MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA TEFAN CEL MARE

FACULTATEA TIINE POLIIENETI

CATEDRA TIINE PENALE

Tema: Personalitatea infractorului

A elaborat: st.anul IV Conucatorul stiintific:

gr.ac143 Florea V

1
CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................1
1. Conceptul i trsturile personalitii infractorului................5
2. Clasificri i tipologii ale infractorilor.....................................
3. Personalitatea infractorului obiect de studiu al criminologiei..
4 Formarea personalitii infractorului- aspecte pedagogice i
psihologice...................................................................................
5 Impactul mediului social asupra formrii personalitii
infractorului..................................................................................
6 Formarea personalitii ca premis a comportamentului
infracional...................................................................................
CONCLUZII.................................................................................
LITERATURA..............................................................................

2
 INTRODUCERE

Problematica personalitii umane abordat multidisciplinar cunoate azi un

interes deosebit n cercetrile teoretice i aplicative din numeroase domenii
tiinifice i practice, inclusiv n ce privete personalitatea infractorului.
O vast literatur de specialitate relev convingtor eforturile care se fac n
acest domeniu spre nelegerea ct mai profund i mai cuprinztoare a
comportamentului antisocial la infractor.
Ideea dup care nu ne preocup infractorul, ci omul - n esen personalitatea
acestuia supus transformrii n scopul recuperrii acelui care a nclcat legile
pentru a fi redat societii ca element util devine vital n cazul lor infractori care
aflndu-se nc n faza de formare sunt mult mai receptivi, mai sensibili la
aciunile factorilor de mediu social, ceea ce sporete i accelereaz ansele de
influenare pozitiv a evoluiei personalitii acestora i implicit a
comportamentului lor moral i social. n aceeai msur pot avea influen
experienele negative cu repercusiuni uneori destul de trzii. n esen ambele
aspecte ntresc ideea c trebuie s ne preocupe mai mult ceea ce va deveni
infractorul (viitorul lui) dect ceea ce acesta a fcut (faptele comise).
Este, de altfel, perspectiva prin prisma creia poate fi remarcat importana
pe care o reprezint personalitatea infractorului pentru toi cei care au preocupri n
sfera reeducrii, reintegrrii sociale i implicit a prevenirii, inclusiv pentru
comunitate.
Activitatea de exploatare i cunoatere a personalitii infractorului poate s
asigure dup prerea noastr, att remodelarea fiecrui conform naturii sale, n
funcie de vocaia i posibilitile de care dispune, ct i organizarea unui cadru i
mediu pedagogic apte s rspund permanent la nevoile de adaptare a infractorului
la munca i viaa social real, numai dac aceast activitate educativ este integrat

3
i ine seama de procesele de modernizare i perfecionare ce au loc n viaa real.
n alt mod proiectele cu privire la viitorul miorului ar putea intra n contradicii cu
cerinele i exigenele societii fa de infractor, ceea ce s-ar traduce pn la urm
n eecuri pe linia reintegrrii sociale a acestuia i implicit a prevenirii svririi de
fapte antisociale. Desprindem de pe acum o anumit concluzie care poate fi redat
schemat n trei aspecte :
Studiul personalitii infractorului apare n primul rnd, ca o introducere a
subiectului n munca de reeducare innd seama i de calitatea sa de obiect
al acestui proces.
n al doilea rnd, o astfel de activitate se configureaz ca o modalitate
practic de optimizare a aciunilor educative, de meninere permanent, cu
alte cuvinte a acestora, la nivelul cerinelor reale de recuperare social a
infractorului.
i, n fine, dar nu n ultimul rnd ca importan, prin studiul personalitii
ajungem la cauzele interne (directe) ale delincvenei factorii ce pot
lmuri n mare msur angajarea unui infractor n acte antisociale.

4
 I. Conceptul i trsturile personalitii infractorului

Personalitatea uman ca realitate specific, original, rmne sistemul

fundamental de referin pentru toate relaiile i activitile sociale, inclusiv pentru
cele pe care le implic i determin delincvena juvenil.
De altfel, vrsta infractoritii (inclusiv cea n nelesul legii penale) nu este
altceva dect un reper al unui stadiu de evoluie al oricrui individ spre starea de
adult (dezvoltare ontogenic), a unei existene care-i face loc n societate o etap
cronologic mai bine spus. Este ceea ce ne trimite la observaia lui H. Wallon
potrivit creia copilul crete nu conform cu ceea ce este el n fiecare moment, ci
conform tipului pe care trebuie s-l realizeze ca adult1.
Cu alte cuvinte, conceptul de personalitate privit n sensul su generic
circumscrie i include n structura sa o realitate pe care o parcurge orice individ pe
traiectoria procesului dialectic al devenirii i afirmrii sale n viaa social (nu poi
ajunge matur nainte de a fi infractor), bineneles cu particularitile date de imensa
variabilitate i infinitate uman, cci prima asemnare dintre oameni este aceea c
sunt fiecare unici2.
Putem desprinde din cele ce preced c, infractorul ca personalitate fr a
ignora particularitile ce le reflect n conduita sa, se ncadreaz n mod firesc n
aceeai schem de evoluie3. Ca atare, el nu poate fi dislocat din cadrul su normal
de via i din contextul personalitii umane atunci cnd i se analizeaz
comportamentul anormal, dup cum infractorul nu poate fi izolat, de regul, nici
de colectivitile colare sau de munc deci de societate atunci cnd face
obiectul reeducrii.
Savantul romn. C.I. Parhon, nc n urm cu mai bine de 70 de ani -
ncadrndu-se n exigenele secolului XX impuse oamenilor de tiin, cu privire la
studiul personalitii - pleda pentru un studiu amnunit biologic, psihologic i

1
H. Wallon, De la act la gndire, Edit. tiinific, Bucureti, 1964, p.137.
2
Lucien Sve, Teoria personalitii, Bucureti, 1974, p.203.
3
n literatura de specialitate s-a observat c din cauza perioadei lungi a copilriei la om instinctele nu au timp s se
maturizeze n mod natural datorit interveniei imediate a mediului social. Vezi D.Tudoran, Psihologia educaiei,
Cluj, 1942, p.290.

