Sunteți pe pagina 1din 58

ROMANUL REALIST-OBIECTIV

~ Per. Interbelica ~Ion !"#$%


Li&i' Rebrean'
L. Rebreanu este creatorul romanului modern romanesc. Modernitatrea lui Rebreanu vizeaza
obiectivitatea naratoriala, inteleasa ca echidistanta.
Proza lui Rebreanu sta sub metafora devenirii in sensul ca toate personajele create de scriitor
sunt supuse fie devenirii interioare, fie exterioare.
Romanul este pentru Rebreanu o oglindire a interiorului scriitorului o lume nascuta din
lumea mea, care trebuie sa inceapa si sa se sfarseasca la fel.
pera literara !on este roman prin amplasarea actiunii desfasurata pe mai multe planuri, cu
un conflict complex si prin prezenta unor personaje complexe.
Romancierul marturisea ca a fost impresionat de o scena surprinsa la hotarul satului Prislop,
cand un taran s"a aplecat si a sarutat pamantul ca pe o ibovnica. #cena i s"a intiparit in
minte, l"a uimit, l"a obsedat si a fost fixata in desfasurarea epica a operei. $onflictul in care
este angajat !on se inspira dintr"o alta intamplare petrecuta in sat % in taran instarit si"a batut
cumplit unica fiica, pe Rodovica, pt ca a gresit cu cel mai becisnic flacau, acoperindu"l pe
tata de rusinea de a se incuscri cu plebea satului.
&ctiunea romanului este plasata in satul Pripas si in imprejurimile acestuia, dar romanul ofera
o imagine veridica a intregului mediu social ardelenesc de la inceputul sec ''.
#atul vazut de Rebreanu e altfel decat cel din proza lui #adoveanu sau din epica
samanatorista ( este un microcosmos social constituit pe relatii de tip economic, iar
diferentierea sociala e apasatoare. )xistenta oamenilor se inscrie intr"o ierarhie sociala bine
determinata, structurata dupa legile averii, dupa treptele propietatii.
Mentalitatea satului reflecta fidel polarizarea indivizilor care il compun. *e consideratie se
bucura cei cu pamant mult. &stfel, +eorge ,ulbuc, mai putin istet decat rivalul sau, !on, ori
-asile ,aciu, abrutizat de bautura, scandalagiu, ticalosit, sunt totusi indivizii respectati ai
comunitatii, prestigiul lor fiind dat de avere.
#atul Pripas este infatisat prin doua nuclee epice % taranimea . destinul personajului !on / si
mica intelectualitate rurala . 0erdelea, ,elciug /.
1aratiunea se desfasoara pe doua planuri urmarite contrapunctic. $onflictele se nasc si
evolueaza la nivelul fiecaruia dintre ele, dar apar si cateva situatii prin care planurile se
relationeaza.
#ubiectul il plaseaza pe erou intre +lasul Pamantului . chemarea iubirii stihiale/ si +lasul
!ubirii . chemarea dragostei umane/, carora le raspunde pe rand.
!on le aude la inceput pe amandoua cu egala intensitate. 2entatiile care"i activeaza vointa
sunt initial simetric opozabile % daca vrea pamanturile, trebuie sa sacrifice iubirea, daca se
insoara cu 3lorica, ramane sarac. !on are constiinta incompatibilitatii dintre planurile sale, dar
in momentele"cheie, isi justifica la fel de hotarat alegerea.
$ele doua chemari il aduc in conflict cu propria familie, cu -asile ,aciu si cu +eorge
,ulbuc si, secundar, cu #imion Lungu, ,elciug, 0erdelea si autoritatile. !on isi dispretuieste
parintii pentru ca nu au stiut sa pastreze pamantul pe care l"au avut in tinerete, lasandu"i
numai saracia si necazul.
#criitorul isi propune sa reprezinte prin !on al +lanetasului pasiunea organica a taranului
roman pentru pamantul pe care s"a nascut, pe care traieste si moare.
Personajul se contureaza prin caracterizare directa . trasaturile enuntate de narator sau de alte
personaje, precum si autocaracterizarea /, dar mai ales prin caracterizare indirecta . situarea
in conflict, mediul in care traieste, relatiile cu celelalte personaje /. Principala trasatura de
4
caracter a protagonistului poate fi identificata in ceea ce criticul 1icolae ,alota numeste
obsesia posesiunii averii, dar si a iubirii.
Pe de o parte, !on manifesta o relatie complexa cu pamantul pe care il percepe in trei ipostaze
% mama, ibovnica si stihie.
Pe de alta parte, nu lipsa de cumpatare a eroului in relatia cu pamantul"stihie determina
moartea sa, ci obsesia posesiunii manifestate in iubire. $aci !on nu se multumeste sa detina
toate pamanturile, si"o doreste obsesiv si pe 3lorica.
Raportul invingator"invins e rasturnat de mai multe ori. La inceput , batranul il umileste
public la hora , dar !on se razbuna, ii seduce fata si"l face astfel de rusinea satului, silindu"l sa
accepte casatoria. -asile ,aciu il pacaleste, facand nunta, dar lipsindu"o pe &na de zestrea
sperata de ginere.
2anarul ameninta cu judecata si chiar face demersurile necesare, intimidandu5l pe socru si
dobandint, in cele din urma, atat ravnitele pamanturi.
+reul l"a suportat insa &na, batuta crunt si de parinte si de viitorul sot. !n confruntarile
istovitoare care se poarta intre parti, ea nici nu e bagata in seama. #coasa, prin monstruase
supliciuri din umanitate, devine un obiect sau , mai exact, un pret pe care !on si ,aciu, ca in
orice contract de vanzare"cumparare, il speculeaza.
#imultan cu starea de jubilatie a lui !on se consuma drama ingrozitoare a &nei. )a isi da
seama treptat nu numai ca nu e iubita de acesta, ci ca , in fapt, nu e iubita de nimeni.
*upa sinuciderea &nei , la scurta vreme va muri si copilul, iar -asile ,aciu va incerca sa isi
recapete averea, amenintand cu judecata, precum facuse !on altadata.
3inalul romanului aduce insa implinirea fatalitatii % curtandu"o pe 3lorica, !on e surprins de
#avista, oloaga satului oplosita prin gospodaria lui ,ulbuc. &vertismentele ei bolborosite
confirma suspiciunile lui +eorge si, intinzandu"i o capcana, acesta isi surprinde rivalul dand
tarcoale casei. Lovit crunt cu sapa, !on agonizeaza ceasuri intregi pana in zoei, intr"un sant
din curtea casei lui +eorge, gemand sub ploaie % mor ca un caine. &nulandu"si chiar
instinctul de autoconservare, traind cumva inainte ca morala sa constituie un principiu
opresiv relevant, !on apare in finalul romanului dezumanizat.
-iziunea tragica a scriitorului se reflecta, de asemenea, intr"un motiv filosofic si literar %
timpul critic. )l se exprima direct sau indirect, printr"o adevarata obsesie a circularitatii.
Romanul pare constituit, dupa cum afirma 1icolae ,alota, in jurul unei jertfe sangeroase
. &na, copilul, !on insusi/ , urmarite de corul tragic al comunitatii.
Monografia rurala creata de Rebreanu impune acest suprapersonaj .pamantul/ cu chipuri si
valori diverse,in legatura cu care se constituie toate manifestarile umane.
&vand in vedere toate aceste trasaturi, putem afirma ca romanul !oneste un roman realist"
obiectiv.
Caracteri(are Ion
" ro)an reali*t obiecti& + ,erioa-a interbelica +
!n centrul romanului doric 6 realist obiectiv, publicat de Liviu Rebreanu in 4789 se
afla destinul eroului titular 6 !on.
&cesta este un personaj eponim, principal, dinamic, rotund( a fost gandit de autor ca
titlu reprezentativ pentru taranul roman de la inceputul sec. ''.
)ugen Lovinescu vede in !on expresia instinctului de stapanire a pamantului in
slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si o viata imensa .
+.$alinescu il considera un :ulien #arrel rural , iar 1.Manolescu in &rca lui 1oe
il catalogheaza pe !on drept o bruta ingenua care traieste intr"o preistorie a moralei si
pentru care pamantul este o imensa anima.
8
!mpacand aceste contradictii, Lucian Raicu considera ca !on nu avea alta cale pe care
s"o poata urma( astfel, Rebreanu satisface logica estetica a romanului.
Romancierul marturisea ca a fost impresionat de o scena surprinsa la hotarul sotului
Prislop, cand un taran s"a aplecat si a sarutat pamantul ca pe o ibovnica . #cena i s"a
intiparit in minte, l"a uimit, l"a obsedat si a fost fixata in desfasurarea epica a operei.
$onflictul in care este angajat !on se inspira dintr"o intamplare petrecuta in sat% un taran
instarit si"a batut cumplit unica fiica, pe Rodovica, pentru ca a gresit cu cel mai becisnic
flacau, acoperindu"l pe tata de rusinea de a se incuscri cu plebea satului.
#criitorul isi propune sa reprezinte prin !on al +lanetasului pasiunea organica a
taranului roman pentru pamantul pe care s"a nascut, pe care traieste si moare.
Prenumele eroului, prin frecventa lui in lumea rurala, este semnificativ pentru tipul pe
care in intruchipeaza% taranul roman.
Personajul se contureaza prin caracterizarea directa . trasaturile enuntate de narator
sau de alte personaje, precum si autocaracterizarea , dar mai ales prin caracterizarea indirecta
. situarea in conflict, actiunile pe care le intreprinde, mediul in care traieste, relatiile cu
celelalte personaje, comentariul naratorial pe marginea reactiilor sale/.
!on este fiul lui &lexandru Pop +lanetasu si al ;enobiei, familie de tarani saraci din
Pripas. 2anarul, desi istet iute si harnic ca ma"sa , va intelege ca nu poate sa depaseasca
prin munca cinstita conditia umilitoare a celui lipsit de pamant. !n realitatea sotului, statutul
social e dat de avere, iar averea de intinderile de pamant. +lanetasu a risipit zestrea nevestei
si s"a cufundat in lene si betie, suportand cu usurinta dispretul tuturor.
!on e insa altfel decat tatal sau% ambitios, muncitor, cu o structura de luptator, un
revoltat impatimit de pamant.
3acand abstractie de criteriul etic, !on apare ca un taran primitiv, dar nu subuman, iar
aceasta conditie nu"l califica negativ, ci doar ii surprinde identitatea. $omplexitatea lui
provine in acest context din modul in care Rebreanu alege sa"l construiasca si mai putin din
profunzimea interioritatii sale. )l ramane un personaj tipologic, insa situatiile in care este
implicat demonstreaza ca tipologia poate cuprinde mai multe insusiri decat si"a imaginat
vreun romancier inaintea lui Rebreanu.
Principala trasatura de caracter a protagonistului poate fi identificata in ceea ce
criticul 1icolae ,alota numeste obsesia posesiunii averii, dar si a iubirii.
Pe de o parte, !on manifesta o relatie complexa cu pamantul pe care il percepe in <
ipostaze% mama, ibovnica si stihie.
Pe de alta parte, nu lipsa de cumpatare a reoului in relatia cu pamantul 6 stihie
determina moartea sa, ci obsesia posesiunii manifestate in iubire. $aci !on nu se multumeste
sa detina toate pamanturile, si"o doreste obsesiv si pe 3lorica.
3ie ca se afla la hora, la propria nunta, la cununia fetei cu +eorge ori in casa ei,
imediat dupa sinuciderea &nei, indragostitul se arata marcat in preajma fetei de veselia tipica
unui holtei lipsit de griji si de ratiune.
&nulandu"si chiar instinctul de autoconservare, traind cumva inainte ca morala sa
constituie un principiu opresiv relevant, !on apare in finalul romanului dezumanizat.
Privit in contextul vremii sale, protagonistul ramane un personaj tipologic% taranul
sarac a carui demnitate poate fi castigata doar prin linistea familiei, determinata mai ales de
numarul de ogoare posedate. !ntr"adevar, tipologia isi largeste in acest mod granitele, insa
astfel poate fi dovedita nu modernitatea lui !on, ci a artei narative pe care Liviu Rebreanu o
orchestreaza.
&stfel spus, putem afirma modernitatea personajului principal al romanului cu acelasi
nume, !on .
<
ROMANUL SUBIECTIV MO.ERN ~Per. Interbelica~
ULTIMA NOAPTE .E .RA/OSTE0 INTAIA NOAPTE .E RA1BOI !"2$%
Ca)il Petre*c'
$amil Petrescu a fost un romancier dramaturg,doctor in filosofie si poet,scriitor interbelic. &
scris romane,nuvele, dramaturgie si poezie.
$amil Petrecu alaturi de Mircea )liade este in literature noastra un prozator al autenticitatii.
*aca pentru )liade autenticitatea insemna surprinderea elementelor
cotidiene,commune,obisnuite,pt $amil Petrescu autenticitatea insemna surprinderea acelor
momente apogetice,experiente unice care dau intensitate trairii.
&cesta creeaza romanul modern subiectiv de analiza psihologica prin scrierile Patul lui
Procust si =ltima noapte de dragoste,inataia noapte de razboi.
2ehnica jurnalului este practicata de $amil Petrescu, d.p.d.v. structural romanul sau incluzand
doua jurnale % unul de iubire si celalalt de razboi.
&utenticitatea trairii este surprinsa in experienta pe care o are in razboi. 1umai apparent cele
doua parti se constituie in elemente distincte deoarece in fond romanul vorbeste despre
transformarile care au loc la nivelul constiintei personajului si de modul in care acesta
reuseste prin experienta razboiului sa depaseasca experienta de iubire. 2rasatura definitorie a
personajului este orogoliul.
$.Petrescu este proustian in tehnica pe care o foloseste . discurs
fragmentar,discontinuu,anacronic,folosirea tehnicii involuntare a memoriei, a teoriei
proustiene/, dar se deosebeste de autorul francez prin intensitatea trairilor
personajelor,dramatismul acestora si starile conflictuale puternic dezvoltate.
2itlurile celor doua carti sugereaza cele doua experiente fundamentale pe care le traieste eroul
% iubirea si razboiul,ambele fiind private dintr"o perspectiva tragica.
Prima parte incepe cu capitolul La piatra craiului,in munte in care sublocotenentul #tefan
+heorghidiu enunta patru definitii ale iubirii ce dau nastere rememorarii voluntare a relatiei
cu )la.
Prima carte urmareste procesul prin care trece +heorghidiu, iubirea,nelinistea,teama,orgoliul
inselat,pierderea increderii in sine, toate datorita procesului de constiinta pe care si"l face.
=ltimul capitol al primei carti si primul capitol a celei de"a doua genereaza insusi titlul
romanului, un nucleu, dovedind faptul ca firul epic este totusi riguros elaborate, chiar daca sta
sub semnul libertatii formei, marcata de digresiuni, acronie, dilatarea timpului real sau
rupture de ritm narativ.
=ltimul capitol $omunicat apocrif, prezinta o concluzie a naratorului homodiegetic aupra
celor doua experiente existentiale % dragostea si razboiul.
Romanul a avut un titlu provizoriu Proces de dragoste si de razboi, iar mai tarziu au fost
doua romane intitulate% =ltima noapte de dragoste si Romanul capitanului &ndreiescu.
&utenticitatea romanului modern"subiectiv consta si in anticalofilie, autorul marturisind ca
tot ce se numeste scriitura se poate infaptui fara ortografie, fara stil si chiar fara caligrafie.
!n =ltima noapte.... figura mitica a razboiului se efaseaza si se divide in detalii fara
avengura, in incaieari neinsemnate, cadavre anonime si gesturi fara inteles.
*e pe scena istoriei, razboiul se muta pe scena constiintei individului. &pare astfel o imagine
demitizanta a razboiului caruia ii ramane acum doar forta distructiva secondata de dezordine
si de anihilarea psihicului uman.
!n capitolul &sta"i rochia albastra se evidentiaza estetica camilpetresciana. )venimentele
par scuturate de semnificatii si se cultiva evenimentul comun,banal, cotidian. *incolo de
stanjeneala reciproca si de dorinta fiecaruia de a nu"i ingadui celuilalt sa ii citeasca in inima,
>
lectorul observa totusi ca tensiunea se mentine% #imteam ca femeia aceasta e a mea in
exemplar unic, asa ca eul meu, ca mana mea, ca si cum ne intalnisem de la inceputul lumii.
2ot ce stim despre )la ne este furnizat de +heorghidiu, narator prin excelenta necreditabil.
$riticul +.$alinescu, intelegand cel mai profund noutatea romanului camilpetrescian il
considera drept o proza superioara .
!n romanul modern subiectiv are loc renuntarea curajoasa la cunoasterea absoluta a omului.
Personajul este o instanta intradiegetica, ce enunta in timpul istoriei ca emitator si receptor de
mesaj , un actor pe o scena imaginara. +heorghidiu insusi se recomanda, int"un fel pe sine ca
narator necreditabil al intamplarilor.
&tunci cand noua viata o schimba pe )la din atenta si iubitoare, in cocheta , frivola si
indiferenta, personajul principal traverseaza un proces de lupta si anesteziere succesiva a
geloziei.
Relatia ditnre )la si #tefan s"a dovedit mai mult o suita de conjuncturi ale celui din urma
decat o situatie reala( scena insasi a actiunii nu este una obiectiva , ci una formata din
constiinta naratorului.
Romanul ionic a lui $amil Petrescu incearca situarea evenimentelor exterioare pe acelasi
plan. #ingurele care conteaza sunt evenimentele din constiinta.
2ehnicile narative sunt caracteristice romanului ionic( astfel introspectia este tehnica narativa
care apare la nivelul discursului, cand personajul narator #t. +heorghidiu isi analizeaza
detaliat propriile sentimente si ganduri in mod lucid trecand de la simpla observatie la
reflectii si dezbateri.
&vand in vedere toate aceste caracteristici , putem afirma ca romanul =ltima noapte de
dragoste,intaia noapte de razboi, este un roman subiectiv"modern de analiza psihologica.
Caracteri(area l'i Ste3an /4eor54i-i'
" ,er*ona6 ,rinci,al + ro)an )o-ern *'biecti& -
!n spatial prozei interbelice romanesti, $amil Petrescu situeaza constructia
romaneasca in registrul analizei starilor de constiinta, dupa cum precizeaza si Mihail Ralea%
Romanul e legat de opozitia constiintei .
Personajul principal din romanul =ltima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
, #tefan +heorghidiu identificandu"se in totalitate cu autorul $amil Petrescu, este un
personaj"narator, deoarece relateaza la persoana intai si analizeaza cu luciditate toate
evenimentele si starile interioare prin care trece acest intelectual dominat de incertitudini.
)roul traieste in doua realitati temporale, cea a timpului cronologic . obiectiv / in
care povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic . subiectiv /, drama
iubirii. 2oate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate in jurnalul de front, in care
+heorghidiu analizeaza cu luciditate atat experienta subiectiva a iubirii, cat si cea obiectiva,
traita, a razboiului.
Protagonistul, #tefan +heorghidiu, este tipul intelectului orgolios, lucid, care, aflat pe
campul de lupta traieste drama infidelitatii presupuse. #e insoara din orgoliu cu cea mai
frumoasa colega si capata o mostenire din partea unchiului 2ache.
Perspectiva asupra evenimentelor este subiectiva doar din partea protagonistului, pana
la final neputand dovedi vinovatia )lei.
Prima carte urmareste procesul prin care trece +heorghidiu% iubirea, nelinistea, teama,
orgoliul inselat, pierderea increderii in sine, toate datorate procesului de constiinta pe care si"l
face. &utoanaliza este evidenta in tot romanul inca din primul enunt al cartii% )ram insurat
de 8 ani si jumatate ... #i banuiam ca ma insala . Pentru +heorghidiu, femeia este o entitate
imediat dupa *umnezeu. &stfel, eroul sufera deoarece idealul pe care si l"a format sau pe
?
care l"a cautat in )la numai corespunde realitatii. 1u sufera din cauza pierderii iubirii, ci din
cauza ca s"a inselat.
#uferinta eroului isi are propria motivatie launtrica sau, mai exact, nu putem distinge
intamplarile care joaca un rol determinant de acelea ce nu joaca nici un rol.
-iata mondena, lipsita de orice griji materiale, o transforma treptat pe )la, iar instinctul de
proprietate o indeparteaza treptat de sotul ei, care este tot mai mult pus pe ganduri datorita
comportamentului acesteia.
*andu"si seama de instrainarea )lei, sotul traieste teama geloziei, urmarita dupa o
minutioasa diagrama. !ncearca rupturi dar nu reuseste sa le faca definitive, deoarece iubirea il
intoarce mereu la )la.
!ntelegand, in fine, ce urmareste sotia sa, el revine dezgustat pe front.
Razboiul din 474@ se declara in zorii zilei urmatoare. &ici, romanul e un fel de
document autentic, de mare elocventa., memorabila. #ecventele sunt scurte si rapide, taieturi
in carne vie. =rmeaza retragerea( in aceasta retragere apocaliptica, #tefan e ranit si evacuat
intr"un spital din tara.
2oate eforturile eroului sunt indreptate in directia descoperirii adevarului cu privire la
)la, dar ele se dovedesc zadarnice, intrucat #tefan gheorghidiu nu ajunge la nici o certitudine,
sufletul feminin nelasandu"se prins in supozitiile sotului.
)roul este cu toate acestea, un lucid. #ub luciditatea constiintei sale, ca sub o lupa,
sunt examinate si faptele )lei si framantarile din propria lui constiinta. &cesta este intr"un fel
un filozof care si"a dat seama de meschinaria unui sentiment individual in comparatia cu
destinul omului pus in fata razboiului ineluctabil, a legilor lui aspre si definitive si opteaza
pentru o atitudine grava in fata vietii. #e poate spune, deci in final, ca #tefan +heorghidiu este
un invingator invins , el depaseste situatia critica in care se afla casnicia sa, insa o pierde
pe femeia iubita, el ramanand in aceasta privinta marcat toata viata.
ROMANUL REALIST OBIECTIV .E TIP BAL1ACIAN
~ Per. Interbelica ~ ENI/MA OTILIEI
!"27.Caline*c'
+. $alinescu este adeptul romanului de tip clasic balzacian. Prin romanele sale incearca sa
revigoreze o formula estetica deja consacrata care este cea balzaciana.
,alzacianismul se evidentiaza la nivelul structurilor descriptive. La randul lor, structurile
descriptive se organizeaza pe doua paliere % palierul spatial" sunt incluse spatiile publice si
cele private, spatiul de locuire si spatiul de relaxare, respectiv palierul personal unde se
inscriu personajele.Portretele lor sunt structurare de asa maniera, incat sa sugereze un anumit
tip comportamental.
La aparitia )nigmei tiliei, in 47<A, romanul, ca specie a literaturii avusese o evolutie
extrem de rapida, dominand literatura romaneasca interbelica.
*ebutul romanului este cu adevarat balzacian. *upa fixarea temporala a actiunii, inceputul
lui iulie 4797, naratorul fixeaza cadrul general de desfasurare a actiunii marele sat ce era
atunci capitala, apropiindu"se apoi si intrand pe str. &ntim, pe care se afla casa lui $ostache
+iurgiuveanu.
!n observarea elementelor cadrului va fi adoptata tehnica descrierii mediului, al carui rol este,
ca si in romanele lui ,alzac, de a indica trasaturile de caracter ale celor ce vietuiesc intr"insul.
+.$alinescu apeleaza la descrierea spatiului pentru a contura anticipativ portretul
personajelor aflate la periferia societatii.
@
amenii cu o situatie buna sunt zgarciti, lipsiti de gust" cladiri scunde cu ferestre mari, sunt
inculti fiindca ascociaza doua tipuri de arhitectura incompatibile 6 goticBclasic, sunt
delasatori" curtea arata ca o padure de buruieni, sunt inchisi in propriul lor univers" 3elix nu
gaseste o modalitate eficienta sa"si vesteasca prezenta. Portretul colectiv al marginalilor va fi
conturat pe fiecare personaj in parte.
&tmosfera de tensiune va caracteriza intreaga naratiune" mostenirea,
casatoria,iubirea,afacerile( singurul personaj calm va ramane Pascalopol.
3olosind tehnica amanuntului, privirea se opreste asupra detaliilor% disproportia neobisnuita
dintre ansamblul arhitectonic, lasat in paragina si grandoarea unor detalii sugereaza
meschinaria si zgarcenia locatarilor, Citsh"ul rezultat din imbinarea unor stiluri disjuncte
trimite inspre incultura si snobismul propietarilor, imitarea arhitecturii clasice cu materiale
gotice indica din nou avaritia si prostul gust.
!ata deci , o descriere atenta, al carei autor pare a fi tanarul 3elix #ima, aflat in cautarea casei
unchiului sau , $ostache +iurgiuveanu. &sadar, ochiul care priveste si descrie s"ar conveni sa
fie al acestuia. *aca ar fi respectat cu strictete principiile naratorului balzacian, descrierea ar
fi capatat atributele obiectivitatii, neutralitatii, sau in cazul observarii prin ochiul unui
personaj , descrierea s"ar fi adecvat gradului de educatie al acestuia. *escrierea calinesciana
este controlata, in spatele personajului 3elix se ascunde in ochi avizat, ochiul unui estet, care
asigura perspectiva auctoriala. Prin contrast, casa lui Pascalopol este un exemplu de bun gust,
de rafinament si de armonie. &manuntele releva caracterul si gusturile personajului.
#implitatea nu incomodeaza, ea este semn al rafinamentului.
!n aceleasi studii despre roman, +. $alinescu imagina o lista o tipurilor de personaje
feminine, asa cum se pot ele contura in functie de o serie de trasaturi general"umane.
Pentru realizarea portretelor integrale ale personajelor, $alinescu alege tot o tehnica
balzaciana, surprinzand direct, trasaturi de caracter dominante.
#ingurul personaj, care se distinge de celelalte este tilia Marculescu, ea fiind caracterizata
capitole la rand doar prin comportamentism.
!n scena jocului de carti, $alinescu gaseste pretextul pt a realiza portretele exterioare, de la
care deduce unele trasaturi de caracter ale personajelor.
=n exemplu de caracterizare il reprezinta portretul &glaei, admirabil surprinsa, pana in
detaliu. 1aratorul deduce din unele trasaturi exterioare ale personajulii, trasaturi de caracter.
2ipul babei absolute, asa cum o defineste Deissmann, &glae 2ulea e o femeie rea, bolnava
interior, otravita de propria"i rautate. &varitia si lacomia femeii sunt sugerate si ele
indirect prin intermediul nasului incovoiat si al ochilor bulbucati.
&devaratul caracter nu va intarzia sa apara, chiar in aceasta scena introductiva, &glae plasand
cateva replici malitioase tanarului 3elix #ima.
3ata ei, &urica este tipul fetei batrane, care incearca din rasputeri sa isi gaseasca un sot.
3ratele sau, 2iti 2ulea este contruit pe tipul retardului.
& doua fata a &glaei, care era casatorita, limpia, era tipul naivei, iar sotul acesteia #tanica
intruchipa tipul arivistului, acesta dorind sa puna mana pe averea lui $ostache +iurgiuveanu.
Pascalopol era tipul uman rafinat, iar 3elix era cel al ambitiosului , amandoi avand o
slabiciune pentru tilia, numindu"o la un moment dat o enigma. #e poate observa ca
romanul imbina tehnicile balzaciene alaturi de cele moderne. *aca teoreticianul $alinescu
este adeptul romanului de tip clasic"realist, de factura balzaciana, scriitorul $alinescu isi
afirma propria personalitate literara.
&stfel, construieste un personaj atipic, ce nu poate fi definit printr"o singura trasatura de
caracter, pe tilia Marculescu.
bservam in constructia romului existenta unor elemente baroce ce imbina intr"un mod
dizgratios comicul cu tragicul.
E
&vand in vedere toate aceste trasaturi putem afirma despre romanul )nigma tiliei ca este
un roman de tip balzacian.
Otilia Marc'le*c'
" caracteri(are -
Romanul romanesc atinge treapta maturizarii depline in perioada interbelica. $ele 8
momente semnificative sunt marcate perfect simetric de inceputul fiecarui deceniu%
momentul Liviu Rebreanu.4789"4788/, cu primele sale capodopere. !on si Padurea
#panzuratilor/ si momentul $amil Petrescu.47<9"47<</ cu 8 capodopere.ultima noapte.. si
patul lui procust/.
&mbii romancieri creaza capodopere ce atesta ca romanul romanesc a recuperat in 8
decenii cele 8 modele narative% romanul subiectiv si romanul obiectiv, romanul de analiza
psihologica si romanul de creatie. Modelele sunt supuse unor metamorfoze si interferente,
diversificarea lor merge in multe directii. bildungsroman si roman al experientei, roman
istoric si roman fantastic/, pana la formele inovatoare ca metaromanul .maitreFi de m.eliade/
sau antiromanul.urmuz/.
Predominant liric"sentimental, primul roman calinescian este, asa cum o spune si
autorul, exercitiul necesar in vederea unei planuite opere epice, care va fi )nigma
tiliei. &paritia ei, la 47<A, dezvaluie o noua ipostaza a personalitatii creatoare a lui +
$alinescu, afirmat pana atunci in domeniul criticii .prin colaborGri la revistele H-iaIa
literarGJ, H#burGtorulJ, H+KndireaJ/ al istoriei literaturii Li Mn cel al poeziei .prin volumul
Versuri", apGrut Mn 47<E/. datG cu HEnigma Otiliei autorul se Mnscrie, valoric, printre
marii romancieri ai literaturii noastre interbelice.
Personaj principal .protagonist/, eponim .titular/, dinamic, rotund .multidimensional/.
RezultG dintr"o viziune realistG, clasicG Li romanticG, prin urmare este un tip .orfana/, un
caracter .ingenua/ Li o eroinG .iubita idealizatG de 3elix/.
Portretul ei se contureazG prin caracterizarea directG fGcutG de narator .indicaIii fizice Li
psihice, comentariu naratorial/, de celelalte personaje .reflectare poliedricG sau
pluriperspectivism/, de ea MnsGLi .autocaracterizare/. 3oarte productivG rGmKne MnsG
caracterizarea indirectG, prin gesturi, atitudini, fapte, limbaj .comportamentism/ Li prin
evocarea mediului Mn care trGieLte. Mn formulG balzacianG, personajul e definit Li prin
descrierea cu funcIie sociologicG, psihologicG Li caracterialG .camera tiliei, observatG de
3elix/. *etaliile vestimentare situeazG personajul Mn epocG.
!ntegrat Mntr"un roman realist obiectiv, acest personaj este creat prin tipizare, dar nu
poate fi redus la o schemG moralG Li la determinismul social. *in punct de vedere psihologic,
tilia este o unitate Mn miLcare contradictorie. )a pare mai curKnd un simbol al feminitGIii, al
eternului feminin, decKt un personaj.N
)roina este introdusG Mn diegezG printr"un portret fizic expozitiv, perspectivat din unghiul
lui 3elix #ima. PrezenIa tiliei se afirmG MntKi ca Hvoce cristalinG apoi prin chip OHcap
prelung Li tKnGr de fatG, MncGrcat cu bucle, cGzKnd pKnG pe umeri/, staturG, gesturi exuberante,
atitudine dezinvoltG. Mntr"o scenG ulterioarG, perspectiva de receptare rGmKne tot a tKnGrului
sosit Mn casa +iurgiuveanu% H3ata pGrea sG aibG optsprezece"nouGsprezece ani. 3aIa mGslinie,
cu nasul mic Li ochi foarte albaLtri, arGta Li mai copilGroasG Mntre multele bucle Li gulerul de
dantelG. !nsG Mn trupul subIiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect P...Q era o mare
libertate de miLcGri, o stGpKnire desGvKrLitG de femeieJ. 2rGsGturile fizice au conotaIii morale
.portret balzacian/, MncKt tilia se impune de la Mnceput ca amestec HenigmaticJ de fragilitate
copilGreascG Li energie femininG maturG.
