Migrarea psrilor

Migrarea psrilor reprezint mutarea n mas a acestora, din unele inuturi n altele, n anumite epoci ale anului, n vederea reproducerii i n cutarea unor condiii prielnice de trai.

Avantaje ale migrrii

Latitudinea sudic ofer psrilor o vreme mai bun n timpul iernii. De asemenea acolo se poate gsi hran mai mult pentru psrile insectivore i frugivore, hran ce nu este prezent n latitudinea nordic n timpul iernii. De ce ns psrile nu rmn definitiv la tropice? n timpul verii, la tropice ziua dureaz 12 ore, pe cnd n latitudinile nordice, pn la 16 ore, sau chiar mai mult. Astfel, psrile au mai mult timp s construiasc cuiburile i s strng hran pentru puii lor, hran ce trebuie s asigure o cretere de 15 ori a masei puiului n 3 sptmni. Astfel, verile nordice ofer psrilor condiii mai bune de reproducere i mai mult hran, de aceea migrarea napoi ctre nord se mai numete migrare de reproducere.Psrile migratoare se duc i se ntorc n stoluri foarte mari.

Stimulii fiziologici
Migrarea este considerat de unii cercettori unul din cele mai complexe bioritmuri din lumea animal. Activitatea migraional a psrii este controlat de un ceas intern, ce lucreaz pe un ritm aproximativ in acelasi an.

Migrarea ctre sud

Migrarea ctre sud este condiionat de hormonii eliberai n timpul toamnei. Eliberarea acestor hormoni este condiionat de mai muli factori. Astfel, fotoperidiocitatea, scderea temperaturii, apariia maselor de aer rece afecteaz sistemul nervos simpatic al psrii i hipotalamusul elibereaz o serie de hormoni, ce alerteaz ceasul intern al psrii i i spune c e timpul s migreze spre sud.

Migrarea ctre nord

Cauzele, care determin migrarea spre nord, sunt mai complicate. Deoarece zilele au aceeai lungime i aceeai temperatur la sud, cauzele migrrii ctre nord nu sunt aceleai ca i pentru migrarea la sud. Sunt mai multe ipoteze n privina motivelor migrrii. Cea mai plauzibil susine c ceasul intern al psrii, la o anumit perioad de timp dup migrarea n sud, este alertat de prezena unor hormoni sexuali i pasrea se duce la nord n vederea reproducerii.

De ce migreaz psrile?
Principalele motive ale migrrii psrilor sunt:oferta de hran variat cu anotimpurile,cutarea celui mai potrivit loc pentru cuibrit, fuga din faa inamicilor naturali i evitarea suprapopulrii. Durata i distana parcurs cu ocazia migrrii este ns diferit. Unele psri migreaz zilnic: nopile i le petrec n centrul oraului, unde este mai cald dect la periferie.Alte psri,care cuibresc n emisfera nordic, observ c toamna zilele devin mai scurte i mai reci, scade ritmul de cretere al plantelor i oferta de hran. De aceea migreaz spre Sud. Primvara, n locurile de iernat temperatura crete i scade umiditatea, astfel nct psrile doresc s se ntoarc n regiunile mai reci. Dac gsesc un teritoriu cu clim potrivit i hran suficient,clocesc acolo,iar toamna urmtoare migreaz din nou spre Sud.

Orientarea
Multe psri migreaz n stoluri i se presupune c psrile mai n vrst i mai experimentate zboar n fa,artndu-le drumul celor mai tinere. Astfel cunotinele referitoare la drumul ce trebuie parcurs se transmit,ntr-o oarecare msur, din generaie n generaie. Unele psri migreaz ns singure. Ele oare de unde tiu ncotro trebuie s se ndrepte i cum s ajung acolo? Se poate concluziona,c unele psri se nasc cu un fel de instinct ce le indic n ce direcie s zboare. n navigaie, mult vreme omul s-a ghidat dup soare i stele.Psrile care se ghideaz dup soare,trebuie s-i modifice permanent ceasul intern n funcie de poziia acestuia, pentru a stabili cu exactitate direcia de urmat. Bineneles, n acest sistem de orientare trebuie s ia n consideraie i micarea soarelui. Psrile care zboar noaptea folosesc n acelai fel stelele, drept urmare bolta cereasc le servete drept hart. n afar de aceasta, psrile se folosesc i de c mpul magnetic al Pmntului n stabilirea direciei. Dac o pasre i folosete n timpul zborului busola intern,mai trziu i va aduce aminte din ce direcie a sosit i este capabil s se ntoarc exact n acelai loc. Probabil recunoate i anumite puncte de reper de pe uscat,cu ajutorul crora i formeaz un fel de hart proprie. Este posibil ca unele psri s se poat orienta i cu ajutorul mirosului: mirosurile recepionate din diferite direcii le pot aduce n legtur cu locurile lor de trai. Este posibil i ca sunetele neobinuite s le fie de folos. Majoritatea psrilor se orienteaz combinnd aceste posibiliti.

