Sunteți pe pagina 1din 62

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MARKETING

Cercetare privind rolul relaţiilor publice in


activitatea organizaţiilor studenţeşti

Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr., Şerbănică Daniel

Absolvent:
Dobroiu Ana Maria Sofia

BUCUREŞTI
2009
CUPRINS
Introducere 3
Capitolul 1. Definirea conceptuală a temei
1.1. În căutarea unei definiţii a relaţiilor publice 5
1.2. Interferenţele relaţiilor publice cu alte activităţi 6
1.2.1. Legătura cu activitatea de marketing 6
1.2.2. Legătura cu publicitatea 9
1.2.3. Legătura cu activitatea de resurse umane 10
1.3. Relaţii publice ca proces 11
1.4. Tactici de relaţii publice 13
Capitolul 2. Comunicarea în activitatea de relaţii publice
2.1. Nevoia de comunicare 14
2.2. Teorii de comunicare în relaţii publice 14
2.2.1. Cele patru modele ale relaţiilor publice (Teoria lui Grunig si Hunt) 14
2.2.2. Teoria adaptării, concilierii (Teoria Cancel-Cameron-Sallot-Mitrook) 15
2.2.3. Teoria celor trei ”i”: interes, iniţiativă, imagine (Teoria lui Hutton) 16
2.3. Categorii de public în organizaţii nonprofit 17
2.4. Strângerea de fonduri-funcţie specifică a relaţiilor publice în organizaţiile nonprofit 18
Capitolul 3. Cercetare privind activitatea de relaţii publice în organizaţiile studenţeşti
3.1. Precizări preliminare 19
3.2. Modalităţi de obţinere a datelor 19
3.2.1. Surse secundare 20
3.2.2. Interviu semidirijat 20
3.2.3. Metode proiective 21
3.3. Coordonatele cercetării: problemă, scop, obiective 23
3.4. Alcătuirea eşantionului 23
3.5. Analiza de conţinut şi interpretarea datelor 24
3.5.1. Analiza şi interpretarea datelor despre respondenţi 24
3.5.2. Analiza şi interpretarea datelor despre organizaţii 29
3.5.3. Analiza şi interpretarea datelor despre activitatea de relaţii publice 33
Concluzii 38
Bibliografie 41
Anexe 44

2
INTRODUCERE

Edward Bernays, unul dintre cei mai reprezentativi practicieni din domeniu, spunea că
principalele trei elemente ale relaţiilor publice: informarea oamenilor, convingerea lor şi crearea
de relaţii între aceştia sunt practic la fel de vechi, ca şi societatea umană, şi că doar mijloacele şi
metodele s-au schimbat, pentru că şi societatea s-a schimbat.1
Actualitatea temei investigate. Primele organizaţii studenţeşti din România au început să
apară după 1989. Obiectivul principal al activităţii lor era apărarea drepturilor studenţilor. Cu
timpul, la această latură s-a adăugat una civic-culturală, care se manifesta prin proiecte
culturale, precum şi prin proiecte cu caracter social adresate persoanelor dezavantajate.
După anul 2000 şi până în prezent, numărul organizaţiilor a crescut considerabil, iar
activitatea desfăşurată a devenit mai intensă şi cu un impact mult mai mare, atât faţă de
potenţialii membrii, faţă de companiile partenere, dar şi faţă de societate în general. Acest
mediu asociativ se vrea sa funcţioneze ca un simulator al vieţii într-o companie, majoritatea
acestor organizaţii având ca scop general ghidarea şi orientarea profesională a tinerilor, pe care
îi atrag în diferite proiecte, atât interne, cât şi externe, familiarizându-i, de cele mai multe ori, cu
partea practică a lucrurilor învăţate la şcoală.
Relaţiile publice reprezintă o funcţie vitală în orice organizaţie de genul acesta, fie că
vorbim despre atragerea noilor membrii, stabilirea si menţinerea legăturilor cu companiile
partenere, organizarea de evenimente sau despre relaţiile cu mass-media, toate presupun în mod
permanent o raportare la mediul în care îşi desfăşoară activitatea.
Scopul şi obiectivele lucrării. În lucrarea de faţă îmi propun să aflu ce rol au şi cum
influenţează relaţiile publice activitatea unei organizaţii studenţeşti. Pentru aceasta, în primele
două capitole am identificat o parte din principalele concepte şi noţiuni teoretice, urmând ca în
capitolul al treilea să analizez date culese de la 10 lideri studenţi-voluntari de relaţii publice
privind latura practică a domeniului.
Obiectul cercetării. În primul capitol al lucrării am pus accent pe căutarea de informaţii
privind activitatea de relaţii publice în general, informaţii teoretice generale la care am presupus
că au avut acces şi liderii-voluntari de relaţii publice pe care i-am intervievat, în cadrul
cursurilor din domeniu, sau în cadrul unor traininguri specializate, urmând că în capitolul al
doilea să mă axez mai mult pe informaţii specifice ariei nonprofit a activităţii. Studiul, pe care îl
propun în capitolul al treilea, a fost făcut pe organizaţiile studenţeşti din ASE care au ca arie de

1
http://www.bookrags.com/quotes/Edward_Bernays

3
acţiune un cadru universitar care pune accent pe educaţia economică şi pe formarea studenţilor
cu înclinaţii spre antreprenoriat.
Subiectul cercetării. În fundamentarea lucrării am plecat de la existenţa unei percepţii
generale, că studenţii implicaţi constant în proiecte de voluntariat din cadrul unei organizaţii
studenţeşti, fac lucrurile după cum cred, fără fundamentare teoretică suficientă, că mediul acesta
este favorabil când vorbim despre o dezvoltare personală, dar insuficient pentru o dezvoltarea
profesională viitoare.
Din dorinţă de a află mai multe despre acest mediu, am lansat o cercetare cu privire la
relaţiile publice, pentru că este o arie comună mai ales atunci când vorbim despre organizaţii
studenţeşti nonprofit, a căror principală resursă este cea umană, restul resurselor fiind obţinute
din diverse parteneriate sau prin procese de atragere de fonduri. Independent de modul cum se
organizează fiecare asociaţie, şi independent de funcţia responsabilului sau de numele
departamentului în care sunt incluse activităţile de acest gen, fie că sunt conştienţi de ea, fie că
nu, această funcţie există prin natura activităţilor desfăşurate.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. Baza teoretică şi metodologică a lucrării
mele este formată din materiale şi studii de valoare ştiinţifică în domeniu. Metoda de abordare a
conţinutului lucrării o constituie analiza şi sinteza sistemică. Modalitatea aleasă, pentru a afla
mai multe atât despre partea teoretică, cât şi despre partea aplicată a relaţiilor publice într-o
organizaţie, a fost cercetarea cu caracter exploratoriu. Ca bază informaţională la efectuarea
analizei şi conturarea concluziilor şi soluţiilor sugerate, am folosit, atât publicaţii periodice de
specialitate, cât şi consultarea de cărţi de referinţă din domeniu.
Semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării. În cei doi ani de activitate într-o
organizaţie studenţească, la început în departamentul de resurse umane, şi mai târziu în cel de
relaţii externe, am observat că printre motivaţiile unui voluntar-student, apare mai des dorinţa
de a pune în practică noţiunile teoretice învăţate la şcoală, sau de a învăţa practic, anumite
lucruri, şi mai rar o posibilă înclinaţie şi un posibil interes pe viitor pe aria nonprofit a
activităţii. Majoritatea preferă să îşi completeze, pe durata studiilor, informaţiile teoretice cu
activităţi practice, nu pentru partea financiară, cât pentru partea de dezvoltare abilităţi şi
cunoştinţe, iar de cele mai multe ori varianta job, fie el şi part-time, presupune o ruptură destul
de bruscă de mediul academic. Rezultatele obţinute în cercetare vor fi utile în dezvoltarea
activităţii de relaţii publice la nivelul organizaţiilor studenţeşti din ASE. Există deja un consiliu
al organizaţiilor studenţeşti (COS), dar din diferite motive funcţionează greu, iar o cercetare cu
caracter predominant explorativ, la nivelul tuturor organizaţiilor implicate direct este necesară
în primul rând pentru a afla care este situaţia actuală privind activitatea de relaţii publice
desfăşurată şi specificul fiecărei organizaţii în parte.

4
Capitolul 1: Definirea conceptuală a temei

1.1. În căutarea unei definiţii a relaţiilor publice

Scopul unei definiţii este să ne ajute să înţelegem mai bine un concept sau o noţiune
nouă. De-a lungul timpului, conceptul de relaţiile publice a avut numeroase interpretări, cele
mai multe dintre ele încercând să cuprindă aspecte din cele mai specifice ale activităţii propriu-
zise.
Domnul profesor D. Şerbănică, menţiona în cartea sa, că oamenii tind să definească
relaţiile publice prin intermediul celor mai vizibile tehnici şi metode ale sale: articole într-un
ziar, interviuri TV cu reprezentanţii firmelor sau apariţia unor celebrităţi la evenimente speciale,
şi să nu observe cât sunt de esenţiale pentru a facilita comunicarea şi înţelegerea2 dintre o
organizaţie şi publicul acesteia.
S. Cutlip, A. Center şi G. Broom, autorii uneia dintre cele mai populare cărţi în domeniu
„Effective Public Relations” au definit relaţiile publice ca fiind funcţia de management care
stabileşte şi menţine relaţii reciproc benefice, între o organizaţie şi publicurile ei, publicuri de
care depinde succesul sau nereuşita acesteia.3
Una dintre cele mai ambiţioase căutări pentru o definiţie universală a fost făcută în 1975
de către Fundaţia pentru relaţii publice-cercetare şi educaţie. 65 de lideri de relaţii publice au
participat la un studiu care a analizat 472 de definiţii diferite şi din care a rezultat următoarele
idei-cheie:
Relaţii Publice este o funcţie distinctă de management care ajută să se stabilească şi să
se menţină linii bidirecţionale de comunicaţii, de înţelegere, de acceptare, de cooperare şi de
evaluare între o organizaţie şi publicurile sale; implică managementul de criză; ajută
managerii să fie informaţi şi să reacţioneze la opinia publică, defineşte şi pune accentul pe
responsabilitatea top-managementului organizaţiei de a servi interesului public; ţine managerii
informaţi la zi şi utilizează schimbarea, ca metodă de adaptare la situaţiile întâmpinate;
constituie un sistem de prevedere care ajută să se anticipeze tendinţele mediului şi ulitilizează
cercetarea, comunicarea etică şi evaluarea ca principale instrumente.4
În 1988, Societatea americană de relaţii publice (PRSA), cea mai prestigioasă societate
din domeniu concluziona că relaţiile publice ajută o organizaţie şi categoriile ei de public să se
adapteze una la cealaltă.

2
Şerbănică Daniel, Relatii Publice, Editura ASE, 2003. p.13-14
3
Cutlip, Scott M, Effective Public Relations, Pearson International Editon, 2006, p.1
4
Seitel, Fraser P., The practice of public relations, Pearson Prentice Hall, 2007, p.4

5
În contextul acesta, relaţiile publice apar ca o modalitate de comunicare între o
organizaţie şi publicurile sale; îi ajută pe manageri să cunoască atitudinile publicului şi să poată
lua decizii corecte; totodată ele ajută publicul să înţeleagă specificul organizaţiei şi să aibă
încredere în aceasta5.

1.2. Interferenţele relaţiilor publice cu alte activităţi


Multitudinea de definiţii ale conceptului de relaţii publice, unele bazate pe activităţile
concrete pe care le desfăşoară, altele pe efectele pe care le obţine, ne conturează un domeniu
complex, care interferează, prin unele tehnici, cu alte tipuri de activităţi ale unei organizaţii.
Pentru a putea înţelege ce sunt relaţiile publice, şi ce rol au acesta în deciziile luate de
conducere, este important să vedem şi ce legătură există între acestea şi celelalte activităţi 6, de
care se delimitează câteodată greu in practică (in special in cazul organizaţiilor studenţeşti):
marketing, publicitate si resurse umane.

1.2.1. Legătura cu activitatea de marketing


Marketingul, într-o abordare clasică, este definit ca fiind funcţia de management a unei
organizaţii care identifică nevoile şi dorinţele oamenilor, oferă produse şi servicii care să le
satisfacă şi coordonează tranzacţiile necesare,7 punând accent pe valoarea adăugată oferită
clientului în condiţii de profit.
Autorii cărţii „Marketing”, coor. V Balaure, susţin că rolul ce revine marketingului, din
însăşi esenţa sa, ia forma următoarelor funcţii generale:
 Investigarea pieţei şi a nevoilor de consum (funcţie-premisă)
 Conectarea dinamică a întrepriderii la mediul economico-social (funcţie mijloc)
 Satisfacerea in condiţii superioare a nevoilor de consum (funcţie-obiectiv)
 Maximizarea eficientei economice (funcţie obiectiv)8
În cazul organizaţiilor nonprofit, scopul final este obţinerea de rezultate/efecte sociale
dorite. Astfel, ultima funcţie se referă la o gestionare eficientă a resurselor de care aceasta
dispune, respectiv la o minimizare a eforturilor si o maximizare a rezultatelor/efectelor dorite.
În suportul său de curs, de Marketing social-politic, domnul profesor R. Zaharia pune
accent pe diferenţele dintre aceste două concepte de marketing, cel clasic şi cel social, amintind
în analiză şi de comparaţia dată de J.R. Evans şi B. Berman.
A se vedea Anexa 1.

5
Coman, Cristina, Relaţii Publice: principii si strategii, Ed. Polirom, 2001, p. 8
6
Cutlip, Scott M, Effective Public Relations, Ed. Pearson International Editon, 2006, p.5
7
idem, p.7
8
Balaure, Virgil, Marketing , Ed. Uranus, editia a II-a, 2002, p.37-38

6
Atât în marketingului social, precum şi în cel clasic, există două direcţii fundamental
comune: ideea de servire a clientului şi ideea de schimb în beneficiu reciproc. Legătura
esenţială între marketing şi organizaţia socială, justificarea prezenţei lui aici rămâne
satisfacerea clientului. Organizaţiile sociale furnizează servicii sau, în unele cazuri, produse
pentru categorii foarte variate de oameni pe care îi putem numi clienţi, consumatori, pacienţi,
pasageri, public, grup-ţintă. Marketingul realizează un schimb reciproc de avantaje între
producători şi consumatori, în sens larg.9
Spre deosebire de activitatea de marketing, în general, relaţiile publice se raportează la
categorii de public, nu doar la relaţiile cu clienţii, respectiv beneficiarii activităţii
organizaţiei, ci şi la relaţiile cu angajaţii proprii, cu investitorii, cu comunitatea locală, cu
grupurile de interes speciale, cu autorităţile guvernamentale, cu furnizorii, cu partenerii, cu
voluntarii. In funcţie de specificul şi de mărimea organizaţiei respective, activitatea de relaţii
publice ar trebui să vizeze acele categorii de public, cu care interacţionează atât direct, cât şi
indirect.
Philip Kotler, autor renumit în domeniul marketingului, afirma că „relaţiile publice
necesită un timp îndelungat pentru a se forma într-o firmă, dar, atunci când se află în
plenitudinea acumulărilor, ajung să împingă efectiv firma pe piaţă” (Managementul
marketingului, Ed. Teora Bucureşti, 1996)
Organizaţiile, în general, folosesc relaţiile publice pentru a comunica cu categorii de
public specifice, astfel, pentru a-şi îndeplini obiectivele, profesioniştii în relaţii publice folosesc
o serie de instrumente cum ar fi ştirile, discursurile şi evenimentele speciale. Ei pregătesc, de
asemenea, materiale scrise, audiovizuale şi de creare a identităţii firmei şi contribuie, cu bani şi
timp, la activităţile în serviciul publicului.10
Pentru a înţelege raportul dintre marketing, comunicarea de marketing, publicitate şi
relaţii publice, R. Pricopie ne propune în cartea sa, viziunea lui Hutton11.