A
&doptKnd comportamentismul ca tehnicG, naratorul heterodiegetic MLi restrKnge funcIia la
o viziune Hdin afarGJ , consemnKnd numai ceea ce vede Li aude, adicG datele obiective de
comportament ale eroinei. &stfel, portretul tiliei continuG sG se Mnconjoare de acel mister pe
care titlul Ml promite. )tericG Li contradictorie, ea e sensibilG, capricioasG, infantilG, Li totuLi
maturG printr"un mod HfilosoficJ de a"i privi pe oameni Li de a observa viaIa, societatea. *eLi
dezinteresatG de aspectele practice ale vieIii, nu e lipsitG de un anumit snobism% vrea sG
cGlGtoreascG, sG strGluceascG prin saloane, sG se bucure farG griji de o viaIG MndestulatG.
Prin tilia, scriitorul vrea sG surprindG psihologia femininG aflatG Mn plin proces de
sedimentare. tilia nu are, Mn fapt, nici o enigmG, ci doar misterul unei anumite vKrste a
feminitGIii, remarcat atKt de 3elix, cKt Li de Pascalopol. $el dintKi constatG cG Hsufletul tiliei
pare impenetrabil in vreme ce bGtrKnul moLier Mncheie ultima discuIie cu 3elix spunKndu"i% ,:L
fost o fatG delicioasG, dar ciudatG. bunG parte dintre manifestGrile tiliei sunt expresia
spiritului sGu ludic. Pe tKnGr Ml intrigG MnsG reacIiile fetei, trecerea bruscG de la o stare afectivG
la alta, opusG. tilia Mi face confidenIe Li are faIG de el mici atenIii care denotG, fGrG MndoialG,
afecIiune. *ar el observG Li cG fata e profund ataLatG de Pascalopol, iar asta Mi dG o strKngere
de inimG, gGsind cG o asemenea atracIie impurificG idealurile unei fete atKt de fine cum e
tilia. &bandonarea lui 3elix Li cGsGtoria cu mai vKrstnicul aristocrat este, Mn aparenIG, o altG
enigmG. *ar decizia tiliei nu e chiar MntKmplGtoare. Mn HfilosofiaJ sa de viaIG existG o
convingere nezdruncinatG despre destinul femeilor% H ...noi nu trGim decKt cinci"Lase aniR...Pe
urmG am sG capGt cearcGne la ochi, zbKrcituripe obraz...J( Mn plus, o intuiIie superstiIioasG o
face sG creadG cG va muri prematur. Pe de altG parte, Ltie cG 3elix e hotGrKt sG"Li fGureascG o
carierG LtiinIificG, ceea ce presupune studiu intens Li devotat pentru o lungG perioadG de timp.
*e la Paris, unde plecase definitiv cu Pascalopol, Mi va trimite lui 3elix binecunoscutele
explicaIii% H$ine a fost Mn stare de atKta stGpKnire, e capabil sG MnvingG Li o dragoste
nepotrivitG pentru marele lui viitorJ. $redinIa tiliei este cG Mntre HintervalulJ, scurt, al vieIii
ei adevGrate, care tocmai se deschide, Li perspectivele care"4 privesc pe 3elix existG o
neconcordanIG imposibil de corectat, aLa MncKt, deLi Mi declarG cG Ml iubeLte, Ml Li avertizeazG cG
Hvoi decide eu ce e de fGcutS.
ROMANUL TRA.ITIONAL~ Per. Po*tbelica ~
BALTA/UL !"2$%
Mi4ail Sa-o&ean'
Publicat la 47<9, ,altagul a fost scris cu o uimitoare repeziciune si siguranta, in numai 49
zile, intr"o stare de febrilitate creatoare, fara ezitari, reluari, rescrieri.
*.p.d.v. compozitional, ,altagul este o naratiune lineara, desfasurata pe un singur plan
narativ, compus din 4@ capitole.
#ubiectul cuprinde trei secvente epice, inegale ca intindere si dispuse inlantuite % cap. !"-!!
. asteptarea lui Lipan, nelinistile -itoriei si pregatirile pt drum /( cap. -!!"'!!! . drumul / (
cap. '!-" '-! . descoperirea ramasitelor lui 1echifor, inmormantarea, demascarea si
pedepsirea ucigasilor /.
#ugestiv este incipitul reprezentat de o sociogonie mitica imaginata dupa modelul
explicatiilor biblice *omnul *umnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn
fiecarui neam... )ste istoria pe care o spunea 1echifor Lipan la nunti si petreceri, perpetuand
astfel o veche legenda care circula in mediile pastorale.
Prin acest incipit, intamplarile urmatoare sunt scoase din durata istorica, din timpul concret si
asezate intr"o lumina mitica.
7
&ctiunea romanului pare ca se desfasoara in secole indepartate. #patiul intamplarilor
cuprinde zona 2arcaului, cu valea ,icazului si satele Magura, $alugareni, 3arcasa, ,orca,
$ruci, #abasa si #uha. )le apar in naratiune pe masura ce -itoria si fiul ei +heorghita, cauta
si gasesc urmele calatoriei din toamna a lui 1echifor Lipan.
,altagul este un roman al lumii pastorale . tema % viata sociala din mediul pastoral
traditional /, un roman de dragoste, un roman mitic . mioritic si osirian /.
2ema romanului este viata traditionala desfasurata in mediul pastoral romanesc. )a este
surprinsa in contextul unui moment dramatic din existenta unei familii de oieri% uciderea lui
1echifor Lipan, pastor din partile 2arcaului, de catre alti doi oieri, $alistrat ,ogza si !lie
$utui, pt a"i lua oile pe care tocmai le cumparase de la -atra"*ornei.
Mediul pastoral capata identitate prin aspectele caracteristice% ocupatii, un anume tip de
organizare sociala, mentalitati, psihologie, morala, credinte, ritualuri, obiceiuri.
*atinile, pastrate cu strasnicie din generatie in generatie, se refera atat la normele de
comportament individual si social, cat si la sarbatorile colectivitatii. !n diferite secvente ale
romanului apar forme de ritual calendaristic, precum petrecerile de iarna, cu uraturile si
colindele de $raciun si &nul 1ou sau ceremoniile care insotesc nasterea, nunta, moartea.
!n antiteza cu spatiul arhaic, scriitorul surprinde formele unui alt tip de existenta, deocamdata
indepartat de civilizatia traditionala, dar anuntand criza ei. )courile lumii moderne sunt
inregistrate cu suspiciune si chiar cu ostilitate de catre -itoria. #chimbarea calendarului e
privita ca o tulburare a datinei si de aceea, respinsa.
schimbare de mentalitate pare a se petrece insa chiar in sanul familiei Lipan. ,aiatul
muntencei e un oier care stie carte si tine condica de evidenta a turmelor.
&lexandru Paleologu interpreteaza ,altagul si ca Roman de dragoste in primul rand, de
dragoste femeiasca arzatoare si nebuna, unita dramatic cu pustietoarea durere P...Q in care se
inchide ca vaduva dupa disparitia barbatului ei. 3ormand un cuplu al iubiri exemplare,
arhetipale, -itoria si 1echifor apatiu, in opera lui #adoveanu, categoriei personajelor tari,
triumfatoare. !ubirea lor invinge moartea.
*ragostea -itoriei e asemanatoare cu cea a femeilor de marinari, caci oierii sunt, in felul lor,
precum marinarii% pleaca in lungi peripluri pe mari de piatra si lut, cunosc alte lumi,asezari
noi.
2ema osiriana l"a preocupat pe #adoveanu in mod staruitor, dar in ,altagul ii da reprezentare
integrala. Mitologia egipteana a mortii se raporteaza in esenta la funeraliile si la cultul lui
siris. Mitul osirian este prin excelenta mitul total, suprapus, coborat sau identificat ulterior
cu alte mituri.
!sis"-itoria este insotita in cautarea lui siris"1echifor de fiul ei, +heorghita, recte 0orus,
caruia i se alatura pt gasirea si razbunarea celui cautat , cainele Lupu, recte &nubis. &sadar,
acel distih asezat in calitate de moto . #tapane, stapane,B Mai chiama s"un cane.../ se refera
la rolul decisiv pe care"l va juca in deznodamantul dramei Lupu, alias &nubis.
!n ,altagul, mitul nu are numai o functie simbolica, ci si una initiatica in sens formativ,
adica pedagogic, operanta in ordine practica.
)roina parcurge un drum initiatic. $alatoria -itoriei este, simbolic, o trecere spre celalalt
2aram, printr"o legatura subtila si oculta cu imaginea lui Lipan, care" slujeste drept calauza.
$autarea urmelor si semnelor . in spatiu real, in vis/ se realizeaza pe un traseu labirintic,
deoarece are forma unei spirale, iar spirala este forma elementarea a labirintului.
$a parcurs al $oborarii in !nfern, drumul -itoriei reprezinta o aventura spirituala
permanent alimentata de semnele care vin in mijlocul lumii reale, dar si dintr"o metarealitate
oculuta.
Reinvierea lui siris e precedata de coborarea in !nfern, iar pt. a putea iesi de acolo e
necesara o creanga de aur sau un substituit al acesteia. 2oporisca purtata de +heorghita,
49
faurita anume in vederea expeditiei initiatice si justitiare, binecuvantata de preot, nu are o alta
intrebuintare decat simbolica si magica, ramanand pura, nepatata de sange. Lovitura
razbunatoare va fi data de +heorghita cu un alt ,altag, al ucigasului insusi.
Ramane fundamental sugestiva numirea romanului prin acest simbol de renastere, ridicare din
!nfern si reintegrare.
&vand in vedere toate aceste trasaturi putem afirma ca romanul ,altagul este un roman
traditional, de dragoste.
ROMANUL REALIST-OBIECTIV~ Per. Po*tbelica ~
MOROMETII !"#2-!"7$ %
Marin Pre-a
M. Preda isi exercita discursul narativ intr"o perioada nefasta pentru literatura romana, cand
imixtiunea politicului in sfera literaturii era foarte mare, abolindu"se astfel principiul
autonomiei esteticului.
Rholand ,arthes in *espre Racine vorbea despre literatura moderna ca fiind impartita in
doua mari curente % literatura secolului '!' care venereaza institutia paternitatii si literatura
sec '' care scrie impotriva tatalui.
M. Preda se inscrie in contracurentul sec '' declarandu"si fascinatia pentru institutia
paternitatii. Preda se remarca mai intai ca nuvelist si apoi ca romancier, principalele teme pe
care le abordeaza fiind cea a naratorului ideal si cea a paternitatii.
$ritica literara a asociat volumele lui Preda cu -echiul 2estament . vol. ! / si 1oul 2estament
. vol. !! /, deoarece primul este o carte a tatalui , iar cealalta a fiului.
3igura solara, luminoasa a lui !lie Moromete va disparea in vol. &l !!"lea, unde avem un
personaj sters, necomunicativ, antisocial.
!n literatura romana, cazul lui Preda este aproape singular in sensul in care autorul creeaza un
personaj, !lie Moromete, care devine mai puternic decat autorul.
&stfel ca se vorbeste despre morometianism ca fiind acea stare dilematica a constientei rurale
in momentul in care istoria a intrat pe un fagas gresit.
Morometianismul este caracterizat metaforic vorbind de acea blindare a constiintei
personajului in sensul ca acesta poate trece cu usurinta peste toate experientele negative ale
vietii.
Morometii se incadreaza in tipul de roman realist"doric, care trateaza tema pamantului si a
taranului cu mijloacele artei moderne, intr"o maniera diferita de cea a traditionalismului
interbelic.
$onstructia romanului este circulara, simetrica prin motivul timpului.
*oricul din romanul Morometii este unul impurificat, deoarece structura caracteologica a
personajului principal rezulta nu numai din fapte ci si din universul reflectiilor si dilemelor,
prezentate ca monologuri interioare sau prin stil indirect liber.
*e la Moromete la Morometii este drumul de la individ la familie si prin sugestia
generalizarii la taranul roman exponential din per. !nterbelica.
Pentru constituirea universului scriptional, scriitorul se inspira din datele realitatii, din satul
natal #ilistea"+umesti, iar modelul pt. !lie Moromete este tatal sau, 2udor $alarasu.
1uvelele anterioare adunare Linistita ( $alul ( !n ceata, pregatesc si anticipeaza
capodopera Morometii.
Primul volum cuprinde trei parti avand in centru ca personaj principal pe !lie Moromete, iar
cel de"al doilea volum cuprinde cinci parti avandu"l in centru pe 1iculae Moromete.
44
!ncipitul are valoare anticipativa si introduce tema timpuluil &ctiunea se petrece in $ampia
*unarii, cu cativa ani inaintea celui de"al *oilea Razboi Mondial, cand se pare ca timpul
avea cu oamenii nesfarsita rabdare, iar viata se scurgea aici fara conflicte prea mari.)ste insa
o iluzie, fiindca se configureaza un conflict, un antagonism intre timpul obiectiv, istoric si
timpul subiectiv anistoric al trairilor interioare ale eroilor.
2impul se va arata viclean insa, iar linistea satului traditional va fi in curand spulberata, astfel
primul volum se incheie cu aceeeasi imagine a timpului% trei ani mai tarziu,izbucnea cel de"
al *oilea Razboi Mondial. 2impul nu mai avea rabdare.
Relatia ditnre om si istorie enuntata in incipit, va fi ilustrata de catre narator prin fapte de
viata concrete.
!ntre incipit si final exista o stransa legatura( daca la inceput, eroul, este inconjurat de familie,
in final el apare singur si retras, doborat de o lume care nu il mai intelege.
Proiectata pe fondul unei imagini de ansamblu, gospodaria morometilor, reflecta trasaturile
unor lumi arhaice, functionand ca un fel de imago mundi in afara careia orice eveniment
sau structura isi pierde importanta.
$a formula romaneasca, Morometii se inscrie in lirica romanului realist, care ii infuzeaza
insa o anumita polifonie. )a rezulta mai ales din intrebuintarea stilului liber indirect care
constituie principala marca stilistica a prozatorului. )l constituie o forma hibrida, situandu5se
undeva la granita dintre relatarea la persoana intai si persoana a treia% se nareaza la persoana a
treia , dar din punct de vedere si cu cuvintele personajului.
!ntrebuintarea lui in romanul lui Preda este strans legata de prezenta personajului"constiinta,
care judeca permanent evenimentele d.p.d.v. al unei conceptii traditionale, iar transferul
permanent al discursului narativ, de la naratorul impersonal la vocea personalizata a
personajului, ii confera cartii dimensiunea polifoniei. !n felul acesta, fara a se abate
spectaculos de la principiile romanului dorci, M. Preda reuseste sa ii confere totusi o noua
complexitate, cartea sa situandu"se undeva la jumatatea drumului dintre traditie si inovatie.
Ilie Moro)ete
- caracteri(are -
Personajul constituie principalul centru de interes estetic al literaturii de ficIiune. )l se
construieLte Mn conformitate cu reprezentTrile sociale, psihologice Li culturale pe care le adoptG
autorul, deci Mn funcIie de viziunea Li de opIiunea esteticG ale acestuia.
Moromeii este un roman realist obiectiv cu aspecte originale, situat de 1. Manolescu
.Arca lui 1oe/ Mn categoria Hdoricului impurificat, Li un roman politematic despre viaIa
socialG ruralG, familie, raportul dintre individ Li istorie, tema timpului. )ste Li un roman polemic
faIG de modelul rebrenian.
Un centrul observaIiei naratoriale se aflG, Mn volumul MntKi, familia IGranului de condiIie medie
!lie Moromete. Personajul principal, rotund, dinamic, !lie Moromete apare chiar din prima
scenG cu trGsGturile sale majore. )l e IGranul reflexiv .intelectual/, care contrazice tipul
consacrat din proza noastrG ruralG .naiv, instinctual, persecutat, zbGtKndu"se zadarnic Mn faIa
greutGIilor/. #tarea lui de HabsenIG dupG Mntoarcerea de la cKmp exprimG atitudinea
naturalG a eroului% contemplativitatea. Moromete trGieLte plGcerea vieIii ca miracol de
contemplat, dar Li plGcerea de a o teatraliza, fie Mn calitate de actor, fie de spectator.
&titudinea sa diferitG de a altora e sugeratG prin dialogul iniIial cu vecinul 2udor ,Glosu
care Mi tulburG contemplaIia filosoficG Li esteticG, insinuKnd gKndul nevoii presante de
acIiune. #ugestivG este, de asemenea, prima imagine a lui Moromete% Hrmas singur n
mijlocul btturii, imagine prin care se anticipeazG atKt calitatea de personaj central, cKt Li
situaIia de a fi, Mntr"adevGr, pGrGsit ulterior de toIi.
48
#cena cinei de dupG Mntoarcerea de la cKmp reliefeazG locul Li rolul personajului Mn
familie. &Lezat pe pragul dintre odGi, HMoromete sttea parc deasupra tuturor, Mn vreme
ce copiii stau MnghesuiIi Mn jurul mesei prea mici. Postura este de autoritate MncG
dominatoare, de pater familias care nu poate fi contestat.
*in spaIiul familial, autorul MLi situeazG apoi eroul Mn spaIiul public al satului prin
ampla scenG a adunGrii duminicale din poiana fierGriei lui !ocan. &Lteptat de toIi ceilalIi ca
un lider de opinie, Moromete ocupG locul central Mn acest miniparlament rural Mn care se
comenteazG evenimente din istoria recentG a IGrii .Marele $ongres &gricol/ Li a lumii
scenG anticipativG cu mare MncGrcGturG simbolicG este tGierea salcKmului .cap.'!!/,
prevestitoare pentru declinul eroului, al familiei sale Li al comunitGIii rurale. &tmosfera e ritualicG, iar
gestul lui Moromete sacrificial.
Personajul se defineLte Li prin modul Mn care Mi evalueazG pe ceilalIi, identificKnd
mGsura fiecGrui om. Pe -ictor ,Glosu Ml ridiculizeazG pentru cG e inautentic, snob Li ros de
vanitate. Lui 2udor ,Glosu Mi demascG avariIia Li rGutatea, forme ale mediocritGIii umane etc.
!ronia lui Moromete este expresia spiritului sGu critic faIG de prostie, ipocrizie, suficienIG Li
imoralitate.
1aturG colocvialG, Moromete e Mn cGutare perpetuG de alIi oameni inteligenIi Li, cKnd nu"i
gGseLte, MLi este sieLi interlocutor. =nul dintre cele mai importante mijloace narative de caracterizare
a eroului este limbajul sGu. Modul lui de a povesti e apropiat de cel al lui $reangG% puncteazG
mucalit detaliile, are capacitatea de a defini un individ prin reproducerea unei replici, foloseLte
limbajul neaoL cu subtilitate.
$onflictele din sKnul familiei sunt agravate de marile datorii pe care le are la plata impozitului
agricol Li la bancG. $onstrKns de MmprejurGri, Moromete acceptG ca &chim HsG plece cu oile la
,ucureLti, adicG sG le pGLuneze Mn jurul $apitalei, urmKnd ca, prin vKnzarea produselor pe piaIa
bucureLteanG, sG adune Mn trei luni banii care sG"i scoatG din impas. *e la &chim nu primeLte nici veLti,
nici bani, dar aflG de la negustorul de gGini #cGmosu cG bGieIii lui s"au vorbit sG fugG de acasG.
*intre toate formele conflictului familial, contradicIiile cu cei trei fii mai mari, &chim,
Paraschiv Li 1ilG, constituie marea sursG a dramei lui Moromete, dramG care se revarsG Mntr"o
izbucnire devastatoare Mn finalul volumului MntKi. Moromete a cGutat mereu sG"i menIinG pe bGieIi
Mn sfera autoritGIii sale, nu din vanitate, ci pentru cG vrea sG le transmitG modelul sGu etic Li
existenIial
2atGl le cere astfel sG preIuiascG inteligenIa, iar nu hectarele de pGmKnt Li sG se bucure de
aerea de!teptciunii. *ar bGieIii se Mnchid Mn obtuzitatea lor tenebroasG.
*inaintea conflictului iminent de la sfKrLitul volumului MntKi, o MnIelepciune MndureratG Ml face
sG temporizeze sancIionarea fiilor rGzvrGtiIi, lGsKndu"le Lansa de a ieLi din hotGrKrea lor oarbG. #e
scuzG dinaintea fiului, Mi dG socotealG, rGbdGtor, smerit, apoi le loveLte tocmai pe cele nGpGstuite Li
nevinovate 6 $atrina Li 2ita. *e fapt, Mn tot comportamentul sGu e o intenIie demonstrativG. )l vrea
sG le sugereze bGieIilor cG pot miza pe solidaritatea lui, dar Li cG puterea de tatG a rGmas intactG.
*upG ce orice tentativG s"a arGtat zadarnicG, Moromete iese din casG, iar Mntre miLcGrile lui par sG
existe intervale mari, suficient de mari pentru ca fiii sG mediteze cG nu era bine ceea ce tocmai
fGcuserG Li spuseserG. $Gci, din punctul de vedere al tatGlui, Paraschiv Li 1ilG sunt, de abia acum,
iremediabil pierduIi. ,GtrKnul MLi ia mKna de pe soarta lor fiindcG e constrKns sG o facG, dar,
cunoscKndu"le slGbiciunile, intuieLte Mn rebeliunea copiilor o adevGratG sinucidere. ,Gtaia care
urmeazG e o disperatG Mncercare de a"i trezi din orbirea lor pierzGtoare .
*rama lui Moromete Li, implicit, eLecul lui, este de a"Li vedea familia destrGmatG .Mn volumul
MntKi/ Li lumea altfel decKt aLa cum o doreLte el Li cum e convins cG ar fi bine sG fie .Mn volumul al
doilea/. *upG cumplita deziluzie trGitG, eroul gGseLte MnsG resursele necesare sG renascG, devine
MntreprinzGtor, pragmatic, relativ prosper, dupG cum e MnfGIiLat la Mnceputul volumului al doilea. Ul
apostrofeazG Mn chip derutant pe 1iculae Li"l opreLte sG continue studiile, MndemnKndu"l sG se facG
4<
MnvGIGtor Mn sat, aLa MncKt resentimentele bGiatului faIG de tatGl sGu se adKncesc ameninIGtor. &mKnG
sau refuzG Mn continuare sG treacG pe numele $atrinei casa Li pGmKntul, intenIionKnd, de fapt, sG le"o
dea fiilor mai mari.
2ot efortul tatGlui se va sparge MnsG de zidul refuzului pe care Ml ridicG Paraschiv, 1ilG Li
&chim atunci cKnd Moromete merge la ,ucureLti sG"i convingG sG se MntoarcG Mn sat. *upG
Mncercarea nereuLitG de a"Li convinge fiii mai mari, dupG moartea lui 1ilG pe front Li a lui
Paraschiv de tuberculozG, Moromete e pGrGsit Li de $atrina, care pleacG la fiica din prima sa
cGsGtorie. 2ita se mGritG cu #andu *ulgheru, dar va rGmKne Mn curKnd vGduvG. -echii prieteni ai
lui Moromete l"au pGrGsit Li ei ori au murit, iar cei noi, cu care se mai MntKlneLte uneori Mn propria
curte pentru Ha face politicG Mn LoaptG, Mi par mediocri, speriaIi, naivi. )roul nu mai gGseLte pe
nimeni capabil sG glumeascG inteligent Li sG MnIeleagG fenomenele istoriei recente. )l MnsuLi apare
acum cu o imagine schimbatG, lipsitG de puterea dominatoare din primul roman. &utoritatea i"a
fost dramatic contestatG Mn sKnul familiei, iar Mn comunitate se produc transformGri pe care nu le
poate accepta Li pe care le dispreIuieLte cu toatG fiinIa.
2reptat, imaginea lui !lie Moromete alunecG Mn planurile tot mai MndepGrtate ale subiectului
epic, pentru ca, Mn finalul celui de"al doilea volum sG fie recuperatG sub nimbul unei anumite
grandori. "#n acei ani murise !i Moromete, dar de moarte bun", se deschide, voit nepGsGtor
Li insignifiant, fragmentul.
2oate MnsuLirile acestui personaj excepIional creat de Marin Preda alcGtuiesc un mod de a
fi% moromeIianismul, a cGrui esenIG o exprimG Li ultimele cuvinte ale lui Moromete% $omnule,
eu totdeauna am dus o ia independent%
IONA + -ra)a -
Marin Sore*c'
2ragedie in patru tablouri scrisa de Marin #orescu, scriitor cu o sclipitoare
personalitate care poseda atat profunzimea filozofica a lui ,ecCett, cat si o viziune aparte, cu
totul personala asuprea neputintei de comunicare .+reta ,rotherus/ este inclusa alaturi de
Paracliserul si Matca in trilogia setae muntelui de sare. $ele trei piese sunt
monodrama sau tragedii collective..M.#./ pe tema destinului uman, drame ale cautarii
spirituale.
2itlul, prim corpus literar pertinent, are valoare anticipativa. 1umeste unicul personaj
care dialogheaza cu sine in scena, stabilind o relatie directa cu mitul biblic despre !ona, fiul
lui &mitai. &cesta este inghitit de un chit pentru ca fuge cu o corabie spre 2rasis, in loc sa
provaduiasca cuvantul *omnului. )ste eliberat dupa trei zile si trei nopti.
*ezvoltarea scenica a parabolei omului inghitit de o balena este foarte moderna,
polemica si parodica, apropriindu"l pe M.#. de marii apolegeti ai singuratatii% 1ietzche
.#olititudinea m"a inghitit ca o balena/, #artre, $amus, 0eidegger, )mil $ioran.
=niversal dramatic se construieste treptat, prin dialogul conflictual. Personajul unic se
divide in voci, exprimand fiecare componenta a eului scindat% !ona"pescarul, !ona"
ghinionistul, !ona visatorul, !ona victima, !ona cautatorul, !ona luptatorul, !ona arheul, !ona
ascetul, !ona iluminatul.
3ormula dialogului cu sine este justificata in incipit% ca orice om singur, !ona
vorbeste tare cu sine insusiV
#ituatia initiala.actul !/ in care este surprins eroul este o metafora a absurdului lumii.
$u fata spre mare, !ona se afla, fara sa stie, in gura imensa a balenei. &cest afara initial este
iluzoriu, caci !ona este captive in plasa rutinei cotidiene, in automatismele de fiinta sociala
4>
.ale profesiei si ale responsabilitatilor de cap de familie/. -isul si contemplarea sunt tentative
ale evadarii din absurdul si mediocritatea realitatii. #e prefigureaza asadar un prim conflict
existential, intre realitate si vis, intre real si ideal. !ona nu evadeaza cu adevarat din cotidian
si de sub zodiac nenorocului, incearca sa le depaseasca prin joc% pescuieste in acvariul adus
de acasa, intretinandu"si speranta ca ghinionul inscris in destinul sau poate fi anulat. !ntra
intr"o noua realitate, descoperind similitudinea intre destinul sau de pescar sic el al
pestilor%1oi, pestii, inotam printre nadeV-isul nostrum de aur e sa inghitim una,
bineinteles, pe cea mai mare. Limbajul devine forma a trairii constiente, instrument al
cunoasterii% de cand spun cuvinte fara sir, simt ca"mi recuperez anii frumosi de viata.
!zomorfismul pescarWpeste devine suportul textual al noii situatii dramatice din actul
al !!"lea. Primele cuvinte rostite de !ona, inainte de a constata ca e prizonier in pantecele
chitului, sunt semnul intrarii intr"o alta dimensiune temporala% Mi se pare mie sau e tarziuX.
=rmeaza resemnarea% "*e ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietiiX 60ai, pune
capul jos.
$onflictul intre traire si gandire este unul psihologic. Ridicandu"se pe treapta ratiunii,
!ona isi invinge teama de moarte si resemnarea in fata ei. )orul ia progresiv in stapanire
spatial visceral a carui lege unica este lupta pentru supravietuire. &rmele sale sunt logosul ca
forma de libertate prin care infrange singuratatea fizica. 3ac ce vreau. -orbesc. #a vedem
daca pot sa si tac. 6!ncearca. 61u, nu mi"e frica./, actiunea.mersul, cautarea/, dar mai ales
ratiunea. Labirintul pe care il strabate il orienteaza pe !ona spre un mereu nou inceput. )l
spinteca burta balenei, dar se va regasi prizonier intr"un spatial visceral mai amplu. &ctul al
!!!"lea se consuma mereu inauntru, pestele 8 si <, cei trei pesti spintecati amintesc de cele trei
probe initiatice din basm. )secul repetat al incercarii iesirii din captivitate constituie tentativa
de a depasi constiinta nefericirii, a singuratatii, a conditionarilor multiple ale existentei
umane. &paritia pescarilor 8 si <, in cel de"al doilea peste, nu"l scapa pe !ona decat de
singuratatea fizica. !mposibilitatea comunicarii cu cei asemenea lui, il proiecteaza intr"o
singuratate metafizica. $onstient de acest fapt, !ona se va refugia in poveste, in mit.
2raversand sFmbolic dezastre, si murind cate putin in razboaie, !ona devine arhetipul, arheul
ce se naste iar si iar%mama, mi s"a intamplat o mare nenorocire, mai naste"ma o dataR"tu nu
te speria din atata si naste"ma mereu. #e instaleaza un conflict ontologic, intre viata si
moarte, ce nu poate fi rezolvat in absenta lui *umnezeu% ce pustietateVas vrea sa treaca si
*umnezeu pe"aici. !nsa in orizontul intunecat al burtii pestelui < se arata doar puii nenascuti
ai monstrului, simboluri ale unui viitor amenintator. -isul de a avea un viitor se transforma in
cosmar. !ntr"un efort final .actul !-/, !ona apare in spartura burtii ultimului peste. *escopera
disperat ca orizontul nu e decat un sir nesfarsit de burti.
*ecizia finala e surprinzatoare. 1edescoperind nici o cale de salvare din universal
inchis, cauta iesirea in sens invers, cufundandu"se in propriul univers launtric% isi spinteca
pantecul spre a razbi cumva la lumina. +estul nu figureaza neaparat o sinucidere, ci poate fi o
sugestie si o rezolvare scenica a conflictului. Moartea ritualica a eroului apare ca intrare in
alta etapa existentiala, superioara in ordinea cunoasterii. )a echivaleaza cu sansa eliberarii
totale, cu o noua nastere ca fiinta spirituala care transcede propria materie. =cigandu"si eul
material, eroul elibereaza eul spiritual, cel divin.
!ona poate fi considerate capodopera dramaturigiei soresciene, prin formula artistica
originala, prin problematica existentiala a omului, aflat in cautarea adevarului despre sine, in
aventura descoperirii libertatii.
4?
COME.IA
O scrisoare pierdut -e I. L. Cara5iale
$aragiale este unul dintre cei mai incomozi scriitori romani dar in acelasi timp si f.
actual. 2eatrul lui $aragiale este o metafora a vietii, critica literara afirmand de multe ori
faptul ca dramaturgia aduce viata in scena si scena o transforma in viata.
Metafora cea mai reusita pt. personajul caragialian este cea a Homului Citsh, Citsch"ul
fiind modalitatea principala de expresie, nu numai a pers. dar si a teatrului in sine.
)fectul comic pe care Ml provoacG comedia O scrisoare pierdut provine din intrigG%
folosirea scrisorii ca instrument al Lantajului politic e ridicolG( ea provoacG o agitaIie
nejustificatG Li, Mn final, o MmpGcare la fel de nejustificatG.