Specii de psri cltoare

Se presupune c rndunica este cea mai cunoscut pasre cltoare.De regul este privit ca vestitorul primverii, cnd revine din regiunile sudice ale Africii n Europa Central. Pn la venirea toamnei,cnd pleac din nou spre Sud, rndunelele cresc dou generaii de pui. Asemeni rudei sale, lstunul de cas, rndunica este capabil s zboare pe distane mari datorit corpului aerodinamic,suplu i aripilor nguste i arcuite. Psrile mai grele, cum ar fi berzele, trebuie s depun un efort mai mare pentru acest zbor. Tocmai din acest motiv, se strduiesc ca n timpul migraiei s parcurg distane ct mai mari prin planare. n timpul zborului de toamn, dinspre Europa spre Africa, prin intermediul curenilor ascendeni calzi se pot ridica uor,din ce n ce mai sus. Pentru multe psri, Europa Central reprezint cel mai sudic punct al migrrii.Lebda pitic de exemplu, migreaz din zonele de clocit ale Siberiei de Nord, pn la malul Mrii Nordice. Psrile migratoare nu le ntlnim doar n emisfera nordic,dar deoarece la Sud de Ecuator suprafaa uscat este mult mai mic, numrul lor este redus, fiindc au mai puine locuri pentru clocit. Cel mai departe pe linia malului migreaz chira arctic. Cuibrete la Polul Nord i ierneaz n Africa de Sud, America de Sud i Antarctica; aceasta nseamn c parcurge anual 35 de mii de kilometri.

Comportamentul antemigraional
nainte de migrare, psrile i mresc masa. Unele psri mici chiar i dubleaz masa. Psrile depoziteaz atta grsime, nct s fie ndeajuns pentru zboruri nentrerupte de cteva zile. La psrile mici se arde cte 0.5 grame pe or de zbor.
Dei n timpul migraiei psrile colecteaz informaii despre zonele strbtute, principalele "sisteme de navigaie" pe care se bazeaz sunt soarele, stelele i cmpul magnetic al Pmntului. n timpul zborului, psrile se orienteaz urmrind poziia soarelui n timpul zilei i a stelelor, noaptea. De asemenea, ele pot simi cmpul magnetic datorit unui receptor specializat, localizat chiar deasupra ciocului.

