieli.

- De fapt, reluă Harold Stein, m-am exprimat prost.

Este vorba mai curând despre o fuziune. Dar nu este încă

nimic oficial.

Până atunci, Rutledge ţine ca totul să rămână secret. Altfel, îţi imaginezi speculaţiile de la bursă!

asta-i tot. N-aţi vorbit

Contractul n-a fost deocamdată semnat.

-Şi când

când trebuie să se facă? „întrebă Tamara,

încercând să-si revină. - Ce anume? înteaba patronul ei distra, gandindu-se deja la altceva. Când va fi semnat contractul?Vreau sa spun când prelua Compania Taylor conducerea intreprinderii? Cred ca la sfarsitul lunii.Serviciile juridice ale celor doua companii difinitiveaza contractul. Rămân de pus la punct doar ultimele detalii.

.TORTURA ÎNDOIELII CAPITOLUL I

Ridică din umeri, ca şi cum toate astea n-aveau nici o importanţă.

Seite 1

NewPDF 5 Mai puţin de o lună! Stomacul Tamarei se strânse, simţind că

i-se face greaţă, fixa cu încăpăţânare registrele aflate pe birou, ca să nu întâlnească privirea patronului ei; el nu trebuia cu nici un preţ săşi dea seama de neliniştea ei. -Mi-ar fi plăcut să-mi vorbiţi despre asta înainte, murmură Tamara cu voce scăzută. -Rutledge mi-a cerut să aştept, răspunse Harold Stein. Nu voia să provoace zvonuri înainte de vreme. Dar acum, că fuziunea a devenit o certitudine, personalul trebuie pus la curent, şi dumneata în mod deosebit. Va fi necesar, desigur, să se procedeze la o verificare a contabilităţii.

- Şi

întrebă Tamara, străduindu-se să-şi stăpânească teama care-i strângea inima. -Nu, nici vorbă! exclamă Harold Stein, sincer amuzat. Douglas Rutledge este preşedintele-director general al Companiei Taylor, fiul Alishei Taylor Rutledge, moştenitoarea societăţii. Nu, verificarea o vei face dumneata, Tamara, ca de

obicei. Bineînţeles, cu asistenţă din partea Companiei Taylor.

domnul Rutledge va face această verificare?

- înţeleg, murmură Tamara.

înţelegea mai cu seamă un lucru: secretul ei va ieşi la iveală

Harold Stein era intrigat de reacţia colaboratoarei sale.

- Ce te deranjează, Tamara? Nu vrei să-mi spui?

Ea respiră adânc. Trebuia să-i povestească totul. El va înţelege, îşi spuse Tamara în sinea ei; nu-i va opune

ostilitatea impersonală a unei firme mari.

TORTURA ÎNDOIELII

Seite 2

7

NewPDF 5

Această

această fuziune mă îngrijorează, mărturisi ea în

cele din urmă, luând cu un gest nervos un creion de pe birou. Mama mea este foarte bolnavă şi -Ah! înţeleg, zise el întrerupând-o. Te temi să nu-ţi pierzi locul, nu-i aşa? Nu te nelinişti, Tamara, una dintre clauzele contractului stipulează că firma Taylor va menţine pe post, timp de cel puţin un an, angajaţii care lucrează cu mine de mult timp. Aşadar, nu vei fi concediată. De altfel, ţi-am lăudat eficienţa, loialitatea şi conştiinciozitatea profesională cu care ţii contabilitatea. Situaţia dumitale nu se va schimba, şi nici salariul. Ai putea avea chiar avantaje lucrând pentru o firm ă mare.

în măsura în care patronul ei ignora esenţialul, laudele acestea erau departe de a o linişti. -Este foarte drăguţ din partea dumneavoastră, domnule

Stein

-Drăguţ! Nu puteam face mai puţin decât a fi „drăguţ, cum spui, după sprijinul nepreţuit pe care mi l-ai dat. Nu-ţi dai seama de rolul esenţial, vital, pe care îl joci în întreprinderea asta. Nu ştiu cum m-aş fi descurcat la moartea fratelui meu, dacă n-ai fi luat pe umerii dumitale responsabilitatea acestui

serviciu. -Dar eu - Ştii tot atât de bine ca mine, o întrerupse el cu un oftat adânc, că dintre noi doi, omul de afaceri era fratele meu. Când este vorba despre conducerea unei întreprinderi, eu n-am nici un pic de talent. îmi este destul de greu să-mi organizez

propria viaţă, dar o jumătate de duzină de servicii şi toţi aceşti

angajaţi

începu ea, dar se opri imediat.

O ştiam deja când a murit Arthur, dar acum, după

8

trecerea unui an şi jumătate, m-am convins că nu pot decât să dăunez întreprinderii.

Seite 3

NewPDF 5

-Toţi angajaţii vă respectă enorm! exclamă Tamara. Sunteţi un om foarte competent -In domeniul meu, poate în chestiunile practice din atelier, dar nu în afaceri. îmi place sa ma ocup de mecanisme, să fac

încercări cu

înainte, am intenţia sii mi dedic timpul acestor preocupări. De altfel, dacă Rutledge a cumpărat întreprinderea, este mai ales pentru a obţine brevetele mele, declară Harold Stein fără falsă modestie. Tamarei i se punea un nod în gât: timpul trecea şi devenea

din ce în ce mai greu să-i explice situaţia ei. De altfel, Harold Stein continua deja, nelăsându-i sansa să vorbească:

- Nu pot să-ţi spun cât de mult mă uşurează această fuziune! Rugăciunile mele au fost în sfârşit ascultate. După moartea lui

Arthur, mă

egoist, nu mă interesam decât de pasiunile mele, maşinăriile, şi nu de afaceri. Apoi m-am gândit la toţi cei care, din vina mea, vor deveni şomeri. Nu puteam avea conştiinţa împăcată. Dar acum, fuziunea cu Compania Taylor înseamnă, pentru mine, libertatea de a face ce-mi place şi pentru voi toţi garanţia păstrării slujbei. Este o binecuvântare, Tamara, o adevărată binecuvântare !

Pentru el, poate, dar cu siguranţă nu şi pentru ea

telefonului, o scuti pe Tamara de un răspuns. Ridică receptorul şi, recunoscând vocea, îl întinse patronului ei.

dispozitive noi, să inventez. Şi de acum

gândisem serios să închid întreprinderea. Eram

Soneria

TORTURA

ÎNDOIELII

9

-Este doamna Danby, secretara dumneavoastră, zise ea. Sunteţi chemat din străinătate. El făcu o strâmbătură si oftă. înainte de a ieşi, adăugă:

Seite 4

NewPDF 5

- Sunt într-adevăr nerăbdător ca altul să-mi ia locul! Spune-i doamnei Danby că vin imediat.

