Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.

ro/

CE PUTEM DEDUCE DESPRE AUTORUL TEXTULUI SI DESPRE SITUATIA

DE COMUNICARE?CUI SE ADRESEAZA TEXTUL?
Autorul=Emitorul= sursa de informaie dintr-o situaie de comunicare;
Numele autorului este indicat n subsolul textului, alaturi de titlu
In general, titlul sugereaz faptul c autorul este un:
1. scriitor text beletristic;
2. om de tiin text tehnico-tiinific;
3. Instituie legislativ ( Parlamentul Romniei ) text juridico-administrativ (
oficial ) ;
4. jurnalist text publicistic ( jurnalistic ) .
Cititorul=Receptorul = beneficiarul informaiei dintr-o situaie de
comunicare;
Acesta poate fi:
1. specializat ( un specialist n domeniu: critic literar / jurist/ om de tiin );
2. n curs de specializare ( elevi, studeni );
3. nespecializat ( cititor obinuit ).
Mesajul = fraza care poart informaia esentiala a textului(poate fi extrasa
din text, sau poate fi sintetizata de cititor);
Codul= limba romn;
Canalul =scris;
Referentul = informaia despre ceva;despre ce este vorba n mesaj;
Contextul= poate fi vorba de contextul la care se refera mesajul, sau/si de
contextul in care este emis mesajul

1:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

FUNCIILE COMUNICRII
Exista ase funcii ale limbajului, n care sunt angajai factorii
comunicrii(elementele situatiei de comunicare). Funciile limbii corespund
siturii comunicrii lingvistice n perspectiva unuia dintre factorii
comunicrii:

emitator - funcia emotiv

receptor funcia conativ

mesaj funcia poetic

cod - funcia metalingvistic

context (sau referent) funcia referenial

canal de transmitere funcia fatic

1.Functia
corespunztoare
centrrii
mesajului
pe emitor este
funcia EMOTIVA,care trdeaz starea afectiv, sentimentele, valorile morale,
capacitile cognitive i cultura emitorului. Funcia emotiv a comunicrii const
n evidenierea strii interne a emitorului. Aceasta se refer, cum bine se tie,
la capacitatea pe care o avem, ca emitori, s marcm poziia noastr fa de
informaia pe care o conine enunul nostru.
Ea
se
se
realizeaz
la
nivelul
emotiv
al
limbajului
prin interjecii, exclamaii, prinlungirea emfatica a sunetelor. Este semnificativ
c intonaia are un rol deosebit de important n exprimarea poziiei Emitorului.
Alte procedee: folosirea diminutivelor i augmentativelor, preferina pentru un
anumit termen din seria de sinonime aflat la dispoziia vorbitorului.
2.Funcia
orientat
spre receptorul mesajului
este
cea CONATIV, ce servete laincitarea acestuia la aciune/respectiv la
ncetarea aciunii prin ordine, ndemnuri, rugmini, interdicii, etc. Prin
acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor. Funcia conativ se
concentreaza pe strategia lingvistic a contactrii receptorului, bazat pe mrci ale
vocativului (la substantive, pronume, numerale i adjective) i imperativului (mod
verbal personal), de propoziii imperative, exclamative, afirmative i negative.
Constructia mesajului este la modul imperativ prin excelen.

2:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

3. Funcia aferent mesajului este cea POETIC, prin care limbajul se

orienteaz spre sine, spre propria organizare. Limbajul poetic pune accentul pe
modulcum se spune, cum se vorbete, spre deosebire de limbajul tiinific, care
pune accentul pe ce se spune. Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, n
special reclamele pentru serviciile turistice. Funcia poetic presupune modul n
care este concentrat mesajul poetic de la emitor spre receptor i
constituie funcia esenial a artei verbale. Ea nu apare singura: n poezia
epica, unde se ntrebuineaza formulri la persoana a treia, apare i funcia
refereniala; n poezia lirica, n care enunurile sunt la persoana nti, apare i
funcia emotiv, iar n poezia liric-adresativ, cu valori retorice, formulate la
persoana a doua (oda, epistola, satira), apare i functia conativa. n opera
dramatica, se exploateaz din plin resursele oferite de funciile limbajului, mai ales
factorii de perturbare a comunicrii, care creeaz atmosfera specific.
4.Funcia corespunztoare codului este cea METALINGVISTIC, ce are
n vederenelegerea corect i complet a mesajului. Ea presupune intervenii
prin care se verific folosirea i nelegerea cuvintelor, a sensului lor, a
implicaiilor colaterale ale semnelor din cod. Este necesar s se atrag atenia
asupra codului utilizat, fie prin gesturi, fie n perifraze explicative (explicaii de
genul glumesc, desigur). Funcia metalingvistic are n vedere codul in care se
exprima interlocutorii, modul n care funcionarea nivelurilor limbii (morfologic,
sintactic, lexico-semantic etc.) favorizeaz i faciliteaz comunicarea. Comicul de
situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistic a comunicarii
5.Funcia
limbajului
corespunztoare contextului este
cea REFERENIAL. Aceasta ilustreaz modul de folosire a limbajului
pentru a exprima o realitate, o interpretare personal, o imagine, o prere sau
o ide, aa cum o percepe emitorul. Funcia referenial transmite informatii
despre lumea real sau imaginar,trimite la context i stabilete referentul. Ea
poate fi denotativ sau cognitiv, avnd n vedere informarea, contextul lingvistic
i extralingvistic (social, cultural,) al comunicrii.

3:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

6. Funcia
limbajului
corespunztoare canalului este
cea FATIC,
interacional. Ea servete la stabilirea relaiei de comunicare i la cultivarea
interesului pentru aceasta pn la ncheierea mesajului, prin verificarea
funcionrii optime a circuitului. La nivelul contactului social funcia fatic
asigur comunicarea de succes prin amprenta lingvistic degajat.
Majoritatea textelor ndeplinesc mai multe functii, dar hotrtor pentru
includerea ntr-un stil sau altul, este funcia dominant. De pild:

emotiva n memorii, confesiuni, comentarii, interpretri critice

conativ n ordine, decizii, regulamente, discursuri politice,

predici, reclame

poetic n operele literare, dar i n unele mesaje publicitare

metalingvistic n analize gramaticale, n dicionare, n texte cu

caracter didactic

referenial e dominant n comunicate oficiale, buletine,

chestionare, referate, cronici

fatic n saluturi i formule de convenien, texte de receptare a

mesajului telefonic

4:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

5:

FUNCIILE LIMBAJULUI
Scopul limbajului este acela de a transmite informaii, esenial
este funcia sa de comunicare.
Comunicarea organizeaz enunul n forme diferite, ceea ce duce la
existena unor diferite tipuri de mesaj, care presupun mai multe funcii ale
limbajului.
Funcia limbajului -relaie ntre o anumit form lingvistic i situaia/
contextul/ poziia social ori interpersonal n care aceast form lingvistic
este utilizat; nsumeaz comunicarea ideilor, exprimarea atitudinilor etc.
Fiecrei funcii i corespund, n procesul comunicrii, forme lingvistice
specifice; chiar dac un mesaj nu are o singur funcie, una dintre ele
predomin i impune un anumit uz al unitilor lingvistice n enun.
Factori care
intervin n
procesul
comunicrii
EMITOR

