"Un reper important al teatrul romnesc de dup 1989, produc ia Teatrului Na ional Radu Stanca Sibiu contribuie semnificativ la promovarea valorilor culturale na ionale, precum i la sus inerea unui dialog productiv ntre arti tii romni i cei europeni. Acest lucru a fost confirmat prin premiile ob inute, precum prin i turneele ntreprinse: premiul pentru cea mai bun interpretare feminin ntr-un rol principal i premiul pentru cea mai bun scenografie Gala Premiilor UNITER 2008, participare la Festivalul Goethe de la Frankfurt n 2008 i la Festivalul Interna ional de Teatru de la Edinburg 2009 n selec ia oficial , Herald Angel Award 2009, Premiul de Excelen Gala Premiilor UNITER 2010.Faust e mai mult dect un spectacol de teatru. Violent, emo ionant i visceral Faust i invit publicul la o experien individual puternic despre cunoa tere, credin , durere i iubire. Faust-ul lui Silviu Purc rete, se distinge prin complexitatea viziunii regizorale: este o experien extrasenzorial la grani a dintre P mnt i Iad, un peisaj amplificat prin proiec ii, focuri de artificii, muzic rock live, zeci de actori i dansatori i o coloan sonor original semnat de Vasile irli. La baza acestui Faust modern st improviza ia, textul lui Johann Wolfgang von Goethe constituind punctul de plecare pentru o compozi ie teatral n care cuvntul nu este primordial. Scenariul spectacolului de la Sibiu surprinde momentele esen iale din textul lui Goethe: pactul lui Faust cu Diavolul, patima lui Faust pentru Margareta, noaptea Valpurgiei i ridicarea lui Faust la Cer. Produc ia se remarc prin decor i light design de o impresionant for evocatoare, costume provocator sugestive, elegante sau burle ti, muzic antrenant sau cople itoare cu efecte sonore adecvate ambian ei funambule ti, proiec ii video ingenios articulate n arhitectura ntregului demers scenic, creat monumental prin jocul a peste 120 de actori ntr-o hal industrial dezafectat ." Cam asta se spune despre "Faust" pe site-ul oficial al teatrului. Cu totii stim povestea piesei si cum personajul principal isi vinde sufletul diavolului. Ei bine, dupa ce vizionezi acest spectacol, ajungi la concluzia ca parca si regizorul si-a vandut sufletul diavolului pentru a crea o astfel de opera de arta. Actiunea porneste dintr-o sala de clasa unde studentii lui Faust lucreaza pe laptopuri printre ziare rupte si schelete daramate. Usor usor, isi face aparitita diavolul, intruchipat de Ofelia Popii care reuseste sa te faca sa nu o vezi ca pe o femeie, nici macar ca pe un om, ci ca pe entitate care iti va suci mintile. Aceasta metamorfoza pe care Ofelia reuseste sa o faca mi se pare extraordinara pentru ca pe langa faptul ca reuseste sa isi stearga feminitatea de care dispune din belsug in alte spectacole cat si in viata reala, reuseste sa isi streaga umanitatea. Dupa ce pactul dintre Faust si Mefisto se incheie, publicul nu mai ramane ca un juriu ci devine parte din spectacol pentru ca e invitat sa ia parte la Noaptea Valpurgiei. Acest moment unic in teatru, o combinatie de lumini, artificii, muzica live, flacari, sexualitate, gesturi socante, orgii ce se desfasoara intre oameni si porci si demoni tipand iti confera o stare socanta in care nu poti decat sa asisti, sa te uiti si sa admiri. Nu ai timp si loc sa judeci nimic din ce se intampla ci doar sa vezi, sa asimilezi si sa te sochiezi. Nu poti ramane impartial dupa vizionarea unui astfel de spectacol. Fie iti place fie nu. Dupa parerea mea, nu exista cale de mijloc pentru public. Nu oricine este de acord cu regizorul Silviu Purcarete si viziunea sa asupra textului si nu reactioneaza la replici negative pentru ca, spune el, fiecare are dreptul la propria opinie. Cu o tenta de opera datorita corului amplu, piesa de teatru este vazuta de catre unii critici ca avand foarte mult sange pe scena. Silviu Purcarete spune ca "toata lumea stie ca nu e sange ci sos de rosii. In teatru, nimeni nu moare cu adevarat." Tot regizorul mai spune ca "publicul va veni si-i va placea sau nu povestea si felul in care este spusa. Dar nu e nimic misterios sau complicat. Daca nu inteleg, oamenii se pot intoarce cand vor. Pana la urma vor