Sunteți pe pagina 1din 1

ATITUDINEA SI MASURILE DE NURSING VIS-A-VIS DE PACIENTUL

TOXICOMAN

-Organizatia Mondial a Snttii (1957) defineste toxicomania ca o stare de intoxicatie


periodic sau cronic determinat de consumarea repetat a unui drog (natural sau sintetic).

-In literatura de specialitate exist mai multi termeni care definesc uzul si abuzul de substant
printre care: toxicomanie, toxicodependent, adictie, drogodependent, dependent de droguri
si farmacodependent. Toxicomania este o stare psihosomatic ce rezult in urma interactiunii
individului cu un produs psihoactiv (psihotrop) specific avand drept consecinte tulburri de
comportament si alte reactii care presupun o dorint invincibil, permanent continu sau
periodic de a consuma drogul pentru obtinerea anumitor efecte psihice. In cazul in care
consumul de droguri este suprimat se declanseaz tulburri severe de diferite forme, grade si
intensitati.
-In ultimii ani, la majoritatea buletinelor de stiri televizate sau nu, auzim c a mai fost prins un
traficant de droguri, c un tanr s-a sinucis in urma consumului de stupefiante, c a avut loc o
crim, ucigasul fiind consumator de substante toxice sau c un individ a murit datorit unei
supradoze. Asadar, folosirea substantelor toxice reprezint o problem major in sntatea
public prin cresterea sa frecvent, prin ecoul pe care il are asupra desfsurrii si adaptrii
sociale, prin mortalitatea de care este strans legat.
-In ceea ce priveste traficul de droguri, Romania este o tar de tranzit dinspre Orientul
Mijlociu ctre Europa de Vest si astfel dup 1989 a devenit o tar consumatoare. In perioada
90-96 cuiburile traficantilor si consumatorilor de droguri erau cminele studentesti, apoi sau extins si prin baruri, discoteci, case de rromi si chiar la colt de strad. Traficul de droguri a
devenit o afacere rentabil in Romania, dar in acelasi timp si o mare problem la nivel macro
si microsocial.
Obiective: personalul medical sa cunoasca substantele folosite si efectele acestora, sa
cunoasca protocoalele de lucru cu acesti pacienti, sa aiba capacitatea de a comunica cu acestia
si familiile lor, sa poata oferi materiale informative si sa-i indrume spre asistenta psihologica
sau sociala in unele cazuri.