Cuprins

7 Ecuatii cu derivate partiale. Capitol introductiv 3

7.1 Itinerar de analiza matematica n IRn . . . . . . . . . . . . . . 3
7.2 Teorema divergentei si formulele lui Green . . . . . . . . . . . . 5
7.3 Definitii si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
7.4 Probleme ale teoriei ecuatiilor cu derivate partiale. Conditii
initiale si la limita. Corectitudinea problemei . . . . . . . . . . 10
7.5 Clasificarea ecuatiilor cu derivate partiale liniare de ordinul al
doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
7.5.1 Definitii. Notiuni generale . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
7.5.2 Curbe caracteristice. Forme canonice . . . . . . . . . . . 15
7.5.3 Ecuatii cu coeficienti constanti . . . . . . . . . . . . . . 20
7.5.4 Rezolvarea unor ecuatii cu derivate partiale liniare
de ordinul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

8 Probleme eliptice. Ecuatia lui Laplace 25

8.1 Functii armonice. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
8.2 Solutia fundamentala a operatorului Laplace . . . . . . . . . . 29
8.3 Functia Green. Solutia problemei Dirichlet . . . . . . . . . . . 35
8.4 Functia Green pe sfera. Formula lui Poisson . . . . . . . . . . . 38
8.5 Constructia functiei Green folosind metoda
imaginilor electrostatice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
8.6 Principii de maxim pentru operatorul Laplace . . . . . . . . . . 44
8.7 Existenta solutiei pentru problema Dirichlet. Metoda lui Perron 49
8.8 Ecuatia lui Laplace. Metoda separarii variabilelor . . . . . . . . 53

9 Elemente de analiz a functionala 65

9.1 Elemente de analiza functional a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
9.2 Spatii Hilbert. Serii Fourier generalizate . . . . . . . . . . . . . 69
9.3 Valori proprii si vectori proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74

1
2

9.4 Solutii slabe pentru probleme eliptice la limita. Metoda

variationala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

10 Probleme parabolice 89
10.1 Ecuatia propagarii caldurii. Modele matematice . . . . . . . . . 89
10.2 Integrala Lebesgue si spatiile Sobolev . . . . . . . . . . . . . . . 95
10.3 Solutii slabe pentru ecuatia propagarii caldurii . . . . . . . . . 102
10.4 Principii de maxim pentru operatorul caldurii . . . . . . . . . . 112

11 Ecuatii hiperbolice 117

11.1 Probleme la limita pentru ecuatii de tip hiperbolic . . . . . . . 117
11.2 Solutii slabe pentru ecuatia undei . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
11.3 Propagarea undelor n spatiu. Problema Cauchy . . . . . . . . 129
Capitolul 7

Ecuatii cu derivate partiale.

Capitol introductiv

7.1 Itinerar de analiz a n IRn

a matematic
Notam cu IRn spatiul euclidian n-dimensional. Un punct din IRn are n co-
ordonate x1 , x2 , ..., xn iar vectorul sau de pozitie va fi notat cu x. Astfel,
x = (x1 , x2 , ..., xn ). Pentru n {2, 3, 4} putem folosi si alte litere pentru
coordonate; de exemplu (x, y) pentru n = 2, (x, y, z) pentru n = 3 etc.
Distanta (euclidiana) dintre doua puncte x = (x1 , ..., xn ) si y = (y1 , ..., yn )
este data de !
n 1/2
X
2
d(x, y) = (xi yi ) .
i=1

Discul (sau bila) deschis de centru x0 IRn si raza > 0 este dat de multimea
punctelor x din IRn aflate fata de x0 la distant
a mai mica decat

B(x0 , ) = {x : x IRn , d(x, x0 ) < }.

Corespunzator, bila nchis

a este

B(x0 , ) = {x : x IRn , d(x, x0 ) }.

Suprafata discului din IRn se numeste sfera din IRn si este data de

S(x0 , r) = {x; x IRn , d(x, x0 ) = }.

Spunem ca multimea A IRn este deschis a dac

a pentru orice element x
a n A. Multimea A IRn se
din A exista o bila cu centrul n x continut
numeste nchis
a daca complementara sa este deschis a.

3
4

Spunem ca punctul x este punct frontier a al multimii A daca orice bila

cu centrul n x contine atat puncte din A c at si din complementara lui A.
Multimea punctelor frontier a ale multimii A poarta denumirea de frontiera lui
A si se noteaza cu A.
Este simplu de observat ca B(x0 , ) = B(x0 , ) = S(x0 , ).
Vom spune ca frontiera A a multimii A este de clasa C 1 daca n fiecare
punct al frontierei exista spatiul tangent la A si acesta variaz a continuu n
raport cu punctul. In acest caz vom mai spune ca frontiera este neted a.
Multimea deschis a A IRn se numeste conex a daca oricare doua puncte
din A pot fi unite printr-o linie poligonala inclusa n A. O multime deschisa si
conexa din IRn se numeste domeniu. In mod obisnuit (exceptand cazurile cand
se fac precizari speciale) pentru desemnarea unui domeniu vom folosi litera .
Daca este un domeniu din IRn iar u : IR este o functie din clasa
1
C (), definim gradientul functiei u, notat si grad u sau u, functia cu valori
vectoriale data de

u , u , , u
grad u = u = .
x1 x2 xn
Valoarea gradientului functiei u n punctul x = (x1 , ..., xn ) este un vector
care are drept componente valorile derivatelor partiale ale lui u n acest punct.
Ne putem imagina grad u ca un c amp de vectori ce are ca elemente vectorii,
grad u(x), x . C ampul vectorial u este orientat n directia celei mai mari
cresteri a lui u. Daca ~v = u, atunci u se numeste potentialul lui ~v .
Fie ~v = (v1 , v2 , ..., vn ) un camp de vectori definit pe domeniul , IRn
cu vi C 1 (), i = 1, n. Se numeste divergenta campului ~v , notat div ~v , functia

v1 v2 vn
div ~v = + + +
x1 x2 xn
Spunem ca ~v este camp vectorial solenoidal n daca

div ~v = 0 n .

Daca n = 3 iar ~v = (v1 , v2 , v3 ) este un camp vectorial de clasa C 1 , rotorul

lui ~v , notat rot ~v este campul vectorial definit prin

v3 v2 , v1 v3 , v2 v1
rot ~v = .
x2 x3 x3 x1 x1 x2
Observatie.

(i) Notiunile de divergent

a si rotor au fost introduse de Maxwell.
 5

(ii) Pe viitor vom renunta sa punem sageata (~ ) deasupra literei ce desem-

neaza campul vectorial, afara de cazul cand este pericol de confuzie.
Daca = (1 , 2 , ..., n ) este un n-uplu de functii continue n domeniul
iar u : IR este o functie diferentiabil a, definim derivata directional
a u
u
sau prin

Xn
u u
(x) = (x) u(x) = i (x) (x) = (u(x), (x)).
i=1
xi
Daca = , fiind versorul normalei exterioare la , de componente
(1 , ..., n ), atunci
n
u X u
= i = (u, )
i=1
x i

se numeste derivata normal

a sau derivata dup
a directia normalei exterioare la
.

7.2 Teorema divergentei si formulele lui Green

Rezultatele urmatoare sunt foarte utile n studiul ecuatiilor cu derivate partiale.
Deoarece ele sunt cunoscute de la cursurile de analiza matematica noi vom
prezenta doar enunturile si cateva consecinte importante. Pentru nceput
prezentam teorema lui GaussOstrogradski (F. Gauss (17771855), M. Os-
trogradski (1801)1861)) cunoscuta si sub numele de teorema divergentei, din
care vom deduce identitatile lui Green.

Teorema lui GaussOstrogradski (teorema divergentei). Fie o multime

deschis a si marginit a C 1 . Fie f : IRn
a din IRn cu frontiera de clas
astfel ncat f C() C (). Atunci are loc egalitatea
1
Z Z Z
div f dx = f d = (f, )d.

Am notat cu f (respectiv (f, )) produsul scalar al vectorilor f si unde

(x) = (1 (x), ..., n (x)) este versorul normalei exterioare n punctul x .
Doua aplicatii imediate ale teoremei divergentei sunt cunoscute sub numele
de formulele lui Green.
Aceste formule se deduc usor considerand doua functii u, v : IR,
suficient de netede si aplicand teorema divergentei functiei f = div(uv)
mpreuna cu egalitatea evidenta
div(uv) = uv + u v n ,
6

unde operatorul este definit prin

2u 2u
u = + +
x21 x2n

si este cunoscut sub numele de operatorul lui Laplace. Obtinem astfel

Prima formul a a lui Green. Daca u si v sunt doua functii astfel nc

at
v C(),
u, v C 1 (), atunci
Z Z Z
v
uv dx = u v dx + u d.

Inversand rolurile lui u si v si scaz
and relatiile obtinute deducem

astfel nc
a a lui Green. Fie u, v C 1 ()
A doua formul
at u, v C().
Atunci Z Z
v u
(uv vu)dx = u v d.

Functia u C 2 () se numeste armonic
a pe daca

u(x) = 0, x .

Din prima formul

a a lui Green rezulta

Corolar (teorema lui Gauss). Dac este armonic

a functia u C 2 () C 1 () a
pe , atunci Z
u
d = 0.

7.3 Definitii si exemple

O relatie de forma
!
u u 2 u ku
(3.1) F x1 , x2 , ..., xn , u, , ..., , 2 , ..., k , ... =0
x1 xn x1 xi

unde x = (x1 , x2 , ..., xn ) IRn , reprezint a variabila independent a, iar

u = u(x) = u(x1 , x2 , ..., xn ) reprezinta functia necunoscuta, se numeste ecua-
tie cu derivate partiale. Ordinul maxim de derivare al functiei u se numeste
ordinul ecuatiei cu derivate partiale.
 7

Spunem ca ecuatia cu derivate partiale (3.1) este liniar

a daca F este liniara
n raport cu functia necunoscuta si toate derivatele acesteia.
Daca F este liniara numai n raport cu derivatele de ordin maxim ale func-
tiei necunoscute spunem ca ecuatia (3.1) este cvasiliniar a. In celelalte cazuri
ecuatia se numeste neliniar
a. In cele ce urmeaza ne vom ocupa mai ales de
ecuatii cu derivate partiale de ordinul al doilea liniare. Justificarea acestei
optiuni este data de faptul ca, pe de o parte aceste ecuatii sunt mai usor de
abordat cu instrumente matematice aflate la ndem ana studentilor, iar pe de
alta parte ele constituie modele matematice acceptate pentru fenomene fizice
clasice precum fenomenul difuziei, propagarea caldurii, propagarea undelor
etc.
Prin solutie clasic
a pentru (3.1) ntelegem o functie u : IR care este
continua mpreuna cu toate derivatele sale partiale care apar n ecuatie si, n
plus, satisface relatia (3.1) n orice punct x din .
Spunem ca ecuatia (3.1) este ecuatie liniara omogen a daca se poate scrie
sub forma Lu = 0 unde L este un operator liniar, adica

L(u + v) = Lu + Lv si L(u) = Lu, IR.

In cazul n care ecuatia (3.1) se scrie sub forma Lu = f unde L este operator
liniar iar f : IR este o functie data neidentic nul a, ecuatia se numeste
neomogen a.
Ca si n cazul ecuatiilor diferentiale n cazul liniar omogen are loc principiul
superpozitiei: daca u si v sunt solutii atunci u + v si u sunt, de asemenea, so-
lutii ale aceleiasi ecuatii. Solutia generala a unei ecuatii liniare neomogene se
obtine ca suma dintre solutia generala a ecuatiei omogene asociate si o solutie
particulara a ecuatiei neomogene.
Prin exemplele care urmeaza ilustram cele trei tipuri de ecuatii cu derivate
partiale: liniare, cvasiliniare si neliniare.

Ecuatii cu derivate partiale liniare

1. Ecuatia lui Laplace: u = 0
2. Ecuatia lui Poisson: u = f
u
3. Ecuatia caldurii: u = f
t
2u
4. Ecuatia undelor: u = f.
t2
Aceste ecuatii vor apare frecvent n cursul de fat
a.
8

Ecuatiile lui NavierStokes (cvasiliniare)

3
v X v 1

v + vi + p = f (x, t)

t i=1
xi


+ div(v) = 0.

t
Ele descriu miscarea unui lichid sau gaz. Aici v (de coordonate v1 , v2 , v3 ) este
vectorul viteza al particulei de lichid care la momentul t se gaseste n punctul
x(x1 , x2 , x3 ); p este presiunea; densitatea lichidului; coeficientul de
vascozitate, iar f vectorul fortelor masice care actioneaz
a asupra mediului.

Ecuatiile MongeAmpere (neliniare)

!2
2u 2u 2u
= f (x, y).
x2 y 2 xy
Aceste ecuatii joaca un rol important n probleme de geometrie.

Incheiem aceasta prezentare cu ecuatiile lui Maxwell care reprezinta un

corolar al celor prezentate anterior.

Ecuatiile lui Maxwell

Bazandu-se pe experimentele realizate de Faraday si Oersted, J.C. Maxwell a
formulat sistemul de ecuatii ce descriu campul electromagnetic dintr-un mediu
material. Din acest motiv, acest set de ecuatii este cunoscut sub numele de
ecuatiile c
ampului electromagnetic sau ecuatiile lui Maxwell. Acest sistem are
forma



div( E ) = 4






div( H ) = 0

(3.2)
1


rot E = ( H )

c t


1 4
rot

H =

( E ) +

I
c t c


unde vectorul E (x, y, z, t) reprezinta intensitatea campului electric (cu com-


ponentele scalare E1 , E2 , E3 ), H (x, y, z, t) este intensitatea campului magnetic


(cu componentele scalare H1 , H2 , H3 ), I (x, y, z, t) este densitatea curentului
de conductie, (x, y, z) este densitatea sarcina, este constanta dielectrica a
 9

mediului, este permeabilitatea magnetica a mediului iar c = 3 105 Km/s

reprezinta viteza de propagare a luminii n vid.
Mentionam faptul ca n unele cazuri particulare ecuatiile campului elec-
tromagnetic devin ecuatii cu derivate partiale de ordinul al doilea. Prezent
am
doua astfel de cazuri.


i) Presupunem ca: = 0, = constant, = constant si I = E (legea lui
Ohm, unde este o constanta).
In acest caz, sistemul (3.2) devine



div E = 0






div H = 0



H

rot E =

c t



E 4
rot

H = +

E.
c t c
De aici rezulta ca
!

H

rot(rot E ) = rot = (rot H ) =
c t c t

!


E 4
2 E 4 E
= + E = 2
c t c t c c t2 c2 t

Insa rot(rot




E ) = (div E ) E = E . Rezulta ca



2 E
4 E
E = 2 + 2
c t2 c t
deci, pe componente Ei verifica o ecuatie cu derivate partiale de ordinul doi
cunoscuta sub numele de ecuatia telegrafistilor.


Acelasi lucru (si n acelasi mod) se demonstreaza despre H .



ii) In cazul electrostatic ( H = 0 si E nu depinde de timp), ecuatiile lui
Maxwell devin



div( E ) = 4, rot E = 0.
In acest caz
E = w0 si, presupunand constant, potentialul w0 verific a

ecuatia lui Poisson w0 = 4

10

7.4 Probleme ale teoriei ecuatiilor cu derivate

partiale. Conditii initiale si la limit
a.
Corectitudinea problemei
O ecuatie cu derivate partiale poate avea mai multe solutii. Multimea lor
formeaza solutia general a. Pentru a individualiza o solutie din multimea solu-
tiilor unei ecuatii cu derivate partiale trebuie sa introducem conditii suplimen-
tare, conditii care depind de tipul ecuatiei studiate. Deoarece avem n vedere
ecuatiile fizicii matematice, ne vom referi la conditiile impuse acestor ecuatii.
S-au conturat doua tipuri de conditii:
conditii initiale (ce vizeaza variabila timp)
conditii la limit
a (ce vizeaza variabilele spatiale).
Conditiile initiale ne sunt familiare de la ecuatii diferentiale iar problemele ce
constau n rezolvarea unei ecuatii cu derivate partiale cu conditii initiale se
numesc (ca si n cazul ecuatiilor diferentiale) probleme Cauchy. Ins a conditiile
initiale nu sunt suficiente pentru a asigura unicitatea solutiei unei ecuatii cu
derivate partiale deoarece aceasta depinde de mai multe variabile. De aceea
este nevoie sa introducem conditii si asupra variabilelor spatiale. Acestea se
mai numesc si conditii la limit a, deoarece se refera la comportarea solutiei pe
frontiera domeniului. Urmatoarele trei tipuri de conditii la limita sunt cele
mai importante:
(i) conditii la limit
a de tip Dirichlet
(ii) conditii la limit
a de tip Neumann
(iii) conditii la limit
a de tip Robin.
Problema Dirichlet (Neumann sau Robin) consta n rezolvarea unei ecuatii
cu derivate partiale cu conditii la limita de tip Dirichlet (Neumann sau Robin).
Exemplificam aceste tipuri de probleme pentru ecuatia Poisson.
Aceste probleme se formuleaz a pentru ecuatii ce descriu fenomene stationare,
independente de timp.
Problema Dirichlet. Fie un domeniu marginit cu frontiera . S
a se
2
determine u C () C() astfel nc
at
(
u(x) = f (x), x
u(x) = (x), x

C() sunt functii date.

unde f C(),
 11

astfel nc
Problema Neumann. Sa se determine u C 2 () C() at

u(x) = f (x), x
u
(x) = g(x), x

g C() sunt functii date, u

unde f C(), fiind derivata functiei u

dupa directia normalei exterioare n punctul x la frontiera ().

astfel nc
Problema Robin. Sa se determine u C 2 () C 2 () at


u(x) = f (x), x
u
(x) + u(x) = h(x), x

si h C().
, IR, , 0, + 6= 0 iar f C()

Problemele mixte se formuleaza pentru ecuatii cu derivate partiale de tip

parabolic sau hiperbolic. Problema mixta de tip CauchyDirichlet consta n
rezolvarea unei ecuatii cu derivate partiale cu conditii initiale referitoare la
variabila timp si conditii de tip Dirichlet referitoare la variabilele spatiale.
Analog se formuleaza si alte tipuri de probleme mixte. Precizam ca se pot
formula si alte tipuri de probleme referitoare la ecuatii cu derivate partiale,
nsa doar cele prezentate aici vor fi tratate n capitolele urmatoare.
Spunem ca o problema matematica este corect pus a dac
a satisface urma-
toarele cerinte

(j) Existenta: exista cel putin o solutie a problemei.

(jj) Unicitatea: exista cel mult o solutie a problemei.
(jjj) Continuitatea: solutia depinde continuu de datele problemei.

Prima cerinta este o conditie logica problema matematica are o solutie

deoarece ea trebuie sa reflecte realitatea fizica.
Daca o problema nu e bine pusa, spunem ca este incorect pus a. Astfel de
probleme, fie nu au solutii, fie au mai multe solutii, fie nu depind continuu
de date. Ecuatiile cu derivate partiale ofera cele mai sugestive exemple de
probleme incorect puse. Aceasta deoarece ele modeleaza fenomene fizice si o
neconcordanta ntre natura fizica a fenomenului si conditiile impuse asupra
solutiei ecuatiei conduc la probleme incorect puse.
12

Un exemplu standard (datorat lui J. Hadamard (18651963)) de problema

incorect pusa este data de ecuatia lui Laplace n semiplanul superior cu date
initiale

u = 0, y>0
(Pn ) u sin nx ,
u(x, 0) = 0, (x, 0) = x IR.
y n
Fie si problema

u = 0, y>0
(P0 ) u
u(x, 0) = 0, (x, 0) = 0, x IR.
y
sin nx(eny eny )
Observam ca un (x, y) = si u0 (x, y) = 0 sunt solutii ale
2n2
problemelor (Pn ) si, respectiv, (P0 ). Observam ca pentru n datele
problemei (Pn ) converg uniform la datele problemei (P0 ). In schimb

lim sup |un (x, y) u0 (x, y)| = +, (x, y), x 6= 0, y > 0.

n

Prin urmare, solutia nu depinde continuu de datele problemei, deoarece schim-

bari minore n datele problemei conduc la explozii ale solutiei.

7.5 Clasificarea ecuatiilor cu derivate partiale liniare

de ordinul al doilea
7.5.1 Definitii. Notiuni generale
Exista diverse modalitati de clasificare a ecuatiilor cu derivate partiale:
liniare sau neliniare; stationare sau de evolutie etc. Cea mai uzitata clasi-
ficare este cea a ecuatiilor cu derivate partiale liniare de ordinul al doilea dupa
tipul ecuatiei. Conform acestei clasificari, majoritatea ecuatiilor cu derivate
partiale de ordinul al doilea liniare apartine unuia din cele trei tipuri de baza:
eliptic, parabolic, hiperbolic.
Consideram urmatoarea ecuatie cu derivate partiale liniara de ordinul al
doilea
n
X Xn
2u u
(5.1) aij (x) (x) + bi (x) (x) + c(x)u(x) = f (x)
i,j=1
xi xj i=1
xi

unde aij = aji , 1 i, j n, bi , c si f sunt functii definite pe un domeniu

IRn .
 13

Fie x
un punct oarecare fixat. Polinomul:
n
X
P (
x, ) = aij (
x)i j ,
i,j=1

unde = (1 , ..., n ) IRn , se numeste polinomul caracteristic, n punctul x ,

al ecuatiei (5.1). Ecuatia (5.1) se numeste eliptic a n x
, daca P (x, ) > 0,
IRn \{0} sau P ( x, ) < 0, IRn \ {0}.
Ecuatia (5.1) se numeste parabolic a n punctul x x, )0, IRn
, daca P (
n
sau daca P ( x, ) 0, IR si exista cel putin un vector 0 6= 0 astfel nc at
sa avem P ( x, 0 ) = 0.
Ecuatia (5.1) se numeste hiperbolic a n punctul x , daca exista cel putin
doi vectori nenuli, si , astfel ca P ( x, ) > 0 si P (x, ) < 0. Vom spune
ca ecuatia (5.1) este eliptica, parabolica sau hiperbolica n , daca pastreaz a
acest atribut n toate punctele domeniului .
T
inand cont de aceste definitii, se verific a usor ca: ecuatia lui Laplace
este eliptica, ecuatia propagarii caldurii este parabolica, iar ecuatia propagarii
undelor este hiperbolica.
Daca aij {1, 0, 1} pentru i, j {1, 2, ..., n}, spunem ca ecuatia (5.1)
este de forma canonic a. In acest caz, stabilirea tipului ecuatiei este un lucru
simplu.
Ne punem ntrebarea daca nu se poate face o transformare asupra ecuatiei
(5.1) ncat aceasta sa capete forma canonica. Acest lucru este posibil prin
schimbarea variabilelor independente n doua cazuri: i) cand n = 2 si ii) cand
coeficientii aij sunt constanti.
In al doilea caz se face apel la rezultate de algebra liniara care permit
aducerea unei forme patratice la forma canonica (vezi [27]). Ne vom ocupa
mai pe larg de primul caz. In acest caz, ecuatia (5.1) are forma

A(x, y)uxx + B(x, y)uxy + C(x, y)uyy +

(5.2)
+D(x, y)ux + E(x, y)uy + F (x, y)u = G(x, y)

cu A, B, C, D, E, F, G functii continue n domeniul IR2 . In acest caz, tipul

ecuatiei (5.1) n (x0 , y0 ) este dat de semnul expresiei

B 2 (x0 , y0 ) 4A(x0 , y0 )C(x0 , y0 ).