Figura 1: Raportul dintre marketing, comunicarea de marketing, publicitate şi relaţii publice

Sursa: Pricopie, R.- Relaţii Publice, evoluţie şi perspective, adaptat după Hutton(2001),p 210

9
Zaharia, Răzvan, Marketing social-politic, suport de curs digital, p.5
10
Kotler, Philip, Principiile Marketingului, Ed. Teora, 2003, p.742-743
11
Pricopie, Remus, Relatii publice, evouţie şi perspective, Ed. Tritonic, 2005, p.189-190

7
In figura 1 zonele de întrepătrundere notate cu litere de la (a) la (f), reprezintă:
 publicitatea corporatistă, alta decât cea asociată produselor şi/sau serviciilor (a),
 comunicarea prin vânzări şi alte canale specifice, târguri, expoziţii, comunicarea prin
ambalaj, marketing direct, promoţii (b)
 distribuţie, logistică, analiza locaţiilor în care are loc distribuţia, analiza preţului,
dezvoltarea de noi produse (c)
 relaţiile cu investitorii, relaţiile cu comunitatea locală, comunicare cu angajaţii, afaceri
publice/relaţii cu structurile guvernamentale, relaţiile cu mass media, comunicarea în
situaţii de criză, identitate organizaţională, comunicarea managerială, donaţii,
sponsorizări (d)
 activităţi de tip publicity asociate produselor, broşuri şi alte materiale promoţionale,
anumite activităţi specifice asociate relaţiilor cu mass media, comunicării de criză,
sponsorizărilor (e)
 publicitate tradiţională asociată produselor şi/sau serviciilor. (f)

1.2.2. Legătura cu publicitatea


Publicitatea este un domeniu de activitate de sine stătător care prin intermediul unei
comunicări de tip persuasiv, încearcă să inducă atitudini favorabile receptorilor în raport cu
anumite produse, servicii sau idei. Această definiţie ne permite să facem distincţie între
 publicitatea comercială, atunci când este vorba de promovarea unor produse şi servicii în
vederea achiziţionării acestora
 publicitatea instituţională, atunci când este vorba de promovarea unor idei asociate unei
organizaţii, pentru a-i promova imaginea şi punctul de vedere
 publicitatea socială, atunci când este vorba de promovarea unei cauze cu implicaţii la
nivelul întregii societăţi, ca de exemplu sărăcia, violenta în familie, sănătatea publică,
planning-ul familial, ocrotirea unor specii biologice, poluarea etc. (Dagenais, 2002)12 .
R. Pricopie este de părere că dacă publicitatea comercială intră în aria de acoperire a
marketingului, fiind unul dintre instrumentele esenţiale ale comunicării de marketing, celelalte
forme de publicitate,instituţională şi socială, sunt instrumente ale relaţiilor publice.
Diferenţele semnificative, între relaţii publice si publicitate, apar la nivel de obiective,
grad de control şi metode de evaluare. Dacă relaţiile publice urmăresc să creeze legături pe
termen lung, bazate pe înţelegere, încredere şi respect reciproc între o organizaţie şi categoriile
ei de public, şi să construiască şi să menţină o imagine clară şi de succes pentru organizaţie în

12
Pricopie, Remus, Relatii publice, evolutie si perspective, Ed. Tritonici 2005, p.190-191

8
general, publicitatea, folosită în scop comercial şi imediat, urmăreşte crearea de notorietate a
unui produs, serviciu sau idee şi sporirea vizibilităţii şi şanselor de achiziţionare, consum sau
aderare.
Deşi de cele mai multe ori necesită un buget mai ridicat, plasarea şi distribuţia
materialelor publicitare, în presă, la tv, pe internet, în diverse locuri publice sau puncte
strategice presupun un proces controlat şi cu efecte mai uşor de sesizat la nivelul
vânzărilor/efectelor generate. Relaţiile publice, datorită gradului mare de intractivitate dorit şi
pentru că generează efecte la nivelul publicului care sunt greu de cuantificat pe termen scurt, se
bazează pe două tipuri de metode de măsurare a eficienţei activităţii:
 ce ţin de produsele create (output-uri: numărul de materiale generate, numărul de
mijloace mass-media implicate, timpul de expunere/difuzare, numărul de apariţii în
mass-media, analize de conţinut- monitorizare aspecte negative şi pozitive, mesaje
cheie, surse, importantă)
 ce ţin de rezultatele obţinute (outcome-uri: feedbackuri, sondaje, focus-grupuri, testări
de produse de relaţii publice). Asigurarea calităţii activităţii ţine în primul rând de
experienţă şi profesionalismul practicienilor de relaţii publice13 .

1.2.3. Legătura cu activitatea de resurse umane


Cea mai valoroasă resursă pe care o are o organizaţie este cea umană, deşi dacă
analizăm puţin câteva organizaţii tradiţionaliste, am putea constata că trecerea de la
managementul maşinilor la cel uman nu a fost suficient de lentă. Fără resurse umane capabile
de schimbare şi adaptare, de creativitate şi competenţe profesionale multiple, organizaţiile de
orice fel sunt sortite eşecului. Societatea în care trăim se schimbă rapid, iar adaptarea
organizaţiei constant la mediu în care acţionează îi permite existenţa, dezvoltarea şi succesul.
Fără prezenţa efectivă a oamenilor care ştiu ce, când şi cum trebuie făcut, este dificil ca o
organizaţie să îşi atingă obiectivele.
Responsabilitatea managerilor nu e doar legată de a furniza slujbe oamenilor, de a-i
îndruma cum să lucreze şi de a le înregistra performanţele, deşi managerii trebuie să facă acest
lucru. Pe lângă toate acestea, presupune o investiţie: a da oamenilor puterea pentru ca ei să
acţioneze eficient şi eficace, atragerea şi implicarea lor într-un mod în care să le facă plăcere,
urmărindu-se astfel contruirea unor relaţii, de tip parteneriat, cu angajaţii.

13
Wells, William, Advertising, Principles and practice, Ed.Prentice Hall 2000, p 452

9
Ţinând cont că activităţile de relaţii publice dintr-o organizaţie urmăresc să câştige
acceptarea, înţelegerea şi încrederea publicului, pentru a spori impactul ei în mediul în care
acţionează, relaţiile interne reprezintă o prioritate.
Acţiunile de relaţii publice adresate publicului intern, au ca scop, creşterea gradului de
implicare al angajaţilor în activităţile organizaţiei. Dacă se crează un sentiment de identificare
cu valorile şi succesele organizaţiei, aceştia ajung să îi resimtă eşecurile, nu doar din postura
unui angajat, ci din aceia de partener. Mândri de organizaţia din care fac parte, fiecare dintre ei
va deveni astfel un fel de „multiplicator de imagine pozitivă”14 . Crescând gradul de loialitate a
acestora, creşte valoarea pe care o vor aduce organizaţiei.
Ca să fie motivaţi, trebuie în primul rând să fie informaţi corect, constant şi la timp, şi
nu doar atât. O comunicare deschisă între bordul de conducere şi angajaţi pune fundamentele
unei relaţii reciproc avantajoase. Domnul profesor D. Şerbănică, menţionează în suportul său de
curs, că echilibrul intern şi buna funcţionare a unei firme determină, în bună măsură, imaginea
sa în exterior15.
O strategie bună de comunicare internă, trebuie susţinută într-o formă sau alta, de toţi
participanţii procesului comunicaţional. În articolul său din Revista de Comerţ, pe tema
„Comunicarea internă- la intersecţia dintre: resurse umane, marketing şi relaţii publice”,
Cristina Şerbănică scria: „termenului de comunicare internă i se asociază adesea, eronat, ca
sinonime, noţiuni precum informare internă (neglijând aspectul relaţional al comunicării,
insistând doar pe transmiterea de informaţii, în sens ascendent, descendent şi orizontal),
comunicare cu angajaţii (excluzând comunicarea între angajaţi), comunicarea managerială
internă (presupunând prezenţa managerului în toate procesele de comunicare), relaţii publice
interne (neglijând componenta funcţională a comunicării interne, reducând efortul de
comunicare internă la componenta relaţională)”16
Scott M. Cutlip, în carte sa „Effective public relations” vorbea despre relaţiile publice
interne ca o componentă ce trebuie să preceada comunicarea externă, pentru ca organizaţia să
reuşească să comunice mesaje „pe o singură voce17 ”, pentru a putea avea astfel impactul dorit,
şi a nu deruta. Înainte de a promova ceva în exterior, trebuie promovat în interior.
Investiţia în oameni asigură competitivitatea şi viitorul organizaţiei. Nu numai calitatea
serviciilor şi produselor contează, ci şi calitatea oamenilor din organizaţie şi formarea unui
climat plăcut de colaborare între aceştia. Acţiunile de relaţii interne, care se bazează pe o
14
Şerbănică, Cristina, Comunicarea internă la intersecţia dintre Resurse Umane, Marketing şi Relaţii Publice,
Revista de Comerţ, V.8, nr.7, 2007,pg. 21
15
Şerbănică ,Daniel, Relaţii Publice, Ed. ASE, 2003, p.21
16
Şerbănică, Cristina, Comunicarea internă la intersecţia dintre Resurse Umane, Marketing şi Relaţii Publice,
Revista de Comerţ, V.8, nr.7, 2007,pg 21
17
Cutlip, Scott M, Effective Public Relations, Ed. Pearson International Editon, 2006, p.10

10
comunicare deschisă între conducere şi angajaţi, pot contribui atât la creşterea eficienţei interne,
cât şi la creşterea gradului de satisfacere a acestora. Este important să fim conştienţi că
imaginea pe care şi-o formează opinia publică despre o organizaţie, se opreşte adesea la cea
transmisă de angajaţii acesteia.

1.3. Relaţii publice ca proces


Relaţiile publice pot fi definite ca un proces, adică o serie de acţiuni, care conduc la
atingerea unui obiectiv general. Cea mai simpla si cea mai cunoscută schemă este cea propusă
în 1963 de John Marston în The Nature of Public Relations. Când un practician se confruntă cu
o situaţie, fie că este vorba despre promovarea unui produs, sau că trebuie să apere reputaţia
unui client18, ar trebui să urmeze cei patru paşi R-A-C-E:
 Cercetare (research)
Descoperirea problemelor care trebuie rezolvate; în această etapă sunt utilizate metode de
cercetare cantitative şi calitative pentru a cunoaşte mai bine organizaţia şi pentru a
descoperi opiniile diferitelor publicuri.
 Acţiune (action)
Implementarea programului destinat realizării obiectivelor specifice, în funcţie de
categoriile de public vizate şi de interesele acestora.
 Comunicare (communication)
Comunicarea acţiunilor executate, prin transmiterea de mesaje destinate fiecărui public
ţintă, pentru a câştiga înţelegerea, acceptare şi susţinerea acestora.
 Evaluarea (evaluation)
Verificarea modului în care activităţile de relaţii publice au satisfăcut obiectivele fixate de
organizaţie la începutul procesului; forme ale evaluării apar şi pe parcursul procesului de
relaţii publice prin monitorizarea permanentă, care permite modificări şi adaptări ale
formelor de acţiune şi comunicare în funcţie de elementele noi apărute19.
F. Seitel precizează, că cel mai important pas al procesului este cel de-al doilea -
acţiunea. Nu poate exista o comunicare eficientă sau publicitate pozitivă, fără acţiunea
corespunzătoare. (Act first and communicate later).
Deoarece cele doua etape intermediare, de comunicare şi acţiune sunt prea vagi, Sheila
Clough Crifasi, propune un model RACE extins, respectiv R-O-S-I-E. Între R (research) şi
E(evaluation), include încă trei etape: O (objectives), S (strategies) şi I (implementation).
Aceasta distincţie este binevenită, deoarece urmărirea unor obiective, stabilirea unor strategii

18
Seitel, Fraser P., The practice of public relations, Ed.Pearson Prentice Hall, 2007, p.4-5
19
Coman, Cristina, Relaţii Publice: principii si strategii, Ed. Polirom, 2001, p.27

11
corespunzătoare şi implementarea unui plan predeterminat, sunt etape cheie în activitatea de
relaţii publice.
A treia abordare R-P-I-E, R (research) -P (planning) -I (implementation) –E
(evaluation), pune accentul pe etapa de planificare în procesul de relaţii publice. S. Cutlip,
prezintă o abordare de genul acesta, precizând că în practică nu sunt atât de clar diferenţiate, ci
sunt etape continue şi ciclice, după cum sugerează şi figura 2.

Figura 2: Cei patru paşi ai procesului de relaţii publice

Sursa: adaptat după Cutilp, Scott si colab., Effective Public Relations, Ed. Pearson , 2006, p.283

F. Seitel aminteşte în cartea sa, cele 5 principii propuse de profesorul Melvin Sharpe
care ar trebui urmărite de toţi practicienii în desfăşurarea activităţii lor:
 Comunicare sincera pentru credibilitate
 Deschidere şi coerenţa în acţiuni pentru încredere
 Corectitudine pentru reciprocitate şi bunăvoinţă
 Comunicare bidirecţională continuă pentru a preveni sentimentul de alienare faţă de
organizaţie şi de a construi relaţii pe termen lung.
 Cercetare şi evaluare pentru a stabili acţiunile sau ajustările necesare pentru a determina
o relaţie de armonie între organizaţie şi mediul social în care aceasta acţionează.
Indiferent de definiţia sau de modelul ales pentru a explica activitatea de relaţii publice,
puţini ar contesta că scopul unei comunicări eficienta privind relaţiile publice constă în
armonizarea atât relaţiilor interne, cât şi celor externe, astfel încât organizaţia să beneficieze nu
numai de bunăvoinţa tuturor categoriilor de public cu care interacţionează direct, sau indirect, ci
si de stabilitate şi de o durată lungă de activitate20.

20
Seitel, Fraser P., The practice of public relations, Ed.Pearson Prentice Hall, 2007, p.5-6

12
1.4. Tactici de relaţii publice
Tacticile sunt instrumentele pe care practicienii le folosesc pentru a-şi desfăşura
activitatea. Dacă obiectivele şi strategiile arată ceea ce practicienii doresc să obţină, tacticile
reprezintă modalităţile prin care obţin ceea ce îşi propun. Strategiile arată felul cum gândesc, iar
tacticile arată modul cum acţionează.
Tacticile sunt selectate în funcţie de obiectivele specifice stabilite si le permit
practicienilor să îşi adapteze planul în funcţie de categoria de public căreia i se adresează21.
Dintre cele mai cunoscute tehnici şi metode de relaţii publice, menţionez:
 Lansările de ştiri
 Conferinţele de presă
 Interviurile şi prezentările
 Dineurile oficiale
 Acţiunile de lobbying
 Utilizarea de newslettere
 Lansările de produse
 Oferirea de mostre
 Demonstraţiile practice
 Organizarea de evenimente (petreceri, târguri, expoziţii, festivaluri)
 Utilizarea de site-uri web
 Tipărirea de cărţi şi broşuri, imprimarea unor produse (tricouri, pixuri)
 Efectuarea de studii, anchete sau cercetări
 Sprijinirea acţiunilor culturale şi umanitare
 Plasarea de produse în filme şi seriale de televiziune
 Folosirea unor purtători de cuvânt specializaţi
 Fotografia însoţită de text
 Fan cluburile
 Organizarea de concursuri, competiţii şi evenimente speciale
 Desfăşurarea de programe specifice (programe pentru tineri, programe zonale)
 Inaugurările
 Organizarea de zile, săptămâni sau luni specifice
 Sărbătorirea ocaziilor speciale
D. Wilcox, le clasifica în: scrise, vorbite şi vizuale.

21
Heath, Robert L., Encyclopedia of Public Relations, Vol I si II, Ed. Sage Publication, 2005, p.843-844

13
Capitolul 2. Comunicarea în activitatea de relaţii publice

2.1. Nevoia de comunicare


În orice sistem social comunicarea apare ca un act de afirmare a individului şi a
grupului. Iar dacă un grup poate, la nevoie, să se dispenseze de a schimba bunuri materiale, în
condiţiile în care el nu schimbă informaţii, idei sau emoţii, ar dispare însăşi legătura socială, nu
ar mai exista nimic comun între membrii grupului şi, în consecinţă, ar dispare şi comunitatea.22

2.2. Teorii de comunicare în relaţii publice


Deşi atunci când vorbim despre comunicare interumana totul pare să fie natural şi
simplu, aceasta nu vine întotdeauna de la sine şi câteodată schimbul de idei se menţine greu.
Oamenii se implică constant în procese de comunicare formală sau informală, se exprimă
verbal, paraverbal şi nonverbal, folosesc diferite mijloace, dar nu de fiecare data se înţeleg
reciproc, pentru ca apar diverse perturbaţii ce denaturează mesajul emis care ajunge să fie
receptat greşit sau chiar incomplet, au contexte diferite, provin din culturi diferite, nu deţin
coduri comune.
Dincolo de specificitatea teoriilor şi modelelor, la modul cel mai general, comunicarea
implică următoarele elemente majore: sursa (emiţător), mesajul, canalul, receptorul, codul,
zgomotul, feed-back-ul23, cu precizarea că pentru a fi emis, mesajul trece printr-un proces de
codificare, şi respectiv, pentru a fi receptat, printr-unul de decodificare. Comunicarea are loc
doar în condiţiile în care receptorul a decodificat corect mesajul care se dorea transmis, de aceea
relaţionistul trebuie să se asigure să existe o diferenţă nesemnificativă între ce mesaj doreşte
organizaţia să transmită şi cel recepţionat de public.

2.2.1. Cele patru modele ale relaţiilor publice (Teoria lui Grunig si Hunt)
J.E. Grunig şi T. Hunt, în lucrarea Managing Public Relations (1984), au descris
evoluţia în timp a relaţiilor publice prin intermediul a patru modele,24 care evidenţiază succint
funcţiile pe care acestea le-au avut în timp, precizând şi principalele caracteristici.
 Modelul impresariat/publicitate
 Modelul informării publice
 Modelul bidirecţional şi asimetric
 Modelul bidirecţional şi simetric

22
Serbanica,Daniel, Relatii Publice, Ed. ASE, 2003,
23
Coman, Cristina, Relatii Publice: principii si strategii, Ed. Polirom, 2001, p.17
24
Pricopie, Remus, Relatii Publice, suport digital, p.27

14
A se vedea Anexa 2.
In cartea sa, R. Pricopie aminteşte de alte doua teorii, teoria adaptării, concilierii şi teoria
celor 3”i”: interes, iniţiativă şi imagine.