Barza alb ne prsete pe la mijlocul lui august, nceputul lui septembrie. Prima dat pleac puii, care vor fi urmai dup cteva zile de ctre aduli. Nici prinii nu cltoresc mpreun: legtura dintre ei se destram la sfritul sezonului de cuibrit. n general, berzele cltoresc n grupuri formate din peste o sut de psri. Din cauza mrimii lor i a aripiilor lungi i late, berzele nu pot efectua zboruri active prin bti de aripi o perioad mai lung de timp. Astfel, ele sunt nevoite s parcurg cea mai mare parte a drumului prin zbor planat. n acest scop, berzele se folosesc de curenii calzi ascendeni care se formeaz ziua deasupra uscatului. n aceste locuri, aerul cald se ridic ca ntr-un horn purtnd n sus i berzele. Rotindu-se cu aripile ntinse, berzele ating n 3-4 minute nlimi de 600-800 m, dup care una cte una ncep s prseasc curentul ascendent. ntr-un front larg, probabilitatea gsirii unui alt curent ascendent crete. Aflate n zbor planat, gliseaz 3-50 de kilometri pn la urmtorul horn, de unde este reluat procedeul descris. n mod firesc, berzele pot migra numai ziua i numai deasupra uscatului, pentru c deasupra suprafeelor de ap nu se formeaz cureni calzi ascendeni. Pe baza datelor a celor aproximativ 30 000 de berze inelate regsite, tim c berzele din Europa ocolesc Marea Mediteran prin dou ci: psrile din vestul Europei migraz prin Strmtoarea Gibraltar, iar berzele din Romnia mpreun cu celelalte psri provenind din Europa Central i de Est ajung n Africa prin traversarea Bosforului. Pe baza datelor a celor aproximativ 400 de berze inelate n Bazinul Carpatic, regsite ulterior n Africa, tim c zonele de iernare a psrilor noastre se ntind de la obria Nilului pn n sudul Africii. n ultima vreme, migraia berzelor se urmrete cu ajutorul unor radioemitoare. Datele obinute prin urmrirea prin satelit a 120 de berze pe spatele crora au fost ataate asemenea radioemitoare ne arat c viteza migraiei este de 30-90 km/or, iar ntr-o singur zi berzele parcurg n medie distane de 220 km. De asemenea, s-a constatat c n ultima vreme zonele de iernare a speciei s-au mutat mai spre nord: tot mai multe psri din Europa occidental ierneaz n Spania, iar berzele din estul Europei tot mai rar ajung pn la Africa de Sud. Zonele staionare preferate de berze n Africa sunt terenurile deschise, nierbate (savanele). Aici i petrec timpul hrnindu-se i odihnindu-se pn la momentul rentoarcerii. Berzele noastre se hrnesc n Africa preponderent cu insecte. Primvara, berzele se ntorc pe acelai traseu pe care l traverseaz i toamna, ns migraia de primvar este mai rapid. Berzele tinere nu se ntorc acas pentru cuibrit, ele hoinresc de-a lungul cii de migraie pn la vrsta de 2-3 ani. Vor ncepe s cloceasc numai la vrsta de 3-4 ani, cnd ating maturitatea sexual. n general i caut un loc de cuibrit situat la o distan de 50-100 km fa de locul lor de natere, dar cteodat se ntmpl s ajung s cuibreasc i la distane mult mai mari.

Migraia animalelor
Migraia animalelor este deplasarea n mas a animalelor ntr-o anumit perioad de timp dintr-un loc n altul, determinat de modificarea mediului ambiant, de lipsa condiilor de nmulire, conservarea speciei i sau reproducerea acestora doar n anumite locuri, ce confer actului efect maxim.

Tipuri de migraie
Se deosebesc migraie pasiv, cnd animalele sunt duse de cureni de ap, de vnt, de alte animale, imigraie activ, cnd animalele se deplaseaz de sine stttor. Migraia animalelor poate fi regulat (sezonier sau nictemeral) sau neregulat (n urma unor ntmplri neprevzute inundaii, incendii .a.). Migraia animalelor ce ine de reproducere este o acomodare biologic, determinat mai mult de anumii factori interni, n acest caz, de necesitatea maturizrii produselor sexuale, strns legai de mediul nconjurtor. Exist migraii pe direcie orizontal (pe uscat, n ap, de exemplu, migraia de iernare a renilor) i migraii pe direcie vertical (n muni, n sol, n adncurile apei, de exemplu, deplasarea petilor n scopul hrnirii, nmulirii etc.). Unele animale, aa ca anghila sau barza, parcurg n timpul migraiei mii de kilometri, altele, ca crtia, pn la 2 kilometri. Migraia animalelor este un fenomen complicat, la unele animale avnd un caracter ereditar, fiind legat de anumite instincte, adesea schimbtor. Drept exemplu, stncua din Siberia este migratoare, iar cea din Europa de Est sedentar.