Sa facem schimbarea de variabile independente

(5.3) = (x, y), = (x, y)

14

cu , de clasa C 2 n si iacobianul

y

J = x
x y

diferit de zero n orice punct din .

Trecand la noile coordonate avem
ux = u x + u x
uy = u y + u y
uxx = u x2 + 2u x x + u x2 + u xx + u xx
uxy = u x y + u (x y + y x ) + u x y + u xy + u xy
uyy = u y2 + 2u x y + u y2 + u yy + u yy .

Substituind aceste cantit

ati n (2) obtinem

(5.4) A u + B u + C u + D u + E u + F u = G

unde
A = Ax2 + Bx y + Cy2
B = 2Ax x + B(x y + y x ) + 2Cy y
C = Ax2 + Bx y + Cy2
D = Axx + Bxy + Cyy + Dx + Ey
E = Axx + Bxy + Cyy + Dx + Ey
F = F
G = G.
Observam ca ecuatia (5.4) are aceeasi forma ca (5.2) iar natura sa a ramas
invarianta n urma transformarii (5.3) de iacobian nenul, deoarece

B 2 4A C = J 2 (B 2 4AC).
Intrucat pentru stabilirea tipului ecuatiei (5.2) am folosit doar coeficientii
A, B, C, vom rescrie (5.2) ca

(5.5) Auxx + Buxy + Cuyy = H unde H = H(x, y, u, ux , uy ),

iar ecuatia (5.4) ca

(5.6) A u + B u + C u = H unde H = H(, , u, u , u ).

 15

7.5.2 Curbe caracteristice. Forme canonice

Vom considera problema aducerii ecuatiei (5.5) la forma canonica. Pentru
aceasta, sa observam ca A si C se obtin din expresia

A2x + Bx y + C2y

nlocuind pe (x, y) prin (x, y) si (x, y). S

a vedem daca nu e posibil ca,
pentru anumite functii , expresia de mai sus sa se anuleze, adica

(5.7) A2x + Bx y + C2y = 0.

Curbele integrale

(5.8) (x, y) = constant

ale acestei ecuatii neliniare cu derivate partiale de ordinul nt

ai se numesc
curbe caracteristice ale ecuatiei (5.5).
Din (5.8) deducem
x dy
d = x dx + y dy = 0 sau =
y dx
Inlocuind ultimul raport n relatia (5.7), obtinem ca aceste caracteristici sunt
solutii ale ecuatiei diferentiale ordinare
2
dy dy
(5.9) A B + C = 0.
dx dx
Interpretand aceasta ca o ecuatie algebrica de gradul al doilea, gasim
dy p
(5.10) = B + B 2 4AC /2A
dx
dy p
(5.11) = B B 2 4AC /2A.
dx
Aceste ecuatii se numesc ecuatii caracteristice pentru familia de curbe din
planul xOy unde = constant, = constant. Integr and cele doua ecuatii se
obtin curbele caracteristice ce pot fi scrise sub forma

1 (x, y) = c1 , 2 (x, y) = c2 , c1 , c2 = constant.

Deci transformarea
= (x, y), = 2 (x, y)
va aduce ecuatia (5.5) la forma canonica.
16

a. Ecuatiile de tip eliptic. Daca B 2 4AC < 0, ecuatia (5.9) in-

terpretata ca ecuatie algebrica n dy/dx nu are solutii reale, dar are doua
solutii complex conjugate care sunt functii complexe, continue ce depind de
variabilele reale x si y.
Astfel, n acest caz, nu avem curbe caracteristice reale. Daca presupunem
coeficientii A, B, C functii analitice de argumentele lor (adica dezvoltabile n
serie Taylor n jurul fiecarui punct din domeniul lor de definitie), atunci putem
considera ecuatia (5.9) pentru x si y variabile complexe.
Deoarece si sunt complexe, introducem noile variabile reale

= ( + )/2, = ( )/2i

astfel ca

(5.12) = + i, = i.

Pentru nceput transformam ecuatia (5.5). Obtinem

(5.13) A (, )u + B (, )u + C (, )u = H1 (, , u, u , u )

n care coeficientii au aceeasi forma precum cei din ecuatia (5.6). Folosind
transformarea (5.12), ecuatiile A = 0, C = 0 devin

(Ax2 + Bx y + Cy2 ) (Ax2 + Bx y + Cy2 )+

+ i[2Ax x + B(x y + y x ) + 2Cy y ] = 0

(Ax2 + Bx y + Cy2 ) (Ax2 + Bx y + Cy2 )

i[2Ax x + B(x y + y x ) + 2Cy y ] = 0
sau
(A C ) + iB = 0
(A C ) iB = 0.
Aceste ecuatii sunt satisfacute daca

A = C si B = 0.

Prin urmare, ecuatia (5.13) se transforma n

u + u = H2 (, , u, u , u )

unde H2 = H1 /A . Aceasta este cunoscuta sub numele de forma canonic

aa
ecuatiei eliptice.
 17

Exemplu. Ecuatia
uxx + x2 uyy = 0
este eliptica n planul xOy cu exceptia axei x = 0 deoarece

B 2 4AC = 4x2 < 0, x 6= 0.

Ecuatiile caracteristice sunt

dy
= ix
dx



dy
= ix
dx
care, prin integrare, dau: 2y ix2 = c1 , 2y + ix2 = c2 . Astfel, daca luam
(
= 2y ix2
= 2y + ix2

si, deci,


1
= ( + ) = 2y
2

1
= ( ) = x2
2i
obtinem forma canonica
1
u + u = u .
2
Observatie. Mentionam faptul ca o ecuatie poate sa fie de tipuri diferite n
portiuni diferite ale domeniului. Astfel ecuatia lui Tricomi

uxx + xuyy = 0

este eliptica pentru x>0 si hiperbolica pentru x<0, deoarece B 2 4AC= 4x.
Ecuatia lui Tricomi apare n aerodinamica: domeniul eliptic corespunde misc
arii
supersonice iar domeniul hiperbolic misc arii subsonice.

b. Ecuatiile de tip parabolic. In acest caz B 2 4AC = 0 si e-

cuatiile (5.10), (5.11) coincid. Astfel, exista o singura familie de caracteris-
tici, obtinand o singura integrala = constant sau = constant. Deoarece
B 2 4AC = 0 si A = 0, avem ca:
2
A = Ax2 + Bx y + Cy2 = Ax + Cy = 0
18

de unde rezulta ca

B = 2Ax x + B(x y + y x ) + 2Cy y =

= 2 Ax + Cy Ax + Cy = 0.

Luand valori arbitrare pentru functiile (x, y) care sunt functional indepen-
dente de (x, y) (de exemplu, = y), iacobianul nu se anuleaz a n domeniul
de parabolicitate.
Impartind (5.6) prin C , gasim

u = H3 (, , u, u , u ), C 6= 0

sau, daca alegem = constant ca integral

a prima n sistemul (5.10)(5.11)

u = H3 (, , u, u , u ).

Una din aceste forme poarta denumirea de forma canonic

a a ecuatiei parabo-
lice.

Exemplu. Ecuatia
x2 uxx + 2xyuxy + y 2 uyy = 0
are discriminantul = B 2 4AC = 4x2 y 2 4x2 y 2 = 0. Deci ecuatia este
parabolica n tot planul. Ecuatia caracteristica este

dy y
=
dx x
y
si curba caracteristica corespunzatoare = constant.
x
Luand transformarea de coordonate
( y
=
x
=y

obtinem
u = 0, pentru y 6= 0.
c. Ecuatiile de tip hiperbolice. Dac a B 2 4AC > 0, ecuatiile (5.10)
si (5.11) dau doua familii reale si distincte de caracteristici. Ecuatia (5.6) se
reduce la

(5.14) u = H1
 19

unde H1 = H /B . Deoarece iacobianul transformarii este nenul, se arata

simplu ca B 6= 0. Aceasta forma se mai numeste prima form
a canonica a
ecuatiei hiperbolice.
Daca introducem noile variabile independente
(
=+
=

atunci ecuatia (5.14) se transforma n

u u = H2 (, , u, u , u )
care se numeste a doua form
a canonic
a a ecuatiei hiperbolice.

Exemplu. Sa se stabileasca tipul si sa se aduca la forma canonica ecuatia

y 2 uxx x2 uyy = 0.
Rezolvare. In acest caz, A=y 2 , B=0, C = x2 , deci B 2 4AC=4x2 y 2 >0.
Prin urmare, ecuatia este hiperbolica n tot planul xOy, cu exceptia axelor de
coordonate x = 0 si y = 0. Din ecuatiile caracteristice (5.10), (5.11) obtinem


dy x

=
dx y



dy x
=
dx y
care, prin integrare, conduc la



1 2 1 2
y x = c1
2 2

1 1
y 2 + x2 = c2 .
2 2
Pentru a aduce ecuatia initiala la forma canonica, facem transformarea de
variabile


1 2 1 2
= y x
2 2

1 1
= y 2 + x2 .
2 2
Astfel
ux = u x + u x = xu + xu
uy = u y + u y = yu + yu
uxx = x2 u 2x2 u + x2 u u + u
uyy = y 2 u + 2y 2 u + y 2 u + u + u
20

iar ecuatia initiala capat

a forma canonica

u = u u .
2( 2 2
) 2( 2 )
2

7.5.3 Ecuatii cu coeficienti constanti

Daca n ecuatia

(5.15) Auxx + Buxy + Cuyy + Dux + Euy + F u = G(x, y)

coeficientii A, B, C, D, E, F sunt constante reale, ecuatia si pastreaz

a tipul n
2
tot domeniul deoarece discriminantul B 4AC este o constant a.
Din ecuatiile caracteristice
p


dy
= B + B 2 4AC /2A
dx
dy p

= B B 2 4AC /2A
dx
rezulta curbele caracteristice
!
B + B 2 4AC

y= x + c1

2A
!

B B 2 4AC


y= x + c2
2A

care sunt doua familii de drepte.

In consecinta, transformarile de coordonate se vor face cu formulele
(
= y 1 x
= y 2 x

unde
B B 2 4AC
1,2 =
2A
a. Cazul eliptic. Acesta este cazul cand B 2 4AC < 0, iar caracteristi-
cile sunt complex conjugate. Transformarea de coordonate e data de
(
= y (a + ib)x
= y (a ib)x
 21

unde a = B/2A si b = 4AC B 2 /2A sunt numere reale. Se introduc noile
variabile


1
= ( + ) = y ax
2

1
= ( ) = bx
2i
care vor aduce ecuatia (5.15) la forma canonica.

Exemplu. Ecuatia
uxx + uxy + uyy + ux = 0
este eliptica n plan deoarece B 2 4AC = 3 < 0. Schimbarile succesive de
variabile
!
1 3

= y + i x 1 1


= ( + ) = y x
2 2 2
! 2




1 3 = 1 ( ) = 3 x

=y i x
2i 2
2 2

conduc la forma canonica

2 2
u + u u + u = 0.
3 3

b. Cazul parabolic. Cand B 2 4AC = 0, ecuatia este de tip parabolic,

caz n care exista o singura familie de curbe caracteristice data de

y = (B/2A)x + c1 .

Aceasta ne permite sa trecem la noile variabile

(
= y (B/2A)x
= hy + x

unde h si sunt constante astfel ca iacobianul transformarii sa fie nenul. Cu

aceste transformari de variabile ecuatia devine

u = D1 u + E1 u + F1 u + G1 (, )

uinde D1 , E1 , F1 sunt constante.

Dac a B = 0, din relatia B 2 4AC = 0 se vede ca A = 0 sau C = 0, deci
ecuatia este n forma canonica.
22

Exemplu. Ecuatia
uxx 4uxy + 4uyy = ey
este parabolica deoarece A = 1, B = 4, C = 4 si B 2 4AC = 0. Astfel,
schimbarea de variabile (
= y + 2x
=y
1
aduce ecuatia la forma u = en .
4

c. Cazul hiperbolic. Dac a B 2 4AC > 0, ecuatia este de tip hiperbolic.

Folosind transformarea de coordonate
(
= y 1 x B B 2 4AC
cu 1,2 =
= y 2 x 2A

obtinem forma canonica a ecuatiei date.

Daca A = 0, se va considera transformarea
(
=x
= x (B/C)y

care aduce ecuatia (5.15) la forma canonica.

Exemplu. Ecuatia

4uxx + 5uxy + uyy + ux + uy = 2

este de tip hiperbolic deoarece B 2 4AC = 9 > 0. Ecuatiile caracteristice sunt

dy
=1
dx



dy 1
=
dx 4
si furnizeaza transformarea
(
=yx
= y (x/4)

1 8
care reduce ecuatia la forma: u = u
3 9
 23

7.5.4 Rezolvarea unor ecuatii cu derivate partiale liniare

de ordinul al doilea
Problema gasirii solutiei generale pentru o ecuatie cu derivate partiale este
dificila. Vom arata ca forma canonica a unei ecuatii cu derivate partiale liniare
de ordinul al doilea faciliteaza n anumite situatii mai ales n cazul hiperbolic
obtinerea solutiei generale.

Exemplul 1. Ecuatia

x2 uxx + 2xyuxy + y 2 uyy = 0

este hiperbolica. Prin transformarea = y/x, = y, aceasta ecuatie capat

a
forma
u = 0 pentru y 6= 0
care, prin integrare de doua ori n raport cu , da

u(, ) = f () + g()

unde f () si g() sunt functii arbitrare. Revenind la variabilele x si y obtinem

y y
u(x, y) = yf +g
x x
Exemplul 2. Ecuatia

2uxx 3uxy 2uyy = 0

1
este hiperbolica si prin transformarea: = y x, = y + 2x conduce la
2
u = 0 cu solutia generala u(, ) = f () + g(), unde f si g sunt functii
arbitrare.
Revenind la variabilele x si y, obtinem u(x, y) = (x 2y) + (2x + y), cu
si functii arbitrare.

Exemplul 3. Ecuatia

4uxx + 5uxy + uyy + ux + uy = 2

este adusa prin transformarea: = y x, = y (x/4) la forma canonica

1 8
u = u
3 9
24

Daca notam = u , ecuatia precedent

a devine

1 8
=
3 9
care este o ecuatie cu variabile separabile si are solutia:
8 1 (/3)
= + e g().
3 3
Integrand acum aceasta relatie n raport cu , obtinem
8 1
u(, ) = + g()e/3 + f ()
3 3
unde f () si g() sunt functii arbitrare. Solutia generala a ecuatiei initiale
este
8 x 1 x 1
u(x, y) = y + g y e 3 (yx) + f (y x).
3 4 3 4
Exemplul 4. Ecuatia
utt c2 uxx = 0
devine, prin schimbarea de variabile: = x + ct, = x ct de forma u = 0
care are solutia generala

u(, ) = () + ()

si, revenind la variabilele x si t,

u(x, t) = (x + ct) + (x ct),

unde si sunt functii arbitrare.

Capitolul 8

Probleme eliptice.
Ecuatia lui Laplace

8.1 Functii armonice. Exemple

Fie un domeniu din Rn . Ecuatia lui Laplace

(1.1) u(x) = 0, x = (x1 , ..., xn )

este, dupa cum am vazut, cea mai simpla si n acelasi timp cea mai important a
ecuatie cu derivate partiale de ordinul al doilea de tip eliptic. Prin definitie,
spunem ca functia u C 2 () este armonic a n daca satisface ecuatia lui
Laplace n .
Este cunoscut din fizica faptul ca potentialul electrostatic n fiecare punct
(x, y, z) 6= (0, 0, 0) datorat unei sarcini electrice unitare situate n originea
1
lui IR3 este proportional cu unde r este distanta de la punct la origine,
p r
r = x2 + y 2 + z 2 . Un calcul simplu arata ca functia

1
(1.2) u = , r 6= 0
r

este armonica n IR3 \{0}.

Functia u definita prin relatia (1.2) se distinge prin aceea ca prezint
a o
simetrie fata de origine; cu alte cuvinte, depinde numai de distanta radiala r
fata de origine fara a depinde si de unghiurile si (Fig.1.1).

25
26

z 6

(x, y, z)

(r, , )


r
x = r sin cos

y = r sin sin
z = r cos

-
y




x

Fig.1.1. Coordonate sferice n IR3

Acest fapt ne sugereaza sa cautam, pentru n 2, functii care depind doar de

2 2 2 1/2
r (r = (x1 + x2 + + xn ) ).
Pentru aceasta avem nevoie de expresia laplaceanului n coordonate sferice
(polare n IR2 ).
T
inand cont de definitia lui si de transformarea coordonatelor din car-
teziene n coordonate sferice (polare) rezulta (vezi [2], p.6)

1 u 1
u = rn1 + n u
rn1 r r r2

unde n este un operator diferential de ordinul al doilea ce contine doar

derivate n raport cu coordonatele unghiulare.
De exemplu, n IR2
2u
2 u =
2
iar n IR3

1 u 1 2u
3 u = sin +
sin sin2 2
Avand n vedere ca functia u depinde doar de r si este armonica, rezulta

u
rn1 =0
r r
 27

care este o ecuatie diferentiala elementar

a cu solutia

C1 ln r + C2 , r > 0 (dac
a n = 2)
(1.3) u(r) = C1

+ C2 , r > 0 (daca n 3).
rn2
Observatie. La acelasi rezultat ajungem daca luam din start

u(x) = v(r), r = (x21 + + x2n )1/2

unde v : [0, ) IR.

Obtinem
xi
uxi = v 0 (r)
r
care implica
x2i r2 x2i
uxi xi = v 00 (r) + v 0
(r)
r2 r3
de unde
n1 0
u(x) = v 00 (r) + v (r).
r
Asadar, faptul ca functia u este armonica revine la
n1 0
v 00 (r) + v (r) = 0.
r
Rezolvand aceasta ecuatie, gasim din nou relatia (1.3). Mention am ca
aceasta relatie da forma functiilor armonice cu simetrie radiala definite n tot
spatiul (exceptand originea).

Transformarea lui Kelvin. Problema lui Dirichlet exterior

a
In IRn (n 2) fixam punctul A de coordonate (a1 , a2 , ..., an ). Se numeste
transformare prin inversiune de putere R2 , n raport cu punctul A, operatia
care face ca punctului M (x1 , x2 , ..., xn ) sa-i corespunda punctul P (1 , 2 , ..., n )
(coliniar cu A si M ) astfel ca

(1.4) AM AP = R2 .

(In relatia (1.4) membrul stang reprezinta produsul scalar al vectorilor AM

si AP .)
Din coliniaritatea punctelor A, M, P si relatia (1.4) rezulta
n
X
(1.5) k ak = (xk ak )R2 / (xi ai )2 , k = 1, 2, ..., n.
i=1
28

n
X

Daca punem r2 = AM 2 = (xk ak )2 din relatia (1.5) deducem ca trans-
i=1
formarea punctuala cautat
a este data de
xk ak ,
k = ak + R2 k = 1, 2, .., n.
r2
Se pune urmatoarea problema:
Presupunand ca functia u : IRn IR este armonica, n argumentele
1 , 2 , ..., n , n ce caz functia v : IRn IR definita prin

x1 a1 , , x n an
v(x1 , ..., xn ) = r u u1 + R2 2
an + R2
r r2
n !1/2
X
unde r = (xk ak )2 este si ea armonic
a.
k=1

Calculand laplaceanul functiei v gasim

n
X n
X
r u 2u
v = u(r ) + 2 + r =
k=1
xk xk k=1
x2k
" n
#
X u
= 2( 2 + n)r2 u (k ak )
2 k=1
k
si, cum vrem ca v = 0, pentru orice u rezulta ca trebuie sa luam = 2 n.
In acest fel am demonstrat

Teorema 1.1. (teorema lui Kelvin) Dac a functia u(1 , 2 , ..., n ) este armo-
nic
a n 1 , 2 , ..., (x)n atunci si functia

1 x1 a1 , ,
2 x n an
v(x1 , x2 , ..., xn ) = n2 u a1 + R 2
an + R 2
r r r2
n !1/2
X
unde r = (xk ak )2 este armonic
a n x1 , x2 , .., xn .
k=1

In particular, daca A este originea, R = 1, si notam cu kxk norma vectoru-

lui (x1 , ..., xn ), din teorema de mai sus deducem ca daca functia u(x1 , x2 , ..., xn )
este armonica, atunci si functia
!
1 x1 , x2 , , xn
n2 u
kxk kxk2 kxk2 kxk2
este armonica.
 29

Observatii. Cu ajutorul aceste transformari punctuale, care transforma o

functie armonica ntr-o alta functie armonica, putem sa rezolvam problema
lui Dirichlet (sau Neumann) exterior a.
Prin problema Dirichlet (sau Neumann) exterioara (asociata operatorului
) se ntelege determinarea functiei armonice u n domeniul infinit exterior
unui domeniu finit cu frontiera , cunoscand valorile lui u (sau ale derivatei
sale normale) pe . Pentru a rezolva (de exemplu) problema lui Dirichlet
exterioara, vom lua un punct A n interiorul domeniului , pentru exteriorul
caruia vrem sa rezolvam problema si fie o sfera de centru A si de raza R aleas
a
n asa fel ncat sa fie n ntregime situata n .
Transformand tot spatiul prin inversiunea de centru A si de putere R2 ,
exteriorul lui se va transforma n interiorul unui domeniu situat n in-
teriorul sferei de mai sus. Vom rezolva apoi problema lui Dirichlet pentru
domeniul finit cu valorile lui u date pe si transformate pe frontiera
a lui .
Daca n = 3 si u (r, , ) este solutia problemei lui Dirichlet pentru , cu
valoarea pe frontiera u | = u| b, atunci solutia problemei exterioare
relative la domeniul exterior lui va fi
!
R2 R2 ,
u(r, , ) = u , + b
r r

unde b este valoarea (data) pe care o ia u la infinit. In mod analog se va reduce

si problema lui Neumann exteriora la o problema interior a.

8.2 Solutia fundamental

a a operatorului Laplace
Un rol esential n studiul operatorului al lui Laplace l joaca solutia funda-
mentala.

Definitia 2.1. Functia E : IRn \{0} IR definita prin

1 ,

(n 2) kxkn2 dac
an3
n
(2.1) E(x) =
1


ln kxk, daca n = 2
2

se numeste solutia fundamental

a a operatorului Laplace.
30

In formula (2.1) n desemneaz n

aaria sferei unitate din IR , care se cal-
n
culeaza cu formula n = 2 n/2 unde este functia lui Euler data prin
2
Z
(s) = ts1 et dt, s > 0.
0

Din punct de vedere fizic, E reprezinta potentialul electrostatic generat

de o sarcina unitate negativa fixata n origine.
In propozitia urmatoare dam cateva proprietati ale solutiei fundamentale
pentru operatorul lui Laplace.