2.2.2. Teoria adaptării, concilierii (Teoria Cancel-Cameron-Sallot-Mitrook)


În 1997, practicienii şi cercetătorii Amanda E. Cancel, Glen T. Cameron, Lynne M.
Sallot si Michael A. Mitrook, au publicat în Journal of Public Relations Research un studiu cu
privire la definirea relaţiilor publice.
Prima ipoteza: modul în care o organizaţie interacţionează cu publicurile sale este
diferit, atât în raport cu acelaşi public, cât şi de la un public la altul. Acest comportament este
puternic dependent de:
 momentul la care are loc interacţiunea
 problema aflată în discuţie
 mediul in care actorii (organizaţie, public etc.) activează.
De exemplu, în faţa publicului p1 la momentul t1 si in mediul m1 o organizaţie ar putea să adopte
o strategie de comunicare bidirecţională si simetrică, în timp ce la momentul t2 si in mediul m2,
comunicarea organizaţiei cu acelaşi public p1 ar putea sa fie una bidirecţională şi asimetrică.
A doua ipoteza: in opinia autorilor, teoria lui Grunig si Hunt forţeaza realitatea să se
încadreze într-unul din cele patru tipare, limitând-o.
Plecând de la aceste doua ipoteze, autorii au identificat mai întâi formele extreme de
manifestare ale relaţiilor publice, pe de o parte, pledoaria (advocacy) ca forma de comunicare
100% bidirecţională şi asimetrica şi, pe de alta parte, adaptarea/concilierea (accommodation) ca
forma de comunicare 100% bidirecţională şi simetrică. Între aceste limite, relaţiile publice pot
îmbrăca orice forma, fără să mai fie constrânse de modele redefinite.

Figura 3: Teoria adaptării/concilierii


100%.............................................................................................100%
Pledoarie Adaptare/ Conciliere
Sursa: Pricopie, Remus, Relaţii publice, evoluţie si perspective, adaptat după Cancel et al. (1997), p.37

Modelelor pledoarie (advocacy) si adaptare /conciliere (accommodation), sunt modele


pe care autorii le consideră ideale (pure models).
Aşezarea unei organizaţii pe una dintre poziţiile cuprinse între cele două modele pure
depinde de o serie de factori interni şi externi25.

25
Pricopie, Remus, Relatii Publice, evolutie si perspective, Ed. Tritonic, 2005, p. 45-48

15
2.2.3. Teoria celor trei ”i”: interes, iniţiativa, imagine (Teoria lui Hutton)
În 1999, James. G. Hutton consideră că abordarea simetric vs. asimetric nu spune prea
multe. El propune o variantă bazată pe 3 dimensiuni: interes, iniţiativă şi imagine.
În cazul primei dimensiuni, interes, întrebarea dominantă este: ,, În ce măsură
obiectivele relaţiilor publice sunt orientate spre interesul organizaţiei/ al publicurilor?". La o
extremă avem situaţia modelul impresariat/publicitate (press-agentry model) şi care este
caracterizată de expresia The Public Be Damned, pe când la cealaltă extremă este dominantă
filosofia potrivit căreia interesele publicurilor trebuie să surclaseze interesele organizaţiei,
organizaţia însăşi putând să beneficieze de pe urma publicurilor mulţumite că şi-au atins
obiectivele.
A doua dimensiune este iniţiativa. În acest caz, întrebarea este următoarea: ,, În ce
măsură organizaţia practică relaţii publice proactive/reactive?". Răspunsul derivă din analiza
activităţilor organizaţiei şi a modului său de a aborda problemele. O atitudine proactivă este
considerată aceea în care organizaţia încearcă să iasă în întâmpinarea oricărei situaţii
problematice prin efectuarea cu regularitate a unor cercetări la nivelul publicurilor sale, prin
auditarea comunicării, prin planificarea strategiilor de comunicare în situaţii de criză şi prin
adoptarea unui management strategic al comunicării.
A treia dimensiune, imaginea, răspunde la întrebarea: ,,Este organizaţia axată pe
crearea unor percepţii care să aibă corespondent in realitate (substanţa), sau nu (imagine)?".
Autorul ne oferă si doua posibile exemple care ar corespunde extremelor acestei scale. Primul ar
putea fi o donaţie anonimă, în care realitatea este concretă, palpabilă, interesul organizaţiei fiind
atingerea unui obiectiv, şi nu construirea unei imagini, în timp ce al doilea ar putea fi exprimat
de atitudinea preşedintelui Nixon care, prin ,,Let's PR it.1", denota că era mai puţin interesat de
realitate, şi mai mult de modul în care aceasta putea fi cosmetizată.
Aceeaşi organizaţie poate fi proactivă cu o anumită categorie de public şi reactivă în
raport cu alta. Nu există formule ideale, aşa cum nu există nici formule recomandate. Din
analiză ar putea să fie desprinse şase orientări la care organizaţiile fac apel:
 persuasiunea
 pledoaria
 informarea publică
 susţinerea unei cauze (cause-related)
 managementul imaginii/reputaţiei
 managementul relaţiilor26.

26
Pricopie, Remus, Relatii Publice, evolutie si perspective, Ed. Tritonic, 2005, p. 51-54

16
Evident, si aceasta teorie are neajunsurile sale.

2.3. Categorii de public in organizaţii nonprofit


Publicul reprezintă un grup distinct de indivizi, organizaţii sau ambele, a căror nevoi
actuale şi potenţiale trebuie satisfăcute într-un anumit fel. Publicul poate fi clasificat după
relaţia sa funcţională cu organizaţia.

Figura 4: Cele mai importante categorii de public ale unei organizaţii

Sursa: adaptat după Kotler si Andreasen, Strategic Marketing for Nonprofit Organizations, p.81

O organizaţie este văzută ca o maşina de conversie a resurselor, în care, unele categorii


de public de input sunt furnizoare de resurse. Aceste resurse sunt convertite de către publicul
intern în bunuri folositoare şi servicii. Mai departe, ele sunt oferite către publicul intermediar
pentru a ajunge la publicul consumator27.

2.4. Strângerea de fonduri-funcţie specifică a relaţiilor publice ale organizaţiilor nonprofit


Organizaţiile sociale intră în relaţii de schimb, ca şi întreprinderile, cu grupurile-ţintă ale
căror probleme intenţionează să le rezolve, dar, spre deosebire de acestea, sunt nevoite să aibă
relaţii de schimb şi cu subscriptorii, respectiv cu donatorii, pentru a-şi asigura resursele
financiare si cele materiale necesare desfăşurării activităţii28. În condiţiile în care, organizaţiile
nonprofit dispun de resurse limitate, relaţiile dintre acestea şi subscriptori sunt vitale.

27
Kotler si Andreasen, Strategic Marketing for Nonprofit Organizations, Ed. Prentice Hall Inc., 1996, p. 79-81
28
Zaharia, Razvan, Marketing social-politic, suport de curs digital pentru invatamantul de la distanta, p. 23-24

17
Figura 5: Piaţa activităţilor sociale

Sursa: adaptat după Zaharia, Razvan, Marketing social-politic

Domnul profesor R. Zaharia ne explica semnificaţia relaţiilor prezentate în figura 4.


Pentru a atrage fonduri, organizaţiile sociale trebuie să menţină în mod permanent relaţii cu:
 subscriptori-persoane fizice, de la care obţine donaţii şi cărora le oferă satisfacţia
morală de a fi contribuit la rezolvarea unei probleme sociale
 subscriptori-întreprinderi, de la care primeşte sponsorizări, oferindu-le posibilitatea de
a-şi spori notorietatea şi de a-şi îmbunătăţi imaginea
 subscriptori-bugetul statului şi ale autorităţilor locale, de la care primeşte alocaţii,
sprijinind rezolvarea unor probleme care constituie însăşi raţiunea de a exista a statului
şi contribuind, astfel, la stabilitatea socială.
Obiectul de activitate al unei organizaţii nonprofit îl reprezintă rezolvarea unor probleme
cu caracter social al anumitor grupuri-ţintă şi prin urmare relaţiile cu subscriptorii reprezintă
doar un mijloc prin care se asigură desfăşurarea în condiţii normale a activităţii organizaţiei, nu
un scop in sine. Strângerea de fonduri este una dintre cele mai bine plătite specializari a
relatiilor publice si una dintre cele mai problematice activităţi. În analogie cu o întreprindere,
relaţiile cu donatorii sunt asociate cu cele cu investitorii29. Scopul activităţii, contrar percepţiei
generale, nu este strângerea de bani, ci să ajute organizaţia şi donatorii să îşi atingă interesele, să
creeze relaţii reciproc benefice.

29
Heath, Robert L., Encyclopedia of Public Relations, Vol I si II, Ed. Sage Publication, 2005, p.353

18
Capitolul 3. Cercetare privind activitatea de relaţii publice în organizaţiile
studenţeşti

3.1. Precizări preliminare


Un studiu privind activitatea de relaţii publice în organizaţiile studenţeşti reprezintă un
demers de lungă durată şi presupune o serie de limite, deoarece reprezintă un domeniu de
activitate destul de nou, iar cercetările în temă sunt puţine şi greu de accesat ca şi surse
secundare. Deşi aparent au funcţii specifice organizaţiilor sociale, organizaţiile studenţeşti
prezintă câteva particularităţi, ce le diferenţiază destul de mult cu privire la modul de organizare
şi desfăşurare a activităţilor:
 echipa de conducere este formată din studenţi fără experienţă.
 activităţile sunt desfăşurate exclusiv cu voluntari-studenţi
 nu există membrii plătiţi pentru munca depusă
 responsabilităţile sunt împărţite în funcţie de dorinţa fiecăruia de a şi le asuma
 alegerea membrilor din echipa de conducere se face pe bază de vot democratic
 autoritatea unui membru depinde de cât de vechi, cât de activ şi cât de apreciat este
 proiectele realizate sunt adresate preponderent tinerilor
 timpul alocat activităţilor depinde de priorităţile şi alegerea fiecărui membru
 resursele financiare, materiale şi cele informaţionale sunt atrase din surse externe
De cele mai multe ori, aceste particularităţi pot reprezenta dezavantaje privind
desfăşurarea continuă şi cu succes a activităţii. Gradul ridicat de incertitudine poate fi
compensat de entuziasmul şi dorinţa de a învăţa lucruri noi, dar gradul de fluctuaţie a membrilor
poate fi demotivant şi generează un grad de instabilitate destul de mare.
Calitatea rezultatelor cercetării va fi influenţată de experienţa şi cunoştinţele
anchetatorului.

3.2. Modalităţi de obţinere a datelor


În cadrul oricărui proiect de cercetare, există două modalităţi cu privire la culegerea
datelor: investigarea surselor secundare, atât interne, cât şi externe şi cercetarea propriu-zisă din
care se obţin datele primare.
Datele acestei cercetări au fost obţinute folosind atât surse secundare externe (publicaţii
din literatura de specialitate, articole în temă, cercetări şi rapoarte) cât şi metode de culegere de
date primare. Am ales ca metodă de cercetare, o metodă calitativă-interviul semidirijat pentru că
am considerat că se potriveşte cel mai bine cu fenomenului cercetat.

19
Cercetarea are caracter predominant exploratoriu, accentul fiind pus pe o mai bună
cunoaştere şi înţelegere a activităţii de relaţii publice desfăşurate în prezent de organizaţiile
studenţeşti. Scopul acestui tip de cercetare este de a mă ajuta să detectez eventualele probleme
cu care acestea se confruntă privind activitatea de relaţii publice, de a clarifica conceptele
teoretice şi de a identifica şi descrie succint practica în organizaţiile de acest tip. Am ales
discuţiile individuale in detrimentul discuţiilor de grup pentru ca am vrut sa aflu mai multe
detalii despre fiecare organizaţie în parte.

3.2.1. Surse secundare


Consultarea surselor secundare conduce la clarificări suplimentare si la realizarea mai
eficienta a întregii cercetări30. Există două abordări cu privire la rolul pe care îl au sursele
secundare în procesul de cercetare. Adepţii abordării pozitiviste folosesc cercetarea teoretică in
primele etape ale cercetării pentru a formula problema si obiectivele, în timp ce adepţii
cercetării interpretative consideră că cercetarea teoretica îi poate ajuta atât în definirea
problemei, dar şi pe parcursul cercetării, în diferite etape, nu doar la început.31
Folosirea surselor secundare în studiul meu a reprezentat baza alcătuirii ghidului de
conversaţie, a alegerii modalităţilor de intervievare, prelucrare, analiză şi interpretare a datelor,
precum şi conturării concluziilor şi recomandărilor finale. Am avut in vedere si site-urile
oficiale ale celor 10 organizaţii investigate.

3.2.2. Interviu semidirijat


Interviul semidirijat este o variantă a interviului in profunzime nedirijat păstrându-se:
 Principiile nondirectivităţii
 Atitudinea neutra a anchetatorului
 Modul de construire a eşantionului
 Înregistrarea interviului pe bandă magnetică şi analiza de conţinut a acestuia
Spre deosebire de cel in profunzime, acesta se realizează cu ajutorul unui ghid de
interviu (numit şi ghid de conversaţie). Acesta conţine temele pe care anchetatorul îşi propune
să le abordeze pe parcursul discuţiei, in cazul in care nu apar spontan. Anchetatorul poate
reformula întrebările si modifică succesiunea acestora. A se vedea Anexa 3.

30
Catoiu, Iacob (coordonator), Cercetari de marketing, Ed. Uranus , 2002, p.181
31
Carson, David, Qualitative marketing research, Ed. Sage publication, 2001, p.11

20
Organizaţiile care au participat la cercetare, sunt organizaţii studenţeşti membre ale
Consiliului Organizaţiilor Studenţeşti din ASE (COS), şi anume: ADVICE, AEGEE, ASCIG,
ASER, BOS, DA AFACERI, ECOTUR, FINANS, SiSC, VIP.
Cele 10 interviuri au fost luate pe parcursul a trei săptămâni, în luna aprilie 2009. Au
ţinut in jur de o ora, au fost înregistrate cu un reportofon, după care au fost scrise transcripturile.
Ca si cadru s-au desfăşurat în diferite săli de seminar din ASE şi în parcuri.

3.2.3. Metode proiective


Metodele proiective includ o serie de tehnici utilizate in vederea detectării diferitelor
gânduri şi sentimente ale intervievatorilor. Bazându-se pe teoria formei şi a percepţiei, precum
şi pe conceptul de proiecţie, aceste tehnici pornesc de la următoarele premise:
 Cu cât obiectul perceput este mai clar şi mai precis descris, cu atât este mai puţin
implicată în percepţie persoana supusă investigaţiei, prin urmare, un subiect poate fi
determinat să se implice la maxim într-un test, dacă i se prezintă stimuli vagi, ambigui
(daca i se oferă un nivel de informaţie minimal)
 In mod natural, inconştient, individul are tendinţa de a percepe în lumea exterioară
propriile impulsii, idei, intenţii, conflicte interioare; proiectând propriul „eu„ asupra
realităţilor din jur, individul judecă aceasta realitate în funcţie de personalitatea şi de
atitudinile personale
Prin urmare, pornind de la un stimul, cercetătorul declanşează mecanisme de proiecţie,
astfel încât subiectul să atribuie unui personaj fictiv, motivaţiile, dorinţele şi emoţiile personale,
pe care nu le acceptă că fiind ale sale, sau pe care nu le recunoaşte. Dând un sens unei imagini
incerte (a unei pete de culoare de exemplu), un individ exprimă structura însăşi a personalităţii
sale, Proiecţia este un mecanism psihologic de apărare cu ajutorul căruia un individ poate
diminua angoasa generată de conflictele interioare.32
În cadrul interviurilor am folosit trei dintre cele patru tipuri de tehnici proiective: de
asociere, de construcţie, de completare, de exprimare.33
Tehnicile de asociere presupun realizarea de către subiecţi a unor asocieri de cuvinte
sau de imagini, pornind de la un anumit stimul, cu primul lucru care le vin in minte atunci când
acesta le este prezentat. In cercetarea aceasta am folosit de doua ori aceasta tehnica, pentru a
afla percepţia respondenţilor despre ei şi despre organizaţia în care sunt membrii.
Pentru a afla percepţia respondenţilor fată de ei înşişi, i-am rugat să îşi aleagă un obiect
personal cu care simt că se identifica şi să îşi argumenteze alegerea, iar pentru a identifica

32
Catoiu, Iacob (coordonator), Cercetari de marketing, Ed. Uranus, 2002, p.214
33
idem, p. 215

21
posibile caracteristici pe care aceştia le atribuie organizaţiilor în care sunt membrii, i-am rugat
să asocieze organizaţia cu imaginea unui animal şi să detalieze. A se vedea Anexele 4 si 5.
Tehnicile de construcţie presupun ca subiectul intervievat să construiască un dialog, un
scenariu, sau să realizeze o descriere pornind de la un stimul dat34. Tehnica folosită de mine a
fost tehnica persoanei a treia. Pentru a identifica percepţiile respondenţilor faţă de activitatea
de relaţii publice, ce presupune aceasta sau mai exact, ce crede respondentul ca ar trebui să
presupună, i-am rugat pe subiecţi să încerce să personalizeze activitatea de relaţii publice şi să
înceapă să o descrie prin trăsături fizice şi psihice, stil de viată, îmbrăcăminte, prieteni şi
programul zilnic.

Figura 6: Percepţia intervievaţilor despre relaţiile publice (descrierea prin cuvinte cheie a persoanei pe care
respondenţii au asociat-o cu activitatea de relaţii publice)

În acest mod s-a conturat imaginea activităţii de relaţii publice, aşa cum este ea percepută de
fiecare dintre participanţi. A se vedea Anexa 6.
Dintre tehnicile de completare a fost folosit Testul completării frazei, care a constat în
continuarea frazei „Cel mai important lucru pe care îl obţine organizaţia mea prin relaţii publice
este....” A se vedea Anexa 7.