Tamara închise telefonul şi îşi lăăs

un registru gros, ca pentru a-1 proteja. Cunoştea aversiunea lui Harold Stein pentru afaceri, dar se gândise că o va consulta dacă va avea vreodată intenţia să vândă compania. N-ar fi crezut niciodată că o firmă atât de mare ca Taylor ar

putea fi interesată de ei, o mică întreprindere specializată în

echipament de birou

invenţii şi de valoarea lor. Cu toate acestea, unele amănunte din ultimul timp ar fi trebuit s-o pună în gardă. Harold Stein îi ceruse în mai multe rânduri informaţii aparent fără importanţă privind cursul afacerilor. Dar, fiind prea absorbită de problemele ei personale, Tamara nu le acordase nici o atenţie. Dacă ar fi avut timp să se pregătească pentru această nouă situaţie, poate că ar fi putut schimba lucrurile. Dar acum era prea târziu. Poate că erorile din registrele de conturi vor trece neobservate? Poate că va putea explica noilor ei patroni ce se

întâmplase? La urma urmei, nu comisese nici o crimă. Poate că vor înţelege Tamara luă registrul şi se duse să-l pună la loc sigur în casa de bani. Brusc, tresări. Cineva o prinsese de mijloc şi un sărut îi mângâia ceafa.

mâna să răăt cească peste

Bineînţeles, uitase de brevetele de

- A venit timpul, frumoasa mea! murmură o voce pe

care Tamara o recunoscu imediat. Vino, te iau cu mine.

JUDITH SM1TH 10

Seite 5

NewPDF 5

Tamara îl făcu să-i dea drumul si se îndepărtă de Eddie.

f ®

-Programul se termină abia peste douăzeci de minute, Eddie, zise ea întorcându-se la masa ei de lucru. Poate că tu n-ai nimic de făcut, dar eu am.

- Lasă baltă toate astea. Stein este ocupat, nu mai are

nevoie de tine. Oricum, ce importanţă are dacă pleci mai devreme? Ne-a vândut unui gigant. -Cine ţi-a spus? întrebă ea, bănuindu-1 că spune asta cu viclenie, ca să afle adevărul.

^

- -Inainte de a veni să te văd, Stein a trecut pe la

serviciul de vânzări, răspunse el râzând de ea. Nu tu eşti aceea care vinde pontul, frumoasă şi fermecătoare secretoasă. Eddie Collier nu se putea împiedica să facă risipă de complimente de-a lungul întregii zile. înzestrat cu calităţi în arta vânzărilor, dotat cu o înfăţişare avantajoasa, bărbatul acesta energic reuşea foarte bine pe lângă cumpărători şi femei.

-Se pare că noutatea n-are darul să te încânte, remarcă el. -Pentru mine, asta nu schimbă nimic, răspunse ea. Cu mâinile ei fine, cu degetele lungi şi subţiri, începu să bată uşor pe claviatura unui calculator. îl supraveghea cu coada ochiului pe Eddie, sperând că acesta va pleca. Dar el hu avea deloc intenţia; dimpotrivă, se amuză scoţând firul din priză. -Pune-1 imediat la loc în priză! îi ordonă ea strângându-şi buzele. N-am timp de pierdut cu genul ăsta de prostii. -Eşti oare genul care-şi dă sufletul pentru o slujbă? o ironiză el.

ÎNDOIELII 11

Seite 6

TORTURA

NewPDF 5

- Intocmai, replică ea, fie că-ţi place sau nu.

- Ce păcat! O fată atât de frumoasă ca tine! continuă Eddie aşezându-se pe colţul biroului.

Ea vru să se ducă să pună calculatorul în priză, dar observă că era prizonieră: Eddie îşi pusese amândouă mâinile pe

rezemătoarele pentru coate ale fotoliului. El îşi lăăs

să răăt cească peste taiorul ei mulat pe corp, pe gâtul delicat unde mânia făcea să bată o venă, pe ovalul pur al feţei ei lipsite de expresie. Nici stofa sobră a taiorului nici coafura ei austeră nu reuşeau să atenueze frumuseţea strălucitoare a Tamarei. Ochii ei albaştri, traversaţi de fulgere de mânie, erau mărginiţi de gene lungi şi negre. Tamara era conştientă de frumuseţea ei, ceea ce o făcea

insensibilă la măgulirile lui Eddie. Pentru ea, înfăţişarea fizică avea mult mai puţină importanţă decât calităţi, inteligenţa, personalitatea sau simţul umorului, de exemplu.

-

întrebă ea politicos, dar nu fără nerăbdare.

privirea

Ai amabilitatea săăşăm

la i s -mi termin lucrul? îl

- Să cinăm împreună, îi propuse el. Vom sărbători

fuziunea secolului!

- Ştii bine că este imposibil. Trebuie să mă duc acasă.

Ii spusese asta de atâtea ori, încât ar fi trebuit să sfârşească prin a-şi aminti.

- Ei bine, te voi conduce acasă, zise el fără şă se

tulbure. Vom cina la tine acasă, pe un fond de muzică în surdină, vom sta de vorbă în linişte şi -Nu, mulţumesc, îl întrerupse Tamara. Ultima dată când te-am

invitat acasă, s-a terminat printr-un

meci de box pe canapea. Regret, dar n-am intenţia s-o iau de la capăt!

- Poate că astăzi, un tete-â-tete ţi-ar plăcea mai mult?

sugeră Eddie plimbându-şi mângâietor un deget pe obrazul Tamarei. -Eşti aproape la fel de subtil ca un diplodocus, dinozaurul

Seite 7

NewPDF 5

acela antediluvian, rosti ea tăios, respin-gându-i mâna. Nu vezi că asta nu mă interesează? Lasă-mă în pace şi pleacă

- Nu cred o vorbă din tot ce spui, murmură el pe un ton distrat.

Tamara era din ce în ce mai iritată şi sfârşi prin a izbucni:

- Ceea ce nu reuşeşti cu nici un preţ să crezi, este că ţi se poate spune nu! Ai făcut curte tuturor femeilor care

lucrează aici şi probabil sunt singura care nu s-a lăsat ispitită de frumoşii tăi ochi negri! O licărire furişă se aprinse în ochii lui Eddie şi se stinse imediat.