Pierderea " gGsirea scrisorii genereazG o serie de situaIii conflictiale Mn care sunt prinse
toate personajele " direct " indirect, implicit " explicit. #crisoarea Mn sine, MnsG, nu aduce nici
o informaIie nouG fiindcG 2rahanache, +hiIG, cetGIeanul turmentat, Ltiu despre relaIia dintre
;oe Li 2ipGtescu. Pe de altG parte, cei doi nu intenIioneazG sG oficializeze relaIia, astfel MncKt
totul rGmKne Mn limitele unui joc acceptatBasumat Li totul se terminG cu bine. 2ensiunea
dramaticG este prezentG pe tot parcursul piesei Mn mod gradat.
#crisoarea constituie, Mntr"un prim plan, elementul surprizG, sub douG aspecte% face
publicG o legGturG amoroasG sau trimite Mn camerG iIn deputat care nu face parte din grupul la
putere din partid " $aIavencu. =nul din procedeele compoziIionale aflat la baza evoluIiei
situaIiilor conflictuale este elementul surpriza, materializat Mn scrisoarea"poliIG Li numele
candidatului de la centru. #crisoarea este amintitG de +hiIG Mn conversaIia cu 2ipGtescu, MnsG
numai ca element care stKrneLte curiozitatea, de aceea 2ipGtescu Mi va cere lui +hiIG sG afle
despre ce fel de scrisoare este vorba.
)a devine factor declanLator al conflictului inclus direct Li explicit. $aIavencu Mi cheamG la el
pe ;aharia 2rahanache Li apoi pe ;oe, soIia lui 2rahanache. )l le propune Mnapoierea scrisorii
Mn schimbul susIinerii candidaturii pentru $amerG.
&stfel construit, conflictul ar trebui sG modifice relaIia Mntre personajele angajate,
respectiv 2ipGtescu " autorul scrisorii, 2rahanache " soIul ;oei, aflat Mn situaIia de soI MnLelat,
Mn prima dimensiune, cel care ia cunoLtinIG Mn mod direct de scrisoare este Tra4anac4e8
&ra'anac'e %%%%$up ce(i pui piciorul n prag !i(i )ic* +a ascult, stimabile, ai puintic
rbdare* docomentul, ede mi!elul c n(are ncotro, !i(mi scoate o scrisoric%%% -'ici a cui
ctre cine. 3ragmentul citat este, formal, un dialog Li, sub acest aspect, el este specific
genului dramatic. Punctual, textul redG un dialog anterior pe care cititorul Ml poate considera
sau nu real. #ingurul personaj care Ltie adevGrul despre dialog rGmKne 2rahanache. $ele douG
apelative adresate lui $aIavencu notificG diplomaIia lui 2rahanache. Mn prezenIa lui i se
adreseazG cu apelativul stimabile, substantiv care nuanIeazG Li MndulceLte imperativul verbal
4@
ia ascult, dar care se Mnscrie Li Mntr"un cod al eleganIei discursului politic. Mn absenIa lui, Ml
caracterizeazG cu substantivul mi!el, prin care sugereazG fGrG dubiu pGrerea lui despre
$aIavencu, dar Li forIa de convingere pe care a avut"o asupra acestuia ede c n(are ncotro,
mi scoate o scrisoric%
$eea ce pentru 2rahanache este element surprizG, pentru 2ipGtescu ameninIG sG
modifice relaIiile cu 2rahanache. &cesta din urmG Ltie pe dinafarG conIinutul scrisorii pe care
i"4 spune cu mult tact lui 2ipGtescu. Pus Mn faIa faptului Mmplinit, 2ipGtescu adoptG un limbaj
agresiv8 O s(i rup oasele mi)erabilului%%%, fi mpu!c, i dau foc, &rebuie s mi(l aduc aici
numaidec/t, iu ori mort, cu scrisoarea% #ituaIia conflictualG alterneazG Mntre ameninIGri Li
injurii% +nfamul, 0analia, Mi)erabilul, $onflictul ameninIG sG distrugG viaIa unor oameni.
Rafinat, puternic motivat Mn scopurile sale, 2rahanache Ml priveLte pe 2ipGtescu cu o
compasiune miratG Li ironicG totodatG. &ici ambiguitatea aserIiunilor sale este maximG8 A!a e
lumea, n(ai ce(i face, n(aem s(o sc'imbm noi% 0ine(!i poate nc'ipui p/n unde merge
mi!elia omului%
#ituaIia conflictualG este asumatG de 2rahanache Mn termenii propriului sGu mod de a
fi%
#ntr(o soietate fr moral !i fr princip%%% trebuie s ai puintic diplomaie% 2iparul
existenIial aparIine lumii prezente " cum )ice fiu(meu de la 1ucure!ti, fapt care Ml plaseazG pe
2rahanache Mn contemporaneitate. Modelul clasic Mn care se presupune cG ar fi trebuit sG
trGiascG este abandonat fGrG regrete. RelaIia tatG"fiu, ca paradigmG a evoluIiei societGIii, este
aici inversatG " fiul dG norma Li tatGl o respectG. &bsenIa efectivG a fiului din text notificG
ideea cG diplomaIia este o componentG definitorie a personajului.
*eparte de a fi un nGtGrGu Mncornorat, 2rahanache este lucid Li echilibrat. Mn momente
de crizG el defineLte parametrii societGIii " amoralG Li lipsitG de valori existenIiale " Li gGseLte
calea de a rezolva conflictele.
1otG% Yi 2ipGtescu e lucid doar cKnd este spectator, MnsG, cKnd este implicat, MLi pierde
calmul Li luciditatea. &titudinea agresiv"vindicativG a lui 2ipGtescu, clasatG aproape Mn
registrul dramatic, este menitG sG"i mascheze imoralitatea. *acG pentru el salvarea e +hiIG,
pentru 2rahanache, salvarea este echivalentG cu ironia rafMnat"cinicG%
$isear eu m duc la ntrunire% &rebuie s stai cu 2oiica, i(e ur/t singur% $up
nt/lnire aempreferan%%%, fapt care Ml aruncG pe 2ipGtescu Mn neant, Mi induce imaginea falsG
a unui naiv.
!n acest moment tensiunea dramaticG pare suspendatG. RelaIia 2ipGtescu"2rahanache
intrG Mn parametrii anteriori "membrii aceluiaLi partid Li prieteni de familie. &mKnarea
conflictului deschis cu $aIavencu este numai o iluzie. &pariIia ;oei reia conflictul deschis Li
explicit. *acG Mn prima secvenIG el viza numai imaginea publicG, acum se transferG Mn sfera
intimG. ;oe vrea sG"Li salveze reputaIia, de aceea se hotGrGLte sG"4 susIinG pe $aIavencu.
2ensiunea dramaticG atinge din nou un punct maxim, indus de ;oe% Eu sunt pentru
0aaencu, brbatul meu, cu toate oturile lui trebuie s fie pentru 0aaencu% n sf/r!it cine
lupt cu 0aaencu, lupt cu mine%%% Aide, 3nic, lupt, )drobe!te(m, tu care )iceai c m
iube!ti% #ituaIia conflictualG creatG de $aIavencu prin Lantaj, genereazG un conflict Mn cuplu,
conflict care, prin ezitarea lui 2ipGtescu, tinde sG modifice relaIiile dintre cei doi .Ytefan
2ipGtescu " ;oe/.
$onflictul directBimplicit apare Li Mn interiorul partidului. )l este adus Mn scenG prin
intermediul !ui 3arfiiridi Li al lui ,rKZzovenescaE$ei doi sunt indignaIi de faptul cG ;aharia,
;oe, +hiIG Ml frecventeazG pe $aIavencu, situaIie care tinde sG modifice relaIia Mntre
personaje. 1emulIumiIi de atitudinea ironic"evazivG a lui 2ipGtescu Li 2rahanache, ei trimit la
centru o telegramG Mn care Mi acuzG pe cei doi de trGdare.telegrama nu va ajunge la centru, ea
4E
va fi opritG de 2ipGtescu/. #tarea conflictualG din partid atinge punctul maxim Mn
confruntarea electoralG 3arfiiridi"$aIavencu .vezi subiectul $emagogul politic4% 5
)lementul surprizG care dezamorseazG conflictul familiei 2rahanache Li al lui
2ipGtescu cu $aIavencu este adus de ;aharia 2rahanache( el gGseLte o poliIG a lui $aIavencu.
*in nou ;aharia este rafinat. )l spune doar cG 4"a prins cu una mai boacn, fGrG sG dea
explicaIii.
PoliIa despre care vorbeLte 2rahanache este amintitG la finalul primului act, fGrG sG fie numitG
ca atare. 2rahanache amKnG rezolvarea conflictului din douG motive% unul este de naturG
politicG " hotGrKrea $entrului va stinge oricum conflictul " Li unul de naturG personalG "
plGcerea de a"i privi pe ceilalIi, branLatG la paradigma existenIei sale% rGbdare Li diplomaIie,
f/ #ituaIia conflictualG din sfera publicG este accentuatG prin apariIia candidatului numit de
$entru% &gamemnon *andanache. &nunIul fGcut de 2rahanache la sfKrLitul N adunGrii
electorale stKrneLte conflictul Mn Partid( conflictul este dezamorsat de +hiIG, prin mijloacele
tipice poliIistului. Mn cuplu, conflictul evolueazi. ;oe Ml susIine Mn continuare pe $aIavencu,
fiindcG vrea scrisoarea. PrezenIa lui *andanache este aiuritoare. )l povesteLte cum a ajuns
deputat ales% la fel cum ar fi vrut $aIavencu, prin Lantaj. *in acest moment, conflictul din
interiorul orGLelului de provincie devine un conflict general( exteriorul pGtrunde Mn interiorul
comunitGIii cu aceleaLi practici. *upG alegeri, conflictul se stinge( *andanache este ales,
cetGIeanul turmentat, fost poLtaL, aduce scrisoarea, $aIavencu, care de fricG sG nu plGteascG
pentru fals, a fugit, se Mntoarce Li conduce manifestaIia Mn cinstea noului ales.
$omedia O scrisoare pierdut are o sumedenie de situaIii conflictuale( personajele
ajung Mn situaIii conflictuale care riscG sG le strice prestigiul, relaIiile cu ceilalIi, imaginea
publicG.
Caracteri(are 1a4aria Tra4anac4e
- caracteri(are -
Personajul de comedie are o naturG derivatG din particularitGIile speciei, fiind implicat
Mntr"un conflict superficial Li prezentKnd un anume schematism care exclude profunzimea
psihologicG. Printr"o trGsGturG de caracter dominantG, el participG la realizarea comicului Li
serveLte intenIiei auctoriale de satirizare prin caricaturG a defectelor umane.
Pentru a reliefa particularitGIile de construcIie a unui erou de comedie mG voi referi la
personajul ;aharia 2rahanache din piesa lui !.L. $aragiale O scrisoare pierdut% Marele
dramaturg a Mnregistrat Hformele fGrG fond din societatea contemporanG, printr"un Hsim enorm
!i un ) monstruos.
O scrisoare pierdut a fost reprezentatG Mn premierG la 4< noiembrie 4AA>. $apodoperG a
comediografiei romKneLti, ea MntruneLte mai multe subtipuri% comedie politicG .prin conflictul
principal/, comedie de moravuri .prin temG% viaIa marii burghezii de provincie/, comedie de
caractere cu elemente de comedie sentimentalG, tragi"comedie a limbajului. &cIiunea este
plasatG, conform indicaIiilor auctoriale, Hn )ilele noastre, Mntr"o reLedinIG de judeI din zona
montanG .n capitala unui jude de munte/. *in actul al treilea aflGm MnsG cG e vorba despre
Hanul de graie 6778, cKnd, Mntr"adevGr, s"a revizuit vechea $onstituIie elaboratG Mn vremea lui
$uza. !ntervalul desfGLurGrii MntKmplGrilor cuprinde trei zile, de la declanLarea ameninIGrilor lui
$aIavencu pKnG la Mncheierea alegerilor parlamentare.
$a de obicei Mn textul dramatic, personajul este caracterizat direct, prin intermediul
didascaliilor, prin portretul fGcut de alte personaje Li prin autocaracterizare, dar mai ales
indirect, prin nume, limbaj, gesturi, atitudini, mimicG, ton, acIiuni, mediu Li relaIiile cu
celelalte personaje.
Un cadrul subiectului, ;aharia 2rahanache este un personaj principal, static,
unidimensional, realizat Mn manierG realistG, dar cu mijloacele comicului de moravuri, de
4A
situaIie Li de caracter, mai puIin prin comicul de limbaj. !mportanIa lui Mn piesG e
demonstratG atKt de frecvenIa apariIiilor scenice cKt Li de semnificaIia lor pentru evoluIia
conflictului.
#tatutul sGu e schiIat Mn liniile principale Mn lista de personaje, listG alcGtuitG conform ierarhiei
puterii Li distribuIiei Mn tabere adverse. 2rahanache e al treilea, dupG prefectul Ytefan 2ipGtescu
.reprezentantul guvernului Mn teritoriu/ Li &gamemnon *andanache .Htrimisul $entrului spre a fi
reprezentantul Mn Parlament al anonimului HjudeI de munte/. Lider local al partidului de
guvernGmKnt, prezident al multor Hcomitete Li comiIii, cu un rol politic important aLadar, MnsG
acumulKnd funcIii publice de rang secund ori onorific, Hvenerabilul ;aharia 2rahanache se va
dovedi, de fapt, adevGrata autoritate a urbei.
1umele personajului trimite, aLa cum o aratG +arabet !brGileanu Mn studiul 9umele
proprii n opera comic a lui +%:%0aragiale, la Hzaharisit, adicG bGtrKn, de modG veche, Li
Htrahana .cocG moale/, aluzie la adaptabilitatea personajului Li la Mncetineala lui molaticG. Prin
sufixul onomastic (ac'e, de origine greacG, se sugereazG apartenenIa lui la generaIia veche de
politicieni, derivatG din clasa fanariotG .ca Li 3arfuridi ori *andanache/. 2ipGtescu Li ;oe Ml
numesc Hnenea sau Hneica ;a'aria, semn al diferenIei mari de vKrstG, iar Pristanda Mi spune
Hconul ;a'aria, cu un amestec de supuLenie Li familiaritate. Pentru toIi, numele lui face corp
comun cu adjectivul Henerabil .Henerabilul d% ;a'aria &ra'anac'e/, ceea ce ar indica
autoritatea lui temutG Mn urbe Li bGtrKneIea care se pretinde omagiatG. Printr"un contrast rizibil,
fiul de la facultate Ml numeLte Htatio.
$a tip Li caracter, ;aharia 2rahanache vine din repertoriul comediei clasice, fiind
bGtrKnul ridicol, soIul Mncornorat, pGcGlitul care trGieLte Mn armonie cu pGcGlitorul.
UncG Mnainte de apariIia propriu"zisG Mn scenG, 2rahanache este amintit Mn controversa
dintre 2ipGtescu Li Pristanda privitoare la Hafacerea cu steagurile% H9u m(am plimbat eu
la luminaie n trsur cu ;oe !i cu nenea ;a'aria n tot ora!ul.. &ceastG replicG Ml aLazG
anticipativ Mn schema triunghiului conjugal, ca Li precizarea ulterioarG a lui 3GnicG despre
tabieturile matinale care"l includ% HEi nu dejunea) fr mine !i nenea ;a'aria nu iese
nainte de dejun%
!ntrarea Mn scenG se produce Mn actul !, scena <. -enerabilul e Hmi!cat .tulburat/, ceea ce i
se MntKmplG foarte rar, Li are un aer de apGrGtor al conLtiinIei morale Mn faIa mizeriilor lumii% A, 0e
corupt soietate,%%%9u mai e moral, nu mai sunt prinipuri, nu mai e nimic< enteresul !i iar
enteresul, !eLirea lui Hnainte de dejun este un semn cG ceva grav s"a MntKmplat Li, Mntr"adevGr,
rGmas singur cu 2ipGtescu, 2rahanache adoptG un ton confidenIial .9u trebuie s !tie 2oiica/ Li"i
relateazG amicului 3GnicG MntKlnirea cu $aIavencu Li Lantajul montat de acesta. Prin ;aharia
2rahanache cititorul B spectatorul este astfel informat asupra termenilor conflictului. -enerabilul
revine Mn finalul actului ! pentru a"i liniLti pe agitaIii 2ipGtescu Li ;oe cG l"a prins pe Hstimabilul cu
Halta mai boacn. &Ladar, vestitorul conflictului este Li rezolvitorul lui potenIial, dovadG a puterii
pe care o are Mn urbe printr"un control absolut, dar discret.
#cena numGrGrii voturilor din debutul actului al !!"lea dezvGluie o altG faIG a eroului, aceea
de om politic aflat Mn pline preparative electorale. -ersat, gGseLte prompt soluIii pentru a"i contrKnge
pe alegGtori sG voteze cu ei Li, abil, Mi face pe suspicioLii 3arfuridi Li ,rKnzovenescu sG creadG cG
participG la acte de putere.
Un actul al !!!"lea calitatea de regizor al vieIii politice din urbea provincialG se reflectG Mn
rolul orchestrator de la Mntrunire. &flat Hla masa pre)idenial n jeul su, agitKnd clopoIelul,
acordKnd sau suprimKnd dreptul la cuvKnt al oratorilor, 2rahanache pare un pGstor care"Li
disciplineazG turma, conducKnd"o Mn sensul dorit de el. Un acelaLi timp, Mn culise, comploteazG cu
2ipGtescu Li ;oe pentru anihilarea lui $aIavencu faIG de care se arGtase, cu ipocrizie, binevoitor.
!ntrarea Mn scenG alGturi de *andanache, Mn ultimul act, Ml face pe 2rahanache sG parG, prin
contrast, mai lucid, mai agil, mai ancorat Mn realitate decKt viitorul deputat.
47
Un contextul uralelor finale, 2rahanache are grijG sG sublinieze stabilitatea
triunghiului conjugal, tutelatG de el Mn beneficiul ambiIiilor sale politice% 9u cunosc
prefect eu, Eu n(am prefect, Eu am prietin, #n sntatea lui 3nic, = triasc pentru
fericirea prietenilor lui,
*in cele cKteva scene evocate anterior, se observG cG manifestGrile personajului se
dimensioneazG pe douG coordonate .politicG Li familialG/ care se completeazG Li se susIin
reciproc.
2rahanache este un 'omo politicus perfect adaptat societGIii sale, deLi pare un naiv Mn
relaIiile familiale.
)senIa comportamentului politic se exprimG Mn stereotipul lingvistic al personajului%
Ai puintic rbdare. *eLi pare un simplu automatism verbal, el rezumG strategia de
autoapGrare Li de conservare a puterii prin tergiversare, Mncetinire, amKnare. $u aceastG
Hdiplomaie eroul Li"a cKLtigat prestigiul de Hcetean onorabil Li de pre)ident
enerabil. MenIinerea poziIiei de putere este asiguratG Li de obedienIa faIG de $entrul
politic de la ,ucureLti despre care vorbeLte Mn termeni aproape mistici.
Un calitatea sa de Hprezident al $omitetului electoral, Mn loc sG vegheze la
corectitudinea alegerilor, 2rahanache orchestreazG Mntreaga farsG electoralG, mGsluind
voturile Li manipulKndu"i pe votanIi astfel MncKt sG"i asigure ramolitului Li ridicolului
*andanache unanimitatea, deLi este cu desGvKrLire necunoscut alegGtorilor.
Un planul vieIii private, personajul MLi cultivG stereotip douG calitGIi 6 de soI grijuliu
Li de amic loial 6 ambele de faIadG, fiindcG, asemeni tuturor eroilor comici ai lui $aragiale,
nu e capabil de sentimente veritabile. Prietenia cu 2ipGtescu este artificialG, fiind exploatatG
cu cinism Mn plan politic Li, probabil, economic% !i mie, ca amic, mi(a fcut !i(mi face
sericii. &supra personajului, $aragiale a lGsat sG planeze o dilemG care a dat naLtere unor
interpretGri antitetice. =nii critici, ca de exemplu Paul ;arifopol, considerG cG 2rahanache
cunoaLte Li MntreIine din interes adulterul ;oei, alIii .!. $onstantinescu, Mircea !orgulescu/
Ml situeazG Mn sfera prostocraIiei incurabile. *in punctul meu de vedere, ;aharia 2rahanache
este un manipulator tenace al celor din jur, inclusiv al cuplului de amorezi, MncKt ar trebui
sG"i reconsiderGm statutul% din pGcGlit, in pGcGlitor. 1aivitatea prezidentului este o mascG
din spatele cGreia observG liniLtit ceea ce el MnsuLi numeLte Hcom>dia, marea com>die a
imposturii pentru a o regiza mai profitabil. $u acelaLi calm cu care HprezideazG toatG
mascarada politicG, 2rahanache cultivG Li tihnita relaIie din triunghiul conjugal.
Caracteri(area 'nor ,er*ona6e a3late 9n rela:ie -irect;8 <te3an
Ti,;te*c' =i /4i:; Pri*tan-a - *t;,>n'l =i *l'5a
$omedia O scrisoare pierdut MLi centreazG conflictul pe cGutarea unei scrisori
pierdute, care devine motiv de Lantaj politic Li care angajeazG Mn derularea conflictului toate
personajele piesei. 2ipGtescu este cel care Mi trimite scrisoarea ;oei, soIia lui ;aharia
2rahanache, scrisoare cu nuanIe amoroase. ;oe pierde scrisoarea, ea este gGsitG de un
cetGIean turmentat, furatG de $aIavencu, pierdutG Li de el Li, ulterior, cKnd totul se aranjeazG,
regGsitG Li adusG ;oei. RelaIia Mntre 2ipGtescu Li Pristanda se circumscrie tocmai pe acest
conflict care ameninIG sG distrugG sistemul de relaIii din orGLelul de munte.
RelaIia Mntre Ytefan 2ipGtescu Li Pristanda este una de tipul stGpKn " slugG. )a se
manifestG prin douG paliere% unul social " de subordonare " Li unul inter uman " de
complicitate.
2ipGtescu este prefectul judeIului, +hiIG este poliIaiul oraLului " Li economic " +hiIG,
dupG cum declarG, are o familie numeroasG Li un salariu mic.
89
$omportamentul celor doi este conform paradigmei administrative. Pristanda aflG
MntKmplGtor, Mntr"o manierG discutabilG din punct de vedere etic, faptul cG 1ae $aIavencu
deIine o scrisoare compromiIGtoare. 2ipGtescu Mi ordonG% =(mi afli ce scrisoare e aia !i de
cine e orba% Pristanda ascultG% Ascult coane 3nic% &scultarea este tradusG de Pristanda
Mntr"o relaIie de colaborare% 2ipGtescu%... s(l lucrm pe onorabilul Pristanda% 0urat s/(l
lucrm< 2ipGtescu% stai%%% Pristanda% =tau Li empatie " dispreIul lui 2ipGtescu pentru
$etGIeanul turmentat% 2ipGtescu% ia(lpe nenorocitul sta Li, de aceea, ordinul este executat
automat de +hiIG l mpinge spre dreapta* Aide,
)locvent pentru relaIia stGpKn " slugG este Li registrul comunicGrii( el porneLte de la
cliLee tipice meseriei% s trii, am neles Li ajunge pKnG la aberaIii semantice. Mn acest sens
este elocvent dialogul Mntre 2ipGtescu Li Pristanda care surprinde momentul cKnd +hiIG Mi
relateazG lui 2ipGtescu ce crede despre el $aIavencu. 2ipGtescu%... Eu ampir, ?ai.%%%
0arag'io), Pristanda% 0urat carag'io)l%%% @ardon, s iertai, coane 3nic, c ntreb*
bampir%%% ce(i aia, bampir. 2ipGtescu% Anul care suge s/ngele poporului%%% Eu sug s/ngele
poporului,%% .Pristanda% $umneata sugi s/ngele poporului,%%% Aoleu, 2ipGtescu% Mi!el,
Pristanda% 0urat mi!el, 2ipGtescu% Murdar, Pristanda% 0urat murdar% 3ormal, fragmentul este
alcGtuit dintr"un schimb de replici scurte Li rapide, unde iniIiativa Mi aparIine lui 2ipGtescu, iar
+hiIG este mai mult ecoul replicilor Li, implicit, al gKndurilor lui 2ipGtescu. *ialogul scoate Mn
relief relaIia de subordonare, dusG pKnG la pierderea demnitGIii Li servilism din partea lui
Pristanda. Relatarea este comicG Mn mGsura Mn care poliIaiul reIine termeni la modG, al cGror
sens nu Ml MnIelege "ampir " pe care Ml rosteLte bampir, dar pe care Ml vehiculeazG cu un
orgoliu aproape nedisimulat. #ervilismul este dublat de inculturG Li linguLealG " totul orientat
spre obIinerea foloaselor personale " pe care le duce pKnG la pierderea aparentG a
personalitGIii. !deea este susIinutG de ritmul replicilor unde poliIaiul devine ecoul cuvintelor
lui 2ipGtescu% 2ipGtescu% carag'ios Pristanda% curat carag'io)< 2ipGtescu% Eu sug s/ngele
poporului%%% Pristanda% $umneata sugi s/ngele poporului% Punctele de suspensie din replica
lui 2ipGtescu, cuplate replicii revoltate a lui Pristanda, indicG lipsa de respect a celui din urmG
fiindcG MLi Mntrerupe superiorul, familiaritatea obraznicG a poliIaiului, mascatG de mirare Li
revoltG. )coul replicilor ajunge pKnG la absurd " curat murdar "aici servilismul prefGcut Li
obrGznicia se combinG cu prostia. 3ormulele prin care MLi cKLtigG bunGvoinIa stGpKnului
parcurg traseul prioritGIilor care vizeazG viaIa de familie " furG cG e sGrac Li viaIa de partid
ascultG la geamul lui $aIavencu fiindcG face parte din datoria lui de poliIist.
Pentru Pristanda, relaIia de subordonare este una de supravieIuire% -rea misie, misia
de
poliai, economicG, -'i, pup(6 n bot si pap tot, c stulul nu crede la l flm/nd Mi
spune #oIia. )l se conformeazG modelului social Mn care trGieLte, fGrG sG"Li punG probleme
morale .rGbdare Li diplomaIie model instaurat de 2rahanache/.
#cena Mn care povesteLte cum 4"a arestat pe $aIavencu este elocventG pentru
psihologia personajului. Legea este personalizatG% @roteste) n numeBe constituiei, Asta e
iolare de domiciliu .$aIavencu/ )ic* 0urat iolare de domiciliu, da umflai(V% Ci l(au umflat%
Pentru +hiIG legea face 2ipGtescu, pentru subalternii lui +hiIG, legea o face el. #lugGrnicia
este o mascG sub care se disimuleazG plGcerea de a pedepsi% am asmuit, umflai(l, :(am
ameninat c am porunc de la conu3nics(l c'inuiesc ca pe 'oii de cai% *isimularea este
vizibilGMn aparte"ul personajului% +hiIG dur, ironic, bun cunoscGtor al relaIiilor din jur, apare
singur( deLi Ml aresteazG pe $aIavencu, Ml priveLte cu ascunsG admiraIie% bun prefect ar fi
acesta% +hiIG slugarnic, apare Mn compania tuturor personajelor. 8. RelaIia de complicitate
a/ +dentificarea n teDt a elementelor care susin ipote)a% RelaIia de complicitate se
Mnscrie Mn codul etic al tuturor personajelor. 3iecare Ltie ceva despre celGlalt.
84
b/ Argumentarea ipote)ei prin comentarea unor secene% !n cazul de faIG, 2ipGtescu
Ltie cG ori de cKte ori are ocazia, +hiIG Ltie sG o foloseascG pentru sine ... tu nu e!ti biat
prost< o mai c/rpe!ti pe ici pe colo* dac nu curge, pic% :as? c !tim noi, Replica lui
2ipGtescu este voit duplicitarG. !nformaIia este publicG noi% &stfel prezentatG, ea Ml angajeazG
pe +hiIG, Ml obligG Li Mi dG autoritate Mn faIa acestuia .Pristanda% Ctii, 0um s nu !tii...
tocma?dumneaoastr s nu !tii, Micile gGinGrii sunt la vedere Li sunt Mncurajate Mn mGsura Mn
care fidelizeazG fiindcG 2ipGtescu are nevoie de oameni fideli 2ipGtescu% Ci nu(mi pare ru s
!tie, dac !ta s faci lucrurile cuminte* mie mi place s m sereasc funcionarul cu
tragere de inim%%% 0/nd e om cu credin% Yi atitudinea lui 2ipGtescu se Mnscrie Mntr"un cod
moral tipic societGIii, context Mn care, moral, nu este diferit de +hiIG. 2ipGtescu este Li el
descoperit Mn faIa lui +hiIG, doar cG relaIia de subordonare nu"i permite s"o spunG direct. *e
aceea, raporturile aduc la suprafaIG imaginea adevGratului +hiIG care Ltie cG 2ipGtescu este
amantul ;oei, prefect, proprietar Li cG trGieLte din banii lui 2rahanache. *acG nu"Li poate
spune direct opinia despre 2ipGtescu, el o face indirect printr"o adresare familiarG, coane
3nic%
$ele douG personaje vehiculeazG acelaLi model comportamental bazat pe MncGlcarea
legii, hoIie, imoralitate. 3iecare o face la nivelul social propriu Li cu mijloace care Mi stau la
dispoziIie, de aceea complicitatea este trGsGtura dominantG Mntre cei doi. RelaIia stGpKn slugG
se Mnscrie tot Mn paradigma complicitGIii( sub masca relaIiei oficiale, cei doi MLi urmGresc
propriile interese.
NUVELA PSI?OLO/ICA
MOARA CU NOROC
Ioan Sla&ici
Moara cu 1oroc, publicata la 4AA4 in volumul de debut 1ovele din popor, este un text
rePprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii traditionale. Prin observarea obiectiva a
mediului social si tipologia riguroasa, #lavici se dovedeste a fi un scriitor realist. &cesta
urmareste in Moara cu 1oroc, procesul de alterare psiho"morala a individului.
$eea ce aduce nou proza lui #lavici este o orientare manifestata spre universul actualitatii
imediate. #lavici este primul mare scriitor care reuseste sa dea prozei sale nationale un
caracter universal.
!n Moara cu 1oroc mai mult decat in oricare alta nuvela se suprapun cele doua planuri de
investigatie% cel orizontal urmarind firul desfasurarii narative a faptelor, iar celalalt relevand
dinamice deplasarilor dramatice din constiinta eroilor sai.
*in punct de vedere compozitional, nuvela este alcatuita dintr"un prolog .cap.!/, nararea in 4?
capitole a subiectului epic si un scurt fragment final cu rol de epilog . cap.'-!!/.
*rama distrugerii de sine devine tema centrala a nuvelei Moara cu 1oroc. )a se desfasoara
pe trei paliere % +hita in relatie cu sine"distrugerea increderii in sine, +hita in relatie cu
lumea"degradarea imaginii in fata lumii, +hita in relatie cu &na"degradarea relatiei dintre
soti.
!ncipitul introduce tema destinului, sugerata chiar de titlu Moara cu 1oroc" este un toponim
si o metafora in care cuvantul noroc poate fi inteles ca soarta.
Prologul consta in dialogul purtat de cizmarul +hita cu batrana lui soacra pe marginea
eventualei mutari a familiei la Moara cu noroc, han pe care ginerele al vrea sa il arendeze
pentru a"si depasi statutul social.