DESTINATAR
(RECEPTOR)

FUNCTIILE CORESPUNZATOARE
(ROMAN JAKOBSON)

1. EMOTIV (numit i interjecional)

- este centrat asupra emitorului, are ca scop exprimarea
atitudinii vorbitorului fa de coninutul enunului. Stratul pur
emotiv al limbajului este constituit din interjecii; dincolo de
emoia pur, limba posed ns i alte caracteristici
formale menite s marcheze participarea afectiv a vorbitorului
la enun (persoana I la pronume i verb, intonaia*
interogativ/ exclamativ, lungimea sunetelor etc):Vai, ce tare
plou!
2. CONATIV (numit i persuasiv sau retoric)
- orienteaz enunul ctre destinatar (receptor). Expresia
gramatical a funciei conative este marcat de pers. a II-a la

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

REFERENT
(CONTEXT)

6:

pronume i verb, de vocativ la substantiv i de imperativ la

verb;intonaia exclamativ/interogativ caracterizeaz i ea
enunurile a cror funcie primordial este centrat asupra
receptorului: Ascult-m! De ce nu m crezi?
3. REFERENIAL (numit i denotativ, informativ)
- este orientat spre referentul mesajului, este funcia
primordial ntr-o mare parte a enunurilor, coexistnd uneori
cu alte funcii; i aparin enunuri neutru-informative
ca: Pisica este un animal domestic.

COD

4. METALINGVISTIC
- este predominant n frazele care aparin metalimbajului, deci
care transmit informaii despre un anumit cod*, devenit el
nsui obiect de descriere n enun; distincia care st la baza
identificrii acestei funcii se face ntre limbajul obiectual (care
spune ceva despre obiect, referent) i metalimbaj (care spune
ceva despre limbaj); explicaiile pot privi argourile,
limbajul copiilor, (in)corectitudinea unei forme gramaticale,
decodificarea unui alt cod .a.: Nu se spune ei este, ei face",
ci ei sunt, ei fac"; u" nseamn ho; Sgeat nainte
nseamn sens unic".

CONTACT

5. FATIC
- asigur meninerea contactului dintre vorbitor i interlocutor.
Enunul poate cuprinde fraze care atrag atenia destinatarului
sau confirm faptul c el rmne n continuare atent, att n
comunicarea direct, ct i n cea mediat: Acum urmriim cu atenie!; Alo, mai eti pe fir?

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

MESAJ

7:

6. POETIC(numit i estetic sau literar)

- este centrat asupra mesajului, constituind funcia
predominant a artei verbale. Ea nu apare izolat n text, ci se
combin cu celelalte funcii, de ex. n diversele
genuri poetice: poezia epic, dominat de enunuri expozitive
formulate la persoana a III-a. implic o participare a funciei
refereniale; poezia liric, dominat de persoana I, cuprinde
enunuri n care intervine puternic funcia emotiv,
iar poezia liric-adresativ, cu valori retorice, formulat la pers.
a II-a (oda, epistola), implic funcia conativ.

VORBIRE DIRECTA/VORBIRE INDIRECTA

Trecerea din vorbirea direct in vorbirea indirect
VORBIRE DIRECTA = TEXT DIALOGAT
Ex.:
Dar vocea de dincolo adaog:
- Coni! Uite Ionel! Vrea s-mi rstoarne maina! Astmpr-te, c te arzi!
- Ionel! Strig iar madam Popescu; Ionel vin la mama!
- Sri, coni! Vars spirtul ! s-aprinde!
- Ionel! Strig iar mama, i se scoal repede s mearg dup el.
VORBIRE INDIRECTA=TEXT NARATIV
Ex.
Vocea de dincolo(servitoarea) o strig insistent pe doamna, adaugand c Ionel vrea
s-i rstoarne maina, apoi i spune lui Ionel s se astmpere, pentru c se va arde.
Madam Popescu l cheam pe Ionel s vin la ea.
Si mai ingrijorata, slujnica o roag pe stapana s i sar n ajutor, fiindc Ionel vars
spirtul i se poate aprinde ceva.
Mama l strig iar pe Ionel i se ridica repede s mearg dup el.

MODIFICARI SURVENITE:
eliminarea liniei de dialog;
transformarea persoanei I i a-II-a a
verbelor i a pronumelor n persoana a
III-a;
semnalarea replicilor prin verbe care
exprim aciunea de a spune;

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

plasarea, dup aceste verbe, a unor

cuvinte precum: c, s , ca s, dac,
unde, cnd, care etc. (elemente de
subordonare in fraza);
reproducerea ct mai exact a
cuvintelor vorbitorului, transpunand
narativ marcile afectivitatii;
transformarea modului imperativ n
conjunctiv;
transformarea cazului V n Ac sau D;
eliminarea exclamaiilor, interogatiilor,
interjectiilor

STILURILE FUNCTIONALE
Stilul functional este o varianta a limbii care indeplineste functii de
comunicare intr-un domeniu de activitate determinat . Orice stil functional
apare ca un model care exercita o anumita presiune asupra constiintei
vorbitorilor .
Limba romana literara actuala contine cinci stiluri functionale de
baza:oficial(administrativ), tehnico-stiintific, publicistic, colocvial si
beletristic.

1.STILUL OFICIAL ( ADMINISTRATIV ) indeplineste functia de

comunicare in sfera relatiilor oficiale .
In ordinea frecventei si a importantei apar urmatoarele modalitati de
comunicare :monologul scris ( in documente si acte oficiale ) , monologul
oral ( cuvantari in ocazii oficiale ) , dialogul scris ( corespondenta oficiala )
, dialogul oral ( in relatiile oficiale dintre institutii si public ) .
Compunerile cu destinatie oficiala sunt: darea de seama, procesulverbal, autobiografia, cererea, raportul, declaratia, referatul, curriculum
vitae, memoriul de activitate, scrisoarea de intentie.
Caracteristicile generale ale stilului :
- stricta respectare a normelor limbii literare : corectitudinea fonetica ,
gramaticala , ortografica , lexicala si grafica ;
- caracter obiectiv , impersonal ; comunicarile ( scrise sau orale ) sunt
neutre expresiv , lipsite de incarcatura afectiva ;

8:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

- accesibilitatea , claritatea si precizia : comunicarile oficiale nu permit

decat o singura interpretare ;
- absenta oricarei nuante afective , prezenta formalismului ,
a exprimarii rigide ; lipsesc lexicul afectiv , mijloacele de expresie figurata
, epitetele apreciative .
- specificitatea acestui stil o da utilizarea unor clisee lingvistice
(terminologie specifica) de tipul : ,,Subsemnatul ..... ; ,, In conformitate
...,, ;,, Conform hotararii ...,, etc.
Caracteristicile specifice ale stilului:
a.
la nivel morfologic sunt frecvente:
- substantivele provenite din infinitive lungi (calificare,
executare etc.)
- infinitivele cu val. de imperative (a se vedea capitolul)
- viitorul cu valoare de imperativ ( institutiile vor
acorda fonduri)
- reflexivul pasiv (comitetele se aleg)
- forme verbale impersonale (vi se face cunoscut ca .)
- pluralul autoritatii (va rugam sa aprobati)
- preferinta pt anumite adverbe si locutiuni (in vederea, in
scopul, pe baza, in consens cu.)
- locut. cu subst.mod ( in mod independent, in mod necesar, in
mod obligatoriu)
b.
la nivel sintactic:
- grupuri predicative cu vb. a trebui, a putea;
- constructii infinitivale
c.
la nivel stilistic:
- coordonarea ca mijl. principal de organizare;
- elipsa
- respectarea unor reguli de organizare grafica
2.STILUL TEHNICO - STIINTIFIC - indeplineste functia de comunicare in
domeniul stiintei si tehnicii .
Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in lucrari si
documente stiintifice si tehnice ) , monologul oral ( in prelegeri , expuneri ,
sau comunicari ) , dialogul oral ( in cadrul colocviilor , seminariilor si
dezbaterilor stiintifice )

9:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

Compozitii pe baza textelor stiintifice: analiza stiintifica ( filozofica ,

economica , politica , botanica etc. ),studiul stiintific, comunicarea stiintifica
, referatul stiintific ,eseul stiintific.
Caracteristici :
- Corectitudine - in comunicare sunt preferate variantele literare
la toate nivelele limbii) ;
- Obiectivitate - comunicarea este lipsita de incarcatura
afectiva ; accentul cade pe comunicare de notiuni , cunostinte ,
idei etc. , astfel ca functia limbajului este cognitiva ;
- Lipsa marcilor afective - intr-un text stiintific autorul , cel care
transmite un asemenea mesaj , nu se implica in comunicare ,
prezinta un adevar stiintific de necontestat , iar receptarea se
face obiectiv , pentru ca se adreseaza intelectului , gandirii
abstracte , logice (exceptie: polemica stiintifica)
- Accesibilitate - comunicarile se disting prin claritate , prin
precizie si proprietate ; formularile , frazele sunt clare , precise
iar topica frazei este fireasca, fara inversiuni ; ele sunt insotite
adesea de mijloace auxiliare extralingvistice- tabele , diagrame
, schite fotografii harti etc. ;
Particularitati lingvistice:
a)la nivel lexical:
-fiecare domeniu al stiintei si tehnicii are o terminologie
proprie;
-termenii lexicali sunt de obicei monosemantici;
-sunt frecvente neologismele;
-se folosesc cuvinte formate cu pseudoprefixe (antebrat,
contraofensiva, cvasicomplet, extrafin, izotermic) si elemente
de compunere savante (aerodrom, biografie, cardiologie,
cronologie, futurologie);
-termenii lexicali se folosesc in forme apropiate de cele
internationale (computer, microbiologie, televiziune);
b)la nivel morfologic sunt frecvente:
-substantivele abstracte provenite din infinitive lungi sau din

10:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

adjective;
-infinitivul cu valoare de imperativ in observatii si note;
-inlocuirea persoanei I sg. cu persoana I pl. (pluralul autorului,
pluralul academic);
c)la nivel sintactic predomina subordonarea fata de coordonare;
d)la nivel stilistic sunt folosite procedee care au ca scop
organizarea discursului stiintific:
-coordonarea sub diferite forme: enumeratie si repetitie,
paralelism si antiteza;
-citatul ca punct de plecare, argument sau material
demonstrativ;
-figuri de stil si constructii retorice in cazul unei atitudini
polemice;
-digresiunile incluse in textul comunicarii sau prezente ca note,
adnotari in subsolul paginii;
-succesiunea intrebare-raspuns ca modalitate de constructie a
discursului stiintific.
3.STILUL PUBLICISTIC este acea modalitate de comunicare prin care
publicul esteinformat , influentat si mobilizat intr-o anumita directie in
legatura cu evenimentele sociale si politice , economice , artistice etc.
Modalitatile de comunicare sunt : monologul scris ( in presa si
publicatii ) , monologul oral ( la radio si televiziune ) , dialogul oral (
dezbaterile publice ) , dialogul scris ( interviuri consemnate scris ) .
Tipuri de texte: articolul, cronica, reportajul, foiletonul, interviul,
masa rotunda, stirea, anuntul publicitar etc.
Caracteristici :
- Contopirea celor doua componente - intelectuala si
afectiva , tranzitiva ( obiectiva , informativa ) si reflexiva (
subiectiva , afectiva ) , in vederea indeplinirii sarcinilor de
informare si formare de convingeri ;

11:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

Caracterul eterogen si mobil deoarece se situeaza in mijlocul

realitatii cotidiene ; este stilul cel mai sensibil la nou, la
schimbari lingvistice;
- Apeleaza la elemente specifice celorlalte stiluri , datorita
ariei tematice foarte largi ;
- Imprumuta diverse trasaturi proprii
beletristicii : preocuparea pentru inovatia lingvistica ( creatii
lexicale proprii ) , utilizarea unor procedee menite a starni
curiozitatea cititorilor , titluri eliptice , adeseori formate dintr-un
singur cuvant , constructii retorice ( repetitii , interogatii ,
enumeratii , exclamatii etc. ), utilizarea larga a sinonimelor ;
tendintele de aglomerare sintactica ; tendinta eliminarii
conjunctiilor copulative , folosirea figurilor de stil, valorificarea
sensurilor figurate ale cuvintelor.
4.STILUL COLOCVIAL ( FAMILIAR , COTIDIAN )
Este stilul comunicarii obisnuite dintre oameni , in viata de zi cu zi
.
Modalitatile de comunicare sunt : dialogul oral ( cea mai frecventa),
dialogul scris ( schimb de scrisori ) , monologul scris ( notite , jurnal intim ) ,
monologul oral ( relatari si anecdotica , urari , felicitari si toasturi ) .
Intrebuintarea acestui stil este generala , este singurul stil ,,
stapanit,, de toti vorbitorii si insusit treptat inca din primii ani de viata . Este
unicul stil in care este posibila si se realizeaza dezvoltarea spontana ,
neintentionata a limbii.
Caracteristici :
- naturaletea , relaxarea , degajarea in exprimare : comunicarea nu
se supune unor reguli, factori de constrangere si control precum in alte
stiluri ale limbii ;
- continua oscilare intre economie si abundenta in exprimare .
- Economia se manifesta prin intrebuintarea cliseelor lingvistice ,
a cuvintelor de umplutura, a abrevierilor de tot felul , dar mai
ales prin elipsa , ca urmare a vorbirii dialogate , precum si prin

12:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

mijloace extralingvistice ( mimica , gestica ) care permit

intreruperea comunicarii , restul fiind sugerat .
- Abundenta in exprimare este materializata prin repetitie , prin
utilizarea zicalelor , proverbelor , locutiunilor si expresiilor , prin
evitarea cuvintelor abstracte care sunt substituite prin perifraze
.
- incarcatura emotionala : comunicarile sunt pe de o parte expresia
directa a starilor emotionale , pe de alta parte ele urmaresc sa
impresioneze pe destinatar . Lingvistic , aceasta trasatura este concretizata
prin intrebuintarea diminutivelor si augmentativelor , a cuvintelor peiorative
, a superlativelor populare si a unor sintagme afective etc.
- inclinatie spre satira si umor , exprimata printr-o varietate de
procedee : porecle , contaminari ( ,, Bine-ai venit nepurcele ! ,, ) , calambur
( ,, Ai iesit la vanatoare de lei ? ,, ) unitati neologice ( Curat murdar ! ,, )

5.STILUL BELETRISTIC
Are un domeniu propriu de manifestare, cel al esteticului.
Se opune celorlalate stiluri functionale , in care esentialul il
constituie transmiterea de informatii . In stilul artistic
transmiterea informatiei este corelata cu efectul produs de o
anumita forma de transmitere a informatiei asupra
destinatarului . Prin urmare , forma devine element esential si
modelator in transmiterea informatiei ; forma , ca expresie a
unui continut determinat , este unica si irepetabila .
Modalitati de comunicare: sunt valorificate deopotriva naratiunea,
descrierea, dialogul si monologul, in scris sau oral (in creatia populara).
Creatii: vezi toate speciile genurilor literare (liric, epic si dramatic)
Caracteristici:
- Conventionalitatea : in timp ce toate celelalte stiluri comunicarea
urmareste sa redea realul sau ceea ce este considerat ca real , in stilul
artistic comunicarea este expresia unei alte realitati imaginate de autor

13:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

; destinatarul nu-si pune problema falsului , el stie ca e vorba de

fictiune , de conventie ; textul literar scoate in evidenta functia poetica
a limbajului deoarece scriitorul este foarte atent nu numai la ceea ce
spune , ci si la CUM SPUNE ;
- Deschiderea catre toate mijloacele de expresie, indiferent carui stil
functional ar apartine; se apeleaza la toate sferele vocabularului , astfel
incat in opera literara apar deopotriva : regionalisme , elemente de jargon
si de argou , arhaisme si neologisme ;
- Limbajul expresiv, obtinut prin valorificarea figurilor de stil.
ATENTIE!
1. Limbajul literaturii (beletristic) NU este acelasi lucru cu limba
literara (= aspectul cel mai elaborat al limbii, supus regulilor la toate
nivelele lingvistice).
2. In limbajul liric, fenomenele neliterare (pleonasm, dezacord etc) sunt
consideratelicente poetice.

REGISTRE LINGVISTICE
REGISTRELE LINGVISTICE sunt varieti ale limbii, manifestate n
procesul vorbirii, determinate social i cultural; apar i sub denumirea de
limbaje, difereniate lexical i sintactic, de la un vorbitor la altul sau pe
grupe de interlocutori.
A. REGISTRUL COLOCVIAL (familiar, al conversaiei uzuale) are o
funcie comunicativ, limitndu-se la relaii neoficiale, particulare, intime
(cercul colegilor de serviciu, la spectacol, ntr-un compartiment de tren, ntrun grup de prieteni sau n cercul familiei, al rudelor).
Se identific prin urmtoarele caracteristici:
poliglosia (adaptarea exprimrii la mediul social i cultural al
interlocutorilor);
se dezvolt spontan;

14:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

degajarea n exprimare (fr constrngeri lingvistice);

numarul mare de cuvinte cumulative (Ce lucruri interesante ai mai
fcut?);
aproximri (S-a cam speriat.)
ticuri verbale (i deci, cum am spus...; M rog, o s vin el.);
forme neliterare ale cuvintelor;
repetiii;
cliee lingvistice;
locuiuni;
diminutive, augmentative;
superlative populare;
formule de adresare (bi, mi, bade, neic, domle);
vocative, imperative;
propoziii exclamative i interogative;
expresii peiorative;
supranume (poreclele);
elemente paraverbale (debitul verbal, pauza, prelungirea unor
sunete, timbrul vocal etc.)
B. REGISTRUL POPULAR (LIMBAJUL POPULAR) particularizeaz
mesajul
oral, remarcndu-se prin:
folosirea termenilor concrei;
registru funcional redus: stilul colocvial, limbajul solemn (al creaiilor
folclorice), limbajul tehnic (al ocupaiilor i al meteugurilor
tradiionale);
redundan;
accidente fonetice;
locuiuni i expresii populare;
sintaxa afectiv (interjecii, diminutive, augmentative, paralelismul
sintactic, propoziii exclamative, dativul etic, vocativul etc.);

15:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

polisemie bogat;
elemente peiorative (insulte, imprecaii, termeni obsceni).
C. REGISTRUL ORAL difereniaz, pe coordonata lexical, limbajul
popular originar(rural) de oralitatea citadin, dar se recunoate prin
aceleai particulariti ale vorbirii:
efecte sonore n realizarea enunului;
diminutive sau augmentative;
derivare spontan (L-a citit i rscitit.);
forme pronominale sau verbale scurte (Casa-i pe deal., Cl folosete);
vocativ diversificat (Ileano!. Ilean!);
folosirea
articolului
posesiv a invariabil
(A
gsit
nite
cri a copiilor.);
articolul
hotrt
proclitic
pentru
substantive
de
gen
feminin (lui mama, lui Irina);
dativul etic (Mi i-1 ducea cu vorba.);
formule de adresare;
superlativ perifrastic (Stranic de bun!);
verbe la prezent, trecut i viitor nedifereniate (nu acioneaz
concordana timpurilor gramaticale);
forme verbale echivalente modului imperativ (S vii repede!);
i adverbial (cumulativ, iterativ);
interjecii;
locuiuni;
expresii echivalente negaiei (mare lucrul, ba bine c nu!, pe
naiba!);
acorduri forate (hain kakie);
coordonarea sintactic;
propoziii incidente;
propoziii eliptice de predicat;

16:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

tautologia;
repetiia;
anacolutul;
dezacorduri (subiect - predicat);
paralelism sintactic;
propoziii exclamative i interogative;
elemente paraverbale;
oralitatea cult se remarc prin frecvena formulelor de adresare,
exclamaii, interogaii, repetiii emfatice, enumeraii retorice, elipse,
suspensii (n discursul oratoric).