34
Catoiu, Iacob (coordonator), Cercetari de marketing, Ed. Uranus, 2002, p.216

22
3.3. Coordonatele cercetării: problema, scop, obiective
Problema: Dezvoltarea activităţii de relaţii publice în organizaţiile studenţeşti
Scop: Identificarea rolului activităţii de relaţii publice în organizaţiile studenţeşti din A.S.E. în
prezent.
Obiective:
1. Identificarea atitudinii responsabililor de relaţii publice referitor la activitatea desfăşurată
de ei în organizaţie (cunoştinţe, interes, activităţi)
2. Identificarea principalelor tipuri de evenimente şi activităţi desfăşurate de organizaţie.
3. Identificarea activităţilor de relaţii publice desfăşurate în cadrul organizaţiei (obiective,
tehnici, metode, categorii de public, mod de organizare, metode de evaluare)

3.4. Alcătuirea eşantionului


În cercetările exploratorii, intervievarea experţilor facilitează cunoaşterea problemei
investigate, prin obţinerea de informaţii de la persoane care dispun de cunoştinţe şi experienţa în
domeniul vizat. Uneori este denumită tehnica informatorului cheie. Este recomandată evitarea
intervievării persoanelor a căror competentă şi experienţă este limitată.35
Eşantionul este de dimensiuni reduse, fiind alcătuit din 10 lideri studenţi-voluntari, aleşi
să participe pentru că sunt principalii responsabili de activităţi legate de relaţii publice în
organizaţii studenţeşti din care fac parte. Studiul vizează organizaţiile membre ale Consiliului
Organizaţiilor Studenţeşti din A.S.E., pentru că, după cum spuneam şi în definirea problemei,
rezultatele obţinute în urma acestei cercetări vor fi folosite în scopul dezvoltării a activităţii lor.

An de studiu I II III master


Nr. intervievaţi 2 3 4 1

Participanţii (7 fete si 3 băieţi) au intre 19 si 23 de ani şi sunt studenţi la zi în cadrul


ASE (8), UB (1) şi SNSPA (1), după cum se poate observa în Anexa 8. Majoritate sunt directori
de departament cu activităţi ce ţin de relaţii publice. Există două excepţii în cazul participanţilor
de la Ecotur si ASCIG. Din diferite motive, directorii nu au activitate şi de aceea au fost
înlocuiţi de persoanele care sunt în prezent responsabile de activităţile ce ţin de relaţii publice.
Majoritatea sunt membrii ai organizaţiei de un an-doi maxim.

35
Idem, p. 71

23
3.5. Analiza de conţinut şi interpretarea datelor
Analiza materialului calitativ presupune trei operaţii de bază: prezentarea sugestivă a
rezultatelor, reducţia datelor şi inferenţele structurale.36 Sunt recomandate tabele, figuri si
selectarea unor afirmaţii tipice si reprezentative ale respondenţilor. Scopul este vizualizare
informaţiilor într-o formă cât mai clară şi mai sugestivă, astfel încât să se poată identifica uşor
idei relevante în legătură cu tema cercetată.
Pentru a fi mai uşor de urmărit, am împărţit datele culese în 3 părţi şi le-am analizat în
funcţie de cele 3 obiective stabilite.

3.5.1. Analiza şi interpretarea datelor despre respondenţi


Majoritatea persoanelor intervievate sunt studenţi la facultăţi din cadrul A.S.E, cu vârste
cuprinse între 19 şi 23 de ani, iar în timpul liber sunt implicaţi în proiecte de voluntariat în
cadrul unor organizaţii studenţeşti, unde sunt principalii responsabili de activităţile legate de
relaţii publice.

Trăsăturile de personalitate care au reieşit din discuţiile cu ei


 Firi active: “[…]îmi place foarte mult sportul, îmi place foarte mult să merg la munte,
să mă mişc”,”[…]îmi place foarte mult să fac sport, să joc tenis”, “[…]întotdeauna mi-
a plăcut să organizez evenimente, şi asta mi-am dat seama şi acum, că asta vreau să fac
mai departe.. de fapt şi asta, nu neapărat doar asta”,
 Au tot timpul ceva de făcut: „[…]nu prea mai am timp de hobby-uri, între organizaţie şi
facultate, nu prea mai rămâne timp liber, doar în weekend, ieşiri, în rest, nu prea’,
“[…]sunt pasionată de fotografie, am vrut sa fac si un curs, dar m-am lăsat, pentru că
nu prea mai aveam timp…sunt şi ghid turistic, am atestat de ghid, şi nu am apucat încă
să profesez, pentru că nu am avut timp şi sincer, pe viitor, aş vrea ca măcar vara să fiu
ghid”, “[…]am şi un blog, pe care mai scriu, din când în când...dar iar, nu prea apuc,
şi VIP, şi şcoala, şi viaţa personală, cam ocupa timpul”
 Ştiu ce le place: „[…]sunt anul I la CSIE şi îmi place tot ce e legat de calculatoare şi IT
şi mă atrage şi advertisingul”,
 Se informează despre ce le place: „[…]artele, am făcut ceva anul trecut despre istoria
artei (la facultate), şi ne-am oprit la Renaştere, dar am mai studiat eu aşa, pe cont
propriu”, “[…]deci mă pasionează cam tot ce se întâmpla în domeniul asta (PR şi

36
Datculescu, Petre, „Cercetarea de marketing”, Ed. Brandbuilders, 2006, p 127

24
comunicare), şi citesc destul de mult pe tema asta, tot felul de bloguri, şi tot felul de site-
uri”
 Ambiţioşi: “[…]vreau sa fiu cea mai tare în programare...sunt la master la informatică
economică, deşi am făcut facultatea de comerţ, toata lumea se miră, dar am spus… ok,
eu asta vreau sa fac”, „[…]interese: marketing, advertising, creaţie...chiar dacă sunt la
finanţe bănci, nu are nicio legătură, a fost mai mult o ambiţie de-a mea să ajung acolo”,
“[…]îmi place să simt că realizez ceva”,
 Le place să ajute: “[…]îmi place să ajut oamenii”
 Le place să se implice: “[…]când vad o problema îmi place să găsesc o soluţie pentru
ea, să mă agit pentru unele lucruri, nu sunt genul care să treacă pe lângă”
 Cred că pot schimba lucrurile; ” […]îmi place să vad că pot să fac ceva, că poate să se
schimbe ceva, poate nu o singură persoană, dar poate unind un grup de oameni cu
acelaşi scop, se poate modifica ceva” , “[…]sigur că poţi să schimbi ceva, daca vrei,
numai că trebuie să vrei”
 Căută să facă lucruri care li se potrivesc: „[…]am făcut arhitectura, dar m-am lăsat
pentru că nu simţeam că mi se potriveşte”, „[…]după 4 ani de informatica, am spus că
mi-a ajuns, că nu o să fiu niciodată programator, şi m-am reprofilat”, „[…]în liceu am
făcut mate-info, pentru că am zis că acolo intră copiii cu medii mari, dar acum am
revenit la prima dragoste ca să zicem aşa..”
 Le place să lucreze în echipă: „[…]îmi place să lucrez pe un anumit proiect, pentru o
anumită idee şi să lucrez cu lumea, să interacţionez, să venim cu idei, să facem
proiecte”, „[…]pe mine asta mă motivează cel mai mult, când văd că şi ceilalţi se
implică, că vor să facă ceva, vor să schimbe ceva..’
 Sunt responsabili: „[…]mie îmi place foarte mult marketingul, nu am ales
departamentul asta (de marketing şi pr) neapărat pentru pr, dar a venit ca o
componenta şi a trebuit să fac şi asta”
 Ce ar spune un prieten despre tine? „[…]că îmi place ceea ce fac, şi că se vede”,
„[…]că sunt un om de încredere, şi că ce zic, aia fac.. .rar mi s-a întâmplat să fac o
promisiune şi să nu mă ţin de ea’
 Ce iţi place să faci în timpul liber? „[…]să călătoresc, îmi place să merg la concerte, să
dansez...cam atât”, „[…]îmi plac călătoriile, îmi plac ceainăriile şi muzica’

Motivele pentru care fac voluntariat, într-o organizaţie studenţească


 Au făcut voluntariat şi în liceu: „[…]am fost voluntar şi în liceu, făceam proiecte pe
Uniunea Europeana şi mi-a plăcut ideea, şi am zis să continui şi în facultate”, „[…]am

25
mai făcut voluntariat în liceu, la Interact, şi acum mai fac voluntariat şi într-o
organizaţie internaţională de advertising, IAA”.
 Pentru socializare: „[…]să cunosc lumea nouă, deocamdată e cel mai mare avantaj de a
lucra într-o organizaţie studenţească, multa lume nouă şi mai ales pe pr’
 Pentru partea practică: „[…]mă enervează teoria la nebunie, îmi place să fac lucruri
practice” „[…]toată lumea mi-a spus că e experienţa studenţiei, şi în plus eu consider
că într-o organizaţie studenţească înveţi mai mult decât într-un job pentru studenţi’,
„[…]nu îmi place sa stau degeaba in primul rând, şi înveţi multe lucruri.. .de exemplu
am învăţat să organizez un turneu de tenis, lucru care nu e atât de simplu cum credeam,
şi apar tot felul de chestii”, „[…]teoria chiar nu te ajută foarte mult, şi mi-am spus că e
cazul să experimentez mult mai mult, făcând pr într-o organizaţie studenţească... aşa
am început să cunosc pr-ul...puţin câte puţin...am şi lucrat (am avut şi job pentru o
perioadă)..am intrat după aia la funcţia de pr manager şi de un an de zile cu asta mă
ocup, îmi ocupa foarte mult timp, dar e bine’
 Pentru că este un context care îmbină utilul cu plăcutul: „[…]networking, prieteni,
petreceri, experienţă, mi s-a părut interesant şi de asta am vrut să fac parte”
 Pentru că există diversitate în proiectele pe care le fac aici: „[…]sunt de părere că e
bine să te dezvolţi pe cât mai multe laturi, pentru că nu ştii niciodată de unde poate veni
o oportunitate, de aia fac facultatea asta, voluntariatul, cursurile de fotografie, activităţi
mai variate”, „[…]am făcut un mic research înainte şi mi-au plăcut foarte mult
proiectele lor şi ei în special, că i-am cunoscut înainte (membrii organizaţiei)”
 Pentru dezvoltare personală: ‚[…]e din interes personal, mă formez, capăt încredere mai
multă, reuşesc să mă exprim mai uşor, experienţă, pot să negociez mai bine...am reuşit
să cunosc oameni foarte tari cu care ţin legătura, dacă nu pe plan profesional, ca
prieteni” , „[…]nu îmi place să fac proiecte de genul hai să strângem hăinuţe şi să
mergem la casa de copii, îmi place să fac proiecte care mă dezvoltă şi pe mine, care mă
ajută şi pe mine să fac ceva în plus...nu e ceva probono, singura chestie e ca nu e pe
bani”
 Pentru că aici învaţă ce presupune lucrul în echipa: „[…]înveţi să lucrezi cu lumea, mie
mi se pare cam cea mai dificilă chestie din toate... când vrei să organizezi ceva, te
mobilizezi şi faci, când vine vorba şi de alţii, nu mai depinde aşa de mult de tine’,
 Pentru că împreună cu ceilalţi trec mai uşor peste perioadele dificile,: „[…]mai sunt şi
momente foarte grele, aglomerări de proiecte, dar cred că grupul contează cel mai mult,
echipa şi nu în ultimul rând că rezultatul final este important, şi trebuie să depui efort
ca să ajungi acolo’

26
 Pentru că vor mai mult şi le place să se implice în activităţi diverse: „[…]fac voluntariat
pentru că îmi place, pentru că vroiam să fac mai mult după ce am intrat în ASE (la
facultate)”
 Pentru posibilităţile pe care ţi le oferă: „[…]înainte de a face voluntariat, la sfârşitul
primului an, m-am angajat, şi am lucrat până în anul II de facultate... a fost foarte trist,
mi-am dat seama că la job, eşti acolo, o părticică, o piesă mică, pe când făcând
voluntariat chiar te poţi implica cu adevărat şi chiar poţi să foloseşti şi ideile tale şi poţi
vedea cum se mişcă lucrurile…să fac pr într-o organizaţie studenţească a fost o alegere
bună pana acum”
 Pentru a participa şi a organiza traininguri; „[…]ce mi-a plăcut cel mai mult, a fost
partea de traininguri, chiar m-am gândit să devin trainer şi să lucrez la proiecte pe
Tineret în Acţiune, pe viitor”
 Pentru a participa la traininguri internaţionale: „[…]am fost la un training pe leadership
democratic în Strasburg, şi m-a impresionat foarte mult, mai ales pentru impactul pe
care îl are să cunoşti oameni din peste 20 de ţări”, „[…]am fost la un training pe pr, în
Croaţia, anul trecut...se organizează foarte multe traininguri la nivel european, pe pr,
pe fundraising, pe project management”
Mulţi dintre intervievaţi au menţionat printre motivele pentru care au ales organizaţia la
care în prezent sunt membrii şi nu alta, recomandările prietenilor, colegilor sau interacţiunea cu
membrii actuali înainte de a se înscrie, pentru ca au găsit oameni cu aceleaşi pasiuni şi
valori(factor social):
„[…]am intrat în ASER, ca urmare a sfaturilor unui prieten, care era deja în ASER, şi
care mi-a spus ce proiecte se fac şi că iţi faci foarte mulţi prieteni şi a fost o alegere foarte
bună pentru mine”,
„[…]nu pot să spun că m-am îndreptat spre ADVICE, nu e că şi cum am făcut o
cercetare înainte... eram la un ceai cu o prietenă şi vorbeam cu ea despre organizaţii
studenţeşti, şi mi-a spus că ea a depus formulare de aplicare la VIP şi ADVICE,.. am depus şi
eu în ultima zi de aplicare”
„[…]auzisem de DA AFACERI de la cineva care mi-a vorbit foarte bine despre
activitatea de acolo şi ..am vrut să fie o asociaţie studenţească mai mică, pentru că mă
gândeam că aşa pot să interacţionez mai bine cu ceilalţi, oarecum să fiu implicată mai repede
în activităţile lor”
„[…]cunoşteam membrii VIP, cred că e valabil pentru foarte multe organizaţii, venim
pentru oameni”

27
„[…]pentru că în ECOTUR sunt oameni care merg la munte, şi asta mi-am dorit, să
am o gaşcă cu care să merg la munte, şi aici am găsit proiecte care sunt foarte mişto, şi am
multe de învăţat din proiecte”
Majoritatea intervievaţilor sunt directori ai departamentelor de relaţii publice, de relaţii
externe, de relaţii cu partenerii sau responsabilii principali care menţin legătura cu alte
organizaţii şi parteneri, iar în
 cazul ECOTUR, la interviu a participat preşedintele „[…]pe pr acum nu e nimeni,
trebuia să fie o tipă, dar s-a angajat şi am înlocuit-o cu altcineva, dar ea se ocupă mai
mult de Studlife (o revista scrisă de mai multe organizaţii studenţeşti, un proiect
comun), şi cam asta e toată activitatea ei, în rest eu mă ocup”
 cazul ASCIG, la interviu a participat unul dintre cei mai activi membrii ai
departamentului „[…]mai mult eu mă ocup de departament, când vine vorba de
legături, contacte, mailuri...mi-a transferat toate obligaţiile şi responsabilităţile...pentru
că are alte priorităţi momentan”
Majoritatea sunt mai puţin de un an pe funcţie şi au menţionat că au candidat pentru că
vroiau să se implice, în unele cazuri fiind susţinuţi şi încurajaţi de membrii mai vechi. Printre
motivele pentru care au vrut să candideze pentru funcţia de pr manager al organizaţiei, apar
 dorinţa de a face lucrurile să meargă mai bine: „[…]am vrut să candidez pentru că
aveam idei şi vroiam să facem mai multe decât am făcut până atunci pe partea asta de
pr” (manager relaţii externe)
 dorinţa de a se implica la un nivel mai înalt: „[…]atunci când s-au făcut alegerile, am
spus, măi, eu vreau să fac parte din board, şi am stat să mă gândesc la ce sunt eu bună
în afara de HR (funcţia de HR, nu era disponibilă momentan), şi am spus pr, pentru că
le am pe astea cu primit mailuri, cu comunicarea, să ţin legătura cu ceilalţi, şi am zis că
aş fi buna pentru PR...am candidat, şi până la urmă m-au ales, chiar m-au ales”
(manager PR)
 dorinţa de a se implica mai mult în activitatea organizaţiei: „[…]probabil mi-ar fi plăcut
la oricare dintre departamente, pentru că îmi place ce face ADVICE” (manager
marketing si PR)
 dorinţa de a învăţa mai mult: „[…]nu aveam prea multă experienţă atunci când am
candidat, nici nu eram la o facultate de relaţii publice, dar am zis că pot să învăţ şi am
avut şi de la cine (knowledge transfer)” (manager PR)
 interesul faţă de domeniu: „[…]sunt pasionat de chestia asta şi sunt la curent mereu şi
online cu toate evenimentele de advertising, cu trainingurile care se desfăşoară, la
unele din ele particip’ (manager marketing şi PR)

28
Putini dintre ei au studii de specialitate, majoritatea participă la traininguri interne (ţinute
de membrii mai vechi sau de persoane specializate) sau externe (locale, naţionale sau
internaţionale). Majoritatea se implică într-o organizaţie studenţească pentru a învaţa lucruri noi
şi pentru a cunoaşte persoane noi (care provin din diverse medii sociale), pentru că îi atrag
proiectele pe care aceasta le organizează, pentru a petrece mai mult timp cu colegii de facultate
şi pentru că aici îşi exprimă mai uşor ideile, învaţă să lucreze cu alţi oameni, scriu proiecte,
organizează evenimente şi participă la traininguri.
Doi intervievaţi au menţionat că în prezent au şi un job în domeniu
„[…]sunt directorul departamentului relaţii cu exteriorul şi practic mă ocup de
sponsorizări.. nu îmi ia foarte mult timp pentru că e cam ceea ce fac şi la job, şi pot să fac şi de
acolo, pot să fac şi de acasă, am deja o reţea de networking mare, şi când avem un proiect,
destul de simplu”