intelege." Dupa ce a scris "Faust", Goethe avea dubii cu privire la punerea acesteia in scena insa Silviu Purcarete a reusit sa orchestreze o varianta de aproape doua ore dupa un scenariu propriu. Mefisto ii spune lui Faust inainte sa intre in iad ca va vedea lucruri pe care nimeni nu le-a mai vazut. Ei bine, regizorul a reusit sa traspuna aceasta replica in imagini auditive si vizuale incat s-a ridicat la valoarea replicii pentru ca intr-adevar nu iti este dat sa vezi asa ceva oriunde. Avand o asa mare amploare, Guvernul a decis, alocarea unui milion de lei Ministerului Culturii pentru sustinerea organizarii si prezentarii la Bruxelles, cu ocazia Consiliului European de Toamna, precum si la Bochum, in Germania, a spectacolului ''Faust'' al Teatrului National ''Radu Stanca'' din Sibiu, in regia lui Silviu Purcarete, a anuntat, intr-o conferinta de presa la Palatul Victoria, Ioana Muntean, purtatorul de cuvant al Guvernului."La Bruxelles, spectacolul va fi inclus in seria de actiuni culturale care se vor desfasura cu prilejul Consiliului European de Toamna, eveniment la care au fost invitati sa participe sefi ai statelor membre, membri ai Parlamentului European si Comisiei Europene", a precizat purtatorul de cuvant al Guvernului. "Faust -ul lui Purcarete este cea unul dintre cele mai ambitioase proiecte de teatru din Romania, articuland o lume bizara, sangeroasa si suprareala, a carei miza o depaseste pe cea a adaptarii lui Marlowe, chiar daca nu oricine poate fi de acord cu radicalul regizor roman", scrie The Guardian, citandu-l chiar pe regizorul care a reinterpretat dezinhibat textul lui Goethe: "Sunt cateva povesti ale umanitatii care nu pot fi evitate, la orice varsta, in orice timp ori secol". Un articol foarte interesant si destul de complex gasim pe blogul lui Razvan Zlavog unde acesta spune ca spre deosebire de majoritatea structurilor narative mitologice -cu iz pozitiv, s zicem-, povestea mitului lui Faust, care st la baza montrii Faust de la Sibiu, are ca trstur principal aceea c se termin ru. Altfel spus, deznodmntul personajului principal se plaseaz sub incidena Rului, este tragic, dat fiind c Diavolul reuete s l nfrng, nu uor, e drept, pe genialul Doctor Faustus- care i druiete acestuia propriul suflet. Astfel, devine esenial eecul, i motivaiile acestuia. Retoric, s-ar expima n ntrebrea: de ce Faust nu nvinge Diavolul. Eventualul rspuns se dezvluie pe toat durata spectacolului, iar demonstraia este nchis n punctul n care perspectiva moral, dedus din dihotomia Bine Ru este nlocuit de nevoia de a vedea ntreaga experien din punctul de vedere al gnoseologicului, al dorinei de cunoatere. Prin prisma nevoii de cunoatere absolut, Faust intr sub inciden mai multor vini, recognoscibile la o privire general prin istoria culturii; de la Vina Tragic la pcatul cretin, la nesocotirea unor legi Iudaice, ori la intrarea sub incidena unor principii Islamice. Pcatul, aa cum alegem s l numim pentru c ne subordonm spaiului spiritualitii romneti, este cel care declaneaz Rul, n toate formele i variantele lui, n legtur cu Faust.Consecutiv, ideatic, Faust reface Pcatul Originar, ajutat i sftuit pas cu pas de cel care, n punctul su esenial de existen, s-a nscut odat cu pcatul gnoseologic, al dorinei de cunoatere absolute: Diavolul. Figura Luciferic, mai cunoscut i poate i mai uzitat folcloric Dracul, cum i se mai spune, mprumut lui Mefisto propria identitate, iar Mefisto aduce, n plus fa de Lucifer, abilitatea de a ispiti, de a cuceri, de a atrage. Adic exact ceea ce l face s ctige. Parafraznd ceea ce pomenea regizorul Silviu Purcrete ntr-un interviu acordat la Edinborough, dup ce a participat cu Faust n cadrul Festivalului: Necesitatea ca Mefistofel s fie interpretat de o femeie rezid n ambiguitatea relaiei dintre cei doi. El este mai mult dect o femeie sau un brbat, un androgin, ceea ce nseamn c mprumut potenele umane ale ambelor sexe. Dac pcatul n urma cruia Lucifer a czut este indiscutabil, cert, n cazul lui Faust, mai ales n montarea de la Sibiu, mitul este doar o parte din sistemul de expresie teatral. Cunoaterea, ca parte dezvluit de spectacol i ca nevoie