!n acest incipit dialogat se expun termenii unui conflict intre generatii si mentalitati. 2recand
de la mestesug la comertul intemeiat pe castigul usor, unde banul determina totul, tinerii isi
asuma o ruptura la limita cu aventura.
88
!ncipitul evidentiaza , asadar,opozitia dintre lumea traditionala cu mentalitatile, principiile si
exigentele ei si formele incipiente ale traiului modern, bazate pe inovatie.
*ecizia lui +hita de a inchiria carciuma de la Moara cu noroc poate avea semnificatia unei
sfidari a destinului. $a in tragediile antice, eroul nu intelege importanta mesajului oracular
rostit de batrana mul sa fie fericit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea
colibei tale te face fericit 6 care este o constatare, o anticipare 6 avertisment a evolutiei
personajelor. +hita nu constientizeaza gravitatea gestului pe care il savarseste, comite asadar
un hFbris, astfel producandu5se hamartia.
rbirea personajului" +hita, care nu intelege ca a pornit pe un drum gresit, se observa de la
inceput. Pustietatea locurilor rele si primejdioase de la moara nu e inregistrata ca atare de
+hita% !ara pentru +hita carciuma era cu noroc.
Peripetia se declanseaza o data cu aparitia la han a lui Lica #amadaul care schimba norocul
carciumarului in nenoroc. Lica ii impune colaborarea la afacerile lui. &stfel apare principalul
conflict, al pierderii increderii in sine.
!ntelegerea dintre cei doi marcheaza pentru +hita inceputul obisnuirii cu raul. ,anul, element
nefast aici, nu ofera libertate, ci dependenta fata de Lica.
Pactul pe care il face +hita cu Lica este un pact faustic ( +hita isi da seama ca nu poate sta la
moara fara voia lui Lica, de aceea face concesii. $u toate acestea, incearca sa se si apere% isi
angajeaza sluga, isi cumpara pistoale si caini.
2oate deciziile lui +hita de aici inainte se vor dovedi in ultima instanta gresite % anticipeaza
nepotrivit miscarile adversarului, pastreaza secrete fata de familie, refuza alianta sincera cu
Pintea si accepta in cele din urma sa intre in jocurile murdare ale samadaului. )roul tragic
traieste in continuare o stare de orbire fatala.
+hita, omul cinstit, respectat, ajunge sa fie banuit de implicarea in furtul de la arendas si in
uciderea tinerei doamne. &xa vietii lui morale se frange( se simte instrainat de toti si de
toate.&restul si judecata ii provoaca mustrari de constiinta.
Momentul de iluminare . anagnorisis/ interioara prin recunoasterea profunda a situatiei in
care se afla, e trait de +hita atunci cand se hotaraste sa"l dea prins pe Lica. +hita incepe un
joc dublu( pare ca accepta regulile impuse de Lica, dar dorinta de a"si apara familia il
determina sa colaboreze cu Pintea, comisarul.
Mentalitatea omului traditional se observa aici. !maginea publica este foarte
importanta.Rusinea de a fi fost acuzat si dus la judecata ii provoaca stari controversate.
=ltima proba a supunerii este cea a infrangerii prin sotie. !maginea relatiei dintre cei doi soti
este una tipic traditionala. &utoritatea barbatului este recunoscuta,el este cel ce ia deciziile pt.
familie.
&na observa schimbarile sotului ei o data cu aparitia lui Lica la han. $onflictul din interiorul
cuplului se acutizeaza si sub presiunea codului moral al societatii, &na traieste ea insasi un
conflict interior % dragostea pentru sotul ei, care dispare pe masura ce acesta se inchide in
sine, dorinta de a"si salva casnicia, dar si rusinea de a avea un sot talhar.
$atastrofa se consuma in momentele imediat urmatoare, intr"o succesiune sugestiva% +hita,
care a determinat destinul &nei, hotaraste moartea ei ( Lica personificare a destinului lui
+hita, porunceste uciderea acestuia, pentru ca el insusi sa se autoanihileze o data ce si"a
indeplinit rolul.
$onditia finala a eroului tragic e, intr"adevar, ambigua% de invins .in confruntarea cu Lica/,
dar si de invingator, pentru ca isi intelege vina, hFbrisul, si prin suferinta si moarte, se
purifica" ajunge la catharsis.!deea de catharsis e subliniata si de imaginea focului purificator
care mistuie scena nenorocirii de la Moara cu noroc, curatand locul.
)pilogul incheie simetric nuvela prin reluarea temei destinului % &sa le"a fost dataR
8<
MOARA CU NOROC
~ Caracteri(are -e ,er*ona6 /4ita ~
Moara cu noroc, publicata in 4AA4 in volumul de debut 1ovele din popor, este un text
reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii traditionale si un moment istoric in
dezvoltarea prozei romanesti.
$eea ce aduce nou opera lui #lavici este de fapt sondarea constiintei umane, transformarile
interioare care au loc la nivelul constiintei eroilor sai devin practic obiect si subiect al
discursului literar.
*rama distrugerii de sine devine tema centrala a nuvelei Moara cu noroc. )a se
desfGLoarG pe trei paliere% +hiIG Mn relaIie cu sine " distrugerea Mncrederii Mn sine, +hiIG Mn
relaIie cu lumea " degradarea imaginii Mn faIa lumii, +hiIG Mn relaIie cu &na " degradarea
relaIiei dintre soIi.
+hiIG, personajul principal al nuvelei, trGieLte drama distrugerii de sine. &cIiunea stG
sub semnul destinului Li al norocului. Mntreaga nuvelG este strGbGtutG de un filon moralizator.
+hiIG arendeazG o moarG devenitG han Li la Mnceput familia trGieLte bine, soacra MLi
recapGtG rolul de Lef al familiei. Prin muncG Li perseverenIG, +hiIG Li familia sunt bogaIi Li
fericiIi. 1orocul dispare pentru +hiIG odatG cu apariIia lui LicG. -iaIa lui +hiIG Li a familiei
sale intrG Mn sfera dramei " +hiIG devine tGinuitor, delator, MLi lasG nevasta cu LicG pentru a"i
Mntinde acestuia o cursG, este gelos Li o omoarG pe &na, moare Li el ucis de LicG, mort Li el la
rKndul lui. 0anul arde Li ultimele cuvinte Mi aparIin soacrei " a!a a rut $umne)eu E este o
constatare cinicG, reluKnd ideea iniIialG, dar Mn sens invers " neascultarea duce la moarte.
+hiIG, personajul principal din nuvela Moara cu noroc, trGieLte o dramG psihologicG
concretizatG prin trei MnfrKngeri% Mncrederea Mn sine, Mncrederea celorlalIi Mn el Li Mncrederea
&nei, soIia lui, Mn el.
+hiIG este MnfrKnt Mn Mncercarea de a"Li depGLi statutul social fiindcG, deLi are tGrie
sufleteascG, neLansa lui este sG se MntKlneascG cu un ins mai puternic decKt el% LicG sGmGdGul.
+hiIG este un personaj complex, Mn jurul lui se polarizeazG Mntreaga acIiune. )l intrG Mn relaIie
cu toate celelalte personaje. La Mnceputul textului, +hiIG este prezentat din perspectiva eului
social soI, tatG Li ginere( are iluzia deplinei sale libertGIi. $ap de familie, este recunoscut ca o
autoritate absolutG. Modul Mn care Mi rGspunde soacrei, exponentG a conservatorismului,
argumenteazG ideea afirmatG. Atunci s nu mai pierdem orba degeaba< m duc s orbesc
cu arenda!ul% Moara cu noroc, hanul luat de +hiIG Mn arendG, pare a fi un loc umanizat de
cKnd acesta este acolo cu familia. amenii nu mai spun cG vor opri la han, ci cG se vor opri la
+hiIG, semn al sociabilitGIii lui. $urKnd dupG acomodarea la Moara cu noroc, +hiIG trebuie
sG"i opunG rezistenIG lui LicG sGmGdGul, stGpKnul locurilor. )l nu suportG sG fie aservit% nu
crede c poi s m ii de fric< s(i fie fric de mine% #e dovedeLte o fire puternicG, un ins
energic, cu gustul aventurii. &pariIia lui LicG la han naLte gKnduri rele Mn mintea lui +hiIG,
care MncG de la Mnceput simte cG are o poziIie inferioarG faIG de acesta, cGci este Mnsurat Li Iine
la imaginea sa Mn faIa lumii. -anitatea bGrbatului este negatG prin constrKngerea autoritarG.
LicG Mi impune colaborarea la afacerile lui.
&stfel apare principalul conflict, al pierderii Mncrederii. Mn sine. *e la un moment dat, +hiIG
este pregGtit sG colaboreze, dar nu prin forIG, ci prin apropiere dar nu reau s cre)i c m ii
numai de fric, ci umblu s intru la noial cu tine% MLi dG seama cG nu poate sta la Moara cu
noroc fGrG voia lui LicG, de aceea face concesii( pe lKngG MnIelegerea cu arendaLul Li cu
oamenii puterii, mai trebuie sG ajungG la MnIelegere Li cu sGmGdGul. $u toate acestea, MncearcG
sG se Li apere( MLi angajeazG slugG, MLi cumpGrG pistoale Li cKini. +hiIG Mncepe sG"Li piardG
Mncrederea Mn sine.
8>
+hiIG, omul cinstit, respectat, ajunge sG fie bGnuit de implicarea Mn flirtul de la arendaL Li Mn
uciderea tinerei doamne. ReIinut de poliIie, +hiIG se poate elibera numai pe cauIiune. &xa
vieIii lui morale se frKnge( se simte MnstrGinat de toIi Li de toate. &restul Li judecata Mi
provoacG mustrGri de conLtiinIG pentru modul Mn care s"a purtat. *e ruLinea lumii, de dragul
copiilor, se gKndeLte cG ar fi mai bine sG plece de la Moara cu noroc.
*e acum Mn colo, reacIiile lui vor fi contradictorii. Pe de o parte doreLte sG se rGzbune, pe de
altG parte, doreLte sG"Li recupereze Li banii. +hiIG Mncepe un joc dublu( pare cG acceptG
regulile impuse de LicG Li cG Ltie de frica acestuia, dar dorinIa de a"Li apGra familia Li de a"Li
reabilita imaginea publicG Ml determinG sG colaboreze cu Pintea, comisarul. Mentalitatea
omului tradiIional se observG aici. !maginea publicG este foarte importantG. RuLinea de a fi
fost acuzat Li dus la judecatG Mi provoacG stGri controversate.
=ltima probG a supunerii este cea a MnfrKngerii prin soIie. RelaIia lui +hiIG cu &na papare la
Mnceput ca o relaIie bazatG pe dragoste Li autoritate. !maginea relaIiei dintre cei
?
doi soIi este
una tipic tradiIionalG. &utoritatea bGrbatului este recunoscutG. )l este cel care ia deciziile
pentru familie.
Prelungirea conflictului interior se rGsfrKnge asupra relaIiei dintre soIi, relaIie care
devine tot mai MncordatG. &na ajunge sG"Li piardG Mncrederea Mn soIul ei Mn momentul cKnd Ml
bGnuieLte cG l"ar fi ajutat pe LicG la uciderea tinerei doamne. RuLinea de a"4 vedea arestat Li
judecat alGturi de LicG este mult prea mare pentru ea. $onflictul din interiorul cuplului se
acutizeazG Li sub presiunea codului moral al societGIii. &na trGieLte ea MnsGLi un conflict
interior% dragostea pentru soIul ei, care dispare pe mGsurG ce acesta se Mnchide Mn sine, dorinIa
de a"Li salva cGsnicia, dar Li ruLinea de a avea un soI tKlhar.
$omportamentul ei faIG de LicG se schimbG radical Mn urma procesului. &na trGieLte cu
impresia cG LicG este cel care i"a salvat soIul de la Mnchisoare Li de aceea MLi schimbG
atitudinea faIG de el. Mncetul cu Mncetul, cKnd vede cG +hiIG continuG sG aibG un comportament
ciudat, fGrG sG"i explice cauza, &na Mncepe sG"Li piardG de tot Mncrederea Mn soI. Mai mult,
comparKndu"i pe cei doi, ea descoperG adevGrata virilitate Mn LicG Mn timp ce +hiIG i se pare
un fricos. $eea ce nu MnIelege ea este faptul cG, din cauza ei, din Jcauza dragostei pentru ea,
+hiIG nu"Li permitea un rGzboi deschis cu LicG. &na nu realizeazG cG ea reprezintG de fapt
punctul vulnerabil al lui +hiIG. &ceastG neMnIelegere o face sG"i cedeze lui LicG. $rima din
final, cKnd +hiIG o ucide pe &na are semnificaIiile unui act de dragoste( uciderea &nei este
fGcutG din dragoste, +hiIG dorind sG"Li scape soIia de chinul pGcatului.
1uvela se Mncheie Mn stilul moralizator Mn care a Mnceput. *upG moartea celor doi soIi,
oamenii lui LicG dau foc Morii cu noroc. #ingurii care rGmKn Mn viaIG sunt copiii Li bGtrKna,
cGreia Mi este oferitG ultima replicG% Mmplinirea destinului.
ALE@AN.RU LAPUSNEANUL- n'&ela
i*torica
$ostache 1egruzzi a fost un reprezentant de seama al generatiei pasoptiste . epoca
pasoptista se fixeaza intre 4A<9"4A@9, alti reprezentanti fiind -asile &lecsandri, *imitrie
,olintineanu, !.0. Radulescu / si cel dintai prozator romantic. $reatia artistica care l"a
consacrat este nuvela de inspiratie istorica H &lexandru LapusneanulJ, publicata in revista
*acia literara in 4A>9. 1uvela constituie una dintre primele manifested reunite ale
literaturii romane de inspiratie istoriea si in acelasi timp modelul estetic al nuvelei istorice
in literatura noastra. Prin calitatile structurii, compozitiei si stilului artistic este o
8?
capodopera a acestei specii. !ntertextele la care se raporteaza $onstache 1egruzzi sunt
Letopisetul 2arii Moldovei de +rigore =reche .capitolul intitulat 0and au omorcit
AleDandru Voda FG de boieri4 si din cronica lui Miron $ostin. !n pagini memorabile
nuvelistul concentreaza intainplari sangeroase petrecute vreme de cinci ani .intre 4?@> si
4?@7/,cat a durat cea de"a doua domnie a lui &l. Lapusneanul. 2otusi, nuvelistul recurge la
cateva licente istorice, topind elementele factuale in fictionalitate.
pera lui 1egruzzi este eterogena% un ansamblu de elemente romantice, realiste
clasice. *e exemplu, nuvela &.L. uneste trasaturi variate care fixeaza doctrina clasica,
romantica, realista. )lementele realiste sunt atentia acordata mediului, a vestimentatiei,
credibilitatea faptelor . unele elemente narative sunt semnalate in istorie/, naratorul
obiectiv, omniscient.
Pentru a sublinia unele efecte, 1egruzzi a folosit retele romantice% antiteza Lapusneanu"
doamna Ruxanda. &ntiteza angelic" demonic . specifica psihologiei contrastelor / are un rol
bine determinat% H numai raportata la umanitatea ei, putem intelege marginile criminalitatii
lui LapusneanulJ . *. Popovici/. $ompasiunii pe care o arata Ruxanda victimelor
domnitorului, Lapusneanu ii opune cinismul unui scenariu sangeros. &spectele romantice ale
nuvelei tin si de alegerea temei . interesul pentru istorie, pentru trecutul national si pentru
personaje exceptionale, iesite din comun /. Lapusneanul este vazut ca un personaj demonic
cu manifestari patologice , un adevarat monstru. )l este un demon alcatuit din contraste
puternice % autocrat luminat dar si conducator stapanit de tenebre, luciditate B paranoia,
stapanire de sine B impulsivitate, sadism, sinceritate in anumite momente B disimulare/ 2ot de
viziune romantica tine si structura de roluri a nuvelei % personaje contrastante ca pozitie
sociala si interese. &ntiteza poate fi descoperita si in evolutia subiectului % personalitate
puternica, o vreme capabil sa"si afirme in exclusivitate vointa si libertatea extrema .pana la
aceea de a lua viata altora/, el se dovedeste in cele din urma vulnerabil, supus destinului si
este ucis de cei care la un moment dat parusera cei mai slabi in fata vointei sale. *e
asemenea interesul pentru folclor, in nuvela existand elemente populare. =n element
romantic important este stilul in care este scrisa nuvela. 3raza lapidara, rezumativa
. H &cesta fel fu slarsitul lui LapusneanulJ produce o intorsatura de limbaj cu o deosebita
frecventa in povestirile romantice ale vremii/.
*aca ne referim si la constructia nuvelei, trasaturile trimit spre clasicism % echilibrul
compozitiei . patru capitole de scurta intindere asemanatoare celor patru acte dintr"o piesa
de teatru/, evolutia gradata a conflictului .tensiunea dintre boieri [i Lapusneanul sporeste
gradat in fiecare capitol/, mesajul nuvelei .tiranul este omorat la sfarsit tocmai de sotia sa/ .
*e echilibrul clasic ne aminteste si stapanirea limbajului . exista o proportie perfecta intre
elementele lexicale apartinand fondului comun al limbii si cele ce tin de categoria
arhaismelor si a neologismelor. 1uvela poate fi citita fara dificultati, moldovenismele se
contopesc cu arhaismele fara a se apela la ele in exces iar neologismele, desi nu intotdeauna
perfect adaptate la sistemul limbii sunt inserate cu masura incat aproape ca nu sunt
observate nici de specialisti.
2!2L=L, prim corpus literar, anunta protagonistul al carui destin va reprezenta axa
textului. $a personaj titular se observa formularea articulata hotarat a numelui sau in
maniera rostirii arhaice. !ntentia naratorului este de a evoca evenimente din istoria Moldovei
dar si in egala masura aceea de a revela o figura de exceptie a acesteia.
1uvela istorica are o constructie riguroasa repartizata in patru capitole de scurta
intindere, precedate de cate un motto ce esentializeaza intamplarile relatate % H $aca oi
numa reti, eu a reu,J simbolizand vointa de neclintit a eroului de a recastiga tronul tarii
cu orice pret( Ai sa dai sama $oamna RJ anunta, asemenea vocii oraculare ,
8@
deznodamantul fatidic ce planeaza asupra familiei lui Lapusneanul ( $apul lui Motoc vrem
exprima dorinta ce concentreaza ura poporului impotriva lui Motoc pe care il acuza de
initierea tuturor faradelegilor stapanului sau ( H *e ma voi scula pre multi am sa popesc si eu
J reprezinta o amenintare funesta a eroului aflat pe patul mortii la adresa celor care
indraznisera sa"4 calugareasca excluzandu"4 din viata civila. !n fiecare dintre cele patru
capitole se produce o schimbare de decor. Prima parte se petrece la granita de la 2ecuci,
partea a doua in palatul de la !asi, partea a treia la ,iserica Mitropoliei si la palat, in sala de
ospete, iar partea a patra se desfasoara in cetatea 0otinului.
)xpozitiunea si intriga apar in capitolul !. )xpozitiunea este in stil cronicaresc ,
rezumativ si foarte precis % Hlaco Eraclid, poreclit $espotul, perise ucis de bu)duganul lui
=tefan &omsa , care acum carmuia teara, dar AleDandru :apusneanul , dupa infrangerea sa
in doua randuri, de ostile $espotului, fugind la 0onstantinopol, i)butise a lua osti turcest sii
se inturna acum sa i)goneasca pre rapitorul &omsa si sa ia scaunul pre care nu l(ar fi
pierdut de n(ar fi fost andut de boieri% J !ntriga are loc intre &.L. . care doreste sa"si
recapete tronul / si vointa boierilor care se tem de razbunarea lui. #olia de boieri . vornicul
Motoc, postelnicul -everita si spatarii #pancioc si #troici exprima atitudinea intregii clase a
boierilor asupra careia se va revarsa mania voievodului. 1aratorul le construieste fiecaruia
dintre acestia cateva trasaturi de personalitate % Motoc e viclean si intrigant, -everita e
dusman vechi al lui Lapusneanul iar #pancioc si #troici sunt tineri si ii insotesc pe ceilalti
numai din iubire pentru tara pe care vor sa o protejeze de navala strainilor. $unoscator al
vulnerabilitatilor umane, prevazator si viclean, L. il pastreaza pe langa sine pe Motoc ,
prevestind destinul celorlalti boieri moldoeni* &e oi cruta, caci imi esti trebuitor ca sa
ma mai usure)i de blastamurile norodului% =unt alti trantori de care trebuie curatat stupul "
$apitolul !! corespunde desfagurarii actiunii % plecarea lui 2omsa de pe tron, inscaunarea
lui Lapusneanul, persecutiile sadice la care ii supune pe boieri , reactia de spaima a acestora,
organizarea armatei pe baza mercenarilor, scena dialogului dintre &.L. [i doamna Ruxanda .
*ispar din prim"planul naratiunii -everita, #pancioc si #troici, este mentinut ca personaj
important Motoc si este introdus de catre narator un personaj de structura antitetica in raport
cu &.L si anume doamna Ruxanda.
$apitolul al !!!"lea este concentrat pe punctul culminant al actiunii % uciderea celor >E de
boieri. Pregatit minutios si in taina, macelul este prefatat de sosirea domnitorului la
Mitropolie unde fusesera chemati toti boierii. 2ine in fata boierilor un discurs ipocrit in care
isi cere iertare pentru faptele sale sangeroase si ii invita pe toti la un ospat. La sfarsitul
ospatului conform unui scenariu gandit cu sange rece, >E de boieri sunt omorati de
mercenarii domnitorului travestiti in slujitori. *e asemenea naratorul prezinta in acest
capitol si deznodamantul lui Motoc care va fi strivit de vointa domnitorului si de furia
poporului dezlantuit.
$apitolul !- cuprinde deznodamantul actiunii. &.L. se refugiaza in cetatea 0otinului dar se
imbolnaveste de o boala grava. !ntr"un moment de ratacire si delir halucinator, de teama
pedepsei divine, cere sa fie calugarit. !nsa cand se trezeste din lesin, amenininta ca il va
ucide pe unicul sau fiu, ,ogdan. #pancioc si #troici, ce fagaduisera lui Lapusneanul sa se
intoarca inainte de moartea lui, vin sa"4 vada pe patul mortii. bligata sa aleaga intre sot si
fiu, Ruxanda ii da celui dintai otrava adusa de boieri.
2ema nuvelei este bipolara % istoria , nuvela prezentand o pagina sangeroasa din istoria
Moldovei reprezentata de a doua domnie a lui &.L si puterea si modul in care dorinta de
putere alieneaza omul.
Prin toate trasaturiel enuntate mai sus% conflicte puternice, intriga riguros construita,
un singur fir narativ, creionarea unui personaj puternic si bine individualizat, &lexandru
8E
Lapusneanul se constituie intr"o nuvela istorica, o reusita certa a literaturii romane, meritul
lui 1egruzzi fiind acela de a fi creat un personaj memorabil intr"o scriere exemplara.
CARACTERI1AREA LUI LAPUSNEANUL
Personajul, ca element de baza in arta naratiunii, purtator al mesajului artistic, devine
exponentul unui intreg complex de ideologii, prin insasi natura existentei sale in cadrul
textului.
!n contextual literaturii romane, nuvela istorica si"a atins apogeul expresiei prin
personalitatea lui $ostache 1egruzzi, a carui scriere &lexandru Lapusneanul, publicata in
primul numar al revistei *acia literara, urmareste indeaproape programul propus de M.
\ogalniceanu% acela de a crea o literature autonoma de inspiratie locala.
$aracterul romantic al nuvelei rezida si din modelul uman surprins. Romanticul, ca
realitate duala, antagonica, este un spirit complex, un solitarF, un revoltat sau o fiinta
superioara.
&lexandru Lapusneanul, actantul nuvelei omonime, este un spirit plat, egal cu sin
insusi, pe parcursul intregii desfasurari a actiunii. &ctiunile sale penduleaza intre sublime si
grotesc, intre exceptional si derizoriu, intre ura .manifestata pentru lumea neinsemnata/ si
setae de razbunare% *e ma voi scula, pre multi am sa popesc si euR
3iind personaj romantic, Lapusneanul se constituie ca eu agocentric, dimensiune
existentiala unitara, nedispersata si nepulverizata in existenta lumii. Romanticul se constituie
ca centrul.+eorge Poulette/, are vocatia intangibila a centralitatii.
*esi nu este un individ superior, care isi transcede conditia comuna, desi nu este un
amator al evaziunii spirituale, &lexandru Lapusneanul este un personaj romantic, tipologie
relevata de alienarea sa, de esenta sa maladica, negatica, de inadaptat involuntarF intr"un
univers sufficient in suficienta sa. $u toate ca mitul romanticului implica adesea mitul
creatiei, domnul Moldovei nu este un demiurg, un geniu al productivitatii. 2otusi, il putem
considera un generator al maleficului, un creator negativ .seara macelului, desele schingiuiri
ale boierilor/. Piramida facuta din capetele boierilor, realizata de Lapusneanul .ca leac de
frica pentru sotia sa prea sensibila/ poarta in sine amprenta unei incapacitate spirituale de a"
si exteriorize eul intr"un mod benefic. #cena macelului implica vizionarism, simt launtric
care guverneaza mersul geniului, contemplare de sine pt a ajunge la forme clare pt a depasi
imanenta individuala si a cuceri transcendenta. ,eguind, in studiul #ufletul romantic si visul,
prefigure o imagine asemanatoare personajului 1egruzzian( Lapusneanul descinde in
intimitatea eului si devine un creator al neantului. *omnitorul moldovei, se incadreaza in
tipologia romantica propusa de +.$alinescu .classicism, romantism, baroc/, fiind o fire
irationala, un descentrat moral, un inadaptat.
Lapusneanul se prefigureaza ca exponent al unui trecut istoric, dramatic, nu numai de
personalitati luminoase, ci si de contraexemple. )ste prins in acea realitatea duala,
antagonica, specifica )vului Mediu, conflictul exterior rasfrangandu"se si asupra
dimensiunii sale interioare.
$ostache 1egruzzi ii anuleaza personajului sau profunzimea, prin insusi caracterul
dualist al acestuia, tandemul intre figura mareata, specifica oricarui domnitor si aparent
proprie acestuia, si imaginea unui conducator sangeros, a carui viziune asupra unui leac de
frica o reprezinta un intreg macel, aplatizeaza profunzimea identitatii.
Lapusneanul exprima simplitatea unei existente marunte, dar care capata veridicitate
prin impactul violent pe care personajul il are asupra constiintei supusilor sai.
8A
*omnitorul Moldovei ajunge la un sfarsit existential de mare anvergura, determinat de boieri,
de mitropolit si de sotia sa Ruxanda, in raport cu a carei individualitate s"a aflat intr"o
pronuntata antiteza, in mod specific romantic. 3iind otravit de aceasta, el nu are nici o putere
asupra propriului destin, moartea lui devenind o fatalitate. )pisodul final poarta cu sine un
tragism romantic, incheiata insa in mod pozitiv prin inlaturarea elementului negative.
Modelul uman promovat de 1egruzzi este cel al tiranului, al despotului, al finite al carei
substrat are menirea de a provoca.
Personajul inglobeaza prin evolutia sa, prin atitudinile sale, prin idei si actiuni, intr"o
transpunere metaforica, evolutia, atitudinea si ideile unei intregi epoci.
!n concluzie, &lexandru Lapusneanul 6 personaj negative prin excelenta" intruchipeaza
modelul entitatii supuse destinului, prefigurandu"se ca individualitatea ce reflecta expresia
fatalitatii.
BASMUL
Povestea lui Harap-Alb, ba*) c'lt
1asmul este o specie popularG sau cultG a genului epic, unde structura epicG se .supune unor"
stereotipii. )le vizeazG formula introductivG, formula finalG Li structura .narativG. 3ormula
iniIialG este compusG din trei termeni. =nul care aratG o existenIG HA ?jost odat4, al doilea
neagG existenIa Hca nici odat%%%4, iar al treilea este compus dintr"o serie de circumstanIe
temporale care induc punctual fantasticul. 3ormula finalG are un rol invers decKt cel al
formulei iniIiale. Modelul structural al basmului conIine o situaIie ] iniIialG de echilibru, un
eveniment sau o secvenIG de evenimente care deregleazG I echilibrul iniIial, acIiunea
reparatorie, marcatG de cele mai multe ori printr"o aventurG M eroicG, refacerea echilibrului Li
rGsplGtirea eroului.SMotivele din basm se grupeazG Mn perechi opoziIionale% lipsaB lichidarea
lipsei, interdicIieB MncGlcarea interdicIiei, MncercGriB lichidarea MncercGrilor, violenIGB lichidarea
violenIelor. 2ema basmului este lupta binelui Mmpotriva rGului.
@oestea lui Jarap(Alb este un basm cult de !on $reangG, care reprezintG o sintezG de
motive epice cu o circulaIie foarte largG. RespectKnd tiparul basmului, textul Mncepe cu o
3or)'l; intro-'cti&;8 Amu cic era odat, care avertizeazG cititorul asupra intrGrii Mntr"o
lume a poveLtii. #pre deosebire de basmele populare, unde formula introductivG este compusG
din trei termeni, unul care atestG o existenIG, Ha fost odat4, altul care o neagG .ca niciodat4
Li, cel din urmG, format dintr"o serie de complemente circumstanIiale de timp care induc
fantasticul, aici intrarea eD abrupto Mn text% era odat un craiu, care aea trei feciori%%%
situeazG deocamdatG textul la intersecIia dintre povestire Li basm. #tructura textului
corespunde basmului. :ipsa este marcatG de scrisoarea lui -erde" MmpGrat Li se concretizeazG
Mn absenIa bGrbatului, de aceea el Ml roagG pe fratele lui sG i"4 trimitG pe cel mai bun dintre
bGieIi ca sG rGmKnG urmaL la tron. =rmGtoarea etapG este cutarea eroului% Mn basm, ea se
concretizeazG prin Mncercarea la care MLi supune craiul bGieIii% se MmbracG Mn piele de urs Li iese
Mn faIa lor de sub un pod. $onform structurii formale a basmului cel care reuLeLte sG treacG
proba este fiul cel mic( el trece proba din douG motive% primul, se Mnscrie Mn etapele iniIierii cu
ajutorul dat de #fKnta *uminecG, care Mi spune sG ia armele tatGlui Li calul care va veni la tava
cu jGratic( al doilea este de naturG personalG. )l devine protagonistul acIiunii. 3iul cel mic
este curajos. Podul reprezintG, Mn plan simbolic, limita lumii cunoscute " lumea MmpGrGIiei
craiului unde codul comportamental este bine cunoscut de fiul cel mic " Li punctul iniIial al
unui spaIiu necunoscut. *e aceea tatGl Mi dG Mn acest loc primele indicaIii despre noua lume% sG
se fereascG de omul spKn Li de MmpGratul RoL Li Mi dG piele de urs. *in acest moment
debuteazG a doua etapG a basmului% n!eltoria% Pe drum, fiul cel mic al craiului se MntKlneLte
cu un om spKn care Mi cere sG"4 ia Mn slujba lui. ,Giatul refuzG de douG ori, dar a treia oarG
87
spKnul reuLeLte sG"4 MnLele% ajunLi la o fKntKnG, spKnul intrG Li se rGcoreLte, apoi Ml sfGtuieLte
pe bGiat sG facG acelaLi lucru. 3iul craiului, boboc tn felul su la trebi de aieste, se potrie!te
=p/nului, !i se bag n f/nt/n, fr s(l trsneasc prin minte ce i se poate nt/mpla%
Momentul este important pentru imaginea fiului de crai dinaintea MncercGrilor. 2rGsGtura
vizatG este naivitatea, trGsGturG marcatG direct de autor " fiind boboc la trebi din aiestea,
0arap"&lb nu intuieLte cG #pKnul, antagonistul sGu, are intenIii ascunse. 1aivitatea eroului e
foarte importantG Mn evoluIia conflictului, MntrucKt textul urmGreLte tocmai maturizarea lui
0arap"&lb. 1aivitatea se Mnscrie Mn codul ritual al iniIierii prin care trece fiul craiului.