3.1.1. Analiza şi interpretarea datelor despre organizaţii


Organizaţiilor studenţeşti în studiu îşi propun, de cele mai multe ori, să orienteze
studenţii pe partea profesională, să îi activeze social şi să îi ţină la curent şi implicaţi cu
probleme actuale şi de interes comun. Fie că vorbim de proiecte interne (traininguri,
teambuildinguri, activităţi organizatorice), fie de proiectele externe, unele adresate studenţilor
(proiecte legate de mediul business, activităţi socio-culturale, traininguri şi workshopuri pe
dezvoltare personală şi profesională), altele adresate persoanelor dezavantajate social, prin toate
se urmăreşte o implicare constantă a tinerilor în problemele societăţii civile.
Când au fost rugaţi să îşi prezinte organizaţia, majoritatea au pus accent pe diversitatea
tipurilor de proiecte pe care le organizează în cadrul acesteia. Varietatea apare atât în temele
abordate (proiecte de orientare în carieră, proiecte cu caracter caritabil, proiecte socio-culturale,
proiecte de responsabilizare a studenţilor privind societatea actuală), cât şi prin formele de
acţiune (conferinţe, workshopuri, concursuri cu premii, dezbateri, petreceri, festivaluri, târguri,
prezentări, cercetări şi anchete, reviste, campanii de informare). A se vedea Anexa 9.
Când au fost rugaţi să îşi definească misiunea, intervievaţii au pus accent pe publicul-
ţintă, căruia îi adresează proiectele. Astfel, pe acest criteriu se pot diferenţia două tipuri de
organizaţii:
 cele care îşi orientează proiectele spre studenţii din facultatea pe care o reprezintă
„[…]noi facilitam interacţiunea dintre studenţi şi actorii din domeniu, în principiu asta
e, în facultate, ok, înveţi nişte noţiuni teoretice, când te trezeşti la job, nu prea e la fel, te ajuta
sau nu te ajută ceea ce ai învăţat în facultate” (FINANS)

29
“[…]după cum spune şi numele, Sindicatul Studenţilor din Cibernetica, noi facem
majoritatea proiectelor pentru studenţii din facultatea noastră, misiunea ar fi să rezolvam
problemele lor legate de facultate, să găsim dacă au o nemulţumire, să o rezolvăm cumva”
(SiSC)
“[…]noi avem ca target mai mult studenţii din CIG, vrem să facem proiecte pe toate
nevoile lor, dar vrem să ne extindem în viitor pentru toţi cei din ASE, să devină una dintre cele
mai mari, în care studenţii să aibă încredere” (ASCIG)
“[…]punem accent în proiectele noastre pe educaţie eco-civică a tinerilor, să fie
proactiv în ceea ce priveşte ecologia şi să promoveze turismul de toate felurile… ne adresam
studenţilor de la comerţ; sunt mulţi oameni care sunt pasionaţi de chestia asta şi chiar aş vrea
să afle din facultate ce înseamnă să lucrezi în turism, mai e şi partea de ecologie..” (ECOTUR)
 cele care îşi orientează proiectele şi activitatea şi spre studenţii de la alte centre
universitare din Bucureşti
„[…]facem proiecte pentru studenţii din ase şi nu numai, mai sunt proiecte precum
Cupa Academiei şi ASERumanitar care sunt externalizate, pot veni şi studenţi din Politehnică,
din SNSPA, din toate universităţile...ar mai fi proiectul Force care se adresează liceenilor
(şcoală de vară, timp de 3 săptămâni, în care vor beneficieze de traininguri de la diferite
persoane importante)”
„[…]ne propunem să ajutăm la dezvoltarea societăţii în care trăim şi tinerii pe care îi
avem în cadrul organizaţiei, dar şi cei pe care noi îi recrutam în cadrul proiectelor noastre, să
ajute la dezvoltarea societătii în care trăim, şi în felul acesta să ajungem cu adevărat la acel
progres pe care ni-l dorim, cam asta este...ca şi valori promovate: leadership, profesionalism,
etică, spirit de echipă” (VIP)
“[…]misiunea este adaugă valoare…noi vrem să aducem studenţii mai aproape de
lumea business, să încerce să relaţioneze şi cu oamenii din domeniu şi să îşi formeze propria
lor părere, asta era ideea noastră de bază când am pornit asociaţia, vrem să creăm tineri
antreprenori” (DA AFACERI)
„[…]noi practic suntem o locală AEGEE EUROPE şi proiectele noastre de obicei se
axează pe unul din cei patru piloni: cetăţenie activă, pace şi stabilitate şi învăţământ superior
şi mediul înconjurător, publicul nostru sunt studenţii din Bucureşti.. acum ne propunem
responsabilizarea lor cu problemele mediului, pentru că proiectele noastre sunt pe dezvoltarea
sustenabilă” (AEGEE)
În prezent, ca şi arie de extindere, majoritatea acţionează mai mult local şi câteodată
naţional, destul de rar internaţional, prin unele traininguri la care participă. Domeniile in care
acţionează, precum si temele abordate în proiectele lor, sunt diverse şi de interes actual.

30
Ca şi structură de organizare, majoritatea au adoptat modelul funcţional, menţionat de
Iacob, Dumitru şi Cişmaru, Diana Maria, în „Organizaţia inteligenta”, care este o structură
centralizată şi formală, bazată pe mai multe niveluri ierarhice diferenţiate37 . Cele mai multe
dintre ele au două niveluri: biroul de conducere şi departamentele. A se vedea Anexa 10.
În funcţie de specificul fiecărei organizaţii, şi de tipurile de proiecte pe care pune accent
în desfăşurarea activităţii lor, aceste departamente diferă, şi ca număr, şi ca denumire şi funcţie.
Printre cele mai întâlnite sunt: resursele umane, relaţiile cu sponsorii, relaţiile publice. La alte
funcţii apare marketingul, (de multe ori acesta apare ca activitate legată de funcţia de pr),
advertising, grafică, creaţie, managementul proiectelor, relaţiile internaţionale. În cazul
FINANS există şi un departament special: „[…]mai e şi fabb, departament care se ocupă în
principiu de noi, de membrii FINANS, de membrii care intră în FINANS, în sensul că în
departamentul ăsta sunt membrii care citesc foarte mult în domeniu şi dacă găsesc ceva foarte
interesant, fac un training, ne întâlnim, ne învaţă, şi e pur şi simplu pentru noi..” Diferit de
departamentul de resurse umane, acest departament este făcut pentru a acoperi o nevoie internă
a membrilor activi.
De cele mai multe ori, organizaţiile studenţeşti au structuri diferite, care să li se
potrivească nevoilor lor interne şi găsesc soluţii, sau adaptează modele în funcţie de aceste
nevoi şi dorinţe. De exemplu, în cazul BOS pentru a îşi responsabiliza membrii au creat funcţii
pentru toţi membrii activi.

Figura 5: Organigrama BOS

Sursa: http://www.bosromania.ro/index.php/ro/despre-noi/structura/organigrama.html

37
Iacob, Dumitru si Cismaru, Diana Maria, Oraganizatia inteligenta, Ed. Comunicare.ro, 2003, p. 15-17

31
Ca si metode de comunicare interna se folosesc
 şedinţele generale, cele de departament şi cele de proiecte,
 comunicarea online, în principal prin mailuri pe grupuri, bloguri, şi reţele sociale
(Twitter, Yammer, Facebook)
 mai rar comunicarea prin telefon (mai des atunci când există fonduri special alocate
acestui mijloc)
Membrii biroului de conducere de obicei se întâlnesc săptămânal sau lunar şi comunică
deciziile luate prin mailuri de informare. În cazul şedinţelor de proiect şi cele de departament se
scriu minute. Alte metode menţionate: newslettere, rapoarte de activitate.
În facilitarea comunicării dintre membrii, se pune accent pe interacţiunea informală, de
aceea se organizează constant teambuildinguri şi ieşiri, dar acestea nu reuşesc de fiecare dată să
îmbunătăţească ritmul de comunicare.
Orice organizaţie, indiferent de specificul ei are în vedere patru tipuri de resurse pentru a
putea să îşi desfăşoare activitatea în condiţii normale: resursele umane, resursele materiale,
resursele financiare şi resursele informaţionale.
Resursele principale pe care pune accent o organizaţie studenţeasca sunt cele umane.
Acestea îi asigură continuitate activităţii. “[…]pe resursele umane mă bazez cel mai mult”
(preşedinte ECOTUR)
Organizaţiile care au participat la studiu au între 15-80 de membrii activi. Ritmul de
fluctuaţie al membrilor este destul de mare. “[…]anul trecut eram 150 de membrii oficial, activi
20, dintre care, cei 5 membrii din biroul de conducere, erau cei mai activi, că nu prea aveau ce
să facă” ( Vicepreşedinte PR AEGEE)
Pentru a controla fenomenul, unele organizaţii decid să fie mult mai selectivi în procesul
de recrutare şi selecţie, dar de cele mai multe ori, nu pot controla foarte mult situaţia. ‘[…]acum
suntem cam 25. .întotdeauna am vrut să fim puţini, pentru că noi am pus întotdeauna accentul
pe calitate, nu pe cantitate, de asta nu luăm foarte mulţi membrii, şi încercăm să ne facem
treaba aşa…să iasă bine...nu sunt chiar toţi activi, dar 16 tot sunt activi, destul de activi”
(Vicepreşedinte PR DA AFACERI)
Resursele materiale le primesc în general de la ASE şi din partea companiilor partenere
sub formă de barter (sedii, calculatoare, imprimante, telefoane, consumabile, video-proiectoare)
Ca orice alte organizaţii nonprofit, atragerea de resurse financiare reprezintă o preocupare
constantă, care de cele mai multe ori ţine de activitatea membrilor departamentelor specializate
sau în unele cazuri este doar responsabilitatea membrilor din biroul de conducere. Fondurile vin
în general din cotizaţiile membrilor, din redirecţionări 2%, din sponsorizări sau din atragerea de
fonduri publice, special alocate proiectelor cu caracter social. La partea de resurse

32
informaţionale au fost menţionate trainingurile interne ţinute de alumni sau de persoane
specializate, dar şi cele externe locale, naţionale sau internaţionale, pe care, de cele mai multe
ori le obţin gratuit tot sub formă unor parteneriate cu diferite firme sau organizaţii.
Foarte mulţi lideri dintre cei intervievaţi pun accent pe creativitate în activitatea lor,
pentru a diminua resursele limitate de care dispun. Bugetele alocate activităţii de relaţii publice
sunt limitate şi diferă în funcţie de tipul de proiect
“[…]nu avem un buget aproximativ, diferă de la un proiect la altul, depinde de
anvergură proiectului şi dacă îl facem doar pentru ASE, nu implică multe costuri, dar daca
vrem să audă cât mai multă lume despre el, de exemplu o conferinţă, are un buget puţin mai
mare, e mai greu să umpli o sală şi să audă foarte multă lume despre ţine, dar de exemplu când
facem workshopuri, buget restrâns pentru că nu avem nevoie decât de un anumit număr de
oameni care să participe şi să se înscrie”
“[…]bugetul activităţii de PR în VIP, spre 0; până acum nu ştiu dacă am cheltuit 2
milioane tot anul, şi asta a fost aşa pe tot felul de mape şi chestii micuţe, e chiar spre 0, nu
cheltuim bani”

3.5.3. Analiza si interpretarea datelor despre activitatea de relaţii publice


Prin relaţii publice, se înţelege cel mai adesea crearea unei imagini a organizaţiei şi
modul cum această este comunicată în exterior, atât prin comunicarea interpersonală, cât şi prin
comunicarea cu exteriorul „[…]practic e imaginea pe care noi ne-o creăm şi cum comunicăm
noi mesajul nostru către terţi”, „[…]la nivel organizaţiei noastre înseamnă comunicare cu
toate mediile de la mass-media, la alte organizaţii, cu instituţiile statului şi de asemenea
asigurarea unui mesaj cât mai potrivit pe care îl transmitem în relaţiile cu oricine ne-ar
contacta vreodată”
În unele definiţii, date activităţii de către participanţii la studiu, apare şi ideea de
comunicare bidirecţională: „[…]sa ţii legătură cu ceilalţi, din afara organizaţiei, să încerci să
îţi păstrezi imaginea organizaţiei şi să relaţionezi cu ceilalţi... să ţii cont de ceilalţi, să încerci
să relaţionezi şi să comunici şi în general să păstrezi o relaţie amiabilă, aşa văd eu pr-ul”
În organizaţiile studenţeşti, activitatea de relaţiile publice încorporează de cele mai
multe ori acţiuni de advertising şi presupune menţinerea legăturilor cu partenerii media şi
promovarea proiectelor către beneficiari, atât online, cât şi offline: „[…]ne ocupăm de partea
de vânzări media.. contactăm partenerii media şi menţinem legătură cu ei, şi pe partea de
grafică, facem afişe, site, newslettere, dăm mesaje pe grupuri”
Câteodată activitatea de relaţii publice include şi menţinerea relaţiilor cu partenerii
financiari: „[…]pr-ul se face o parte prin faptul că noi mergem, ne prezentăm şi ţinem legătura

33
cu companiile, şi cealaltă parte prin promovarea fiecărui proiect în Ambition, în Bizcampus, şi
celelalte medii... promovarea în diferite medii... comunicatele de presă.. prin pr, noi înţelegem
promovarea proiectelor, nu promovarea imaginii organizatiei, ci promovarea fiecărui proiect
că fiind făcut de noi, într-un fel se promovează şi imaginea, dar nu asta e scopul principal”
Se pune accent pe comunicare şi menţinerea legăturilor cu partenerii, deşi destul de
puţine au parteneriate de lungă durată. De cele mai multe ori, resursele sunt atrase pe fiecare
proiect în parte, poate şi pentru că nu de fiecare dată se poate vorbi despre o activitate
constantă: „[…]poate nu comunicăm constant, tocmai fiindcă nu e o chestie de zi cu zi ,adică
activitatea desfăşurată de noi nu se întâmplă în fiecare zi, avem întâlnirile săptămânale, vorbim
pe mail, mai facem conferinţe pe mess, dar nu se dedică oamenii zi de zi”
Deşi de cele mai multe ori relaţiile cu alumnii, foştii membrii activi, în organizaţiile
unde s-a păstrat o legătură cu aceştia, este o responsabilitate a departamentului de resurse
umane, acestea reprezintă o componenta importantă în asigurarea continuităţii şi funcţionării în
bune condiţii a acesteia: „[…]know-how-ul îl primim şi de la alumni, facem tot felul de întâlniri
cu ei, au grijă să ne ţină şi unele traininguri, generaţia de dinaintea noastră se asigure că noi
suntem updataţi şi că putem să ducem mai departe moştenirea şi tradiţia.” Câteodată
menţinerea legăturii cu aceştia facilitează obţinerea de parteneriate.
Cu privire la activitatea de strângere de fonduri, de cele mai multe ori, această revine
unui departament separat de cel de relaţii publice şi în unele cazuri este considerată o funcţie
distinctă, de ceea ce ar trebui să reprezinte pr-ul în general: „[…]din punctul meu de vedere, fr-
ul nu o funcţie a pr-ului ..ok advertisingul îl faci ca să vinzi, faci campanii mişto, îţi faci şi o
imagine, într-adevăr, da asta ţine foarte mult, de chestii de brand, pr-ul din punctul meu de
vedere e crearea unei imagini sociale mai mult, adică nu te interesează să vinzi, pr-ul nu o să te
ajute niciodată să vinzi… pur şi simplu îţi crezi o imagine, eu nu prea văd o intersecţie a
domeniilor”
Această percepţie este posibil să existe, pentru că vânzările sunt văzute încă prin prisma
conceptului de „persuasiune”, ci mai puţin printr-un schimb reciproc avantajos între părţile
implicate: „[…]pr-ul se ocupă mai mult de relaţii când nu vine vorba de proiecte, când vine
vorba de proiecte, când ne ducem la o companie cu o idee trebuie să o convingem să ne dea ce
poate să ne ofere, resurse, orice, pentru asta avem departamentul de vânzări şi sponsorizări si
pr-ul se poate implică în chestia asta prin contacte, prin oameni, dar mai mult cei din vânzări
pentru că au mai multe abilităţi persuasive”
Există însă şi lideri care consideră că separarea celor două ţine de specificul
organizaţiei, pentru ca membrii să înveţe punctual ce presupune fiecare în parte: „[…]da, fr-ul
este o funcţie de a relaţiilor publice, numai că la noi în organizaţie e un pic diferit.. adică,

34
vânzările se ocupă cu chestia asta, nu pr-ul, fiindcă ei numai asta fac, dar nu vând nişte
produse, vând imaginea organizaţiei, vând proiectele pe care le facem”
Majoritatea intervievaţilor afirmă că diferenţa semnificativă dintre activitatea de relaţii
publice a unei companii şi cea desfăşurată într-o organizaţie studenţească este lipsă de resurse:
„[…]e diferit faţă de ce se întâmplă, la nivel de firmă, pentru că nu se plăteşte nimic, e
ceva gen barter, dăm ceva în timp, luăm altceva şi nu poţi practic să compari pentru că nu e
chiar aşa de structurat, o firmă ştie exact ce are de făcut, noi suntem mai creativi, gândim la
faţă locului, în momentul ăla, avem acces la resurse mai limitate, nu putem să spunem că vrem
reclama nu ştiu unde, pentru nu avem cu ce o finanţam”
„[…]diferenţa mare mare mare este că într-un ong, mai ales cel studenţesc, nu dispui de
nici un fel de resursă financiară, sau mă rog, resursele financiare pe parte de comunicare sunt
reduse aproape de 0 şi atunci intervine partea aia de creativitate şi asta ne salvează pe noi, de
asta mi se pare că într-o organizaţie nonprofit, pr-ul este într-un fel obligat să fie mai creativ
decât într-o firmă unde poate dispui de anumite resurse şi îţi mai permiţi să cumperi un articol
într-un ziar, nu să îţi faci treaba respectivă atât de bine încât ziarul respectiv să scrie despre
ţine fără să primească nici un fel de resursă”