satisfcut, este un proces uluitor i montarea o aduce n faa noastr, grandios; acest proces determinant pentru fiina uman servete scopului, tocmai pentru c este infinit i prezentat n finitatea lui, concomitent. Ceea ce vedem, auzim, simim, privind eforturile lui Faust, este autentic, real, i chiar actual, n sensul cel mai concert al cuvntului. Se refer, e drept, la experienele unui prezent etern, cumva mitic, dar n acelai timp este format propriu-zis din team, instinct, delir, foc i fum, pornografie, minciun, constrngere, limit, haos .a.m.d. n tot acest context, definirea Rului n Faust este sau pare a fi extrem de uoar, atta timp ct el, Rul, este exacerbat, exprimat prin toate i de ctre toate, fr excepie; modalitile posibile de exprimare proprii teatrului, spectacolului dramatic i nu numai, plus cooperarea n efortul receptrii acestui act teatral, sunt maximale, hiper-dimensionate i de o acuitate exemplar. Trecerea de la concept la efect este direct, prea puin subtil, -fr a fi un aspect deficitar al spectacolului- i eminamente esenial pentru Faustul de la Sibiu. Mefisto, Diavolul aadar, nu este redus la un concept sau o idee, Rul este explicitat, adus pe scen, el triete i mai mult, manipuleaz programatic ntregul univers din jurul su, n care l include, ca victim sigur, pe Faust i apoi cumva i pe noi, spectatorii. Una din marile trsturi, relevante pentru discuia noastr, este exact calitatea lui Mefisto de a vinde pactul, de a l fora, fr ns a-l falsifica. Revenind la opinia regizorului, referitor la importan adevrului i al minciunii n acunile, vorbele, comportamentul lui Mefisto, din spectacol, subliniem c acesta mai i falsific Adevrul dar l mai i slujete. Paralela cu Teatrul, ca discurs artistic i realitate cultural, este aadar, cum puncteaz i Purcrete, justificat. Mai mult, chiar prsind discursul ideatic, teoretic, n ceea ce privete arta teatral, sau potenele i caracteristicile generale ale teatrului, la care s-a referit afirmaia D- lui Purcrete, n termenii realitii scenice, ale aciunilor, personajul lui Mefisto nu oblig pe Faust la nimic. El doar apeleaz la caracteristice etern umane i eventual tipic faustice, pentru a atinge propriul scop. E uor de concluzionat aadar c Rul este declanat numai ca rezultat al opiunii umane, a lui Faust, aici. Sensurile largi ale termenilor pact, nelegere, trg, schimb se refer la un astfel de demers, iar Purcrete nu pare s l redefineasc, ci s l redimensioneze, fcndu-l, mai mult dect vizibil, real, n ciuda conveniei dar plecnd, fr discuie, de la ea. Astfel, argumentul principal i poate suficient pentru a susine afirmaia conform creia Faust este responsabil de Rul su, este inclus n spectacol: Iadul, Comarul sau visul Valpurgic, sau oricum s-ar numi efectul pactului cu Diavolul a lui Faust, este trit i de spectatori n virtutea conveniei teatrale. Mergem, chiar i propriu-zis, deplasndu-ne din spaiul siguranei scaunului de spectator, mpreun cu Faust, n mijlocul imaginaiei lui, iar asta ne face ca, prin intermediul tuturor simurilor, s nelegem natura Rului, mai mult dect orice indiciu teoretic, textual, semantic sau simbolic. Diavolul ncepe s devin, cel puin la acest punct, un factor secundar, pentru c ceea ce devine important este modul n care fiecare dintre noi, ca spectatori-actani acum, reacionm la ceea ce se ntmpl, -exacerbat i intens i fr a face economie de mijloace- n jurul nostru. Partea existenial, impactul ontologic, pe care l acoper i descoper deodat spectacolul sunt eseniale, pentru c se mut accentul de pe experiena de receptare de la distan, pe cea din miezul evenimentului; programatic, se confer judecii umane i receptrii prin simuri, o mai mare valoare i o mai mare acuratee, justificare. Judecata moral, aadar, pe care o natem chiar i fr s vrem, odat ce participm la spectcol, este cumva simpl, iar Rul ne cotropete pn-ntr-acolo nct ne face s l simim ca pe o ameninare, real, independent de convenie. Cu att mai mult ne este la ndemn s justificm o opinie care se nate numai din judecata moral sincer, individual, conform cu propriile principii, dar ulterioar experienei totale pe care o presupune spectacolul, show-ul. ns, departe de