- Ai nevoie ca cineva să se ocupe de tine, Tamara,

zise el pe tonul lui cel mai convingător. Priveşti viaţa cu prea

multă seriozitate. Desfă-ţi din când în când cocul şi lasă părul să-ţi cadă pe umeri. Şi distrează-te puţin. Profită de viaţă!

- Oh, bărbaţii! N-am nevoie ca cineva să se ocupe de

mine. Sunt pe deplin capabilă să-mi asum responsabilităţile şi mă felicit pentru asta, deşi vrei cu tot dinadinsul să vezi în mine o femeie slabă! Şi mai cu seamă nu veni să-mi spui că vrei să împărţi cu mine problemele mele, Eddie. Singurul lucru pe care vrei într-adevăr să-l împărţi cu mine este patul meu. Şi nu-mi imaginez o perspectivă mai pliciisitoare.

13

I-o spusese direct, dar nu exista alt mijloc pentru a se face înţeleasă de el. Eddie îşi luă mâinile de pe rezemătoarele fotoliului şi se redresă. -Spui asta, dar nu crezi nici un cuvânt, replică el, atins în amorul lui propriu, dar încă neconvins. -Spun asta pentru că m-am săturat să-ţi opun mereu un refuz politicos. Când îţi spun nu, vrei neapărat să auzi da. De aceea, de data asta, am pu punctul pe „i“. -Aşadar, universul tău se limitează la birou şi acasă? Şi prietenii? Ai putea să le acorzi şi lor puţin timp.

Seite 8

NewPDF 5

Nu părea să se fi supărat, dar nici nu păre mulţumit.

*

-Tocmai în momentul acesta am foarte mare nevoie de un prieten, răspunse ea cu o notă de regret în glas. Dar ceea ce-mi oferi n-are nimic de-a face cu prietenia. Bună seara, Eddie. înainte de a ieşi din birou, Eddie introduse din nou calculatorul în priză şi zise pe un ton usturător:

-Nu vei fi niciodată singură, Tamara. Ai munca ta ca săţ- i ţin ă companie. Mă întreb chiar dacă n-ai un calculator în locul inimii! Dar este programat greşit, deoarece viaţa nu este făcută din cifre şi date; este făcută din emoţii şi sentimente. -Am luat notă, replică Tamara fără săş- i ridic privirea. După plecarea lui Eddie, se opri din lucru şi privi uşa care tocmai se închisese. Era oare prea realistă? N-avea ce face,

trebuia să fie.

mişcând o baghetă magică. Viaţa ei nu era deloc roz, dar asta

nu avea darul s-o sperie: era

duce povara. Cât despre Eddie, nu-i puteaaduce decât înduioşare pentru soarta ei, ceea ce n-ar rezolva nimic. Cu toate acestea, Tamara regreta că nu are un prieten adevărat, bărbat sau femeie. Prietenia cere să-i se consacre timp. Or, în decursul anilor din urmă, Tamara nu

avusese răgazul să întreţină o asemenea legătură privilegiată.

Obosită făăr

vreodată ceva în schimb, cei câţiva prieteni o părăsiseră, făăr ca ea să le poată purta pică. Tamara se adânci din nou în cifrele ei. O cuprinse brusc panica la gândul viitoarei fuziuni a celor două societăţi. Trebuia să existe o soluţie. Nu trebuie niciodată săţ- i pierzi speranţa. în cel mai rău caz, va fi concediată, dar cu calificativele ei îi va fi uşor să găsească un alt loc de contabil. Aruncă o privire pe ceas: trebuia să lucreze repede dacă voia să termine la timp. In ciuda eforturilor făcute, îşi pierdu autobuzul şi trebui să-l aştepte pe următorul.

Nimeni n-o va scăpa de problemele ei

destul de puternică pentru n-şi

îndoială de a da întotdeauna făăr

să primească

Seite 9

NewPDF 5 Ajungând în faţa micii ei case cu jaluzele verzi, observă

primele lalele răsărind din pământ. Aerul mirosea a liliac. „Va trebui să culeg un buchet pentru camera mamei“, îşi spuse Tamara în sinea ei în timp ce urca treptele peronului.

- Iartă-mă, Sadie, am întârziat.

O femeie înaltă şi foarte bine legată ieşea din bucătărie,

îmbrăcată în pantaloni şi jachetă maro.

- N-ai de ce să te necăjeşti! exclamă ea râzând. Nu mă

grăbesc. în afară de televizor, nu mă aşteaptă nimeni acasa

15

Tamara îşi coborî vocea şi întrebă:

- Cum se simte?

- Du-te şi vezi singură, răspunse Sadie cu un zâmbet

care-i îmblânzi brusc faţa cu trăsături aspre. Tamara se îndreptă cu paşi uşori spre salon şi figura ei se lumină la vederea siluetei plăpânde ghemuite într-un fotoliu. Depuse un sărut plin de dragoste pe un obraz palid şi supt. -Bună seara, mamă, spuse ea veselă. -Ai avut o zi bună? o întrebă mama ei rostind încet cuvintele, încercând să ascundă faptul că le articula

defectuos. -Foarte bună, minţi Tamara. Şi tu, ce-ai făcut astăzi?

-Am urmărit la televizor serialul meu obişnuit, dar n-o să te pedepsesc cu povestea lui, răspunse ea zâmbind.

Conversaţia aceasta făcea parte

toată ziua închisa intre patru peretisi cu toate acestea nu se plângea niciodată. Tamara n-o auzise plângându-se decât o

singură dată. Nu va uita niciodatăţipătul acela sfâşietor de disperare, acel „de ce“ arunc doctorului cand i-a dezvaluit

boala îngrozitoare care ii distrugea treptat dar iremediabil

sistemul muscular.

trei ani in urmă, trei ani in timpul carora Tamara urmarise degradarea ei lentă care necesita acum prezenta unei infirmiere. Tamara îşi Iua curajul din tăria de caracter a mamei

dinaritualul

serii. Mama ei era

Asa se intamplase cu

Seite 10

NewPDF 5 sale. Intr-adevar, cum sa se vaite in fata cuiva care se luptă făăr sa-si pastreze demnitatea până la capăt?

întrerupere

16

Tratamentele, medicamentele, salariul lui Sadie şi onorariile doctorului epuizaseră de mult timp puţinele lor economii. Casa era ipotecata şi mica moştenire lăsată de o

verişoară îndepărtată a mamei se topise ca zăpada la soare. De

trei luni, Tamara se străduia

putea de bine. încolţită, alesese ceea ce i se părea cea mai bună soluţie. Dar din după-amiaza asta, avea o nouă problemă de rezolvat. Simţea că ăsta îi va veni de hac. Deocamdată, prefera să se gândească la altceva. -Mor de foame. Şi tu? Vrei ceva special, în seara

asta?