Marile migratii ale animalelor (partea I)

Fluturele monarh, migratia animalelor, marea migratie, Chira polara, Broasca testoasa, animale

Marile migratii ale animalelor reprezinta unele dintre cele mai captivante spectacole pe care le ofera natura. An de an, mamifere, pasari sau insecte se aduna intr-un numar fabulos, manate de instinctul de supravietuire, chemarea locurilor natale si mirosul unei ierbi mai verzi. Nu vom discuta acum despre mecanismele psihice si sociale ce determina migratia, ci vom incerca sa etalam pe scurt cateva dintre cele mai mari migratii ale animalelor, la ora actuala.
Chira polara

Este posesoarea recordului pentru cea mai lunga distanta parcursa in cadrul migratiei. In fiecare an, aceasta pasare micuta de doar 100 de grame, strabate in total aproximativ 70.000 de km, traversand Terra de la un pol la celalalt. Pe durata verii arctice (vara din emisfera nordica), chirele locuiesc in Groenlanda, in apropierea Cercului Polar de Nord. Aici cuibaresc, clocesc si isi cresc puii. Odata cu apropierea iernii arctice, mii de pasari pornesc in lunga calatorie de 35.000 de km pana in Antarctica, unde urmeaza sa inceapa vara din emisfera sudica. Traiectorie de calatorie nu este una rectilinie, ci mai degraba in zig-zag. Unele stoluri calatoresc de-a lungul coastei vestice a Africii, altele zboara de partea cealalta a Atlanticului, de-a lungul Americii de Sud. Pasarile fac popasuri de cateva zile pe aceste coaste, insa nu zabovesc mult, dornice de a ajunge cat mai repede la destinatie. Ajunse in Antarctica, isi refac fortele cu mancarea din belsug existenta aici pe durata verii, totul doar pentru a porni inapoi spre locurile de cuibarit din Groenlanda, la finalul verii din emisfera sudica. O chira polara poate trai 34 de ani. Distanta totala parcursa de o pasare pe durata vietii este echivalenta cu 1,5 x distanta Pamant-Luna. Un efort fizic si psihic imens, pentru care micuta pasare isi merita locul din Cartea Recordurilor. Renul Animalele depun un efort mult mai mare decat pasarile pentru a se deplasa pe distante mari. In general migratiile terestre sunt mai scurte decat cele aeriene sau acvatice. Insa sunt cele mai spectaculoase. Renul detine recordul pentru cea mai lunga migratie terestra. In fapt este vorba despre o anumita specie de reni numit Caribu, ce traieste in America de Nord. Anual, Caribu parcurge peste 5000 de km, penduland intre tundra arctica si padurile nord-americane. Primavara este momentul cand grupurile mici de reni, ce au petrecut iarna in paduri, conlueaza pentru a forma turme cu un numar fabulos de membri (300.000- 500.000), ce rivalizeaza ca impact vizual cu cele din Africa. Turma numeroasa calatoreste pana in tundra arctica unde vara aduce o bogatie de hrana. Aici se nasc si cresc puii. Toamna, renii parasesc tundra in grupuri mai mici, decat cele de la sosire, si se retrag inapoi spre padurile care le vor oferi adapost pe durata iernii. In acest rastimp, animalele se imperecheaza, pentru ca vara urmatoare tundra sa fie umpluta din nou cu puii fragili. Fluturele monarh Este nomadul lumii insectelor. Fluturele monarh este singura insecta ce migreaza de la nord la sud, asemeni pasarilor. Cardurile de fluturi frumos colorati parcurg peste 4000 de km annual, pornind de la locurile de cuibarit aflate in SUA si Canada pana la cele de hibernat aflate in Mexic si California. Un card poate cuprinde pana la zeci de milioane de indivizi. Cu adevarat incredibil este faptul ca de fiecare data o alta generatie de fluturi trebuie sa faca aceasta calatorie, spre un loc cu totul strain lor. Iar de fiecare data multimea de fluturi se aseaza pe aceeasi copaci ca si predecesorii lor.