Propozitia 2.1. Functia E definit

a de (2.1) are urm
atoarele propriet
ati:

(i) E C (IR\{0}),
(ii) E, Exi L1loc (IRn ),
(iii) E(x) = 0, x 6= 0.

Demonstratie. Proprietatile (i) si (iii) sunt imediate. In ce priveste proprie-

tatea (ii) aceasta rezulta din faptul ca:
Z
kxk dx < dac
a si numai daca < n.
kxkr

Rezultatul urmator va fi utilizat la demonstrarea existentei solutiei pentru

problema Dirichlet prin metoda lui Perron.
Z
Propozitia 2.2. Fie f C02 (IRn ) si u(x) = E(x y)f (y)dy, x IRn .
IRn
Atunci

(j) u C 2 (IRn ).
(jj) u = f n IRn .

Demonstratie. (j) Fac

and schimbarea de variabil
a x y z obtinem
Z
(2.2) u(x) = E(z)f (x z)dz.
IRn

Din aceasta scriere, folosind faptul ca functia f este de clasa C 2 si are suportul
compact n IRn , rezulta ca u C 2 (IRn ).
(jj) Vom face demonstratia pentru n 3, cazul n = 2 tratandu-se n mod
analog.
 31

Fie > 0 si x IRn . Din (2.2) rezulta

Z Z
(2.3) u(x) = E(z)x f (x z)dz + E(z)x f (x z)dz.
B(0,) IRn \B(0,)

Vom arata ca putem trece la limita cu 0 n relatia (2.3) pentru a

obtine (jj). Avem
Z


E(z)x f (x z)dz
B(0,)
(2.4) Z
2
C D f L (IRn ) |E(z)|dz C2 .
B(0,)

Ultima inegalitate se obtine trecand (eventual) la coordonate polare (vezi P10 ,

[2]).
Apoi din formula lui Green
Z Z
E(z)x f (x z)dz = E(z) x f (x z)dz+
IRn \B(0,) IRn \B(0,)
Z
f
+ E(z) (x z)dx .
B(0,) z
La fel ca n cazul precedent, obtinem
Z
f

E(z) (x z)dz
B(0,) z
(2.5) Z
CkDf kL (IRn ) |E(z)|d C.
B(0,)

Vom arata ca
Z
E(z) x f (x z)dz f (x) pentru 0.
IRn \B(0,)

Aplicand prima formula a lui Green, obtinem

Z Z
E(z)
E(z) x f (x z)dz = f (x z)dz +
IRn \B(0,) B(0,)
Z Z
E(z)
+ E(z)f (x z)dz = f (x z)dz ,
n
IR \B(0,) B(0,)

deoarece functia E este armonica n IRn \B(0, ). Apoi

E(z) 1 ,
= E(z) (z) = z B(0, ),
n n1
32

z z
deoarece (z) = = , z B(0, ). De aici rezulta
|z|
Z Z
1
E(z) x f (x z)dz = f (x z)dz .
IRn \B(0,) n n1 B(0,)

Teorema de medie si continuitatea functiei f implic

a
Z
1
(2.6) f (x z)dz f (x) pentru 0.
n n1 B(0,)

Rezumand, relatiile (2.4), (2.5), (2.6) demonstreaza afirmatia (jj).

Teorema care urmeaza da o reprezentare a unei functii u de clasa C 2 n
u
n functie de valorile laplaceanului u n si de valorile lui u si pe

frontiera .

Teorema 2.1. (Teorema RiemannGreen) Dac a este o multime deschis

a si
m a din IRn cu frontiera neted
arginit cu proprietatea
a iar u C 2 () C 1 ()
atunci are loc relatia:
u C(),
Z Z
u(y)
u(y)E(x y)dy E(x y)dy +



u(x), x ()
(2.7) Z

1
+ u(y) E(x y)dy = u(x), x ()
y
2


0, x IRn \ ()

Demonstratie. () Fie x si > 0 astfel nc at B(x, ). Aplicand for-

mula a doua a lui Green domeniului \B(x, ) si tin
and cont ca (\B(x, )) =
B(x, ), obtinem
Z
(u(y)y E(x y) E(x y)u(y))dy =
\B(x,)
Z !
u(y)
(2.8) = u(y) E(x y) E(x y) dy +
y
Z !
E(x y) u(y)
+ u(y) E(x y) dy .
B(x,) y
Insa y E(x y) = 0 n \B(x, ) si
Z Z
u
(y)E(x y)dy 0, u(y) E(x y)dy u(x)
B(x,) B(x,) y
 33

deoarece y este normala la B(x, ) n punctul y ndreptat a spre interiorul

lui B(x, ).
Trecand la limita cu 0 n formula (2.8), obtinem rezultatul dorit.
() Pentru x si > 0 (suficient de mic) notam:

= \B(x, ), = B(x, ), = B(x, ).

Aplicand formula a doua a lui Green perechii de functii u si E pe domeniul

, obtinem
Z
(E(x y)u(y) u(y)y E(x y))dy =

Z !
u(y) E(x y)
(2.9) = E(x y) u(y) dy +
\ y
Z !
u(y) E(x y)
+ E(x y) u(y) dy .
y

Din cauza ca E este armonica n si pentru 0 avem:

Z Z
E(x y)u(y)dy E(x y)u(y)dy

Z Z
u(y) u(y)
E(x y)dy E(x y)dy
\
Z Z
E(x y) E(x y)
u(y) dy u(y) dy
\ y y
Z
u(y)
E(x y) dy 0

Z
E(x y) 1
u(y) dy u(x)
y 2

din formula (2.9) rezulta, prin trecere la limita, afirmatia ().

() Luand x IRn \ si aplicand formula lui Green pe domeniul , obtinem
Z
(E(x y)u(y) u(y)y E(x y))dy =

Z !
u(y) E(x y)
= E(x y) u(y) dy
y

si tinand cont ca y E(x y) = 0, pentru y obtinem rezultatul dorit.

Cu aceasta teorema este demonstrata.
34

Corolarul 2.1. Dac a a lui IRn si u C 2 ()

a este o submultime deschis
a, atunci u C ().
este o functie armonic

Demonstratie. Fie x0 si > 0 astfel ca B(x0 , ). Aplicand formula

(2.7) pentru bila B(x0 , ), rezulta
Z Z
u(y) E(x y
u(x) = E(x y) dy + u(y) dy ,
B(x0 ,) B(x0 ,) y
pentru orice x B(x0 , ). Deoarece x 6= y (x B(0, ) si y B(0, )) cei doi
termeni din membrul drept sunt functii de clasa C n raport cu x B(x0 , ).
Punctul x fiind arbitrar n , rezulta u C ().

Corolarul 2.2. Fie C0 (IRn ). Atunci

Z
(2.10) E(x)(x)dx = (0).
IRn

Demonstratie. Deoarece C0 (IRn ) exista r > 0 suficient de mare astfel

ca supp B(0, r). Aplic
and formula de reprezentare (2.7) pe aceasta bila si
(x)
tinand cont ca (x) = = 0, pentru x B(0, r) rezulta

Z
E(x y)(y)dy = (x), x B(0, R)
B(0,r)

de unde, luand x = 0 si tin

and cont ca E(y) = E(y) rezulta (2.10).
In limbajul teoriei distributiilor, acest rezultat se scrie sub forma

E = 0 n IRn

unde 0 este distributia lui Dirac concetrata n origine.

Corolarul 2.3. (Formula de medie) Dac a functia u este armonic

a n ,
atunci pentru orice bil
a B(x, r) cu B(x, r) are loc formula
Z
1
(2.11) u(x) = u(y)dy , x .
n rn1 B(x,r)

Demonstratie. Se aplica formula (2.7) pentru 7 B(x, r) si se obtine

Z Z
1 1 u(y)
u(x) = u(y)dy + dy .
n rn1 B(x,r) (n 2)nr
n2
B(x,r)
 35

Demonstratia se ncheie tinand cont ca ultimul termen din membrul drept

al egalitatii de mai sus este nul (teorema lui Gauss, pentru functii armonice).
Din (2.11) deducem ca valoarea unei functii armonice ntr-un punct este
egala cu media valorilor sale pe orice sfera centrat a n acel punct daca sfera
respectiva este inclusa n domeniul de armonicitate al functiei.

8.3 Functia Green. Solutia problemei Dirichlet

Functia Green. O metoda de rezolvare a problemelor la limita pentru ecuatia
lui Laplace, care conduce la o reprezentare analitica a solutiilor, este metoda
functiei Green. De altminteri, analizand formula de reprezentare a functiilor
de clasa C 2 n domeniul constatam ca daca functia u este armonica, atunci
valorile sale n pot fi scrise n functie de valorile sale si ale derivatei sale
normale pe frontiera . Pentru rezolvarea problemei Dirichlet (n care sunt
prescrise doar valorile lui u pe ) avem nevoie ca n formula de reprezentare
sa nu mai apara derivata normala a functiei u. Acest lucru l vom realiza prin
introducerea functiei Green.

Definitia 3.1. Fie o multime deschis a din IRn cu frontiera de clasa C 1 pe

portiuni. O functie G : IR se numeste functie Green pentru problema
Dirichlet pe daca satisface urmatoarele doua proprietati:

(i) G este de forma

G(x, y) = g(x, y) E(x y),
unde g : IR satisface conditiile: pentru orice x functia
g
y g(x, y) este armonica n si continu
a n iar y (x, y) este
y
continua pe .

(ii) G(x, y) = 0, x , y .

Utilizand formula lui Green deducem cu usurint a faptul ca daca exista o func-
tie Green pentru problema Dirichlet pe , atunci aceasta este unica. Se arata
ca existenta functiei Green este asigurata pentru domenii suficient de regulate.
Noi vom evidentia acest lucru n paragrafele urmatoare.

Propozitia 3.1. Fie IRn o multime deschis a din IRn cu frontiera sufi-
cient de neted
a iar G functia Green corespunz
atoare problemei Dirichlet pe .
Atunci

a) G(x, y) > 0, x, y , x 6= y.
36

b) Pentru orice x si f C()

Z
lim f (y)G(x, y)dy = 0,
&0 B(x,)
Z

lim G(x, y)f (y)dy = f (x).
&0 B(x,) y

c) G(x, y) = G(y, x), x, y , x 6= y.

Demonstratie. a) Fie x fixat si = \B(x, ) unde > 0 este ales

suficient de mic astfel ncat B(x, ). Functia y G(x, y) fiind armonica
n , rezulta ca atat maximul cat si minimul ei vor fi atinse doar pe =
B(x, ) . Deoarece lim G(x, y) = + si G(x, y) = 0, y va rezulta
yx
ca G(x, y) > 0, y (pentru suficient de mic) ceea ce demonstreaza
afirmatia.
b) Avem
Z Z
lim f (y)G(x, y)dy = lim f (y)g(x, y)dy
&0 B(x,) &0 B(x,)
Z
lim f (y)E(x y)dy = 0
&0 B(x,)

si
Z Z

lim f (y) G(x, y)dy = lim f (y)g(x, y)dy
&0 B(x,) y &0 B(x,)
Z

lim f (y) E(x y)dy = 0 f (x) = f (x).
&0 B(x,) y

In ambele cazuri folosim teorema de medie pentru integrale de functii continue.

In plus,
1
E(x y) = pentru y B(x, ).
y n n1

c) Fie x, y , x 6= y si > 0 suficient de mic nc

at B(x, ) B(y, )
si B(x, ) B(y, ) = . Not am cu = \(B(x, ) B(y, )) si definim func-
tiile u, v : IR prin u(z) = G(x, z), v(z) = G(y, z). Aplicand formula
a doua a lui Green functiilor armonice u, v n si tin and cont ca =
 37

B(x, ) B(y, ) obtinem

Z " #

0= G(x, z) G(y, z) G(y, z) G(x, z) dz +
z y
Z Z

G(x, z) G(y, z)dz G(y, z) G(x, z)dz +
B(x,) z B(x,) z
Z Z

G(x, z) G(y, z)dz G(y, z) G(x, z)dz .
B(y,) z B(y,) z

Din conditia (ii) rezulta ca prima integral

a este nul
a. Apoi, tin
and cont ca
g
y (x, y) este o functie continua, rezulta
y
Z Z

lim G(x, z) G(y, z)dz = lim G(y, z) G(x, z)dz = 0.
&0 B(x,) z &0 B(y,) z

In final, facand 0 si utilizand relatia b) pentru integralele ramase, obtinem

G(x, y) = G(y, x).

Propozitia 3.2. Fie IRn o multime deschis

a, conex
a, m arginit
a cu fron-
tiera neted a f C(), C() si u C 2 () C()
a. Dac este o
solutie a problemei Dirichlet
(
u = f n
(3.1)
u= pe

atunci, presupun
and c
a u are derivata normal
a continu
a pe ,
Z Z

(3.2) u(x) = f (y)G(x, y)dy (y) G(x, y)dy , x ,
y

unde G este functia Green a problemei Dirichlet relativ la .

Demonstratie. Deoarece u este solutie a problemei (3.1), tin

and cont de
formula RiemannGreen (2.7), avem
Z Z
u(y)
u(x) = f (y)E(x y)dy E(x y)dy +
y
(3.3) Z

+ (y) E(x y)dy .
y
38

Apoi, din formula lui Green

Z
(g(x, y)u(y) u(y)y g(x, y))dy =

Z !
u(y) g(x, y)
= g(x, y) u(y) dy
y
care se scrie sub forma
Z Z !
g(x, y) u(y)
(3.4) 0= g(x, y)f (y)dy + (y) g(x, y) dy .
y
Scazand termen cu termen relatiile (3.3) si (3.4) se obtine (3.2).

8.4 Functia Green pe sfer

a. Formula lui Poisson
Exprimarea simpla a solutiei problemei Dirichlet pentru ecuatia lui Laplace
cu ajutorul functiei Green justifica efortul de determinare a acesteia din urma.
De altfel, rezolvarea problemei Dirichlet este transferata n cea a determinarii
functiei g care satisface (n raport cu y) ecuatia lui Laplace pe , iar pe
frontiera o conditie Dirichlet speciala (g(x, y) = E(x y), x , y ).
Acest lucru se dovedeste mai simplu dupa cum vom vedea ntr-o serie de
exemple.
In cazul domeniului = B(0, R), R > 0, functia Green se cauta de forma

G(x, y) = E(x y) E(x y)

R2
unde x = x iar este o constant a ce se determina din conditia (ii) pe
kxk2
frontiera. Se obtine urmatorul rezultat:

Propozitia 4.1. Functia Green pentru domeniul = B(0, R) IRn este:

Rn2

n2 E(x y) E(x y), pentru x 6= 0


kxk
G(x, y) =

1

E(y) , pentru x = 0.
(n 2)n Rn2

Demonstratie. Din definitia lui G deducem

R n2

E(x y), n3
kxk
(4.1) g(x, y) =

1 kxk ,

E(x y) ln n = 2.
2 R
 39

Din (4.1) rezulta ca y g(x, y) este armonica n B(0, R) deoarece x

B(0, R) = x / B(0, R).
Apoi, pentru a verifica conditia G(x, y) = 0 pentru x B(0, R) si y
B(0, R) este suficient sa observam ca egalitatea

R kxk

kx yk = x y ,
kxk R
are loc pentru orice pereche (x, y) cu 0 < kxk < R, kyk = R.
In cazul = B(0, R), solutia problemei Dirichlet pentru ecuatia lui Laplace
are o reprezentare simpla. Observam ca
G(x, y) 1 Rn3 (y x , y)
= (y G(x, y), y) = n2 n
y R kxk n kx yk
1 (y x, y) R2 kxk2 ,
n = y B(0, R).
Rn kx yk Rn kx ykn
Din Propozitia 4.1, luand f 0 si = B(0, R), rezulta formula
Z
R2 kxk2 (y)
(4.2) u(x) = n dy , x B(0, R),
Rn B(0,R) kx yk

cunoscuta sub numele de formula integral a a lui Poisson.

Aceasta formula sugereaza faptul ca daca C(B(0, R)), atunci functia
data de (4.2) este solutie a problemei (3.1) cu f 0. Intr-adev
ar are loc:

Teorema 4.1. Dac

a C(B(0, R)) atunci functia u definit
a prin:
2 2Z
R kxk
(y)
dy , x B(0, R),
(4.3) u(x) = Rn B(0,R) kx ykn


(x), x B(0, R),

apartine spatiului C 2 (B(0, R)) C(B(0, R)) si este solutie a problemei

(4.4) u(x) = 0, x B(0, R); u(x) = (x), x B(0, R).

Demonstratie. (schita) Faptul ca u C 2 (B(0, R)) rezulta din expresia lui

u, iar x G(x, y) = 0 implica, tinand cont ca, de fapt,
Z
G(x, y)
u(x) = (y) dy , u(x) = 0, x B(0, R.
B(0,R) y
40

Demonstratia continuit
atii lui u la frontier
a foloseste esential trei elemen-
te: continuitatea lui , expresia derivatei normale a lui G si continuitatea
integralei Riemann n raport cu domeniul.

Cateva remarci n legatur

a cu Teorema 4.1.
Teorema 4.1 poate fi interpretat
a ca un rezultat de extensie a unei functii
continue pe B(0, R) la o functie armonica pe B(0, R).
Teorema 4.1 este un rezultat de existent
a pentru problema Dirichlet pe
un domeniu sferic.
Rezultatul obtinut va fi folosit la demonstrarea existentei solutiei problemei
Dirichlet pe un domeniu general, n care scop demonstram si rezultatul urma-
tor.

Propozitia 4.2. (inegalitatea lui Harnack) Dac a functia u este armonic

a si
nenegativ
a n B(x0 , R), atunci satisface inegalitatea

(R kx x0 kRn2
u(x0 ) u(x)
(R + kx x0 k)n1
(R + kx x0 kRn2
u(x0 ), x B(x0 , R).
(R kx x0 k)n1

Demonstratie. Pentru nceput vom demonstra inegalitatea pentru x0 0.

Din formula de reprezentare a lui Poisson avem ca
Z
R2 kxk2 u(y)
(4.5) u(x) = n dy ,
Rn B(0,R) kx yk

care, pentru x = 0, da (formula de medie)

Z
1
(4.6) u(0) = u(y)d.
Rn1 n B(0,R)

Apoi, din (4.5) obtinem

Z
(R + kxk)(R kxk)
u(x) u(y)d =
Rn (R kxk)n B(0,R)
R + kxk
= Rn1 n u(0)
Rn (R kxk)n1

care demonstreaza partea a doua a inegalitatii (pentru x0 0).

 41

Apoi, din (4.5) rezulta inegalitatea

Z
(R + kxk)(R kxk)
u(x) u(y)d
Rn (R + kxk)n B(0,R)

care, mpreuna cu (4.6) demonstreaza prima parte a inegalitatii.

Cazul general se obtine facand o translatie x 7 x x0 care conserva ar-
monicitatea si duce sfera B(x0 ; R) n B(0; R). In B(x0 , R) formula lui Poisson
are forma Z
R2 kx x0 k2 u(y)
u(x) = n dy .
Rn B(0,R) kx yk

8.5 Constructia functiei Green folosind metoda

imaginilor electrostatice
Cea mai cunoscuta metoda de constructie a functiei Green este metoda ima-
ginilor electrostatice. Pentru ca intuitia sa functioneze mai bine, vom explica
n ce consta aceasta metoda n cazul unui domeniu din IR3 . Fie r = (x, y, z)
un punct din . Functia Green pentru problema Dirichlet are forma
1 1
(5.1) G(r0 , r) = g(r0 , r) + 0
; r0 , r , r0 6= r.
4 kr rk

Metoda consta n interpretarea lui G(r0 , r) ca potentialul electrostatic gene-

rat de o sarcina unitara plasata n punctul r a domeniului a carui fron-
tiera este conectata la masa. (Potentialul este nul pe o suprafat a aflata
la masa.) Al doilea termen al formulei (5.1) reprezinta potentialul datorat
unei sarcini unitare aflate n punctul r. Aceasta sarcina unitara induce o
distributie a sarcinilor pe suprafata conectata , iar termenul g(r0 , r) repre-
zinta potentialul datorat sarcinilor induse distribuite pe .
Astfel, determinarea lui g(r0 , r) depinde n primul rand de gasirea sarcinilor
induse distribuite pe , care este o problema destul de dificila. Metoda
sarcinilor electrostatice permite depasirea acestui inconvenient.
In loc sa vedem g(r0 , r) ca potentialul sarcinilor induse distribuite pe ,
consideram g(r0 , r) ca fiind potentialul datorat sarcinilor imaginare aflate n
complementara lui . Aceste sarcini, care sunt numite imagini electrostatice
ale sarcinii unitare aflata n punctul r trebuie alese n complementara lui
de asa maniera ncat potentialul g(r0 , r) datorat lor sa satisfaca conditia

1 1
g(r0 , r) = 0
, r0 .
4 kr rk
42

In multe situatii, forma suprafetei este suficient de simpla nc

at permite
alegerea imaginilor electrostatice.

Exemplul 5.1. Fie IR3 dat prin:

= {(x, y, z); z > 0}

si fie o sarcina unitara aflata n punctul r = (x, y, z) (Fig. 5.1). Daca

introducem o sarcina unitate negativa n punctul r = (x, y, z), potentialul
rezultat datorita celor doua sarcini va fi nul pe frontiera z = 0 a lui .

z 6

(+)

3





r





x -

HH y
HH
HH
H H
r HH
H
HH
j ()

Fig. 5.1.

Astfel, imaginea electrostatica necesara a sarcinii unitate din punctul r va

fi sarcina unitate negativa situata n punctul r , care este simetricul lui r fat
a
de frontiera lui . Functia Green rezultata va fi:

1 1 1 1
G(r0 , r) =
4 kr rk 4 kr r k
0 0
 43

Intr-adevar, daca r0 , atunci kr0 rk = kr0 r k si G(r0 , r) = 0. Trec

and
la coordonate carteziene

1 1
G(r0 , r) =
4 [(x0+ x)2 (y 0 y)2 + (z 0 z)2 ]1/2

1
0
[(x x)2 + (y 0 y)2 + (z 0 + z)2 ]1/2

In cazul general, IRn ; = {(x1 , x2 , ..., xn ) IRn ; xn > 0} functia G este

data prin formula

G(x, y) = E(x y) E(x y)

unde x = (x1 , ..., xn1 , xn ) daca x = (x1 , ..., xn ) , adica x este simetri-
cul lui x n raport cu hiperplanul H = {(x1 , ..., xn } IRn , xn = 0}, E fiind
solutia fundamentala a laplaceanului.

Exemplul 5.2. Fie

= {(x, y, z); y > 0, z > 0}.

Consideram o sarcina unitate n punctul r = (x, y, z) (Fig. 5.2). Imaginile

electrostatice necesare n acest caz sunt: o sarcina unitate negativa n r1 =
(x, y, z), o sarcina unitate pozitiva n r2 = (x, y, z) si o sarcina unitate
negativa n r3 = (x, y, z).
Este clar ca potentialul rezultat din cele patru sarcini se anuleaz
a pe fron-
tiera lui si functia Green cautat
a este

1 1 1 1 1
G(r0 , r) = 0 + 0 0 .
4 kr rk kr r1 k kr r2 k kr r3 k
0
44

z
6

()
ZZ
}
> (+)

Z
Z
Z
Z
r1 Z r
Z
Z
Z
Z
x -
Z y
Z
Z
Z
Z

r2 r3 Z
Z
Z
Z

+ Z
~
(+)
()

Fig. 5.2.