D. REGISTRUL CULT (SCRIS) implic:

respectarea normelor limbii literare (fonetic, morfologic, sintactic);
pstrarea integritii fonetice a cuvintelor;
vocabular bogat, nuanat;
prezena termenilor abstraci, specializai, neologici;
evitarea repetiiilor;
elemente afective puine i controlate;
sintax complex:
procedee retorice ale discursului etc.
E. REGISTRUL ARHAIC vizeaz opiunea vorbitorului n a folosi
particulariti ale limbii romne vechi:
cuvinte de origine slav;
arhaisme fonetice (pre) i lexicale (logoft);
folosirea vocalei u (serviciu, Mateiu) n poziie final (sub
influena transcrierii kirilice a unor cuvinte);
formele verbale de perfect simplu i mai-mult-ca-perfect, plural, fr
sufixul r (Noi luptasem...);
sintax greoaie (latin);

17:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

pluralul majestii;
forme de plural pentru pronume invariabile/ articularea acestora
(carii, carele pentru pronumele relativ 'care') etc.

F. REGISTRUL REGIONAL apare n vorbirea dintr-o anumit zon a rii,

caracterizat fiind, printre altele, de:
forme fonetice neliterare (itia - 'acetia'; dete - 'degete');
lexic (curechi - 'varz'; lubeni - 'pepene verde');
forme ale verbelor auxiliare (o venit, oi vedea);
perfectul simplu (predilect n Oltenia);
forma pronominal dnsuldnsa, cu valoare afectiv n Moldova.
G. ARGOUL este un limbaj codificat, neles numai de cei care l folosesc
(grupuri sociale: elevi, studeni, delincveni etc.). Se remarc prin:
permanenta schimbare a fondului lexical;
fonetica i morfosintaxa repet caracteristicile limbajului popular;
folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun
(cobzar - 'informator'; mititica - 'nchisoare'; curcan - 'poliist';
mate - 'matematic' ; diriga - 'diriginta' etc.).
H. JARGONUL se prezint ca variant a limbii naionale, delimitat dup
criterii sociale i culturale sau profesionale. Const n folosirea folosirea
excesiv a unor cuvinte strine (neogreceti, franuzeti, englezeti), cu
intenia emitorului de a epata, ceea ce implic preiozitate lingvistic.
Vorbitorii tineri utilizeaz frecvent elemente de jargon (bye-bye, ,,merci,
,,full, ,,cool).

18:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

DENOTATIE SI CONOTATIE
SENSURILE CUVANTULUI
Cuvntul este o structur fonic (invelis sonor, format dintr-un
sunet sau un grup de sunete care se noteaza grafic prin litere) la care se
asociaz un sens, i este capabil s ndeplineasc o funcie n
comunicare.
Numim sens lexical nelesul pe care vorbitorii l atribuie unui cuvnt.
Semnificaie nseamn actualizarea sensului. Un cuvnt oarecare,
considerat izolat, poate avea unul sau mai multe sensuri. ntr-un context
dat, o unitate lexical nu poate avea dect o singur semnificaie.
Semnificaia rezult din relaiile pe care unitatea lexical le stabilete cu
celelalte uniti lexicale n context.
Cuvintele care au un singur sens (i, de regul, realizeaz o singur
semnificaie) se numesc monosemantice. Ele au neles unic( termenii de
specialitate, zilele sptmnii, lunile anului, numeralele).
Cuvintele care au mai multe sensuri (i n contexte diferite
realizeaz mai multe semnificaii) se
numesc polisemantice.
Atat cuvintele monosemantice, cat si cele polisemantice, au, n
general, un sens comun, folosit n mod curent, care este sensul de baz.
Cnd cuvntul denumete (denoteaz),el trezete n minte imaginea
obinuit, comuna, independenta de context a unui obiect, a unei
aciuni.Atunci el este folosit cu sensul propriu; ex: ochi=organ
al vazului (Ma doare un ochi).Orice cuvnt al limbii trimite la un obiect la
modul general. Aceast relaie direct care se stabilete ntre cuvnt i
obiectul desemnat poart numele de denotaie, iar sensurile respective
sunt sensuri denotative.
Cuvintele polisemantice au, pe langa sensul de baza si alte tipuri de
sensuri,secundare si figurate. Ele stabilesc o relatie indirecta intre cuvant
si obiectul desemnat. Aceasta relatie se
numeste conotatie, iar sensurile sunt conotative. Valoarea conotativ a
cuvntului se pune n eviden numai n context. Acesta dirijeaz
nelegerea.
Sensurile derivate (secundare) ale cuvntului se ntemeiaz pe o
modificare a sensului de baz, cu care pastreaza o relatie tip cauza-efect,
parte-intreg, asemanare calitativa/cantitativa/formala etc.ex: ochi de geam,
ochi de apa, ochi de impletitura, ou ochi, ochi de aragaz.

19:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

Sensurile figurate sunt strict dependente de context ; prin ele,

cuvntul are alt neles dect cel firesc, atribuindu-i-se nsuiri ale altor
obiecte sau aciuni, de ex.:deasupra ma pazea ochiul rece al noptii.
Denotaia i conotaia sunt modaliti de a reflecta realitatea prin cuvinte.
Orice cuvnt polisemantic e dat n dicionar mai nti cu sensul propriu,
apoi cu sensurile derivate.

20:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

STILUL.CALITATI GENERALE
In vorbirea curenta, STILUL inseamna felul propriu al unei persoane de a
se exprima in scris (stil individual)
In lingvistica, termenul de STIL are mai multe acceptii:
1. Modul particular in care sunt folosite resursele limbii in diferitele domenii
ale activitatii sociale (stiluri functionale);
2. Maniera personala in care scriitorul utilizeaza anumite procedee ale
expresiei literare, creand un stil literar.
In orice act concret al vorbirii, se evidentiaza doua tipuri de trasaturi:
unele care arata apartenenta comunicarii la un anumit stil functional,
si altele care arata ca apartine unui anume vorbitor.
Vorbirea oricarui om cultivat trebuie sa indeplineasca cateva conditii
obligatorii, numite CALITATI GENERALE ALE STILULUI. Acestea sunt:
1. CLARITATEA = expunerea sistematizata, concisa si usor de inteles;
absenta claritatii in comunicare duce la obscuritate, nonsens, paradox si
echivoc;tot de nerespectarea claritatii tin si pleonasmul si tautologia.
Claritatea se realizeaza la nivel lexical prin folosirea cuvintelor cu sensuri
cunoscute, de larga circulatie, si evitarea termenilor dificili, iar la nivel
sintactic prin folosirea constructiilor firesti, in spiritul limbii si evitarea
frazelor lungi, obositoare.
2.CORECTITUDINEA = respectarea regulilor gramaticale in ceea ce
priveste sintaxa, topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice
sunt solecismul(dezacordul dintre subiect si predicat)
si anacolutul (amestecul de constructii sintactice).
3.PROPRIETATEA = modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite
pentru a exprima mai exact intentiile autorului;lipsa de proprietate
provine din folosirea cuvintelor/constructiilor cu sensuri nepotrivite, sau
din amestecul elementelor caracteristice unor stiluri variate.
4.PURITATEA = folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul
limbii literare.
Sunt considerate neliterare (deci abateri de la puritate) urmatoarele grupuri
de cuvinte:

potrivit cu evolutia limbii putem identifica arhaisme (cuvinte vechi,

iesite din uzul curent al limbii), neologisme (cuvinte recent intrate in limba,

21:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

al caror uz nu a fost inca pe deplin validat) si regionalisme, (cuvinte a

caror intrebuintare este locala, specifica unei zone).

