Universitatea de statBogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul

Tema:Tendinte si orientari in obiectului

Psihologiei
Elaborat

2014
orientari si tendinte n definirea

obiectului psihologiei
Orice stiinta are un domeniu si un obiect de cercetare si cunoastere. O serie de
psihologi afirma ca pentru psihologie este mai important dect 141d323b pentru alte
stiinte "sa faca n mod expres distinctia dintre obiect si domeniu" (H.Wallon, apud
P.P.Neveanu, 1976). Obiectul unei stiinte este format din sistemul de concepte si
metode interconectat cu celelalte sisteme ale cunoasterii stiintifice si empirice si
influenteaza modul n care este nteles, explorat si explicat domeniul. (P.P.Neveanu,
1976)
Este important pentru orice stiinta sa si precizeze obiectul iar pentru psihologie,
datorita multiplelor controverse care i-au marcat evolutia este chiar vital: "Drama
psihologiei nu ncepe cu faza ei metafizica, cnd n-avea nici loc nici nume; aceasta
faza nu este dect prologul dramei, care ncepe n momentul despartirii ei de
metafizica, cnd, folosind carta sa de independenta, ncearca sa se ornduiasca
delimitndu-si domeniul"
Daca acceptam ca psihologia este stiinta, atunci trebuie sa precizam ce anume
studiaza ea, prin ce metode, ce valoare de predictie au legitatile descoperite si ce
finalitate are cunoasterea oferita de psihologie.
Dificultatile n a stabili ce este psihicul au condus la dificultati n a stabili care
este obiectul psihologiei. Descriptiile si explicatiile diferite oferite psihicului,
modalitatile diferite de abordare a faptelor de natura psihica au condus la conturarea
mai multor modalitati de definire a obiectului psihologiei. Multitudinea de aspecte
luate n consideratie la definirea obiectului psihologiei a stat la baza convingerii unor
specialisti n domeniu ca psihologia este n perpetua cautare a propriului obiect
(Fraisse, 1987). M.Zlate, afirmnd ca "nici existenta prea multor obiecte de cercetare
n-ar trebui sa ne deceptioneze, ci faptul ca nu exista nca un obiect unitar" (Zlate, 2000,
p.78) merge mai departe cu analiza si ncearca sa identifice factorii care au ntrziat
elaborarea obiectului unitar al psihologiei. Factorii identificati de autorul citat sunt:

Complexitatea existentiala a psihicului;

Existenta a numeroase contradictii interne si externe ale teoriilor si
orientarilor psihologice;
Hegemonismul, nchiderea n sine a teoriilor si orientarilor psihologice
(Zlate, 2000, pp.78-80)

n clasificarea orientarilor si scolilor psihologice care au contribuit la delimitarea

obiectului psihologiei, M.Zlate utilizeaza un triplu criteriu: elementele de continut pe
care le aduc n discutie, metodele utilizate si finalitatea cercetarilor.
n functie de aceste criterii autorul identifica 4 orientari distincte a caror contributie la
definirea obiectului psihologiei trebuie retinuta:

Orientarile care considera ca obiect al psihologiei viata psihica interioara;

Orientarile care considera ca obiect al psihologiei comportamentul

observabil si masurabil;
Orientarile care considera ca obiect al psihologiei conduita, activitatea
individului;
Orientarile care considera ca obiect al psihologiei omul concret n
integralitatea si unicitatea sa.

La aceste orientari semnalate n anul 2000, cnd a fost tiparita a III-a editie a
lucrarii "Introducere n psihologie", am putea adauga si alte tendinte contemporane n
psihologie, sesizate de acelasi autor si prezentate n alte lucrari: "n anii 1980-1990,
mai nti timid, apoi din ce n ce mai viguros, au nceput sa apara n psihologie
tendinte de regndire a problematicii sale din cu totul alte perspective dect cele
traditionale, de reconsiderare si renovare a aparatului teoretico-metodologic, n fine, de
reorientare a finalitatii ei" (Zlate, 2001, p. 33). Astfel, au fost abordate:

starile de transcendere a constiintei (Psihologia transpersonala);

tendintele comportamentale si mecanismele psihice care au fost selectate
n evolutia omului ca specie (Psihologia evolutionista);
influentele exercitate asupra psihicului uman de catre ambianta fizica sau
sociala (Psihologia ecologica ) (Zlate, 2001)
caracteristicile individuale pozitive (Psihologia pozitiva) (Zlate, 2003);

Desi aceste orientari nu si afirma explicit intentia de a delimita obiectul psihologiei,

prin faptul ca promotorii lor se refera la alte continuturi psihice pe care ar trebui sa le
abordeze psihologia, dect cele devenite clasice, la noi metode de studiere a acestor
continuturi si la finalitatea studiului, cercetarii si cunoasterii psihologice, apreciem ca
pot fi luate n considerare si n ideea prefigurarii directiilor n care va evolua
delimitarea obiectului psihologiei.
Ca obiect al psihologiei au fost considerate urmatoarele aspecte ale vietii psihice:
1.

Viata psihica interioara constienta, constiinta, continuturile psihice de care omul

este constient, despre care poate (n esenta) relata verbal;

2.

Viata psihica interioara inconstienta;

3.

Comportamentul, expresiile direct observabile ale interioritatii individului;

4.
5.
6.

Conduita si activitatea umana ca expresie a interioritatii individului n relatie cu

mediul ambiant;
Omul concret n globalitatea si indivizibilitatea sa; (Zlate, 2000)
Nivelul superior al constiintei umane, starile de transcendere a constiintei; (Zlate,
2003)

7.

Comportamentele n contextele lor evolutioniste (Reber, 1995, apud Zlate, 2001,

p. 35)

8.

,,asambarile extraindividuale ale episoadelor comportamentale" mpreuna cu

spatiul n care acestea se produc;

9.

Probleme ca speranta, placerea, fericirea, optimismul, starea de bine subiectiva,

ntelepciunea, constiinta viitorului, experienta optimala, autodeterminarea, starea de
excelenta (Zlate, 2001, p. 51)