Febra de origine necunoscuta la pisici

Cristi Moscu. dvm, msc

Cabinet veterinar Miuta
Rezumat. Identificarea cauzei febrei de origine necunoscuta la pisici poate fi de multe ori
dificila, dar nu imposibila. Cauza principala generatoare de febra este reprezentata de
infectii. Importanta majora are planul de diagnostic pentru realizarea unui tratament corect.

La pisici, febra reprezinta cresterea temperaturii corporale, de

regula peste temperatura de 39,5C, data de alterarea mecanismelor
termoreglarii
hipotalamice.(1)
Apare
atunci
cand fagocitele
mononucleare sunt activate, in general prin contactul cu pirogeni
exogeni precum celule bacteriene, virale, fungice, protozoare,
endotoxine sau neoplazii, necroze tisulare (traumatisme extinse i
pancreatit), toxine i de bolile mediate imun primar cum ar fi anemia
hemolitic mediat imun, trombocitopenia mediat imun i lupusul
sistemic eritematos. Leucocitele activate elibereaza o varietate de factori
solubili de tipul mediatorilor imunologici cum ar fi interleukina 1,
interleukina 6, factorul de necroz tumoral si chimici, de tipul
prostaglandinelor, precursorilor de prostaglandine si altele, care ajung n
sistemul nervos central si ridica nivelul punctului de setare a
termoreglarii din hipotalamus. Setarea punctului de termoreglare poate
fi, de asemenea, modificat de boal intracranian, inclusiv traume i
neoplazie, sau medicamente precum tetraciclinele. (2)
Febra sub 40,5C poate fi benefic pentru managementul bolilor
infecioase ca urmare a potenrii fagocitozei, eliberarii de interferon i
procesului de transformare a limfocitelor. n timpul strilor inflamatorii
cronice care evolueaza cu febr, celulele mononucleare activate
sechestreaza, de asemenea, fier seric, determinand scderea replicarii
bacteriene. Temperaturile corporale mai mari de 41C pot fi n
detrimentul
organismului datorita efectelor negative asupra
metabolismului celular, echilibrului hidroelectrolitic, putandu-se produce
coagulare intravasculara diseminata, leziuni de organe si chiar moarte.
(3)

n comparaie cu cinii, pisicile sunt mai puin susceptibile de a

dezvolta efectele negative ale febrei, insa la pisici febra este un
simptom obisnuit.
Febra de origine necunoscuta este febra care nu se rezolva
spontan, nu raspunde la terapia cu antibiotice si a carei cauza nu poate
fi identificata. Bolile infectioase sunt cea mai comuna cauza de febra la
pisici, neoplaziile si bolile mediate imun fiind mai rare. Impreuna, bolile
infectioase, cele mediate imun si neoplaziile insumeaza mai mult de
75% din totalul febrelor de etiologie necunoscuta. Cu tot arsenalul
diagnostic actual, 10%-15% din totalul cazurilor raman de etiologie
neprecizata, idiopatice.(4) Insa, pentru a ajunge la un diagnostic este
nevoie de un plan bine pus la punct, care sa permita detectarea
cauzelor comune sau neobisnuite de febra. Planul trebuie sa includa
intotdeauna repetarea testelor importante, deoarece in timp rezultatele
pot fi diferite. Clientii trebuie informati ca diagnosticarea poate cere mult
timp, rabdare si deseori trebuie apelat la investigatii costisitoare. Cu
toate acestea, teste simple i necostisitoare pot indica n cele din
urm cauza febrei. Radiografia, citologia, i culturile bacteriene sau
fungice din esuturi sau fluide s-au dovedit a fi cele mai utile teste de
diagnosticare. O abordare n etape sau pe niveluri de diagnostic poate
ajuta in alegerea unor teste corespunztoare. Prima etap ar trebui s
includ istoricul, examenul fizic, examene oftalmologice i neurologice,
hemoleucograma, fibrinogenul, profilul seric biochimic, analiza urinei
i culturi din urin, teste pentru identificarea virusului leucemiei feline
i ale virusului imunodeficienei feline, radiografii abdominale si
toracice. Orice tratament cu medicamente care ar putea induce
febr trebuie s fie ntrerupt. n a doua etap, unele teste din prima
etap pot fi repetate (n special examenul fizic) i se efectueaza teste
suplimentare de specialitate. Acestea pot fi dictate de rezultatele
anormale din prima etap de testare sau pot fi determinate prin luarea
n considerare a celor mai frecvente cauze cunoscute ale FON.
Testele incluse n aceast etap includ hemoculturi, artrocenteza,
ecografie abdominala, aspiratia ganglionilor limfatici, aspirarea altor
organe sau mase, analiza fluidelor corpului (de exemplu, fluidul din
caviti ale corpului, probe de lapte, secreii din tractul genital),
citologie rectal, coprocultura ,

ecocardiografie (n prezena unui suflu), radiografiile articulare si de

oase lungi, radiografiile cu substante de contrast, teste serologice si de
diagnostic molecular. n a treia etap, testele anterioare pot fi repetate i
se poate face apel la proceduri suplimentare de specialitate. Aceste
proceduri sunt cele mai susceptibile de a fi alese pe baza constatrilor
anterioare, dar pot fi, de asemenea luate n considerare atunci cnd
toate testele anterioare nu au adus elemente noi pentru diagnostic.
Exemplele includ radiografii dentare, aspiraie de mduv osoas,
bronhoscopie i lavaj bronhoalveolar, analiza LCR, efectuarea de CT,
RMN, laparoscopie, toracoscopie, biopsii, chirurgie exploratorie. In
anumite cazuri se poate recurge la terapii de incercare .
Istoricul poate da indicatii importante privind originea febrei.
Varsta si statusul hormonal reproductiv sunt necesar a fi cunoscute.
Anamneza trebuie luata cu atentie. Caracteristicile epidemiologice, cum
ar fi vaccinarea, controlul paraziilor, expunerea la vectori, i istoricul de
cltorie ar trebui s fie ntotdeauna revizuite.
Vaccinarile pot determina reactii mediate imun, cu cresterea
temperaturii corporale chiar si la 1-2 luni postvaccinare, iar in cazul
folosirii de vaccinuri vii atenuate, prin multiplicarea virusului in
organismul gazda, asa cum este in cazul vaccinurilor anticalicivirale,
poate apare febra la cateva zile postinoculare.(4, 5, 6) Purecii pot fi
vectori pentru Bartonella sau Mycoplasma haemofelis. Capusele pot fi
vectori pentru anaplasmoza, babesioza si chiar borrelioza. Programul de
deparazitare externa incorect sau absent creste riscul acestor boli
vectoriale. Pisicile care vaneaza pot contacta toxoplasmoza de la
rozatoare si salmoneloza de la pasarele.(5)
Rspunsul la medicamente la tratamentele anterioare trebuie s
fie cunoscut, precum i prezena bolii la alte animale sau la oameni.
Astfel, febra poate aparea in urma administrarii unor medicamente, in
special tetracicline dar si peniciline, sulfamide, fenobarbital, levamisol,
ketamina sau toxice organofosforice.(7) Eventualele reactii alergice vor
fi monitorizate si tratate.
Febra care evolueaza la varste mici este frecvent asociata bolilor
infectioase, iar cea care evolueaza la pisici varstnice este cel mai
adesea asociata neoplaziilor. Lipsa vaccinarii sau vaccinarea incompleta

este un factor de risc, in special la pui. La pisicile de rasa, peritonita

infectioasa felina este o cauza majora de febra persistenta. Masculii
care au lupte teritoriale sunt mai susceptibili decat femelele la
infectia cu virusul FIV.
Inclusiv proprietarul ar trebui chestionat n ceea ce privete
starea personala de sanatate, ori a animalelor cu care pisica intra in
contact, in special asupra existentei unor manifestari febrile pentru a
verifica o eventuala legatura cu simptomatologia pisicii. De asemenea,
trebuie sa ne intereseze bolile prin care a trecut pacientul, dieta,
obiceiurile de urinare, defecare, prezenta unor semne clinice precum
schiopaturi, dureri, leziuni, tumori, intoleranta la efort, tuse, secretii
nazale si dispnee.(3)
Examinarea fizic detaliata se va adresa tuturor sistemelor corpului
si va fi repetata la fiecare vizita pentru pacienii din ambulator. Pacientii
internati ar trebui s fie examinati de dou ori pe zi, aceasta incluzand
ascultaie cardiac atent, examinarea cavitii orale i a regiunii
genito-anale, a oaselor i articulaiilor, a limfonodurilor, si a pielii. ntregul
corp ar trebui s fie atent palpat pentru a detecta umflaturi subtile sau
disconfort, care poate ajuta la localizarea sursei febrei. Toracele ar
trebui s fie uor comprimat pentru a evalua o posibila mas
mediastinala cranial.(8)
Murmurul cardiac sesizat la ascultatie poate fi un bun indice
pentru endocardita bacteriana.(9,10) Abcesele subcutanate si
muscaturile pot determina febra si pot fi decelate si tratate usor. Totusi
dupa muscaturi, la pisici pot apare celulite care datorita invelisului pilos
pot scapa examenului clinic.(7) Exista cazuri cu abcese ascunse la
vedere , de exemplu abcesul retrobulbar. Multe alte infectii
localizate pot fi generatoare de reactii febrile, asa cum se poate
intampla in discospondilite, osteomielite, endocardite bacteriene, artrite
septice, pielonefrite, meningite septice, colangiohepatite, piotorax,
peritonite, pneumonii, piometrite, infectii la locul de insertie al
cateterului. Toate aceste situatii pot avea ca fond producerea de
biofilme microbiene. Se stie ca in biofilm, penetranta antibioticelor este
foarte scazuta, de aceea in multe cazuri scoaterea cateterului, sau
interventiile chirurgicale care pot elimina tesuturile pe care s-au
dezvoltat biofilme sunt salutare. Pe

langa aceste infectii localizate se pot produce bacteriemii generalizate.

Examinarile oftalmologice repetate pot furniza dovezi asupra naturii
infecioase, inflamatorii sau de boal neoplazic. Uveita asociata cu
febra poate fi determinata de actiunea mai multor agenti parazitari sau
infectiosi precum T.gondii, FeLV, FIV, FIP, FH1, B. henselae, Ehrlichia
spp. si micoze sistemice. Lipsa uveitei nu exclude diagnosticul
diferential. (3)
Ar trebui executate examinri ortopedice si neurologice repetate
dei ele pot fi dificil de interpretat la o pisic necooperanta.
Se stabileste tipul febrei prin masurarea in serie a temperaturii.
Stabilirea tipului febrei nu elucideaza cauza dar este importanta n
monitorizarea rspunsului la orice tratament ulterior. In clinica, unele
pisici manifesta hipertermie de stres, de aceea este importanta
masurarea temperaturii si de catre proprietar acasa, sau se cere timp si
un mediu calm in cabinet inaintea unui tur diagnostic complex. (2)
O hemoleucograma completa, profilul biochimic seric, analiza
urinei, testul de antigen FeLV i testul de anticorpi FIV sunt indicate ca
plan de diagnostic minim la pisici cu febr fr o cauz aparent.
Hemoleucograma trebuie intotdeauna insotita de examinarea
unui frotiu din sange pentru a se determina morfologia celulelor
sanguine si a se cauta microorganisme. Leucocitoza cu neutrofilie si
prezenta neutrofilelor toxice poate indica o stare inflamatorie.
Monocitoza este frecventa in boli inflamatorii cronice. Neutropenia poate
fi rezultatul consumului de neutrofile ca urmare a unei inflamatii
persistente. Neutropenia extrema poate
fi
determinata
de
panleucopenie, FeLV, FIV si salmoneloza acuta. Eozinofilia apare in
reactii de hipersensibilitate de tip I si in parazitisme, inclusiv cu
metazoare intestinale si dirofilarioza.(3)
Febra insotita de anemie poate apare in anemiile hemolitice
mediate imun, in hemoplasmoza si in infectiile cu FeLV. Pe frotiul
sanguin in anemia hemolitica mediata imun apar sferocite si
microaglutinare. Frotiul poate pune in evidenta bacterii hemotrope
precum M.haemofelis sau paraziti cu hemotropism. Frotiul pentru
evidentierea hemoplasmelor trebuie obligatoriu etalat din picatura
proaspata de sange prelevata de la ureche, deoarece sangele cu EDTA

pastreaza hemoplasmele pe hematii doar cateva ore, apoi evidentierea

lor se poate face doar prin PCR. Trombocitopenia apare in multe boli
mediate imun, neoplazice si infectioase.
Descoperirile biochimice serice sunt de obicei nespecifice
pentru cauza febrei, dar pot furniza indicii pentru planul de diagnosticare
in continuare. Hiperazotemia si o densitate specific a urinei
suboptimal (<1,035), combinate cu bacteriuria i piuria pot indica
pielonefrite. Piuria si bacteriuria prezenta la urina obtinuta prin
cistocenteza, asociata cu febra, semnifica cel mai probabil pielonefrita,
iar tratamentul trebuie bazat pe urocultura si antibiograma. Proteinuria
poate indica depuneri de complexe imune in glomeruli, ceea ce poate
implica lupusul eritematos sistemic sau stadii cronice ale unor boli
infectioase si parazitare precum FIP, FeLV, sau dirofilarioza. (3)
Creteri ale activitii enzimelor citoplasmatice hepatice (ALT i
AST) pot indica colangiohepatita bacterian sau mediat imun, abcese
hepatice, infecii hepatice primare, cum ar fi cele cu virusul peritonitei
infecioase feline (FIP), sau boli neoplazice ale ficatului. Pancreatita la
pisici poate duce la febr si este dificil de diagnosticat, fiind un proces
inflamator steril. Valoarea lipazei din fluidele abdominale mai mare decat
valoarea lipazei serice sustine diagnosticul de pancreatita.(3) Alte
procese inflamatorii sterile pot fi reprezentate de limfadenita, paniculita,
pansteatita, granulomatoza, boala inflamatorie intestinala. Necrozele
tisulare se pot solda cu febra. Hiperglobulinemia apare frecvent in boli
cronice primare mediate imun, boli infecioase i neoplazice. Limfomul,
stomatita plasmocitara, si FIP sunt cauze comune ale hiperglobulinemiei
la pisici. Electroforeza proteinelor serice ar trebui utilizata pentru a
determina dac este gamapatie monoclonala sau policlonala.
Gamapatia monoclonala este asociata proceselor neoplazice, dar la fel
de bine apare si in ehrlichioza. Gamapatia policlonala apare in FIP dar
si in alte boli cronice inflamatorii. Orice proces neoplazic poate fi
generator de febra, insa frecvent ea apare in limfoame, leucemii,
mielomul multiplu, histiocitoza maligna, neoplazii hepatice si mase
tumorale necrotice.(3)
Msurarea T4 total la unele pisici cu temperatur corporala
ridicat, poate indica hipertiroidismul ca si cauza de febra. Masurarea

acizilor biliari pot indica existenta suntului portosistemic, existand

descrise cazuri asociate cu febra.(14)
Citologia poate ajuta la confirmarea inflamatiei,
procesului neoplazic sau mediat imun iar ocazional pot fi detectati
agenti infectiosi, fungici sau parazitari cu morfologie caracteristica.
Aspiraia cu ac fin ar trebui s se efectueze pe orice mase suspecte,
noduli limfatici, acumulri de lichid sau organe anormale iar
eantioanele sa fie trimise catre citologie. Amprentele citologice (plan
nazal, leziuni cutanate, fecale, mucoasa rectal) pot fi, de asemenea
realizate daca exista indicatie. (8)
Biopsia de maduva osoasa hematogena poate fi in unele cazuri
singura metoda de diagnosticare a unor leucemii precum leucemia
mielomonocitara. Examinarea LCR din punct de vedere bacteriologic si
citologic poate fi necesara mai ales in cazurile cu deficit neurologic si
dureri cervicale. In cazul suspicionarii unei implicari respiratorii, lavajul
transtraheal sau bronhoalveolar poate furniza probe pentru citologie sau
bacteriologie. Peritonita bacteriana si piotoraxul au concentratii proteice
mari si sunt foarte bogate in neutrofile si macrofage. Fluidele cavitare
din FIP sunt de regula cu concentratie marita de proteine, au
neutrofile si macrofage in numar mare, dar neutrofilele nu sunt
degenerate. Raportul albumina / globulina din fluid < 0,4 este de regula
asociat cu FIP, iar un raport > 0,8 este putin probabil sa insemne FIP.
(3)
Artrocenteza trebuie executata in cazul poliartritelor, cu sau fara
efuzii. Pot fi decelate artrite autoimune sau infectioase, calicivirusul,
micoplasmele si formele L bacteriene putand fi implicate.(16, 17)
Citologia rectala si coprocultura este indicata la pisicile cu
febra si diaree. Pisicile pot fi bacteriemice fara diaree insa, in infectia
cu Salmonella si eventual Campylobacter asa incat coprocultura se
va realiza in special in cazurile in care neutrofilia este evidenta la
examenul citologic rectal.(11, 12, 13) Daca sporii clostridieni sunt
observati la citologia rectala, se va verifica enterotoxina de Clostridium
perfringens. (5).
Confirmarea infectiilor cauzatoare de febra se face prin examen
microbiologic, cu antibiograma. Culturile bacteriene se vor face inseriat,
atat pentru bacterii aerobe cat si anaerobe, eventual repetate in timp.

Oricarei pisici cu FON ii este necesara o urocultura cu

antibiograma, indiferent de aspectul urinei, proba fiind recoltata prin
cistocenteza, daca nu exista contraindicatii. O cultura negativa nu
exclude infectia, asa incat se va lua in calcul verificarea seriata. Se
va verifica raportul proteina/creatinina din urina in cazul in care exista
proteinurie fara sediment.(8)
Testele serologice pentru FeLV si FIV sunt obligatorii. In cazul
FIP, testele serologice au o valoare limitata. Testarile serologice pentru
Toxoplasma gondii trebuiesc facute la pisici cu febra, hiperestezie
musculara si uveita prezente concomitent. Se vor masura atat valorile
IgM cat si IgG. (8)
In cazul suspicionarii unei boli infectioase la care rezultatul
examenului serologic este negativ, se recomanda retestarea in 2-4
saptamani. Este utila inmagazinarea de probe pentru examene
serologice si PCR, din start, de la primele examinari.
PCR poate fi utilizat cu succes pentru verificarea prezentei
hemoplasmelor, bartonelozei, ehrlichiozei si anaplasmozei.
Diagnosticul imagistic, constand in ecografii, radiografii, CT,
RMN, este utilizat in a cauta posibile cauze de febra si de a evalua
organele afectate de boala. Radiografia toracica evidentiaza neoplasme,
efuzii sau infiltrate pulmonare. Pisicile cu infectii respiratorii inferioare
sunt frecvent asimptomatice, asa incat radiografiile toracale din trei
incidente sunt necesare. Radiografia abdominala din doua incidente
evalueaza mase, efuzii, gaze libere. Radiografiile spinale si de oase
lungi sunt utilizate pentru diagnosticarea discospondilitelor, proliferarilor
periosteale, osteomielitelor. CT detecteaza in principal neoplasmele
intracraniene. Ecografia abdominala ne indreapta atentia catre
pielonefrite, piometrite, colectii si mase intraabdominale. Ecocardiografia
evidentiaza vegetatiile valvulare. Poate fi nevoie de recurgere la
endoscopie sau laparatomie exploratorie.(4)
Testele imune primare- testul Coomb's direct si anticorpii
antinucleari pot fi utilizate in determinarea bolilor mediate imun, insa
ambele teste pot fi pozitive si in boli inflamatorii cronice independente de
cele imun mediate primare.(4) Trebuie tinut cont si de febra din reactiile
postransfuzionale si de cea din sindromul hipereozinofilic. Factorul

reumatoid poate fi puternic crescut la pisicile cu artrita reumatoida. (15)

De asemenea vom acorda atentie polimiozitei si vasculitei.
Tratamentul fara un diagnostic cert este unul empiric,
simptomatic. In cazul gasirii cauzei, este indicata utilizarea terapiei
specifice. In tratamentele de incercare, antibioticele nu se vor combina
cu medicamente antipiretice, antiinflamatorii nesteroidiene sau
cortizonice, deoarece rezolutia artificiala a febrei desi poate imbunatati
starea clinica de moment a pacientului ne poate indeparta de punerea
unui diagnostic corect. Utilizarea antibioticelor cu spectru larg trebuie
facuta numai dupa ce au fost recoltate toate probele pentru culturi.
Utilizarea glucocorticoizilor trebuie facuta dupa suspicionarea sau, mai
bine, dupa confirmarea unei boli mediate imun si numai cand boala
infectioasa a fost exclusa. In cazul febrei determinate de o boala
mediata imun, reducerea febrei se produce in 24-48 de ore.
Tratamentele cu antibiotice sau glucocorticoizi fara un diagnostic cert
pot interfera cu diagnosticul viitor si pot exacerba o boala
nediagnosticata care ar putea pune in pericol viata pacientului.
Incercarile terapeutice se initiaza numai atunci cnd un diagnostic
specific nu poate s fie stabilit.
Cnd clinicianul a epuizat toate metodele de diagnostic pe care le
avea la indemana sau cel puin atins un nivel de ncredere rezonabil c
boala infecioas nu este prezenta i nu exist nici o dovad a
neoplaziei, diagnosticul implicit este febra mediata imun. Tratamentul cu
corticosteroizi trebuie s fie agresiv, de termen lung, cu reducerea
treptata a dozelor cu cate 25% la fiecare 3-4 sptmni. Daca sub
corticoterpie starea clinica in loc sa se imbunatateasca, dimpotriva,
deterioreaza in termen de 3-4 zile, inseamna ca fondul febrei este totusi
unul infectios dar nedescoperit si corticoterapia trebuie stopata.
Terapia medicamentoasa trebuie s fie atent selectata pentru a
reduce riscul de exacerbare a bolii nediagnosticate, a inducerii de
efecte toxice sau secundare ale medicamentelor, a promovarii
rezistenei la antibiotice i interferarii cu teste de diagnostic
suplimentare.
Tratamentul acasa si monitorizarea temperaturii de catre
stapanul pisicii trebuiesc minutios respectate pentru a asigura cele mai
bune sanse de vindecare.

Folosind o abordare de diagnostic logica, de obicei se ajunge

la un diagnostic definitiv. Informatiile trebuie sa fie reevaluate constant,
sa se apeleze la examene fizice i la teste de laborator simple, la tehnici
mai putin invazive si mai putin costisitoare in cazul in care pisica este
stabila. Comunicarea cu clientul este de cea mai mare importan. O
cunoatere temeinica a posibilelor boli cauzatoare i capacitatea de
interpretare a rezultatelor testelor specifice de diagnostic n contextul
FON la pisici este esenial pentru a diagnostica corect sursa unei FON.

Caseta:
Etapele diagnosticarii FON, dupa Flood J.
Etapa 1
- istorie amnunit.
- se opreste administrarea oricarui medicament pentru a exclude
febra indusa de medicamente.
- se efectueaza un examen fizic meticulos, inclusiv examene fundice
i neurologice.
- testarea FeLV si FIV.
- se obin mostre pentru hemoleucograma, frotiu de snge i profil
biochimic.
- se salveaza ser pentru serologie sau alte teste.
- se efectueaza o analiz de urin completa i urocultura.
- se preleveaza un eantion de urin pentru calcularea raportului
proteine:creatinina dac identificam prezenta proteinuriei fara
sedimente.
- se efectueaz examen coproparazitologic cu concentrarea prin
centrifugare a probei de fecale i citologie fecale, n cazul n care este
indicat.
- se ia n considerare obinerea de radiografii toracice i abdominale.
10

- se ia n considerare administrarea de

antibiotice dac se

suspecteaz infecie bacterian.

Dac este necesar, se trece la etapa 2.
Etapa 2
- se repet teste din etapa 1, dup cum este indicat.
- se obin radiografii toracice i abdominale n cazul n care nu au
fost obinute n etapa 1.
- se efectueaza ecografii abdominale sau ale altor zone, dupa cum
este indicat.
- se efectueaza ecocardiografie n cazul n care este prezent un
murmur cardiac.
- se efectueaza aspiratie pe ac fin, cu citologie maselor, ganglionilor
limfatici, i fluidelor (continut chistic, lichid pleural, peritoneal).
- se efectueaza hemocultura.
- se efectueaza artrocenteza.
- se efectueaza coproculturi, n cazul n care este indicat.
- se efectueaza aspiraia de mduv osoas hematogena n cazul
n care se justific prin rezultatele hemoleucogramei.
- se efectueaza serologie pentru boli infecioase.
- se efectueaza radiografii de oase lungi i radiografii comune.
- se efectueaza un profil imunitar, dac este indicat.
Dac este necesar, se trece la etapa 3.
Etapa 3
- se repet teste din etapele 1 i 2.
- se efectueaz ecocardiografie, chiar dac murmurul nu este
prezent.
- se efectueaza ecocardiografie transesofagian.
- se efectueaza aspiraie de mduv osoas, chiar dac rezultatele
hemoleucogramei sunt normale.
- se efectueaz biopsie daca este indicat.
- se efectueaza bronhoscopie i lavaj bronhoalveolar daca este
indicat.
- se efectueaza analize de lichid cefalorahidian.
- se efectueaz radiografii dentare.

se ia n considerare tomografia computerizata si RMN.

se efectueaza laparoscopie sau toracoscopie daca este indicat.
se ia n considerare celiotomia exploratorie.
se administreaza terapie antibiotica sau antifungica (dac este
indicat)

Bibliografie
1. Lunn KF. Fever of unknown origin: a systematic approach to
diagnosis. Compend Contin Educ Pract Vet 2001;23(11):976-992
2.
Lunn KF. Fever. In: Greene CE, ed. Infectious Diseases of the
Dog and Cat. 4thd ed. St. Louis: Elsevier Saunders; 2012: 95: 11151123
3.
Lappin MR. Fever of unknown origin in cat . Proceedings. 2008,
DVM 360
4. Birkenheuer A. Fever of unknown origin: a case-based discussion,
, Small animal-miscellaneous, NAVC Conference 2011
5.
Lappin MR. Fever of unknown origin I and II. Proc Western Vet
Conf 2003.
6.
Greene CE, Schultz RD. Immunoprophylaxis. In: Greene CE,
ed. Infectious Diseases of the Dog and Cat. 3rd ed. St. Louis: Elsevier
Saunders; 2006:1069-1119.
7.
Harkin, KR, Fever of unknown origin: pathways to a diagnosis,
NAVC Conference 2016.
8.
Flood J, The Diagnostic Approach to Fever of Unknown Origin
in Cats. Compendium vet.com, ian. 2009
9.
Greene CE. Feline foamy (syncytium-forming) virus
infection. In: Greene CE, ed. Infectious Diseases of the Dog and Cat.
3rd ed. St. Louis: Elsevier Saunders; 2006:154-155.
10.
Calvert CA, Wall M. Cardiovascular infections. In: Greene CE,
ed. Infectious Diseases of the Dog and Cat. 3rd ed. St. Louis: Elsevier
Saunders; 2006:841-865.
11.
Dow SW, Jones RL, Henik RA, et al. Clinical features of
salmonellosis

in cats: six cases (19811986). JAVMA 1989;194(10):1464-1466.

12.
Rossi M, Hanninen ML, Revez J, et al. Occurrence and
species level diagnostics of Campylobacter spp., enteric Helicobacter
spp. and Anaerobiospirillum spp. in healthy and diarrheic dogs and cats.
Vet Microbiol 2008;129(3-4):304-314.
13. Fox JG. Enteric bacterial infections. In: Greene CE, ed.
Infectious Diseases of the Dog and Cat. 3rd ed. St. Louis: Elsevier
Saunders; 2006:339-369.
14. Wess G, Unterer S, Haller M, et al. Recurrent fever as the only
or predominant clinical sign in four dogs and one cat with congenital
portosystemic
vascular
anomalies.
Schweiz
Arch
Tierheilk
2003;145(8):363-368.
15.
Hanna FY. Disease modifying treatment for feline rheumatoid
arthritis. Vet Comp Orthop Traumatol 2005;18(2):94-99.
16.
Liehmann L, Degasperi B, Spergser J, et al. Mycoplasma
felis arthritis in two cats. J Small Anim Pract 2006;47(8):476-479.
17. Carro T, Pedersen NC, Beaman BL, et al. Subcutaneous
abscesses and arthritis caused by a probable bacterial L-form in cats.
JAVMA 1989;194(11):1583-1588.