În una din discuţii au fost menţionate şi câteva valori pe care practicienii ar trebui să le
aibă în vedere în activitatea desfăşurată:
„[…]ce am observat eu, lucrând şi făcând şi voluntariat, este foarte important pentru
relaţiile publice să existe acea transparenţa şi sinceritate atunci când încerci să comunici
dinspre organizaţie şi înspre organizaţie, adică oricum ai lua-o mi se pare esenţial să fii foarte
sincer şi foarte transparent, pentru că în felul asta, atunci când eşti transparent şi explici exact
de ce faci un anumit lucru şi de ce îi spui omului respectiv un anumit lucru, atunci clar va
înţelege, şi în cel mai bun caz te va şi ajută, sau va face ceea ce ai vrea să facă.”
Pentru a înţelege mai bine ce presupune activitatea de relaţii publice desfăşurată de
organizaţiile care fac obiectul studiului, i-am rugat pe intervievaţi să îmi descrie puţin legăturile
acesteia cu activităţile de marketing, advertising, resurse umane, acolo unde aceste activităţi
existau.
„[…]marketingul, practic, are grijă de vânzări şi de modul în care se face distribuţia şi
de tot felul de lucruri, pe când pr-ul are grijă de partea de comunicare efectivă, deci într-un fel,
din start mi se pare.. că piesele jocului sunt un pic altele deşi în principiu finalitatea este
aceiaşi piesele sunt diferite şi atunci de aici apar şi diferenţele”

35
„[…]cred că marketingul făcut de noi e mai puţin orientat către partea de cercetare de
piaţă, deşi face şi asta, şi mai mult pe advertising, cam asta ar fi, deşi nu sunt excluse nici
cercetările, desigur face şi strategii, iar pr-ul se ocupa cu comunicarea cu toate mediile”
„[…]prin pr înţeleg relaţia cu exteriorul, şi prin marketing.. să convingi clienţii să
cumpere un anumit produs, să îl poziţionezi pe o anumită piaţa”
„[…]intr-un fel privesc oamenii de la pr, sunt mai mult axaţi pe partea asta narativă, pe
comunicare, ies în faţă, ei sunt interfaţă între studenţi şi organizaţie, apoi advertisingul
gândeşte altfel, ei fac materialele, sunt mai creativi, trebuie să aibă cunoştinţe de photoshop,
apoi marketingul face strategia, deci trebuie fie oameni pragmatici, realişti, care găsească o
soluţie, ce putem facem sa atragem studenţii, sa lase creativitate la urma”
Cu privire la relaţiile cu membrii activi, majoritatea considera ca relaţiile publice
interne nu sunt necesare in activitatea de resursele umane (vision campuri, teambuidinguri,
petreceri, ieşiri)
„[…]fiind o organizaţie studenţească nu ştiu dacă putem vorbi foarte mult despre pr
intern, comunicare internă da, comunicare la nivelul departamentului da, prin întâlniri directe,
şedinţe, mailuri şi interdepartamentală prin şedinţe comune şi la nivel de organizaţie prin
şedinţe generale”
Structura şi organizarea departamentelor diferă de la o organizaţie la alta şi de numărul
de proiecte desfăşurate. Deşi unele organizaţii au precizat că lucrează şi pe departamente, cel
mai des lucrează pe echipe de proiect. Numărul de membrii activi din departament variază de la
1 la 30 şi în funcţie de numărul persoanelor implicate îşi împart activitatea. Gradul de
structurare diferă de la departament la departament.
Majoritatea înţeleg prin relaţii publice activitatea de comunicarea cu exteriorul,
promovarea proiectelor, a se face cunoscuţi. Organizaţiile care au în prezent un număr mai mare
de membrii activi, şi respectiv un număr mai mare de proiecte pe an, au pus accent în discuţie
pe etape ale procesului de comunicare in relaţii publice, cel mai des pe cercetare şi evaluare, dar
de foarte puţine ori pe tot procesul organizat pe etape.
„[…]foarte importantă mi se pare partea de evaluare, e un lucru care de foarte multe
ori scăpa, ne ia vălul şi nu prea ţinem cont de evaluare, însă am învăţat anul asta, chiar în
organizaţie, că este important să faci un lucru, dar şi mai important să vezi dacă l-ai făcut bine
şi cum ar putea fi îmbunătăţit data viitoare..”
Când au fost întrebaţi care sunt cele mai importante lucruri pe care le obţine organizaţia
prin activitatea de relaţii publice, aceştia au menţionat parteneriatele şi notorietatea în rândul
studenţilor şi o diferenţiere faţă de celelalte organizaţii prin imaginea specifică creată şi
promovată.

36
„[…]faptul că ne facem cunoscuţi, şi că e mult mai uşor să îţi atragi nişte fonduri
pentru nişte proiecte, din moment ce lumea te ştie, mă refer la sponsori în principiu, asta e o
parte, şi cealaltă parte, că la ultimele două conferinţe.. era sala plină, nu mai era loc. .mă
gândesc că a fost sala plină şi prin prisma faptului că finans a organizat chestia asta, şi bine,,
şi invitaţii”
„[…]awerness, lumea începe să audă de da afaceri, începem să fim din ce în ce mai
cunoscuţi, oamenii încep să ne identifice dintre celelalte asociaţii mari”
„[…]sa transmitem o imagine cât mai adecvată şi să avem grijă să şi fidelizam targetul
nostru, de exemplu, e fidelizare, pe 8 martie am dat flori, lalele..a fost o campanie- aser de 8
martie îţi oferă o floare.. „
Ca metode de promovare au fost menţionate
 metode online: site-uri, newslettere, mailuri de informare pe grupuri, filmuleţele,
bloguri, hi5, facebook, twitter, yammer
 metode offline: reviste, comunicate de presă, afişe, fyere, stickere, bannere, tricouri,
pixuri, mape inscripţionate, întâlniri, evenimente speciale de promovare a unui proiect
sau a organizaţiei (conferinţe pe temă voluntariatului înainte de recrutări, sărbătorirea a
10 ani de existenţa prin organizarea de 10 evenimente mai micuţe), petreceri

37
CONCLUZII

Edward L. Bernays, menţiona: „Consilierul pe relaţii publice determină, mai întâi,


compatibilităţile şi incompatibilităţile dintre persoanele din conducere şi public. Apoi, îi
sfătuieşte pe cei din conducere cum să-şi schimbe atitudinile şi activităţile. Totodată îi îndruma
cum să informeze şi să convingă publicul, potrivit intereselor companiei, sau potrivit
produselor, serviciilor sau ideilor avansate de conducere. Activitatea de consiliere vizează
adaptarea, informarea şi convingerea”.38
Mulţi dintre liderii participanţi la studiu de faţă au definit relaţiile publice că fiind
activitatea de comunicare cu exteriorul şi câţiva au menţionat şi adaptarea la nevoile publicului.
Activitatea de relaţii publice dintr-o organizaţie studenţească nu este de fiecare data desfăşurată
constant. De multe ori este limitată la activităţi ce ţin mai mult de advertising şi anume plasarea
de materiale promoţionale, atât online, cât şi offline.
De puţine ori se iau în vedere toate categoriile de public care influenţează direct sau
indirect imaginea organizaţiei şi câteodată, deşi se vorbeşte de o raportare continuă la mediu, se
pune rar accent pe partea de un dialog deschis bidirecţional şi pe crearea şi menţinerea de relaţii
reciproc avantajoase cu toate categoriile de public.
Principalele mijloace folosite pentru controlul activităţii şi pentru evaluarea rezultatelor,
sunt cercetările directe prin chestionare şi feedback-uri (discuţiile faţă în faţă), cerute de cele
mai multe ori, atât participanţilor la proiect, cât şi partenerilor implicaţi, dar şi prin cercetare de
birou.
Privind activitatea de strângere de fonduri există o reţinere şi o percepţie conform
căreia, aceasta presupune importante abilităţi de persuasiune, caracteristice doar anumitor
persoane, care îşi asumă de obicei această responsabilitate, o activitate văzută ca fiind diferită
de cea de relaţii publice, nefiind recunoscută ca funcţie a acesteia. În Encyclopedia of Public
Relations, Heath, Robert, menţiona că rolul celor care strâng fonduri pentru organizaţiile
nonprofit, este să reţina şi să atragă donatorii, care obişnuiesc să contribuie financiar pentru
susţinerea unei cauze, a unui proiect, care are un scop social39. Persoanele responsabile de
activitatea de strângere de fonduri facilitează si susţin continuitatea organizaţiei, însă o altă
calitate esenţială este sa fie buni comunicatori, care sa convingă, dar care sa se bazeze in
activitatea lor pe principii etice. Relaţiile publice ating punctul de maxim doar atunci când
reuşesc sa medieze între interesul organizaţiei si interesul categoriei de public vizat. Se doreşte

38
Tasnadi, Alexandru, Relatii Publice: Partea I, Editura ASE, Bucuresti, 2001, p.23
39
Heath Robert, Encyclopedia of Public Relations, Vol I, Ed. Sage Publication, 2005,354

38
întotdeauna crearea unui dialog, si nu obţinerea cu orice preţ a unor fonduri, atragerea de
fonduri fiind văzuta doar ca un mijloc pentru a finaliza un proiect, nu ca un scop in sine. De
multe ori, studenţii-voluntari, încerca sa compenseze lipsa de resurse folosindu-se de
creativitate.
Rolul relaţiilor publice în deciziile luate intr-o organizaţie studenţească diferă in funcţie
de viziunea si cunoştinţele membrilor din biroul de conducere. Cel mai adesea,
responsabilităţile liderilor studenţi-voluntari, responsabili principali de activitatea de relaţii
publice, se limitează la menţinerea relaţiilor cu partenerii media, la scriere de texte si/ sau la
pregătirea mapelor de prezentare pentru finanţatori. În unele cazuri, se poate vorbi si de
consiliere a echipei de conducere, dar asta mai mult cu privire la parteneri, si nu cu privire la
orientarea întregii activităţi a organizaţiei, pentru a media interesele acesteia si a tuturor
categoriilor de public, atât cele cu care organizaţia interacţionează în mod direct, cât si cele cu
care interacţionează în mod indirect.
Neexploatarea potenţialului de relaţionare a unei organizaţii studenţeşti, poate duce la
diminuarea rezultatelor activităţii sale. Câteva sugestii privind dezvoltarea activităţii viitoare:
 Implementarea unor programe de relaţii interne pentru a asigura promovarea misiunii,
valorilor si rezultatelor activităţii organizaţiei într-o direcţie comună si adecvată
 Menţinerea şi îmbunătăţirea relaţiilor cu alumnii, care se pot transforma in unele cazuri
in parteneri
 Atragerea de parteneri financiari pe termen lung (nu doar pe proiecte)
 Conturarea categoriilor de public, îmbunătăţirea comunicării cu acestea şi conturarea de
strategii corespunzătoare (parteneri -financiari, media, instituţionali, membrii noi,
membrii actuali, membrii vechi, profesori, studenţi, participanti, alte organizatii, free-
lanceri, societate in general etc )
 Organizarea de traininguri de relaţii publice pe aria nonprofit şi pregătirea constantă a
membrilor responsabili de imaginea organizaţiei
 Crearea de parteneriate cu alte organizaţii sociale (schimb de experienţa, proiecte cu
impact mai mare)

39
Verbatime

 “[…] fiecare proiect trebuie să fie şi sellable, dacă proiectul nu se poate vinde, nu se
poate face, dacă nu poţi să îţi atragi resursele, nu prea poţi să îl faci, în sensul asta,
pornim de la idee, dacă noi considerăm că ideea se poate vinde, dacă noi o putem
vinde, atunci e ok, dacă nu, atunci modificăm ideea”
 “[…]rolul meu, ca şi responsabil principal de pr este să mă asigur că viziunea pe care
o am, să se propage peste tot, şi la nivel de parteneriat”
 “[…]eu cred că pr are un rol destul de important în procesul decizional, eu cred că am
un cuvânt de spus destul de puternic atunci când se aleg evenimentele din semestrul
respectiv pentru că trebuie tot timpul să ne gândim dacă sunt relevante pentru publicul
respectiv, sau dacă în perioada aceea nu se mai fac şi alte proiecte asemănătoare şi în
alte asociaţii, plus alegerea partenerilor, tot timpul trec pe la mine, să văd dacă
asocierea noastră cu ei ar fi ok....fac research”
 “[…]da, adică se pune şi problema la modul cum ne-ar ajuta asta pe noi, sau cum ar
afecta asta imaginea asociaţiei, sau vrem să ne asociem cu nu ştiu cine, da se ţine
cont.”
 “[…]are o poziţie specială, pentru că în mod normal omul de relaţii publice trebuie să
fie lângă manager, lângă omul care ia decizii în organizaţie, pentru că sunt aspecte
legate de imagine, de ceea ce se comunică în exterior şi trebuie să ai grijă, pentru că
directorul sau preşedintele este persoană care iese în faţă de fiecare dată, el trebuie să
fie sfătuit de fiecare dată de un om de comunicare, ok poate şi relaţionistul să fie
purtător de cuvânt, dar în cele mai bune şi fericite cazuri iese directorul şi e sfătuit de
omul de relaţii publice, deci se întâmplă asta şi la noi, numai că în general iese doar
preşedintele în faţă, adică la evenimente de anvergură, când trebuie să reprezinte
organizaţia, iese el şi ţine o prezentare, acum pr-ul nu are un second place, ştiu eu, în
urmă, dacă nu e preşedintele se duce managerul de pr, însă pr-ul ţine mai mult relaţia
cu jurnaliştii, cu ce se vede în media, cu partenerii media pe care ii are, apoi,
realizează imaginea organizaţiei din punctul asta de vedere, al interacţiunii dintre ce
facem noi şi studenţi”

40
BIBLIOGRAFIE

1. BALAURE,Virgil Marketing, Ed. Uranus, Editia a 2-a, Bucureşti, 2002.


(coordonator)
2. BERNAYS, Edward Cristalizarea opiniei publice, Ed. Comunicare.ro, Bucuresti,
2003.
3. BORTUN, Dumitru Semiotică, limbaj şi comunicare, Ed. SNSPA, Bucuresti,
2001.
4.BBURNS, Alvin C, Marketing research, Ed. Prentice Hall, Fifth Edition, 2006.
BUSH, Ronald F
5. CARSON, David, Qualitative marketing research, Ed. Sage publication, 2001.
GILMORE, Audrey,
PERRY, Chad,
GRONHAUG, Kjell
6. CATOIU, Iacob Cercetări de marketing, Ed. Uranus, Bucuresti, 2002.
(coordonator)
7. CATOIU, Iacob, Comportamentul consumatorului, Ed. Uranus, editia a 2-a,
TEODORESCU, Nicolae Bucuresti, 2004.
8. COITA, Dorin Cristian Aplicarea marketingului în activitatile nonprofit, teza de
doctorat, 2005
9. COMAN, Cristina Relaţii Publice: principii si strategii, Ed. Polirom, Bucureşti,
2001.
10. CRACIUN, Dan Psihologie sociala, Ed. ASE, Bucureşti, 2005.

11. CUTLIP, Scott M Effective Public Relations., Ed. Person Education


CENTER, Allen H. International: Prentice Hall, Ninth Edition, 2006.
BROOM, Glen M
12. DATCULESCU, Petre Cercetarea de marketing, Ed. Brandbuilders, Bucurestu, 2006

13. DYER, Sam, Managing Public Relations in Nonprofit Organizations,


BUELL, Teri, publicat în Public Relations Quarterly, winter 2002.
HARRISON, Mashere,
WEBER, Sarah
14. GREEN, Andy Creativity in Public Relations, Ed. Kogan Page, Second
Edition, 2001.

41
15. IACOB, Dumitru, Organizatia inteligenta, 10 teme de managementul
CISMARU, Diana-Maria organizatiilor, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2002.
16. HAIR, Joseph F Essentials of marketing research, Ed. McGraw-Hil, New
York, 2008.
17. HEATH, Robert L Encyclopedia of Public Relations, Vol I si II, Ed. Sage
Publication, 2005.
18. KOTLER, Philip. Strategic Marketing for Nonprofit Organizations, Ed.
ANDREASEN, Alan R Prentice Hall Inc., New Jerey, fifth edition., 1996.
19. KOTLER, Philip. Principiile marketingului, Ed. Teora, editia a 2-a, Bucuresti,
ARMSTRONG, Gary 2003.
20. KOTLER, Philip. Marketing management, Ed. Teora, editia a 4-a, Bucuresti,
2006.
21. MOGEL, Leonard Making it in public relations, Ed. Lawrence Erlbaum
Associates, Inc., 2002.
22. NEWSOM, Doug, Totul despre relatii publice, Ed. Polirom, Iasi, 2003.
TURK, Judy VanSlyke,
KRUCKEBERG, Dean
23. OGILVY, David Ogilvy on advertising, Ed. Prion Books Ltd., Italy, 1983.