5
social al fiecrei persoan viznd un dublu scop : acela al cercetrii tiinifice pure
i acela al terapeuticii i profilaxiei criminale.
Personalitatea este un fenomen bio-psiho-social i cultural; se are n vedere,
att dimensiunea psihologic a personalitii care este prin excelen una de
difereniere, de interiorizare a individului social, de surprindere a tririlor
subiective, n corelaie cu realitatea natural i social, cu obiectivitatea faptelor de
cultur4, ct i dimensiunea n care personalitatea apare ca relaie social, ca
angajare concret, activ i integral n amplul proces de transformare a societii.
Participarea activ a omului la viaa social face ca i viaa psihic s capete
un aspect social, reflectarea (ca proces biologic i psihic) s releve relaia strns
dintre subiect i obiect, dintre act i motiv, iar prin interaciunea factorilor interni cu
cei externi se ajunge la un rezultat al dezvoltrii depline i unitare a nsuirilor
persoanei5 i ca urmare la un comportament tipic i unic 6 care pune n eviden
personalitatea.
Altfel spus, persoana nu poate fi modelat nluntrul unicitii sale, ci
doar prin intermodelare, care reprezint modalitatea cea mai adecvat pentru
nelegerea naturii sociale a fiinei omeneti angajat ntr-o tripl activitate
modelant : a naturii, a oamenilor i a sa nsi7.
n esen personalitatea uman se prezint ca o sintez, o rezultant a
interaciunilor ce apar n procesul organizrii sale prin intermediul socializrii
reflectnd, ns unele particulariti date de aciunea mediului social, cunoscut fiind
faptul c exist tot attea medii pe ct indivizi. Avem n vedere, n aceast ordine de
idei modul n care reacioneaz fiecare subiect la mediul lui. Acest lucru pune n
eviden semnificaia conduitei.

4
M. Mrgineanu, Condiia uman. Aspectul ei bio-psiho-social i cultural, Editura tiinific, 1973, p.9.
5
Vezi, Simion Doru Ogodescu, Persoan i lume, Editura Albatros, l181, p.10
6
A se consulta : Paul Popescu Nevenu, Personalitatea i cunoaterea ei, Edit. Militar, Bucureti, 1969; Mihai Golu,
Aurel Dicu, Introducere n psihologie, Edit. tiinific, Bucureti, 1972, Ana Tucicov-Bogdan, Psihologie general i
psihologie social, Edit.didactic i pedagogic, 1973; Victor Shleanu, Concepii despre om n medicina
contemporan, Edit. Dacia, Clujm 1976 Dumitru Constantin, Inteligena materiei, Edit, militar, 1981; Petre Pnzaru
Condiia uman din perspectiva vieii cotidiene, (Edit.Albatros, 1981), C.Punescu, Coordonate metodologice ale
recuperrii minorului inadaptat, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 1984.
7
Vezi Petre Pnzaru, op.cit. p.70

6
Clasificri i tipologii ale infractorilor
Investigarea personalitatii infractorului si conturarea unei tipologii,
presupune cunoasterea aspectelor generale si speciale ale acesteia (anatomice,
fiziologice, psihologice, sociologice, economice, culturale etc.), care implicit
influenteaza sau determina comiterea infractiunii.
Infractorii reprezinta o categorie sociala aparte, cu o mare diversitate
comportamentala. Fiecare infractor este un caz particular, care se caracterizeaza
printr-o seama de trasaturi fiziologice, psihologice si atitudini sociale care nu se
regasesc intocmai la toti infractorii. Din aceaszta cauza propunerea unei tipologii a
infractorilor este dificila. Prin tip, ca notiune generala, se intelege o totalitate de
trasaturi caracteristice, distinctive ale unui grup social. Aceste trasaturi distinctive ar
trebui sa ofere o imagine sintetica asupra infractorului.
Aspectele juridice ale infractiunilor nu se limiteaza numai la definirea,
identificarea si explicarea notiunii si structurii acestora, ci se extind si asupra gasirii
unor criterii certe de clasificare, in vederea depistarii caracteristicilor lor generale si
specifice.
Infractorul agresiv sau violent
Infractorul agresiv este autorul unor fapte violente, brutale, cu consecinte
individuale si sociale deosebite (vatamare corporala, tentativa de omor, lovitura
cauzatoare de moarte, omor). Acest infractor se caracterizeaza prin agresivitate,
emotivitate puternica, descarcari reactive, stari de manie, ostilitate, autocontrol
foarte scazut etc.
Infractorul achizitiv. Infractorul achizitiv se caracterizeaza prin tendinta de
achizitionare, de luare, si insusire de bunuri si valori in scop personal, in scop de
castig, in scop de intretinere, de imbogatire etc.
Infractorul caracterial . Caracterul vizeaza suprastructura socio-morala a
personalitatii, calitatea de fiinta sociala a omului. Caracterul apare ca nucleu al
personalitatii, intrucat exprima profilul psihomoral evaluat dupa consistenta si
stabilitate. Acesta reprezinta un subsistem relational-valoric si de autoreglaj,
exprimandu-se printr-un ansamblu de atitudini-valori.
7
 Infractorul sexual. Acest infractor se caracterizeaza prin: impulsivitate,
brutalitate, violenta, indiferenta afectiva, autocontrol scazut, impuls sexual puternic,
devieri ale instinctului sexual, perversitate, afectarea simtului moral, sadism sau
masochism etc.
La acest tip de infractor se produce o regresie comportamentala, evidentiata
prin dezinhibitia unor modalitati primare in satisfacerea unor impulsuri imediate.
Persistenta impulsurilor sexuale si imposibilitatea depasirii lor, pot determina
comportamente delictuale. Infractiunile comise sunt cele cu tematica sexuala: viol,
incest, pedofilie sau chiar omor.
Infractorul ocazional. Infractorul ocazional comite o fapta penala datorita
unor incitatii exterioare, a unor ocazii speciale. Se pune problema daca la acest tip
de infractor, factorii externi sunt decisivi ( ocazia il face pe individ infractor) sau
factorii interni, personali (ocazia descopera infractorul din individ). Majoritatea
criminologilor si a psihologilor criminalisti sustin ca factorii externi sunt
predominanti, dar exista si o contributie a factorilor interni. Astfel, sunt situatii,
imprejurari exceptionale care pot determina la infractiune si pe o persoana care, in
alte imprejurari nu ar comite o asemenea fapta. O caracteristica a infractorului
ocazional este faptul ca el nu recidiveaza.
Infractorul ocazional se caracterizeaza prin: sugestibilitate, sensibilitate,
impresionabilitate, autocontrol psihocomportamental scazut, luarea rapida a
deciziilor etc.
Infractorul professional. Infractorul profesional sau de cariera este format
si socializat in directia comiterii infractiunii. Unica lui sursa de existenta o
constituie infractiunea. Refuzul muncii cinstite si legale apare ca o trasatura
esentiala a acestui tip de infractor. Obiectul principal al activitatilor sale
infractionale il constituie castigurile financiare, neimplicandu-se in infractiuni cu
violenta, in afara de cazul in care violenta este specialitatea sa (talharia). De
obicei debuteaza in calitate de copil delincvent, provenind dintr-un mediu social
disfunctional.