Pe durata unui an 4 generatii de fluturi isi duc existenta. In Mexic, nu exista copacii potriviti pentru ca larva acestui fluture sa se dezvolte; astfel ca sunt nevoiti sa calatoreasca inapoi in nord, spre locurile unde s-au nascut, pentru a-si depune ouale. Aici vor ecloza larvele noi, in timp ce parintii, care au migrat din Mexic, vor muri. Larvele se metamorfozeaza si o noua generatie de fluturi monarh va aparea. Insa in 6 saptamani si acestia vor muri, nu inainte de a depune o alta serie de oua. Pe durata verii alte inca doua generatii de fluturi vor sfarsi in acelasi mod. A patra generatie, nascuta in septembrie si octombrie, nu se mai inmulteste. In schimb are dificila sarcina de a porni in cea mai lunga calatorie din viata lor, spre un loc cu totul necunoscut. Aceasta generatie este cea care strabate de doua ori distanta nord-sud si de care depinde supravietuirea speciei. La locurile de hibernat, imaginea fluturilor stand ciorchine pe copacii inalti, iti taie respiratia. Un spectacol inegalabil al naturii. Broasca testoasa Majoritatea testoaselor marine intreprind migratii, spre locurile de cuibarit sau spre ape mai calde si mai bogate in hrana. Dintre acestea broasca testoasa pieloasa este cea care parcurge cele mai mari distante. In urma monitorizarii unor exemplare microcipate, cercetatorii au descoperit ca aceste testoase au parcurs 20.000 de km, traversand intreg Oceanul Pacific, intre Indonezia si SUA. Testoasele revin de fiecare data pe aceeasi plaja pe care au eclozat, pentru a-si depune ouale. Ouale sunt lasate in gropite in nisip, dupa care mama, pleaca spre ape mai calde. Puii eclozeaza si sunt nevoiti sa se descurce singuri pentru a ajunge in mare, multi fiind rapusi de pradatori terestri. In apa, micutii ghidati doar de mostenirea genetica, se indreapta spre locurile de hranit, urmand ca in mai mult de 10 ani, sa se intoarca aici pentru a pune bazele unei noi generatii de testoase. Testoasele deja adulte, petrec vara in apropierea coastei vestice a SUA, iar iarna se retrag in zona insulelor Hawaii. In aceasta parte a Pacificului ele pot petrece cativa ani, timp in care se hranesc cu meduze si moluste, castigand suficienta energie pentru a putea sa se intoarca la locurile de cuibarit din Asia. Spre deosebire de animalele de mai sus, testoasa pieloasa nu intreprinde aceasta calatorie anual.

Somonul Devine savuros si cand este vorba despre ciclul de viata. Fiecare somon realizeaza doua deplasari in viata: cand este pui si pleaca in cautarea oceanului imbelsugat si cand este matur, se intoarce la origini pentru a pune bazele unei noi generatii. Somonul, este printre putinii pesti care pot trai atat in apa sarata, cat si in apa dulce. Puiul de peste, nu de mult eclozat, este purtat in jos de catre torentul de apa dulce, pana la gura de varsare in ocean. Aici, se adapteaza rapid la apa sarata si impreuna cu alte mii de pestisori similari, pleaca in vastul ocean pentru cautarea hranei. Indiferent ca vorbim de somonul de Pacific sau cel de Atlantic, ambele specii parcurg mii de kilometri anual, cu un plus de distanta trecut in dreptul somonului de Pacific. In cativa ani, timp in care au ajuns la amturitatea si sunt pregatiti sa se reproduca, somonii se intorc la acelasi rau pe care l-au parasit cand erau foarte mici. Somonii urca in amonte, depunand un imens efort de a depasii obstacolele date de altitudine, cascade, torentul puternic, precum si de pradatori. Ajunsi in partea superioara a raului, depun si fecundeaza icrele, dupa care se sting, predand stafeta unei alte generatii de pestisori. Antilopele Gnu Cea mai cunoscuta si epopeica migratie din lume este cea de pe campiile africane, ai carei protagonisti sunt antilopele gnu. Alaturi de acestea, alearga si zebrele sau gazelele, precum si unii pradatori oportunisti.

Migratia atrage prin numarul impresionant de animale care iau parte: aproximativ 2 milioane. Dintre