potrivit cu valoarea de intrebuintare a cuvintelor, cu sensurile in care

acestea sunt folosite de anumite grupuri de vorbitori, putem identifica doua
categorii de termeni neliterari: argoul (un limbaj folosit doar de anumite
grupuri de vorbitori care confera cuvintelor alte sensuri decat cele de baza
pentru a-i deruta pe cei care nu cunosc codul) si jargonul (un limbaj de
termeni specifici unor anumite comunitati profesionale, folositi pentru a
realiza o comunicare mai rapida).

mai sunt neliterare si formele cu modificari de sunete (caderi,

adaugari, inlocuiri).
NOTA: LIMBA LITERARA NU ESTE ACELASI LUCRU CU LIMBA DIN OPERELE LITERARE
(STILUL BELETRISTIC!!!!)

5. PRECIZIA = utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare

pentru intelegerea comunicarii;opuse ei sunt: stilul prolix(comunicare
incarcata de cuvinte de prisos) si digresiunile (abaterile de la ideea centrala
a textului prin paranteze sau constructii incidente).

STILUL.CALITATILE PARTICULARE
Inafara calitatilor generale, stilul individual poate fi caracterizat si printr-o
serie de insusiri particulare. Din combinarea acestora rezulta originalitatea
exprimarii.
Cele mai cunoscute calitati particulare sunt:
1.
NATURALETEA - consta in exprimarea fireasca, fara afectare,
fara o cautarefortata a unor cuvinte sau expresii neobisnuite, de
dragul de a epata, de a uimi auditoriul.Opuse naturaletei
sunt afectarea si emfaza.
2. DEMNITATEA - impune utilizarea in exprimarea orala numai a
cuvintelor sau a expresiilor care nu
aduc atingere moralei sau
bunei cuviinte; ea cere sa se evite ce este vulgar, trivial, grosolan,
necuviincios.
3.
ARMONIA - obtinerea efectului de incantare a auditoriului prin
recurgerea la cuvinte si expresii capabile sa provoace auditoriului

22:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

reprezentari conforme cu intentia vorbitorului; opusul armoniei

este cacofonia.
4.
FINETEA - folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se
exprima intr-un modindirect ganduri, sentimente, idei (subtilitate in
exprimare).
5.
SIMPLITATEA reliefarea valorii sugestive a cuvintelor si
expresiilor simple. Opus este simplismul, expresie a superficialitatii
6.
RETORISMUL folosirea unor cuvinte si structuri care imprima
comunicarii onota entuziasta, patetica. Daca este formal, devine
cusur.
7.
UMORUL sesizarea si reliefarea aspectelor ridicole ale vietii.
Are o gama foarte variata, de la umorul jovial, plin de haz , pana la
umorul negru, tragic sau absurd.
8.
IRONIA consta in evidentierea aspectelor negative ale vietii
prin disimulare.Poate fi persiflare, zeflemea, batjocura, autoironie,
sarcasm etc.
9. CONCIZIA utilizarea mijloacelor lingvistice strict necesare
exprimarii. Opusa conciziei este
poliloghia.
10. ORALITATEA folosirea particularitatilor de expresie proprii limbii
vorbite.
NOTA In cerintele de anii trecuti de la bacalaureat, am intalnit
si VARIETATEA STILISTICA, luata drept calitate particulara a stilului;
aceasta consta in amestecul de stiluri ale limbii in exprimare.

23:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

STRUCTURA UNUI ESEU DE TIP ARGUMENTATIV

Un eseu argumentativ simplu trebuie impartit in segmente clare, dintre care trei
trebuie sa fie ntotdeauna prezente.
1.

Introducerea:
In cele mai multe tipuri de scriere, primul lucru pe care l face autorul este de a
introduce subiectul pe care arede gnd sa l prezinte. Scopul primului paragraf este
de a capta atenia cititorului si de a-i da cteva repere referitoare la subiect.
Paragraful iniial urmeaz de obicei o serie de pai, de la situaii mai generale
nspre situaia specifica ce urmeaz sa fie abordata. Dei nu exista nici o formula
pentru redactarea introducerii, urmtoarele elemente apar de cele mai multe ori:
Propoziia de introducere: Prima propoziie a eseului trebuie sa fie suficient de
interesanta pentru a determina cititorul sa citeasc mai departe. Aceasta
propoziiear putea fi una provocativ sau o ntrebare majora. In oricare dintre
cazuri, va trebui ca cititorul sa fie introdus in subiect si focalizat asupra subiectului
ce va fi discutat.
Formularea tezei(ipotezei): E de obicei ultima propoziie a primului paragraf si
servete ca linie directoare a eseului. Ea reprezint ideea care va fi susinuta dea lungul ntregului eseu. Pentru muli pare ciudata situarea la bun nceput a
concluziei pe care o vor desprinde, ei prefernd sa lase pentru sfritul eseului
exprimarea poziiei lor in argumentare. Cu toate acestea, e firesc si dezirabil ca
cititorul sa fie informat despre teza ce va fi susinuta in eseu.
2 . Cuprinsul: Susinerea tezei/ipotezei
Odat ce in introducere a fost pregtit terenul pentru discuie si a fost prezentata
poziia ce va fi adoptata, urmeaz partea cea mai extinsa a eseului in care se vor
prezenta argumentele menite sa conving cititorul. Un eseu bun va convinge
cititorul ca ntruct anumite elemente sunt adevrate si pentru ca anumite
convingeri sunt mprtite de autor si de cititor, cititorul trebuie prin urmare sa
accepte ca valide concluziile autorului.
Modul cel mai obinuit de a susine teza este de a face o aseriune si de a oferi
apoi suporturi, dovezi, exemple care sa o confirme E, de asemenea posibil, sa se
nceap cu o rezumare a exemplelor (dovezile) si apoi sa se extrag concluzia .
O practica obinuita in eseul argumentativ este ca autorul sa i prezinte
opiniile si apoi sa considere critic posibilele preri opuse (contraargumentele). E de
asemenea posibil sa se nceap cu expunerea punctelor de vedere cu care autorul
nu e de acord, sa le critice cu scopul de a face loc prerii sale.

24:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

3.