8
 Infractorul recidivist. Infractorul recidivist comite infractiunea in mod
repetat, din obisnuinta. Dupa comiterea unei infractiuni, fiind descoperit si pedepsit,
comite din nou alte infractiuni. Acesta se caracterizeaza prin: imaturitate
intelectuala, impulsivitate, agresivitate, egocentrism, scepticism, tendinta de
opozitie, indiferena afectiva etc. Infractorii recidivisti au tendinta de a percepe
realitatea intr-un mod neobisnuit si deformat, avand impresia ca nimeni nu le ofera
ajutor si ca in viata totul se petrece conform legilor baftei sau "ghinionului".
Infractorul ideologic. Infractorul ideologic sau politic, nu se confunda cu
infractorul de drept comun. Infractorul ideologic este persoana care, avand anumite
idei si convingeri politice, economice, stiintifice sau religioase, comite, datorita
acestor idei, fapte care aduc atingere legilor penale existente intr-un anumit stat,
motiv pentru care este considerat adversar si implicit este sanctionat. De regula,
infractorul ideologic este un militant pentru reforme si schimbari sociale,
economice, stiintifice etc. El nu este determinat in faptele sale de scopuri personale,
ci de dorinta de a face bine altora, de a inlatura suferinte sau nedreptati. Istoria a
demonstrat ca multi militanti politici, considerati la un moment dat ca infractori, si
pedepsiti pentru aceasta, ulterior ideile lor au triumfat, iar acestia au fost considerati
eroi. Nu se considera infractori politici, persoanele care comit acte de terorism.
Infractorul debil mintal. Statistica a demonstrat ca procentul debililor
mintali in populatia penala este ridicat, ceea ce presupune existenta unui tip special
de infractor si anume infractorul debil mintal. Infractiunile comise de acesta sunt in
functie de gradul debilitatii sale (usoara, medie, grava).
Infractorul alienat. Criminologia si psihologia judiciara moderna abordeaza
studiul personalitatii infractorului alienat in procesul depersonalizarii sale, studiind
multilateral cauzele si conditiile ce se manifesta in circumstantele atat de ordin
obiectiv, cat si subiectiv. Orice cercetare a comportamentului anormal se orienteaza
intr-un sens etiologic, precizand rolul factorilor bio-psiho-socio-culturali, structura
personalitatii individului, capacitatile sale intelectual-afective si motivationale,
modul cum ele contribuie la realizarea conduitei deviant-aberante.

9
 CERSETORUL - formeaza un clan deosebit in lumea infractorilor. Se poate
spune ca cersetorul are o personalitate histrionica. Acesta este in posesia unor
elemente ale artei dramatice, stiind sa-si valorizeze defectele fizice in asa fel incat
sa impresioneze, sa sensibilizeze. Actioneaza prin intermediul rolului jucat verbal,
prin mimica si costumatia adecvata. Cei ce ajung la maiestrie in cersetorie, stiu sa
utilizeze metode cu totul deosebite (modularea vocii, gestica, invocarea unor mari
necazuri etc.) pentru a atrage atentia trecatorilor si a obtine compasiunea lor.
HOTUL - savarseste cea mai primitiva actiune infractionala. Actiunea in sine
consta din miscari relativ simple: intinderea mainii, apucarea obiectului, atragerea
lui spre infractor, camuflarea si transportarea acestuia intr-un loc ascuns.
Caracteristic furtului este modul discret al sustragerii obiectului si apoi indepartarea
rapida de la locul infractiunii, ascunderea de acei care l-ar putea urmari si implicit
identifica. Hotul lucreaza mai mult cu mana si cu corpul, dar acest lucru se refera
numai la actiunea in sine, deoarece pregatirea unui furt cere o activitate mintala
minutioasa, deosebit de laborioasa. Caracterul predominant fizic al actiunii
presupune din partea lui un antrenament deosebit. Dexteritatea lui caracteristica,
mobilitatea fizica, rapiditatea miscarilor sunt rezultatele in primul rand al
exercitiului si, numai in al doilea rand, sunt favorizate si de unele predispozitii
native (mobilitatea proceselor nervoase fundamentale, nivelul de dezvoltare si
perfectionare al analizatorilor etc.). Automatizarea unor miscari specifice,
declansate de stimuli specifici, in urma unui exercitiu indelungat, nuantat si
perfectionat ii face pe unii hoti sa fure fara sa vrea.
HOTUL DIN BUZUNARE SAU SUTUL cum i se mai spune, actioneaza de
obicei, numai in locurile aglomerate (magazine, gari, piete, mijloace de transport in
comun, stadioane, sali de spectacole etc.). In mod obisnuit, locul din care se fura
este buzunarul, poseta, sacosa etc., unde intotdeauna se pastreaza valori. De aici
decurg o serie intreaga de consecinte care se refera la imbracamintea infractorului,
mijloacele de operare, trucurile folosite si altele. Anotimpurile preferate ale hotului
din buzunare sunt cele calduroase, deoarece persoanele sunt imbracate usor, cu
buzunare expuse, cu haine mai largi, ceea ce ofera mai putine obstacole. Furturile

10
din buzunare se comit de obicei noaptea, in gari, in trenuri etc., iar ziua numai la
anumite ore, in special in mijloacele de transport in comun, cand lumea este grabita
si se inghesuie sa plece sau sa vina de la serviciu sau de la diverse spectacole. Cand
au loc manifestatii cultural-sportive, in special meciuri de fotbal, concerte si
spectacole in aer liber, atunci deverul este mare. Daca persoanele au mai consumat
si bauturi alcoolice, misiunea hotilor din buzunare este mult usurata. Hotii din
aceasta categorie, ii sesizeaza foarte usor pe cei distrati, neglijenti, naivi etc.
Femeile indragostite, bine dispuse sunt o tinta ideala pentru hoti. Acestia nu au nici
un fel de scrupule, speculeaza toate situatiile din care pot profita. Acest tip furturi au
o incidenta mai mare in preajma sarbatorilor de iarna sau primavara. Femeile
infractoare prefera in special magazinele, deoarece sunt mai putin suspectate decat
barbatii, desi uneori ele actioneaza in complicitate cu barbatii.Hotul din buzunare
opereaza de regula in echipa, fiecare membru avand un rol bine stabilit. De
exemplu, unul provoaca inghesuiala sau o accentueaza, altul sustrage portmoneul
sau ceasul, iar altul, plasat in spatele acestuia, primeste obiectul furat. Instrumentul
ajutator cel mai folosit in comiterea faptei este lama. Hotul din buzunare poate fi
recunoscut usor, in primul rand dupa imbracaminte si apoi dupa tapiterie, cum ii
spun ei la fata. Este tentat sa se imbrace cat mai elegant, pentru a nu crea
suspiciuni si pentru a poza in cetateni onorabili. Intotdeauna sunt barbieriti proaspat
si tunsi normal, nu poarta plete, ca sa nu atraga atentia. Cu toate acestea, ei pot fi
usor recunoscut deoarece cei mai multi sunt creoli, miros a parfumuri tari, isi ung
parul cu gel si poarta pantofi cu tocuri inalte sau in culori stridente, ceea ce nu are
nimic comun cu distinctia.
SPARGATORUL - se contureaza tipic ca personalitate, prin operarea in
banda si prin utilizarea fortei ca mijloc de aparare in caz de surprindere.
Spargatorul, in special cel modern, poseda temeinice cunostinte de ordin tehnic.
Deoarece comiterea actului infractional presupune actiuni complexe, de securitate
individuala, spargatorii se recruteaza din randul celor mai evoluati infractori. Pe
langa inteligenta practica, necesara efectuarii unei spargeri, ei au nevoie si de unele
calitati deosebite, cum ar fi calmul, curajul, sangele rece, aprecierea corecta a