&titudinea empaticG a naratorului este menitG sG sporeascG tensiunea dramaticG Li sG inducG
un principiu etic.
#pKnul Mi furG scrisorile Li Mi dG un nume 0arap"&lb. Mi spune cG va trebui sG moarG Li sG Mnvie
ca sG"Li recapete identitatea. &stfel, fiul de crai ajunge la -erde MmpGrat Mn rol de slugG a
spKnului. ncercrile echivaleazG cu diverse probe ale ascultGrii, MndemKnGrii, curajului,
colaborGrii Li cumsecGdeniei, probe esenIiale pentru un viitor MmpGrat. *in punctul de vedere
al simbolisticii basmului, MncercGrile sunt probe de iniIiere. 0arap"&lb va trebui sG aducG
sali din +rGdina =rsului, pietrele preIioase din PGdurea $erbului Li pe fata MmpGratului RoL.
=ltima probG presupune o altG serie de probe, prin care MmpGratul RoL tinde sG"Li pGstreze fata
.casa MnroLitG, ospGIul, fuga fetei, alegerea macului de nisip, ghicitul/. &ceste probe se
constituie ca un basm Mn interiorul basmului iniIial. !deea este importantG Mn mGsura Mn care
demonstreazG ingerinIa autorului HcultJ Mn structura formalG a basmului. 2rebuie menIionat
faptul cG secvenIa iolenei lipseLte din acest context, dar aceasta este adusG Mn final, ca sG
sporeascG tensiunea epicG. :ic'idarea ncercrilor se face datoritG ascultGrii Li a personajelor
adjuvante% calul, #fKnta *uminicG, crGiasa furnicilor, crGiasa albinelor, +erilG, 3lGmKnzilG,
#etilG, PGsGri"LGIi"LungilG Li chilG. :ic'idarea n!eltoriei debuteazG la sfKrLitul ultimei
probe. 0arap"&lb se Mntoarce cu fata MmpGratului RoLu, care dezvGluie adevGrata lui identitate(
Mncercarea spKnului de a"4 ucide pe 0arap"&lb .o formG a momentului iolenei4 este ratatG.
)pisodul cuprinde scena tGierii capului lui 0arap &lb Li a reMnvierii lui de cGtre fata
MmpGratului. &bia acum se realizeazG cu adevGrat momentul lic'idrii n!eltoriei% Prin
moartea Li prin reMnvierea sa, 0arap, &lb va trece Mntr"o altG etapG existenIialG. Prin moarte
simbolicG 0arap &lb cel naiv lasG locul bGrbatului matur. Mn realizarea acestui episod,
$reangG uzeazG de cKteva motive populare a cGror recurenIG Mn basmele romKneLti le conferG
valoare simbolicG. Motiul apei moarte .care MncheagG, coaguleazG/ este MnsoIit de motiul
apei ii care nie* apa este simbol al vieIii Li al regenerGrii acesteia. Motiul nierii este
urmat de motiul nunii finale prin care se confirmG maturizarea eroului. *in acest moment
poate fi MmpGrat. 3inalul este practic lic'idarea lipsei care a generat situaIiile conflictuale.
Mncheierea basmului pGstreazG formula final, care readuce cititorul din lumea
fantasticG% Ci a inut eselia ani ntregi, !i acum mai fine nc< cine se duce acolo, be !i
mn/nc Mn lumea realului +ar pe la noi, cine are bani, bea !i mn/nc, iar cine nu, se uit
!i rabd%
3ragmentul se referG la momentul Mn care eroul pleacG cu #etilG, chilG, 3lGmKnzilG,
PGsGrilG"LGIi"LungilG, +erilG, sG o aducG pe fata MmpGratului RoL.
#tilistic, textul introduce un respiro Mn poveste printr"o cugetare a autorului "narator Li prin
anunIarea vecinGtGIii lui imediate cu eroii basmului. Mndoiala participativG " or reu!i sau nu
or reu!i " este afirmatG, dar imediat negatG prin obiectivitatea impusG " naratorul este obligat
sG spunG povestea pKnG la capGt. )l este vocea care va povesti MntKmplGrile Li va afla finalul
lor o datG cu cititorul. Registrul lexical este unul de naturG ludic"meditativG. )nunIurile sunt
niLte expresii paremiologice versificate care Mn primul paragraf caracterizeazG relaIiile
interumane dintr"o perspectivG frustram pesimistG. !deea nu este legatG de stilul autorului "
$reangG nu este pesimist "ci este legatG de angajarea naratorului. &firmKnd cG lumea este
<9
structuratG inegal, el deplKnge de fapt soarta lui 0arap"&lb silit de spKn sG treacG prin multe Li
periculoase evenimente. Angajarea subiecti a naratorului este ameliorat prin folosirea
g'ilimelelor " ideile nu i aparin, ci sunt preri generale%
*imensiunea fantasticG a spaIiului este sugeratG prin fixarea celor douG MmpGrGIii% una
la o margine a lumii Li cealaltG la altG margine a pGmKntului. #paIiul rGmKne orizontal. 1u
existG, ca Li basmele populare, douG tGrKmuri strict delimitate .tGrKmul de sus Li tGrKmul de
jos/, care corespund binelui Li rGului. &pare, Mn schimb, o geografie recognoscibilG Mn
descrierea spaIiului.
Caracteri(area l'i ?ara,-Alb
$a orice basm, Povestea lui 0arap"&lb ilustreaza o alta lume decat cea reala,
personajele fiind imparati si crai, #f. *uminica, animale si gaze fermecate, eroi cu trasaturi
fabuloase, alaturi de personaje realiste aduse de !on $reanga din 0umulestiul natal, ceea ce"i
confera acestei creatii originalitate inconfundabila.
Personajele sunt reale si fabuloase, acestea din urma avand puteri supranaturale si
putandu"se metamorfoza in animale, plante, insecte, prin leacuri miraculoase.
0arap"&lb, fecior de crai, este un 3at"3rumos din basmele populare, destoinic si
curajos, dar ramane in zona umanului, fiind prietenos, cuminte si ascultator, ca un flacau din
0umulesti. )l este un personaj pozitiv si intruchipeaza inaltele principii morale cultivate de
orice basm% adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, curajul, trasaturi ce reies indirect din
intamplari, fapte, din propriile vorbe si ganduri, si direct din ceea ce alte personaje spun
despre el.
$alatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere a flacaului in vederea
formarii lui pentru a deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si"o intemeieze. )l
parcurge o perioada de a deprinde si alte lucruri decat cele obisnuite, de a invata si altee
aspecte ale unei lumi necunoscute pana atunci.
#emnificatia numelui reiese din scena in care #panul il pacaleste pe fiul craiului sa
intre in fantana. 1umele lui este un oximoron, acesta insemnand negru alb .
3aptele eroului raman si ele in limita umorului, probele care depasesc sfera realului
fiind trecute cu ajutorul celorlalte personaje, inzestrate cu puteri supranaturale. Lipsit de
experienta, boboc in felul sau , mezinul craiului devine sluga spanului, isi asuma si numele
de 0arap"&lb, dovedind in acelasi timp loialitate si credinta fata de stapanul sau, isi respecta
cuvantul dat.
$instit din fire, 0arap"&lb, nu"l tradeaza niciodata pe #pan, desi un stapan tiran ca
acesta ar fi meritat.
Probele la care il supune #panul sunt menite a"l deprinde pe flacau cu greutatile vietii,
cu faptul ca omul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viata ta. $a si in viata reala, flacaul
este ajutat de cei mai buni prieteni ai sai.
0arap"&lb este umanizat, el se teme, se plange de soarta, cere numai ajutorul acelora
in care avea incredere, semn ca invatase ceva din experienta cu #panul.
!n aceasta perioada a initierii, 0arap"&lb cunoaste dragostea aprinsa pentru o fata de
imparat, care vine, asadar, din aceeasi lume cu el, pregatindu"l pentru casatorie, unul dintre
reperele finale ale devenirii sale.
$a si critica, 0arap"&lb parcurge o perioada de formare a personalitatii, care, desi
inzestrat cu importante calitati, are slabiciuni omenesti, momente de tristete si disperare, de
satisfactii ale invingatorului, toate conducand la desavarsirea lor ca oameni
<4
TRA.ITIONALISMUL
ION PILLAT + AICI SOSI PE VERMURI
Tra-itionali*)'l este un curent cultural care, asa cum sugereaza si numele, pretuieste,
apara si promoveaza traditia, perceputa ca o insumare a valorilor arhaice, traditionale ale
spiritualitatii si expuse pericolului degradarii si eroziunii. notabila incercare de conservare
a valorilor traditiei romanesti se regaseste in activitatea poporanismului si samanatorismului,
care s"au manifestat pregnant in primele doua decenii ale secolului al ''"lea si a caror
reactie a avut si un aspect negativ, deoarece adeptii acestor curente au respins cu fermitate
orice tendinta de modernizare a literaturii nationale.
!n perioada interbelica, directia traditionalista s"a regasit, la nivel ideatic, in
programul promovat, in principal, de reviste cu orientari politice distincte%
- A/an-ireaA, revista aparuta la $luj in 4784, s"a situat de la inceput pe o linie traditionala,
propunandu"si sa apere Jromanismul, adica ceea ce e specific Jsufletului nationalJ. $eea ce
aduce nou ideologia gandiristilor este promovarea in operele literare a credintei religioase
ortodoxe, care ar fi elementul esential de structure a sufletului taranesc. pera cu adevarat
romaneasca trebuia sa exprime in modul cel mai inalt specificul national " JethosulJ " prin
promovarea si ilustrarea ideii de religiozitate, cautand sa surprinda. particularitatile sufletului
national prin valorificarea miturilor autohtone, a riturilor si credintelor stravechi. *intre
poetii care au aderat la aceste idei si care le"au ilustrat in operele lor pot fi mentionati% Lucian
,laga, !on Pillat, -asile -oiculescu, 1ichifor $rainic etc.
] JViata ro)anea*caJ, revista aparuta in doua serii la !asi, a avut in prima perioada .479@"
474@/ o orientare poporanista, adica o simpatie exagerata pentru taranul obosit si asuprit. !n
4789 revista si"a reluat aparitia tot la !asi, sub conducerea lui +arabet !braileanu,
schimbandu"si atitudinea, deoarece dupa primul razboi mondial taranii primisera pamant si
drept de vot, de aceea in noua conceptie Jva ramanea sentimentul de simpatie si solidaritateJ
fata de taranime, Jdar nu mila, nu vina, nu datoriaJ. rientarea generala a revistei va continua
sa fie in spiritul unei democrafii rurale. $olectivul redactional era alcatuit din nume de
prestigiu precum Mihail #adoveanu, +ala +alaction, !onel 2eodoreanu,
&l. Philippide, +. $alinescu, care au atras in paginile revistei opere ale unor scriitori
importanti ai literaturii romane% Liviu Rebreanu, ctavian +oga, 2udor &rghezi, Lucian
,laga, !on Pillat, !on ,arbu, 0ortensia Papadat",engescu etc.
] ASa)anator'lA, revista de cultura si literatura aparuta la ,ucuresti intre 8 decembrie 4794
si 8E iunie 4749, a fost condusa pe rand de &l. -lahuta si +.$osbuc .4794"4798/, 1icolae
lorga .479?"479@/ si &.$.Potiovici .4797/. &rticolul"program intitulat JPrimele vorbeJ
reactualizeaza directiile J*aciei literareJ .4A>9/ si cheama scriitorii Jin jurul aceluiasi
standard pentru binele ai inaltarea neamului romanescJ. #amanatoristii se opuneau
influentelor straine, considerate primejdioase pentru cultura nationala, $osbuc sustinand
ideea necesitatii unui ideal, a unei literaturi care sa lumineze poporul. 1icolae lorga
promoveaza conceptia intrarii in universalitate prin nationalism, integrand esteticul in etnic.
$ei mai reprezentativi poeti au fost +. $osbuc, &l.-lahuta si #t..!osif.

Tra*at'rile tra-itionali*)'l'i8
intoarcerea la originile literaturii(
ideea ca mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor(
promoveaza problematica taranului(
pune accent pe etic, etnic, social(
cultiva universul patriarhal al satului(
proza realista de reconstituire sociala(
<8
istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie, dar intr"un mod exaltat(
ilustrarea specificului national, in spirit exagerat
$apodopera a liricii romanesti, dupa cum o considera +eorge $alinescu, poezia Aci
sosi pe remuri face parte din volumul @e Arges in jos .478</ al lui !on Pillat. 2ema sa "
timpul vazut ca trecere intrepatrunsa cu biografia umana si cu varstele efemere ale fiintei "
confera strofelor de respiratie neoclasica .4A distihuri si trei versuri leitmotivice cu masura
ampla, de 4< silabe/ o tonalitate solemna, melancolica. !nca din titlu se contureaza relatia
intre loc .HaciJ/ si timp .Hpe vremuriJ/. #patiul este elementul stabil, sustras devenirii, din
aceasta relatie. &dverbul HaiciJ desemneaza un topos ce isi subordoneaza dimensiunea
temporala a unui prezent etern si, explicit, o alta, perspectivica, a identificarii fizice si
sufletesti a fiintei cu spatiul pe care"4 resimte ca apropiat si a carui parte constitutiva este.
Locul pe care HaciJ il desemneaza este Hcasa amintiriiJ "structura in genitiv"dativ trimitand
spre o casa devenita posesiune sufleteasca, proprietate aflata in stapanirea memoriei. $el de"
al doilea element, HvremurileJ, contine sugestia fulguratiei, a trecerii surprinse in clipa ei de
gratie, eternizate insa in amintire. *aca locul, cu lanurile sale de secara, cu sirul eminescian
de plopi, cu umbrele berzelor neschimbate in rotirea anotimpurilor, pare acelasi, vremurile
sunt mereu altele% un HatunciJ al bunicii $aliopi, tanara subtiratica ce"si innobileaza iubirea
cu reflexul romantic al poeziei epocii, 0eliade si Lamartine, si un HacumaJ al noului cuplu
constituit in timpul modern al HtrenurilorJ si al distantei lucide, tandru"ironice, tutelate de
versurile simboliste ale lui 3rancis :ammes si 0oria 3urtuna. s>oA74>sp>>fxd
H$asaJ este punctul referential spre care converg timpurile, destinele umane, amintirile si care
conserva in straturi de palimpsest urmele trecerii oamenilor vremelnici, fluctuatia starilor si a
momentelor. #imbol al statorniciei si adapost al cuplului in expresia lui juvenil"familiala, casa
e o axa cu functie sacra. in interiorul ei ocrotitor se petrec sosirile si plecarile, ea este oglinda
in care se reflecta evenimentele ritualice ale vietii " nunta si moartea. HbloaneleJ,
HpridvorulJ, HpoartaJ, HhornulJ ce Htrage alene din ciubucJ fac din casa amintirii un univers
cald si intim ce tine la distanta securizanta teroarea mortii, lasand sa se infuzeze doar dulcele
ei presentiment melancolic. 2anara pereche de ieri sau de acum traieste, sub obladuirea
caminului, efemeritatea clipei sarbatoresti a iubirii si a nuntii, recurente in sirul generatiilor,
avand ca martor clopotul din Hturnul vechi din satJ. &mbivalenta sunetului lui " Hde nunta sau
de moarteJ " nu anunta decat ca, in dialectica
misterioasa a vietii, cele doua evenimente sunt legate prin timpul"trecere. &spirand prin iubire
la eternitate, tanara pereche va ramane neschimbata doar Hin stersele portreteJ din galeria cu
tablouri de familie de Hpe pereteJ. $eea ce, paradoxal, se pastreaza viu sunt tocmai gesturile
fulgurante% H1erabdator, bunicul pandise de la scara B ,erlina leganata prin lanuri de
secara...J H...si din berlina B #ari subtire"o fata in larga crinolinaJ... HPrivind cu ea sub luna... B
,unicul meu desigur i"a recitat...J H)a"4 asculta tacuta...J &celeasi gesturi, repetate de o noua
pereche, sustin ideea identitatii existentelor, in ceea ce au ele sacramental% H...si vii acuma
tu( B Pe urmele berlinei trasura ta statu. BB &celasi drum te"aduse prin lanul de secara B $a
dansa tragi, in dreptul pridvorului, la scara. BB #ubtire, calci nisipul pe care ea sari B ...M"ai
ascultat pe ganduri...J
!deea ca marile momente ritualice ale vietii se constituie din gesturi simple sub care se
ascund tainele sfinte ale vietii, timpului, iubirii si mortii este subliniata, in poem, printr"o
enumerare de evocari nostalgice, menita sa redea fragmentelor temporale, perisabilului,
dimensiunea completudinii. -arstele fiintei, momentele grave ale vietii, eterna rotire a
anotimpurilor, vremurile vechi cu Hpoteri si haiducJ sau timpurile noii sensibilitati Hsim"
bolisteJ sunt popasuri pe care timpul insusi le face in eterna lui devenire. in spatele formelor
<<
lui fluctuante se pot citi semnele imuabile, tiparele perene ale vietii si lumii.
Revendicata in egala masura de traditionalism si de modernism, poezia Aci sosi pe remuri
.ca si intreaga opera poetica/ a lui !on Pillat poate ilustra sincronizarea lirismului traditional
cu sensibilitatea moderna. Pastrand din arealul primului interesul pentru natura bucolica,
nostalgia timpurilor de altadata, cultul stramosilor .in ipostaza familiara/, ea este modernista
prin rafinamentul textual si prin dimensiunea profunzimii.
.acia Literara
Revista J*acia literaraJ apare la !asi an 4A>9 sub conducerea lui Mihail \ogalniceanu.
!n prirnul numar al ei ,autorul publica un articol program intitulat J!ntrodactieSJ care va
fi socotit de istoria revistei romane programul romantismului pasoptist. ) un program care nu a
functionat ca un instrument de autoritate, ci unul care a cuprins idei acceptate prin consens
pentru faptul ca ele existau in modul de a gandi al tuturor pasoptistilor.
La inceputul articolului, Mihail \ogalniceanu face o scurta analiza critica a presei si a
literaturii romane de pana la 4A>9, subliniand primele incercari esuate de a se edita in cele trei
tari romane un ziar sau o revista si pana ia realizarea acestui vis in 4A87 in Muntenia si
Moldova deodata prin stradania a doua personalitati culturale .+heorghe &sachi si
!.0.Radulescu. &stfel, in Muntenia 0.Radulescu"J$urierul romanesc J si in Moldova +heorghe
&sachi"J&lbina rornaneascaJ. )ste prezentata apoi evolutia presei ,aparitia suplimentelor
literare %J$urier de ambe sexeJ" Muntemia,J&lauta romaneascaJ"Moldova semnaland in acelasi
timp ca si 2ransilvania scoate revista J+azeta de 2ransilvaniaJ cu suplimentul J3oaie pentru
minte,inima si literaturaJ.
2anarul carturar de 8< ani realizeaza o radiografie pertinenta a presei romanesti de pana la
4A>9, sesizand ca aceste reviste au o pronuntata culoare locala sau un profund caracter politic,
iar literatura propriu" zisa care se publica in paginile lor nu este una originala ,ci mai mult
traduceri si adaptari din cea universala. *e la aceste constatari se ajunge firesc la exprimarea
scopului si necesitatii aparitiei revistei J*acia literara J%romanii sa aiba oliimba si o literatura
comuna pentru totiJ. #copul este deci acela al unificarii in plan cultural a romanilor din cele trei
tari, titlul revistei fiird simbolic S*acia literaraS inseamna literatura romanilor traitori pa
meleagurile vechii *acii.
*e asemenea, Mihail \ogalniceanu anunta ca noua revista isi va deschies paginile pentru
literatura originala din oricare parte a tarilor romanesti SJo foaie romaneasca ,si prin urmare s"ar
indeletnici cu productiile romanesti fie din orice parte a *aciei ,numai sa fie bune,aceasta foaie
zic,ar implini o mare lipsa in literatura noastraJ. Prin reunirea tuturor productiilor literare
originare din cele trei tari romame, revista J*acia literaraJ implinea mai devreme visul de
umitate nationala prin infaptuirea unitatii limbii si literaturii% asadar foaia noastra va fi un
repertoriu general a4 literaturii romane, in care ca intr"o oglinda ,se vor vedea scriitorti
moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni fiestecare cu ideile sale cu limba sa cu
chipul sauJ.
!n ce"a de"a"!-"a secventa a articolului program, autorul face mai intai constatarea ca nu
prea exista o literatura nationala romana, ca paginile ziarelor si revistelor sunt pline de traduceri
si imitatii impotriva carora \ogalniceanu se declara hotaratJS% *orul imitatiei s"a f^cut la noi o
manie primejdioasa pentru ca omoara in noi duhul national . 3acand un apel viguros literatilor
de a crea o literatura pur originala, Mihail \ogalniceanu realizeaza asa" zisul program al
romantismului pasoptist(. )l traseaza trei mari teme de inspiratie pentru scriitorii romani
%trecutul istoric, frumusetile naturii,traditiile si obiceiurile poporului nostru . JI*toria noa*tra
are -e*t'le 3a,te eroice0 3r')oa*ele noa*tre tari *'nt -e*t'l -e )ari .obicei'rile noa*tre
*'nt -e*t'l -e ,itore*ti *i ,oetie* ,entr' ca *a ,'te) 5a*i *i la noi *'6et'ri -e *cri*BA. ri
<>
aceste surse de inspiratie %istoria, natura si folclorul sunt temele majore impuse de romantism.
$a o ilustrare a acestui program in primul numar al revistei este publicata nuvela romantica de
inspira%ie istorica J&lexandru Lapusneanul J de $.1egruzzi si J,uchetiera de la 3lorentaJ de
-.&lecsandri. =ltima secventa a articolului prezinta structura ei, care va cuprinde in prima parte
compuneri originale ale colaboritorilor revistei J*acia literara, cea de"a doua parte scrieri
originale din celelate tari romanesti iar ce"a de"a treia parte critica literara a acestor creatii.
=ltima parte e*te una de propagare a informatiilor culturale de ultima ora ceea ce sugereaza si
titlul S2elegraful *acieiJ. !n concluzie, articolul AIntro-'ctie J de Mihail \ogalniceanu se
constituie intr"un program limpede pe urmatoarele idei% unificarea fortelor scriitoricesti,
imprimarea unui spirit liber. obiectiv. realizarea unei literaturi originale prin valorificarea
artistica a unor realitati romane .istorie, natura., folclor/. Raporta la conditiile momentului ,idea
principala a programului ,adica unitatea culturala a romanilor ,era revolutionara in spiritui
epocii. Prin filiera romantica literatura promovata de J*acia literaraJ ajunge sa redescopere
radacinile culturii noastre si sa contribuie in mod esential la constituirea literaturii romane
originale. &ceasta literatura romana originala care se constituie in epoca pasoptista se
polarizeaza intre doi factori pe de o parte romantismul european ,pe de alta traditiile culturii
romanesti. &ceasta caracteristica a literaturii romane moderne pasoptiste este caracterizata
astfel de !on Pillat8ro)anti*)'l ro)ane*c a 3o*t o rena*tere 3ec'n-ata -e o parte de
ro)anti*)'l occi-ental *i in aclia*i ti), in &iata -e )it'l ,ro,ri'l'i *a' *an5e -)it'l
,oe(iei ,o,'lareA.
Tit' Maiore*c' - .irec:ia no'; 9n ,oe(ia =i ,ro(a ro)>n; !7C#%
#tudiul, structurat Mn douG mari pGrIi " @oe)ia Li @ro)a ( promoveazG o nouG generaIie
de scriitori a cGror operG corespunde criteriilor estetice. !nteresant este cG nu se pomeneLte
nimic de dramaturgie, ceea ce sugereazG inexistenIa unei dramaturgii naIionale originale.
+pote)* pera poeticG a lui Mihai )minescu reprezintG Mnceputurile poeziei moderne
romKneLti. Mn epocG, ea este argumentul promovGrii unei noi direcIii .diferite de cea
paLoptistG/ Mn cultura romKnG.
2itu Maiorescu intuieLte Mn Mihai )minescu marele poet, promovKndu"4 Mn articolele
sale critice.
2extul Mn discuIie aparIine unui studiu mai amplu, care are ca intenIie promovarea
unei noi direcIii Mn literatura romKnG a vremii. $ontextul cultural al secolului al 'l'"lea
necesitG desprinderea acesteia de etic Li etnic Li redirecIionarea culturii spre estetic.
#tudiul are un caracter retoric, care interogheazG starea culturii romKne din epocG,
cultura fiind vGzutG ca modalitate de dezvoltare a unui popor. )xemplul culturii apusene este
adus Mn discuIie Li aici, ca Mn multe alte studii maioresciene, KVa putea s p!easc n lucrare
pa!nic pe aceea cale pe care ciili)aia apusean a adus at/ta bine omenirii.4, ceea ce
sugereazG dorinIa promovGrii unei culturi naIionale aptG pentru integrarea Mn cultura
universalG. $ultura vremii, MnsG, nu oferea nici un nume de rezonanIG. *e aceea este necesarG
promovarea unei noi direcIii. *in afirmaIiile criticului, existG cKteva nume care meritG
reIinute .lucru MmbucurGtor, cGci asta MnseamnG cG s"a realizat cKt de cKt o schimbare de
mentalitate/, cu toate cG este recunoscutG diferenIa valoricG dintre cei care vor urma a fi
prezentaIi. #criitorii noii direcIii se diferenIiazG de cei vechi prin sentimentul natural, prin
adevGr, prin dovedirea MnIelegerii ideilor ce omenirea ntreag le datorea) ciili)aiei
apusene, dar Li prin pGstrarea elementului naIional. $u alte cuvinte, noua direcIie promoveazG
talentul literar, criteriul estetic, formarea culturalG Li, dupG cum era de aLteptat, promovarea
elementului naIional. rdinea prezentGrii acestor trGsGturi nu este MntKmplGtoare. Mn literaturG,
talentul este important, dar nu este suficient( el trebuie completat prin studiu, prin formare
<?
culturalG, pentru a putea aprecia estetic o operG. )lementul naIional poate oferi originalitate,
dar acesta trebuie valorizat Mn sensul integrGrii lui Mntr"o arie culturalG universalG. #e
promoveazG, pentru prima datG Mn istoria literaturii noastre, originalitatea esteticG, nu cea
etnicG sau eticG. 2oate elementele aduse Mn discuIie aici se regGsesc, sub o altG formG, Mn
prezentarea debutantului, pe atunci, Mihai )minescu.
1u MntKmplGtoare este alegerea criticului Mn prezentarea lui -asile &lecsandri ca prim
reprezentant al noii direcIii. *upG cum se Ltie, opera poetului aparIine Mn bunG parte perioadei
paLoptiste. 0ap al poe)iei noastre literare n generaia trecut, -asile &lecsandri este liantul
necesar dintre douG generaIii. $ea mai mare parte a operei lui corespunde idealurilor lansate
de revista $acia :iterar, idealuri romantice, care subliniau importanIa cultivGrii
elementului naIional Mn literaturG. 2itu Maiorescu aminteLte fugitiv opera anterioarG a
poetului veteran, dar subliniazG valoarea @astelurilor, care l"au scos pe poet din iarna
grea petrecut i)olat n literatura rei sale% Yirul de poezii, cele mai multe lirice, descrieri Mn
marea majoritate, MnsufleIite de un puternic simI al naturii, scrise Mntr"o limbG frumoasG,
reMnvie prestigiul poetului. &cest volum de poezii reprezintG, dupG afirmaIiile criticului, cea
mai mare podoab a poe)iei lui Alecsandri, o podoab a literaturii rom/ne ndeob!te% *e
remarcat ordinea superlativelor referitoare la poeziile Mn discuIie, care sugereazG Mntr"un mod
discret respectul faIG de un JprecursorJ, Li pe urmG faIG de valoarea operei acestuia. 1umele
lui -asile &lecsandri este important aici, Mn contextul studiului, pentru cG oferG pista de
lansare a poetului care ilustreazG noua direcIie. )minescu este pentru Maiorescu aLteptatul
argument pentru impunerea noii generaIii.
Mihai )minescu este al doilea nume reprezentativ al noii direcIii. &naliza atentG a
strategiilor folosite de critic permite afirmaIia cG, de fapt, el este considerat unicul poet cu
adevGrat JmodernJ. &legerea eJ#te surprinzGtoare, avKnd Mn vedere cG, la acea datG, poetul
este doar un debutant Mn paginile revistei 0onorbiri literare, este a!a de puin format, nc/t
ne ine greu s(l citm ndat dup Alecsandri% *ar poziIionKndu"4 pe acesta Mn
imediata vecinGtate a poetului veteran, Lansele de credibilitate faIG de valoarea tKnGrului poet
sunt mult mai mari. 3olosirea stilului retoric Mn caracterizarea lui )minescu ascunde lipsa
argumentelor de a"4 clasa pe poet pe primul loc. 0u totul osebit n felul su, om al timpului
modern sunt aprecieri generale care au totuLi forIa de a"4 diferenIia de JceilalIiJ, de vechea
direcIie .Mn prezentarea lui -asile &lecsandri este subliniatG apartenenIa acestuia la o direcIie
literarG anterioarG Li este apreciatG Mncercarea de acomodare la o nouG direcIie. Locul de
frunte Mi este acordat din respect " fn fruntea unei noi mi!cri e drept s punem pe Vasile
Alecsandri% Maiore#$=, de formaIie clasicG, apreciazG mai puIin elementele romantice
MntKlnite Mn textele eminesciene% bla)at n cuget, iubitor de antite)e cam eDagerate, refleDi
mai peste marginile iertate% &preciazG MnsG iubirea !i nelegerea artei antice, farmecul
limbagiului Li concepia nalt asupra lucrurilor, calitGIi pe $are le evidenIiazG prin
paranteze ironice la adresa masei intelectuale .farmecul limbajului este semnul celor aleLi(
cunoaLterea artei antice este un lucru rar ntre ai no!tri4% Prezentarea acestor trGsGturi
pozitive anticipeazG problemele legate de personalitatea poetului " genialitatea sa, conLtiinIa
propriei valori, cultura vastG. )ste remarcabilG intuiIia criticului Mn ceea ce priveLte impactul
pe care )minescu avea sG"l reprezinte pentru cultura noastrG naIionalG. *iscursul lui
Maiorescu este construit Mn baza unor strategii retorice persuasive, menite sG"l impunG pe cel
considerat a fi cel mai important scriitor.
E'5en Lo&ine*c' - contin'ator al I'i Tit' Maiore*c'
<@
#e poate afirma cG, privitG dintr"o perspectivG istoricG, Mn evoluIia criticii romKneLti a
existat o linie de continuitate, datoratG unui model asimilat Mn plan ideatic, nu unui act pur
imitativ, care ar fi Mnsemnat stagnare. Modelul Maiorescu este perpetuat Mn spiritul fiecGrei
generaIii, adaptat contextului cultural al fiecGrei epoci. 3iecare generaIie de critici care i"au
urmat a preluat doar cadrul programator. 2itu Maiorescu s"a impus posteritGIii prin Jactul
salvatorJ de a afirma spiritul critic Mntr"un moment de crizG, de a declanLa smulgerea din
inerIie a culturii romKneLti. $uvKntul mesianic al paLoptiLtilor este Mnlocuit cu fapta autenticG,
provenitG din conLtiinIa criticG, din punerea sub semnul MntrebGrii a stGrii culturale existente la
acea vreme.
)ugen Lovinescu, prin operele sale, prin activitatea sa culturalG, s"a dovedit a fi un al
doilea mare spirit critic al culturii romKneLti, care, Mn prelungirea spiritului maiorescian,
readuce Mn prim"plan necesitatea aplicGrii criteriului estetic Mn judecarea operelor literare.
$ontextul literar al vremii cerea o astfel de redirecIionare Mnspre estetic. Literatura romKnG
din acea perioadG era Mn plinG epocG sGmGnGtoristG, PoporanistG. Promovarea noii literaturi se
putea lansa numai prin demolarea tendinIelor conservatoare existente, adicG a teoriilor
sGmGnGtoriste Li poporaniste. $onsecvenIa cu
car
e marele critic Li"a susIinut punctul de vedere
este ilustratG de activitatea sa, desfGLuratG de"a lungul mai multor decenii, care se ordoneazG
Mn cKteva direcIii conexe% monografii literare, istorii literare, memorialisticG, susIinerea unor
reviste literare. 1u trebuie uitatG activitatea de MndrumGtor, Mn calitatea de conducGtor al
cenaclului =burtorul, al unei noi generaIii de scriitori, generaIia modernismului. *upG cum
afirma MnsuLi Critic'l0 0ercul =burtorul s(a format n tradiia cercului 0onorbiri literare,
n care m(am format 498 !i eu, adic n sensul unei liberti aproape integrale, formulat
lapidar* entre Lui ent, reste Lui peut
RecunoaLterea modelului se face Mn mod explicit, ceea ce reprezintG un prim indiciu al
promovGrii esteticului, al indiidualismului Li al respectului indiidualitii, adicG a
modernismului. !ar acest modernism, asemeni modernismului maiorescian, promoveazG
valoarea artisticG adevGratG, al cGrei principiu este esteticul. Yi, din nou, ca Mn cazul lui 2itu
Maiorescu, Li )ugen Lovinescu a trebuit sG delimiteze pentru contemporanii sGi esteticul de
etnic Li de etic.
&ctivitatea de i*toric literar este cea mai importantG Mn promovarea esteticului Li a
modernismului. Monografiile redactate de ). Lovinescu sunt rezultatul credinIei cG literatura
romKnG a vremii avea nevoie de astfel de opere, care sG puncteze Jmomentele literareJ din
istoria literaturii noastre. *intre aceste studii trebuie remarcate cele despre 2itu Maiorescu,
care reprezintG perpetua revenire la model. #e depGLeLte Mn aceste situaIii nivelul studiilor
elogiatoare, punKndu"se bazele istoriei criticii moderne.
+storia literaturii rom/ne contemporane promoveazG primatul esteticului Mn aprecierea unei
opere de artG Li necesitatea acceptGrii formelor artistice moderne Mn literatura romKnG.
Lucrarea este MmpGrIitG Mn cinci mari capitole HEoluia ideologiei literare, Eoluia criticei
literare, Eoluia poe)iei lirice, Eoluia "pro)ei literare" Li Mutaia alorilor estetice4% MnsGLi
modul de structurare al operei permite constatarea faptului cG lucrarea Mn discuIie nu este o
simplG istorie a literaturii romKne, ci este o istorie a esteticilor literaturii romKne, care are ca
prim scop susIinerea ideii de *incroni(are cu literatura occidentalG. $Gci, dupG cum afirmG
criticul, existG un *,irit al &eac'l'i0 o totalitate de condiii configuratoare a ieii omenirii,
prezent pretutindeni, mai ales Mn epoca modernG, datoritG internaionali)rii curentelor, a
fu)iunii conceptelor !i credinelor% 2rebuie remarcat modul Mn care Lovinescu argumenteazG
evidenIa spiritului timpului Mn perioada modernG, printr"o paralelG Mntre epoci culturale
timpurii .evul mediu, clasicism etc./ Li epoca modernG, aflatG sub pecetea dezvoltGrii LtiinIei
Li tehnicii. &stfel, criticul include arta Mntr"un context mai larg al culturii Li civilizaIiei
<E
omenirii. Retorica frazelor ce alcGtuiesc argumentaIia subliniazG Li mai mult tendinIa de
dispariIie a caracterului local al tuturor fenomenelor spirituale% $u toate acestea, factorul
rasei nu este anulat( el constituie unul dintre modurile obi!nuite ale originalitii, este
factorul care MmpiedicG simpla imitaIie, fGrG asimilare, a formelor estetice. $u alte cuvinte,
factorul rasei ar fi una dintre caracteristicile -i3eren:ierii0 aderatul agent al progresului,
singurul reacti mpotria multiplicrii de serie !i a continuitii egetatie% 2impul
reprezintG un al factor al diferenIierii. 3iecare perioadG culturalG promoveazG valori estetice
diferite. Lovinescu aduce iniIial exemple din literatura universalG, pentru a ajunge la analiza
literaturii noastre din acea perioadG. pera lui 2udor &rghezi reprezintG un bun exemplu al
receptGrii noului Mntr"un context cultural ce stG sub pecetea conservatorismului. Mntr"o
perioadG guvernatG de tradiIionalism, noua poeticG lansatG de &rghezi era greu acceptatG.
2ocmai de aceea, Lovinescu ajunge sG defineascG diferenIierea ca opozant al
tradiIionalismului. pera de artG trebuie preIuitG atKt prin efortul de diferenIiere faIG de trecut,
cKt Li prin colaborarea ei la susIinerea sensibilitGIii actuale. 1u Mn ultimul rKnd, diferenIierea
se realizeazG Li la nivel individual, Mn funcIie de talentul personal al fiecGruia. 3rumosul nu
are caracter de universalitate, ci este Mn funcIie de o dispo)iie nnscut, de gust, de modul Mn
care fiecare evolueazG printr"un susIinut exerciIiu al educaIiei estetice. $u alte cuvinte
Lovinescu considerG arta ca fiind o sumG a talentului personal Li a educaIiei artisticeS viziune
care promoveazG o artG a elitelor, a celor care au capacitatea de a MnIelege noile forme
artistice, de a le urmGri Mn evoluIia lor Li, Mn cele din urmG, de a le promova publicului, de a
forma publicul. bligaIia criticului este de a Iine cont de mutaIia valorilor estetice, mutaIie
care, la fel ca diferenIierea, are cele trei componente% timpul, rasa Li individualul. Prin
teoretizarea acestui concept se promoveazG supremaIia istoriei literare, MnIeleasG ca o istorie a
esteticilor literare, Mn defavoarea LtiinIei literaturii. biecIia ridicatG de Lovinescu Mmpotriva
acestui tip de analizG se referG la anularea contextului Mn care a fost scrisG opera. r, acest
lucru nu este permis din moment ce arta este o creaie a spiritului omenesc, care, asemeni
artistului, e mpl/ntat n timp, spaiu, cau)alitate%
>. Un viziunea lui )ugen Lovinescu, critica nu poate fi o LtiinIG, ci este o artG. $riticul
trebuie sG aibG, Mn fond, calitGIi de creator " putere de simpatie !i entu)iasm, capacitatea de a
fi impresionabil !i ibrant
8
&ceastG viziune se identificG cu viziunea impresionistG a criticii.
!ar ). Lovinescu este primul critic romKn care MncearcG sG defineascG )eto-a i),re*ioni*t;0
definitG ca o metodG mai liberG, mai deschisG decKt altele, care nu presupune doar o reacIie
spontanG Mn faIa operei. &ventura lecturii porneLte Mn aceastG situaIie de la simpatie, cGci
valoarea frumosului depinde atKt de existenIa realG a obiectului contemplat, cKt Li de
disponibilitGIile celui care Ml contemplG. pera devine astfel o invenIie a criticului( opera
existG doar ca valoare potenIialG, iar critica poate sG MnsufleIeascG opera. $ritica este definitG
Mn acest caz ca o artG a lecturii.
PLUMB-*i)boli*)'l
<A
+eorge ,&$-!&
=imbolismul, curent literar care marcheazG Mnceputul poeziei moderne. Pentru
literatura romKnG, el corespunde momentului de sincronizare cu literatura europeanG. !n
spaIiul cultural romKnesc, simbolismul coabiteazG cu romantismul prin mentalitate Li tematica
decadentG, iar cu sGmGnGtorismul Li tradiIionalismul MntreIine relaIii pur formale% simboliLtii
publicG Mn revistele tradiIionaliLtilor, iar aceLtia preiau uneori procedeele simboliste.
#imbolismul romKnesc se caracterizeazG " mai ales Mn ceea ce"4 priveLte pe ,acovia "
prin accentuarea dimensiunii psihologice .sensibilitatea textului bacovian este dusG pKnG la
starea de crizG, de nevrozG/ Li a dimensiunii estetice, prin rafinamentul discursului liric.
&mbele dimensiuni sunt corelate retoricii tipice curentului, materializatG Mn folosirea
simbolului, a sugestiei
@<
Li a muzicalitGIii, idei vizibile Mn elegia @lumb%
Poezia @lumb, care deschide volumul cu acelaLi titlu, este o elegie
@>
pe tema morIii.
2extul poeziei @lumb se Mnscrie Mn lirica simbolistG prin folosirea simbolurilor
@?
, tehnica
repetiIiilor, cromaticG Li prin dramatismul trGirii eului liric.
=emnificaia% *ramatismul este sugerat prin intermediul corespondenIelor"
semnificaIia misterioasG a realitGIii Mn care toate elementele comunicG Mntre ele. Mn text,
corespondenIa se stabileLte Mntre materie Li spirit" fiinIG. 2extul nu cuprinde nici un termen
explicit al angoasei, ci totul se deduce din descrierea cadrului. Plumbul din titlu sugereazG
apGsarea, cenuLiul existenIial, universul monoton, unde forma proprie se Mnscrie Mn cKmpul
semantic al funerarului. La fel ca plumbul, starea sufleteascG a subiectului contemplator este
dureroasG.
#intactic, textul este structurat pe o serie de propoziIii principale independente,
coordonate prin juxtapunere sau copulativ. Mn prima strofG conjuncIia pune pe acelaLi plan
fiinIa " stm singur ( Li natura " era /nt, ca apoi ambele sG fie ,ataLate decorului " "!i
sc/r/iau coroanele de plumb"% #trofa a doua este organizatG pe acelaLi principiu al
paralelismului om"naturG, dar aici termenul final aparIine fiinIei " Mn dimensiunea afectivG "
fiinIG devenitG parte componentG a decorului " !i(i at/rnau aripile de plumb% #intaxa textului
induce sentimentul tragic fiindcG desemneazG o realitate fragmentatG, unde fiinIa Li natura se
MntKlnesc pe scala aneantizGrii.
#entimentul este sugerat Mntr"o manierG tipic simbolistG, adicG prin folosirea
sugestiei
@@
Li a muzicalitGIii, generate de repetiIie. &tmosfera discursului liric este una de
facturG monotonG, atKt prin prezenIa verbelor statice " dormeau, stm, era frig, cKt Li prin
abundenIa lexicului funerar% sicriu, caou fiori, coroane, e!m/nt% Mn acest context se
evidenIiazG o altG trGsGturG a simbolismului, manifestatG Mn plan psihologic% starea de crizG, de
anxietate .care Mn alte texte va cunoaLte forme de nevrozG/. $riza este sugeratG prin
determinantul Jde plumbJ Mn mGsura Mn care el este repetat obsesiv% sicrie de plumb, flori de
plumb, coroane de plumb, amor de plumb, aripi de plumb% #intagma amintitG apare cu sens
denotativ sicrie de plumb, coroane de plumb la Mnceput, ca apoi denotativul sG fie din ce Mn ce
mai slab. $u cKt sensul conotativ se aflG pe o treaptG mai MnaltG, punctul maxim este atins Mn
strofa a doua, cu atKt starea de angoasG este mai accentuatG Li sentimentul aneantizGrii mai
puternic.
*in perspectiva simbolismului, intereseazG plumbul ca utilizare funerarG% cenuLiul,
greutatea. RepetiIiile creeazG intensitatea unei obsesii, reluarea cuvKntului cheie% plumb,
sicrie de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb, amorul meu de plumb, aripile de plumb%
Plumbul cuprinde atKt lumea obiectualG% sicrie, flori, coroane, cKt Li lumea sufleteascG% amor
de plumb% Primul lucru care frapeazG este faptul cG lumea obiectualG este extrem de bine
reprezentatG, astfel MncKt ea invadeazG sufletul uman. Lumea obiectualG, Mn manifestGrile ei de
gingGLie Li frumuseIe% .flori, coroane/, este marcatG de distrugere.
<7
La potenIarea stGrii tragice concurG Li verbele din text, majoritatea statice, la
imperfect% dormeau, stm, era, scr/iau% *urativul impus de timpul verbelor este completat
de douG verbe de pseuodomiLcare, unul la perfect compus .acIiune MncheiatG am nceput4 Li
celGlalt la conjunctiv Ks strig4% )le sugereazG sentimentul disperGrii care se naLte Mn
momentul conLtientizGrii unei stGri de fapt% universul este un mormKnt.
$itit dintr"o perspectivG problematizantG, textul are douG pGrIi% prima strofG pune
accentul pe elementul decorativ Mntr"o manierG stilizatG " tipic simbolismului bacovian
.referirea la eul liric apare o singurG datG/ Li a doua strofa este o sugestie a stGrii sufleteLti.
-erbul la singular este personalizat, dormea, iar mortul devine Jamorul meu de plumbJ.
&fectivitatea este nulG. Mncercarea de salvare este iluzorie% JYi"am Mnceput sG"4 strigJ. #trofa
debuteazG sub semnul tragicului existenIial, generat de dispariIia afectivitGIii, dispariIia
apetenIei de a iubi. !deea este sugeratG de metafor $ormea ntors amorul meu de plumb%
!mperfectul verbului indicG o situaIie durativG Mn momentul vorbirii. &dverbul ntors este
cuvKntul cu sens tragic fiindcG sugereazG despGrIirea, MnstrGinarea% eul liric MLi priveLte
sentimentul ca un spectator. )xterioritatea este susIinutG de metafora explicativG, de plumb,
dublatG de o repetiIie .flori/ de plumb% 3lorile de plumb amor de plumb sugereazG identitatea
Mntre lumea exterioarG florile Li lumea interioarG amorul. )ul liric este spectatorul tragic al
amKndoura. -erbele marcheazG Mncercarea disperatG de regGsire .Mncercarea de a iubi din nou/.
=rmGtorul vers aruncG Mn neant Mncercarea de salvare. =tm Li era douG verbe la imperfect "
aduc din nou Mn primul plan eul liric Li lumea exterioarG, unite prin disperare% HsingurJ frig%
Punctele de suspensie Mntre cele douG enunIuri opresc comunicarea Li sporesc starea
tragicG. Amorul din primul vers este aici umanizat Mn postura de mort% fiinIG intratG Mn neant.
Metafora ultimului vers anuleazG orice iluzie a salvGrii. &ripa, ca simbol al zborului, al
libertGIii, are o direcIie descendentG, at/rnau, dublatG de un atribut al Mncremenirii, de plumb%
MnstrGinarea, exterioritatea sinelui, privirea Mn sine ca Mntr"un strGin, spectaculosul Li
teatralitatea tragicG se circumscriu esteticii simboliste. )ul liric este, concomitent, actor Li
spectator.
!nterpretatG ca elegie pe tema morIii, poezia @lumb evidenIiazG sentimentul tragic Mn
manierG simbolistG prin proiectarea acestuia Mntr"un univers artificial construit, dimensionat
monoton Li branLat la simbolistica plumbului. #tarea tragicG este marcatG prin arsenalul
simbolist care ambiguizeazG mesajul Li relativizeazG condiIia tragicG.
Proble)atica o,erei -e art; 9n &i(i'nea I'i Ar54e(i
DLORI .E MUCI/AI
&rta poeticG .ars poetica/ " text programatic Mn care scriitorul MLi exprimG propriile
convingeri despre arta literarG, despre menirea literaturii, despre rolul artistului Mn societate
etc.
$Kteva constante ale liricii argheziene sunt promovarea esteticii urKtului, considerarea
procesului creaIiei ca MntKlnire Mntre har Li meLteLug, artizanat, Li credinIa Mn puterea de
materializare a cuvintelor .similarG de altfel cu puterea de spiritualizare, prin acIiunea
artistului, a materiei/.
)xistG Mn lirica modernG, cGreia Mi aparIin Li poemele argheziene, o desprindere de ceea
ce este realitatea Mn accepIiune curentG, cGci aceasta este restrictivG .opereazG prin distincIii de
tipul frumos"urKt, aproape"departe, bine"rGu, luminG"Mntuneric, durere"bucurie etc/. Poezia
modernG nu mai acceptG aceste distincIii, resimIite ca anacronice Li de aici ia naLtere estetica
>9
urKtului
@
. *e asemenea, o caracteristicG a modernitGIii este operarea la nivelul limbajului cu
Jgrupuri lexicale Mn care fiecare componentG are calitate senzorialGJ. &ctul creaIiei nu mai
este rezultatul colaborGrii cu muza, lirica trebuie HMnIeleasG ca rezistenIG, ca muncG Li ca jocJ.
Mai mult decKt alte volume, 3lori de mucigai evidenIiazG, MncG prin rezonanIa titlului,
filiaIia cu lirica baudelaireanG Mn ceea ce priveLte estetica urKtului. 3lorile de mucigai par a fi
varianta autohtonG a celebrelor 3lori ale rului% Mn ciuda acestei evidente filiaIii Li a parIialei
identitGIi a titlurilor, volumul arghezian dG seama despre momentul deplinei afirmGri de sine a
unei voci lirice profund originale.
Poezia, care deschide volumul Li care Mi dG Li numele, este o artG poeticG,
circumscriind un tip de discurs particular, discursul liric subiectiv. 2itlul MnsuLi, prin
antinomia oximoronicG a termenilor care Ml compun, indicG mesajul textului Li, implicit, al
volumului% florile sunt versurile, sti'urile, rezultatul final al procesului creaIiei, iar mucegaiul
este solul din care acestea au crescut. 1icolae ,alotG, analizKnd volumul, Ml situeazG Mn
antitezG cu cel de debut, Mn ceea ce priveLte estetica sa% contraenind esteticii arg'e)iene a
transfigurrii, ele PversurileQ repre)int ade)iunea la o estetic a demascrii E... F . In 3a,t0
aceastG antinomie este doar aparentG, cGci, dacG la nivelul surselor de inspiraIie, ori al
lexicului, aceastG esteticG a demascGrii este evidentG, la nivelul construcIiei Li al finalitGIii
versurilor, Mn dubla calitate amintitG mai sus, de operG de artG Li de mesaj artistic, estetica
transfigurGrii este cea care susIine volumul, care pare a fi rezultatul prefacerilor prefigurate
MncG Mn &estament* din bube, mucegaiuri !i noroiBiscat(am frumusei fi preuri noi%
2extul Mncepe abrupt, amKnKnd numirea sti'urilor, substituindu"le, pentru crearea
efectului stilistic, cu pronumele personal. )numeraIia este figura de stil esenIialG a primului
enunI, prin care se indicG mai MntKi *,a:i'l *crierii pe tencuial, pe un perete de firid goal,
ti),'l *crierii0 pe ntuneric, !i )o-alitatea scrierii% cu ung'ia Li cu puterile neajutate%
Prima serie enumerativG, cea care se referG la spaIiu, sugereazG douG aspecte% actul
poetic este similar cu o reMntoarcere Mn timp .primitivii pictau pereIii peLterilor/ Li, totodatG,
este similar cu un proces de civilizare. Pe de altG parte, elementele spaIiului, peretele, firida
goal, asociate elementului de singurGtate Li Mntunericului, sugereazG claustrarea, Mnchiderea,
limitarea. Poetul, dupG cum susIine 1. ,alotG, este neasistat de har, pGrGsit de divinitate,
lepGdat, vocea lui devenind aceea a HantipsalmistuluiJ, de aici Li senzaIia de spaIiu Mnchis,
care nu mai permite, nici mGcar ca aspiraIie .cum se MntKmpla Mn @salmi4, deschiderea cGtre
transcendent. &ceastG senzaIie este potenIatG Li de momentul temporal al creaIiei, noaptea
.Hpe MntunericJ/, care, spre deosebire de excepIionala deschidere pe care o oferea domeniului
imaginarului Mn romantism, creeazG acum senzaIia de angoasG, de spaimG a neantului.
Mntunericul, de altfel, ar putea sG nu reprezinte un moment temporal, ci sG fie rezultatul
Mnchiderii totale, sugeratG de spaIialitatea claustrantG.
#paIio"temporalitatea este corelatG cu modalitatea scrierii% n singurtateBcu puterile
neajutate% !deea absenIei harului este fixatG printr"un Lir de repetiIii ale adverbului negativ
nici, MnsoIit de o serie enumerativ " simbolicG% taur " Luca, leu " Marcu, vulturul " !oan.
#emnificaIiile celor trei animale simbolice este relevatG de *ionisie din 3urna% @entru Matei,
un brbat, pentru Marcu un leu, pentru :uca un bou, pentru +oan, un ultur% 0el cu c'ip
omenesc nfi!ea) ntruparea< cel cu c'ip de leu nfi!ea) tria !i puterea mprteasc<
cel cu c'ip de bou nfi!ea) irtutea preoeasc !i jertfa< acela cu c'ip de ultur nfi!ea)
pogor/rea =f/ntului du'
G7
% $ele trei componente ale bestiarului creLtin indicG, aLadar, absenIa
forIei, a regalitGIii Li a transcendenIei din momentul creaIiei, refuzul jerfei. )ul liric este Mntr"o
singurGtate umilitG Li orgolioasG, pGrGsit de sfinIi, blestemat, parcG, sG scrie.
Poetul este aidoma demonului revoltat al creaIiei, Mn ipostaza romanticG. *amnarea
.blestemul/ de a scrie este sugeratG printr"o enumeraIie, care, sintactic, este o serie de atribute
definitorii pentru H stihuriJ% fr an, de groap, de sete, de foame, de acum% Primul Li ultimul
>4
atribut, fr an Li de acum anuleazG timpul cronologic. &tributul dintre cele douG limite
situeazG versurile Mn sfera existenIei imediate"moarte, sete, foame. #piritualizarea existenIei
este sugeratG prin repetiIia cuvKntului H stihuriJ " un arhaism preferat de &rghezi " care dG
culoare versului.
!mbinarea moarte " viaIG .sete, foame/ trimite Li Mnspre metafora titlului, flori de
mucigai, metaforG care se Mnscrie, dupG cum am vGzut, Mn estetica urKtului. -ersurile sunt, de
fapt, florile. Legate de blesteme Li de moarte, florile de mucigai coabiteazG cu suferinIa Li
tristeIea.
*ar care este, Mn cele din urmG, rostul acestei asumGri a damnGrii de a scrie, fie cG
poetul este sau nu asistat de harX #urprinzGtoare, deLi, poate cel puIin contextual adevGratG,
este observaIia lui Yerban $ioculescu, pe marginea poeziei ED libris* n linie general, poetul
nu se las muncit de preocupri finaliste% 0a antiintelectualist, nu consider arta instrument
de cunoa!tere% Oric/t de MgreaN ar fi jertfa artistului !i oric/t i(arfi mesajul de frumos,
poe)ia lui n(ar putea strpunge ntunecimea care acoper problemele destinului nostru*
0arte iubit, fr de folosjtu nu rspun)i
la nici o ntrebare
%
E *'r,rin(;toare a3ir)a:ia0 )ai c' *ea); c; 9n*'=i ,oet'l a3ir)a 9n
tableta -in !"#G0 =crisoare 0A tibi!irul $G ocabularul e 'arta prescurtat !i esenial a
naturii !i omul poate crea din cuinte, din simboale, toat natura din nou, creat din
materiale n spaiu !i o poate sc'imba% O%%%P 0u/ntul permite eocarea !i punerea n
funciune a tuturor puterilor nc'ipuite !i sacre% ri, jocul cu cuvintele devine, din acest
moment, un joc al cunoaLterii Li al autocunoaLterii.
&cest univers construit prin cuvinte, nu este, MnsG, proprietatea poetului Li nici nu are
pretenIia de a fi unul perfect. Poemul Epigraf, care deschide ciclul Alte cuinte potriite, din
47>9, este o mGrturie Mn acest sens. $onstruit pe metafora personificatG a stihurilor ca
ipostazG, putem bGnui, a poeziei Mn genere, poemul propune un monolog liric, vizKnd relaIia
directG cu aceasta. *ouG idei forIG coordoneazG discursul liric al primelor trei strofe% pe de o
parte, tragica despGrIire a artistului de opera de artG finitG, care nu mai este proprietatea lui, ci
capGtG viaIG proprie H)burai acum din m/na mea, acum pornii4 Li, pe de altG parte,
conLtientizarea imperfecIiunii operei fDaDQsH!c'ioptai n aerul cu floare4% #"ar putea spune
cG artistul nu e mulIumit de opera realizatG, deoarece ea nu este decKt o copie a ideii pe care
el a contemplat"o, pornind de la distincIia aristotelicG dintre eidos Li morp'e% )idos"ul e ideea
artisticG pe care artistul a contemplat"o. Morphe este forma pe care o are opera de artG finitG.
!mperfecIiunea operei finite este dublatG de posibilul eLec al receptGrii ei .JMnIelese Li
neMnIeleseJ/, de eventualitatea trecerii acesteia Mn uitare .JpGstra"vG"vor Mntr"un sicriu de
carteJ/, Mn ciuda faptului cG valoarea Mi este confirmatG doar prin oglindire Mn conLtiinIa unui
public, a mesajului ei .JsemGnaIi, ca noaptea ce vG naLte,BsfialG Li"ndoieli unde"Ii cGdeaJ/.
3inalul textului focalizeazG atenIia pe creatorul de artG ersus divinitate, respectiv pe
procesul creaIiei. -ersurile 0el(ce(!tie ns nu cunoa!te,Bars(ntuneric alb cu m/na mea,
considerate de criticG destul de obscure Li interpretate Mn defavoarea divinitGIii, dau seama, Mn
fapt, despre un act de colaborare Mntre cei doi creatori.
)xpresia 0el(ce(!tie ns nu cunoa!te nu este atKt de obscurG cum ar pGrea. 0el(ce(
!tie, spirit JintuitivJ, este omniscient Mn absolut. Pe de altG parte, creatorul"artizan, prin creaIia
sa, descoperG, ajungKnd astfel sG cunoascG. #intagma oximoronicG ntuneric alb surprinde, Mn
cele din urmG, ideea creaIiei, ca luminG care izvorGLte din cGutGrile asidue ale artistului .
#crisG sub forma unui bilanI Mn urma a cinzeci de ani de activitate literarG, poema
3run)e pierdute reia Li amplificG o parte din semnificaIiile poeziei Epigraf% &vKnd aparenIa
severitGIii Li a ironiei compGtimitoare, poezia se centreazG pe problematica poetului"veLnic
debutant, aflat mereu, Mnaintea unui nou act creator, Mn ipostaza MncepGtorului, a celui cGruia Mi
lipseLte, deci, rutina.
>8
*e aici rezultG MnsG douG aspecte care se cer MnIelese ca principii ale creatorului
conLtient de destinul sGu% pe de o parte, refuzul MncorsetGrii Mntr"o rutinG periculoasG, deci
asumarea unei perpetue prospeIimi a discursului poetic, Li, pe de altG parte, conLtientizarea
rupturii ce se iveLte Mntre creator Li creaIia sa finalizatG Hfoile tale scrise, de '/rtie,Bse rup !i
)boar%%%4, rupturG care"4 obligG mereu la un nou Mnceput.
+reu MncadrabilG Mntr"o orientare literarG oarecare, Mn ciuda MncercGrilor acestora de a
Li"4 revendica, lirica arghezianG este de extracIie modernG, Li aceasta datoritG mai multor
elemente, printre care rolul important pe care Ml au cultivarea esteticii urKtului, noua manierG
de utilizare a limbajului, prin descoperirea zonelor de mister ale acestuia, prin conferire de
putere material"senzorialG cuvKntului Li abandonarea ideii de inspiraIie divinG Mn favoarea
descoperirii poeticitGIii Mn Linele profund.
Ri5a CrH,to =i la,ona Eni5el -e Ion Barb' e*te o bala-; c'lt;
2extul aparIine etapei baladeLti a creaIiei lui !on ,arbu. ,alada nareazG intKlnirea
dintre $rFpto " regele ciupercilor care trGieLte numai Mn umbrG " Li lapona )nigel " regina"
pGstoriIG a renilor, care parcurge drumul Jde la iernatBla pGLunafS spre soare. $rFpto incearcG
sG o convingG sG rGmKnG alGturi de el, Mn umbrG. )a refuzG. #oarele ajuns la rGsGrit Ml distruge
pe $rFpto. MntKlnirea eLuatG Mntre cei doi este simbolul inadaptGrii contrariilor. #piritul nu"Li
poate asuma trupul Li nici trupul nu poate suporta forIa pGtrunzGtoare a spiritului.
-ladimir Propp afirma ca% balada este c/ntec poestitor destinat ascultrii% *efiniIia,
citatG aproximativ, este importantG pentru cG pune Mn prim plan trGsGturile tipice speciei.
Prima trGsGturG c/ntec poestitor are o dublG relevanIG% caracterul epic(povestirea desfGLuratG
Mn timp Li Mn spaIiu este performatG pe un fond muzical. Povestirea este astfel asimilatG unui
tipar formal constrKngGtor, unde performerul trebuie sG respecte o structurG formalG tipicG
epicului. $ea de"a a doua parte a definiIiei destinat ascultrii indicG exemplaritatea textului"
conIinutul textului Mn sine poate fi un model de comportament la fel cum este mitul pentru
societGIile arhaice. Mn cazul baladei Riga 0rSpto !i lapona Enigel, exemplaritatea este
concretizatG Mntr"un ritual al spunerii, sau mai precis Mntr"un ritual tipic pentru cererea unui
text poetic .conform poetului modern vezi 0ugo 3ridriech citat anterior/. *ominanta
esenIialG baladei Riga 0rSpto !i lapona Enigel se Mnscrie Mn sfera producerii textului.
Menestrelul MLi organizeazG textul fGrG un referent Mn real. )l doar propune un text, respectKnd
constrKngerile formale ale genului.
,alada Riga 0rSpto !i lapona Enigel ilustreazG elementele definiIiei lui -. Propp
numite Mn mod explicit Mn text% primele cinci strofe sunt o invocaIie adresatG unui menestrel
7<
An c/ntec larg tot mai ncearc, iar exemplaritatea se deduce Mn mod implicit din text%
conIinutul poveLtii este istoria unei nunIi spusG la finalul altei nunIi.
*in punct de vedere structural, primele cinci strofe constituie o ramG a viitoarei
poveLti. )le sunt un dialog Mntre un nuntaL Li menestrel " mascG a poetului. *ialogul Mntre cei
doi este MntrucKtva asimilabil relaIiei ideale " trup(nunta! !i spirit ( menestrel% -ersurile de
Mnceput sunt un portret simbolic al cKntGreIului. Portretul se Mnscrie Mn ritualul povestirii. Mn
primul rKnd, menestrelul se rupe de lumea cotidianG prin JaburireJ cu vin. $omparaIia
7>
aburit ca inul, dublatG de epitetul Jvinul vechiJ, aduce Mn prim plan Jstarea de graIie impusG
Li indusGJ. )a pune semnul egalitGIii Mntre rapsod Li bGutura iniIiaticG. Poetul antic era inspirat
de zei, menestrelul este Jinspirat de vinJ. J&meIireaJ este MnsoIitG de masca decorativG "
sugeratG printr"o enumeraIie% Jpungi, panglici beteli cu flintGJ. #ubstantivele la plural
nearticulat creeazG impresia de abundenIG, dar Li de artificial. *arul este motivat Mn versul
><
urmGtor% Mult ndrtnic Menestrel o inversiune a unui superlativ atipic, aici mult are sensul
de foarte% ca sG cKnte, menestrelul trebuie invocat, deoarece cKntecul lui este deosebit ca
formG Jun cKntec largJ, este o repetiie tot mai ncearc, l(ai )is acum o arBa)i )i( mi(l Li
mai ales este eDemplar* cKntecul este despre o nuntG Li va fi spus la o nuntG% povestea Mn
poveste.
RGspunsul menestrelului la cererea nuntaLului sugereazG transformarea pe care a
suferit"o HspGIulJ " ca simbol al comunicGrii " 4"a impresionat puternic limba mi(a fript(o%
H&burireaJ, Li HdecorareaJ sunt MnsoIite de o stare pateticG% 9unta! frunta!BOspul tu limba
mi(a fript(o,B$ar, c/ntecul, tot )ice(l(a!,B0u Enigel !i riga 0rSptol% Patetismul MnsG este
punctul maxim al persuasiunii .convingerii/.
2onalitatea Li spaIiul HziceriiJ sunt decise de nunta! fiindcG el este ascultGtorul
permanent. &scultarea este fixatG Mn doi timpi% un trecut indeterminat, acum o ar, Li un
prezent momentan " azi " de aici Li tonalitatea cu foc ( metaforG a pasiunii maxime ncetinel,
metaforG a melancoliei.
*istanIa trecut cu foc ( prezent stinsBpasiune ( melancolie acoperG o existenIG dramaticG,
existenIG care trebuie anesteziatG cu HpovesteaJ, de aceea povestea trebuie spusG la sfKrLitul
experienIei " metafora Hspartul nunIiiJ sugereazG un final epuizant " Li Mntr"un spaIiu intim,
privat, Mnchis HMn cGmarGJ.
2itlul baladei conIine o combinaIie de regnuri diferite, uman Li vegetal pentru a sugera
imposibilitatea nunIii. RelaIia textualG Mntre nunta realG Li cea povestitG este o povestire Mn
ramG, ca un exemplu pentru ceea ce se poate MntKmpla nunIii reale.
Partea a doua realizeazG prin antitezG un portret al actanIilor, portret care va genera
intriga. #ingura asemGnare este perspectiva social ( $rFpto este regele ciupercilor, )nigel
este reginG a laponilor. #paIiul definitoriu al existenIei pentru $rFpto este umezeala perpetuG
n pat de ru !i 'um uns, spaIiul laponei este unul uscat, rece de aceea ea are nevoie de
schimbare. n noul an, s(!i duc renii,B%%% Ea poposi pe mu!c'iul crudB:a 0rSpto, mirele
poienii( context Mn care lumea staticG a rigGi se confruntG cu lumea dinamicG a laponei.
!maginea public a celor doi este Li ea diferitG% el este b/rfit de supu!i pentru cG e singur, e
blestemat de semenii sGi( ea este ascultatG.idee subMnIeleasG din acIiunea pe care o face/.
Portretul laponei este completat de ea MnsGLi Mn dialogul pe care Ml are cu $rFpto% ea este fiinIG
solarG prin excelenIG, nGscutG Mn iarnG, fidelG soarelui% 0 dac(n iarn sunt fcutBCi ursul
alb mi(e rul dreptB$in umbra deas, desfcut,BM(nc'in la soarele(nQeQept% 3idelitatea
este una de facturG intim existenIialG% soarele funcIioneazG Mntr"o dublG simbolisticG% a formei
perfecte, suficiente sieLi% roata alb mi(e stp/n Li a formei generatoare de sens% Hroata
alb4 ce )ace(n sufletul f/nt/n%
Prologul pare un dialog Mntre menestrel Li nuntaL. Menestrelul descrie spaIiul
existenIei lui $rFpto, iar nuntaLul aduce amGnuntul semnificativ despre rigG =terp l fceau !i
nra!B0 nu oia s nfloreasc, amGnunt care anticipeazG situaIia rigGi% el este un
condamnat la singurGtate.
#ituaIia iniIialG este MntKlnirea Mntre $rFpto Li )nigel. MntKlnirea marcheazG trezirea
laponei din somn la incantaIiile rigGi. *ialogul " cauza acIiunii " Mntre cei doi pune Mn prim
plan incompatibilitatea de naturG existenIialG .vezi portretele celor doi/ Li conceptualG.
Momentul desfGLurGrii acIiunii este foarte slab punctat, atenIia autorului este reIinutG Mn mod
particular de cauza acIiunii.
Un momentul prim al nt/lnirii, 0rSpto este persuasi at/t ia nielul discursului de tip
captatio benevolentiae
7@
, cKt Li la nivel gestual% Aite fragi, fie dragi% *arul lui este refuzat
categoric de )nigel% Eu m duc s culegB3ragii frage)i, mai la ale% Persuasiunea iniIialG a
lui $rFpto devine acum renunIare la sine% $ac pleci s culegiBncepi, rogu(te, cu mine%
Registrul discursului este centrat la amKndoi pe o dureroasG nostalgie. #tilistic, ideea este
>>
marcatG printr"o figurG retoricG, repetiIia s culeg ( s culegi, prin aliteraIie% s culegi, Li
printr"9 comparaIie% 0a o lam de blestemBVorba(n inim(ai nfipt(o,
*epGLirea situaIiei dificile rGmKne apanajul laponei. &petenIei pentru cuplu Mn lumea
MntunecatG a lui $rFpto, lapona Mi opune argumentele modelului ei existenIial, argumente care
individualizeazG Li imaginea ei despre $rFpto% bl/nd, plp/nd, necopt(atribute care fac
imposibilG comunicarea. =ltimul adjectiv Mn polaritate " copt(necopt pune Mn evidenIG relaIia
particularG a fiecGruia cu universul. #olar"lunar, uscat"umed, Mntuneric" luminG sunt polaritGIi
incompatibile peste care nici unul nu poate trece fGrG sG se piardG pe sine. !maginii unei
fragilitGIi perpetue, lapona Mi opune atributele fidelitGIii faIG de soare Li luminG. &rgumentaIia
laponei are douG paliere% al sinelui, moment de autoportretizare, Li cel al filosofiei existenIei "
regimul solar corespunde unei lumi a
formei fixe, Ci roata alb mi(e stp/n< -reu taler scump cu margini er)i, $are $onferG
unitate% &ot polul meu un is isea) Li continuitate fiinIei intime, spre deosebire de umbra
perpetuu
informG Li mereu Mn $Gutarea formei.J :a soare, roata se mre!te<B:a umbr, numai carnea
cresteBCi somn e carnea, se desumfl,B( $ar /nt !i umbr iar o umfl%
=ituaia final este tragicG. *iscursul despre luminG este concomitent cu apariIia
acesteia. &tributele luminii, despre care vorbeLte )nigel, au efect distrugGtor asupra lui
$rFpto. glindirea ritualicG" $e )ece ori, fr sfial2=e oglindi n pielea(i c'ial( produce
degradarea. )numeraIia aglutinantG sporeLte efectul tragic% Ci sucul dulce,
ncre!teAAscunsa(i inim plesne!te% 1unta visatG de $rFpto se desfGLoarG Mn regimul
propriei existenIe unde blestemul se MmplineLte% 0u :aum(1alaurulB0u mslaria(
mireasB=(i Hie de mprteas pentru a explica astfel simbolic cG depGLirea limitei este
sinonimG cu nebunia.
#tructura narativG se articuleazG pe interferenIa genurilor, dupG strofele de invocaIie
urmeazG un portret al lui $rFpto, portret care respectG convenIiile genului% el dimensioneazG o
figurG excepIionalG. *ialogul Mntre regele ciupercG Li laponG se desfGLoarG Mn regim liric Li
este un joc al limbajului bogat asonante interioare Li repetiIii%
Eu m duc s culegB3ragii frage)i mai la ale%% $ac pleci s culegiBncepi rogu(te cu
mine%%B&e(a! culege%%
:as a!teapt de te coace(%%% = m coc% Limbajul dialogului pGstreazG datele oniricului
Li Mn el se va contura drama rezultatG din antitezG. *acG debutul dramei se face Mn regim liric,
contextualizarea ei se face printr"o inserIie epicG% lapona MLi dimensioneazG portretul. *rama
se va concretiza Li ea Mn regim epic% rezultat al antitezelor, al oglindei Mn opacitate, ea
concretizeazG blestemul.
2extul este o baladG modernG fiindcG nareazG o poveste Mn poveste Li reactualizeazG
structuri formale ale epicului Li liricului.
E' n' *tri&e*c corola - )in'ni a l')ii
I)o-erni*)J L.Bla5a
>?
&rta poetica in general acel text de factura conversiv conceptuala in care eul liric isi exprima
propriile convingeri despre arta, literatura, rolul artei sau al literaturii sau cum se naste o arta
sau opera literara.
2extul )u nu strivesc corola de minuni... face parte din prima parte a creatiei blagiene,
evidentiind conceptia despre poezie a lui ,laga deoarece proiecteaza in prim"plan imaginea
universului si modalitatile de cunoastere ale acestuia.
Pt. ,laga cunoasterea ia metafora luminii, iar poezia este o forma de cunoastere. $unoasterea
se articuleaza pe doua tipuri de metafore% metafore plasticizante si revelatorii.
!n textele lui ,laga metaforele plasticizante apropie fapte,idei care apartin lumii reale fara sa
aduca un plus de semnificatie, iar metaforele revelatorii scot la iveala misterul din
fapte,lucruri si idei.
)u nu strivesc... este un text confesiv structurat pe trei niveluri % primul nivel este confesiv
si dimensioneaza atitudinea eului liric in fata universului ( al doilea este constatativ deoarece
dimensioneaza atitudinea altora in fata universului iar cel de"al treilea nivel este tot
constatativ punand accentul pe relatia pe care o stabileste eul liric cu universul si pe motivatia
intrinseca a acestuia.
Poezia este pt. ,laga o forma de cunoastere care sporeste misterul de aceea poetul va fii
adeptul cunoasterii luciferice sau a minus cunoasterii. &cest tip de cunoastere nu inceara sa
dezlege universul care este o suma permanenta de taine care se reveleaza eului liric.
$a forma de cunoastere poezia este asemanatoare filosofiei. !n acest sens pot fi identificate in
text doua modalitati de cunoastere% cunoasterea luciferica care potenteaza misterul si
cunoasterea paradisiaca sau plus cunoasterea care descifreaza misterul. $unoasterii luciferice
i se asociaza metafora plasticizanta, iar celei paradisiace metafora revelatorie.
Primele cinci versuri ale textului sunt o metafora care descrie universul corola de
minuni,avand o dubla semnificatie % mai intai instituie imaginea unui univers armonios care
este tangent regalitatii prin forma corolei, apoi instituie dimensiunea esentiala acestui univers
care este miracolul. Miracolul este un efect direct al cunoasterii prin contemplare, de aceea
eul liric apare numit eusi autodefinit prin gesturi nu strivesc, nu ucid, simboluri
indirecte ale ocrotirii si ale opozitiei eu"altii.
$ele doua atitudini definesc eul liric in opozitie cu ceilalti raportandu"se in permanenta la
ratiune nu ucid, nu strivesc cu mintea.
=niversul este o suma de taine care se reveleaza eului liric intr"o enumerare metaforica% flori
.taina vegetalului/, ochi .taina vederii/, buze .taina cuvantului/, morminte . taina
mortii /.&ceste taine au prin enumeratie o functie descriptiva% spiritualizeaza lumea
obiectuala pana la substituirea totala. $ele patru elemente sunt grupate simbolic flori"
morminte, ca limite temporale ale fiintei si ochi"buze ca doua modalitati diferite de
cunoastere prin contemplare si verbalizare.
Raportul eu"altii se face sub incidenta luminii ca forma de a exista in si pentru lume.
#tilistic ideea celor doua modalitati de cunoastere este sustinuta de un paralelism% lumina
altora"lumina mea. Paralelismul este structurat enuntiativ depreciativ lumina altora
sugruma si enuntiativ explicativ dar eu,eu cu lumina mea sporesc.
$omparatia dezvoltata si intocmai cum cu razele ei lunaB nu micsoreaza ci tremuratoareB
mareste si mai tare este defapt o metafora explicita a cunoasterii luciferice. )lementele
supuse comparatiei euBluna au in comun lumina pentru luna, aceasta e atributul definitorui, pe
cand pt. eul liric acesta este un derivat al actului de cunoastere. !n acest context maresc si
imbogatesc, vor avea acelasi obiect"misterul. Pentru cunoasterea paradisiaca universul este
vraja nepatrunsului ascuns, iar pentru cunoasterea luciferica intunecata zare.Pentru
cunoasterea luciferica taina se naste din taina.
>@
3orma textului este o sugestie clara a faptului ca versul se elibereaza de canonul formei,
eliberare in plan semantic se manifesta in afirmarea iubirii, misterului ca forma sporitoare de
a fi.
$a si celelalte texte expresioniste )u nu strivesc... se caracterizeaza printr"un discurs
dinamic, bogatie imagistica, tensiune lirica si renuntarea la constrangerile poeziei
traditionale.
Conce,:ia -e*,re ,oe(ie la Nic4ita St;ne*c'
Poezia este pentru 1ichita #tGnescu sentiment prin care lumea se reconfMgureazG din
temelii, descindere a realitGIii Mn cuvKnt, realitate secundG, corporalG, creatG Mn interiorul
limbajului pornind de la realitate, o desprindere a cuvKntului de realitatea pe care o
desemneazG Li construcIia unei lumi de noi sensuri Li de noi realitGIi .noi semnificanIi pentru
noi semnificaIii/.
&ventura poeziei stGnesciene este aventura cuvKntului Li ea parcurge un traseu amplu,
de la implicare totalG Mn realitatea fenomenalG, pKnG la recrearea lumii Mn interiorul
cuvKntului.
Poezia Leoaica t/nr, iubirea se MncadreazG Mn al doilea volum al lui 1ichita
#tGnescu, O i)iune a sentimentelor, volum care continuG Mntr"o oarecare mGsurG linia celui
dintKi. #ituat sub semnul redescoperirii lirismului, primul volum este o odG adusG unui
univers Mn plinG genezG, univers cu care eul liric se identificG pe mGsurG ce se descoperG Mn el.
*acG Mn acest prim volum, dominat stilistic de prezenIa metaforei, sensul lumii este sensul
iubirii, Mn al doilea volum, viziunea asupra lumii este o viziune a sentimentelor.
Prima secvenIG a textului marcheazG o rupturG, mai MntKi din punt de vedere formal,
printr"un anunI impetuos, izolat de restul discursului poetic :eoaic t/nr, iubireaBmici srit
n fa%
Primul vers, metaforG incompletG a iubirii .incompletG pentru cG lipseLte doar
conjuncIia comparaIiei, nu Li termenul de comparat/, situeazG sentimentul Mn sfera de
semnificaIii a simbolului leului, respectiv putere, forIG, agresivitate, dar Li eleganIG, nobleIe,
simbol care, prin feminizare, capGtG noi valenIe. MmbogGIindu"se cu ideea de posesivitate,
leoaica, prin partea maternG a ei, garanteazG perpetua regenerare. *inamismul celui de"al
doilea vers trebuie pus Mn relaIie cu agresivitatea leoaicei, alGturi de care induce ideea de
surprizG nGucitoare pe care o produce apariIia sentimentului. Primele momente ale receptGrii
sunt asociate cu alte imagini ale agresivitGIii, respectiv ale Locului provocat de contact% M
pndise(n ncordareBmai demultB0olii albi mi i(a nfipt n fajm(a mu!cat, leoaica, a)i de
fa% PKnda, aLteptarea camuflatG, din perspectiva leoaicei"iubiri, presupune intenIie( Mn
aLteptare se aflG Li eul poetic, dar aLteptarea acestuia este nedeterminatG intenIional, astfel
motivKndu"se Li surpriza pe care i"o provoacG apariIia. PKnda este deci urmatG de seducIie.
Momentul este marcat de o dublG transfigurare, a fiinIei invadate de sentiment Li a lumii,
receptatG prin prisma noii identitGIi a fiinIei. Mn fapt, lumea se recreeazG reiterKnd momentul
genezei% n jurul meu, naturaBse fcu un cerc, de(a(durajcnd mai( larg, c/nd mai
aproapeBca o str/ngere de ape% 1u este vorba doar de reconfigurare, ci de o reconstrucIie
al cGrei rezultat este modificarea fundamentalG a percepIiei realului. Mn :ogica ideilor agi,
poetul 1. #tGnescu observa cG fiecare dintre simIurile noastre cuprinde doar o fKLie de
realitate, respectiv cG, unificate, simIurile tot nu surprind Mntreaga realitate, care se aflG, de
fapt, Mntre aceste fKLii ale percepIiei senzoriale% Organele de simO%%%P nu sunt dec/t ni!te
coarne de cerb care mpung aerul%Aerul mpuns nu este dec/t aer mpuns% $ar aerul dintre
>E
coarnele cerbului, ce este el. @oate fi cunoscut, poate fi mpuns. 0u alte cuinte poate fl
dedus !i simit. 3iinIa sedusG MLi abandoneazG simIurile distincte pentru a le unifica, Ci
p'irea(n sus /!nijcurcubeu tiat n dou, !i au)ul o(ntlniBtocmai l/ng cioc/rlii, pentru ca
apoi #G renunIe la ele HMi(am dus m/na la spr/ncean, la t/mpl !i la brbieBdar m/na nu le
mai !tie%%%4, Mn favoarea unei alte modalitGIi de percepIie% sentimentul, pe care poetul Ml definea
ca fiind form ag a ideii sferice, adicG a modalitGIii integrale, Janti"discontinuiJ de
cunoaLtere. 2ot Mn :ogica ideilor agi, poetul opina c literatura !i are la origineO%%%P
ncercarea de a acoperii )onele nenregistrate sen)orial ale naturii% *in acest punct de
vedere, MntKlnirea cu leoaica nu este altceva decKt MntKlnirea cu poezia, metafora"titlu fiind
metafora poeticitGIii.
$oncepIia despre actul poetic a lui 1ichita #tGnescu cunoaLte modificGri succesive.
*acG la Mnceput poezia era MnIeleasG ca modalitate de transpunere a unei i)iuni a
sentimentelor, ea devine apoi un refugiu al realitGIii care coboarG Mn cuvKnt. Poetul MncearcG sG
ia Mn posesie realul prin cuvKnt, dar descoperG ruptura dintre sens Li realitatea la care se
raporteazG Li astfel Mncepe o luptG HMmpotriva cuvintelorJ care duce la instaurarea unei alte
ordini a realitGIii Li a semnelor sale verbale. *enudarea realitGIii de sensul conferit acesteia
prin cuvKnt are ca rezultat descoperirea cuvKntului originar, a cuvKntului laser, care,
demiurgic, recreeazG lumea concomitent cu crearea sensurilor acesteia, sensuri care,
esenIializate, se videazG de sens pentru a potenIa Mn virtualitate o pluralitate de realitGIi.
L'cea3ar'l
de Mihai )minescu
HLuceafarul este un poem de sinteza a mai multor teme si motive din creatia eminesciana.
2extul apare pentru prima data in anul 4AA<, in &lmanahul #ocietatii #ocial"literare
__Romania :unG`` la -iena. !n acelasi an, poemul va fi publicat in revista H$onvorbiri
literare, iar apoi va aparea si in editia princeps a poeziilor eminesciene, editata de 2itu
Maiorescu.
!ntentia autorului a fost de a crea imaginea geniului, care Hnu e capabil a ferici pe cineva,
nici capabil de a fi fericit. !ntentia operei se dovedeste insa mult mai complexa. !n structura
de profunzime a textului exista mai multe elemente, care au conotatie simbolica. !n primul
rand, se remarca simbolismul cifrei <, imaginea triunghiului sacru. )xista trei invocari ale
Luceafarului de catre fata de imparat, urmate de cele trei metamorfoze ale acestuia, dintre
care numai doua sunt vizibile fetei, dar si cele trei daruri pe care i le ofera *emiurgul lui
0Fperion. !n toate cele trei metamorfoze se observa motivul Hcercului rotitor, care
simbolizeaza geneza. Principii ale genezei sunt apa si focul, elemente pe care Luceafarul le
contine in sine.
!n ceea ce priveste geneza poemului, se pot aminti doua basme populare, pe care germanul
Richard \unisch le"a cules intr"o calatorie a sa in 2arile RomKne% H3ata Mn gradina de aur si
H3ecioara fara corp. *aca in primul basm, un zmeu se indragosteste de o fata de imparat, in
al doilea, un fecior de cioban va fi fascinat de o fecioara care nu are trup in aceasta lume,
adica apartine absolutului. !n ambele basme, indragostitii apartin unor lumi ireconciliabile si
de aici provine si imposibilitatea erosului.
!n H3ata in gradina de aur, zmeul se hotaraste sa se duca la *emiurg pentru a"i cere
acestuia sa"l faca muritor, numai asa putand fi iubit de fatG . *emiurgul ii cere sa se uite pe
Pamant, iar zmeul o vede pe fata de imparat in bratele lui 3lorin.Pentru a se razbuna, arunca o
stanca asupra fetei, lasandu"l pe 3lorin sa rataceasca prin toata lumea, manat de dorul ei. $eea
ce retine )minescu din acest basm este realitatea zmeului, care sintetizeaza diferenta dintre
relativ si absolut. !n poemul eminescian, Luceafarul, ca fiinta androgina, simbolizeaza
>A
absolutul, in timp ce fata de imparat este o reprezentare a omului in general, care traieste
nostalgia atingerii absolutului.
Poemul incepe pastrand paradigma basmului% H& fost odata ca"n povesti, B & fost ca
niciodata. -erbul la perfect"compus Ha fost simbolizeaza un timp trecut, definitiv incheiat,
opus prezentului.$a in basme, acel timp este unul sacru, simbolizat si prin adverbele Hodata,
Hniciodata.
=ltimele douG versuri ale primei strofe, evoca imaginea fetei de imparat% H*in rude mari
imparatesti, B preafrumoasa fata. #e observa unicitatea prin rang, dar si superlativul
frumusetii fetei. =nicitatii prin rang i se adauga cea din cadrul familiei% H#i era una la
parinti. #intagma Hmandra"n toate cele sugereaza o descriere integrala a fetei de imparat,
pentru ca lectorul se poate gandi la toate calitatile posibile% frumusete, bunatate, milostenie,
darnicie, harnicie etc.. Portretul fetei de imparat se intregeste prin comparatia cu 3ecioara
Maria, simbol al puritatii absolute, si cu Luna, motiv des utilizat de romantici% H$um e
fecioara intre sfinti B #i luna intre stele. Primul vers citat implica si un substrat religios, deci
sacru, portretului fetei. !n al doilea vers, Luna simbolizeaza absolutul feminin si atunci,
poemul devine izomorf tuturor textelor eminesciene, in care apare aceasta relatie dintre luna
si iubita.
=na dintre principalele teme ale textului este erosul. )xista doua cupluri% fata de imparat si
Luceafar, fata de imparat, devenita $atalina, si $atalin. !n ambele cazuri, iubirea are si o
conotatie a cunoasterii.
)xista mai multe trepte ale erosului. !n timp ce fata de imparat traieste dorul fata de
Luceafar, acesta la randul lui doreste sa se umanizeze, pentru a putea fi alaturi de ea. $u alte
cuvinte, ambele figuri lirice traiesc erosul ca o initiere.
Prima treapta a initierii este indreptarea fetei de imparat spre fereastra, motiv al temei
transparentei. 3ereastra are funcIia unui prag initiatic, pentru ca leaga si desparte in acelasi
timp lumile de care apartin cei doi indragostiti.
)rosul se naste prin tema privirii, care, in poezia eminesciana, are conotatia cunoasterii.
3ata de imparat H!l vede azi, il vede mKni B &stfel dorinta"i gata, in timp ce Luceafarului
HPrivind de saptamani, B !i cade draga fata. 2ema privirii, actualizata prin motivul Hvederii,
corespunde unei initieri. !n cazul fetei de imparat, intensitatea iubirii se exprima prin verbe la
prezent .Hvede/ si prin adverbe .Hazi, HmKni/. Luceafarul, simbol al cunoasterii absolute,
are capacitatea unei cuprinderi integrale a realitatii. #e observa, in cazul lui, folosirea
verbului Hprivind, la gerunziu, sugerandu"se o temporalitate infinita. *aca fata poate
cunoaste realitatea doar fragmentar, Luceafarul ii este net superior, avand capacitatea
cunoasterii integrale, realitate exprimata si prin reduplicarea temporala Hde saptamani.
&mbele realitati erotice sunt caracterizate prin expresii la nivel popular % HmKni, H"i gata,
Hii cade draga. Pentru romantici, limbajul popular era resimtit a fi mai aproape de
originaritate, adica de un timp al inceputurilor. &tunci, chiar prin intermediul discursului
poetic, iubirea dintre cei doi este proiectata intr"un timp sacru.
Pentru romantici, motivul Hvisului apartine temei cunoasterii. 1u intamplator fata de
imparat il intalneste pe Luceafar in vis. 3ascinatia celor doi este exprimata si de relatia dintre
cele doua elemente ale genezei% apa si focul. La nivelul discursului, acest raport este exprimat
prin verbele Hse Mmple si Hs"aprinde.
Realitatea Luceafarului este una ambigua, o dovada fiind si constructia oximoronica
Hrecile"i scantei. Primul semnificant are semnificatia simbolica a nemuririi prin motivul
Hrecelui, in timp ce al doilea este o sugestie a caldului, adica a vietii. 2raind dorul fata de
fata de imparat, Luceafarul incearca sa se rupa de lumea sa, dorind sa se umanizeze.
La randul ei, fata de imparat aspira catre absolut. #omnul de care este cuprinsa devine o
punte de legatura cu lumea Luceafarului. Pentru romantici, visul devenea o modalitate de
>7
legatura cu alte lumi. -ersurile% HPe ochii mari batand inchisi B Pe faIa ei intoarsa cuprind
profundul motiv al Horbului. #i Mn H#crisoarea a !!!"a, in prima parte, in visului vizionar al
sultanului, se contureaza acelasi motiv al Horbului% H*ar ochiu"nchis afara, inlauntru se
desteapta.
=ltimul tip de initiere a fetei de imparat este prin intermediul rostirii. *e trei ori il cheama
pe Luceafar din inalt. !nvocarile fetei sunt urmate de metamorfozele Luceafarului. Primele
doua metamorfoze relationeaza prin motivul Hcercului rotitor, simbol al genezei. !n planul
de profunzime a textului, nasterea Luceafarului corespunde genezei lumii.
$oborarea Luceafarului pe Pamant este graduala, realitate exprimata si prin chemarea
fetei% H$obori in jos Luceafar bland. #intagma Hcobori in jos reprezinta un pleonasm, doar
pentru lectorul inocent, pentru ca simbolic exprima initierea treptata a Luceafarului in
universul fetei.
!n prima metamorfoza, Luceafarul se manifesta in ipostaza sa de foc% H#e aprindea mai
tare B #i s"arunca fulgerator. 3ereastra reprezinta, ca si oglinda, pragul initiatic dintre cele
doua lumi.
!n ambele metamorfoze, Luceafarul este descris dintr"o perspectiva androgina, prin
coexistenta elementelor masculine si feminine. Mai intai, el apare ca un Htanar voievod,
avand in mana toiagul, semnul monarhic si masculin al puterii. 2rasaturile feminine sunt
sugerate de cromatica parului% Hpar de aur moale, dar si de imaginea Humerelor goale.
*in cauza conditiei sale omenesti, fata de imparat il vede mai intai ca inger si apoi ca
demon. *e fapt, aceste doua realitati exista simultan in natura Luceafarului. 3ata de imparat
nu"l poate vedea decat la modul fragmentar, desi Luceafarul este si inger si demon in acelasi
timp.
*aca imaginea parului Hde aur moale avea conotatia angelitatii, latura demonica este
sugerata de caracterizarea Luceafarului ca% H=n mort frumos cu ochii vii B $e scanteie"n
afara. !nca o data, ambiguitatea realitatii Luceafarului rezulta din dualitatea Hmort"vii, dar
si din constructia oximoronica Hmort frumos. -ersurile actualizeaza realitatea lui 2hanatos,
intrucat pentru privirea omeneasca, eternitatea este asimilata mortii.
!n timp ce fata de imparat il cheama in lumea ei, Luceafarul doreste ca ea sa vina in alte
doua lumi care simbolizeaza absolutul% cea acvatica, sugerata de sintagma Hpalate de
margean si universul celest, spre care o cheama in a doua metamorfoza.
3ata de imparat este cea care sesizeaza ca lumile lor sunt ireconciliabile% H$aci eu sunt vie,
tu esti mort, B #i ochiul tau mG"ngheaIG.
*upa a doua chemare a fetei de imparat, Luceafarul apare din mijlocul cercului rotitor. *e
aceasta data, semnul masculinitatii este coroana, ca simbol al puterii monarhice.$a si in
prima metamorfoza se remarca aici impletirea elementelor genezei, apa si focul. Luceafarul
H-enea plutind in adevar B #caldat in foc de soare.
$aracterul demonic este actualizat prin epitetul Hnegru giulgi, dar si prin imaginea
ochilor ce Hlucesc adanc himeric.
!ubirea dintre cei doi este reversibila, prin motivul Hdorului, care, dupa cum observa
)dgar Papu, corespunde ecuatiei Haproape"departe. *orind sa fie iubit de fata de imparat,
Luceafarul se indreapta spre *emiurg, vrand sa se umanizeze. ;borul hFperionic corespunde
celei de"a treia metamorfoze a Luceafarului, care nu este vizibila fetei. !n acest moment,
textul creeaza doua realitati paralele% drumul Luceafarului la *emiurg si cele doua tablouri
ale iubirii in planul terestru dintre fata de imparat, devenita $atalina, si $atalin. H$atalina
este un nume omenesc, iar H0Fperion este denumirea sacra pe care *emiurgul i"o atribuie
Luceafarului. $hiar apozitia acestor doua nume releva neta separare dintre cei doi
indragostiti. *in punct de vedere etimologic, H0Fperion provine de la doua cuvinte grecesti%
'Sper, care inseamna Hdincolo de, Hpeste, Hdeasupra si HaiTn, care inseamna Hdurata,
?9
Htimp, Heternitate. &sadar, 0Fperion este o fiinta ce se situeaza dincolo de timp, adica
apartine eterninatii. =n alt etimon posibil pentru ultima jumatate a numelui este romanescul
Heon, care face trimitere la acea fiinta care provine din principiul creatiei. )onii erau
fragmente din lumina marelui creator.
!n timp ce Luceafarul este pregatit sa renunte la conditia sa nemuritoare, $atalina se
indragosteste de un paj oarecare. *esigur ca atat $atalina, cat si $atalin, sunt reflectari ale
aceluiasi eu eminescian. !dila celor doi cuprinde acelasi ludic manifestat de indragostitii din
H*orinta sau H3loare"albastra.
*esi se afla alaturi de $atalin, fata de imparat pune, mai presus de dragostea ei cereasca,
iubirea pentru Luceafar% H!n veci il voi iubi si"n veci B -a ramanea departe....Locutiunea
adverbiala Hin veci si adverbul Hdeparte, corespund temei melancoliei. !n tot acest timp,
Luceafarul zboara spre *emiurg, facand trecerea de la ceea ce #vetlana Paleologu"Matta in
H)minescu si abisul ontologic numea Htimp manifestat, la Htimpul manifestat. )ste vorba
de parcurgerea drumului de la timpul istoric, la cel originar. ;burand spre *emiurg,
Luceafarul se intoarce catre un timp si un spatiu sacru. )l resimte existenta sa in centru% H:ur
imprejur de sine, B -edea ca"n ziua cea de"ntai, B $um izvorau lumine. Luceafarul vede,
cunoaste adica timpul originar. 2ema genezei este actualizata prin aceleasi elemente% apa, foc.
Motivul Hdorului are o conotatie metafizica, la fel ca in H#crisoarea !. *orul este
relationat cu schema ascensiunii% H)l zboara, gand purtat de dor. #patiul sacru spre care se
indreapta Luceafarul este exprimat prin semnificantul Hchaos, transcris conform etimonului
grecesc. !n creatia eminesciana, termenul Hchaos simbolizeaza haosul originar de dinaintea
genezei, in timp ce cuvantul Hhaos are conotatia dizarmoniei din timpul prezent.
strofa ce releva faptul ca )minescu este un poet dificil este urmatoarea% H1u e nimic si
totusi e B sete care"l soarbe, B ) un adanc asemene B =itarii celei oarbe. Primul vers
cuprinde dualitatea Hfiinta"nefiinta, prin verbul He la forma negativa si afirmativa. !n al
doilea vers, simbolul apei este cuprins atat in cadrul grupului nominal, prin Hsete, cat si in
cel verbal, prin Hsoarbe. 2ema profunzimii ce corespunde intoarcerii spre acel timp originar
este sugerata de cuvintele Hadanc si Huitarii. La nivelul simbolic, uitarea presupune
indepartarea de timpul profan, ce conduce catre vederea vizionara a celui sacru. *eloc
intamplator, cuvantul HuitGrii este relationat cu motivul Horbului in ultimul vers. Ludicul
limbajului, realitate vizibila si in poezia lui !on ,arbu, rezulta in aceasta strofa din
cuprinderea cuvantului Hoarbe in Hsoarbe. &sadar, cunoasterea de tip vizionar este asimilata
elementului apa, semn al genezei. Pe verticala versurilor se observa monorima, creata prin
verbul fiintarii He, cuprins in Hsoarbe, Hasemene, Hoarbe. &tunci, toate aceste cuvinte se
resemantizeaza, capatand si conotatia fiintei. !ntorcandu"se la timpul originar, Luceafarul
renaste ca fiinta eterna. *e aceea, si *emiurgul il numeste 0Fperion, amintindu"i de esenta
lui primara.
*ialogul dintre Luceafar si *emiurg este creat dupa modelul upaniLadic dintre discipol si
maestru. *emiurgul nu trebuie identificat lui *umnezeu, insa are la fel ca Marele &nonim,
din filosofia lui ,laga, conotatia creatorului suprem.
#pre deosebire de Luceafar, care doreste sa devina muritor, *emiurgul afirma suprematia
lumii celeste. )l ii ofera Luceafarului trei daruri, care pot fi relationate la nivelul operei
eminesciene cu trei figuri lirice tutelare. Primul dar este cunoasterea absoluta, care trimite la
figura lirica a Magului. &l doilea, putinta cantarii orfice, corespunde motivului lui rfeu.
=ltimul dar, puterea asupra lumii, trimite la figura lirica a Monarhului.
Luceafarul refuza pe rand toate cele trei daruri, insa va privi spre Pamant cuplul nou
format dintre $atalina si $atalin. Pentru a treia oara, fata de imparat il va invoca pe Luceafar,
insa acesta nu va mai cobori din inalt ca altadata. -erbul HtremurG, din contextul H)l tremurG
?4
ca alte dGIi B !n codri si pe dealuri sugereaza ca Luceafarul este inca un receptor autentic al
cuvintelor fetei, dar iubirea dintre ei este imposibila.
=ltima strofa apartine discursului liric al Luceafarului si exprima diferenta dintre lumea
omeneasca si aceea cosmica% H2raind in cercul vostru stramt B 1orocul vG petrece, B $i eu in
lumea mea ma simt B 1emuritor si rece. #intagma Hcercul vostru stramt nu mai este o
actualizare a motivului Hcercului rotitor, simbol al genezei, ca in metamorfozele
Luceafarului. *e data aceasta Hcercul stramt se refera la universul mic al oamenilor,
exprimandu"se si diferenta intre omul obisnuit si geniu. -ersul al doilea implica motivul
Hnorocului, asociat lumii profane. #e poate face trimitere la ideea lui #chopenhauer din
cartea HLumea ca vointa si reprezentare. #chopenhauer diferentiaza intre omul obisnuit, cel
care exista numai in conformitate cu vointa de a trai, si omul creator, care in poezia lui
)minescu este asimilat geniului si care este singurul care are puterea reprezentarii, adica a
contemplatiei, prin detasare suprema.$a in basme, personajul exceptional pare a fi lipsit de
noroc.
&ntiteza dintre lumea profana si cea a Luceafarului rezulta din conjunctia Hci, care
situeaza in opozitie aceste doua realitati.
=ltimul vers relationeaza motivul Hnemuririi cu acela al Hrecelui. *in punct de vedere
semiotic, recele simbolizeaza tema mortii, insa in planul de profunzime al textului, exprima
eternitatea. )minescu va crea, chiar la nivelul discursului, ideea unei detasari supreme, ca in
H+lossG. Recele devine astfel si un simbol al gandirii.
)minescu este unul dintre cei mai dificili poeti romKni. $reatia sa demonstreaza, in primul
rand, apartenenta la romantism, insa, treptat, poetul devine dominat de propriul limbaj.
Roland ,arthes constata cG H#criitura este purtatoare de sens, adica te poarta catre sensuri
nebanuite. 3ara a constientiza, )minescu se indeparteaza de romantism, anticipand poezia
moderna, creata indeosebi in perioada interbelica.
Lirica erotic; e)ine*cian; ,aralela intre # ,oe(ii %
=niversului erotic eminescian Mi sunt recunoscute Mn linii mari trei etape,
corespunzGtoare celor trei, Li ele Mn linii mari, etape ale creaIiei. !ubirea, temG predilectG a
poeziei romantice, la )minescu apare de regulG conjugatG cu tema naturii, Li ea cultivatG de
romantism.
$Knd apar conjugate, natura poate fi spaIiu sacralizat de prezenIa iubirii, aspirKnd
printr"o miLcare ascendentG Mnspre Mnalt Mntr"o poezie ca =ara pe deal, poate fi oglindG a
cosmosului ca Mn :a mijloc de codru des, ori poate fi cadru idilic, pastelat, de desfGLurare a
scenariului erotic, spre exemplu Mn :acul ori Mn 3loare albastr% *acG nu e o topografie
mitic
F
U, un succedaneu al divinitGIii, atunci devine, asemeni iubirii, univers compensativ.
1atura Li iubirea propun un sistem de relaIii care salveazG individul din cotidian
Primei etape a creaIiei, corespunzGtoare tinereIii poetului, respectiv universului liric
paradisiac, platonician
FV
, Mi corespunde, Mn planul liricii erotice, maginea angelicG a femeii.
!maginea angelicG a femeii se MntrepGtrunde uneori cu o imagine demonicG, aceasta din urmG
fiind MnsG mereu doar un pretext de evidenIiere prin contrast a adevGratului chip, cel angelic.
!ubita este vGzutG, Mn prima etapG, Mn ipostazG de Mnger, Mntrupare a gKndirii divine sau
chiar prezenIG divinG, ea face parte din ordinea cosmicG, din universul armonios platonician.
&ngelicul se asociazG imobilismului statuar ori iconic, din punct de vedere fizic dominantG
fiind paloarea feIei, a pielii Mn general, paloare marmoreanG, dublatG de rGcealG, de
luminiscenIa aurie a pGrului Li de strGlucirea ochilor de un albastru sideral, de gestica
pGrelnicG, ondulatorie, inconsistentG. 3Gptura femininG pare mai curKnd o umbrG care pluteLte,
care alunecG prin spaIii fGrG sG le populeze cu viaIG. Pentru a anticipa, ceva din aceastG
?8
imagine femininG va fi redescoperit Li Mn ultima etapG a lirismului eminescian, Mntr"o poezie ca
At/t de fraged%
!n +nger !i demon, tema iubirii se actualizeazG prin motivul paralelismului uman% o
copil ( divin ca un nger, a masculinului demonic 0ufundat n ntuneric, l/ng(o cruce
mrmurita4 Li femininului angelic Ea un nger ce se roag ( El un demon ce isea)BEa o
inim de aur (El un suflet apostat2El n umbra lui fatal st(ndrtnic r)imatB:a picioarele
Madonei trist, sf/nta, Ea eg'ea)% *atele sociale vin sG completeze complementaritatea
mai sus enunIatG% Ea. ( Oftic e de rege blond(n diadem de steleB&rece(n lume fericit,
nger, rege si femeie (+E+ 6 rscoal n popoare a distrugerii sc/nteieBCi in inimi pustiite
seamn g/ndiri rebele%%% &ici angelicul funcIioneazG ca intermediar Mntre transcendent Li
imanent. $el care a vrut sG rGscoale lumea Mmpotriva destinului implacabil este salvat prin
iubire% Am urmat pm/ntul ista, remea
mea, iaa, poporulB0u g/ndirile(mi rebele contra cerului desc'is<BEl n(a rut ca s
condamne pe demon ci a trimisB@e un nger s m(mpace si(mpcarea(i%%% e amorul% Poezia
#e $entreazG pe ambivalenIa
Mnger " demon. #alvarea readuce natura divinG iniIialG pe care demonul o pierduse Mn revolta
lui. *acG angelicul fGpturii feminine trimite aici Mnspre erotismul diafanizat, inefabil, al
primei perioade, imaginea demonului revoltat este desprinsG mai cu seamG din a doua
perioadG de creaIie. )l este echivalentul daimonului"geniu,
?9
avKnd semnificaIii pozitive, du'
po)iti al creaiei, al productiitii, al faptei
W6
%
$oincidenIa angelic"demonic transpare Li din Venere !i madon, un text Mn care
motivul feminitGIii este folosit antitetic.
!n dimensiunea universului ficIiune :ume ce g/ndea n basme !i orbea n poe)ii
femeia este idealul frumuseIii trupeLti K1ra molatic ca g/ndirea unui mprat poetB&u ai fost
diini)area frumuseii de femeieBA femeii ce si ast)i tot frumoas o red4 dar Li al
spiritualitGIi profunde H0ci femeia(i prototipul ngerilor din senin4%
2ransferatG Mn regimul realitGIi cotidiene, femeia devine modelul lumii degradate%
&e(am )ut, femeie stearp, fr suflet, frfocf%%% PBAm )ut faa ta pal de o bolna
beieB1u)a ta nineit de(al corupiei muscat%
Revenirea la modelul iniIial este posibilG prin cuvKnt " Li aici poetul devine demiurg,
el asemenea lui *umnezeu recreeazG femeia% Ci(am )/rlit asupr(i, crudo, lul alb
de poe)ie,BCi paloarei tale ra)a inocenei eu i(am dat%BXi(am dat palidele ra)e ce(nconjoar
cu magieB3runtea ngerului geniu, ngerului(ideal2$in demon fcui o s/nt, dintr(un c'icot
simfonie,B$in oc'irile(ti murdare oc'iu(aurorei matinal%
#uprapunerea contrariilor, contaminarea lor pKnG la confuzie din demon fcui o sf/nt este
specificG acestei perioade, fiind prezentG, spre exemplu, Li Mn nger de pa)% #uprapunerea
este MnsG infirmatG Mn final, chipul demonic al copilei fiind Mn fapt redimensionat prin iubire,
Mn maniera deja cunoscut angelicG.
2ot din prima perioadG de creaIie dateazG Li poezia =ara pe deal, inclusG iniIial Mn
poemul mai amplu Eco, Mn care chipul iubitei nu mai este prezent, iubirea MnsGLi fiind aici
doar o modalitate de potenIare a sentimentului de integrare, prin naturG, Mn marele suflet al
universului, avKnd valoare de principiu primordial
W6
% *upG cum observG !oana )m. Petrescu,
structura de profunzime a textului este una miticG, MntrucKt la )minescu Mnserarea are valoare
de timp sacru, al perpetuei reeditGri a genezei. #ugestiile acvatice susIin aceastG interpretare,
ele ascunzKndu"se Mn spatele imaginii norilor care curg Li a fKntKnii a cGrei cumpGnG
scKrIKitoare creeazG un efect de melancolie Li de mister.
La baza structurii interioare a Mntregului text se aflG miLcarea ascendentG a elementelor
cadrului terestru. *acG satul se aflG situat undeva jos, Mn vale, tendinIa de ascensiune este
sugeratG de fumul care se ridicG Mnspre Mnalt, de streLinile caselor care se ridicG Mnspre
?<
elementul cosmic, luna, de vKntul care tulburG nemiLcarea cumpenei, ea MnsGLi amintind, Mn
varianta de construcIie arhaicG pe care o putem bGnui Mn text, ideea de MnGlIare Mnspre cer.
Luna, element cosmic prin care se MnnobileazG peisajul se asociazG cu elementele terestre, cu
streLinele vechi ce denotG permanenIG, stabilitate, cu cumpGna fKntKnii Li cu cKntecul
fluierelor, al cGror glas accentueazG atmosfera de visare pe care o comunicG poemul.
MntKlnirea se realizeazG pe cGrGrile deschise de nori, prin MnGlIarea planului terestru cGtre cel
cosmic.
#ubstanIa liricG a textului constG Mn primul rKnd Mn puterea sugestivG a imaginilor descriptive.
&tmosfera de visare melancolico"paradisiacG pe care o creeazG versurile este efectul pe care Ml
produce sentimentul erotic Mn acest cadru sacralizat, ceea ce se remarcG fiind Mn primul rKnd o
stare sufleteascG. 2onalitatea generalG este susIinutG Li de structura prozodicG. -ersurile largi,
de 48 silabe, au o schemG neobiLnuitG de ritmuri% un coriamb, =a(ra pe deal, doi dactili bu(
ciu(mulBsu(n cu, Li un troheu, ja(le, alGturarea lor creKnd o senzaIie de solemnitate lipsitG
MnsG de sugestii Mntunecate, cGci dactilii Li troheul atenueazG tendinIa coriambului spre
sobrietate. =n rol important au Li rimele, re feminine fiind, conferG textului o cGldurG aparte.
Pentru a doua etapG a creaIiei lirice eminesciene, marcatG Mn linii mari de criza
conLtiinIei MnstrGinate, de pierderea sentimentului consubstanialitii fiin(uniers
W8
, iubirea
devine o modalitate compensativG de salvare, de recuperare a paradisului pierdut.
$orespunzGtoare creaIiei de maturitate, iubirea pierde acum inefabilul Li diafanitatea specifice
primei perioade, cKLtigKnd Mn materialitate, Mn tangibilitate. ,Grbatul descoperG jocul iubirii
senzuale, dulceaIa provocatoare a acesteia. $hiar atunci cKnd rGmKne Mn zona aspiraIiei, idila
stG sub semnul tangibilului, al senzualuluiRR
Lirica eroticG a celei de"a doua etape se sMMueazG sub semnul tangibilului, al
senzualitGIii, iubita devine o prezenIG ori o posibilG prezenIG, chiar Li atunci cKnd rGmKne
suspendatG ca proiecIie a visului bGrbatului. Poemele, scrise Mntr"o notG idilicG, propun un
adevGrat ritual erotic, desfGLurat conform unui scenariu dat care presupune chemarea,
apropierea, jocurile erotice respectiv despGrIirea
!n 3loare albastr, ipostaza masculinG a euluiZ situatG sub semnul aspiraIiilor Kealiste
specifice geniului, este pusG faIG Mn faIG cu ipostaza femininG, care propune descoperirea
fericirii Mn bucuriile simple Li prezente ale vieIii. $adrul Mn care invitG vocea iubitei printr"o
interjecIie imperativG, Jai, este unul feeric, propice Mmplinirii idilei erotice. Prima imagine
este descriptivG Li surprinde trGsGturile unui spaIiu paradisiac specific romantic Mn care natura
ocroteLte cuplul de MndrGgostiIi HJai n codrul cu erdea2And(i)oare pl/ng n ale2=tnca
st s se praleB+n prpastia mrea%BB?Acolo(n oc'i de pdure%B:/ng trestia cea linBCi
sub bolta cea seninBVom !edea n foi de mure4% A)intin- -e sGlbGticia Mnceputurilor, cadrul
imaginat are ca elemente centrale codrul, izvoarele, personificate pentru a se asigura efectul
muzical prin care este sugeratG melancolia .plKnsul acestora pare a fi MnsGLi muzica degradatG
a sferelor/ Li bolta cea seninG care se oglindeLte Mn oc'iul unui lac, centrul acestui spaIiu.
LegGtura dintre terestru Li celest este astfel asiguratG. $adrul este Mn aLa fel imaginat MncKt,
asemeni celui din =ara pe deal, sG intre Mn consonanIG cu sentimentul erotic, acesta din urmG
potenIKnd Li fiind potenIat de sacralitatea spaIiului Li a timpului auroral.
*upG acest prim moment al chemGrii este sugerat momentul MntKlnirii, moment Mn care
prim"planul aparIine insinuGrilor verbale care vor facilita apropierea fizicG ulterioarG. #e
observG desfGLurarea unui ritual Mn care protagoniLtii MLi asumG fiecare rolul specific%
elementul masculin emite promisiuni false, iar cel feminin MLi desfGLoarG cochetGria.
#cenariul se dezvoltG acum datoritG atingerilor prefGcut accidentale mi(oi desface%%% care au
rol provocator, versurile urmGtoare surprinzKnd momentele sGrutGrilor Li al Mntoarcerii
cuplului Mn JcivilizaIieJ.
?>
*acG Mn 3loare albastr iubita este principiul activ, cum am vGzut, materializa"Mn
chipurile senzualitGIii feminine, Mn :acul iubita rGmKne doar o prezenIG doritG. #cenariul este
acum propus de cGtre elementul masculin. &cesta apare Mntr"o primG ipostazG situat Mn spaIiu,
prin verbul la indicativ prezent eu trec, inducKnd ideea certitudinii. & doua ipostazG situeazG
eul masculin sub semnul incertitudinii unor atitudini, prin repetarea adverbului parcG% parc(
ascult !i parc(a!tept% $ertitudinea situGrii spaIiale este dublatG de relativizarea celor douG
atitudini, care trimit delicat Mnspre ea, pKnditG sG aparG. Prin succesiunea ulterioarG de verbe,
eul este pus Mn relaIie cu fiinIa iubitG. RelaIia este MnsG doar ipoteticG, pusG sub
semnul&rfbLibilului, rGmas mereu suspendat, prin folosirea modului conjunctiv al
verbelcMan ultima ipostazG elementul masculin este surprins din nou singur. =n verb la
indicativ prezent indicG din nou certitudinea, dar nu ine, pentru ca prin urmGtoarele douG
verbe, care indicG tot certitudini, sG fie numite direct stGrile eului dupG eLuarea aLteptGrii,
suspin !i sufr% Persoana iubitG rGmKne mereu o prezenIG imaginarG, o proiecIie a visului
eului, care se refuzG MnfGptuirii.
$adrul natural e configurat conform tipicului eminescian. $a Li Mn La mijloc de codru,
l
spaIiul securizant Mn care are loc idila este circular Li concentric% codruLvluminiLul, trestia b
care MnconjoarG lacul, acesta MnsuLi centrKndu"se, reflectKnd Mn adKnc Mnaltul :cZ Q &:Z!=&&, 8>c
#pecific romanticG, idila se realizeazG prin reflectarea sentimentului Mntr"un cadru nocturn
care prilejuieLte proiecIia visului Mntr"o zonG a realitGIii posibile. !dila eroticG propriu"zisG
rGmKne practic uitatG Mn zona reveriei, neMmplinirea ei trezind sentimente de melancolieZj
*in perspectiva unei ultime etape, erotica eminescianG ar presupune o triplG atitudine,
una romanIioasG, melancolicG Li nostalgicG relativ la iubirea purG pierdutG, a primei etape, o a
doua satiricG, misoginG, cu accente filozofice, a bGrbatului resemnat, care a renunIat sG mai
creadG Mn iubire Li o a treia luminoasG, a farmecului iubirii regGsite
?>
.
=ltimei etape a lirismului eminescian Mi corespunde, Mn bunG mGsurG, o atitudine
misoginG, de negare a elementului feminin, vGzut ca sursG de suferinIG Li de eLec. *e aici
refuzul de a mai crede Mn iubire, abandonarea acesteia Mn favoarea reflecIiei filozofice Li
satirice dublate de resemnare.
!maginea reala a femeii Mn =crisoarea V este circumscrisG dezastrului sufletesc% la
ntreab(o bunoarBCi(o s(i spuie de panglic de olane !i de modeB@e c/nd inima ta bate
pe ritmul sf/nt al unei ode%%% Modelul ei este *alila " femeia trGdGtoare.
$oborKtG de pe piedestal, femeia devine acum o imagine negativG, nu doar incapabilG sG ofere
momente fericite, ci Mn primul rKnd o actriIG care joacG, mimKnd iubirea. Mngerul din prima
etapG devine acum muiere, ipostazG degradatG a femeii"fecioarG, umbrG doar a gKndirii divine,
faIG de prima etapG Mn care apGrea ca Mntrupare a acesteia% Mgulite toate suntB$e(afi umbra
frumuseii cei eterne pe pm/nt%
3emeia din visul bGrbatului este MnsG Mngerul naiv, Mngerul care inspirG demonul% Ea
nici poate s(neleag c nu tu o rei%%% c(n tineBE un demon ce(nsetea) dup dulcile(i
lumine,B0(acel demon pl/nge, r/de, neputnd s(aud plnsu(!i20 o rea spre(a se(nelege
in sf/r!it pe sine nsu!iB0 se )bate ca un sculptor fr brae !i c gemeB0a un maistru ce(
asur)e!te +n momentele supreme,B@n(a nu ? ajunge(n culmea dulcii mu)ice de sfere,B0e(o
aude cum se na!te din rotire si cdere%BEa nu !tie c(acel demon l rea s aib de
modelBMarmura(i din oc'ii negrii%%% P% &ici demonul este partea demiurgicG a poetului " la
fel ca Mn Venere !i Madon< iubind, tKnGrul redimensioneazG Mntreaga d creaIie Li o face
contemporanG cu universul perfect, cu mu)ica sferelor, iubind, tKnGrul coboarG Mn sine, se
redimensioneazG ca fiinIG esenIialG% =(ar pricepe pe el nsu!i acel demon%%% s(ar
rena!teBMistuit de focul propriu, el atunci s(ar recunoa!te%
!ubirea ar Mnsemna salvarea, Mn mGsura Mn care lumea conturatG ar umple a ta ad/ncime cu
luceferi lumino!i% Mn acest context demonul tKnGrului se angelizeazG prin iubire.
??
2ot ultimei etape Mi aparIin MnsG Li texte din care se degajG nostalgia, regretul dupG
farmecul pierdut al iubirii de odinioarG, sau poeme Mn care acest farmec pare a fi regGsit.
Mn At/t de fraged iubirea pare a deveni din nou salvare, univers compensativ.
2extul se concentreazG pe ideea angelicului asociat motivului floral Li motivului plutirii.
3loarea se MnfGIiLeazG adesea ca o figurG arhetip a sufletului, ca un centru spiritual% at/t de
fraged te(asemeniB0u floarea alb de cire!% -ersurile sugereazG spiritualizarea maximG a
iubirii. !n acest context, sentimentul faIG de ea este asemGnGtor sentimentului religios, de
aceea ea rGmKne Mn zona visului. MntKlnirea echivaleazG cu MntKlnirea nemediatG a zonei
transcendentului, idee susIinutG de motivul plutirii% Ci de la cre!tet p/n n poaleB@lute!ti ca
isul de u!or% !ubirea este un sentiment pur, necontaminat de raIiune. &ngelicul este asociat
nocturnului care potenIeazG ficIiunea Li rupe de realitate% 0/t poi cu a farmecului noapteB=(
ntuneci oc'ii mei pe eci% $hipul acesta rGmKne Mn ordinea visului. *istanIa este de la
mireasa bl/nd din poe!ti YImireasa sufletului meu adicG de la o idealitate simbolicG la
identitate privatG, care conferG o dimensiune angelicG eului liric. MnsG dimensiunea angelicG
este asociatG #uferinIei% =p!i(oi isul de luminB&in)ndu(mi m/na dreapt n de!ert%
#e poate observa, Mn consecinIG, cG lirismul erotic eminescian cunoaLte succesive
transformGri, imaginea femeii suferG modificGri profunde, condiIionate de modul Mn care
poetul MnsuLi se raporteazG la iubire, ca modalizator al raporturilor cu sine MnsuLi dar Li cu
lumea: 2otuLi, aceste etape au mai curKnd o valoare HdidacticGJ, ele slujesc MnIelegerii operei
eminesciene, avKnd MnsG Li dezavantajul simplificGrii, mai cu seamG cG unele texte nu permit
Mncadrarea Mn aceastG tipologie.
E,oca )arilor cla*ici K'ni)ea *i ACon&orbiri literareA
)poca marilor clasici%deceniile sapte ,opt si noua ale secolului al 'i'"lea,cand apar
operele lui )minescu
,$aragiale,$reanga,#lavici,MacedonsCi,critica lui Maiorescu si +herea,revistele
literare J$onvorbiri literare JsiJ$ontemporanulJ.
Repere ale momentului istoric%
"*eceniile epocii marilor clasici urmeaza dupa =nirea Principatelor
.4A?7/(&!.!.$uza a realizat%"unificarea institutiilor din cele doua tari( secularizarea
avrerilor manastiresti( s"a votat o noua lege rurala(
"!n 4AEA Romania devine tara libera si suverana in urma castigarii Razboiului de
!ndependenta(
"!n 4AA4,tara devine regat (la tronul tarii este $arol de 0ohenzolern(
"dezvoltarea capitalista a tari%comertul,bancile.4AA9 ia fiinta ,anca
1ationala/,orasele,porturile de la *unare si de la mare ,se intretin relatii cu celelalte natiuni(
"Romania detine acum un rol de seama in lume(sporeste sentimentul de mandrie
nationala(se dezvolta arta,cultura si literatura(
Junimea si "Convorbiri literare"
"4A@<,4a lasi,ia fiinta societatea K'ni)ea din initiativa a cinci tineri intorsi de la
studii din strainatate%Petre $arp.-asile Pogor,2heodor Rosetti,:acob 1egruzzi si 2itu
Maiorescu.2udor -ianu AI*toria literat'rii ro)ane )o-erneA%
"Pana in 4AE9, AK'ni)ea"a fost o grupare cu scopuri
literar"culturare, nu s a amestecat in politica ,proclamand separarea artei si culturii
de politica (dupa 4AE9,grupul J:unimeaJdevine aripa de stanga a partidului conservator(
?@
"in 4A@E.4 martie/apare revista ACon&orbiri literareA0cea mai importanta ravista
din ultimele decenii ale veacului trecut( apare pana in 47>>( a fost condusa de :acob
1egruzzi secretarul :unimiijn 4AA? se muta la ,ucuresti si ia cu sine revista( in4A7<
incredinteaza directia unui grup format din fosti studenti a lui Maiorescu (din 4779,revista isi
pierde profilul literar .devenind o revista de stiinta(
"in revista, publica toti scriitori de renume ai epocii% )minescu,$reanga,&lecsandri,
Maiorescu,$aragiale,#lavici,$osbuc, $onta.'enopol.
&ctivitatea junimistilor a constat in%
1) $onferinte politice-Aprelectiuni populareA pe teme literare,
lingvistice,i storice, filosofice, psihologice etc.aveau o tinuta academica(
2) "lecturi de opere cunoscute,de traduceri sau de productii originale
,urmate de discutii(
3) 2i preocupa problemele limbii si ortografiei( combatand tendinta
latinizanta( lupta pentru unificarea limbii romane literare(
2itu Maiorescu scoate brosura @es pre scrierea limbii romane"H4A@@/in care se
declara adeptul% "ortografiei fonetice.scrierea trebuie sa reflecte schimbarea produsa in
evolutia sunetelor limbii romane /( "respinge alfabetul chirilic(
"recomanda folosirea literelor latine corespunzatoare sunetelor limbii romane (
"polemizeaza cu etimologismulR
!n 4AA4 .in"ABeoBoLBsBneJcombate calcul linvistic.traducerea literala a expresiilor
ideomatice/(sustine imbogatirea vocabularului cu neologisme romanice ,mai usor adaptabile
fonetic.&cademia romana aproba .pentru intreaga tara,directivele ortografice preconizate de
2itu Maiorescu .
Concl'(ie%K'ni)ea a con*tit'it 'n'l -intre cei )ai i),ortantL 3actori -e
)ani3e*tare a li)bii ro)ane literare )o-erne.
4) lsi propun sa alcatuiasca un fel de antologie cu cele mai valoroase poezii
romanesti cunoscute,de la poetii -acaresti la -asile &lecsandri.$itind textele vechi ,si"au
exersat spiritul critic si gustul iiterar.#i, deoarece alcatuirea antologiei ridica greutati
.gusturile junimistilor erau impartite,/, Maiorescu scrie primul sau mare studiu%J9 cerecetare
critica a*',ra ,oe(iei ro)ane -e ia !7MTB0in care explica in ce consta deosebirea dintre
poeziile bune si cele rele.
5) :unimea abordeaza si probleme filosofice,de
drept,sociale,polemizand cu tezele unora dintre contemporani(ei pun in discutie toate
aspectele culturare ale vremii si le critica uneori foarte sever.*in aceste polemici se naste un
fel de program al :unimii,constand in combaterea Adirectiei de a)fBdin cultura romana si
afirmarea 'rQeNAdirectii noi",adica a unor schimbari profunde in toate planurile culturii.
6) $onducatorul societatii K'ni)ea a fost 2itu Maiorescu ,un
Aspiritus rector"al ei.
7) ln anuMAE>,2itu Maiorescu se muta la ,ucuresti .sedintele societatii se
tin fie la lasi .in casa lui :acob 1egruzzi/,fie la ,ucuresti.in una din casele in care a locuit
2itu Maiorescu /(in 4AA?,societatea inasasi se muta in capitala.
8) Pincipala activitate era lectura unor opere originale,ca intr"un fel de
cenaclu in care au citit% &lecsandri -Dantana Bian-'(iei .e*,ot Vo-aA si J O&i-i' A0
$aragiale% AO noa,te 3'rt'noa*aA0 )minescu AL'cea3ar'lA0 MacedonsCi%J Noa,tea -e
-ece)&rieA0 lon$reanga AA)intiri -in co,ilarieA.
9) &tmosfera cenaclului junimist a fost evocata de :acob 1egruzzi.de
+h.Panu s.a.l. 3ondatorii instaurasera un spirit de discutie si de critica deschisa. $ei care
citeau erau incurajati. &u circulat porecle amuzante ,cei care nu vorbeau niciodata au fost
?E
poreclitiAcaracudaAO glumele nereusite erau pedepsite cu exclamatia "fau&, -asile Pogor
proclama deviza%Janecdota primea)a"%
b:unimea este cea mai importanta societate culturala din istotia literaturi romaneb
b& creat un anumit mod de a intelege cultura ,numit :unimismb
?A