acestea 1,4 milioane sunt gnu, 500.000 de zebre si vreo 100.000 de gazele din 3-4 specii. Impreuna ele alcatuiesc cea mai mare migratie din lume. Aproximativ 2400 de km sunt strabatuti anual din sudul Tanzaniei pana in Kenya. Povestea incepe in sudul Campiei Serengheti, din Tanzania. Aici, la inceputul lui februarie, sezonul ploios este pe sfarsite, iar iarba proaspata este cea mai buna. Animalele au sosit aici pentru a da nastere puilor. Intr-un interval de doua- trei saptamani peste 500.000 de pui se nasc aici. Animalele vor ramane aici inca doua luni, cand hrana si apa vor fi tot mai putine. Intre timp, ploile s-au mutat in nord-vest, iar antilopele simt mirosul ierbii proaspete venind dintr-acolo. Milioane de mame cu puii lor, masculi, tineri de anul precedent se pun in miscare pentru a ajunge pe campiile bogate din vest. Aici turmele se divid: unele merg exclusiv spre vest, altele spe nord. In mai este sezonul imperecherilor, apoi iunie si iulie este o perioada de tranzitie intre sezonul ploios si cel arid. In august animalele se mobilizeaza din nou pentru a ajunge in nord, pe campiile din Masai Mara, unde ploile urmeaza sa inceapa. Turmele divizate anterior se intalnesc din nou in fata celui mai dificil obstacol din calea migratiei: raul Mara. Acest rau ofera unul dintre cele mai crude si disperate spectacole din lume. Antilopele si zebrele sunt nevoite sa traverseze intinderea de apa, in care asteapta lacomi uriasii crocodili de Nil. Tot sacrificiul este facut doar pentru a putea ajunge pe malul celalalt unde iarba este verde si frageda. In unii ani raul este atat de involburat si adanc, incat el insusi rapune mii de animale. Alta data, cand ploile au fost putine, raul este secat, iar animalele pot traversa usor. Multimea se ingramadeste agitata, incercand sa traverseze cat mai repede raul periculos, moment in care multi pui sunt separati de mamele lor. In disperarea de a-si gasi mama, unii pui traverseaza de cateva ori raul inainte si inapoi. Dincolo de raul Mara este rezervatia naturala Masai Mara, unde hrana si apa exista din belsug. Tot aici se gasesc si cei mai multi pradatori. Din iulie-august pana in octombrie, 2 milioane de animale anima campia Masai Mara. In noiembrie si decembrie incep ploile scurte in sud, in Serengheti. Parca la un semn, turma uriasa se pune din nou in miscare, cucerind campia din sud, pregatite de a da nastere altor pui, care sa plece in prima mare migratie din viata lor. Crabul rosu de pe Insula Craciunului Cum ar fi sa va aflati in fata unui covor rosu, aflat in miscare, care zornaie continuu?! Ar fi o imagine de nedescris, care de fapt are loc anual pe Insula Craciunului din Pacific. In noiembrie, zeci de milioane de crabi rosi pornesc din paduri spre mare, pentru a se reproduce. Pe masura ce se apropie de tarm, grupul este atat de mare incat toate baza padurii este acoperita de un covor rosu. Autoritatile inchid drumurile pe care, acum, circula voioase micutele crustacee.
Masculii sunt cei aflati la conducere. Ei vor ajunge primii pe tarm unde se vor lupta pentru cel mai bun loc

sa isi construiasca o vizuina. Apoi femele vor fi invitate sa ocupe aceasta vizuina. Imperecherea are loc, dupa care masculii se retrag in padure. Femelele zabovesc aici 10 zile, timp in care depun pana la 100.000 de oua, in niste saculeti speciali, pe care ulterior ii vor deversa in mare. Se vor intoarce si ele in padure.
Ouale eclozeaza imediat in apa sarata, iar larvele vor trece prin mai multe stadii de dezvoltare. Dupa o

luna, crabi rosii minusculi, vor parasi marea, urmand acelasi traseu ca si parintii lor. Ajunsi in padure, vor disparea sub radacinile copacilor, copacii cazuti sau chiar in gradinile locuitorilor. Peste un an, spectacolul rosu va debuta din nou.

Balena Balena gri si balena cu cocoasa realizeaza cea mai lunga migratie dintre toate mamiferele: aproximativ 24.000 de km anual. Pe durata iernii, balenele se retrag inspre regiunile tropicale, unde apa este mai calda. Este sezonul imperecherii. Coastele Mexicului, Japoniei, Californiei si unele insule din Pacific, cum ar Hawaii sunt locurile unde poposesc uriasele mamifere. La inceputul primaverii, mii de balene se indeapra spre nord. Vara arctica, cu zile lungi si insorite, face ca fitoplanctonul si krillul sa prolifereze aici; acestea fiind sursele principale de hrana ale balenelor. Aicibalenele castiga in greutate si se pregatesc pentru intoarcerea in apele calde ale Pacificului, deoarece iarna polara este aproape.