11
situatiei etc. Utilizand violenta in aparare, spargatorii, se apropie de talhari, iar prin
faptul ca tind sa-si insuseasca bunuri, de hoti. De multe ori cand nu gasesc bani sau
bunuri de valoare, devin razbunatori , distrugand totul.
TALHARUL -; actioneaza de obicei in strada sau in locuri deschise mai
putin circulate. Intreaga sa activitate infractionala se caracterizeaza prin violenta,
sustinuta de o constitutie fizica, somatica adecvata. Ca particularitati specifice
dobandite in cursul activitatii infractionale, putem aminti o motricitate sporita fata
de normal, hotarare si indrazneala in timpul operarii, de multe ori cruzime, desi
talharul recurge la asasinat numai in caz de nevoie si mai mult in scop defensiv. Se
manifesta violent, odata planul fiind elaborat nu-si mai poate suspenda sau amana
cu usurinta actiunea infractionala.
INFRACTORUL INTELECTUAL (escrocul, falsificatorul, santajistul etc.)
- din punct de vedere psihologic, se caracterizeaza prin perspicacitate, imaginatie,
viclenie, perfidie, ipocrizie, ceea ce ii confera o inteligenta delictuala. Are
capacitatea de a parea simpatic, cinstit, convingator, deosebit de amabil, creaza
impresia ca are relatii multe si sus -; puse, ca este influent si altruist. Are un aer de
gentlemen si un talent eminamente artistic de a pacali aproape pe oricine. La acesta
forta fizica este mai putin importanta, in general fizicul trece pe un plan secundar si
joaca un rol de decor care faciliteaza in unele cazuri (escrocherii) savarsirea
infractiunii. Modul de actiune al infractorului intelectual este preponderent pe cale
verbala. Desi nu are un nivel de pregatire ridicat, dispune de un debit verbal adaptat
rolului si adecvat scopului urmarit, accesibil victimei. Isi alege dintre victimele
potentiale, pe cele mai naive sau predispuse la inselaciune. Principala arma de atac
a infractorului intelectual este minciuna. Bun cunoscator al psihologiei oamenilor,
stie sa se faca agreabil, folosind un limbaj protocolar si etaland o infatisare generala
atragatoare. Se imbraca elegant, acorda o mare atentie tinutei si modului de
prezentare, se manifesta ca foarte bun prieten si camarad de drum sau petrecere.
Este vorbaret si dispune de o fantezie exagerata, etalandu-se ca atotstiutor, vanitos
si egoist, gusta placerea rolurilor pe care le interpreteaza.
Escrocul si santajistul se caracterizeaza in special printr-o elasticitate a gandirii, prin

12
posibilitatea de a descoperi rapid slabiciunile victimei si prin gasirea unor solutii
rapide care duc la eschivare si iesire din incurcatura. Escrocul are, pe langa simtul
improvizatiei si o uimitoare vitalitate, putere de convingere, mobilitate, fortand
adesea succesul (Tandin, 1997).
ASASINUL este cel mai odios si cel mai nociv infractor. Acesta se
caracterizeaza prin: irascibilitate, impulsivitate, agresivitate crescuta, labilitate,
autocontrol foarte scazut al reactiilor instinctiv-emotionale, intoleranta la frustrare,
viclenie, perversitate, lipsa empatiei, indiferenta afectiva, complex de inferioritate
etc. Este egocentric, dominator, revendicativ, avand o capacitate de rationalizare
scazuta, instabil si superficial in relatiile cu ceilalti, ceea ce il face sa se angajeze
chiar spontan in situatii conflictuale, reactionand violent. Comiterea infractiunii
devine posibila datorita intrarii individului intr-un mediu care ofera situatii
conflictuale de la care el nu stie sau nu poate sa se sustraga.
CRIMINALUL IN SERIE trebuie sa comita cel putin trei crime, disparate
in timp, avand o anumita periodicitate. Cei mai multi criminali in serie sunt barbati
(80%), relativ tineri ( 30-40 de ani), sunt sadici, au un intelect relativ normal si
actioneaza de obicei singuri. Sunt indivizi dinamici, mobili, capabili sa parcurga
kilometri intregi in cautarea victimei potrivite, care sa fie vulnerabila si usor de
controlat. Victimele criminalilor in serie pot fi femei, copii, homosexuali,
vagabonzi, prostituate etc. In ciuda aparentelor exterioare, criminalul in serie este
un individ nesigur. Acesta dobandeste siguranta doar in zona de confort, locul in
care isi poate controla victima. Pentru a ramane singur cu victima, criminalul
recurge la diferite trucuri. El simte o mare placere in exercitarea puterii si a
controlului asupra victimei. Cruzimea actului sau il excita, si de aceea uneori
inregistreaza audio sau video tipetele de durere ale victimei, pe care ulterior le poate
folosi fie pentru a savura momentul atunci cand nu are o victima, fie pentru a
teroriza viitoarele victime.

13
 Personalitatea infractorului obiect de studiu al criminologiei

Personalitatea infractorului- aceast construcie abstract, ne ajut s sesizm

c infractorii care sunt fiine umane variate i infinite ca toate celelalte au cteva
lucruri comune ntre care cel mai sigur este acela c toi au svrit infraciuni i cei
mai muli dintre ei se formeaz fr coal i triesc o via fr munc.
Este stabilit faptul c criminologia, ca tiin, analizeaz i explic etiologia
criminalitii relevate sau aparente, ocupndu-se prioritar de stabilirea metodelor si
mijloacelor prin care se poate realiza o prevenie real contra fenomenului criminal,
dar aceasta nu ar avea suportul social i nici susinerea legal dac societatea nu ar
simi nevoia unor asemenea preocupri.
Pentru stabilirea metodelor i mijloacelor prin care se poate realiza prevenia
contra fenomenului criminal, criminologia trebuie deci s stabileasc mai nti care
sunt factorii ce duc la declanarea comportamentului criminal, pentru a-i putea
nltura sau controla. n scopul identificrii acestor factori, criminologia i-a lrgit
mereu orizontul de cercetare, apreciindu-se acum c obiectul de studiu al
criminologiei este criminalitatea ca fenomen social, fapta penal comis, fptuitorul,
victima si reacia social mpotriva criminalitii.
Criminalitatea este constituit din ansamblul infraciunilor care se produc ntr-
o anumit perioad de timp i ntru-un spaiu bine determinat.
Majoritatea metodelor permit cunoaterea criminalitii legale; ele pot s
releve o criminalitate aparent, evident mult mai ampl, dar care nu permite
apropierea dect de departe de criminalitatea real cnd este vorba de criminalitatea
global. Cifra neagr ns exist i o mare parte a criminalitii reale scap
cercetrilor, privnd cercetarea de un volum foarte mare de cunotine (informaii).
Delincvenii cei mai periculoi sunt aceia care au reuit s-i ca opere
faptele, iar dup acetia urmeaz aceia ale cror fapte au fost descoperite, dar a cror
identitate nu a putut fi stabilit(cel puin modul lor de operare figureaz n
criminalitatea aparent). De asemenea, o alt cauz de decalaj ntre criminalitatea
aparent i cea real ine i de ineficiena activitii organelor de poliie pe de o

14
parte, iar pe de alt parte, din cauza neglijenei sau reticenei victimelor care, dintr-
un motiv sau altul, nu sesizeaz organele abilitate de lege s efectueze cercetri, iar
mpotriva denuntorului exist o adevrat prejudecat social.
n efortul de sintez, pe care-l presupune demersul nostru, i mergnd pe un
teren mai puin bttorit n problema pe care o abordm cum am mai spus-, am
avut n vedere nc de la nceput s includem n concept n primul rnd ceea ce nu
trebuie s lipseasc din el pentru a-l face aplicabil pe multiple planuri apropiindu-l
astfel n mod consecvent de domeniile activitii practice n procesul elaborrii lui.
n acest context, intervenia noastr are n special menirea de a orienta n
probleme de cercetare, cunoatere i restructurare a personalitii infractorului i de
a suscita un interes mai mare pentru organizarea tiinific a activitilor din
domeniile care au astfel de preocupri.
Desigur, fr s avem pretenia unei construcii integrale i cu att mai puin
definitive, conceptul se dorete a fi n perspectiva menionat, un instrument
necesar i folositor, un mijloc, la ndemna celor interesai el neavnd un scop n
sine.
Opiniile noastre nu exclud astfel i alte posibiliti de interpretare, tiinifice
sau practice. Dimpotriv, considerm c prin supunerea conceptului, n atenia
criminologilor n special, se creeaz avantajul ca acesta s poat fi completat,
dezvoltat ori corectat pe parcurs, n concordan cu evoluia realitilor pe care le
reflect, care, dup cum tim, o iau naintea procesului de cunoatere att n timp
ct i n spaiu.
De altfel, existnd un grad normal de variaie a experienelor individuale n
domeniul cercetat i nu numai n acesta considerm c este la fel de normal s
existe tot attea posibiliti n plus i unghiuri de vedere att n ceea ce privete
construcia conceptului arhitectura lui ct i sub raportul incidenelor sale
practice.

15
 Nu este mai puin adevrat i literatura de specialitate atest acest lucru-, c
de la nici un fel de metode, modele sau teorii nu se poate pretinde exhaustivitate,
adevr definitiv, mrturie irecuzabil8.
Oricum, niciodat eforturile nu pot fi considerate suficiente, atunci cnd i
propui i te angajezi s elucidezi un asemenea subiect, care se prezint pe ct de
greu de descifrat pe att de atractiv i pasionant fiind vorba de fiina uman.
Conceptul pe care l-am examinat, ne introduce n practica a numeroase
domenii de activitate. Vom nota n continuare pe cele mai importante:
Domeniul criminologiei ca obiect al cercetrilor etiologice i al aciunilor
de prevenire dat fiind rolul factorului subiectiv n geneza infraciunii.
Domeniul dreptului penal n procesul de individualizare juridic n care
personalitatea infractorului orienteaz spre cele mai realiste i mai
adecvate msuri de constrngere penal.
Domeniul penologiei ca obiect al studiului sanciunilor de drept penal, a
eficienei acestora.
Domeniul politicii penale al crui obiectiv fundamental l reprezint cum
se susine i n literatura de specialitate Organizarea tiinific a
activitii de prevenire i combatere a fenomenului infracional..9
Un domeniu important l constituie activitatea de perfecionare a legislaiei
penale n sensul optimizrii soluiilor juridice n perspectiva creterii
eficienei reeducative i a posibilitilor de resocializare i reintegrare
social (individualizare legal i, bineneles, prevenire general).
i n fine, dar nu n ultimul rnd ca importan, avem n vedere domeniul
executrii sanciunilor de drept penal (al reeducrii) avnd ca scop o mai
eficient pregtire pentru readaptare social.
Ceea ce trebuie s reinem n ncheiere din cele de mai sus, este ndeosebi ideea
c din orice unghi am cerceta delincvena ajungem pn la urm la personalitatea
infractorului; toate ne trimit la contiina acestuia ca fapt psihic i psihosocial.

8
Vezi, Dumitru Constantin, op.cit. p.37-38
9
Vezi n acest sens, Vasile Tonoiu, Dialectic i relativism, Ed. tiinific i enciclopedic, 1978, p.120.

16
 Formarea personalitii infractorului- aspecte pedagogice i psihologice

Actele agresive la copii pot fi observate din cea mai fraged copilrie. Pentru
nceput ele iau forma unor crize impulsive de ncpinare care deseori nu pot fi
controlate sau prevzute de prini. Cel mai des se manifest prin azvrliri de
picioare, ipete, mucri e.t.c. i mcar c astfel de comportament din partea
copilului nu este admis deseori el nu se pedepsete dar nici nu se socoate anormal.
Un astfel de comportament din partea copilului este condiionat de un oarecare
disconfort att fizic ct i psihic, de frustrare, de nesatisfacerea necesitilor sau
dorinelor sau de o oarecare insatisfacie. Altfel spus el i agresiv poate fi numit
foarte relativ deoarece copilul nu are intenia de a face cuiva ru.
Mai apoi tot mai des apar conflicte cu colegii sau semenii condiionate de
dorina de a poseda oarecare lucruri cel mai des jucrii.la copii de un an i jumtate
astfel de conflicte ocup aproximativ 75%. Tot la aceast vrst tot mai des copiii
folosesc fora i i soluioneaz conflictele cu ajutorul ei i anume apare dorina
copilului de a ataca posibil aceasta poate fi legat de mecanizmele de adaptare a
copilului la aceast vrst i anume de fenomenele de meninere i eliberare. Un
studiu dus asupra copiilor de aceast vrst poate confirma faptul c cpii de 1,5 2
singuri de voia lor niciodat nu se mpart cu jucriile sale cu ali copii sau chiar
dac i o fac apoi numai prin influena autoritii prinilor sau celor maturi, i
atunci tot acest proces fiind acompaniat de plns, nemulumiri, proteste. Acest
fenomen de muli psihologi este interpretat prin faptul c copiii includ n cocepia
de eu tot ce e al meu (jucriile, hainele)10.
Cu vrsta copilul va nva s-i contoleze emoiile negative ca i
agresivitatea i s le expun ntr-o form social acceptabil. Manifestrile
agresivitii la aceast vrst depind mult de atitudinea priilor fa de acestea. De
asemenea trebuie de menionat c la aceast vrst la copil se dezvolt instinctul
cercetrii i enorm se lrgete sfera contactelor sociale. i n acelai timp copilul se
nfrunt i face cunotin cu un numr enorm de restricii, interdicii, obligaiuni i

10
Pop O., Teorii i modele explicative n domeniul delicvenei juvenile, Ed. Mirton, Timioara, 2002.

17
norme sociale. Nedorind copilul nimerete ntr-o situaie conflictual ntre setea sa
de cunotine i restriciile prinilor prin nu se poate, copilul simte o deprivare
puternic-limitarea posibilitii de satisfacere a necesitilor sale. Iar nesoluionarea
acestui conflict duce la trezirea n copil a unor instincte agresive. ns dac nainte
reacia prinilor la astfel de compotament din partea copilului se limita la
sustragerea ateniei, mngiere pi acum prinii ncep a folosi ameninri, deprivri
de plceri, izolare.
Mai apoi agresivitatea difereniaz n funcie de autoidentificarea sexual a
copilului. Deci deasemenea tehnica Doll-play (cnd copilul se joac cu ppui
fiecare dintre care ntruchipeaz unul din membri a familiei) ne-a ajutat s
constatm c n timpul jocului bieii se comport mai agresiv dect fetele. O
oarecare parte mai mare a agresivitii sa observat la biei asupra ppuei tat i
o parte mai mic asupra ppuei mama iar la fete invers. Deasemenea sa observat
cci bieii ce au tat se comport mai agresiv dect cei ce au crescut n familie fr
tat11.
Influiena mediului nconjurtor joac un rol decisiv n fenomenul
contientizrii de ctre copil a sexului sau genului cruia el i aparine n procesul
formrii comportamentului agresiv, poate fi observat foarte bine dac de dus
observaii asupra comportamentului la fete i la biei. n deosebi este evident c
dac la vrsta de doi ani arsenalul de posibiliti de exteriorizare a agresivitii la
fete i la biei este la un nivel ntr-un numr egal i se evideniaz n aa
comportamente ca: plns, strigte, plituri reciproce uoare. Apoi la patru ani
frustrarea, eecurile provoac la copii reacii diferite.
Cerctri au demonstrat c dac de luat cele mai elementare acte agresive aa
ca tendina de al lovi sau de al jigni pe cineva la copii de la trei pn la unsprezece
ani pot fi observate undeva de nou ori pe zi. 29% dintre care sunt reacii de rspuns
la atacul prii opuse de sex opus, i acest procentaj difer doar de la gen la gen: la
biei 33% la fete 25%12.

11
Vezi Ana Tucikov-Bogdan, Psihologie general i psihologie social, Editura didactic i pedagogic, Bucureti,
1973, p.187
12
Ibidem., p. 12

18
 Cu vrsta deasemenea formele de exteriorizare a agresivitii difer, se
schimb. Simplele reacii de a lovi pe cineva (reacii fizice) iau forma altor mai
mult acceptate de societate: concurena, njosire. Deasemenea pot fi obsrevate
deosebiri i n formele de exteriorizare a agresivitii la bi i la fete de opt,
unsprezece i cincisprezece ani. Aa deci sa observat c fetele grupelor mari adopt
forme indirecte de agresivitate pecnd bieii de aceiai vrst folosesc metode
indirecte. i aceste forme indirecte de comportament agresiv se formeaz la fete pe
la vrsta de unsprezece ani. i n general grupa copiilor de unsprezece ani au
demonstrat cel mai nalt nivel de agresivitate.
Cercetrile au demonstrat c la precolari i la colari raportarea formelor de
exteriorizare a agresivitii este invers proporional. La biei prevaleaz
agresivitatea fizic pe cnd la fete cea verbal. Mai apoi la biei de vrst
preadolescent tendina i schimb direcia agresivitatea verbal devine cea
dominant i mai mult dect att la exteriorizarea emoiilor negative bieii mai des
recurg la exteriorizarea lor, dect fetele aceleiai vrste. i aici totodat apare un
moment foarte interesant cci odat cu vrsta agresivitatea copiilor poart o nuan
de dumnie.
Deci n urmare la trecerea de la vrsta colar mic la cea preadolescent
raportul dintre aa reacii comportamentale ca: agresivitatea fizic, verbal,
indirect i negativizmul se micoreaz. La biei la toate perioadele de vrst
domin agresivitatea fizic i negativizmul iar la fete agresivitatea verbal i
negativizmul. ntr-un aspect al vrstei putem meniona o majorare a tendinelor
agresive i negative att la biei ct i la fete. Deasemanea trebuie de menionat c la
biei la vrsta de 16 ani are loc o micorare a agresivitii fizice i verbale i la
vrste de 14-16 ani a agresivitii indirecte i a negativizmului. Iar la fete micorarea
reaciilor de agresivitate fizic i verbal se detest a fi la vrsta de 14 ani, iar
agresivitatea indirect i negativizmul au o tendin permanent de cretere.
Extenuarea. La copiii din familiile nefavorabile foarte des procesele
neurotice sunt dezechilibrate: cnd astfel de copii obosesc excitarea lor crete. De la
aceasta ei obosesc nc i mai tare i aici poate avea loc criza. n acest caz este

19
recomandabil dac copilul este foarte excitant toate jocurile active de le finisat cu 2
ore nainte de somn, i deaswmenea e neaprat primirea unui du cu ap cald ceea
ce calmeaz mult.
Autoaprecierea negativ. Eu sunt un copil ru i am comportamentul unui
copil ru. ns chiar posednd un astfel de comportament astfel de copii
reacioneaz foarte dureros la orice fel de critic. i fiece critic adresat lor le sun
ca tu eti ru. n acest caz este recomandabil de-i fcut copilului observaii foarte
precaut: nu cnd tu faci aa mi vine s mor dar m este ru cnd faci astfel sau
mi provoac durere cnd faci astfel.
Frica (agresivitatea de aprare). Dac copilul posed o experian negativ
din comunicarea sau relaia cu ali oameni, el poate avea reacii de aprare
preventive, ncercnd de a preveni situaia neplcut ce cndva a avut loc. Aa ca de
exemplu fetiele ce au fost supuse unor acte violente din partea brbailor, mai apoi
pe cei din urm i evit sau chiar nu i pot suferi alturi.
Reacia la interdiciile maturilor. La limitarea libertii proprii, n cazul cnd
copii nu primesc ceea de ce au nevoie. n acest caz este recomandabil de ai explica
copilului cauza interdiciei, sau de ai propune un compromis dac este posibil.
Necesitatea acordrii ateniei. Copii ce sufer de deprivarea dragostei i a
ateniei din partea prinilor (ceea ce se poate ntlni i n familiile favorabile) recurg
la orice metode pentru reamintirea prinilor de ei.
Impunerea limitelor. Are loc atunci cnd agresivitatea copilului duce n
sine mesajul Eu nu m pot controla, cinva opriim. n adncul sufletului copilul
nelege cci face ru i de fapt caut pe cine l-ar opri. Pentru copii este foarte
important ca adultul s-l ajute s se isprveasc cu agresivitatea sa, fiindc cel ce te-
a protejat de la sine nsui te poate proteja i de la altcineva.
Exemplul dat de societate. ( exemlul prinilor, adulilor, eroilor din filme).
Copilul cu care cineva cndva sa comportat agresiv poate emita aceste aciuni.
Exprimarea dorinei de dominare. Copii ce sau deprins s supravieuiasc
folosind fora, atacnd i nclcnd toate regulile la un moment dat contientizeaz
c aceasta este foarte plcut de a deine puterea, de a domina, ca toi s te asculte i.

20
 Formarea personalitii ca premis a comportamentului infracional
Cercetarea complexa a fenomenului infractional, sub toate aspectele sale,
deschide largi perspective explicatiei stiintifice a mecanismelor si factorilor cu rol
favorizant, permitand o fundamentare realista a masurilor generale si speciale
orientate catre prevenirea si combaterea manifestarilor antisociale.
Personalitatea infractorului este fondul pe care se intersecteaza, in cadrul
duelului judiciar, functiile acuzarii si apararii pentru ca, in ultima instanta, pedeapsa
este impusa infractorului, iar efectele sale sunt conditionate de aceasta personalitate.
Elementele pozitive ale personalitatii vor putea conduce spre o pedeapsa mai
usoara, pe cand cele negative vor trebui infrante printr-o pedeapsa mai aspra. Exista
si situatii in care pedepsele sunt insuficiente, acestea generand, de obicei,
fenomenul recidivei sau al obisnuintei infractionale, carora societatea nu le-a gasit
remedii propice.
Conceptul de personalitate este esential pentru o justitie ce se fundamenteaza
pe adevar, stiinta si dreptate, in care primeaza ideea de recuperare sociala a
infractorului. De aceea justitia isi racordeaza activitatea la serviciile psihologiei
judiciare.
Factorii externi nu actioneaza direct, nemijlocit si univoc asupra individului,
ci prin filtrul particularitatilor sale individuale, particularitati ale caror radacini se
afla in mica masura in elementele innascute ale personalitatii si in cea mai mare
masura in antecedentele sale, in istoria personala. Toate acestea ii determina un
anumit tip de comportament disfunctional, un anumit mod de a actiona si reactiona
in spatiul psihologic, in modul de a rezolva situatiile conflictuale care apar mereu in
acest spatiu.
Infractorul se prezinta ca o personalitate deformata ceea ce ii permite
comiterea unor actiuni atipice cu caracter antisocial sau disocial.
Infractorul apare ca un individ cu o insuficienta maturizare sociala, cu
deficiente de integrare sociala, care intra in conflict cu cerintele sistemului valorico-
normativ si cultural al societatii in care traieste. Pe aceasta baza se incearca sa fie

21
puse in evidenta atat personalitatea infractorului, cat si mecanismele interne
(mobiluri, motivatii, scopuri) care declanseaza trecerea la actul infractional ca atare
(Banciu, 1992).

Inadaptarea sociala. Este evident ca orice infractor este un inadaptat din

punct de vedere social. Inadaptatii, cei greu educabili, de unde se recruteaza
intotdeauna deviantii, sunt elemente a caror educatie s-a realizat in conditii
neprielnice si in mod nesatisfacator. Anamnezele facute infractorilor arata ca, in
majoritatea cazurilor, acestia provin din familii dezorganizate (parinti decedati,
divortati, infractori, alcoolici etc.) unde nu exista conditii, pricepere sau preocupare
necesara educarii copiilor
Duplicitatea comportamentului. Constient de caracterul socialmente
distructiv al actului infractional, infractorul lucreaza in taina, observa, planuieste si
executa totul ferit de ochii oamenilor, in general si ai autoritatilor in special.
Reprezentand o dominanta puternica a personalitatii, duplicitatea infractorului este a
doua lui natura, care nu se mascheaza numai in perioada in care comite fapta
infractionala, ci tot timpul.
Imaturitatea intelectuala. Aceasta consta in incapacitatea infractorului de a
prevedea pe termen lung consecintele actiunii sale antisociale. Exista ipoteza ca
infractorul este strict limitat la prezent, acordand o mica importanta viitorului.
Imaturitatea afectiva. Consta in decalajul persistent intre procesele cognitive si
afective, in favoarea celor din urma. Datorita dezechilibrului psiho-afectiv,
imaturitatea afectiva duce la o rigiditate psihica, la reactii disproportionate,
predominand principiul placerii in raport cu cel al realitatii.
Instabilitatea emotiv-actionala. Datorita experientei negative, a educatiei
deficitare primite in familie, a deprinderilor si practicilor antisociale insusite,
infractorul este un individ instabil din punct de vedere emotiv-actional, un element
care in reactiile sale tradeaza discontinuitate, salturi nemotivate de la o extrema la
alta, inconstanta in reactii fata de stimuli.

22
 Sensibilitatea deosebita. Anumiti excitanti din mediul ambiant exercita
asupra lor o stimulare spre actiune cu mult mai mare ca asupra omului obisnuit,
ceea ce confera un caracter atipic reactiilor acestora. Pe infractor il caracterizeaza
lipsa unui sistem de inhibitii elaborat pe linie sociala, aceasta ducand la canalizarea
trebuintelor si intereselor in directie antisociala. Atingerea intereselor personale,
indiferent de consecinte, duce la mobilizarea excesiva a resurselor fizice si psihice.
Frustrarea. Reprezinta starea celui care este privat de o satisfactie legitima,
care este inselat in sperantele sale. Este un fenomen complex de dezechilibru afectiv
ce apare la nivelul personalitatii in mod tranzitoriu sau relativ stabil, ca urmare a
obstructionarii satisfacerii unei trebuinte, a deprivarii subiectului de ceva ce ii
apartinea anterior. Frustrarea este, de fapt, experienta afectiva a esecului, trairea mai
mult sau mai putin dramatica a nereusitei.
Complexul de inferioritate. Desemneaza o totalitate de trairi si de trasaturi
personale cu un continut afectiv foarte intens, favorizate de situatii, evenimente,
relatii umane etc. care au un caracter frustrant. Complexul de inferioritate reprezinta
o structura dinamica inconstienta, inzestrata cu mecanisme de autoreglare,
reprezentand reactia impotriva existentei, la nivelul intregii structuri a personalitatii,
a unei surse permanente de dezechilibru (Popescu-Neveanu, 1978). Din punct de
vedere comportamental, complexul este un altgoritm, o strategie a subiectului cand
acesta nu reuseste sa reduca o tensiune psihica, ci o fixeaza.
Egocentrismul reprezinta tendinta individului de a raporta totul la el insusi, el si
numai el se afla in centrul tuturor lucrurilor si situatiilor. Atunci cand nu-si
realizeaza scopurile propuse devine invidios si susceptibil, dominator si chiar
despotic. Egocentricul nu este capabil sa vada dincolo de propriile dorinte, scopuri,
interese. Este un individ incapabil sa recunoasca superioritatea si succesele
celorlalti, se crede permanent persecutat, considera ca are intotdeauna si in toate
situatiile dreptate. Isi minimalizeaza defectele si insuccesele, isi maximizeaza
calitatile si succesele, iar atunci cand greseste in loc sa-si reconsidere pozitia, ataca
virulent.