24. PATRASC-LUNGU, Cercetare calitativa privoind relatia dintre imaginea de sine


Adelaida si imaginea maarcilor favorite, lucrare de licenta, 2008

25. PRICOPIE, Remus Relaţii Publice, suport digital.

26. PRICOPIE, Remus Relaţii Publice, evoluţie şi perspective, Ed. Tritonic,


Bucuresti, 2005.
27. TASNADI, Alexandru Relaţii Publice: Partea I, Ed. ASE, Bucuresti, 2001 .
UNGUREANU, Roxana
28. TENCH, Ralph, Exploring public relations, Ed. Prentice Hall, New Jersey,
YEOMANS, Liz 2006.
29. SEITEL, Fraser P. The Practice of Public Relations, Ed. Pearson Education
International: Prentice Hall, tenth edition, 2007.
30. SERBANICA, Cristina Comunicarea internă la intersecţia dintre Resurse Umane,
Marketing şi Relaţii Publice, Revista de Comerţ, V.8, nr.7,
pg. 20-22,2007.
31. SERBANICA, Cristina Relaţiile Publice, funcţie a Managementului sau a

42
Marketingului, Tribuna Economica, V.18, nr. 25,
pg 60-62, 2007.
32. SERBANICA, Daniel Relatii Publice, Ed. ASE, Bucuresti, 2003.

33. WELLS, William, Advertising, principles and practice, Ed. Prentice Hall, New
BURNETT, John, Jersey, fifth edition, 2000.
MORIARTY, Sandra
34. WHITE, Jon, Strategic Communications Management. Making Public
MAZUR, Laura Relations work, Ed. The Economist Intelligence Unit, 1995.
35. WILCOX, Dennis L, Public Relations. Strategies and Tactics, Ed. Person
CAMERON, Glen T, Education Inc., seventh edition., New Jersey ,2005.
AULT, Phillip H,
AGEE, Werren K,
36. ZAHARIA, Razvan Marketing social-politic, suport de curs digital pentru
învăţământul la distanţă.

43
Anexa 1: Principalele diferenţe dintre marketingul social şi marketingul clasic

Tabelul nr.1: Principalele diferenţe între marketingul social şi marketingul clasic

Marketingul social Marketingul clasic


1. se aplică organizaţiilor, persoanelor, 1. se aplică bunurilor şi serviciilor şi, în
locurilor, ideilor, bunurilor şi serviciilor mai mică măsură, ideilor
2. schimburile nu sunt, de regulă, de natură 2. schimburile sunt de natură financiară
financiară
3. finalitatea activităţii este mai complexă, iar 3. finalitatea activităţii este reprezentată,
succesul sau eşecul nu pot fi măsurate strict în în general, de sporirea profitului, a
termeni financiari vânzărilor etc.
4. beneficiile grupurilor-ţintă nu sunt corelate, 4. beneficiile sunt corelate cu plăţile
cel mai adesea, cu plăţile efectuate de acestea făcute de consumator
5. organizaţiile sociale se adresează, în cele mai 5. întreprinderile se adresează doar
multe cazuri, unor grupuri-ţintă cu o putere de segmentelor de piaţă profitabile
cumpărare redusă, ineficiente din punct de
vedere economic
6. în general, piaţa organizaţiilor sociale are 6. piaţa întreprinderii are o singură
două componente: relaţiile cu grupurile-ţintă şi componentă: relaţia cu clientul
relaţiile cu subscriptorii

Sursa: Zaharia, R.-Marketing social-politic, adaptat după Evans, Joel R.; Berman, Barry - „Essentials of
Marketing”, Macmillan Inc., New York, 1984, p. 465, citat în Stanciu, Sica - “Introducere în marketingul
organizaţiilor non-profit”, Ed. Universităţii din Bucureşti, p.56.40

40
Zaharia, Razvan, Marketing social-politic, suport de curs digital pentru invatamantul de la distanta, p. 7

44
Anexa 2: Caracteristicile celor patru modele de relaţii publice

Tabelul nr. 2: Caracteristicile celor patru modele ale relaţiilor publice

M.Impresariat/ M.Informarii M.Bidirecţional M.Bidirecţional


CARACTERISTICI
publicitate publice şi asimetric simetric

Scopul Propagandă Diseminarea Persuadare Înţelegere


comunicării informaţiilor ştiinţifică reciprocă
Natura Adevărul Adevărul Efect dual Efect dual
comunicării neimportant important neechilibrat echilibrat
Modelul Emiţător- Emiţător- Emiţător- Interpret-
comunicării >Receptor >Receptor >Receptor >Interpret
(feed-back)

Anul apariţiei 1850 1900 1920 1960


Promotori ai P.T. Barnum Ivy Lee Edward L. Edward L.
modelului Bernays Bernays
şi alţii
Exemple Acţiuni de Agenţii Business, agenţii Business, agenţii
promovare, guvernamentale,
publicitate organizaţii
nonprofit,
business

Procent 15% 50% 20% 15%

Sursa: Pricopie,Remus, Relatii publice adaptat după Grunig şi Hunt (1984)41

41
Pricopie, Remus, Relatii Publice, suport digital, p.27

45
Anexa 3: Ghidul de conversaţie

DESPRE RESPONDENŢI
 vârstă
 ocupaţie
 voluntariat
 interese/obiceiuri/stil de viaţă
 specializare
 funcţie/ responsabilităţi în organizaţie
 asocierea cu un obiect personal (tehnică proiectiva)

DESPRE ORGANIZAŢIE
 misiune,valori,obiective
 activităţi,evenimente,proiecte,rezultate
 structură (conducere,departamente,funcţii)
 resurse (umane,materiale,financiare,informaţionale)
 asocierea organizaţiei cu un animal (tehnică proiectiva)

DESPRE ACTIVITATEA DE RELAŢII PUBLICE


 despre relaţii publice (în general, în firme, în ong-uri, în organizaţia ta)
 despre obiectivele departamentului
 organizarea departamentului (atribuţii,funcţii,responsabilităţi,sarcini)
 procesul activităţii de relaţii publice (RACE/cercetare-planning-comunicare-evaluare)
 procesul de comunicare în organizaţie
(responsabili,forme,materiale,metode,tehnici,categ de public)
 rolul relaţiilor publice în organizaţie în procesul decizional
 cel mai important lucru pe care îl obţine organizaţia prin relaţii publice (tehnică
proiectiva)
 îmbunătăţiri în activitatea de relaţii publice desfăşurată în organizaţie (lipsuri)
 strangerea de fonduri - o funcţie de relaţii publice
 bugetul aprox al activ de relaţii publice
 părerea despre Consiliul Organizaţiilor Studenţeşti din A S E ( rol, dezvoltarea
activitatii, tipuri de proiecte)

46
Anexa 4: Centralizarea datelor privind percepţia respondenţilor despre ei înşişi

Respondenţii au fost rugaţi să se gândească la un obiect personal care spun ceva despre ei şi să
îşi argumenteze alegerea.

Nr.crt. Obiectul personal Argumentarea alegerii

1. Calculator/telefon Ceva care sa îmi folosească, neapărat util, un dispozitiv


2. Pandativul de la gat Ţin foarte mult la el, îl am de la bunica mea, îmi place culoare
si are foarte multe detalii, iar mie îmi place sa cred ca detaliile
fac diferenţa, ca sunt mai importante.. îmi place foarte mult ca
este din sticla de murano, si mi se pare ceva fragil, dar in
acelaşi timp rezistent.
3. Cerceii mei ciudaţi Un şurub, o grenada, un fier de călcat, ac de siguranţa.. nu am
fost niciodată fashion guru sau alte chestii, măcar prin cercei
ies in evidenta, adică prin accesorii mai ciudate.
4. Laptopul meu In principiu eu nu prea tina sa mult la obiecte, înainte ţineam,
acum nu ştiu, nu mă mai interesează aşa mult.. dar probabil,
laptopul, de care cu greu mă despart...are o parte care mă
ajuta.. pe lângă pozele mele cu prietenii, muzica, am si toata
munca, deci tot ce îmi trebuie e acolo
5. Cerceii.. am foarte
mulţi
6. Bicicleta Se mişca, prinde viteza, e foarte utila si sănătoasa, te ajuta sa te
menţii, sa faci sport si îmbini utilul cu plăcutul
7. Ceaiul Nu e neapărat cel mai reprezentativ, dar îmi doresc sa merg la
Londra.. si cu un master.. dar nu e reprezentativ, nu ştiu..
zăpada
8. Broşa primita de la Sunt multe obiecte, am foarte multe bijuterii primite de la
bunica bunici si străbunici, si la ele ţin mult, atât de mult ca nici nu le
port.. am mare grija de lucrurile care îmi plac cu adevărat, aşa
se întâmpla si cu oamenii, oamenii la care ţin au un viitor
foarte bun.. ţin foarte mult la trecut, mă leg tot timpul de
trecut, orice ar fi, nu pot sa trec foarte uşor peste anumite
lucruri, reţin.. am o memorie foarte buna
9. -
10. Cubul rubik A fost un simbol al Academics de anul trecut, cubul înseamnă
pe de-o parte organizare si in acelaşi timp si flexibilitate prin
fetele sale colorate, care pana la urma sunt ordonate in aşa fel
încât sa ajungă la un tot unitar

47
Anexa 5: Centralizarea datelor privind percepţia respondenţilor despre organizaţia
din care fac parte

Respondenţii au fost rugaţi sa asocieze organizaţia din care fac parte cu un animal si sa îşi
argumenteze alegerea.

Nr.crt. Animalul ales Argumentarea alegerii

1. O pasare -pentru ca e mai libera, probabil vultur (vânează sponsori)


2. Un defin -pentru ca e comunicativ si prietenos, se înţelege bine cu toata
lumea, mie îmi place sa cred ca noi ne înţelegem bine cu toate
celelalte asociaţii studenţeşti, si nu avem nici un conflict cu
nimeni;
-se descurca in orice situaţie, si e jucăuşi, cum suntem si noi,
suntem destul de party oriented, si cu teambuidinguri, si cu
ieşiri.
3. O felina -pentru ca trebuie sa fie si serios si putin mai agresiv, poate
leu, e si ceva asa cu respect si cu imagine impunatoare.
4. -
5. Capibara -este un animal care trăieşte prin America de Sud, seamănă
puţin cu o căpriţă, dar e foarte simpatică;
-seamănă cu noi pentru că nu ştie foarte multă lume de noi,
dar se spune că atunci când este descoperită, lumea se
îndrăgosteşte de ea.. odată ce o cunoşti mai bine..
6. Un animal verde -creşte, se mişcă un pic mai greoi, mă gândesc la un furnicar,
la o broască ţestoasă, care încă nu a murit, se mişcă foarte
încet, dar încă se mişcă, că de obicei sunt mici, şi în final se
fac mari, poate aşa şi Ecoturul
7. Balena -pentru ca vreau de ceva timp sa fac un afiş cu o balena si nu
se iveşte evenimentul..la campania de recrutare de anul asta,
sloganul nostru era.. Creativity comes in many shapes, what
shape are you?..balena ar fi forma mea..
8. Albatrosul -noi chiar avem un animăluţ al nostru, siglă noastră e în formă
de albatros.. un albatros stilizat, cam asta a fost de la începutul
vip-ului, e un fel de tradiţie care s-a păstrat de la an la an, şi ne
place foarte mult ideea asta că trebuie să progresăm tot timpul,
câte un pic, câte un pic, poate nu deodată brusc, şi suntem
porniţi să facem asta, şi se simte un progres şi asta mă bucură
foarte mult, şi din fericire este un progres la nivelul tuturor
organizaţiilor, şi s-a observat şi anul asta, la campaniile de
recrutare care au fost mult mai bune decât anul trecut, e un
progres.
9. -
10. Un păun -pentru că este multicolor, ceea ce înseamnă că avem multe
proiecte, multe activităţi variate, diversitate şi graţie.

48
Anexa 6: Centralizarea datelor privind percepţia respondenţilor despre activitatea
de relaţii publice

Respondenţii au fost rugaţi îşi imagineze că relaţiile publice ar fi o persoană şi să încerce să o


descrie: nume, stil de viaţă, calităţi, defecte, îmbrăcăminte, prieteni şi programul zilnic.

Nr.crt. Numele persoanei Descrierea persoanei

1. Obama -cineva energic, căruia să îi placă să socializeze, vesel


-trebuie să fie şi persuasiv, dar nu în sensul să atragă resurse
şi sponsorizări, în sensul de a lasă o impresie plăcută şi de a
lasă dorinţă de a continuă legătură dintre organizaţie şi ong
-vânzările au o strategie mai agresivă decât ce presupune pr-
ul

2. Talkie (nickname) -că pr-ul trebuie să fie un tip comunicativ, open minded, să
fie sociabil, să între în legătură cu toată lumea, să nu fie un
om introvertit, să îşi spună punctul de vedere, astfel încât să
fie destul de înţeles, că asta e ce face el
-calitatea cea mai importantă, mi se pare că ar fi
sociabilitatea..ar trebui să fie sociabil şi comunicativ
-defectul: poate că e un pic pushy, poate e prea insistent
uneori, sau poate uneori vorbeşte prea mult, se bagă în seamă
prea mult, sau poate că vorbeşte prea mult şi ceilalţi nu mai
au timp să mai vorbească şi ei şi cred că asta ar fi unul dintre
defectele lui
-ceilalţi spun despre el că e o persoană deschisă şi simpatică
care poate să meargă la petreceri, sau poate să meargă
oriunde, sau nu ştiu, dacă i-ar propune cineva să săra cu
paraşuta, el ar fi primul care ar vrea, dar în acelaşi timp ar
spune şi că e un pic superficial, pentru că el se întâlneşte cu
toată lumea, şi e prieten cu toată lumea, dar nu cu cineva
anume şi poate ar părea un pic că nu e de încredere, asta aşa
consider eu
-ce face într-o zi obişnuită..păi s-ar trezi nu foarte de
dimineaţă, un fel de 10-11, probabil stă foarte mult pe twitter,
blog şi twitter, şi primul lucru pe care l-ar face când se
trezeşte, s-ar uită pe blog, sau îşi salute toţi prietenii pe
messenger, probabil că şi lucrează, dar un job, din asta part-
time, la o firmă de pr & advertising şi ar fi cel mai creativ, cel
mai comunicativ de acolo, sufletul echipei sau ceva de genul,
şi seară..nu ştiu..ar ieşi undeva cu prietenii şi ar socializa la
greu, ar cunoste foarte multe persoane, că să relationeze cu
ele
-altceva? Hmm..cred că ar purta culori, multe culori deschise
şi nu ştiu, dacă ar fi faţă, ar purta multe chestii handmade să
fie.., nu ştiu, ..să iasă în evidenţa, să aibă chestii unice şi
originale, iar dacă ar fi băiat, probabil ar fi mai anii 60-
70..mai disco aşa, ar incercasa se diferenţieze oarecum, să nu

49
fie la fel că ceilaţi, aşa văd eu

3. Corina -dacă trebuie neapărat selectat,aş zice că e o faţă,dacă e să


observi,la nivel de organizaţie,pe PR majoritatea sunt feţe
probabil pentru că feţele sunt mai pricepute să dea din gură.
Că până la urmă asta e, să ştii să socializezi cu lumea.
-cum s-ar prezenţa? Să poată să aibe o conversaţie fluidă,să
poată să îşi lege ideile,să fie încrezătoare în şine,pentru că
dacă tu eşti încrezător...
-casual-şic şi poate sunt eu cu o viziune mai boemă, persoană
respectivă ar trebui să citească, să fie interesată de
evenimente culturale, să îi placă să meargă la o ceainărie, să
fie o persoană deschisă la cât mai multe, să abordeze orice
persoană cu care interacţionează.
-este studentă,se trezeşte,ia micul dejun ,eventual bea un ceai
şi deja intră în activitate,are o întâlnire cu
cineva,relaţionează,rezolvă sau nu lucruri,în general poate să
rezolve problemele cu care se confruntă.
-pe scurt are de fiecare data câte o activitate,nu stă pe loc,tot
timpul are ceva de făcut,dacă nu are o întâlnire cu cineva,tot
are ceva făcut, este o persoană activă
4. -
5. Nu cred ca ar putea -nu poţi să faci singur, ar fi mai multe pers, mă gândesc la
fi o singura ceva, gen o echipă, sau nu ştiu, ptr că nu poţi, ai nevoie de o
persoana echipă, de oameni care să îţi dea feedback, asta e bine, asta
nu e bine şi de una singură, eu una nici nu simţ aşa o
satisfacţie, am făcut eu, mă bucur eu, beneficiez tot eu şi apoi
mă apuc de treabă tot eu
-asociez cu o mulţime

6. Bubu -pentru că e pr trebuie să fie îmbrăcat cu pantaloni negri,


costum, şi trebuie să vorbească cu lumea din facultate, trebuie
să fie curăţ, îngrijit
-ar veni şi ar da o floare profesoarelor de la catedra, ne-ar
întreba de sănătatea, s-ar duce şi ar vorbi şi cu oamenii din
celalalte organizaţii, să organizeze evenimente, întâlniri cu
celalalte organizaţii, şi ar trebui să aibă şi relaţii în mass
media
-are mult noroc, tot ce face face cu suflet şi crede în chestia
asta foarte mult, are carismă,
-ce spune ceilalţi despre el? că e un om f tare, că are tupeu,
dar în sensul bun, că are curaj să facă multe chestii
-dintr-o mulţime de oameni, ar fi tipul care vorbeşte cu toată
lumea, iese în evindenta, ştie pe toată lumea, toată lumea îl
ştie, e un fel de leader de opinie
-s-ar înţelege bine cu toată lumea
-ar veni la şedintele de COŞ împreună cu preşedintele
-să fie un pic băgăreţ, dar nici foarte tare
-să aibă încredere în el, dar nici o încredere prostească
7. Elena -deschisă, veselă, ar trebui să ştie să vorbească în public, ar
avea ochii verzi, s-ar îmbrăca business, ar călători mult, ar

50
vorbi prea mult
-calitatea ei cea mai mare.. ar ştii să vorbească
-ce ar spune ceilalţi despre ea? probabil că e o persoană
agrabila şi drăguţă şi nice aşa
-ce ar face ea într-o zi? ar da multe telefoane, mailuri, ar
merge la întâlniri.. probabil că asta face o persoană din pr
-ce ar face Elena? ar avea şi un căţeluş
8. Alexandra -ar trebui fie un om sociabil primul , un bun comunicator,
foarte comunist, mi se pare este un clişeu spui eşti un bun
comunicator, dar chiar e foarte explici ce de spus
oamenii foarte bine trebuie fie foarte activ foarte implicat
tot ceea ce se ; mi se pare un comunicator foarte bun, mult
decât orice altceva mi se pare trebuie fie la curent cu tot ce
se fie la curent cu absolut tot, pentru nu se niciodată cum
nevoie de o informaţie dintr-un alt domeniu se pare trebuie
aşa, un fel de acoperire, citeşti tot timpul, urmăreşti ştirile,
fii la curent tot timpul, cu tot ce se
-creativ, nu încape indoilala, pentru ştim foarte bine, de
cele multe ori, creativitatea ne scoate din , un pr-ist adevărat
trebuie fie creativ trebuie fie adaptabil, iar mi se pare
situaţiilor de care oricum într-un fel altul atunci fie capabil
se adapteze din mers cum acţioneze, este cum ar trebui
fie, atunci lucrurile or fie ok, depăşeşte orice fel de

Care ar fi cea calitate a ei? Dar cel defect?


-de foarte multe ori, simplul act de comunicare este o
calitate, pentru tot ce se organizaţie,merge exterior
oamenii ce se acolo, deci actul de comunicare mi se pare
într-un anumit fel o calitate..dar este un om..e un om plăcut
cred eu, pr-işti din am observat eu, oameni plăcuţi, apreciaţi
plăcuţi de ceilalţi, chiar este o calitate
- un defect, cu toate oameni simpatici aşa cum spuneam eu,
prul nu este văzut cum ar trebui fie văzut la noi mi se pare
mie, avem mi se pare mie, pr-istii un fel de avocaţi, pr-
işti acopere anumite lucruri le transforme într-un mod
elegant, dar departe de adevăr, chestia este foarte , când de
fapt nu se aşa totdeauna, evident, tot felul de cazuri, fim
realişti, dar mă gândesc noi tinereii, care venim din ,
idealişti, care chiar pr, pentru nu cei care fac pr acum
companii, nu au neapărat pregătirea , ei au făcut pr aşa din
mers, deci nu putem spune acum 15-20 de ani se pregăti pe
domeniul de bine, fie cu adevărat nişte specialişti, dar au
au aceea pe care noi nu o avem na, aşa se compensează
lucrurile, dar mă gândesc noi venind aşa cu partea de know-
how cu pe care o facem acum, o fie un alt suflu uşor uşor,
lucrurile se vor , acum nici nu , nu e doar la nivel de
România, pr-ul continuare nu este văzut chiar de bine, din
păcate, dar se schimbe, pentru PR-ul chiar are nevoie de
PR, adică, chiar e nevoie, adică chiar e nevoie, suntem mult
prea preocupaţi de alte lucruri ne pe noi un pic

Ce spun ceilalţi despre Alexandra

51
- categori: susţinătorii clar spun e un lucru foarte bun, se
organizează lucruri foarte faine, o comunicare oamenii
situ de noi, citesc despre noi ziare, ne la televizor aşa,
oamenii care total .. uite ..”so what?”, facem pr ce
înseamnă pr.. care e pr marketing, de se face pr nu se face
marketing, chestii d-astea, confuzii, mă gândesc lucrurile
negative care se spun despre pr, principal pornesc de la o , de
la o de informaţie, aşa cum am spus nu se exact ce
presupune pr-ul atunci poţi îţi cu părerea cu , pr-ul a
devenit un fel de fotbal..se despre chestia fără ştii despre ce
e de fapt, dar îţi place pur simplu spui, din păcate e, din
ce am observat eu, acuma, poate e un pic la extrem, dar..

9. -
10. -

52
Anexa 7: Centralizarea datelor privind percepţia respondenţilor despre activitatea
de relaţii publice

Testul completării frazei, care a constat în continuarea frazei „Cel mai important lucru pe care
îl obţine organizaţia mea prin relaţii publice este....”

Nr.crt. „Cel mai important lucru pe care îl obţine organizaţia mea prin relaţii publice
este....”
1. Păstrarea legăturilor cu mediul înconjurător
2. Awerness, lumea începe sa audă de noi, începem sa fim din ce in ce mai cunoscuţi

3. -
4. Ca ne facem cunoscuţi si ca e mult mai uşor sa iţi atragi fonduri pentru proiecte, din
moment ce lumea te ştie, la partea de sponsori, si cealaltă parte, ca la ultimele doua
conferinţe, sala era plina, nu mai era loc.
5. O imagine, practic o anumita imagine pe care am vrea noi sa o perceapă publicul
6. -
7. Partenerii
8. Parteneriatele media, avem tot felul de colaborări, cu adevărul, compact, cotidianul,
anul trecut am apărut si la tvr de multe ori, anul asta am aparut la money channel, cu
business club, , tot felul de apariţii in ziare, pe bloguri, pe IQads, metropotam
9. Comunicarea, nu mi-as imagina boss-ul sau alta organizaţie fără relaţii publice,
pentru ca nu ar mai avea cine sa comunice, uite, astia suntem noi, noi facem asta, noi
intenţionam sa facem asta, ..adică sunt toate procesele care trebuie făcute si trebuie
cunoscute.
10. Să avem grijă să transmitem o imagine cât mai adecvată şi să avem grijă şi să
fidelizăm targetul nostru, de exemplu pe 8 martie, am dat flori, lalele.. a fost o
campanie ..de 8 martie, ASER îţi oferă o floare

53
Anexa 8: Facultatatea, anul de studiu şi funcţia intervievatului

Nr. crt. Facultatea Anul de studiu Funcţie


1. CSIE (ASE) I Membru activ al dep. de pr
2. REI (ASE) III Director relaţii publice
3. FABIZ (ASE) I Director relaţii externe
4. Finanţe (ASE) II Director relaţii cu partenerii
5. Relaţii internationale (UB) II Director relaţii publice
6. CSIE (ASE) Master Preşedinte
7. FABIZ (ASE) II Director pr si marketing
8. Comunicare si relaţii publice III
(SNSPA) Director relaţii publice
9. REI (ASE) III Director relaţii publice
10. REI (ASE) III Director marketing si pr

54
Anexa 9: Centralizarea datelor privind proiectele desfăşurate de organizaţii

Respondenţii au fost rugaţi să descrie succint principalele proiecte pe care le desfăşoară

Nr. Organizaţie Tipuri de proiecte Descriere succinta


crt. (de caţi ani
funcţionează)
1. ASCIG (7 ani) Conferinţe -parteneri- firme mari de audit,
conferinţele se tin in sediile lor si au
teme diverse –„PAD”
Traininguri -pe public speaching, persuasiune –
„Oratorica”
Campanii -
umanitare
Concursuri -„Concurs de go”
Petreceri -pentru toti studenţii din ase
2. DA AFACERI (6 ani) Şcoala de business -o şcoala de tineri anteprenori, unde
învăţa cum ar trebui sa îşi deschidă
propria afacere, tot despre actele
necesare, cum sa iţi găseşti finanţări,
cum sa iţi faci planul de afaceri, cum
sa iţi găseşti parteneri
Workshopuri -pe resurse umane (o abordare destul
de vastă, încercam să acoperim tot
ce ţine de hr, să îi învăţam că hr nu
înseamnă doar recrutări)
-pe organizare de evenimente,
„Academy event” (participanţii
învăţa cum se organizează un
eveniment, de la ideea de bază, până
la materializare)
Conferinţe –pe advertising, pr si bloguri
-despre piaţa bursiera
Campanii
umanitare

55
Târguri de joburi -internshipuri
3. SiSC (12 ani) Concursuri -un concurs de it, grafica şi
programare, proiect vechi, cu tradiţie
-un festival de teatru, cu actori
amatori, care nu au studii de
specialitate, organizat sub forma de
concurs naţional
-un concurs de proiecte, la care
puteau sa participe ong-uri
Campanii de -„Caută-ţi reprezentatul” a fost o
informare dezbatere care a avut loc la începutul
anului universitar si ne propuneam
sa informam studenţii despre
viitoarele alegeri ai şefilor de grupa
si de serie; scopul era sa ii determine
pe studenţi sa aleagă nişte
reprezentanţi responsabili, care sa se
preocupe de nevoile lor si sa se
implice cu adevărat
Cercetări -„Sondaj de opinie” privind nevoile
studenţilor de la CSIE, cu privire la
facultate, timp liber, interese
Conferinţe -un proiect pilot, organizat anul asta,
se numea „Tineri de succes” si ne-
am propus sa aducem in fata
studenţilor persoane din diferite
domenii care sa ii inspire.. s-a plecat
de la nevoia de idoli
-prezentari firme, încercam sa cream
o interfaţa intre mediul business si
mediul studenţesc
Reviste studenţeşti -„Ghidul ciberbobocului”
Târguri de joburi -internshipuri
Petreceri -organizăm „Balul bobocilor”

56
4. FINANS (6 ani) Conferinţe -tot felul de conferinţe pe profil, pe
burse, pe asigurări, pe bănci, dorim
să facilităm interacţiunea dintre
studenţi de la finante şi actorii din
domeniu
Locuri de practica -ajutăm studenţii să îşi găsească
locuri de practică, noi asigurăm
practic toate locurile de practică din
anul 3, anul trecut am strâns aproape
500
Campanii de -despre burse
informare
Petreceri -organizăm „Balul bobocilor”
5. AEGEE (10 ani) Concursuri - proiect cultural, de redescoperire a
bucureştiului, organizat sub formă
de concurs „Chestiunea Bucuresti”
(participanţii au fost împărţiţi pe
echipe şi trebuia să găsească
anumite obiective în Bucureşti,
străzi vechi, monumente mai puţin
cunoscute)
-mai avem un proiect pe mediu,
participanţii se vor deplasa cu
mijloace ecologice, role, biciclete şi
va fi şi un workshop în care vor
realiză premii pentru ceilalţi din
materiale reciclabile, ne dorim să
responsabilizam studenţii cu
problemele mediului
Traininguri -anul asta am organizat „Training
for trainers”, au fost 29 de
participaţi, din localele AEGEE
EUROPE, şi traineri tot din AEGEE
(de plătit nu i-am plătit, doar le-am

57
decontat transportul)
Campanii -pe 9 mai, o sa facem un proiect, cu
scopul de a mobiliza lumea sa
meargă la vot
6. ECOTUR (10 ani) Locuri de practică -oferim practică studenţilor, ne-am
gândit să facem un proiect de 3 luni
plătit, pentru că în primele 2 sapt, nu
te bagă nimeni în seamă şi nu înveţi
nimic.. 3 săptămâni e prea puţin..dar
merge greu..
Conferinţe -pe turism, hoteluri, agentii aeriene,
ca sa afle oamenii ce inseamnă
domeniul ăsta

Ecologizări -pe ecologie, educaţie ecologică,


facem ecologizări, la noi nu prea
există teambuildinguri, doar ieşiri la
munte
Club de literatură -avem un club de literatură pentru
membrii clubului pentru că dacă ar
veni oamenii din afară ar ieşi o mare
hărmălaie
7. ADVICE (7 ani) Conferinţe -cel mai mare proiect, “AD
Revolution”, a patra ediţie, sunt 5
zile de conferinţe

Workshopuri - 3 minişcoli..pr şi creativity, „Teach


me”, „Şcoală de publicitate’, „Think
strategy”, „Şcoală de business”.. mai
avem un proiect nou, finanţat de
Tineret în acţiune, o şcoală de vară,
„Count your brand” eco
advertising..o să fie în deltă..
8. VIP (10 ani) Şcoala de vară -anul asta va fi a 10 ediţie, şi e şi

58
prima de şcoală de vară din
România; în fiecare an se schimbă
tematică, de exemplu, noi anul trecut
am făcut pe rebranding de ţara, şi am
avut invitaţi care au discutat exact pe
temă asta şi se va face şi o broşură
care se va lansă acuma când vom
avea noua ediţie, anul asta temă va fi
diplomaţie culturală şi în fiecare
vară, încercam să detectam o
problemă la nivel naţional, care ori
nu se prea discută ori e aşa, într-o
ceată totală, şi încercam să venim şi
cu aportul nostru şi să angrenam şi
studenţii pe chestia asta,
Cuburi Econosofia
Business club
Concursuri -„Studentul anului”, e tot la nivel
naţional, a fost anul asta a 8-a ediţie
şi premiem cei mai buni studenţi, în
5 domenii, medicină,it, jurnalism,
economie şi drept, există o perioadă
de promovare, după aceea aplică
studenţii, fac o lucrare pentru fiecare
categorie în parte există o temă, de
exemplu la medicină a fost o lucrare
de cercetare şi a fost destul de greu,
şi ţinem cont şi de activităţile
extracuriculare, pentru că în felul
asta vrem să găsim studenţii aia cu
adevărat capabili
Workshopuri -Şcoală de marketing, a 8-a ediţie
anul asta
-Şcoala de dezvoltare personală

59
9. BOS (8 ani) Conferinţe -“Începe prin a fi voluntar”, o
conferinţa cu o mare interacţiune
între public şi invitaţi; un dialog cu
temă voluntariatului în România;
este primul pas în procesul de
recrutare a noilor membri;
-“Expeditie în hr” - facilitează
contactul direct dintre studenţi şi
companiile de recrutare de resurse
umane, respectiv departamentele de
HR ale companiilor implicate în
proiect şi oferă posibilităţi
studenţilor de a-şi completă
cunoştintele legate de acest domeniu
cu informaţii venite direct de la o
sursă primară - reprezentanţii
companiilor din acest domeniu;
Workshopuri - „Proud to say i know’ este
organizat sub forma a 2 zile de
conferinţe si 4 zile de workshopuri
eveniment in domeniul relaţiilor
publice, dar care a introdus cu
fiecare ediţie si teme legate de
advertising sau marketing; are
scopul de a contura câteva din cele
mai importante si atractive
trăsături ale acestui domeniu si de a
oferi studenţilor informaţii proaspete
venite de la specialişti in comunicare
10. ASER (12 ani) Şcoala de vara -„Force” este o şcoală de vară
adresată liceenilor, din clasă a 10 şi
a 11-a care sunt defavorizaţi din
punct de vedere social şi care nu au
acces la educaţie

60
Conferinţe - „Akademics” îşi propune
promovarea schimbului de idei între
studenţi şi personalităţile vieţii
publice din România, printr-o serie
de conferinţe şi workshopuri, având
drept teme subiecte de actualitate ---
-„Job&Intern Days”-într-o serie de
conferinţe, workshop-uri şi business
game-uri reprezentanţii celor mai
importante companii îşi prezenţa nu
doar oferte de job-uri şi internship-
uri, ci şi care sunt valorile
companiei, profilul angajatului pe
care îl caută şi ce ar însemna
activitatea ta acolo.
Concursuri “Cupa academiei” -competiţie
sportivă
Reviste studentesti -‘Ghidul studentului economist”
-“Asertiunea”
Campanii -“ASERumanitar”
umanitare -“Eeaster PC Olimpics”, urmăreşte
strângerea de calculatoare pentru
ajutorarea tinerilor defavorizaţi fără
acces la informaţie.

61
Anexa 10: Tipuri de structuri manageriale

Structurile pot fi de mai multe tipuri3:


1.centralizată
-fie informaţia, cu un singur nivel ierarhic (structura ,,antreprenorială");
-fie formală, cu mai multe niveluri ierarhice diferenţiate dupa departamente, zone si
produse (structura ,,functională");
2.descentralizată în funcţie de linia de produs sau de aria geografică (vezi diagrama)42
Figura 5: Structura centralizata anteprenorială

Tipuri de Diagrama
structuri
Proiect A
Anteprenorial
Proiect B Proiect J

Proiect C Proiect H

Director
general
Proiect D Proiect G

Proiect E Proiect F

Funcţional DIRECTOR
GENERAL

Cercetare si Personal Productie Finante Vanzari


dezvoltare

Proiect A Proiect B Proiect C Proiect A Proiect B Proiect C

Descentralizat DIRECTOR
GENERAL
în funcţie de
linia de produs
(similar pentru Proiect A Proiect B Proiect C
aria geografică,
în loc de
„produsul A” Cercetare si Personal Productie Finante Vanzari Cercetare si Personal Productie Finante Vanzari
este zonă „X”, dezvoltare dezvoltare

în cazul nostru
poate fi
proiectul „A”

Sursa: după Iacob, Dumitru si Cismaru, Diana Maria, Organizaţia inteligenta, Ed. Comunicare.ro, 2003, adaptat
după Handy Charles, Understanding Organizations, Penguin Books, 1985, p. 298-304

42
Iacob, Dumitru si Cismaru, Diana Maria, Organizaţia inteligenta, Ed. Comunicare.ro, 2003, p. 15-17

62