8.6 Principii de maxim pentru operatorul Laplace

Teorema 6.1. (Principiul de maxim) Fie o multime deschis a, conex

a si
m a din IRn . Dac
arginit este astfel nc
a u C 2 () C() at u 0 pe ,
atunci u are una (si numai una) din urmatoarele dou
a propriet
ati:

a pe numai pe ,
(i) u si atinge valoarea maxim
(ii) u este constant
a pe .

Demonstratie. Deoarece u C() si este o multime compacta n IRn ,

exista x0 (teorema lui Weierstrass) astfel nc
at M = u(x0 ) = max u.

Presupunem ca x0 , prin urmare proprietatea (i) nu ar fi adevarat
a.
Fie
A = {x ; u(x) = M }.
 45

Deoarece x0 A si u este o functie continu a, rezulta ca multimea A este

a. Intruc
nevida si nchisa. Vom demonstra ca A este si deschis at este mul-
time deschisa si x0 , exista o bila B de raza r > 0 centrat a n x0 astfel
ncat B(x0 , r). Aplicand formula (2.7) pentru domeniul B(x0 , r), obtinem
Z
1 u(y)
u(x0 ) = n2 dy+
(n 2)n B(x0 ,r) kx0 yk
Z Z
1 u(y) 1
(6.1) + d + u(y)d
(n 2)n rn2 B(x0 ,r) n rn1 B(x0 ,r)
Z
1
u(y)d,
n rn1 B(x0 ,r)

deoarece u 0 n si din formula lui Green

Z Z
u(y)
u(y)dy = d.
B(x0 ,r) B(x0 ,r)

Din (6.1) rezulta ca u(x0 ) = u(y), y B(x0 , r). Cum r a fost ales arbitrar,
rezulta ca u(x0 ) = u(y), y B(x0 , r), fapt care implica B(x0 , r)A, deci
multimea A este deschisa.
Acum, multimea A, A, fiind nevida, nchis a si deschis
a, iar fiind
conexa, rezulta A . Cu aceasta, demonstratia teoremei este ncheiat a.

Observatie. In aceleasi conditii ca n Teorema 6.1, putem formula principiul

de minim relativ la functia u : IR. Daca u C 2 () C() satisface
inegalitatea u 0 pe , atunci ea are una (si numai una) din proprietatile:
(i)0 u si atinge valoarea minima pe numai pe
(ii)00 u este constanta pe .
Teorema 6.1, combinata cu observatia de mai sus, conduc la

Propozitia 6.1. Dac a este o multime deschis

a, conexa si m
arginit
a din
este o functie armonic
IRn , iar u C 2 () C() a n , atunci

min u u(x) max u, x .

Teorema 6.2. Fie u C 2 () C() o functie care verific

a inegalitatea
si a(x) 0, x . Dac
u + a(x)u 0 n , unde a C() a u(x0 ) =
M = max u > 0, atunci x0 sau u constant n .

46

Demonstratie. Presupunem ca x0 si u 6 constant si arat am ca ajungem

la o contradictie. Deoarece u(x0 ) > 0, rezulta ca exista o sfera B(x0 , ) ast-
fel ncat u 0 pe B(x0 , ). Conform Teoremei 6.1, va rezulta ca u(x) = M,
x B(x0 , ), deci multimea A = {x ; u(x) = M } este deschis a. Pe de
alta parte, din continuitatea functiei u, A este nchisa si, prin urmare, av and
n vedere conexitatea multimii , rezulta A = .

Analizand demonstratia principiului de maxim constatam ca principalul

ingredient folosit este inegalitatea (6.1). Acest fapt ne sugereaza o relaxare a
conditiilor impuse functiei u.
Fie u C() o functie astfel nc
at pentru orice x exista (x) > 0 cu
proprietatea
Z
1
(6.2) u(x) u(y)d,
n rn1 B(x,r)

pentru orice sfera B(x, r) = {y , kx yk < r} cu 0 < r < (x).

Definitia 6.1. Spunem ca functia u este subarmonic a n daca este continu

a
n si satisface relatia (6.2) n orice punct x si pentru orice sfera centrat
a
n x si inclusa n .

Propozitia 6.2. Fie u o functie subarmonic

a n . Dac a exist
a x0 astfel
nc
at u(x0 ) = sup u, atunci u constant. Dac u si
a, n plus, u C(),

atinge valoarea maxim
a numai pe (afar
a de cazul c
and u este constant
a).
Demonstratia urmareste pas cu pas pe cea a Teoremei 6.1.

Propozitia 6.3. Dac a functiile u1 , u2 , ..., un sunt functii subarmonice n si

c1 , c2 , ..., cn sunt constante nenegative, atunci functiile c1 u1 + c2 u2 + + cn un
si u = max(u1 , u2 , ..., un ) sunt de asemenea subarmonice n .

Demonstratie. Prima parte a propozitiei este evident a. Cea de-a doua parte
se demonstreaza prin inductie. Pentru n = 2 se tine cont de reprezentarea
1
u = max(u1 , u2 ) = (u1 + u2 + |u1 u2 |).
2
Folosind principiul de maxim pentru a demonstra o reciproca a teoremei de
medie.
 47

Propozitia 6.4. Dac a functia u C() are proprietatea c

a pentru orice
x exist
a = (x) astfel nc
at
Z
1
u(x) = u(y)d, r (0, ),
n rn1 B(x,r)

atunci u este armonic

a n .

Demonstratie. Fie bila B = B si u C() satisfac and conditia din

enunt. Fie v extensia armonica a lui u la bila B (dat
a de Teorema 4.1).

Deoarece w = v u satisface conditiile Propozitiei 6.2 pe B, rezulta

sup(v u) = inf (v u) = 0, de unde rezulta ca u v pe B. Deoarece
B B
B este arbitrara n , rezulta ca u este armonica n .
O consecinta a Propozitiei 6.4 este ca limita uniforma pe compacte a unui
sir de functii armonice pe este o functie armonica.
Are loc, de asemenea, urmatorul rezultat interesant de convergent a a unui
sir monoton de functii armonice.

Propozitia 6.5. Fie sirul {un } de functii armonice n , cu proprietatea

c
a {un (x)} este un sir monoton nedescresc ator pentru orice x din . Dac a
sirul {un } este convergent ntr-un punct x0 , atunci el este convergent
pe o ntreag
a vecin
atate a lui x0 , iar functia limit
a este armonic
a n acea
vecinatate.

Demonstratie. Fie R > 0 distanta de la x0 la frontiera lui si x B(x0 , R).

Din monotonia lui {un (x)} si inegalitatea lui Harnack rezulta ca pentru n m
are loc inegalitatea

(R + kx x0 k)Rn2
0 un (x) um (x) (un (x0 ) um (x0 )),
(6.3) (R kx x0 k)n1
x B(x0 , R).

Luand acum kxx0 kR/2, din inegalitatea (6.3) rezulta ca sirul {un (x)} este
uniform Cauchy pentru x B (x0 , R/2), prin urmare este uniform convergent
iar limita sa va fi o functie armonica n B (x0 , R/2) .

Cea mai importanta aplicatie a principiului de maxim o constituie demon-

strarea unicitatii solutiei problemei Dirichlet.
48

Teorema 6.3. Fie o multime deschis a conex

a si m a din IRn si
arginit
astfel nc
a C() at a(x) 0, x . Dac si C(), atunci
a f C()
problema Dirichlet
(
u + a(x)u = f n ;
(6.4)
u= n

admite cel mult o solutie u C 2 () C().

In plus, solutia acestei probleme (daca exit
a) verific
a inegalitatea

(6.5) max |u| max || + max |f |,

unde este o constant

a care nu depinde de f si .

Demonstratie. Vom aplica Teorema 6.2 functiei w := u v unde functia

v C (IRn ) este aleasa astfel nc
at

(6.6) w + a(x)w 0 n si w 0 pe .
In acest scop, avand n vedere relatia (6.5), vom lua functia v sub forma:

v(x) = max || + g(x) max |f |, x IRn

unde functia g va fi aleasa astfel nc

at sa fie satisfacut
a conditia (6.6). Deoarece
este marginita, facand eventual o translatie, putem presupune ca exista
d > 0 astfel ncat {x IRn , 0 < x1 < d}, (x1 fiind prima component aa
vectorului x). Vom lua prin definitie g(x) = ed ex1 unde > 1. Se vede ca
0 < g(x) < ed 1, x . Apoi

w + aw = u + au (v + av) =
=f (2 ex1 ag) max |f | a max || f (2 ex1 ag) max |f | 0.

De asemenea, din definitia lui v se vede ca w 0 pe si, din Teorema 6.2,

rezulta w 0 pe . De aici rezulta

u(x) max || + max |f |,

unde = max g. Inlocuind apoi u cu u si refac

and rationamentul anterior,

gasim n final inegalitatea (6.5) care implica ntre altele si unicitatea solutiei
pentru problema (6.4).
 49

Mai mult, daca uf1 ,1 si uf2 ,2 sunt solutii ale problemei (6.4) corespunza-
toare datelor (f1 , 1 ) si, respectiv, (f2 , 2 ), din (6.5) obtinem

max |uf1 ,1 uf2 ,2 | max |1 2 | + max |f1 f2 |,

ceea ce arata ca solutia problemei Dirichlet depinde continuu de datele pro-

blemei, adica problema este corect pusa (n sens Hadamard).

8.7 Existenta solutiei pentru problema Dirichlet.

Metoda lui Perron
Fie IRn o multime deschis a, marginit
a, cu frontiera neteda si
g C() o functie data.
Obiectivul acestui paragraf este demonstrarea existentei unei solutii
u C 2 () C() pentru problema
(
u = f n
u=g pe ,

unde f C 1 () este o functie data. Am demonstrat (vezi Propozitia 2.2) ca

functia Z
u0 (x) = E(x y)f (y)dy

satisface relatia
u0 = f n .
T
inand cont de acest fapt si de liniaritatea operatorului Laplace, este suficient
sa demonstram existenta solutiei pentru problema
(
u = 0 n
(7.1)
u=g pe .

Metoda pe care o prezentam aici, cunoscuta sub numele de metoda lui Perron,
consta n gasirea solutiei pentru problema (7.1) ca limita de functii subarmo-
nice pe , majorate pe frontiera de functia g. Introducem multimea
w = subarmonica n si w g pe }.
Sg = {w C 2 () C(),

Din principiul de maxim pentru functii subarmonice pe rezulta ca aceasta

multime nu este vida si, n plus, pentru orice w Sg are loc inegalitatea

(7.2) w(x) max g, x .

50

Aceasta relatie ne permite sa construim functia u : IR data prin

(7.3) u(x) = sup w(x), x .

wSg

Este simplu de observat faptul ca u verific a relatia (7.2). Vom arata ca functia
u definita de relatia (7.3) este solutia problemei (7.1). Demonstratia acestei
afirmatii se face n doua etape.

Propozitia 7.1. Functia u este armonic

a n .

Demonstratie. Fie D un disc ce satisface conditia DD. Din relatia

(7.3) rezulta ca pentru orice x0 D exista un sir {un }, un Sg astfel nc
at

(7.4) un (x0 ) u(x0 ).

Dar, din Propozitia 6.3 rezulta ca functia Un : IR, definita prin

Un (x) = max{u1 (x), ..., un (x)}, x ,

este element al multimii Sg si satisface inegalitatea

Un+1 Un , n .

Prin urmare, sirul {Un } este un sir monoton crescator si, deoarece

Un (x) un (x), x ,

relatia (7.4) are loc cu Un n locul lui un . Din Propozitia 6.3 si principiul
de minim pentru functii armonice, rezulta ca sirul de functii {UnD } obtinut
prin extensia armonica a lui Un relativ la discul D reprezinta un sir monoton
crescator de elemente din Sg . Repetand argumentul precedent, rezulta ca

UnD (x0 ) u(x0 ).

Din Propozitia 6.5 rezulta ca limita sirului {UnD } notata cu U D este armonica
n D. Stim ca U D (x0 ) = u(x0 ). Dac am ca U D u n D,
a reusim sa arat
va rezulta armonicitatea lui u n D si apoi, n mod natural, n . Deoarece
UnD Sg , pentru orice n IN rezulta ca U D Sg si U D (x) u(x), x ,
chiar daca u poate sa nu fie un element al multimii Sg .
Astfel, pentru a demonstra armonicitatea lui u este suficient sa demon-
stram ca
U D u n D.
 51

Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista y0 D astfel nc

at

U D (y0 ) < u(y0 ).

La fel ca n cazul punctului x0 D exista sirul de functii {vn }, vn Sg , astfel

ncat
vn (y0 ) u(y0 ).

Definim sirul de functii {Vn }, Vn : IR, prin

Vn (x) = max{u1 (x), v1 (x), u2 (x), v2 (x), ..., un (x), vn (x)}, x .

Este clar ca
Vn (x0 ) u(x0 ) si Vn (y0 ) u(y0 ).

Trecem apoi, ca si n cazul precedent, de la sirul {Vn } la sirul {VnD }.

In aceeasi maniera, rezulta ca sirul {VnD } este monoton crescator si con-
verge la functia V D care este armonica n D. Rezumand, am obtinut urma-
toarele trei relatii

(i) V D U D n .
(ii) V D (x0 ) = U D (x0 ) = u(x0 ).
(iii) V D (y0 ) = u(y0 ) > U D (y0 ).

Din (i) si (ii) deducem ca V D U D este o functie armonica si nenegativa n

D dar se anuleaza n punctul x0 D. Din principiul de minim pentru functii
armonice rezulta ca U D V D pe D, ceea ce contrazice (iii). Rezulta ca U D u
n D, ceea ce ncheie demonstratia propozitiei. Ramane sa demonstram com-

portarea lui u la frontiera lui . Inainte de aceasta, vom introduce o notiune
utila n cele ce urmeaza.

Definitia 7.1. Spunem ca functia : IR este o functie bariera pentru

n punctul x
daca satisface conditiile:

(j) este continua n ,

(jj) este armonica n ,
(jjj) (
x) = 0,
(jv) (x) > 0, x \{
x}.
52

Observam faptul ca daca exista o bila B(y, r) astfel nc

at B(y, r) = si
B(y, r) = x
, atunci functia : IR, data prin:

n2 kx yk2n , pentru u 3
r
(x) = kx yk ,

ln pentru n = 2
r
satisface conditiile (j)(jv).
Punctele de pe frontier a care admit o bariera se numesc regulate. Daca
frontiera este de clasa C 2 , atunci toate punctele sale sunt regulate.

Propozitia 7.2. Dac

ax este un punct regulat, atunci

(7.5) lim u(xn ) = g(

x).
xn
x

Demonstratie. Fie o functie bariera n x

. Pentru > 0 luam bila B(
x, )
astfel ncat
|g(x) g(
x)| < , x B( x, ) .
Fie 0 = min > 0 si M = max g. Functia W : IR data prin
xB(
/ x,)

(x)
W (x) = g(
x) + + [M g(
x)]
0
este armonica si satisface conditiile

W (x) g(
x) + , x
W (y) > g(y), y B(
x, ).

Apoi, din definitia lui 0 rezult

a

W (z) g(
x) + + [M g(
x)] = M + > g(z), z \B(
x, ),

de unde obtinem W g > 0 pe .

Pentru orice w Sg , functia w W este continu
a n , subarmonica n
si strict negativa pe . Din principiul de maxim rezulta

w(x) < W (x), x

si din definitia lui u avem

u(x) W (x), x .
 53

Prin urmare,
lim sup u(xn ) lim sup W (xn ) = g(
x) +
xn
x xn
x

si, ntrucat este arbitrar

(7.6) lim sup u(xn ) g(

x).
xn
x

Consideram acum functia armonica

(x)
V (x) = g(
x) [M + g(
x)], x .
0
Procedand ca mai nainte, gasim ca V < g pe , prin urmare V Sg , deci

V (x) u(x), x ,

relatii care conduc la

lim inf u(xn ) lim inf V (xn ) = lim V (xn ) = g(

x) ,
xn
x xn
x xn
x

si fiind arbitrar,

(7.7) lim inf u(xn ) g(

x).
xn
x

Din (7.6) si (7.7) deducem (7.5).

8.8 Ecuatia lui Laplace.

Metoda separ arii variabilelor
Problemele la limita pentru ecuatia lui Laplace pentru anumite domenii simple
pot fi rezolvate cu ajutorul metodei separarii variabilelor. Aceasta metoda
este, din punct de vedere istoric, cea mai veche metoda utilizata sistematic
pentru rezolvarea ecuatiilor cu derivate partiale.
Se pare ca metoda a fost utilizata pentru prima data de D. Bernoulli n
1750 pentru rezolvarea ecuatiei undelor, dar a fost fundamentat a ulterior de
Fourier si folosita pentru tratarea ecuatiei caldurii. Esenta metodei consta n
nlocuirea ecuatiei cu derivate partiale cu un set de ecuatii diferentiale ordinare
si reprezentarea solutiei sub forma unei serii trigonometrice.
Trebuie sa precizam faptul ca metoda separarii variabilelor pentru deter-
minarea efectiva a solutiei impune anumite cerinte problemei considerate.
54

In primul rand, problema trebuie sa fie liniara si anumite parti ale sale
(ecuatia cu derivate partiale sau o parte dintre conditii initiale sau la fron-
tiera) sa fie omogene. Aceasta pentru a putea aplica principiul superpozitiei
n constructia solutiei generale, sub forma de combinatii liniare ale solutiilor
fundamentale.
Apoi, domeniul n care este formulat a problema trebuie sa satisfaca niste
restrictii pentru ca, folosind un sistem de coordonate convenabil ales, vari-
abilele sa poata fi separate iar ecuatia cu derivate partiale sa se transforme
ntr-un set echivalent de ecuatii diferentiale ordinare.
In cazul ecuatiei lui Laplace, cele mai cunoscute sisteme de coordonate
n care se poate face separarea variabilelor (n cazurile n = 2, 3) sunt coor-
donatele: rectangulare, polare, cilindrice si sferice. Rezolvarea ecuatiei lui
Laplace utilizand separarea variabilelor conduce la ecuatii diferentiale (Bessel
n cazul coordonatelor cilindrice, Legendre n cazul coordonatelor sferice,
respectiv problema SturmLiouville) care au fost tratate de noi n capitolele
precedente.
In continuare vom aplica metoda separarii variabilelor ecuatiei lui Laplace
pentru cateva domenii simple. Mai exact, vom rezolva problema Dirichlet co-
respunzatoare ecuatiei lui Laplace n cazul n = 2 pentru dreptunghi si cerc
aceste cazuri sugerand calea ce trebuie urmata n situatii mai generale privind
dimensiunea si forma domeniului.

Problema lui Dirichlet pentru dreptunghi

Sa consideram problema determinarii solutiei u a ecuatiei lui Laplace

(8.1) uxx + uyy = 0

n domeniul dreptunghiular 0 < x < a, 0 < y < b si care satisface conditiile la

frontiera (de tip Dirichlet)

u(x, 0) = h(x), u(x, b) = g(x), 0 < x < a,

u(0, y) = (y), u(a, y) = f (y), 0 < y < b.

Discutie. Dorim sa determinam functia u(x, y) ce satisface ecuatia lui Laplace

n domeniul dreptunghiular (vezi Fig. 8.1) 0 < x < a, 0 < y < b si care ia pe
frontiera domeniului valorile prescrise, date prin functiile f, g, h, .
 55
y
6

g(x) (a, b)
(0, b)

(y) uxx + uyy = 0 f (y)

-
(0, 0) h(x) (a, 0) x

Fig. 8.1

Aceasta problema se poate simplifica daca observam faptul ca solutia u a

problemei initiale poate fi obtinuta ca suma solutiilor a patru probleme mai
simple (principiul superpozitiei) u = u1 + u2 + u3 + u4 care satisfac ecuatia
(8.1) si, respectiv, conditiile la frontier
a

(a) u1 (0, y) = (y), u1 (a, y) = u1 (x, 0) = u1 (x, b) = 0,

(b) u2 (a, y) = f (y), u2 (0, y) = u2 (x, 0) = u2 (x, b) = 0,
(c) u3 (x, 0) = h(x), u3 (0, y) = u3 (a, y) = u3 (x, b) = 0,
(d) u4 (x, b) = g(x), u4 (0, y) = u4 (a, y) = u4 (x, 0) = 0.

Cele patru probleme sunt similare, de aceea ne oprim asupra unui singur caz.

Exemplu. Sa se determine solutia ecuatiei

(8.2) uxx + uyy = 0

n dreptunghiul 0 < x < a, 0 < y < b care satisface conditiile la frontier

a

u(x, 0) = u(x, b) = 0, 0 < x < a,

(8.3)
u(0, y) = 0, u(a, y) = f (y), 0 y b

unde f este o functie data pe intervalul nchis [0, b].

56

Solutie. Cautam solutia problemei (8.2)(8.3) sub forma unui produs de

functii, fiecare depinzand de cate o singura variabil
a. Mai exact, luam

u(x, y) = X(x)Y (y)

si, nlocuind n ecuatia (8.1), obtinem

X 00 Y + XY 00 = 0,

care conduce la relatia

X 00 Y 00
(8.4) =
X Y
n care variabilele sunt separate.
Deoarece cei doi membri ai relatiei (8.3) depind de variabile diferite, egali-
tatea are loc doar daca ambii membri sunt constanti. Notam valoarea comun a
00 00
cu C. Daca C = 0, atunci X = 0, Y = 0 si

u(x, y) = (1 x + 2 )(1 y + 2 ).

Din conditiile (8.3) luate n y = 0, y = b, rezulta 1 = 2 = 0, deci u 0.

Analog, daca constanta de separare este negativa (fie aceasta 2 cu
> 0), gasim
X 00 + 2 X = 0, Y 00 2 Y = 0 si
u(x, y) = (1 sinh x + 2 cosh x)(1 sin y + 2 cos y).
Impunand conditiile la frontiera n x = 0 si y = 0, obtinem 2 = 2 = 0.
Atunci conditia n y = b devine

1 1 sinh x sin b = 0,

care implica sin b = 0, de unde

b = n, n = 1, 2, ...

Astfel, solutiile ecuatiei (8.2) care satisfac conditiile omogene sunt de forma
nx ny ,
un (x, y) = cn sinh sin n = 1, 2, 3, ...
b b
Aceste functii servesc ca un sistem fundamental de solutii pentru problema de
fata. Vom presupune ca putem reprezenta solutia u(x, y) sub forma

X
X nx ny
(8.5) u(x, y) = un (x, y) = cn sinh sin
n=1 n=1
b b
 57

Coeficientii cn sunt determinati de conditia la frontier

a

X na ny
u(a, y) = cn sinh sin = f (y).
n=1
b b

Prin urmare, n scrierea de mai sus, cantit atile cn sinh (na/b) sunt coeficientii
seriei Fourier asociata functiei f si sunt dati de
Z b
na 2 ny
(8.6) cn sin = f (y) sin dy.
b b 0 b
Astfel, solutia problemei (8.2)(8.3) este data de formula (8.5) cu coeficientii
cn dati de (8.6).
In cazul domeniilor circulare, cilindrice, sferice este convenabil (din punc-
tul de vedere al metodei separarii variabilelor) sa trecem de la coordonatele
carteziene la coordonate polare, cilindrice, sferice deoarece n acest caz ex-
primarea conditiilor la frontiera este mai simpla. Vom prezenta n continuare
expresia laplaceanului n coordonate polare si vom rezolva problema lui Dirich-
let n cazul discului.

Ecuatia laplaceanului n coordonate polare

Relatiile dintre coordonatele carteziene (x, y) ale unui punct din plan si coor-
donatele sale polare (r, ) sunt date de formulele (vezi Fig. 8.2)

(8.7) x = r cos , y = r sin ; r [0, ), [0, 2).

y
6

(r, )
r


-
0 x

Fig.8.2. Coordonate polare

Laplaceanul functiei u n coordonate carteziene este dat de formula

2u 2u
u(x, y) = + 2
x2 y
58

Dorim sa vedem ce forma capata laplaceanul atunci cand facem schimbarea de

variabile (8.7). Pentru simplitate, vom nota derivatele partiale cu indici scrisi
n dreapta jos, iar pentru u(x, y) ca functie de r, vom folosi tot litera u.
Din (8.7) deducem relatia
q
y
(8.8) r= x2 + y 2 , = arctg
x
Aplicand regula derivarii functiilor compuse, gasim

ux = ur rx + u x .

Apoi

(8.9) uxx + (ur rx )x + (u x )x = (ur )x rx + ur rxx + (u )x x + u xx .

Aplicand din nou regula derivarii functiilor compuse, obtinem

(ur )x = urr rx + ur x si (u )x = ur rx + u x .
In acelasi mod, tin
and cont de (8.8), obtinem

x x, 1 y y
rx = p = x = 2
= ;
x2 + y 2 r 1 + (y/x) x2 r2

r xrx 1 x2 y2 , 2 2xy
rxx = 2
= 3
= 3
xx = y 3 rx = 4
r r r r r r
Inlocuind aceste expresii n relatia (8.9) si presupunand ca ur = ur , obtinem

x2 xy y2 y2 xy
uxx = 2
urr 2 3
ur + 4
u + 3
ur + 2 4 u .
r r r r r
Analog, obtinem

y2 xy x2 x2 xy
uyy = 2
urr + 2 3
ur + 4
u + 3
ur 2 4 u .
r r r r r
Adunand ultimele doua relatii, obtinem

2 u 1 u 1 2u
(8.10) u = + +
r2 r r r2 2
In aceeasi maniera se determina expresia laplaceanului n coordonate cilindrice
si sferice.
 59

In coordonate cilindrice r, , z definite prin (vezi Fig. 8.3)

x = r cos , y = r sin , z = z, r [0, ), [0, 2), z IR,

z
6
r (r, , z)

-

y
r



x
/

Fig. 8.3. Coordonate cilindrice

laplaceanul are forma

1 1
u = urr + ur + 2 u + uzz .
r r

In coordonate sferice cu centrul n origine r, ,

x = r cos sin , y = r sin sin , z = r cos

unde r [0, ), [0, ) iar [0, 2). operatorul lui Laplace are forma

1 1 1
u = 2 (r2 ur )r + (sin u ) + u
r sin sin2
care mai poate fi scris n forma echivalent
a
2 1 ctg 1
u = urr + ur + 2 u + 2 u + 2 2 u .
r r r r sin

Problema lui Dirichlet pentru disc

Ne propunem sa determinam functia u care satisface ecuatia lui Laplace ntr-un
disc D de raza a (a > 0) cand se cunosc valorile lui u pe frontiera discului.
60

Cu aceeasi metoda se rezolva problema similara n exteriorul discului de

raza a. In acest caz vom cere n plus ca functia u s
a fie marginit
a la infinit.
In coordonate polare, problema se scrie sub forma


1 u 1 2u
u = r + 2 = 0, n D
(8.11) r r r r 2


u(a, ) = f (), IR

unde f este o functie data de perioada 2.

Folosim metoda separarii variabilelor si caut
am solutia ecuatiei (8.11)1 sub
forma

(8.12) u(r, ) = R(r)().

Substituind relatia (8.12) n (8.11)1 si separand variabilele, obtinem

r d dR 1 d2
=
R dr dr d2
Cum membrul ntai este functie numai de r si membrul al doilea functie numai
de , pentru a avea egalitatea pentru orice r si , rezulta ca ambii membri sunt
egali cu o constanta. Deci

R d dR 1 d2
(8.13) r = =
r dr dr d2
unde este o constanta reala (acest fapt se arata folosind conditiile la limita).
Relatia (8.13) conduce la sistemul

d2
(8.14) + = 0,
d2
d2 R dR
(8.15) r2 2
+r R = 0.
dr dr

Functia trebuie sa fie o functie periodica de perioada 2, deoarece, atunci

cand unghiul variaz a cu 2, functia u(r, ) trebuie sa revina la valoarea
initiala
u(r, + 2) = u(r, ).
Daca = 0, atunci relatiile (8.14)(8.15) conduc la

(8.16) 00 = 0, r2 R00 + rR0 = 0

 61

care conduc la solutia

(8.17) u(r, ) = (c1 + c2 )(d1 + d2 ln r).

Deoarece functia u este periodica n , rezulta ca c2 = 0. Apoi, deoarece u

trebuie sa fie o functie continua n disc, iar |ln r| pentru r 0, rezulta
ca d2 = 0. Asadar, pentru = 0, singura solutie admisibila este o constant a.
Se arata (folosind periodicitatea lui ) ca nu poate fi o constant a strict
negativa.
Acum, deoarece ecuatia (8.14) are solutii cu perioada 2, va trebui ca
= n2 , unde n este un numar ntreg pozitiv. Prin urmare, valorile proprii ale
lui vor fi
n = n2
iar solutiile proprii corespunzatoare

n () = an cos n + bn sin n.

Pentru n = n2 , ecuatia (8.15), care este o ecuatie de tip Euler, are solutiile

Rn (r) = cn rn + dn rn .

Cazul problemei interioare (r a). In acest caz, luam dn = 0 deoarece

rn pentru r 0. Deci, Rn (r) = cn rn si solutia ecuatiei lui Laplace
este
u(r, ) = rn (An cos n + Bn sin n)
unde An si Bn sunt constante arbitrare.
Aplicand principiul superpozitiei vom cauta pentru problema (8.11) o so-
lutie de forma

X
(8.18) u(r, ) = rn (An cos n + Bn sin n).
n=0

Pentru determinarea coeficientilor An si Bn folosim conditia la limita (8.11)2

si obtinem

X
(8.19) u(a, ) = an (An cos n + Bn sin n) = f ().
n=0

Ultima egalitate a relatiei (8.19) arata ca, presupunand ca functia f este dez-
voltabila n serie Fourier cu perioada 2, an An , an Bn sunt tocmai coeficientii
62

Fourier ai functiei f . T
inand cont de forma coeficientilor Fourier ai functiei
f , rezulta
Z 2
1
A0 = f ()d
2 0
Z 2 Z 2
1 1
An = n f () cos nd, Bn = n f () sin nd, n = 1, 2, ...
a 0 a 0

Cazul problemei exterioare (r a). Deoarece rn pentru r , iar

solutia trebuie sa ram
an a, va trebui sa luam cn = 0. In acest caz,
a marginit
vom avea X
u(r, ) = rn (An cos n + B n sin n)
n=0

unde An , B n sunt constante care se determina, ca si n cazul precedent, din

conditia impusa asupra solutiei pe frontiera discului.
Obtinem:
Z 2
1
A0 = f ()d
2 0
Z 2 Z 2
an an
An = f () cos nd, B n = f () sin nd, n = 1, 2, ...
0 0

Observatie. Problema lui Dirichlet exterioara, pentru ecuatia lui Laplace,

n cazul discului se poate reduce la problema lui Dirichlet interioar
a utilizand
transformarea lui Kelvin.

Problema lui Neumann pentru disc

Ecuatia lui Laplace, n discul D de raza a, cu conditii Neumann pe frontier
a,
are forma


u = 0, n D
(8.20) u u

(a, ) = (a, ) = f (), IR
r
unde, din aceleasi motive ca n cazul anterior, f este o functie de perioada 2.
Se observa ca, daca u este o solutie a problemei (8.20), atunci si u + k
(k = const.) este o solutie a problemei, prin urmare solutia problemei (8.20)
nu este unica.
Din formula a doua a lui Green pentru perechea (u, 1) pe D, gasim relatia
Z Z
u
u dx = d
D D
 63

de unde, tinand cont de (8.20), obtinem

Z
f d = 0
D

care se mai scrie sub forma

Z 2
(8.21) f ()d = 0.
0

Ca si n cazul problemei Dirichlet, solutia ecuatiei Laplace pentru disc este

(v. (8.18))

X
(8.22) u(r, ) = A0 + rn (An cos n + Bn sin n).
n=1

Diferentiind aceasta relatie n raport cu r si tin

and cont de conditia (8.202 ),
rezulta
1
X
nan1 (An cos n + Bn sin n) = f ()
n=1

de unde se obtin coeficientii An , Bn cu ajutorul formulelor

2 Z
1
An = f ( ) cos n d, n = 1, 2, ...
nan1 0
Z 2
1
Bn = f ( ) sin n d, n = 1, 2, ...
nan1 0

si din conditia de compatibilitate (8.21)

Z 2
1
A0 = f ()d = 0.
2 0

Introducand expresiile coeficientilor An , Bn n formula (8.22), obtinem so-

lutia problemei (8.20)
Z 2 " X
n
#
a r
u(r, ) = cos n( ) f ( )d.
0 n=1
a

Folosind identitatea
X
1 1 n
ln[1 + 2 2 cos( )] = cos n( )
2 n=1
n
64

r
cu = si, tinand cont de relatia (8.21), obtinem solutia problemei Neumann
a
interioare
Z 2
a
u(r, ) = ln(a2 2ra cos( ) + r2 )f ( )d.
2 0

Intr-o maniera asemanatoare, obtinem solutia problemei Neumann exte-

rioare Z
a 2
u(r, ) = ln(a2 2ar cos( ) + r2 )f ( )d.
2 0
Capitolul 9

Elemente de analiz
a
functional
a

9.1 Elemente de analiz

a functional
a
Cadrul natural de prezentare a teoriei ecuatiilor cu derivate partiale este cel
al spatiilor normate. Acest lucru motiveaza introducerea acestui paragraf.
Pentru a nu lungi expunerea ne vom margini doar la notiuni si rezultate
fundamentale.
Pentru detalii trimitem la monografiile [12], [19], [41].
Fie U un spatiu liniar real. Spunem ca aplicatia kk : U IR defineste o
norma pe U daca satisface urmatoarele proprietati (sau axiome):

N1 . kuk 0, u U si kuk = 0 daca si numai daca u = 0

N2 . kuk = ||kuk, IR, u U

N3 . ku + vk kuk + kvk, u, v U.

Axioma N3 se numeste inegalitatea triunghiului iar elementele lui U se mai

numesc vectori.
Spatiul liniar U , dotat cu norma kk se numeste spatiu normat.
Spunem ca aplicatia (, ) : U U IR defineste un produs scalar pe U
daca satisface axiomele:

P S1 . (u, v) = (v, u), u, v U

P S2 . (u + v, w) = (u, w) + (v, w), a, R, u, v, w U

P S3 . (u, u) 0, u U si (u, u) = 0 daca si numai daca u = 0.

65
66

O consecinta imediata a proprietatii P S3 este inegalitatea lui Cauchy-

Schwartz
|(u, v)| (u, u)1/2 (v, v)1/2 , u, v U.
Este usor de constatat ca orice spatiu liniar dotat cu un produs scalar este
spatiu normat prin norma data de

kuk = (u, u)1/2 .

In acest caz inegalitatea lui CauchySchwartz se mai scrie sub forma

|(u, v)| kukkvk, u, v U.

Prin intermediul normei putem introduce pe U notiunea de convergent a.

Spunem ca sirul {un }nIN este convergent daca exista un element u U
astfel ncat
kun uk 0 pentru n .
In acest caz se mai noteaza un u (un converge la u) sau lim un = u.
n
Spunem ca sirul {un } din U este sir Cauchy daca pentru orice num
ar real
> 0 exista un num
ar natural N () astfel nc
at

kun um k < , m, n > N ().

Evident ca orice sir convergent este sir Cauchy, reciproca acestei afirmatii
nefiind n general adevarat a. Daca, ns
a, n spatiul normat U orice sir Cauchy
este sir convergent, atunci spatiul U se numeste spatiu Banach sau complet n
raport cu norma data.
Daca spatiul vectorial U este dotat cu un produs scalar iar fat a de norma
indusa este complet, el se mai numeste spatiu Hilbert.
Prin urmare orice spatiu Hilbert este spatiu Banach. Intr-un spatiu Hilbert
se verifica cu usurint
a identitatea

ku + vk2 + ku vk2 = 2(kuk2 + kvk2 ), u, v H

cunoscuta sub numele de identitatea paralelogramului.

Multimea B(x0 , ) = {u : u U, ku u0 k < }, > 0 se numeste bila
deschis
a centrat
a n u0 si de raz
a .
Spunem ca multimea A a spatiului normat U este deschis a daca pentru
orice punct a A exista o bila deschis
a centrat
a n a si inclusa n A. Multimea
A se numeste nchisa daca complementara sa este deschis a. Inchiderea unei
multimi se poate caracteriza si cu ajutorul sirurilor.
 67

Adaugand la A multimea limitelor sirurilor convergente din A se obtine o

multime nchisa numita nchiderea lui A. Se mai noteaza cu A. Multimea A
a spatiului normat U se numeste relativ compact a dac a orice sir de elemente
din A are subsiruri convergente. Multimea A se numeste compact a daca este
relativ compacta si nchisa. Spunem ca multimea A este m arginit a daca exista
un numar real K astfel ca kxk M, x A.
Submultimea A a spatiului U se numeste dens a n U daca A = U.
Spatiul normat U se numeste separabil daca contine o submultime A care
este densa n U .

Functionale si operatori liniari pe spatii normate

Daca U si V sunt doua spatii normate, cu normele kkU (respectiv kkV ),
spunem ca aplicatia T : U V este operator liniar dac
a

T (u + v) = T u + T v, u, v U, , IR.

Daca n plus exista un numar real M astfel ca

(1.1) kT ukV M kukU , u U

spunem ca operatorul liniar T este m arginit. In continuare vom folosi pentru

ambele norme, din U si V , aceeasi notatie. In cazul n care este pericol de
confuzie vom atasa la semnul de norma un indice. Notiunea de marginire a
operatorilor liniari este strans legata de continuitate. Mai exact, se demon-
streaza faptul ca un operator liniar ntre doua spatii normate este continuu
daca si numai daca este marginit.
Cea mai mica constanta M pentru care are loc (1.1) se numeste norma lui
T si se noteaza kT k. Prin urmare

kT k = sup{kT uk/kuk, u 6= 0}

si avem
kT uk kT kkuk.
Se verifica usor ca aceasta norma (numit a si norma operatoriala) definita
pe multimea operatorilor liniari si continui de la U n V satisface proprie-
tatile N1 N3 . In acest fel multimea operatorilor liniari si continui de la U
n V , notata cu L(U, V ) devine un spatiu normat. Daca V este, n plus, un
spatiu Banach atunci rezulta ca si L(U, V ) dotat cu norma operatoriala este
spatiu Banach. O clasa speciala de operatori liniari o formeaza functiona-
lele liniare care sunt aplicatii liniare definite pe spatii liniare cu valori reale.
68

Multimea functionalelor liniare si continue definite pe U cu valori n IR (deci

L(U, IR)) se mai noteaza cu U si se numeste dualul spatiului U . O problema
interesanta este cea a determinarii formei functionalelor liniare continue pe un
spatiu normat. Prezent am aici doar cazul spatiilor Hilbert.

Teorema 1.1. (Teorema lui Riesz de reprezentare) Fie H un spatiu Hilbert

si f o functional
a liniar
a si continu
a pe H. Atunci exist
a un element unic
u H astfel nc
at
f (v) = (u, v), v H.
Mai mult, kf k = kuk.

Daca U este spatiu normat iar U este dualul sau ca spatiu Banach, atunci
dualul lui U se noteaza cu U si se numeste bidualul lui U .
Fie u U un element fixat si aplicatia Fu : U IR data prin Fu (u ) =

u (u). Se verifica usor ca Fu este o functional a pe U si
a liniara si continu
kFu k = kuk, deci Fu este element al lui U . Notam cu U0 multimea elemen-
telor din U de aceasta forma. Se arata imediat ca aplicatia : U U0 data
prin (u) = Fu este un izomorfism de spatii normate numit si izomorfismul
natural.
Spatiul normat U se numeste reflexiv dac a U si U sunt izomorfe prin
izomorfismul natural. Cu ajutorul dualitatii dintre U si U introducem notiu-
nea de convergent a slaba. Spunem ca sirul {un } din U este slab convergent
la u0 U daca pentru orice u U avem u (un ) u (u0 ). Se mai noteaza
un * u0 .
Daca U si V sunt doua spatii normate iar T L(U, V ) spunem ca T este
operator compact daca imaginea prin T a oricarei multimi marginite din U este
o multime relativ compacta din V . Avand n vedere caracterizarea multimilor
relativ compacte cu ajutorul sirurilor rezulta:

Propozitia 1.1. Conditia necesara si suficient

a pentru ca T s a fie compact,
este ca pentru orice sir m
arginit (un ) din U , sirul (T un ) s
a aib
a subsiruri
convergente.

Este folosita, de asemenea, urmatoarea definitie (echivalent a) a compaci-

tatii unui operator.
Operatorul liniar T : U V este compact daca este slabtare continuu,
cu alte cuvinte daca un * u implica T un T u pentru n .
Fie U si V doua spatii normate, U si V dualele lor luate ca spatii normate
iar T L(U, V ). Prin operatia adjuncta lui T , sau adjunctul lui T (ca operator)
 69

se ntelege operatia T : V U definita prin

T v = v T, v V

unde v T este dat de

(v T )(u) = v (T u), u U.

Daca T L(U, V ) atunci rezulta imediat ca T L(V , U ) si kT k = kT k.

Daca U = V = H (spatiu Hilbert) spunem ca T este operator autoadjunct
n L(H) daca T = T .

9.2 Spatii Hilbert. Serii Fourier generalizate

In acest paragraf prezentam o serie de rezultate si aplicatii semnificative care
utilizeaza n mod esential produsul scalar si proprietatile operatorilor liniari
sau aplicatiilor liniare pe spatii Hilbert.
Am aratat ca notiunea de spatiu Hilbert se introduce prin intermediul
produsului scalar, fapt care permite analogii cu spatiile vectoriale finit di-
mensionale R2 , R3 etc. Exemplul tipic de spatiu Hilbert finit dimensional l
n
X
constituie IRn (n 1), cu produsul scalar (euclidian) (x, y) = xi yi , pentru
i=1
orice x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ). Generalizarea directa, infinit di-
mensionala, o constituie spatiul `2 al sirurilor x = (xn )nIN de numere reale
X
astfel ncat seria |xn |2 sa fie convergent a.
n1
Doua siruri x=(xn )nIN , y=(yn )nIN sunt egale daca xn =yn , n IN .
Se definesc suma x + y = (xn + yn )nIN si produsul x = (xn )nIN unde
1
este un scalar. Din inegalitatea |xn yn | (|xn |2 + |yn |2 ), rezulta ca daca
X 2
x, y `2 , atunci seria xn yn este absolut convergenta (deci si convergent a);
n1
n plus, rezulta ca xX+ y `2 . Este clar ca `2 este spatiu vectorial peste IR
si, definind (x, y) = xn yn , se obtine un produs scalar. Se arata ca fat
a de
n1
norma indusa de acest produs scalar `2 este spatiu complet, prin urmare este
spatiu Hilbert. Alte exemple importante sunt date de spatiile L2 (), H k (),
k IN .
Doua elemente u, v din H se numesc ortogonale dac a (u, v) = 0. Ortogo-
nalitatea acestor elemente se mai noteaza cu u v si are o semnificatie clara
n cazul spatiilor IR2 si IR3 .
70

Daca u1 , u2 , ..., un sunt ortogonale doua cate doua, atunci are loc egalitatea

ku1 + u2 + + un k2 = ku1 k2 + ku2 k2 + + kun k2

cunoscuta si sub numele de teorema lui Pitagora.

Daca A si B sunt doua submultimi nevide ale lui H, spunem ca A B (A
este ortogonal a cu B) daca si numai daca u v, u A, v B.
Se demonstreaza usor

Propozitia 2.1. Dac

a A este o multime nevid
a si A este nchiderea sa, atunci

u A si u A = u = 0.

Consecint
a. Dac
a o multime A din H este dens
a n H si u A, atunci
u = 0.

Teorema 2.1. Dac a A este o multime convex

a si nchis
a din spatiul Hilbert
H, atunci exist
a n A un element de cea mai mic a norm a. Cu alte cuvinte
exist
a x0 A astfel nc
at

d = inf{kxk : x A} = kx0 k.

Demonstratie. (schit
a) Fie xn A, astfel nc
at kxn k d. Deoarece A este
convexa rezulta 1/2(xn + xm ) A si din identitatea paralelogramului rezulta
ca {xn } este sir Cauchy, deci convergent, a carui limita va fi elementul cautat.

Teorema 2.2. (Teorema de proiectie) Dac a H0 este un subspatiu vectorial

nchis din spatiul Hilbert H, atunci pentru orice element u H, exist a cel
putin un element u0 H0 astfel nc
at ku u0 k ku pk, p H0 .

Elementul u0 este unic si satisface conditia uu0 H0 (ortogonalul lui H0

format din elementele lui H ortogonale pe H0 ). El se mai numeste proiectia
lui u pe H0 .
Trecem n continuare la prezentarea seriilor Fourier n spatii Hilbert. Daca
{e1 , e2 , ..., en } este baza canonica a spatiului IRn , nzestrat cu produsul scalar
euclidian, atunci (ei , ej ) = ij , 1 i, j n. Asadar ei ej , pentru i 6= j si
n
X
pentru x IRn , x = (x1 , x2 , ..., xn ) avem x = xk ek unde xk = (x, ek ),
k=1
1 k n. Aceste rezultate pot fi generalizate la spatii Hilbert.
 71

Definitia 2.1. Fie H un spatiu Hilbert fixat. Se numeste baz a ortonormat a

n H (sau sistem ortonormat total sau complet) orice sir B = {e1 , e2 , ..., en , ...}
de vectori din H astfel ncat (ei , ej ) = ij , i, j 1, iar spatiul liniar generat
de B este dens n H.

Exemple.

1. Baza canonica a lui IRn este ortonormata.

2. In `2 elementele e1 = (1, 0, 0, ...), e2 = (0, 1, 0, ...), e3 = (0, 0, 1, ...) etc.

formeaza o baza ortonormala.

Definitia 2.2. Fie H un spatiu Hilbert real (sau complex) av and o baza
ortonormala B = (en )nIN si u H un element oarecare. Se numesc coe-
ficienti Fourier generalizati ai lui u relativ la baza B, numerele reale (sau
complexe)
cn = (u, en ), n IN .
X
Seria cn en se numeste seria Fourier generalizat
a a lui u relativ la B.
n1

Teorema 2.3. Fie B = (en )nIN o baz a ortonormata din spatiul Hilbert H.
Pentru orice u H, seria sa Fourier generalizata relativ
X la B este convergent
a
n H si are suma egal plus, seria numeric
a cu u. In a |cn |2 este convergent
a,
n1
a cu kuk2 .
cu suma egal
X X
Demonstratie. Avem de demonstrat ca cn en = u si |cn |2 = kuk2 , mai
n1 n1
exact !
n
X n
X
2 2
lim u ck ek = 0 si lim kuk |ck | = 0.
n n
k=1 k=1
n
X
Fie un = ck ek , n 1, unde ck = (u, ek ) sunt coeficientii Fourier ai lui
k=1
u relativ la B.
Pentru orice k, 1 k n, avem
n
X n
X
(un , ek ) = cp (ep , ek ) = cp pk = ck = (u, ek ),
p=1 p=1

adica (un u, ek ) = 0.
72

Pentru orice n IN fixat, notam cu Hn subspatiul vectorial al lui H

a ca un u Hn , n IN . Fiind
generat de vectorii e1 , e2 , ..., en . Rezult
un spatiu finit dimentional, Hn este multime nchis a n H si, conform teore-
mei proiectiei, rezulta ca un este proiectia lui u pe Hn . (Deoarece, conform
teoremei lui Pitagora, ku un k2 + kun vk2 = ku vk2 , v Hn , rezulta
ku un k ku vk.)
Fie acum > 0 arbitrar fixat. Intruc at spatiul liniar generat de B este
dens n H exista un element v H, combinatie liniara finita de elemente din
B, astfel ncat ku vk < . Asadar, exista un num ar natural N () astfel n-
cat v Hn , n N () si, conform teoremei proiectiei, ku un k ku vk,
deci ku un k < , n N (). De aici rezulta ca un u n H si deci
n

X
ck ek = u.
k=1
Pe de alta parte, avem
n n
! n
2
X X X
kun k = (un , un ) = ck ek , ck ek = |ck |2 , n 1.
k=1 k=1 k=1

T
inand cont ca un u = kun k kuk si fac
and n n relatia de mai
sus, obtinem

X
|ck |2 = kuk2
k=1

adica exact ceea ce trebuia demonstrat.

Observatii.

X
1. Relatia |(u, un )|2 = kuk2 este cunoscuta sub numele de egalitatea lui
n=1
Parseval.

2. Din relatia de mai sus rezulta lim (u, un ) = 0 si

n

n
X
|(u, uk )|2 kuk2 , n 1
k=1

relatie cunoscuta sub numele de inegalitatea lui Bessel.

3. Daca baza B este fixata si u H, atunci dezvoltarea Fourier a lui u este

unica.
 73

X
X n
X
In adevar, daca u = cn en si u = dn en , notand vn = dk ek , rezult
a
n=1 n=1 k=1
(vn , ek ) = dk , k n. Facand n , deoarece vn u, rezulta (u, ek ) = dk ,
deci ck = dk , k 1.
Din Teorema 2.3 se vede ca pentru orice u H si n 1, dintre toate
n
X
combinatiile liniare ck ek , cea mai apropiata de u este cea pentru care ck =
k=1
(u, ek ), deci cea pentru care coeficientii ck sunt coeficientii Fourier ai lui u
relativ la B.
Rezultatul care urmeaza arata ca spatiul `2 este prototipul spatiilor Hilbert
cu baza ortonormala.

Teorema 2.4. Fie H un spatiu Hilbert real sau complex av

and o baz
a ortonor-
mat
a B si aplicatia : H `2 dat
a prin

(u) = {c1 , c2 , ..., cn , ...},

unde cu {ci }i1 am notat coeficientii Fourier ai lui u relativ la B. Aplicatia

este un izomorfism liniar si conserva produsele scalare.

X
Demonstratie. S
irul (cn )n1 este din `2 deoarece |cn |2 = kuk2 < .
n=1
Injectivitatea lui rezulta din unicitatea dezvolt
arii n serie Fourier generali-
n
X
zata. Pentru surjectivitate fie = (cn )n1 `2 si un = ck ek ; deoarece sirul
k=1
(un )n1 este Cauchy deci convergent, fie un u.
n
Dar (un , ek ) = ck , 1 k n, de unde rezulta pentru n (u, ek ) = ek ,
k 1, adica (u) = .
Liniaritatea lui este evidenta. Apoi pentru u, v H avem (u, v) =
((u), (v)), fapt care arata ca pastreaza produsul scalar.

Exemplu. Cel mai important exemplu este

Z dat de spatiul Hilbert real

L2 ([, ]) dotat cu produsul scalar (f, g) = f (x)g(x)dx.

Sirul
1 1 1 1
e1 = , e2 = cos x, e3 = sin x, e4 = cos 2x, ...
2
constituie o baza ortonormata n H.
In adevar, (ei , ej ) = ij , i, j 1. Apoi faptul ca subspatiul generat de
{en }n1 este dens n H este un rezultat cunoscut de analiza matematica.
74

Fie acum o functie u : [, ] IR din H = L2 ([, ]). Coeficientii

Fourier ai lui u relativ la baza ortonormata B = {en }n1 sunt
Z r
1
c1 = (u, e1 ) = u(x) dx = a0 ,
2 2
Z
1
c2 = (u, e2 ) = u(x) cos x dx = a1 ,
2
Z
1
c3 = (u, e3 ) = u(x) sin x dx = b1 ,
2
..
.

c2n = an ,

c2n+1 = bn ,
..
.
Z Z
1 1
unde an = u(x) cos nx dx, bn = u(x) sin nx dx, n 0 sunt coefi-

cientii Fourier clasici ai lui u.
Asadar exista o strans a legatur
a ntre coeficientii Fourier clasici si cei
generalizati.

9.3 Valori proprii si vectori proprii

Acest paragraf este consacrat valorilor si vectorilor proprii corespunzatoare
unui operator liniar, continuu. Cadrul folosit este cel al spatiilor Hilbert,
ntrucat si dezvolt
arile ulterioare se fac tot ntr-un astfel de cadru. Ne re-
strangem la prezentarea acelor rezultate care vor fi folosite la fundamentarea
metodei separarii variabilelor pentru ecuatii cu derivate partiale. Fie H un
spatiu Hilbert real si T L(H).
Numarul IR se numeste valoare proprie (sau autovaloare) pentru op-
eratorul T daca exista un element u 6= 0 din H care verific a ecuatia

(3.1) T u = u.

Elementul u (care nu este numaidec at unic) se numeste vector prorpiu cores-

punzator lui .
In cazul n care H este un spatiu de functii, vectorii proprii se mai numesc
functii proprii (sau autofunctii). Interesul nostru se restrange la valorile proprii
si vectorii proprii corespunzatori operatorilor autoadjuncti si compacti n H.
 75

Stim (vezi [23]) ca daca T L(H) este autoadjunct, atunci:

(3.2) kT k = sup kT uk = sup |(T u, u)|.

kuk=1 kuk=1

Teorema 3.1. Dac a T L(H) este un operator compact si autoadjunct,

atunci el admite cel putin o valoare proprie nenul
a.

Demonstratie. Din relatia (3.2), av and n vedere definitia supremului, re-

zulta ca pentru orice n IN exist
a un H, astfel nc
at kun k = 1 si

1
kT k |(T un , un )| kT un kkun k = kT un k kT k.
n
De aici rezulta ca lim |(T un , un )| = kT k si lim kT un k = kT k. Sirul {un }
n n
fiind marginit (kun k = 1, n), rezulta ca are un subsir {unk } slab convergent
unk * u. Pe de alta parte, deoarece
nk
lim |(T unk , unk )| = kT k, rezulta ca din sirul {unk } putem extrage un
nk
subsir notat {uk } astfel ncat(T uk , uk ) unde = kT k sau = kT k.
k
Deci
(T uk , uk ) si uk * u, pentru k .
Vom arata ca
uk u si T u = u.
k

Deoarece T este operator compact si uk u, rezulta T uk T u. Apoi

k k*

kT uk uk k2 = (T uk uk , T uk uk ) =
(3.3)
= kT uk k2 2(T uk , uk ) + 2 kuk k2 , k IN .

Intrucat kT uk k kT uk, (T uk , uk ) (2 = kT k2 ) si kuk k = 1, din (3.3)

k k
rezulta
lim kT uk uk k2 = 0
k

care arata ca sirurile {T uk } si {uk } au aceeasi limita. Dar T uk T u, deci

k
uk u. Pe de alta parte, stim deja ca uk * u, prin urmare uk * u
k k k
si limita slaba fiind unica (exercitiu!), rezulta

(3.4) T u = u.
76

Dar kuk k = 1 si uk * u implica kuk = 1, care mpreun

a cu (3.4) arata ca
k
este valoare proprie a lui T , ncheind astfel demonstratia teoremei.

Se verifica imediat, pornind de la definitie, ca la valori proprii distincte

corespund vectori proprii ortogonali.

Teorema 3.2. Dac a T L(H) este un operator compact si autoadjunct,

atunci la orice valoare proprie diferit
a de zero i corespunde un num
ar finit de
vectori proprii liniar independenti.

Demonstratie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca exista o valoare

proprie 6= 0 a lui T careia sa-i corespunda un sir infinit de vectori proprii
liniar independenti.
Folosind procedeul de ortonormalizare a lui Schmidt, sirul {un } poate fi
nlocuit cu un sir ortonormat {vn }.
Deoarece vn este o combinatie liniara a vectorilor u1 , u2 , ..., un , rezulta ca
n ! n n n
X X X X
T vn = T k uk = k T u k = k uk = k uk = vn ,
k=1 k=1 k=1 k=1

care arata ca si vn este vector propriu corespunzator lui . Deoarece sirul

{vn } este marginit (kvn k = 1) rezulta ca el are un subsir {vk } slab convergent
vk * v si T fiind operator compact rezulta T vk T v.
k k
Insa

kT vp T vq k2 = kT vp k2 2(T vp , T vq ) + kT vq k2 =
= 2 kvp k2 22 (vp , vq ) + 2 kvq k2 = 22 > 0, p, q N

care contrazice faptul ca T vk T v.

k
Contradictia a provenit din presupunerea ca sirul {un } este infinit.
Teorema 3.3. Fie T L(H) un operator compact si autoadjunct. Atunci
multimea valorilor proprii corespunz
atoare operatorului T este cel mult num
a-
rabil
a, al c
arei singur punct de acumulare posibil este 0.

Demonstratie. Introducem notatia

IR = { IR | || > > 0}.

Pentru demonstratia teoremei este suficient sa arat

am ca pentru orice > 0
multimea IR contine cel mult un num
ar finit de valori proprii ale operatorului
 77

T . Presupunem, prin reducere la absurd, ca nu este adevarat si ca exista 0 > 0

astfel ncat IR0 sa contina un sir infinit de valori proprii: 1 , 2 , ..., n , ... ale
operatorului T .
Fie un un vector propriu corespunzator lui n . Putem presupune ca kun k=1
caci altfel nlocuim pe un cu un /kun k.
Prin urmare, procedand n acest fel, gasim un sir infinit de vectori proprii
{un } de norma 1. Sirul {un } fiind marginit se poate extrage un subsir {uk }
slab convergent la un element u din H. Deoarece uk * u si T este compact,
k
rezulta T uk T u. Pe de alta parte, pentru orice k 6= j, are loc egalitatea
k

(3.5) kT uk T uj k2 = kT uk k2 2(T uk , T uj ) + kT uj k2 = 2k + 2j ,

deoarece (T uk , T uj ) = k j (uk , uj ) = 0.
Deoarece k si j apartin multimii IR0 , |k | > 0 si |j | > 0 , iar relatia
(3.5) conduce la
kT uk T uj k2 220 > 0,
care contrazice convergenta sirului {T uk }.
Aceasta arata ca ipoteza facut
a asupra multimii IR0 este absurda, ceea ce
ncheie demonstratia teoremei.

In concluzie, operatorul T admite o multime nevida cel mult num arabil a

de valori proprii {n }nIN .
In Teorema 3.2 am aratat ca fiecarei valori proprii n i corespunde un
spatiu finit dimensional Un . Alegand n Un o baza ortonormata si repetand pe
n de un numar de ori egal cu multiplicitatea sa, obtinem un sir {n } de valori
proprii si, corespunzator, un sir ortonormat {un } de vectori proprii astfel nc
at

T un = n un , n IN .
Teorema 3.4. Sistemul {un }nIN este ortonormat si complet n H.

Demonstratie. Faptul ca sistemul este ortonormat a fost deja demonstrat.

Pentru completitudine, vom arata ca spatiul liniar generat de sistemul {un },
pe care-l notam cu U este dens n H. Fie U > , spatiul liniar ortogonal pe U .
Este usor de observat ca T (U ) U si T (U ) U .
Fie T0 restrictia operatorului T la U . Deoarece U este subspatiu liniar
nchis al lui H, T0 va fi compact si autoadjunct. Atunci, conform Teoremei
3.1, operatorul T0 ar trebui sa aiba macar un vector propriu.
Aratam ca acest lucru nu este adevarat. Intr-adevar, daca este o valoare
proprie pentru operatorul T0 si u0 vectorul propriu corespunzator, din T0 u0 =
u0 rezulta ca u0 este vector propriu si pentru T , deci u0 U U , adic a
78

u0 = 0. Deci T0 nu are valori proprii pe U . Rezulta ca T0 0, deci U = {0}

si U este dens n H.

9.4 Solutii slabe pentru probleme eliptice la limit

a.
Metoda variational a
Multe din ecuatiile cu derivate partiale de tip eliptic ce modeleaza fenomene
fizice apar ca urmare a aplicarii unui principiu variational. Mai exact, fe-
nomenului fizic i este atasat
a o functional a ce masoar
a energia sistemului
numita si functional
a energetica a carei minimizare conduce la solutia ecua-
tiei. Metoda de abordare a problemelor, pe aceasta cale, poata denumirea de
metoda variational a.
Vom prezenta un rezultat cunoscut sub numele de Lema lui MaxMilgram,
care constituie cheia formul arii variationale a problemelor la limita.
Fie H un spatiu Hilbert real dotat cu norma k k indusa de produsul scalar
notat (, ). Functionala a : HH IR se numeste biliniar a daca pentru orice
v H, functionala u 7 a(u, v) este liniara si pentru orice u H, functionala
v 7 a(u, v) este liniara pe H.
Spunem, de asemenea, ca functionala a(, ) este:

continu
a daca exista M > 0 astfel nc
at

(4.1) |a(u, v)| M kukkvk, u, v H

coerciv
a daca exista > 0 astfel nc
at

(4.2) a(u, v) kuk2 , u H

simetric
a dac
a

(4.3) a(u, v) = a(v, u), u, v H.

Teorema 4.1. (Lema lui LaxMilgram) Fie H un spatiu Hilbert real si

a : HH IR o functional a biliniar
a, continu a si coerciv
a definit
a pe H.
Fie, de asemenea, o functional
a liniar
a si continu
a f : H IR. Atunci exist a
si este unic un element u0 H astfel nc at

(4.4) a(u0 , v) = f (v), v H,

care, n plus, satisface relatia

(4.5) ku0 k 1 kf k.
 79

Daca a este simetric

a, atunci u0 este unicul punct de minim al functionalei
J : H IR
1
(4.6) J(u) = a(u, u) f (u).
2

Demonstratie. Pentru fiecare u H, a(u, ) este o aplicatie liniara si conti-

nua pe H, deoarece a(u, v) M 0 kvk, unde M 0 = M kuk, prin urmare, conform
teoremei de reprezentare a lui Riesz, exista un unic element w H, astfel
ncat a(u, v) = (w, v). Notam cu A operatorul A : H H, Au = w, deci

(4.7) a(u, v) = (Au, v), v H.

In continuare vom pune n evident

a proprietatile operatorului A, esentiale
pentru demonstrarea teoremei.

I. Operatorul A este liniar si continuu.

Liniaritatea lui A este imediata si rezulta din definitie. Apoi, luand n
relatia (4.7) v = Au si folosind continuitatea lui a(, ), obtinem

M kukkAuk a(u, Au) = kAk2 = kAuk M kuk, u H.

au A1 este m
II. A este injectiv si inversul s arginit.
Fie R(A) H codomeniul operatorului A. Din relatiile (4.2) si (4.7),
rezulta
(Au, u) = a(u, u) kuk2 , u H
care implica injectivitatea lui A. Prin urmare, exista A1 : R(A) H
care este liniar din cauza ca A este liniar. Apoi, din Au = w rezul-
ta u = A1 w si din coercivitatea lui a(, ) si inegalitatea lui Cauchy
Schwartz
kuk2 a(u, u) = (w, u) kwk kuk
rezulta

kuk = A1 w 1 kwk.

III. R(A) este subspatiu liniar nchis.

Fie {wk } un sir Cauchy n R(A). Deoarece R(A) H, {wk } este sir
Cauchy n H, deci convergent

lim kwk wk = 0 n H.
k
80

Este suficient sa arat

am ca w R(A). Fie uk = Awk . Are loc inegalitatea


kuk uj k=A1 wk A1 wj =A1 (wk wj )A1 kwk wj k,

care implica faptul ca sirul {uk } este sir Cauchy, prin urmare convergent.
Fie u = lim uk . Rezulta (deoarece Auk = wk )
k

lim Auk = lim wk = w sau w = A lim uk = Au,
k k k

care implica w R(A).

IV. R(A) = H, deci A este operator bijectiv.
Presupunem, prin reducere la absurd, ca R(A) este subspatiu propriu al
lui H. Rezulta ca exista u0 R(A) , u0 6= 0, astfel nc
at
(u0 , y) = 0, y R(A).
Deoarece A este inversabil, exista w0 R(A) astfel ca Au0 = w0 si (din
(4.7))
(4.8) a(u0 , v) = (w0 , v), v H.
Luand n (4.8) v = u0 , rezulta
ku0 k2 a(u0 , u0 ) = (w0 , u0 ) = 0,
deoarece
w0 R(A), u0 R(A) .
De aici rezulta u0 = 0, care contravine alegerii initiale. Prin urmare,
R(A) = {0} si R(A) = H.
V. Demonstrarea lemei lui LaxMilgram.
Am aratat asadar ca pentru orice u H exist a w H, unic, care satis-

face (4.7). In etapele II, III, IV am demonstrat ca operatorul A, definit
n relatia (4.7) este bijectiv, deci pentru orice w H exista un element
unic u H astfel nc at
(4.9) a(u, v) = (w, v), v H.
Din teorema de reprezentare a lui Riesz, orice functional
a liniara si con-
tinua n H poate fi reprezentat
a sub forma
(4.10) f (v) = (w, v), v H
cu kf k = kwk. Din (4.2), (4.9) si (4.10) rezulta (4.5).
 81

Trecand acum la ultima afirmatie a teoremei, sa observam ca daca u0 este

punct de minim pentru functionala J (data de (4.6)), avem inegalitatea

J(u0 + v) J(u0 ), > 0, v H,

care este echivalenta cu

1
(a(u0 + v, u0 + v) a(u0 , u0 )) (f, v), > 0, v H.
2
Impartind aceasta inegalitate cu si fac
and 0, obtinem relatia

a(u0 , v) (f, v), v H

echivalenta cu (4.4).
Pentru a demonstra ca u0 dat de (4.4) realizeaza minimul lui J, se observa
ca proprietatile (4.1), (4.2) implica faptul ca < u, v > = a(u, v) este un produs
scalar pe H echivalent cu cel initial.
Utilizand teorema lui Riesz de reprezentare si inegalitatea CauchySchwartz,
se obtine rezultatul dorit.
Cu aceasta demonstratia Teoremei 4.1 este ncheiat a.

In continuare vom prezenta cateva aplicatii.

Fie IRn o multime deschisa, marginita cu frontiera neteda. Se con-
sidera urmatoarea problema Dirichlet omogena pentru operatorul :
(
u = f n
(4.11)
u=0 pe ,

unde f L2 () este o functie data.

Definitia 4.1. Se numeste solutie slaba sau variational

a a problemei (4.11) o
1
functie u H0 () care verifica egalitatea
Z Z
(4.12) v(x) v(x)dx = f (x)v(x)dx

pentru orice v H01 ().

Dup a cum se observa, conditia la limita n (4.11) este cuprinsa n ipoteza

u H01 ().
Apoi, daca u C 2 () C() este solutie clasica a problemei (4.11), atunci
rezulta, conform formulei lui Green, ca pentru orice v H01 () are loc (4.12),
deci u este si solutie slaba.
82

Teorema 4.2. (Principiul lui Dirichlet) Fie f L2 (). Atunci problema

(4.11) are o solutie slab
a unic plus, aceast
a u H01 (). In a functie mini-
mizeaza functionala
Z Z
1
J(v) = kv(x)k2 dx f (x)v(x)dx
2

pe spatiul H01 ().

Demonstratie. Se aplica lema lui LaxMilgram pe spatiul H = H01 () func-

tionalei a : H01 ()H01 () IR definita prin
Z
a(u, v) = u(x) v(x) dx.

Este evident faptul ca functionala a(, ) este biliniara si simetrica. Apoi, din
inegalitatea CauchySchwartz
Z

|a(u, v)| = u(x) v(x) dx

Z 1/2 Z 1/2
ku(x)k2 dx kv(x)k2 dx = kukH 1 () kvkH 1 () ,
0 0

rezulta continuitatea lui a(, ). Pe de alta parte,

Z
a(u, u) = ku(x)k2 dx kuk2H 1 () , u H01 (),
0

conform inegalitatii lui Poincare, deci a(, ) este coerciva pe H01 ().
Apoi functionala Z
u 7 f (x)u(x) dx,

este liniara si continu

a pe H01 ().
Aplicand lema LaxMilgram obtinem rezultatele cerute n enuntul teore-
mei.

Prezentam, n mod succint si alte probleme la limita care se rezolva n

aceeasi maniera. Schema generala de rezolvare consta n alegerea unui cadru
functional adecvat n care se verific
a conditiile aplicabilitatii lemei LaxMilgram.
In exemplele care urmeaza IRn este o multime deschis a, marginita cu
frontiera neteda.
 83

Exemplul 1. Consideram problema

n
!

X u

aij (x) + a0 (x)u = f n
(4.13) i,j=1
xi xj




u=0 pe

pentru 1 i, j n, a0 C(),
unde aij C 1 (), f L2 (). Presupunem ca
functiile aij verifica conditia de elipticitate
u
X
aij (x)i j kk2 , IRn , x ,
i,j=1

cu > 0. Ecuatia (4.13) se mai numeste ecuatie de tip divergent a. Spunem

1
ca functia u H0 () este solutie slaba pentru problema (4.13) daca
Z X
n Z Z
u(x) v(x)
aij (x) dx + a0 (x)u(x)v(x)dx = f (x)v(x)dx,
i,j=1 xj xi

v H01 ().

Daca a0 (x) 0, x , atunci functionala biliniara

Z n
X Z
u(x) v(x)
a(u, v) = aij (x) dx + a0 (x)u(x)v(x)dx
i,j=1 xj xi

este continua si coerciva.

Aplicand lema LaxMilgram rezulta ca problema (4.13) are o unica solu-
tie slaba u H01 (). Daca,n plus, a(, ) este simetrica (adica aij (x) = aji (x),
i, j {1, 2, ..., n}, x ), atunci aceasta solutie minimizeaza functionala

Zn Z Z
1 X v(x) v(x) 1
J(v) = aij (x) dx + a0 (x)v 2 (x)dx f (x)v(x)dx
2 i,j=1 xj xi 2

pe H01 ().

Exemplul 2. Fie problema Neumann omogena

u + u = f n
(4.14) u ,

=0 pe

84

unde f L2 ().
Spunem ca u H 1 () este solutie slaba a problemei (4.14) daca verific
a
identitatea
Z Z Z
u(x) v(x)dx + u(x)v(x)dx = f (x)v(x)dx, v H 1 ().

Se verifica usor ca functionala a(, ) : H 1 ()H 1 () IR,

Z Z
a(u, v) = u(x) v(x)dx + u(x)v(x)dx

este biliniara, continu a, coerciva si simetrica.

Aplicand lema LaxMilgram rezulta ca problema (4.14) are o solutie slaba
unica n H 1 () care, n plus, minimizeaza functionala
Z Z Z
1 1
J(v) = kv(x)k2 dx + v 2 (x)dx f (x)v(x)dx
2 2

pe H 1 ().

Intr-o maniera aseman

atoare pot fi tratate si alte probleme eliptice la
limita. Pentru mai multe exemple recomandam lucrarile [6], [27], [28], [41].

Vectori si valori proprii pentru laplacean

Fie IRn o multime deschis a cu frontiera de clasa C 1 . Ne
a si marginit
ocupam de urmatoarea problema de valori proprii
(
u = u n
(4.15) .
u=0 pe

Spunem ca este valoare proprie pentru cu conditii Dirichlet la frontier

a
daca exista u H01 (), u 6= 0, astfel ca
Z Z
(4.16) u v dx = uv dx, v H01 ().

Asadar, este valoare proprie pentru cu conditii Dirichlet daca problema

(4.15) are solutii generalizate (n sensul relatiei (4.16)) nenule. Functia u se
numeste functie proprie corespunzatoare valorii proprii .
 85

Teorema 4.3. Exist a o baz a {un } a lui L2 () si un sir de

a ortonormat
numere reale pozitive {n } cu n , astfel c
a
k

0 < 1 2 n ,
(
(4.17) un = n un n
un H01 ()

Demonstratie. Definim functionala biliniara, continu

a, simetrica si coerciva
a : H01 ()H01 () IR prin
Z
a(u, v) = u v dx.

Atunci, pentru orice f L2 () exista, conform lemei LaxMilgram, o unica

functie u H01 () L2 (), astfel nc
at

(4.18) a(u, v) = (f, v), v H01 ().

In acest fel, am definit un operator G : L2 () L2 () care face ca fiecarui
f L2 () sa-i corespunda elementul u H01 () L2 (), dat de relatia
(4.18). Prin urmare, pentru f L2 (), Gf H01 () este solutia slaba a
problemei u = f n , u = 0 pe . Astfel
Z Z
(4.19) (Gf ) v dx = f v dx, v H01 ().

Din definitie, rezulta imediat liniaritatea lui G.

Deoarece incluziunea H01 () L2 () este compacta, operatorul G definit
de la L2 () la L2 () este compact. G este autoadjunct, deoarece
Z Z Z
Gf g dx = (Gf ) (Gg)dx = f Gg dx, f, g L2 ().

Apoi inegalitatea
Z Z
(4.20) (Gf ) f dx = (Gf ) (Gf )dx = kGf k2H 1 () > 0, daca f 6= 0
0

implica continuitatea lui G de la L2 () la L2 (). Aceasta se obtine din (4.20),

folosind inegalitatea lui Poincare kukL2 () CkukH 1 () si CauchySchwartz.
0
Asadar, am aratat ca G : L2 () L2 () este un operator liniar, compact,
autoadjunct si pozitiv definit (din (4.19)). Prin urmare, conform Teoremei
86

3.3, exista o baza ortonormata {un }

n=1 de autofunct ii n L2 () si un sir de
autovalori (valori proprii) {n } descrescator la zero astfel nc
at

Gun = n un , n = 1, 2, ...

Daca punem n = 1
n , atunci

(4.21) n = G(n un ).

Cum {n } este un sir de numere pozitive descrescator la zero, rezulta ca {n },

n = 1
n , n IN , este un sir de numere pozitive crescator la +.
Deoarece imaginea lui G este inclusa n H01 (), din (4.21) rezulta ca un
1
H0 (), iar din (4.19) si (4.21) obtinem
Z Z
un v dx = n un v dx, v H01 ().

Deci un satisface (4.17) n sensul distributiilor.

Corolarul 4.1. Dac a {un } este o baz

a ortonormat a a lui L2 () format
a din
functiile proprii ale laplaceanului corespunzatoare valorilor proprii n , atunci
sistemul {n 1/2 un }nIN este o baz a ortonormata n H01 ().

am pe H01 () cu produsul scalar

Demonstratie. Dot
Z
(u, v)H 1 () = u v dx.
0

Atunci
Z
1/2 1/2 1/2 1/2
(k uk , j uj )H 1 () = k j uk uj dx =
0

Z (
1/2 1/2 1, pentru k = j,
= k j uk uj dx = kj =
0, n rest.

prin urmare sistemul {n 1/2 un } este ortonormat n H01 (). De asemenea,

daca u H01 () satisface conditia ca (u, k 1/2 uk )H 1 () = 0, k IN , atunci
0
Z Z
0= u uk dx = k u uk dx.

Z
In acest fel am obtinut ca u uk dx = 0, k IN , si, deoarece u L2 ()

(H01 () L2 ()), iar sistemul {uk } este complet n L2 (), rezulta u = 0.
Rezulta ca sistemul {k 1/2 uk } este complet n H01 ().
 87

Sa mentionam faptul ca n aceeasi maniera se studiaza problema valorilor

si vectorilor proprii pe laplacean cu conditii la frontier a de tip Neumann sau
Robin.

Exemplu. Consideram cazul = (a, b), a, b IR. In acest caz, problema

Dirichlet (4.15) are forma

(
u00 (x) = u(x), x (a, b)
(4.22)
u(a) = u(b) = 0.

Sa determinam valorile proprii si functiile proprii ale acestei probleme.

a u00 + u = 0 cu
Stim ca valorile proprii sunt pozitive. Ecuatia diferential
> 0 are solutia generala

u(x) = cos x + sin x.
Conditiile la limita conduc la sistemul liniar si omogen (n necunoscutele si
)

(
cos a + sin a = 0
(4.23)
cos b + sin b = 0

care trebuie sa admita o solutie nebanala (, ) fiindca altfel u 0. Sistemul

(4.23) admite solutii nebanale daca

cos a sin a

= sin (b a) = 0.
cos b sin b

De aici rezulta valorile proprii ale problemei Dirichlet (4.22)

2
k
k = , k = 1, 2, ...
ba
si functiile proprii corespunzatoare

k
(4.24) uk (x) = sin (x a), k = 1, 2, ...
ba
88

Sirul {uk } este ortogonal n L2 (a, b), dar nu este normat. Se constata ca
sirul
s
2 k
(4.25) uk (x) = sin (x a), k = 1, 2, ...
ba ba

este ortonormat n L2 (a, b). Din Teorema 4.3 rezulta ca sirul (4.25) formeaza
o baza ortonormata a lui L2 (a, b).
Capitolul 10

Probleme parabolice

10.1 Ecuatia propag

arii c
aldurii.
Modele matematice
In acesta sectiune vom determina o ecuatie cu derivate partiale care, ntr-o
prima aproximatie, descrie fenomenul propagarii caldurii ntr-un corp.
Vom analiza mai multe situatii si anume: propagarea caldurii ntr-o bara,
propagarea caldurii n spatiu, ecuatia difuziei.

Propagarea c
aldurii ntr-o bar
a
Pentru fixarea ideilor sa presupunem ca este vorba de propagarea caldurii
de-a lungul unei bare omogene de lungime `, suficient de subtire pentru a fi
asimilata cu un segment de pe axa Ox, a sistemului de coordonate xOu si
izolata termic pe fetele laterale.
Fie u(x, t) functia care masoara temperatura n bara la momentul t, n
punctul de abscisa x. Avand n vedere faptul ca suprafata laterala a barei este
izolata termic, schimbul de caldura ntre bara si mediul nconjur
ator se face
prin cele doua capete ale barei.
Daca extremitatile barei se mentin la temperaturi constante u1 si u2 ,
atunci, de-a lungul barei, temperatura are o distributie liniara

u2 u1
u(x) = u1 + x; 0 x `.
`

Conform legii lui Fourier difuzia caldurii de-a lungul barei se face de la partea
mai calda catre cea mai rece.

89
90

Cantitatea de caldura care trece printr-o sectiune transversal

a de arie S a
barei este data de formula exprimentala
u
Q = k S,
x
unde k este coeficientul de conductibilitate termica.
Presupunand acum ca bara este neomogena (deci k depinde de x) iar S
este de masura 1, cantitatea de caldur
a Q ce trece prin sectiunea x a barei
n intervalul de timp (t, t + t) este
u
Q = k(x) t.
x
Sa consideram portiunea M1 M2 din bara, delimitata de abscisele x1 si x2 .
Conform legii lui Fourier, cantitatea de caldur a care intr
a n portiunea M1 M2
prin capatul x1 este
u
q(x1 , t) = k(x) ,
x x=x1
iar prin capatul x2 ,
u
q(x2 , t) = k(x) .
x x=x2
Cantitatea de caldur
a Q ce trece prin segmentul de bara M1 M2 n intervalul
de timp (t1 , t2 ) este:
Z t2 ( )
u u
Q= k(x) k(x) dt,
t1 x x=x2 x x=x1

relatie care (utilizand formula de medie) conduce la

u
Q= k(x) (x2 x1 )(t2 t1 )
x x x=
t=

unde (x1 , x2 ), = (t1 , t2 ).

Pe de alta parte, n virtutea aceleiasi legi a lui Fourier, cantitatea de
caldura Q necesar a pentru a ridica cu u temperatura segmentului de
bara x este egala cu
Q = cux,
unde c este caldura specifica iar (x) este masa specifica a segmentului x.
In cazul segmentului de bara M1 M2 , cantitatea de caldur a Q necesar
a
pentru ca n intervalul de timp (t1 , t2 ) sa-i ridice temperatura cu:

u = u(x, t2 ) u(x, t1 )
 91

are expresia Z x2

Q = c(x) [u(x, t2 ) u(x, t1 )] dx
x1

de unde prin aplicarea consecutiva a formulelor de medie (n raport cu t si x)

obtinem
u
Q = c(x) (t2 t1 )(x2 x1 )
t x= t=
1
1

unde 1 (x1 , x2 ), 1 (t1 , t2 ).

In fine, daca notam cu f (x, t) densitatea surselor generatoare de caldura
din bara (de exemplu caldura degajata n urma trecerii unui curent electric),
cantitatea de caldura transmisa de aceste surse n intervalul de timp (t1 , t2 )
este Z Z t2 x2
e=
Q F (x, t)dx dt
t1 x1
sau
e = [F (x, t)] x= (t2 t1 )(x2 x1 ).
Q 2
t=c2

Aplicand legea conservarii energiei obtinem

e = Q + Q ,
Q

care, dupa nlocuiri si simplificari conduce la:

u u
k(x) + c(x) = [F (t, x)] x=x2 .
x x x=
t=
x x=1
t=1
t=2

Rationamentul pe care l-am facut pan a n prezent se refera la intervalele

(x1 , x2 ) si (t1 , t2 ) arbitrare.
Trecand la limita cu x1 , x2 x si t1 , t2 t, obtinem ecuatia

u u
k(x) + c(x) = F (x, t),
x x t
numita ecuatia propag
arii c
aldurii.
Daca bara este omogena, atunci k si pot fi considerati constanti si notand

k F (x, t)
a2 = , f (x, t) =
c c
ecuatia propagarii caldurii se scrie sub forma

ut a2 uxx = f (x, t).

92

Propagarea c
aldurii n spatiu
Propagarea caldurii n spatiu este masurat a prin intermediul temperaturii
u(x, y, z, t), care este o functie ce depinde de timpul t si pozitia (x, y, z) a
punctului din spatiu. Daca temperatura nu este constant a, apar fluxuri de
caldura dinspre zonele cu temperatura mai nalt a catre cele cu temperatura
mai joasa.
Cantitatea de caldura Q care trece prin elementul de suprafat a ce
contine punctul M (x, y, z) n intervalul de timp (t, t+t) este data de formula
u
Q = k(M ) t,
n
unde k este coeficientul de conductibilitate termica a corpului, iar n este nor-
mala la elementul de suprafat a orientat a n directia fluxului de caldur
a.
De aici rezulta ca n intervalul (t1 , t2 ) prin suprafata trece cantitatea de
caldura

Z t2 Z Z ZZ

u u
Q= k(M ) d dt = (t2 t1 ) k(M ) d
t1 n n
t=
Cu ajutorul formulei lui GaussOstrogradski ultima integral
a devine
ZZ
u
k(M ) d =
n
ZZ
u u u
= k cos(n, x) + cos(n, y) + cos(n, z) d =
x y z
Z Z Z
u u u
= k + k + k dV =
x x y y z z
V ZZZ
= div[k(M )grad u]dV,
V

prin urmare
ZZZ
Q = (t2 t1 ) div [k(M )grad u]dV |t= , (t1 , t2 ).
V

La fel ca n cazul barei

ZZZ
Q = c(M )[u(x, y, z, t2 ) u(x, y, z, t1 )]dV =
V
ZZZ
u
= (t2 t1 ) c(x, y, z) dV , 1 (t1 , t2 )
t
V t=1
 93

n timp ce cantitatea de caldura produsa de surse din interiorul corpului este

Z t2 Z Z Z ZZZ
e=
Q f (x, y, z, t)dV dt = (t2 t1 ) f (x, y, z, t)dV ,
t1
V V t=2
2 (t1 , t2 ).

Avand n vedere ca volumul V este arbitrar, la fel ca n cazul barei, prin

simplificari si treceri la limita obtinem:

u
(1.1) c(x, y, z) div[k(x, y, z)grad u] = f (x, y, z, t).
t
Daca si k sunt constante (deci corpul este omogen) cu notatiile deja mentionate
ecuatia (1.1) capata forma

u
(1.2) a2 u = f (x, y, z, t)
t
unde este operatorul lui Laplace.

Cazuri particulare. Daca distributia temperaturii n corp nu depinde de

timp (cazul stationar) ecuatia (1.2) capat
a forma

u = f (x, y, z)

numita si ecuatia lui Poisson.

Daca n plus lipsesc si sursele interioare de caldur
a se obtine ecuatia

u = 0

numita si ecuatia lui Laplace.

Ecuatia difuziei
Difuzia este un proces de egalizare a concentratiilor sau de amestecare spon-
tana (pentru corpuri n stare gazoasa sau lichid a). Daca analizam un tub
umplut cu un gaz, atunci constatam ca are loc difuzia acestuia din zonele cu
concentratie mai mare n zonele cu concentratie mai mica.
Fenomenul este asemanator si n cazul unei solutii, daca concentratia sub-
stantei dizolvate nu este constanta n tot volumul. Analizand fenomenul di-
fuziei unui gaz ntr-un tub, sa notam cu u(x, t) concentratia n sectiunea x si
la momentul t.
94

Din legea lui Nernst, cantitatea de gaz care trece prin sectiunea x n inter-
valul de timp (t, t + dt) este
u
dQ = D (x, t)S dt,
x
unde D este coeficientul de difuzie sau difuzivitatea substantei, iar S este aria
sectiunii tubului.
Dar variatia masei gazului pe portiunea (x1 , x2 ) a tubului, datorita variatiei
du a concentratiei, este Z x2
dQ = c du S dx,
x1
unde c este coeficientul de porozitate, egal cu raportul dintre volumul porilor
si volumul total (n cazul nostru S dx). Procedand ca n cazurile anteriore,
ecuatia bilantului de masa de gaz n portiunea (x1 , x2 ) si intervalul de timp
(t1 , t2 ) conduce la
u u
D =c ,
x x t
numita si ecuatia difuziei.
Daca coeficientul de difuzie este constant, aceasta devine
ut = a2 uxx
unde a2 = D/c.

Probleme la limit
a pentru ecuatia propag
arii c
aldurii
Pentru a determina legea de propagare a caldurii ntr-un corp limitat de
o suprafata S, trebuie sa adaug am la ecuatie conditii initiale si la limita.
Conditia initiala presupune cunoasterea temperaturii u(x, t) la momentul ini-
tial t0 .
In ce priveste conditiile la limita acestea pot fi diferite n functie de regimul
de temperatura de la frontier a.
Se considera trei tipuri fundamentale de conditii la limita
Se da distributia de temperatura u(x, t) la suprafata corpului:
u(x, t) = (x, t), x S, t t0

Se da expresia fluxului de caldur

a ce trece n fiecare moment prin suprafata
ce limiteaza corpul
u
(x, t) = (x, t), x S, t t0

 95

In fine, ultima conditie la limita este o combinatie a primelor doua

u
(x, t) + u(x, t) = (x, t), x S, t t0 , , IR+ .

Evident ca functiile , , sunt presupuse cunoscute.

10.2 Integrala Lebesgue si spatiile Sobolev

O generalizare imediata a integralei Riemann o constituie integrala Lebesgue.
Aceasta permite introducerea spatiilor Sobolev necesare (mai ales) n abor-
darea variationala a ecuatiilor cu derivate partiale. In cele ce urmeaza vom
face o foarte scurta prezentare a integralei Lebesgue si a spatiilor Lp . Pentru a
nu lungi expunerea, rezultatele pe care le prezent am nu contin demonstratii.
Spunem ca multimea de numere reale E este de m asur a nul
a dac
a pen-
tru orice > 0 exista un sir finit sau infinit de intervale (ai , bi ) astfel ncat
E U (ak , bk ) iar (bk ak ) < .
Fie acum (a, b) un interval finit sau infinit al axei reale. Prin functie
scar a definita pe (a, b) ntelegem o functie s ce are ca valori numerele reale
c1 , c2 , ..., cn pe intervalele (a =)x0 < x < x1 , x1 < x < x2 , ..., xn1 < x < xn (=
Z b n
X
b) respectiv, iar prin integrala s(x)dx ntelegem suma ck (xk xk1 ).
a i=1
(In cazul n care a = sau b = constantele c1 , respectiv cn se iau zero).
Daca {sn ()}nIN este un sir crescator de functiiscar
a (adica sn (x) sn+1 (x),

pentru orice x si n IN ) atunci sirul integralelor formeaza un sir crescator
de numere reale care converge catre o limita finita sau tinde la +.
Spunem ca functia (cu valori pozitive) f () este m asurabila daca exista un
sir crescator sn () de functii scara care converge aproape peste tot la functia
f () pe intervalul specificat. (Prin convergent a aproape peste tot ntelegem
convergenta pe tot intervalul exceptand eventual o multime de masur a nula.)
De altfel, vom spune ca o relatie are loc aproape peste tot, pe scurt a.p.t., daca
are
( loc cu except) ia unei multimi de m asur
a nul a. Se arata ca limita sirului
Z b
sn (x)dx nu depinde de sirul de functii scara folosit la aproximarea
a nIN
functiei f , prin urmare aceasta limita este o proprietate a acesteia. Daca limita
Z b
este finita spunem ca functia f este integrabil
a Lebesgue iar f (x)dx este
a
definita ca fiind limita integralelor sirului de functii scara. In particular, daca
intervalul (a, b) este finit, orice functie masurabil
a si marginita este integrabil
a
96

Z b
deoarece termenii sirului sn (x)dx sunt majorati de (b a) sup f . Daca func-
a
tia f are atat valori pozitive cat si negative putem scrie f ca fiind diferenta a
1
doua functii cu valori pozitive si anume: f = f+ f , unde f+ = (|f | + f ) si
2
1
f = (|f | f ). Spunem ca f este integrabil a daca f+ si f sunt integrabile si
Z 2 Z Z
b b b
f (x)dx este definita ca fiind diferenta f+ (x)dx f (x)dx. Toate pro-
a a a
prietatile referitoare la integrala Riemann sunt valabile si n cazul integralei
Lebesgue. Orice functie care are modulul integrabil n sens Riemann (absolut
Z b
integrabila) este integrabil
a si n sens Lebesgue si f (x)dx au aceeasi valoare
a
n ambele cazuri.
Notiunea de functie masurabila (respectiv integrabil a) definita pe o multi-
me deschisa din IRn (n 1) si cu valori n IR se introduce n mod asemanator.
O prezentare mai detaliata a acestor chestiuni se gaseste n [1], [19].
Notam cu Lp (), p IN , p < , spatiul Z functiilor cu valori reale definite
pe multimea , masurabile si pentru care |f (x)|p dx < . Am notat cu dx

masura Lebesgue. Aceasta este un spatiu normat cu norma data de
Z 1/p
kf kLp () = |f (x)|p dx .

In cazul n care p = 2 spatiul devine spatiu Hilbert cu produsul scalar dat de

Z
(f, g) = f (x)g(x)dx.

In cazul p = , definim L () ca fiind multimea functiilor f : IR
masurabile si pentru care exista o constant
a C astfel nc
at |f (x)| C, a.p.t.
x . Notam

kf kL () = Inf{C; |f (x)| C a.p.t. x }.

Se arata ca kkL este o norma pe L () care determina pe acesta structura

de spatiu Banach.
1 1
Fie 1 p ; notam cu q conjugatul lui p adic a + = 1.
p q

Teorema 2.1. (Inegalitatea lui Holder) Fie f Lp () si g Lq (), p si q

fiind numere conjugate. Atunci f g L1 () si
Z
|f (x)g(x)|dx kf kLp () kgkLq () .

 97

Teorema 2.2. Lp () este spatiu Banach pentru 1p. Pentru 1<p<,

Lp () este spatiu Banach reflexiv.

Teorema 2.3. (Teorema de reprezentare a lui Riesz) Fie 1 < p < si

(Lp ())0 . Atunci exist a u Lq () astfel c
a o functie unic a
Z
(, f ) = u(x)f (x)dx, f Lp ().

plus, kuk q
In L () = kk(Lp ())0 .

Observatie. Aceasta teorema permite identificarea dualului spatiului Lp ()

cu spatiul Lq ().

a (L1 ())0 , atunci exist

Teorema 2.4. Dac a u L ()
a o functie unic
astfel nc
at Z
(, f ) = u(x)f (x)dx, f L1 ()

si, n plus, kukL () = kk(L1 ())0 .

Acest fapt ne permite sa afirmam ca dualul spatiului L1 () este L ().