Concluziile
In condiiile in care s-a spus deja in introducere ce prere va fi susinuta, muli
autori de argumentari sunt nesiguri ce sa scrie in concluzie. Concluzia e o parte
foarte importanta a eseului pentru ca nsumeaz teza si argumentele in
favoarea ei, lsnd cititorului o imagine clara asupra poziiei pe care o adopta
autorul. Nu e recomandat ca la acest stadiu sa se introduc idei noi, care nu au fost
abordate in eseu. E de asemenea nenelept a folosi concluziile ca loc de exprimare
a opiniei proprii, ca loc pentru ceea ce cred eu. Fcnd aa, cititorul poate avea
impresia ca oricine poate gndi ce dorete. In principiu, ideea e adevrata. Cu toate
acestea, autorul trebuie sa-si aminteasc scopul pentru care a scris eseul. Acesta e
nu doar de a spune cititorilor care e poziia sa fata de subiect, ce gndete, ci si de
a-i convinge de validitatea argumentelor sale, pe care sa doreasc si ei sa le susin,
sau mcar sa le cunoasc. De aceea, e absolut ineficient a spune ca oricare poziie
fata de subiect e in egala msura de ndreptita.
Trasaturile cele mai frecvent intalnite ale concluziei unui eseu argumentativ
sunt:
Sinteza argumentului: In concluzie, autorul trebuie sa reformuleze si sa rezume
foarte scurt principalele puncte ale argumentului.
Reformularea tezei: Autorul reformuleaza si susine importanta tezei, ntruct
ntregul eseu a gravitat in jurul demonstrrii sale. Unii considera ca a rescrie teza
intocmai este o metoda retorica foarte eficienta. Alte persoane considera ca este
bine a se reformula teza.
Propoziiile de final: Aceasta seciune semnaleaz sfritul eseului si da o impresie
de final cititorului. Iat cteva posibile moduri de scriere a ultimelor propoziii:

Discuta viitorul subiectului prezentat. Aceasta poate accentua

importanta eseului. De asemenea, aceasta poate ajuta cititorul sa aplice
noua informaie sau sa vad lucrurile global

25:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

Da cititorului ceva la care sa se gndeasc, poate un mod de a utiliza

eseul in viata de zi cu zi

Revine la primele propoziii pentru a da o forma circulara eseului

Pune ntrebri, ori cititorului, ori ntrebri generale, care sa ajute

cititorul sa obin o noua perspectiva asupra subiectului

De-a lungul ntregului eseu, autorul trebuie sa aib in minte cititorul cruia i se
adreseaz si care sunt ateptrile acestuia. innd seama de aceste lucruri,
elaborarea unui eseu va fi mai eficienta.
Va propun si un model de argumentare, creat de o fosta eleva:
Scrie un text de tip argumentativ, de 15 20 de rnduri, despre ur, pornind
de la ideea exprimat n urmtoarea afirmaie: Pe cnd iubirea, de oriice fel
ar fi ea, lumineaz viaa i-o ndulcete, ura o-ntunec, o umple de amrciune
i-o face nesuferit. (Mihai Eminescu, Opere)
Introducere:
Cine oare nu a incercat macar o data sa inteleaga dedesubturile iubirii si urii?...
M numr printre cei care susin ideea enunat n citatul dat i anume aceea c
iubirea, de orice fel, este sentimentul care lumineaz i face viaa mai frumoas, pe
cnd ura nu face altceva dect s aduc amrciune i frustrare n viaa
oamenilor.(opinie proprie+ipoteza-atentie, relationare cu citatul!!!)
Cuprins
n primul rnd, att iubirea pe care o druim ct i cea pe care o primim, ne face
s privim viaa i din alte puncte de vedere i s uitm de lucrurile materiale. Aa,
noi oamenii, ne dm seama c avnd iubire avem o via frumoas i nvm s
preuim momentele cu adevrat minunate. Acest lucru l poate face orice tip de
iubire, fie ea printeasc, pasional, pentru prieteni sau pentru oricare dintre
semenii notri, dar consider c dac n viaa unui om se regsesc toate acestea, acel
om poate spune c este cu adevrat mplinit. Firete c iubirea aduce i suferin,
dar numai cunoscnd toate tririle pe care iubirea le aduce ne vom da seama c nu
exist sentiment mai nltor ca acesta.(argument 1 cu exemplificare )
n al doilea rand, sunt de parere c ura nu ar trebui s existe n viaa noastr
ntruct ne face s uitm de noi, s nu acordm atenie lucrurilor frumoase din via
i s ne concentrm doar pe a le face ru celor din jurul nostru. Astfel nu vom
deveni dect nite oameni frustrai care i vor da seama n final c viaa a trecut pe

26:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

lng ei i nu s-au bucurat de lucrurile cu adevrat importante.(argument

2/contraargument cu sustinere)
Concluzie
Aadar, fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viaa lui dar n cele din
urm toi ne vom da seama c, asa cum am sustinut prin cele afirmate anterior, prin
iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile, c acest sentiment ne face mereu s
tresrim de emoii i ca nu mai exist vreunul care s dea mai mult frumusee
vieii, pe cnd ura ne va aduce doar o via trist i ntunecat.(reformularea
ipotezei+perspectiva generalizatoare asupra temei eseului)
Va mai aduc in plus o lista utila de conectori(adverbe, locuiuni adverbiale,
conjuncii sau locuiuni conjuncionale, structuri verbale); acestia ajuta la
exprimarea ideilor de:

succesiune, continuitate : n primul rnd, n al doilea rnd, etc, pe de o

parte... pe de alt parte, n plus, de asemenea
contrast: dar, ns, ci, n contrast cu, dimpotriv
ierarhizare: nainte de toate, mai presus de toate, mai important dect
comparaie: la fel cu, tot aa, ca n comparaie cu, n mod asemntor
probabilitate: probabil, posibil, este cu putin, s-ar putea ca
certitudine: cu siguran, desigur, firete, nu este nici o ndoial c
concesie: dei, totui, cu toate acestea, chiar dac
concluzie: deci, aa, prin urmare, n concluzie, n consecin, la
urma urmelor

27:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

28:

UTIL IN ARGUMENTARE Mijloace lingvistice adecvate unei aprecieri:

verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.;
adverbe/ locuiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivitii
evaluative: probabil, posibil, desigur, fr ndoial, cu siguran etc.;
conectori
exprimnd
cauzalitatea,
consecuia
i
concluzia: pentru
c,ntruct, nct, deci, prin urmare;
elemente corelative care indic un raionament de tipul cauzefect: dacatunci; cu ctcu att;
conectori de ierarhizare a argumentelor: n primul rnd/ mai nti, n al doilea
rnd etc., apoi, n concluzie/ aadar, deoarece, de exemplu, precum se tie (se cunoate);
conectori ce indic gruparea argumentelor n jurul unei teme: n ceea ce
privete, din punctul de vedere al;
conectori de introducere a exemplelor: de exemplu, precum, astfel;
conectori de introducere a unei comparaii: la fel ca..., spre deosebire de ...;
Exprimarea legturilor logice ntre idei
Tip de raionament