-Un biftec în sânge, mere la cuptor cu smântână şi o felie de plăcintă cu brânză. -Şi va fi un biftec clasa-ntâi! glumi Tamara. De mult timp bugetul lor le interzicea biftecul! Hamburgeri, pui şi peşte, asta era tot ce îşi puteau permite. -Mă duc mai întâi să mă schimb, o anunţă Tamara. -Destinde-te puţin, insistă mama ei, nu este nevoie să te grăbeşti cu pregătirea cinei. Tamara zâmbi şi nu răspunse. Pe culoar o întâlni pe Sadie, care pleca. După ce-i mulţumi, intră în camera ei, îşi scoase hainele şi îmbrăca nişte blugi şi un pulovar de lână cu mâneci lungi.

Ştia să profite de lucrurile vechi şi în acelaşi timp să folosească andrelele, astfel ca

garderoba ei urma întotdeauna evoluţia şi capriciile modei. îşi

desfăcu părul şi îşi lăăs

umeri; contabila eficientă şi echilibrată făcuse loc unei făpturi frumoase, afectuoase şi senzuale. Tamara nu-şi dădea seama cât de

Seite 11

să-şi folosească inteligenţa cât

splendidele plete aurii să cadă pc

NewPDF 5 stupefiantă era această transformare. Puse hamburgherii la prăjit şi se duse s-o ajute pe mama ei să se aşeze in pat. O instala confortabil, in capul oaselor, sprijinită bine între perne, şi se întoarse în bucătărie ca să pregătească tava; un piure uşor, mazăre verde cu smantana şi salata de fructe. Tamara trebuia acum s-o ajute pe mama ei să mănânce, deoarece îşi coordona din ce în ce mai greu mişcările. între două îmbucături, aceasta îi ceru:

17

-Povesteşte-mi ce s-a întâmplat astăzi la birou. Tamara şovăi o clipă, apoi se hotărî să pregătească terenul fie ce-o fi.

-întreprinderea va fuziona cu siguranţă cu Compania Taylor. -Ah, da? Când? -Cred că la sfârşitul lunii, răspunse Tamara făăr

lase să se vadă nimic din sentimentele ei. Am fost foarte surprinsa când am aflat. Ştiam că Stein nu era mulţumit de postura în care se afla şi, cinstit vorbind, nu se descurca foarte bine. Dar n-a făcut niciodată nici cea mai mică aluzie la

o asemenea eventualitate. -Ai putea fi avansată?

să

-Poate

Sau s-ar putea să rămân fără slujbă

Noua

conducere poate la fel de bine să mă concedieze. Mama ei se încruntă. -Crezi, intr-adevăr? -Totul este posibil, dar asta nu mă nelinişteşte. Ziarele sunt pline de anunţuri cu oferte de serviciu pentru contabili experimentaţi. Nu voi avea nici o dificultate să-mi găsesc un alt post.

-Ai dreptate

Şi când vei şti?

Seite 12

NewPDF 5 -Luna viitoare, presupun. Nu mai devreme. Tamara nu spuse mai mult, câ să n-o neliniştească pe mama ei care nu bănuia situaţia dezastruoasă a finanţelor lor. O lăsa să creadă că salariul ei şi banii pe care-i câştigă făcând seara lucrări de dactilo-grafie, erau suficienţi pentru acoperirea cheltuielilor. -Mă simt uneori atât de vinovată, zise pe neaşteptate bolnava cu o tristeţe neobişnuită. Din cauza mea, îţi iroseşti tinereţea. -Mamă! exclamă Tamara cu inima strânsă. Nu mă plâng. Am destul timp să mă distrez. Se gândea mai cu seamă la faptul că abia le mai rămăseseră câteva luni de petrecut împreună, întrucât boala progresa foarte rapid. -Sunt într-adevăr foarte norocoasă să te am, draga mea! rosti încet mama ei. Tamara simţi că îi urcă lacrimi în ochi. întoarse capul şi exclamă pe un ton nepăsător:

-Cred că da! -Şi modestă, pe deasupra! remarcă mama ei râzând. Remarca Tamarei îşi atinsese în orice caz scopul.

CAPITOLUL II

TORTURA ÎNDOIELII 18

-M-aş duce cu plăcere să joc golf, pe timpul acesta frumos,ofta Adam Slater Atent la trafic, Douglas Rutledge îşi privi pasagerul cu coada ochiului.

-In loc de a te cufunda în registrele de conturi ale lui Stein, în compania contabilei lui model? -Eşti sceptic Bilanţurile şi notele contabile pe care le-am văzut sunt opera unei persoane foarte pricepute, te asigur.

Seite 13

NewPDF 5

-Poate. Dar mă întreb daca Stein stie sa deosebirea dintre un funcţionar bun şi unul prost. De un an şi jumătate, întreprinderea lui impotmoleşte. Este o adevărată calamitate,cu asemenea brevele. După părerea mea Stein nu ştie să tragă folos din ceea ce are. -Din ceea ce avea in corectă Adam. Brevetele acestea sunt acum ale tale. Şi ai avut grijă să-i ascunzi "

valoarea lor.

-Stein are ceea ce voia. Şi noi la fel, zise Dougla ridicând din umeri. Se simţea cu conştiinţa împăcată.

- Şi întreprinderea? O vei face să funcţioneze în continuare? -Deocamdată, da. Timpul cât să ne vindem

supraproducţşăia i s

ne descotorosim de personal.

--I-ai promis lui Stein că vei păstra pe toată lumea timp de un an, îi reaminti Adam. -Pe cei mai buni îi voi păstra timp de un an şi chiar mai mult. Ceilalţi nu vor găsi condiţiile de lucru pe gustul lor şi vor pleca singuri, răspunse Douglas cu un aer răutăcios.

-Iţi dai Seama, remarcă pe neaşteptate Adam, că ne

cunoaştem de şaptesprezece ani, din universitate

spus că într-o zi voi lucra pentru tine? -Nu te-aş fi angajat dacă nu erai cel mai bun! replică Douglas. încetini şi pătrunse în parcare. -Asta o ştiu foarte bine, declară Adam râzând uşor. Să lucrez pentru tine, treacă-meargă, dar să tratez afaceri cu tine, niciodată! -Auzindu-te ce spui, s-ar putea crede că sunt un adevărat rechin! Nicidecum. Numai că eu n-am nici calmul şi nici

Cine ar fi

Seite 14

NewPDF 5

dezinvoltura ta Douglas Rutledge înţelegea foarte bine ce voia să spună Adam. Avea obiceiul să păstreze distanţa faţă de personalul lui. Dacă patronul se arată prea apropiat, angajaţii profită imediat de situaţie. Adam era un vechi coleg de studii, în care avea încredere deplină. Dar cu toate că avea relaţii amicale cu el, asta nu-1 împiedica să se arate prudent şi rezervat. Moştenitor al unui nume faimos şi al unei afaceri însemnate, şi era conştient că solitudinea făcea de asemenea parte din moştenire. Ambiţios din fire, dacă naşterea nu i-ar fi conferit această poziţie importantă, ar fi muncit din greu să ajungă la ea, şi ar fi reuşit cu

siguranţă. -Cu ce vom începe? întrebă Adam.

ÎNDOIELII

21

TORTURA

Douglas manevră cu abilitate, reuşi să parcheze maşina şi răspunse:

- Cu serviciul de vânzări, poate. Hank a trecut deja pe acolo. Dar se pare că trebuie să-mi vâr şi eu nasul. Ieşea din maşină când atenţia îi fu atrasă de o tânără blondă şi zveltă care cobora din autobuz. O urmări cu privirea. Ea se îndreptă spre intrarea principală, îmbrăcată într-o fustă din stofă albastră. Lui Douglas i-ar fi fost greu să pretindă că spectacolul acesta îl lăsa indiferent. Vântul îi smulse eşarfa pe care şi-o aruncase pe umeri. Douglas o ridică, tânăra se întoarse şi el avu un şoc văzând-o. Ochii ei erau atât de albaştri, iar părul atât de blond! Şi era un blond natural, ar fi putut paria. Pielea ei fină şi sidefie trebuia să fie tot atât de catifelată ca mătasea eşarfei de care nu-şi putea desprinde degetele. Cu toate acestea, i-o întinse. -Mulţumesc, murmură ea. Vocea ei, caldă şi agreabilă, îi plăcu. Incapabil să şi desprindă privirea, el se mulţumi să-şi încline capul, dar

Seite 15

NewPDF 5 ea plecase deja. Se strecură pe uşa de intrare şi el se grăbi s-o urmeze.

-Scuzaţi-mă, domnişoară Ea se opri, ezită o clipă şi apoi se întoarse spre el. El se comportă ca şi cum nu văzuse birourile despărţite prin geamuri de hol şi întrebă:

-Puteţi să-mi spuneţi unde se află serviciul de vanzari?

-Acolo, răspunse ea arătându-i un perete lung de

sticlă. El îşi lăăs

Era o privire elocventă şi admirativă.

- Cum vă numiţi? întrebă el.

privirea să răăt cească peste rotunjimile pieptului ei.

22

Ea îşi aţinti asupra lui nişte ochi albaştri de nepătruns. Indiferenţa aceasta îl intrigă şi mai mult. -In biroul acela, veţi primi îndrumările de care aveţi

nevoie.

Ii ignorase cu nepăsare întrebarea şi se răsucise pe călcâie. -Ia te uită! exclamă Adam, care nu putea să-şi creadă

ochilor. Te-a pus la punct, Doug voi vedea aşa ceva! Apoi murmură ca pentru sine:

-Mă întreb dacă să-i spun lui Peggy că am întâlnit-o în sfârşit -Pe cine? întrebă Douglas privindu-şi însoţitorul.

nu m-am gândit niciodată că

-Adică

hm

bâigui Adam.

îşi dădu seama prea târziu că îşi rostise gândul cu voce tare. -Peggy mi-a cerut să răspund la un chestionar publicat într-una dintre reviste. „V-aţi înşelat vreodată

soţia?“

nici o altă femeie nu m-a tentat vreodată. Dar aceasta

era una dintre întrebări. Am răspuns „nu“ pentru că

Privea cu încăpăţânare culoarul pe care dispăruse frumoasa blondă.

Seite 16

NewPDF 5 -Uit-o, îi spuse Douglas. -De ce? -Pentru că dacă trebuie să iasă cu cineva, eu voi fi

acela! Douglas rostise asta pe un ton de glumă, dar nu era departe s-o creadă realmente. -Credeam totuşi căţî i făcuseşi o regulă din a nu Douglas îl întrerupse:

-Eşti pe punctul să vezi excepţia care confirmă

regula.

23

Rostise încet cuvintele, dar tonul era cum nu se poate mai hotărât. Adam îl privi, vag neîncrezător, apoi clătină din cap. -Se pare că nu glumeşti. -Se întâmplă rareori să glumesc când vreau ceva. -Şi ceea ce vrei, obţii întotdeauna, nu-i aşa? -Intr-o zi, bunicul mi-a dat un sfat straşnic. „Dacă vrei să traversezi strada, mi-a spus el, traverseaz-o. Dacă există cineva în drumul tău, ocoleşte-1. Dacă nu poţi să-l ocoleşti şi el refuză să se mişte, treci peste el. Dacă te-ai hotărât să traversezi strada, nu lăsa pe nimeni să te împiedice s-o faci“. Ia aminte, pentru că în realitate se întâmplă rareori să se ajungă la asemenea cazuri extreme! adăugă Douglas, vizibil amuzat de expresia uluită de pe figura lui Adam. I

laide, acum vino

astea . Se îndreptă spre serviciul de vânzări şi alungă din minle viziunea blondă care dansa Jn capul lui. AI aceri le mai întâi, plăcerea după ace

Să sfârşim cu toate formalităţile

Seite 17

NewPDF 5 Tamara desfăcu' eşarfa pe care o strângea între degete şi o puse din nou pe umeri. Simţi brusc un parfum picant: mătasea se impregnase cu apa de toaletă a necunoscutului. Mirosul acesta nu făcu decât să mărească tulburarea pe care i-o provocase. îşi scutură capul ca pentru a scăpa de privirea directă şi insolentă a ochilor lui verzi. în zadar. Continua să-l aibă în faţa ochilor, înalt, cu umerii largi, trăsăturile energice, tenul bronzat, gura cu conturul ferm, cu aerul lui arogant

24

Totul la el emitea strălucirea unui diamant perfect cizelat. Sub rafinamentul bărbatului bogat, Tamara simţea o incontestabilă duritate de piatră.

Interesul pe care i-1 arătase o măgulise. Şi privirea pe care şi-o adâncise în ochii ei când o întrebase cum se numeşte, o

făcuse aproape să leşine. Fusese tentatăăăs

r spundă. Dar la ce

bun? Dacă ar fi invitat-o să iasă cu el, n-ar fi putut decât să-l refuze. Existau atâtea motive care o împiedicau să accepte! N-ar fi servit la nimic să-l încurajeze. Tamara îşi puse poşeta într-un sertar şi se aşeză la birou. Cu coatele pe tăblia biroului şi degetele încrucişate sub bărbie, căzu pe gânduri. Verificarea contabilităţii se apropia şi ea nu găsise mijlocul să ascundă neregulile. Să falsifice oare calculele? Se mai gândise la asta. Dar dacă era descoperită, o aşteptau necazuri mult mai mari. încercase în trei rânduri să-i explice situaţia lui Harold Stein. Dar întreprinderea nu-1 mai interesa şi o întrerupsese de fiecare dată ca să-i vorbească despre noul multiplicator pe care tocmai îl inventase. La capătul răbdării, Tamara abandonase. Ce voia oare bărbatul acela? Tresări, dându-şi seama că se

Seite 18

NewPDF 5 gândea în continuare la el. întrebase de serviciul de vânzări. Venise oare să facă o comandă? Oricum ar fi fost, asta n-o privea. Şi apoi, dacă-1 va revedea şi-i va afla numele, la ce i-ar servi? Ea nu era liberă. Problemele personale şi responsabilităţile ei o ţineau încăşătu at . „Ai visat destul, Tamara!“ îşi spuse ea. într-adevăr, avea mult de lucru şi trebuia să facă apel la toată concentrarea de care era capabilă.

TORTURA ÎNDOIELII

25

Descoperi o greşeală în contul unui client şi se duse s-o caute pe Susan Dunn, funcţionara care se ocupa cu facturile, în biroul mare al dactilografelor. Discuţiile erau aprinse acolo, într-o atmosferă de înflăcărare neobişnuită. - Susan Tamara încercă să-i atragă atenţia, dar fata era prinsă într-o discuţie plină de însufleţire cu vecina ei. Oh! M-ai speriat

exclamă ea întorcându-se brusc. Şi o întrebă, făăr timpul:

-Ai aflat noutatea? -Ce noutate? întrebă Tamara. Se simţi dintr-o dată stânjenită, fără săştie prea bine din ce motiv. Doi granguri de la Compania Taylor sunt în întreprindere. Andy tocmai a anunţat-o adineaori pe Pam la telefon. Tamara simţi un fior rece alergându-i de-a lungul spatelui. la te uită! zise ea ca şi cum nu acorda nici o importanţă veştii. Fii atentă, Susan, înainte de expedierea acestei facturi, va trebui s-o corectezi, adăugă ea punând hârtia pe biroul ei. -Am greşit? întrebă funcţionara care era evident eu

să piardă

Seite 19

NewPDF 5 mintea la altceva. Crezi că vor veni şi aici? -Fără îndoială, răspunse Tamara. Dar cred că vom fi

prevenite. Susan se repezi la rujul de buze şi la oglindă, făcându-i Tamarei cu ochiul. -Mai bine să facem impresie bună noilor patroni! -Susan, eşti incorigibilă! exclamă Tamara. Nu uita să corectezi factura! -N-avea grijă! -Sunt aici! îşi spuse Tamara închizându-se în biroul ei. Intr-un fel, se simţea uşurată: era nerăbdătoare să se sfârşească, să nu se mai simtă într-un echilibru precar pe marginea unei prăpăstii. Dimineaţa se scurse într-o aşteptare înfrigurată şi circulă chiar zvonul că marele Rutledge era prezent în întreprindere. Tamara nu dădu crezare zvonului.

După părerea ei, era vorba mai curând despre unul dintre numeroşii lui vicepreşedinţi. Soneria telefonului o făcea să tresară de fiecare dată: aştepta sosirea iminentă a vizitatorilor. Dar ei încă nu apăreau. Circula zvonul că acum se aflau în ateliere. Dacă era aşa, vor sta mult timp acolo. Harold Stein trebuie să se fi lansat

într-una din explicaţiile lui interminabile

de noul lui multiplicator, încât nu se putea să nu încerce să le facă o demonstraţie Se auzi o bătaie în uşă. -Intră! zise Tamara pe un ton iritat.

Se săturase să fie permanent deranjată. Devenea imposibil să lucreze serios în condiţiile în care nu se mai ocupau decât cu venirile şi plecările acestor domni de la Compania Taylor. Susan îşi vârî capul prin uşa întredeschisă. -Vii să prânzeşti cu noi? -Deja? Tamara îşi privi ceasul de la mână. Era trecut

Era atât de mândru

de prânz. -Nu, răspunse ea. Nu mi-e foame. Şi am ceva de

Seite 20

terminat.

NewPDF 5

In zilele din urmă, avea un ghem de nervi în loc de stomac.

-Pot să-ţi aduc un sandviş, dacă vrei, îi propuse

Susan

27

-Aş prefera un iaurt, dacă mai găseşti Trebuia totuşi să încerce să mănânce ceva. -îti aduc imediat.

Susan reveni câteva clipe mai târziu cu un iaurt cu fructe şi o linguriţă de plastic. Punându-1 pe birou, se strâmbă:

- Mă întreb cum poţi să înghiţi aşa ceva!

Tamara nu-i răspunse şi-i mulţumi cu un mic gest prietenesc din mână.

Luă încet câteva linguriţe din iaurtul ei, făăr

lucru. Era uşor de mâncat şi, oricum, stomacul ei n-ar fi putut

suporta ceva consistent.

Uşa biroului se deschise brusc şi Harold Stein intră

făăr

Unde au plecat toţi, domnişoară James?

- S-au dus la masă.

Era pe punctul să ducă la gură o nouă linguriţă de iaurt când

întâlni primirea bărbatului cu ochii verzi. cu respiraţia tăiată, Tamara puse încet linguriţa în pahar, încercând să nu se arate surprinsă.

să se oprească din

să se fi anunţat.

Harold Stein aruncă o privire consternată ceasului de la mână.

- N-am văzut cât este ceasul! Vrei desigur şi dumneata să te duci la masă?

- Domnişoara James mi-a dat o idee

necunoscutul, insistând asupra numelui ei ca să-i arate că

interveni

Seite 21

NewPDF 5

sfârşise prin a-1 afla. De ce nu cerem să ni se aducă aici sandvişuri şi cafea? Se întoarse spre cineva pe care Tamara nu-1 vedea:

-

Ce părere ai, Adam?

-

Cum vrei, îmi este indiferent, răspunse prietenul

lui.

-

Am putea merge în biroul meu, propuse Harold

Stein. Secretara mea va face comanda la telefon.

28

JUD1TH SMITH

- Este foarte bine aici

parte din vizită, nu-i aşa?

- Da, răspunse Harold Stein.

Oricum, biroul acesta face

Tamara înţelese deodată că cei doi vizitatori nu erau alţii decât reprezentanţii Companiei Taylor, cei care încă de la

începutul dimineţii răstumaseră întreprinderea cu susul în jos. îşi simţi brusc mâinile umede şi gâtul uscat. Inima ei nu mai bătea în ritmul normal.

- Vedeţi vreun inconvenient, domnişoară James, să

prânzim în biroul dumneavoastră? o întrebă vizitatorul. Stătea cu privirea aţintită asupra ei. Cu inima strânsă, ea răspunse:

- Nici unul.

Şi se ridică brusc.

-

Mai trebuie un scaun, declară ea pentru . a-şi explica

gestul.

-

De asta se va ocupa Adam.

Necunoscutul se comporta deja ca un stăpân. Era în largul lui, dădea ordine cu aerul firesc al celor care au o obişnuinţă

îndelungată.

Seite 22

NewPDF 5

- Adam, spuse el întorcându-se spre uşă, când te

întorci, să aduci unul din scaunele de pe culoar.

- N-am făcut prezentările, zise Harold Stein.

Domnişoară James, dânsul este Douglas Taylor-Rut-ledge, noul dumitale patron. Domnişoara James, şefa serviciului contabilitate.

Indeplinindu-şi obligaţia, ridică telefonul.

- Voi comanda sandvişurile

Douglas Taylor-Rutledge îi întinse mâna Tamarei. Ea s-ar fi mulţumit bucuroasă cu un mic salut din cap, dar n-avea de ales.

29

- Incântată, murmură ea pe un ton lipsit de căldură.

Degeaba îi arăta marele patron un interes cu totul deosebit, Tamara nu se vedea în stare să-i mărturisească faptul că luase douăzeci de mii de dolari din casă cu intenţia de a-i înapoia

întreprinderii după moartea mamei sale! Douglas Rutledge nu era un om de genul lui Harold Stein; era convinsă că el n-o va ierta. Lăudându-vă meritele, domnişoară James, Harold a uitat un lucru: uimitoarea dumneavoastră frumuseţe. ' Nu era un compliment banal. Douglas Rutledge exprima doar cu voce tare ceea ce privirile lui admirative lăsaseră să se înţeleagă de la prima lor întâlnire. Mulţumesc, spuse Tamara, străduindu-se să rămână distantă. Dar el îi reţinu mâna într-a lui mai mult decât ar fi dorit ea. încercă să se elibereze.

- li pusese întrebarea cu o voce scăzută, uşor amuzată. Mâna îi tremura şi el îşi dăduse seama. în loc să simuleze că n-a

Nervoasă?

Seite 23

NewPDF 5

remarcat nimic, ca un bărbat curtenitor, el insista. Tamara se încordă şi, mânată de orgoliu, îl privi drept în faţă.

- Da Nu aveţi nici un motiv, domnişoară James care este numele dumneavoastră? Cum ea ezita să-i răspundă, el murmură:

- Pot oricând să mă uit în fişierul personalului

- Tamara. Tamara James. îşi rostise numele schiţând un zâmbet crispat.

De fapt,

El

părea să asculte rezonanţa numelui.

30

JUDITH SMITH

- îmi place.

„Ce onoare!“ se gândi ea. Dar nu avu timp să se lase pradă enervării: Adam intra în birou, împingând în faţa lui un scaun

pivotant.

Douglas Rutledge încă nu dăduse drumul mâinii Tamarei.

-

Adam, zise el, ţi-o prezint pe domnişoara Tamara

James.

Şi îşi trecu simplu un braţ în jurul mijlocului ei. Ea încercă să se supere din cauza acestei atitudini posesive. S-ar fi spus că era a lui deja, trup şi suflet! Dar se petrecea ceva absurd: nici o obiecţie valabilă nu-i venea în minte!

- Adam Slater, continuă Douglas Rutledge, este un

coleg. El îndeplineşte aceeaşi funcţie ca dumneavoastră la

Compania Taylor.

O mângâiere ar fi emoţionat-o mai puţin pe Tamara decât

privirea lui. Iar mâna care-i strângea mijlocul sporea şi mai mult zbuciumul care o frământa. -Trateaz-o cu amabilitate, prietene, continuă Rutledge. Noii ei patroni o fac puţin cam nervoasă Oare ce o făcea mai nervoasă? Situaţia ei faţă de noii patroni, sau chiar persoana lui Douglas Rutledge? Echilibrul îi era pus la grea încercare la contactul cu această căldură virilă care se propaga în toată făptura ei. De ani de zile nu se mai simţise Tamara atât de tulburată în prezenţa

Seite 24

NewPDF 5 unui bărbat. De altfel, nici un bărbat n-o tulburase vreodată până într-atât.

îi era teamă că se înroşise ca un bujor. Trebuia cu orice preţ să

redevină stăpână pe sine, să-şi regăsească masca profesională!

IORTURA ÎNDOIELII

31

încântatăăs

Profitase de această ocazie ca să scape de Douglas Rutledge. Plăcerea este de partea mea, răspunse imediat Adam Slater. îşi strânseră mâinile. Bărbatul acesta înalt şi zvelt o privi pe Tamara cu ochii lui negri, foarte deschis, dar fără insolenţă. El nu avea nimic neliniştitor. Nu că Rutledge i s-ar fi părut cu adevărat periculos; ameninţarea pe care o reprezenta era mult mâi subtilă. Picnicul nostru nu va întârzia, anunţă vesel I larold Stein

închizând telefonul. Ah! Aţi găsit un scaun. Ei bine, să ne aşezăm Tamara nu putea ajunge la locul ei fără a evita să intre încă o dată în contact fizic cu noul ei patron. De acera, ea sugeră politicos:

Aşezaţi vă la biroul meu, dacă vreţi, domnule Rulledgc

N as putea suporta să vă iau locul, răspunse el. îi făcu loc să

treacă şi adăugă:

Terminaţi-vă prânzul. Nu ne aşteptaţi. Tamara avea acum şi mai puţină poftă de mâncare decât înainte şi ideea de a-şi termina iaurtul n-o mai lenta deloc. Dar, deocamdată, linguriţa şi micul pahar de plastic o ajutau să-şi ascundă tulburarea. Harold Stein se aşeză în fotoliu, Adam pe scaunul de lângă uşă, iar Douglas Rutledge veni să se aşeze în faţa Tamarei. între Harold şi Adam se pomi o discuţie însufleţită. Foarte vorbăreţ din fire, ca de obicei, Stein lăsa puţine şanse interlocutorului său să intervină.

vă cunosc, îi spuse ea cu amabilitate lui Adam.