a fi clasificabil sau general, reacia individual, pe care o justificm ca fiind soluia ntrebrii noastre Ce este Rul n Faust, sau De ce eueaz Faust- este greu de conceptualizat i imposibil de tratat exhaustiv. Absolut necesar devine, aadar, n efortul nostru analitic, s ne referim i la opiunea, sau opiunile opuse celor pe care le-am vzut ca fiind tipice lui Faust. Altfel spus, aproape axiomatic, tim c Rul funcioneaz i se definete ca un concept n relaie cu Binele. Aflai la punctul acesta, n dihotomia specific judecii morale putem aduce n discuie i principiile religioase, sociale, antropologice, care s restrng posibilitile definirii termenilor n cauz, pentru a i face accesibili. Ne vom referi aadar la spectacol ca i la concepiile care rezid din mecanismul su, restrngnd perspectiva dup urmtoarele aspecte: Spaiul spiritual european, completat de spiritualitatea romnesc, n esen schit pe i definit de principiile religiei cretine; aceast circumscriere teoretic face ca dihotomia Bine- Ru, ct i opoziia Diavol-Dumnezeu, s aib un sens anume, aproape fr echivoc: liberul arbitru, propus omului de ctre Dumnezeire este respectat de Diavol. Mai mult, aceast liberate este chiar arma cea mai puternic a lui Mefisto. Pe de alt parte, Rul i existena lui sunt specifice omului, i doar n contextul uman se manifest. n sens absolut, Dumnezeu se plaseaz n alt plan dect cel al dihotomiei, al diferenierii n bine-ru. Mai sus, spunem. Binele i rul nu exist n sine dect ca posibilitate; prin prisma omului i acunilor sale ele devin concrete, specifice. Astfel, definirea se simplific, i concluzia se schieaz deja, cu att mai mult cu ct esenial omului este parafraznd din nou pe Purcrete, frica de moarte i moartea ca ru suprem, final, absolut, imposibil de nvins, imposibil de depit. Prezent, adus n contemporaneitate, show-ul spune povestea unui om care ncearc s cunosc Absolutul prin uneltele i mecanismele proprii, avnd ca imperativ importan Cunoaterii infinite, cu ajutorul raiunii i logicii (i ele tipic umane); cert, ne putem apropia povestea de propria individualitate, i la fel s generalizm. Iar eecul, departe de a fi ceva neateptat, este inclus, intrinsec ncercrii, venit cumva, simplu spus, la pachet cu ncercarea. Pn la un punct, nimic nu pare i nu este mai imposibil dect cunoaterea absolut sub auspiciile logicii, raiunii, tiinei, sau instrumentelor specific umane i att. Iar empiric, exemplele sunt nenumrate i gsim c este inutil s listm cteva, cu att mai mult cu ct nsi povestea mitului Faustian st drept exemplu.Din alt punct de vedere ns, este esenial judecata de tip empatic, atta timp ct unul dintre cele mai mari mituri ale culturii europene se regsete, esenial, aplicat, real, n modul n care fiecare dintre noi, mai mult sau mai puin, ne schim proiectul destinal al cunoaterii lumii din jurul nostru, al cunoaterii propriei persoane, individualiti i nu n ultimul rnd, al cunoaterii Divinului, lui Dumnezeu. n ultim instan, una din marile reuite ale spectacolului este c ne pune n faa faptului mplinit, nu ne mai permite s privim detaat i cu aceleai intrumente analitice cu care receptm -logica, raiunea, opinia- Vina, eecul, Rul, Diavolul devin, realiti palpabile. Ele, departe de a mai fi concepte de analizat, sunt realiti n montarea de la Sibiu a lui Silviu Purcrete, iar simplul act de a lua la cunotin de ele, cu totalitatea simurilor umane cunoscute, ne supune i ne expune judecii. Calitatea teatrului de a fi i de a deveni personal, una din calitile specifice acestei arte, mai mult dect poate altora, ne face s gsim indiscutabil Vina lui Faust n propria persoan; n propriul traiect personal, definirea, stabilirea, ncadrarea conceptelor morale, totalmente esenial, este provocat i expus, mai apoi. De aici mai departe, urmeaz a fi nici mai mult nici mai puin, o chestiune de gust." In concluzie, "Faust" poate sa te dea pe spate, fie ca iti place sau nu. Iti asigura o seara de teatru de neuitat pentru ca traiesti o avalansa de sentimente si imagini care se amesteca in sufletul si inima ta, prin asta, regizorul asigurandu-se ca intri in lumea spectacolului sau. "Faust este un "MUST SEE" al acestor vremuri.