23
 Labilitatea este trasatura personalitatii care semnifica fluctuatia emotivitatii,
capriciozitatea si ca atare o accentuata deschidere spre influente. Infractorul nu-si
poate inhiba sau domina dorintele, astfel ca actiunile sale sunt imprevizibile.
Instabilitatea emotionala presupune o insuficienta maturizare afectiva, individul
fiind robul influentelor si sugestiilor, neputand sa-si inhibe pornirile si dorintele in
fata pericolului public si a sanctiunii penale. Nu realizeaza consecintele pe care le
aduce actul criminal.
Agresivitatea reprezinta un comportament violent si destructiv orientat spre
persoane, obiecte sau spre sine. Agresivitatea se refera la toate actiunile voluntare
orientate asupra unei persoane sau asupra unui obiect, actiuni care au drept scop
producerea, intr-o forma directa sau simbolica, a unei pagube, jigniri sau dureri
(Ranschburg, 1979). Agresivitatea rezida in acele forme de comportament ofensiv,
consumate pe plan actional sau verbal, care in mod obisnuit constituie o reactie
disproportionata la o opozitie reala sau imaginara (Bogdan, 1983). Desi exista si o
agresivitate nonviolenta, de cele mai multe ori agresivitatea presupune atac
deliberat, ofensiva directa, cu adresa tintita, punere in pericol etc. Agresivul nu
asteapta ca situatia conflictuala sa apara, ci cauta sa o provoace, uneori chiar printr-
o actiune de avertisment. El ataca intens si numai la un pericol iminent fuge.
Agresivitatea este un fenomen de convertire comportamentala spre o actiune
automata, neelaborata, persoana decazand din nivelul autodeterminarii morale
(Pamfil & Ogodescu, 1976).
Indiferenta afectiva este strans legata de egocentrism. Ea se caracterizeaza
prin lipsa emotiilor, a sentimentelor si a empatiei, respectiv, incapacitatea
infractorului de a intelege nevoile si durerile celorlalti, prin satisfactia resimtita fata
de problemele altora. Indiferenta afectiva reda in fond starile de inhibare si
dezorganizare emotionala. Aceasta latura a personalitatii infractorului se formeaza
de la varste timpurii, fiind una dintre principalele carente ale procesului socializarii,
un rol important detinandu-l in acest plan functionarea defectuoasa a structurii
familiale, precum si stilul educational adoptat in cadrul acestei microstructuri.

24
 CONCLUZII

Este ndeobte admis c ul infractor acest trist necunoscut al criminologiei

contemporane, cum ar spune Marc Le Blanc, (criminolog) i Marcel Frechette,
(psiholog) prezint unele particulariti ale personalitii sale, particulariti ce se
reflect n comportament, n reacia pe care o are i manifest fa de situaiile de
via n care, triete i se dezvolt i n final, n faptele infracionale svrite.
Introducerea infractorului n procesul de reeducare, presupune prin nsi
natura lucrurilor ptrunderea n intimitatea personalitii sale, acolo unde poate fi
gsit o cale (se poate deschide o porti) - de comunicare mai eficient n atragerea
acestuia la propria-i transformare, la cultivarea interesului infractorului pentru
ctigarea demnitii personale n perspectiva unei readaptri reale la munca i
viaa social.
ntr-un cuvnt, crearea anticipat din partea factorilor instructivi educativi din
sistemul de reeducare a contiinei necesitii unei noi (alte) existene social, pe
care infractorul s o doreasc, s i-o construiasc cu fore proprii i s i-o apere.
Iat, deocamdat cteva din particularitile rezultate n urma unor constatri
empirice, fcute pe bata observaiei directe n derularea procesului de reeducare ca
i din analiza unor teste psihologice aplicate pe i infractori.
Comportamentul este un amestec de credulitate, vanitate, mitomanie, etc.
Braveaz cu inteligen nativ, unii dintre ei (cu abilitatea care se reflect i
n faptele svrite cu care dealtfel, avnd n cele mai multe cazuri i experiena
familiei, pot tri fr munc, mnnc fr munc, se mbrac fr munc, etc.)
Au o sensibilitate destul de puternic la reacii din partea societii, cu o
susceptibilitate uneori bolnvicioas (nencredere n societate dar mai ales n forele
proprii) care poate duce la statutul de pe care i-l nsuesc uneori cu uurin.n
general sunt lipsii de instruire prin nvmnt i de educaie prin instruire.

25
Literatura

1. Amza T., Criminologia teoretic, Bucureti, 2000.

2. Bujor V., Bejan O., Criminalitatea recidivitilor, Chiinu, 1998.
3. Bujor V., Bejan O., Criminalitatea profesional, Chiinu, 1999.
4. Bejan O. Bujor V. Interes i crim. Ch. 2004.
5. Brgu M., Prevenirea infraciunilor svrite de minori, Chiinu, 1998.
6. Cioclei V., Criminologie, Bucureti, 1999.
7. Delincvena juvenil: prevenie i recuperare. Conferina tiinific, Chiinu
2002.
8. Dincu A., Bazele criminologiei, Bucureti, 1993.
9. Luminosu D., Popa V. , Criminologie, Timioara, 1995.
10. Pop O., Alcolismul ca fenomen social, Ed., Mirton, Timioara, 2002.
11.Bujor V., Ilie S., urcan V. Analiza statistic succint a criminalitii n
Republica Moldova n anii 19931997, n Probleme actuale privind
infracionalitatea. Chiinu, 2000, p. 145150.
12.V. Bujor. Psihoze la criminalii n serie. (studiu monografic) n Lumin i
Speran. Revist de cultur, opinie i informare. Anul 8 nr. 1-6 ianuarie-iunie
2003.
13.Cod penal al Republicii Moldova. Comentariu. Chiinu; 2005.

26