Operator specific

Enumerare tip de raionament folosit n numirea

n primul rnd, n al doilea rnd, n continuare, n sfrit

argumentelor
Adunare tip de raionament folosit n numirea

n plus, nc, n afar de, pe lng

argumentelor cu dovezi i exemplificarea dovezilor

Explicare tip de raionament folosit n susinerea

Explicarea cauzelor: fiindc, datorit,pentru c

argumentelor cu dovezi i exemplificarea dovezilor

Explicarea consecinelor: deoarece, din cauz c, n

consecin, prin urmare

Alternativ tip de raionament folosit n producerea de

Sau... sau..., fie...fie..., pe de o parte...pe de alt parte...

contraargumente
Comparaie tip de raionament folosit n susinerea

Cum, ca i cum, de parc, la fel ca, diferit de

dovezilor i exemplificarea lor

Opoziie sau restricie tip de raionament folosit n

Din contr, totui, dei, este contrar cu ...

producerea contraragumentelor
Sintez i final tip de raionament folosit n finalizarea

n concluzie, rezumnd, n final, pentru a concluziona, n

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

TIPURI DE TEXTE
Textul este o succesiune ordonat de cuvinte, propoziii, fraze prin care ni
se comunic idei.
1. Textul narativ (literar) presupune o succesiune de evenimente
desfurate n timp i spaiu.
- Categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru c
indic o cronologie a evenimentelor;
- Timpurile
verbale
folosite
frecvent
sunt: prezentul, perfectul
simplu, perfectul compus;

2. Textul descriptiv (literar i nonliterar) evoc scene, persoane,

obiecte, emoii i se concentreaz asupra detaliilor descriptive,
prezentate obiectiv sau subiectiv de ctre autor.
Este un text n care sunt prezentate informaii despre obiecte, personaje,
locuri, fenomene ale naturii etc.
Descrierea poate aprea att n texte literare (tabloul descrierea unui
peisaj, a unor scene din viaa social, a unui interior sau a unui obiect
etc.; portetul descrierea fizic i/ sau moral a unui personaj), ct i
n texte nonliterare (ghiduri turistice, texte tiinifice, prezentarea unor
produse etc.);
Categoriile gramaticale relevante sunt: substantivele care desemneaz
obiectul descrierii i prile acestuia; adjectivele care au rolul de a indica
felul n care sunt percepute proprietile obiectului descris; adverbele care
precizeaz coordonatele spaiale ale obiectului descries sau ale
perspective din care acesta este descris;
Timpurile verbale folosite sunt: prezentul i imperfectul.
Folosit n textele narative, descrierea are rolul unei pauze narrative
timpul naraiunii avanseaz, n timp ce timpul aciunii st pe loc.

29:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

Textul informativ (nonliterar) transmite cititorilor idei, modeleaz

nelegerea, ofer explicaii n legtur cu diverse obiecte, fenomene,
situaii, atitudini ale unor persoane, demonstreaz cum se face un lucru,
cum funcioneaz un aparat, cum se fac obiectele etc.;
Are ca scop transmiterea unor informaii ce privesc date, fapte, fenomene,
din realitate;
Texte informative sunt considerate tirile, articolele de ziare, textele
tiinifice, textele de tip utilitar (modul de folosirea a unor aparate, reete
culinare, reclamele publicitare, anunurile, buletinul meteo etc.);
ntrebrile care ghideaz lectura textului informativ sunt: Despre ce suntem
informai?,Cum suntem informai?; De ce? (n ce scop este transmis
informaia)?
n textele informative, emitorul este o prezen discret, estompat.
3.

4. Textul argumentativ (nonliterar) are ca scop convingerea cititorilor n legtur cu un

anumit punct de vedere, motiv pentru care scriitorul apeleaz la diverse strategii retorice (vezi
separat argumentarea).

n concluzie, scopul i elementul accentuat sunt n strns legtur

cu modul de expunere selectat:
SCOP

ELEMENT ACCENTUAT

MOD DE EXPUNERE

Destindere

Public

Narativ

Autoexprimare

Autor

Descriptiv

Informare

Subiect

Expozitiv

Convingere

Autor Subiect/ Public - Subiect

Argumentativ

30:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

TIPOLOGIA TEXTELOR
TIPOLOGIA TEXTELOR (.M. Adam)
Tipuri sau
Mrci lingvistice
Genuri de texte ce
secvene de text
probabile
aparin sau care au
o
Obiectivul lor
secven ce
aparine
unui anume tip de
text
- romane, nuvele,
TEXTUL NARATIV - repere temporale, mai
ales: atunci, apoi, mai
trziu...
- timpuri verbale: prezent

Testul descriptiv

Testul scenic sau

dialogal /
conversaional

i perfect compus sau

perfect simplu
- lexic: frecvena verbelor
i adverbelor ce insist
asupra aciunii
- repere spaiale, mai ales:
aici, mai departe, lng ...
- timpuri verbale:
imperfect sau prezent
- lexic: frecvena
substantivului i
adjectivului; verbe ale
strii; cmpuri lexicale ce
asigur unitatea tematic
- punctuaie specific
- mrci ale enunrii

Textul

- estomparea complet a

informativ
a informa

emitorului
- articulaii de tip crono-

Textul explicativ

logic: mai nti, apoi...;

timp verbal: prezentul
- lexic specific orizontului
tematic
- estomparea emitorului

ntrebri ce
evideniaz
specificul textului

Cine? Ce face?

basme...
- fapte diverse
- pasaje de basm,
schi,
nuvel...

Unde? Cnd? Cum?

De ce?

- pasaje de roman,
nuvel, pastelul
- plane anatomice
- pasaje de ghid
turistic

Ce este descris? De
cine? Cum? De ce?

- piese de teatru
Cine vorbete? Cu
- scene n texte epice cine? Despre ce?
- conversaii pe viu" Unde? Cnd? De
ce?
- unele articole de
Despre ce suntem
pres
- rubrici de pres de informai?
tipul meteo",
De cine? Cum? De
anunuri"
ce?

- manuale colare

Ce este explicat? De

31:

Toate materialele din acest document au fost luate de pe siteul http://invatamromana.blogspot.ro/

- a face s

- conectori logici: cauz -

neleag

efect: deoarece, deci...

- timp verbal: prezentul
- lexic specific orizontului
tematic
- estomparea emitorului
- timpuri verbale:
imperativ sau infinitiv
- conectori logici:

Textul injonctiv
a indica modul de
aciune
Textul
argumentativ
a convinge

deoarece, n consecin,
cu toate acestea...
- lexic, n funcie de
strategia adoptat: neutru
sau valorizant vs.
devalorizant

- unele texte
tiinifice

cine? Cum? De ce?

- reete
- prospecte

La ce se refer
indicaiile? Cine le
d? De ce?
Cine argumenteaz?

- expuneri,
prezentare
de carte
Ce argumenteaz?
- editoriale, cronici i Pe cine dorete s
comentarii de pres conving? Cui i se
opune? De ce?

32: