Alexandru Lapusneanul

Caracterizare
Nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi, publicata in anul 1840
in primul numr al revistei Dacia Literara, este prima nuvela romantica de inspiratie
istorica din literatura romana.
Personajul principal, eponim, Alexandru Lapusneanul este un caracter complex, alctuit
din lumini si umbre, ce intruchipeaza tipul domnitorului tiran i crud, cu voin puternic
i spirit vindicativ.
Portretul acestuia este conturat cu multa finee,prin utilizarea antitezei,a caracterizarii
directe si indirecte,precum si prin raportarea la contextul istoric.
Relatia dintre incipit si final este definitorie pentru destinul tiranilor,precum si a celor
care refuza sa invete din trecut si din propriile greseli.Astfel,in incipit Alexandru
Lapusneanul apare in ipostaza domnitorului mazilit,ce incearca sa-ti obtina domnia
inapoi,prin forta armata,recurgand la orice mijloace ce-l ajuta sa-si indeplineasca
telul:Daca voi nu ma vreti,eu va vreau.Simetric,finalul nuvelei il prezinta pe domnitor
bolnav, otravit pentru cruzimea de care a dat dovada.
Titulul este alcatuit din doua substantive proprii,reprezentand numele
protagonistului,Alexadru Lapusneanul,ilustrandu-se atat unicitatea,conditia sa
deosebita de domnitor, imprejurarile exceptionale(trasatura a romantismului),cat si
valoarea de personaj eponim.
Prin caracterizare directa,realizata de catre narator,celelate personaje si chiar prin
autocaracterizare,se desprinde o serie de trasaturi,ce creeaza imaginea emblematica a unei
eroilor,a caror trasatura dominanta sugereaza influentele clasiciste.
Naratorul reda gesturilor i mimica personajului, att fora de disimulare - "n minutul
acela el era foarte galben la fa, ca i racla sfntului ar fi tresrit"-, ct i ura permanent
care-i determin comportamentul: "sngele ntr-nsul ncepu a fierbe".Alteori
caracterizarea directa este facuta de alte personaje:bunul meu domn,viteazul meu
sot(doamna Ruxandra),crud si cumplit este omul acesta(Teofan),sangele cel pangarit al
unui tiran ca tine(Spancioc).
Naratorul realizeaza,in mod direct,portretul fizic al domnitorului prin descrierea
vestimentatiei specifice epocii:Purta coroana Paleologilor,si peste dulama poloneza de
catifea stacosie,avea cabanita turceasca.Prin utilizarea substantivelor se precizeaza
ipostazele personajului rotund-voda,domnul,tiranul,bolnavul,dar si epitetele de
caracterizare in inversiune sunt macrca a subiectivitatii:nenorocitul domn.
Autocaracterizarea evidentiaza trasaturile morale:n-as fi un natarau de frunte,cand m-as
increde in tine?.
Autorul ii marcheaza destinul prin cele patru replici memorabile,plasate in fruntea
capitolelor si avand rol de moto.Destinul sau este acela de a impune autoritatea
domneasca,prin orice mijloace.AfirmatiaEu nu sunt calugar,sunt domn! reflecta faptul
ca nu abdica de la propriul sau destin nici in fata limitelor
omenesti(boala,moartea).pierderea statutului de domnitor impunand suprimarea sa fizica.
Crud,hotarat,viclean,disimulat,inteligent,bun cunoscator al psihologiei umane,abil
politic,personajul princial este puternic individualizat si memorabil:-Echilibrul intre
conventia romantica si realitatea individului,aceasta este minunea creatiei lui
Negruzzi(George Calienscu).

O prima trstura deosebit de importanta a personajului principal, este cruzimea sa, ce

reiese indirect,din comportamentul sau fata de boieri si care poate fii motivata istoric si
psihologic: Lapusneanul ii pedepsete pe marii boieri care-si doreau puterea si care-l
trdaser in prima domnie. Cuvintele lui Lpuneanul sunt memorabile, exprimnd
hotrre i o voin de fier, ce sugereaza ca Lapusneanul are certitudinea ca se va
razbuna pe boieiri carora le spune Voi mulgei laptele rii, dar a venit vremea s mulg
i eu pre voi!. Gesturile si mimica personajului au un rol crucial in relizarea portretului
acestuia : Lapusneanul este astfel surprins de catre Negruzzi in incercarea sa de a fi
binevoitor cu boierii : Bine ai venit boieri, zise Lpuneanul, silindu-se a zmbi
Este un personaj bine individualizat,idee marcata prin l-ul de la sfarsitul numelui. De
asemenea este un personaj real atestat in cronica lui Ion Neculce.
Totodata este un fin psiholog care sesizeaza cu usurinta caracterul si psihologia
celor din jur. Pentru el,Veverita este un opozant vechi si deschis ,Spanioc este patriotul
tanar si orgolios,Stroici un copil nestiutor si necunoscator de oameni caruia i se pare ca
toate paserile ce zboara se mananca,iar Motoc esteinvechit in rele,deprins a se ciocoi
la toti domnii,pe care i-a tradat pe rand.
Dialogul dintre Motoc si Lapusneanul este deosedit de importanta in conturarea
caracterului personajului principal, acesta da dovada de o buna cunoastere a naturii
umane, deoarece nu se lasa inselat de vorbele amagitoare ale batranului boier pe care si-l
apropie doar pentru a-l folsii ulterior pe post de iscoada. Aceasta intentie dovedeste
viclenia lui Lapusneanul.
Personajul principal da in continuare dovada de viclenie si o deosebita putere de
disimulare a intentiilor sale, acesta, pentru a se razbuna, simuleaza impacarea cu marii
boieri pe care-i invita la un ospat la Palat intr-o zi de srabatoare dupa slujba de la biserica.
Scena din biserica este deosebit de sugestiva, cititorul putand deduce o serie de
trasaturi ale domnitorului din aceasta. O prima caracteristica este evidentiata de atitudinea
sfidatoare a lui Lapusneanul fata de biserica, aceasta idee este exprimata de faptul ca
domnitorul intarzie la slujba. Atitudinea sfidatoare este intarita de vestimentatia
personajului care Impotriva obiceiului sau era imbracat in toata pompa domneasaca.
Astfel acesta nu se prezinta in biserica smerit ca oricare alt muritor ci in haine de
domnitor, si imbracat in zale, care prevestesc macelul ce va urma.
Prefecatoria lui Lapusneanul atinge punctul culminant in cadrul cuvantarii tinute
de domnitor dupa ce s-a inchinat pe la icoane si, apropiindu-se de racla sf. Ioan cel
Nou, s-a aplecat cu multa smerenie si a sarutat moastele sfantului. Prin intermediul
acelei cuvantari Lapusneanul isi cerea iertare pentru toate faptele de pana atunci si le
propunea boierilor o mai buna intelegere din acel moment invitandu-i la un ospat pentru a
marca acest nou inceput. Acest ospat se transforma pe neasteptate intr-un macel
ingrozitor din care nici unul dintre cei 47 de boieri nu scapa cu viata. Astfel Violenta si
cruzimea lui Lapusneaul depasesc limitele normalului, personajul devenind chiar sadic si
cinic. Acesta nu ezita sa-i arate sotiei sale piramida facuta din capetele boierilor ucisi
pentru a-i oferii un leac de frica.

Lapusneanul nu-si tradeaza firea vicleana, oferindu-l pe Motoc multimii de indata

ce nu mai are trebuinta de acesta.
Monumentalitatea personajului,,tiranismul,exceptionalitatea romantica,forta de asi duce planurile la bun sfarsit,machiavelic,indiferent de mijloace,spectaculosul
actiuniilor,concizia replicilor fac din personajul principal al nuvelei in al carei titlu
figureaza numele sau, Alexandru Lapusneanul,un personaj memorabil