Universitatea Ovidius din Constana

Facultatea de Drept i tiine Administrative

Specializarea Managementul Institutiilor Publice

COMUNICAREA INTERNA SI
EXTERNA IN INSTITUTIILE
PUBLICE

Coordonatori tiinifici:
Absolvent:

Constana
2017

CUPRINS

Capitolul 1: Introducere...............................................................................................3
Capitolul 2: Comunicarea externa in institutiile publice..........................................5
Capitolul 3: Comunicarea interna in institutiile publice.........................................11
Capitolul 4: Studiu de caz..........................................................................................14
Bibliografie:.................................................................................................................17

INTRODUCERE
Activitatea cu o deosebita importanta in cadrul organizatiilor o reprezinta
comunicarea. Comunicarea este fundamentala pentru cooperarea umana si joaca un rol
hotarator in activitatea curenta. Este un proces complex, cu multe posibilitati de eroare si
neintelegere. Comunicarea este realizata prin folosirea unui set de aptitudini, acestea putand fi
identificate si imbunatatite prin practica.
Abilitatea de a comunica eficient, atat ca emitator cat si ca receptor, imbunatateste
eficienta activitatii desfasurate.
Comunicarea este un instrument utilizat pentru:
-

a da si a primi informatii

a negocia si a cadea de acord privind actiunile comune

a coordona si a monitoriza actiunile

a initia, a schimba si a intrerupe actiuni

a actiona pentru un scop comun.

Comunicarile bune sunt clare, concise, corecte si complete.

Notiunea de comunicare acopera toate formele transmiterii informatiilor de la o
persoana la alta, atat individual cat si colectiv. Pe langa scris si vorbit, comunicarea include:
-

mesaje nonverbale transmise prin limbajul trupului (pozitii ale corpului,

gesturi)
-

mesaje paraverbale (expresii si intonari)

infatisare

Nevoia de a furniza exact cantitatea de informatii este de mare importanta in procesul

comunicarii.
Totodata, canalul sau mediul folosit pentru transmiterea mesajului este foarte
important.
Schema generala a desfasurarii procesului de comunicare cuprinde cinci etape:

cunoasterea si formularea nevoii de comunicare Intotdeauna exista ideea sau

sensul, cat si motivatia pentru transmiterea mesajului. Fara un scop oamenii nu incearca sa
comunice cu adevarat.

codificarea mesajului Acesta poate fi instantaneu, in cazul unei conversatii

orale, sau poate fi minutios intr-o scrisoare sau raport, tinand cont de:

ce se doreste sa se comunice
3

cum va fi transmis mesajul

care sunt necesitatile receptorului

care este cea mai potrivita codificare a mesajului, in functie de timp, cost,

distanta, ierarhie, confidentialitate si precedente existente

transmiterea mesajului

primirea si decodificarea mesajului Receptia si decodificarea este distincta de

intelegere. Inhibarea sau blocarea receptionarii unui mesaj sau a unor parti din acesta, se poate
datora unor perturbatii, cea mai frecventa fiind zgomotul, care poate fi:

fizic zgomotul din mediul inconjurator

tehnic scriere ilizibila, linia slaba a unui fax

social cauzat de diferentele culturale sau sociale

psihologic cauzat de starea psihologica a receptorului (agitatie emotionala,

instabilitate psihologica)

interpretarea mesajului si raspunsul la mesaj Receptorul interpreteaza mesajul

din context in functie de cunostinte, experienta, bunul simt. Raspunsul la mesaj permite
emitentului sa judece daca mesajul a fost corect primit si interpretat.
In cadrul organizatiilor (publice sau private) se disting doua mari categorii de
comunicare:
-

comunicarea interna (in interiorul organizatiei) are in principal rolul de a

prezenta rezultatele tehnice, economice organizatorice; de a transmite informatii, cunostinte si

decizii; de a explica o noua orientare, o noua metoda, o noua tehnologie etc;
-

comunicarea externa cuprinde relatiile organizatiei cu forurile ierarhice, cu

furnizorii, clientii etc. Organizatia actioneaza intr-un mediu economic, social si politic,
stabileste relatii si comunica permanent cu pertenerii sai exteriori.

