Izvorul noptii

de Lucian Blaga

Poezia este o oper liric, o poveste de dragoste, conceput ca

o adresare direct ctre fiina iubit. Opera liric este opera n care
poetul, prin intermediul eului liric, i transmite n mod direct tririle,
apelnd la imagini artistice i figuri de stil.
Prezena eului liric este evideniat prin utilizarea mrcilor lexico-
gramaticale ale eului liric: pronume personale i adjective
pronominale de persoana I i a II-a, verbe la persoana I (i-, ta,
mi, ti, mea, stau).
O alt modalitate de evideniere a prezenei eului liric este adresarea
direct ctre iubit.
Tema textului reprezinta culoarea neagra,intensa a ochilor iubitei
comparati cu oglinda noptii cerului in care autorul se regaseste.
Titlul poeziei alctuit din substantivul articulat hotrt n
nominativ izvorul i atributul substantival genitival nopii, este o
metafor care sugereaza ochii negrii ai iubitei.
In sens propriu cuvantul "izvorul"inseamana sursa unei idei,unui
sentiment si asociat cu cuvantul "noptii"este o metafora prin care se
evidentiaza ideea esentiala ca ochii iubitei sunt izvorul intunericului
noptii care acopera intrecul univers.
Poezia incepe cu o confesiune lirica printr-o invocatie retorica.
Substantivul comun "frumoaso" in vocativ obtinut prin conversiune
presupune totul:fiinta fragila si frumusetea spirituala (ochii
reprezinta ferestrele sufletului). Cuvantul cheie" al poeziei il
constituie subst. ochii" care apare de 3 ori pe parcursul poeziei
chiar din prima propozitie fiind aociati cu epitetul cromatic "negrii".
Iubita este singularizata prin structura "ochii asa de negrii"care
trimit asupra indragostitului o stare de visare,de vraja.
Epitetul adjectival "asa de negrii"are rol sensibilator.
Intunericul izvorat din ochii iubitei devine simbol al tainei existentei
vietii.Cadrul iubirii este cel nocturn care indeamna la meditatie.
Enumeratia peste vai","peste munti" si peste sesuri" evidentiaza
faptul ca frumusetea iubitei se rasfrange asupra naturii,acesta
preluand cateva din atributiile fiintei iubite. Negrul ochilor iubitei fac
din aceasta un adevarat mister care nu poate fi descifrat decat prin
iubire. Ideea de mister este amplificata de epitetul adverbial tainic",
de substantivul provenit din adjectiv adancii"precum si de
metafora o mare de intuneric".
Omagiul adus in prima secventa iubitei atinge acum apogeul fapt
subliniat de oximoronul asa-s de negrii/lumina mea".
Reluarea adj."negri" la superlativul absolut pentru a exprima
consecinta pe care o are asupra eului liric,vraja datorata frumusetii
ochilor iubitei are in acelasi timp rolul de a accentua trairea poetului.
Iubita, ai carei ochi sunt comparati in poezie cu un izvor al noptii
este numita in final lumina mea. Acest procedeu care consta in
asocierea neasteptata a doi termeni contradictorii sau cu
semnificatii opuse se numeste oximoron.
Corespondenta semantica intre cele doua vocative de la
inceputul si de la sfarsitul poeziei (frumoaso, lumina mea) este
realizata pe baza sentimentului puternic de dragoste a eului liric
pentru frumoasa sa.
In poezie avem versuri albe,fara rima cu masura variabila.
Rima interioara este realizata cu ajutorul asonantei.Muzicalitatea
este data de pauzele impuse de discursul liric in desfasurarea lui
intr-un accent al versurilor.
Adjectivele posesive la persoana I si a doua (imi,-ti,ta,tau)ii
fixeaza pe cei doi indragostiti intr-o stare de vraja. Lexicul ultimei
secvente este alcatuit din termeni ce apartin vocabularului
fundamental al limbii romane(ochii,seara,capul,izvorul,vai,muntii).
Verbele au caracter static si prezinta o realitate prezenta(-
s,stau,pare,sunt).Dinamismul este dat de singurul verb de
miscare"curge"care sugereaza eternitatea,curgerea vesnica.