Seite 25

32

JUDITH SMITH

NewPDF 5

Tamara se prefăcea interesată de ceea ce vorbeau dar, în ciuda tuturor eforturilor ei, sensul discuţiei lor îi scăpa. îi era din ce în ce mai greu să nu acorde atenţie interesului crescând cu care Douglas Rutledge o privea cum mănâncă. Ca şi cum simplul mod în care ducea linguriţa la gură era în sine un fapt voluptuos. Ideea o tulbură în asemenea măsură, încât lăsă paharul pe masă, nedorind să se mai dea în spectacol.

- Ţineţi la siluetă?

întrebarea, rostită destul de încet ca numai ea s-o poată auzi, era însoţită de o privire care pătrundea dincolo de aparenţe.

Ca şi prima dată, în holul de la intrare, părea s-o dezbrace, dar ea nu era contrariată. Manierele lui n-aveau nimic insultător. Şi tocmai în asta consta pericolul

-

Nu, răspunse ea, dar îmi ajunge. Şi apoi, nu este

scump.

Uşa se deschise la perete şi Susan îşi făcu apariţia.

- Tamara, mi s-a-şterpelit

scaunul!

îşi termina propoziţia dorindu-şi să intre în pământ de ruşine:

tocmai îl văzuse pe Harold Stein aşezat confortabil pe scaunul

pe care-1 căuta ea. Prezenţa celorlalţi doi îi spori încurcătura.

- Scuzaţi-mă, domnule Stein

eu

voi găsi altul

Susan îi aruncă o privire ruşinată Tamarei şi ieşi chiar mai repede decât intrase. Sandvişurile sosiră în sfârşit. Adam începu să-i pună Tamarei întrebări banale privind mersuî serviciului şi ea îi acordă de acum înainte toată atenţia ei.

33

Seite 26

CAPITOLULUI

NewPDF 5

Când Harold Stein îşi termină de băut cafeaua, Douglas Rutledge îi propuse:

- Ce-ar fi să te duci la ateliere, Harold? Ştiu că arzi de

nerăbdare să te întorci acolo

Domnişoara James este pe

deplin în măsurăăăs

r spundă la întrebările luiAdam.

Harold Stein păru uşurat.

- N-am nimic împotrivă

Se ridică imediat, ca să nu-i lase timp lui Rutledge să-şi schimbe părerea.

Tamara era cât pe ce să protesteze: avea o nevoie disperată de

Harold în după-amiaza asta

Dar sub ce pretext să-i ceară să

rămână? Părea atât de nerăbdător să se întoarcă la

prototipurile lui atât de dragi

să trezească bănuieli. Nu trebuia în nici un fel să se comporte ca o vinovată. Trebuia să-l facă să înţeleagă pe noul ei patron că nu făcuse nimic rău, în cel mai rău caz doar ceva foarte

puţin „ilegal

explice, trebuia să se arate foarte prudentăşi să nu lase nimic la voia întâmplării. De aceea, Tamara nu încercă să-l reţină pe Harold Stein şi se puse la dispoziţia lui Adam Slater. Tamara oftă uşurată la ideea că verificările erau amânate pentru mai târziu. Se destinse puţin, cu atât mai mult cu cât Adam şi ea vorbeau acelaşi limbaj.

Răsfoiră împreună registrele de conturi. Simţea privirea lui Douglas Rutledge aţintită asupra ei, dar asta n-o mai deranja. Era prea ocupată cu Adam ca să

mai acorde atenţie prezenţei impozante a marelui patron. Rutledge punea uneori întrebări care demonstrau că nu-i scăpa nimic din discuţia lor.

- îmi permiteţi să-mi scot haina? întrebă el pe neaşteptate.

Nu voia să rişte cu nici un preţ

Şi atâta timp cât nu va găsi posibilitatea să-i

-

Seite 27

NewPDF 5

începuse să se încălzească în birou, după două ore de muncă asiduă.

- Vă rog, răspunse Tamara fără săş- i ridice privirea. *

- Ce idee bună! exclamă Adam ridicându-se la rândul lui

pentru a-şi scoate haina cu un oftat de uşurare. Profită de ocazie ca să-şi slăbească nodul cravatei şi săş- i ridice mânecile cămăşii. Atmosfera se schimbă imediat cu totul. Contabilul în costum sobru făcu loc deodată unui îndrăgostit de cifre. Tamara se lăsă antrenată de entuziasmul lui şi se dedicară împreună pasiunii lor comune. Adam făcea însemnări. Când abordă problema facturilor, Tamara se ridică pentru a se duce să-i caute un exemplar, ceea ce o va scuti de prea multe explicaţii. în apropierea clasorului, rezemat de perete, Douglas Rutledge

răsfoia neglijent un registru din anul precedent. Sângele Tamarei alergă mai repede prin vene când el îşi aţinti privirea asupra ei. Cu preţul unui efort, reuşi să deschidă clasorul fără să-i tremure mâna.

*

- Ce noroc aveţi că nu suferiţi de claustrofobie remarcă Rutledge

34

- Intr-adevăr. Biroul nu este prea mare

De fapt, nu i se păruse niciodată atât de mic înainte de apariţia lui Douglas Rutledge. Fiecare centimetru patrat părea plin de prezenţa lui.Găsi în sfârşit dosarul pe care-1 căuta, închise

clasorul, se întoarse şi

auzise apropiindu-se foarte firesc, el îşi trecu braţul în jurul mijlocul ei ca s-o oprească din cursă. Tamara deveni brusc

Seite 28

se ciocni de Douglas Rutledge. Nu-1

NewPDF 5

conştientă de corpul lui musculos, încordat, lângă al ci. Şi cum, pentru a evita să cadă, se sprijinise cu mana de el, îi simţea acum bătăile inimii prin cămaşă. Nu era nevoie să-i facă dovada forţei ş