COMUNICAREA EXTERNA IN INSTITUTIILE PUBLICE

Inainte de toate, trebuie sa precizam ca, astazi cea mai dezvoltata in cadrul
organizatiilor publice o reprezinta comunicarea institutionala. Este un instrument eficient
utilizat de catre organizatiile publice (si nu numai) pentru:

reusita

crearea unei imagini publice pertinente

traversarea unei crize

crearea unui climat favorabil in cadrul organizatiei

schimbarea comportamentului uman fata de serviciile oferite pe piata si, nu in

ultimul rand, apararea/atacarea concurentei prin mijloace legale

Cmpul comunicrii instituionale se ntinde de la comunicare, intern pn la a
comunicarea de prestigiu, de la comunicarea financiar pn la comunicarea despre imaginea
instituiei, a echipei manageriale sau performanelor organizaiei. Comunicarea instituional
are ca obiect prezentarea ansamblului de activiti ale organizaiei, a modului de afirmare a
identitii i imaginii, ea nsoind n general politica instituiei. Este vorba despre o
comunicare global care nu poate fi inut serios n
fru dect dac i asum adecvat preocuprile comunicrii cu exteriorul i n acelai
timp pe cele ale comunicrii interne.
Astfel, marile institutii publice au departamente specializate pe aceasta tema si isi
mentin imaginea publica datorita unei politici si unor activitati sustinute. Comunicarea
insoteste activitatea institutiilor publice, contribuind la realizarea in bune conditii a acesteia.
Ea raspunde, totodata, nevoii organizatiilor din sectorul public de a-si afirma rolul specific,
aducand la cunostinta cetatenilor obligatiile de asumat si prerogativele de care dispun.
Spatiul comunicational se creeaza si dezvolta in functie de specificitatea domeniului
public in care se manifesta. Progresul comunitatii umane induce implicit si la dezvoltarea sa
institutionala din nevoia de a se crea cadrul propice comunicarii cu opinia publica. Astfel se
constituie un segment nou al stiintei comunicarii: comunicarea publica.
Comunicarea publica se refera atat la schimbul si impartasirea de informatii de
utilitate publica, cat si la mentinerea liantului social.1

P. Zemor La Comunication Publique, Presses Universitaires de France, Paris, 1995

5

Comunicarea publica se refera la folosirea din ce in ce mai vizibila si mai bine

organizata a mijloacelor publicitare si a relatiilor publice de catre administratiile de stat.2
Comunicarea publica reprezinta forma de comunicare ce insoteste activitatea institutiei
publice in vederea satisfacerii interesului general. Mesajele transmise cuprind informatii de
utilitate publica. Prin comunicarea publica se urmareste sa se faca cunoscute cetatenilor
modul de functionare si atributiile acestei institutii, legalitatea si oportunitatea deciziilor
adoptate. Totodata, prin comunicarea publica se urmareste cunoasterea nevoilor si dorintelor
populatiei pentru ca institutiile publice, prin rolul si atributiile pe care le detin, sa vina in
intampinarea acestora, realizand astfel un interes general.
Comunicarii publice ii revine rolul de a convinge, ca prin politicile institutionale
realizate, precum si prin deciziile publice adoptate, se urmareste un interes general,
obtinandu-se astfel adeziunea cetatenilor.
Cetateanul trebuie sa fie informat cu privire la existenta si modul de functionare a
serviciilor publice, trebuie ascultat cand isi exprima nemultumirea, trebuie sa-i fie luate in
considerare dorintele si nevoile.
Comunicarea externa a institutiei publice contribuie la notorietatea si imaginea
organizatiei in societate. Ea indeplineste astfel, totodata, functia de promovare a institutiei
publice a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale.
Comunicarea cu rol de promovare reprezinta, in realitate, un caz aparte, pentru ca, desi
literatura de specialitate o considera fara exceptie ca facand parte din comunicarea externa, ea
se desfasoara unilateral, dinspre institutia publica spre mediul exterior al acesteia. In aceasta
situatie, nu mai sunt membrii organismului public cei care intretin legatura cu exteriorul, ci
organizatia ca institutie. Ea da informatiile despre serviciile pe care le ofera, incearca sa-si
amelioreze imaginea de ansamblu sau, pur si simplu, vrea sa se faca cunoscuta si sa-si
promoveze valorile.
Adaptand schema generala a desfasurarii procesului de comunicare la specificitatea
comunicarii publice putem evidentia urmatoarele componente esentiale ale procesului si
anume: administratia, mesajul, cetatenii (contribuabilii), canalul de comunicare, efectele
comunicarii, zgomotul si feed-back-ul.

Bernard Mige Societatea cucerita de comunicare, Iasi, Editura Polirom, 2000

6

In cadrul institutiilor publice intalnim mai multe modalitati de comunicare cu mediul

extern:
a)

comunicarea verbala

b)

comunicarea scrisa

c)

comunicarea nonverbala

a) Comunicarea verbala se realizeaza sub mai multe forme: fata in fata,

interpersonala, manageriala de grup.
Comunicarea fata in fata are loc in cadrul tuturor departamentelor intre functionari si
cetateni.
Un rol important in cadrul institutiilor publice il are compartimentul de relatii cu
publicul, compartiment care ofera informatii cu precadere in urmatoarele domenii de interes
public:

hotarari ale Consiliului Local

dispozitii cu caracter normativ

informatii privind actele necesare in vederea acordarii unor drepturi sau de

stabilire a unor obligatii

modalitati de contestare a unor acte normative

structura organizatorica a institutiei, atributiile diferitelor servicii de

specialitate, program de functionare si de audiente

informatii privind achizitiile publice

acte normative care reglementeaza organizarea si functionarea institutiei sau

alte domenii de activitate.

O forma a comunicarii orale o reprezinta si intrunirile Consiliului Local. La sedintele
publice ale Consiliului Local poate participa orice persoana interesata, reprezentantii massmedia si reprezentantii oricaror asociatii civice, sindicale sau patronale care manifesta interes
pentru domeniile de interes public supuse dezbaterii. Astfel, se incearca sa se aplice regula
transparentei, cu exceptia interventiei unor situatii exceptionale, cand actul normativ este
adoptat in procedura de urgenta.
Anunturile referitoare la elaborarea actelor normative sunt afisate la sediul institutiei,
publicate pe pagina proprie de internet si sunt transmise catre mass-media locala.
Una din cele mai utilizate modalitati ale comunicarii orale este cea prin telefon care
are ca aspect distinctiv lipsa din mesaj a elementelor de natura nonverbala.
7

Prin insasi natura ei, administratia publica depinde de comunicare:

comunicarea intre diferitele niveluri ale administratiei publice

comunicarea pe acelasi nivel

comunicarea intre administratie si executivul social

comunicarea intre administratie si autoritatea politica

comunicarea in mediul social.

In ultima perioada s-au dezvoltat si canalele de comunicare cu mediul exterior, cu

lumea de afaceri, oferind avantaje atat mediului public cat si celui privat (contribuabili,
entitati economice private, cetateni, grupuri de interese).
Formele principale prin care se concretizeaza acest tip particular de comunicare sunt:

publicitatea pin intermediul mass-media sau propriile materiale publicitare

sponsorizarile finantarea activitatilor culturale sau sportive

mecenatul ajutor financiar sau logistic acordat artistilor, organizatiilor

umanitare sau non-profit

articole care prezinta organizatia in publicatii de specialitate

organizarea de standuri la targuri si forumuri

organizarea de zile ale portilor deschise

actiuni de consiliere si ajutoare a altor institutii similare

Exista, asadar, o multitudine de forme de promovare a imaginii, valorilor sau

serviciilor specifice institutiei publice. Cea mai eficienta si cea mai ieftina forma de
promovare este insa, cel mai adesea, ignorata. Ea se afla la indemana tuturor functionarilor si
consta in reliefarea permanenta a aspectelor pozitive ale organismului public din care fac
parte, cu ocazia tuturor contactelor cu mediul extern, fie acestea personale sau profesionale.
Ideea este ca fiecare functionar public isi poate asuma fara probleme rolul de comunicator
extern, mesajul sau fiind centrat pe seriozitatea, eficienta si calitatea de care da dovada
institutia. Acest lucru presupune insa ca functionarul public sa stie (ceea ce tine de eficienta
comunicarii interne), sa creada (este vorba de coerenta dintre discursul pe care il afiseaza si
actiunile sale concrete) si sa vrea (adica sa simta nevoia sa vorbeasca despre institutia de
administratie publica, ceea ce trimite la ideea de motivatie).
8

b) Comunicarea in scris se bazeaza pe conceperea si transmiterea mesajului. In

functie de sursa ei de provenienta, comunicarea scrisa apare sub forma corespondentei.
Corespondenta externa este reprezentata de documentele care sunt emise de compartimentele
unei institutii catre un destinatar din afara acesteia, sau de acele documente care provin din
exterior de la alte persoane fizice sau juridice.
Dintre formele de comunicare in scris cu mediul extern putem enumera:

notele de informare utilizate numai atunci cand ele au ca destinatar un for

ierarhic superior

scrisoarea insotitoare de acte este considerata a fi cea mai clasica forma de

corespondenta. Atfel pot fi trimise acte:

- periodic in cazul in care exista un act normativ din care reiese obligativitatea
- la cererea unui organ ierarhic superior sau a unui alt organ al administratiei de stat

raportul poate fi utilizat in exterior pe cale ierarhica, de la nivel inferior spre

nivelul superior. Se prezinta sub forma scrisa si nu necesita in mod obligatoriu raspuns sau
aprobare. Cerinta majora, pentru a se asigura eficienta rapoartelor, este de a le prezenta intr-o
forma clara, cu continut edificator, bazat pe cunoasterea temeinica a problemei, cu concluzii
convingatoare, argumentate

petitiile reprezinta un element exclusiv al corespondentei externe si sunt

cererile petentilor (persoane fizice sau juridice) adresate administratiei, pentru a face sau a nu
face un anumit lucru, pentru a emite un act administrativ.
In Legea Administratiei Publice, se prevede obligatia administratiei de a raspunde in
termen de 30 de zile la petitii, indiferent daca raspunsul este negativ sau afirmativ.
In procesul comunicarii, relatia functionar public-cetateni constituie substanta a
actului de administratie publica. Unitatile comunicationale, respectiv functionarul public (ca
emitator) si cetateanul (ca receptor de mesaje) au obiective clare: emitatorul isi propune sa
informeze, sa convinga, sa indrume, sa capteze interesul, sa fie eficient, iar receptorul se va
stradui sa fie atent, sa inteleaga, sa retina.
Comunicarea cu cetatenii se realizeaza prin: expuneri, activitati de informare,
dezbateri, sesiuni de comunicari, programe de investigare, activitati cu caracter culturaleducativ, participare la concursuri, publicatii proprii, afisiere, transmiterea prin forme scrise
sau orale de informatii diverse spre si dinspre structurile de conducere si de specialitate ale
institutiilor de administratie publica;

Liderii din administratia publica trebuie sa acorde o atentie deosebita antrenarii

functionarilor publici in facilitarea comunicarii dintre acestia si cetateni. In acest sens, putem
identifica urmatoarele sarcini:

diagnosticarea problemelor;

culegerea, verificarea si diseminarea informatiilor;

trasmiterea rezultatelor evaluarii informatiilor;

rezolvarea conflictelor.
Pentru realizarea acestor sarcini, pot fi avute in vedere urmatoarele cai de

rezolvare:

ascultarea activa;

stimularea autoanalizarii problemelor;

controlul tonului vocii;

cultivarea intelegerii si tolerantei;

detensionarea atmosferei.

Parteneriatul interactiv functionar public-cetatean presupune circulatia informatiei in

ambele sensuri. Dincolo de aspectele oficiale, institutionale, relatia functionar public-cetatean
trebuie sa contina o anumita doza de informatii.

10

COMUNICAREA INTERNA IN INSTITUTIILE PUBLICE

In literatura de specialitate publicul se imparte in doua categorii: publicul

intern si publicul extern.
Publicul intern este folosit in practica comunicarii institutionale pentru a-i
desemna pa angajatii organizatiilor si conducerea acestora, precum si investitorii lor.
Comunicarea in instituii este un proces bilateral care presupune atat
transmiterea ordinelor, informatiilor si sfaturilor la un centru de decizii, cat si transmiterea
deciziilor luate de la acest centru in alte parti ale institutiei.3
Pentru publicul intern (conducerea la nivel superior si mediu; personalul si
angajatii, organizatiile sindicale sau non-sindicale, directorii), canalele de comunicare sunt:

contactele personale

audiovizualul mass-media specializata in filme, diapozitive, reportaje,

televiziune cu circuit inchis, retele de calculatoare sau intraneturile

publicatiile carti, reviste, ziare, newsletter-uri

mailing direct

afisaj

fax, CD-ROM, pagini WEB

Ca orice organizatie, insitutiile publice trebuie sa-si dezvolte sistemele interne de

comunicare astfel incat partile sale componente sa lucreze impreuna, ca un tot unitar, nu
izolat.
Prin intermediul unui sistem informational intern informatiile generale si
reglementarile sunt transmise si comunicate (disponibile) in cadrul intregii sale structuri, iar
cele speciale sunt transmise doar celor interesati clasic sau electronic.
Informatia poate fi bazata pe fapte, sentimente, valori, opinii. Pentru ca o informatie sa
aiba valoare ea trebuie sa fie relevanta, exacta, prezentata clar, actuala.
In administratia publica este foarte obisnuit fenomenul disonantei cognitive. Astfel,
cand se constituie un grup pentru a discuta diferite probleme, constatam ca fiecare gaseste
grupul unde si ceilalti au aceeasi viziune asupra problemelor respective. Cand membrii
Newson, Judy van Ilyke Turk, D. Kruckeberg Totul despre relatiile publice, Iasi, Editura
Polirom, 2003
3

11

grupului isi expun opiniile personale, ei aud propriile puncte de vedere prezentate in cuvinte
diferite si pleaca intariti in convingerile lor initiale, asemanatoare cu ale celorlalti.
Totodata, in randul functionarilor publici se manifesta un mecanism psihologic care
actioneaza in sensul respingerii si al deformarii informatiilor ce nu sunt in concordanta cu
propriile convingeri.
In orice structura informatia poate circula in sus (este caracteristica unui raport sau
unui rezumat informativ prezentat superiorilor, ca raspuns la o cerere sau ca o cerere; canalele
folosite includ rapoarte verbale, intalniri cu o persoana sau grup, rapoarte scrise etc.), in jos
(informatii necesare personalului din subordine; canale folosite: reuniuni verbale, rapoarte
specializate, manuale de instruire, informari pentru o persoana sau grup), orizontal (informatii
transferate intre departamente si persoane, la acelasi nivel in cadrul organigramei; canalele
folosite includ rapoartele verbale si scrise, rapoarte specializate) sau pe diagonala
(asemanatoare cu informatia pe orizontala; nu exista obligativitatea de a o transmite decat in
cazuri speciale). Natura informatiei, canalele utilizate pentru transmiterea ei sunt
caracteristice pentru fiecare flux. Stilul mesajului trebuie adaptat nevoilor celui care primeste
informatia.
Exista si canale neoficiale de informatie care se bazeaza pe relatiile personale si sunt,
in general, verbale. Informatiile schimbate sunt contextuale si se bazeaza mai mult pe opinii
decat pe fapte, pe zvonuri.
Drumurile pe care le parcurg informatiile prin organizatie pot fi reprezentate ca retele
cu forme caracteristice (lant, cerc, roata, stea, hibrid). Daca aceste drumuri devin mai lungi,
posibilitatea deformarii si manipularii deliberate ale informatiei cresc. Pot apare distorsiuni si
datorita barierelor de comunicatii (principala bariera este neindemanarea persoanelor
implicate - motive: neacordarea sau neprimirea "feedback"-ului necesar, neacordarea
importantei cuvenite mesajului, netransmiterea informatiei, manipularea informatiei in scop
personal atunci cand linia de comunicare trebuie sa treaca printr-o singura persoana), ca si
consecinte ale relatiilor dinamice din cadrul grupurilor de lucru. Zgomotul din liniile interne
de informare poate fi cauzat si de personalitatile si perceptiile persoanelor implicate.
Comunicarea cea mai eficienta are loc in cadrul grupurilor de lucru ai caror membri au un
comportament de grup si care evita comportamentul orientat catre sine. Identificarea cu
grupul inseamna mult mai mult decat simpla recunoastere ca face parte din el. Omul trebuie
sa adopte obiectivele si valorile grupului si sa lucreze pentru obiectivele grupului, si nu pentru
altele. Comportamentul orientat catre activitati de grup poate cuprinde: definirea problemelor,
alcatuirea propunerilor, acordul privind solutiile, realizarea sarcinilor cerute. Comportamentul
12

de mentinere al grupului poate include incurajarea angajamentelor, reducerea tensiunii intre

membrii grupului, sustinerea propunerilor, actiuni sociale cu ceilalti membri, oferirea de
feedback. Comportamentul orientat catre sine promoveaza tensiuni si conflicte intre membrii
grupului, nevoia recunoasterii permanente pentru contributiile proprii, retragerea si refuzul
participarii la discutii, ironizarea contributiilor celorlalti.

13

STUDIU DE CAZ

Organizarea si functionarea Directiei Generale de Impozite si Taxe Locale Sector 1

are la baza o seama de acte normative dintre care, cele mai importante sunt:

Legea nr. 215/23.04.2001 privind administraia public local

Legea nr. 544/2001 privind accesul la informaiile de interes public

Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile

ulterioare

Ordonanta de Guvern nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu

modificarile si completarile ulterioare

Aceasta institutie publica are atributii privind stabilirea, constatarea, controlul,
urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale, pe raza administrativ-teritoriala a
sectorului 1, astfel cum sunt acestea reglementate de Codul Fiscal si Codul de procedura
fiscala.
Comunicarea externa, functionar public-contribuabil se realizeaza in doua
moduri dupa natura informatiilor:
a) informatii generale de interes public care consta in:

informarea directa prin intermediul compartimentului specializat Metodologie

Asistenta Contribuabili si Presa. Informarea directa se face prin comunicarea verbala, fata in
fata catre contribuabilul care se deplaseaza la sediul institutiei publice sau prin telefon.

centrele

informarea indirecta, realizata prin intermediul info-chioscurilor aflate in toate

institutiei,

sau

prin

pagina

proprie

de

internet,

la

adresa

http://www.impozitelocale1.ro
Informatiile generale de interes public oferite contribuabililor sunt:
-

programul de lucru cu publicul

programul de audiente a diferitelor structuri din cadrul institutiei

categoriile de documente produse si/sau gestionate de catre institutie potrivit

anunturi colective pentru comunicare prin publicitate privind actele

legii
administrative fiscale emise pentru contribuabili persoane fizice si juridice
14

anunturi privind achizitiile publice

acte si formulare necesare procedurii fiscale pentru persoane fizice

acte si formulare necesare procedurii fiscale pentru persoane juridice

alte informatii generale de interes public: lista conturi IBAN, modalitati de

plata a impozitelor si taxelor locale, scutiri de plata, plata electronica, cuantumul impozitelor
si taxelor locale, amenzi de circulatie
b) informatii de interes public cu caracter personal sunt acele informatii ce
constituie dosarul fiscal al fiecarui contribuabil. Acest tip de informatii sunt puse la dispozitia
contribuabilului, printr-un sistem securizat, in urmatoarele moduri:

informarea directa, comunicare fata in fata prin prezentarea contribuabilului la

ghiseu, unde pe baza actului de identitate face dovada ca el este proprietarul bunurilor
cuprinse in dosarul fiscal si are dreptul de a obtine informatiile necesare

informarea prin comunicare scrisa, urmare a unei petitii electronice, in

conditiile in care contribuabilul comunica toate datele de identificare necesare

informarea indirecta prin intermediul internetului, contribuabilul solicitand

printr-un document scris si depus la registratura, un cont de utilizator prin intermediul caruia
isi poate verifica online situatia fiscala.

Comunicarea interna in cadrul institutiei se realizeaza prin intermediul a doua tipuri

de canale de comunicare: formale si informale.
Prin canalele formale se transmit fluxurile informationale oficiale. In acest caz
comunicarea poate fi de mai multe tipuri:

Comunicarea verticala descendenta se manifesta de la manageri spre

subordonati si se concretizeaza prin decizii, instructiuni, proceduri, reglementari interne,

norme, rapoarte etc.

Comunicarea verticala ascendenta se stabileste intre conducere si subordonati,

fiind caracterizata de fluxuri de informatii orientate de jos in sus, fiind astfel furnizate
informatii pentru control si fundamentarea deciziilor.

15

Comunicarea verticala ascendenta se stabileste intre conducere si subordonati,

fiind caracterizata de fluxuri de informatii orientate de jos in sus, fiind astfel furnizate
informatii pentru control si fundamentarea deciziilor.
Comunicarea informala se stabileste intre persoane din grupurile informale, formate
din angajati care au interese comune. Informatiile transmise prin aceste canale sunt neoficiale
si au un caracter personal sau general, ele nefiind verificate.
Pentru realizarea obiectivelor sale, managerul public se bazeaza pe urmatoarele functii
ale comunicarii:

Functia de informare : institutiile publice au nevoie de interactiuni in mediul

exterior in care functioneaza si in mediul interior intre partile ei componente; managerul este
pus in fata monitorizarii la doua feluri de informatii: informatia externa-trimisa si primita prin
intermediul activitatilor de marketing, reclama, aprovizionarea, relatii publice etc. si
informatia interna-care circula prin canalele formale si neformale de comunicare.

Functia de comanda si instruire- aceasta functie a comunicarii se refera la

modalitatile prin care managerii se asigura ca oamenii si departamentele actioneaza continuu

in directia obiectivelor organizatiei.

Functia de influentare si convingere, indrumare si sfatuire- prin aceasta functie

se realizeaza moduri specifice de control asupra informatiei si asupra comportarii membrilor

organizatiei.

Functia de integrare si mentinere- functie ce trebuie privita sub urmatoarele

aspecte:
-pastrarea institutiei in stare operationala prin cursivitatea informatiei;
-folosirea corecta a canalelor de comunicare pentru a evita incarcarea cu informatie
inutila ;
-sortarea si verificarea datelor; integrarea partilor in intreg prin raportarea lor la acesta
si la contextual in care partile trebuie sa functioneze.

In concluzie, comunicarea este absolut esentiala pentru organizare. Este evident ca

fara comunicare nu poate fi organizare, caci atunci nu exista posibilitatea ca grupul sa
influenteze comportamentul individului. Pe langa aceasta, disponibilitatea anumitor tehnici de
comunicare va determina, in mare parte, modul in care functiile de luare a deciziilor pot si
trebuie distribuite in institutie.
16

BIBLIOGRAFIE
1.

P. Zemor La Comunication Publique, Presses Universitaires de

France, Paris, 1995

2.

Bernard Mige Societatea cucerita de comunicare, Iasi, Editura

Polirom, 2000
3.

Newson, Judy van Ilyke Turk, D. Kruckeberg Totul despre

relatiile publice, Iasi, Editura Polirom, 2003

4.

http://www.impozitelocale1.ro

17