Un cadru natural de tratare a problemelor la limita l constituie spatiile
Sobolev. Dar, pentru definirea spatiilor Sobolev avem nevoie de distributii, pe
care le introducem n continuare.
Fie = (1 , 2 , ..., n ) un n-uplu ale carui componente i sunt numere
ntregi nenegative. Notam cu || suma || = 1 + 2 + + n iar prin D ,
derivata partiala
|| u
D u =
x1 x2 2 ...xnn
1

Fie este o multime deschisa si marginit a din IRn si u : IR o functie

data. Multimea K = {x , u(x) 6= 0} se numeste suportul functiei u.
Spunem ca functia u este cu suport compact daca K este o submultime
nchisa si marginita (deci compacta) a lui . D() (sau C0 ()) desemneaza
spatiul functiilor infinit diferentiabile care mpreun a cu toate derivatele lor au
suportul compact, inclus n , fiind o submultime deschis a si marginit
aa
lui IRn .
Un exemplu clasic de functie cu suport compact este functia : (a, a) IR

0, |x|
(x) = 1 unde a > > 0.
e x2 2 , |x| <
98

Pe D() se introduce o topologie prin definirea unei convergente. Spunem

ca sirul de functii (n )nIN din C0 () este convergent n sensul lui D() la
functia C0 () daca sunt ndeplinite conditiile
at supp(n )K, n IN ,
(i) Exista o multime compacta K astfel nc
(ii) lim D n (x) = D (x) uniform pe K pentru orice multiindice .
n

In acest fel, spatiul liniar C () devine un spatiu liniar topologic local

0
convex, fapt care ne permite definirea dualului.
Spunem ca functionala liniara T : C0 () IR este continu a daca

lim T (n ) = T ()
n

pentru orice sir (n ) convergent la n sensul topologiei lui D().

Multimea functionalelor liniare si continue pe D() se noteaza cu D0 ()
si se numeste spatiul distributiilor scalare definite pe . Acesta la randul sau
este spatiu liniar topologic.
Spunem ca sirul (Tn )nIN din D0 () converge la T D0 () si vom nota
Tn T daca
Tn () T (), D().
Astfel, cu topologia definita prin aceasta dualitate, D0 () devine la randul sau
un spatiu liniar topologic, local convex.
Elementele lui D0 () se numesc distributii pe .
Mentionam ca cel mai cunoscut exemplu de distributie este functia a
lui Dirac data prin

: C0 (a, a) IR, () = (0), C0 (a, a), a > 0.

Aceasta distributie este foarte departat a de conceptul clasic de functie. Insa

exista o clasa de distributii, numite si distributii generate, apropiate de notiunea
de functie. Z
Spunem ca functia f : IR este local integrabil
a dac
a |f (x)|dx este
K
un numar finit pentru orice submultime nchis
a K a lui .
Pornind de aici putem defini distributia F asociata cu f prin
Z
F : C0 () IR, F () = f (x)(x)dx, C0 ().

Daca suportul lui este K atunci

Z Z Z


|F ()| = f (x)(x)dx = f (x)(x)dx sup |(x)| |f (x)|dx < .

K xK K
 99

Distributia F se numeste distributie generat a de f . Ea se mai numeste si

distributie regulata sau de tip functie.
Avand n vedere modul cum se defineste distributia F prin intermediul lui
f pentru a simplifica lucrurile vom folosi aceeasi notatie (f ) pentru ambele
cantitati, semnificatia urmand sa rezulte din context. Daca f este o distributie
pe IRn si : IR este o functie continu a, atunci putem defini uf ca o
distributie prin
uf () = f (u), C0 ().

Exemple.

1 Functia scara H : [1, 1] IR

(
0, 1 x < 0
H(x) =
1, 0 x 1,

este local integrabila si genereaza distributia (notata tot cu H)

Z 1 Z 1
H() = H(x)(x)dx = (x)dx.
1 0

2 Distributia u pe (a, a), a > 0, unde u(x) = x iar este distributia lui
Dirac satisface

x() = (x) = (x)(0) = 0, C0 (a, a),

deci x este distributia nula.

Derivarea distributiilor este o extensie a derivarii functiilor. Prin definitie,

daca f este o distributie pe IRn iar un n-uplu de numere nenegative

D f () = (1)|| f (D ), C0 ().

Este imediat faptul ca daca o functie este de clasa C m atunci derivata sa

n sensul distributiilor de un anumit ordin || m coincide cu derivata sa
partiala de ordin luata n sens clasic.
Exista functii care nu sunt derivabile n sensul clasic dar care sunt de-
rivabile n sensul distributiilor, deci derivata n sensul distributiilor este o
generalizare efectiva a derivarii clasice.
Se numeste spatiu de distributii pe orice subspatiu liniar topologic X al
lui D0 () care este continuu inclus n D0 () (adica injectia X D0 () este
continua).
100

Dintre spatiile de distributie definite pe , spatiile Sobolev constituie clasa

cea mai importanta din punctul de vedere al aplicatiilor.
In continuare, definim aceste spatii si prezent am fara demonstratie cateva
proprietati pe care le vom utiliza.
Pentru k un num ar ntreg pozitiv, notam cu W k,p (), (1 p < ) spatiul
Sobolev definit prin

W k,p () = {u Lp (); D u Lp (), || k}

|| u
unde D = desemneaz
a derivata lui u n sensul distributiilor.
x1 1 x2 2 ...xnn
Se demonstreaza (vezi [1], [12]) ca W k,p () este spatiu Banach, cu norma
data prin
1/p

X


kD kLp () dac
a1p<
kukW k,p () = ||k




max kD kL () dac
a p = .
0||k

Notam cu W0k,p (), nchiderea lui D() W k,p () n raport cu topologia lui
W k,p ().
Daca p = 2, pentru spatiile W k,2 () (respectiv W0k,2 ()) folosim notatia
mai sugestiva H k () (respectiv H0k ()), despre care se arata ca sunt spatii
Hilbert cu produsul scalar dat de
XZ
(u, v) = Da u(x)D v(x)dx.

||k

restrictia sa u| se obtine simplu luand valorile lui u

Daca u C(),
pe frontiera. Acest lucru poate fi formalizat introducand un operator liniar
: C() C() numit si operator de urm a dat prin (u) = u| . Ne
intereseaza cum se defineste u| atunci cand u apartine unui spatiu Sobolev.
Acest lucru e lamurit de teorema care urmeaza.

Teorem a IRn este o multime deschis

a. Dac a si m
arginit
a cu frontier
a
de clas 1
a C atunci aplicatia
u u
este liniar a de la H 1 () la L2 () (u este urma lui u pe ;
a si continu
vezi [1], [12]). Dac u reprezint
a u C 1 (), a urma functiei u pe .
 101

Se arata, de asemenea, ca
( )
j u
H0k () = u H k (); = 0, j = 0, k 1 ,
j

j u
unde cu am notat derivata normala de ordin j pe orientat
a spre
j
interiorul domeniului .
In aceleasi conditii asupra domeniului are loc relatia
Z n
Z X
2 u 2 1
|u(x)| dx C x dx, u H0 (),
i=1 i

cunoscuta sub numele de inegalitatea lui Poincare.

Aceasta permite definirea normei pe H01 () numai cu ajutorul gradientului.
Incheiem acest paragraf cu cateva elemente referitoare la functii cu valori ntr-
un spatiu Banach.
Fie X un spatiu Banach real nzestrat cu norma kkX si fie [0, T ] un in-
terval fixat de pe axa reala. Notam cu Lp (0, T ; X) spatiul tuturor functiilor
masurabile y : [0, T ] X, asa nc
at
Z !1/p
T
kykLp (0,T ;X) = ky(t)kpX dt < ,
0

pentru 1 p < si

kykL (0,T ;X) = ess sup ky(t)kX .

t[0,T ]

Se arata ca acestea sunt spatii Banach.

D(0, T ) fiind spatiul functiilor reale infinit diferentiabile, cu suport com-
pact n [0, T ], notam cu D0 (0, T ; X) spatiul functiilor liniare si continue de la
D(0, T ) n X si vom numi un element y D0 (0, T ; X) distributia pe (0, T ) cu
valori n X.
dk y
Daca y D0 (0, T ; X), atunci derivata sa k D0 (0, T ; X) este definita
dt
prin formula
!
dy k dk ,
Dk y() = k () = (1)y D(0, T ).
dt dtk

Notam cu W k,p (0, T ; X) spatiul tuturor distributiilor cu valori n X,

y D0 (0, T ; X), cu derivatele (n sensul distributiilor) Dj y Lp (0, T ; X),
j = 0, k.
102

Cu C([a, b]; X), notam spatiul functiilor continue u : [a, b] X, nzestrat

cu norma
kukC([a,b];X)=sup{ku(t)k ; atb} .
X

Derivata functieiu u : [a, b] X n punctul t0 (a, b) se defineste prin

u(t0 + ) u(t0 ) ,
u0 (t0 ) = lim
0
unde limita este luata n sensul topologiei lui X, adica

0 u(t0 + ) u(t0 )

lim u (t0 ) = 0.
0
X

Daca t0 = a sau b, semnificatia derivatei este clara. C k ([a, b]; X) desem-

neaza spatiul functiilor u : [a, b] X derivabile pan
a la ordinul k inclusiv, cu

X
derivata de ordinul k, continu
a pe [a, b]. Spunem ca seria de functii ck (),
k=1
unde ck C([a,
b]; X) este uniform
convergent
a la functia c : [a, b] X daca
X
n

are loc lim ck (t) c(t) = 0 uniform n raport cu t. Se observa (ca
n
k=1 X

X
si n cazul functiilor reale) ca seria ck () este uniform convergent
a daca si
k=1
numai daca pentru orice > 0 exista N () astfel nc
at
p
X

ck (t) , p > m > N (), t [a, b].

k=m X

X
Este clar ca, daca seria de functii continue ck () este uniform convergent
a
k=1
la functia c(), atunci c C([a, b]; X).

10.3 Solutii slabe pentru ecuatia propag

arii c
aldurii
Fie IRn o multime deschis a si marginit
a cu frontiera , iar T > 0 fixat.
Facem notatiile: QT = (0, T ) si T = (0, T ). In acest cadru
consideram problema la limita

u
(3.1) u = f n QT
t
(3.2) u(x, 0) = u0 (x) n

(3.3) u=0 pe T ,
 103

unde f : QT IR si u0 : IR sunt functii date.

Introducem spatiul de functii
( )
2,1 u 2u u
C (QT ) = u, C(QT ), C(QT ), C((0, T ]) .
xi xi xj t

Functia u(, ) : QT IR se numeste solutie clasic a pentru problema (3.1)

(3.3) daca u C 2,1 (QT ) si u satisface ecuatia (3.1) pe QT si conditiile: initial
a
(3.2) si la limita (3.3). Pastram aceeasi terminologie de solutie clasica si n
cazul cand ne referim doar la solutia ecuatiei (3.1).
Intrucat demonstrarea existentei solutiei clasice pentru problema mixta
(3.1)-(3.3) este dificila, ne vom ocupa de un nou concept de solutie pentru
aceasta problema si anume conceptul de solutie slaba (sau generalizata).

Definitia 3.1. Fie f C([0, T ]; L2 ()) si u0 L2 (). Functia u : QT IR se

numeste solutie slab
a (sau generalizat
a) a problemei (3.1)-(3.3) daca ndepli-
neste urmatoarele conditii:

a) u C([0, T ]; L2 ()) C 1 ((0, T ]; L2 ()) C((0, T ]; H01 ())

b) Pentru orice H01 () si orice t (0, T ] are loc egalitatea

Z Z Z
u(x, t)
(3.4) (x)dx+ x u(x, t)(x)dx= f (x, t)(x)dx
t
c) u(x, 0) = u0 (x), a.p.t. x .
u
Am notat cu derivata functiei u : [0, T ] L2 (). Utilizand formula
t
lui Green rezulta cu usurinta faptul ca daca u C 2,1 (QT ) este solutie clasica
a problemei (3.1)-(3.3) atunci ea este si solutie slaba a acestei probleme. Pe
de alta parte, din conditia (b) rezulta, luand C0 (),

u(t)
u(t) = f (t), t (0, T ]
t
unde u(t) este considerat n sensul distributiilor pe .
Apoi, deoarece conditia la limita (3.3) este continut a n (a) (u(t) H01 (),
t [0, T ]) iar conditia initiala (3.2) este identic
a cu (c), rezulta ca Definitia
3.1 ofera o generalizare naturala a conceptului de solutie pentru problema
(3.1)-(3.3). Teorema care urmeaza da un rezultat de existent a si unicitate a
solutiei slabe pentru problema (3.1)-(3.3).
104

Teorema 3.1. Fie IRn o multime deschis a, m

arginita, cu frontiera
a C si 0<T . Fie f C ([0, T ]; L ()) si u0 L2 () functii date.
de clas 1 1 2

Atunci problema mixt a (3.1)-(3.3) admite o unic

a solutie slab
a. Mai mult,
2 1
u L (0, T ; H0 ()) si are loc egalitatea
Z t
1
ku(t)k2L2 () + ku(s)k2L2 () ds =
2 0
(3.5) Z tZ
1
= ku0 k2L2 () + f (x, s)u(x, s)dx ds, t [0, T ].
2 0

Dac a u0 H01 () atunci

a presupunem, n plus, c
u
u C([0, T ]; H01 ()) si L2 (0, T ; L2 ()).
t

Demonstratie. Unicitatea. S a presupunem ca u1 si u2 sunt doua solutii

slabe ale problemei (3.1)-(3.3). Atunci u := u1 u2 satisface o problema de
tipul (3.1)-(3.3), dar cu f = 0 si u0 = 0. T inand cont de egalitatea (3.4)
rezulta u(t) = 0, pentru orice t [0, T ], adica u1 = u2 .
Existenta. Pentru demonstrarea existentei vom folosi metoda lui Fourier de
separare a variabilelor. Vom construi efectiv solutia, ca suma unei serii Fourier
n L2 () n care luam ca baza hilbertiana sistemul ortonormat complet format
din vectorii proprii n H01 ai operatorului . Dupa cum se stie, exista n
L2 () un sistem ortonormat complet {k } si un sir de numere pozitive {k }
cu k astfel nc at
k

(3.6) k = k k n ; k = 0 pe .
Cautam solutia problemei (3.1)-(3.3) sub forma seriei Fourier

X
(3.7) u(x, t) = uk (t)k (t), t [0, T ], x .
k=1
Inlocuind formal functia u dat a de (3.7) n (3.4) si tin
and cont de conditia (c)
a Definitiei 3.1, precum si de (3.6), obtinem ecuatiile diferentiale ordinare
(
u0k (t) + k uk (t) = fk (t), t [0, T ], k = 1, 2, ...
(3.8)
uk (0) = uk0
unde fk (t) si uk0 sunt coeficientii Fourier ai lui f (t) si, respectiv, u0 , adica
Z
fk (t) = (f (t), k )L2 () := f (x, t)k (x)dx, t [0, T ]

Z
uk0 = (u0 , k )L2 () := u0 (x)k (x)dx.

 105

In continuare, vom nota cu (, ) produsul scalar din L2 () (deci vom omite

indicele pentru a simplifica scrierea).
Rezolvand problema Cauchy (3.8) obtinem
Z t
(3.9) uk (t) = ek t uk0 + ek (ts) fk (s)ds, t [0, T ].
0

Inlocuind aceasta expresie a lui uk n (3.7) obtinem

X Z t
(3.10) u(x, t) = ek t uk0 + ek (ts) fk (s)ds k (x).
k=1 0

Aratam ca functia u data de (3.10) este solutie slaba a problemei (3.1)-(3.3),

n care scop verificam conditiile Definitiei 3.1. Pentru a simplifica expunerea
vom face aceasta verificare n mai multe etape.

I. u C([0, T ] : L2 ()).
Identitatea lui Parseval
n+p
X n+p
X
(3.11) kuk (t)k k2L2 () = u2k (t), t [0, T ]
k=n k=n

X
ne sugereaza faptul ca este suficient sa demonstram ca seria u2k (t) este
k=1
uniform convergenta pe [0, T ]. Intr-adev
ar, din (3.11), rezulta n acest caz ca

X
seria de functii uk (t)k converge uniform pe intervalul [0, T ] cu valori n
k=1
L2 () adica, pentru orice > 0 exista N () astfel nc
at

n
X

u(t) uk (t)k < , t [0, T ], n N ().

k=1 L2 ()

De aici rezulta ca functia u : [0, T ] L2 () este continu

a, adica u
2
C([0, T ]; L ()).
Din (3.9) rezulta
Z t 2
u2k (t) = ek t (u0 , k ) + ek (ts) (f (s), k )ds
0
Z t Z t
2k (ts) 2
(3.12) 2 e2k t (u0 , k )2 + e ds (f (s), k ) ds
0 0
Z t
1
2e2k t (u0 , k )2 + (f (s), k )2 ds, t [0, T ].
k 0
106

Conform identitatii lui Parseval, avem

X
ku0 k2L2 () = (u0 , k )2
k=1

si

X
kf (s)k2L2 () = (f (s), k )2 , s [0, T ].
k=1

Convergenta ultimei serii este uniforma pe [0, T ] deoarece f C([0, T ]; L2 ())

implica continuitatea functiilor s (f (s), k ) si s kf (s)k2L2 () pe [0, T ].
Mai mult, rezulta ca si seria

X Z Z tX

1 t 1
(f (s), k )2 ds = (f (s), k )2 ds

k=1 k 0 0 k=1 k

X
este uniform convergent
a pe [0, T ], iar din (3.12) obtinem ca seria u2k (t)
k=1
a, adica u C([0, T ]; L2 ()).
este, de asemenea, uniform convergent

II. u C([0, T ]; H01 ()) L2 (0, T ; H01 ()).

k
Stim ca sistemul este ortonormat si complet n H01 (). T inand cont
k
k
de (3.7) si notand k := obtinem dezvoltarea n serie Fourier a lui u n
k
raport cu acest sistem

X
u(t) = k (t)k
k=1
unde Z t 2
k (ts)
k2 (t) = k ek t uk0 + e fk (s)ds
0
Z t
2k e2k t (uk0 )2 + 2 fk2 (s)ds, t [0, T ].
0
De aici rezulta (folosind din nou identitatea lui Parseval)
n+p 2
X n+p
X

k (t)k = k2 (t)

k=n H01 () k=n
n+p
X XZ t
n+p
2 k e2k t (uk0 )2 + 2 fk2 (s)ds, t [0, T ].
k=n k=n 0
 107

Aceasta relatie mpreuna cu inegalitatea

2k e2k t t1 e1 , t > 0,

X
X
implica convergenta uniforma a seriilor k2 (t) si k (t)k pe orice interval
k=1 k=1
[, T ] cu 0 < T.
Prin urmare, u C(([0, T ]; H01 ()). Apoi

X
X Z t
X
ku(t)k2H 1 () = k2 (t)
2 k e 2 k t k 2
(u0 ) + 2 fk2 (s)ds =
0
k=1 k=1 k=1 0
X Z t
= 2 k e2k t (uk0 )2 + 2 kf (s)k2L2 () ds, t [0, T ].
k=1 0

De aici rezulta
Z T
X Z T
ku(t)k2H 1 () dt (uk0 )2 + 2T kf (s)k2L2 () ds =
0 0 0
k=1
Z T
= ku0 k2L2 () + 2T kf (s)k2L2 () ds,
0

deci u L2 (0, T ; H01 ()).

III. u C 1 ((0, T ]; L2 ()).

Pentru a dovedi acest fapt folosim din nou relatia (3.7) si consideram seria
derivata X
v(t) = u0k (t)k , t (0, T ].
k=1
u
Este suficient sa demonstram ca v C((0, T ]; H01 ()) si (t) = v(t),
t
t (0, T ]. Din (3.9) se obtine prin derivare
Z t
u0k (t) = k ek t uk0 + fk (0)ek t + ek (ts) fk (s)ds, t [0, T ].
0

Deci, pentru t [0, T ],

n+p 2
X n+p
X
0
uk (t)k = (u0k (t))2

k=n L2 () k=n
n+p
X n+p
X Z t 2
1 f (s) ,
kf (, 0)k2L2 () +2 2k ek t (uk0 )2 + k ds.
k=n

k=n k 0 t L2 ()
108

f
Deoarece C([0, T ]; L2 ()) (din ipoteza) si exista o constant
a C > 0
t
astfel ncat 2k e2k t C, pentru orice k si orice t > 0, din evaluarea (3.13)

X
rezulta ca seria (u0k (t))2 este uniform convergent
a pe orice compact [, T ]
k=1
du
cu 0 < T , deci v C((0, T ]; L2 ()). In continuare, arat
am ca = v.
dt
Observam ca
2 2
u(t + ) u(t) X u (t + ) u (t)
k k 0
v(t) 2 = uk (t) , k =
L ()
k=1 2
L ()

X 2
uk (t + ) uk (t)
= u0k (t) , t (0, T ).
k=1

Folosind inegalitatea lui CauchySchwartz pe (t, t + ) (0, T ) obtinem

2 Z t+ 2
uk (t+)uk (t)
u0k (t) = 2 (u0k (s)u0k (t))ds
(3.14) t
Z t+
1 (u0k (s)u0k (t))2 ds.
t

Apoi, relatia (3.14) si identitatea lui Parseval

Z t+ X
Z t+
1 1
(u0k (s) u0k (t))2 ds = kv(s) v(t)k2L2 () ds
t k=1
t

conduc la
2 2
u(t+)u(t) X uk (t+)uk (t)

v(t)
2 = u0k (t) =
L () k=1
(3.15) Z t+
1
= kv(s)v(t)k2L2 () ds, t > 0.
t

Dar, v C((0, T ]; L2 ()) implica relatia

Z t+
1
lim kv(s) v(t)k2L2 () ds = 0, t > 0.
0 t

care, mpreuna cu (3.15), permite obtinerea relatiei

u(t + ) u(t)
lim = v(t), t (0, T ]
0
 109

du
adica = v.
dt
IV. Functia u verific
a relatia (3.4) si conditia (c).
Folosim relatiile

X
X
u(t) = uk (t)k , f (t) = fk (t)k ,
k=1 k=1
Z
X
(u(t), ) = x (x, t)(x)dx = uk (t)(k , ),
k=1
t (0, T ], H01 ()

si

X
(f (t), ) = fk (t)(k , ), t [0, T ], H01 ().
k=1
Deoarece
u(t) X
= u0k (t)k , t (0, T ]
t k=1

rezulta
Z X Z
u
(x, t)(x)dx = u0k (t) k (x)(x)dx =
t k=1

X Z
X
= k uk (t) k (x)(x)dx + (f (t), k )(, k ) =
k=1 k=1

X Z X
= uk (t) k (x)(x)dx + (f (t), k )(, k ) =
k=1 k=1
Z Z
= x u(x, t)(x)dx+ f (x, t)(x)dx, t (0, T ], H01 ()

care este tocmai relatia (3.4). Relatia (c) rezulta din inegalitatea

X
X
u0 = (u0 , k )k = uk0 k n L2 ().
k=1 k=1

V. Demonstrarea egalit atii (3.5).

Inmultind relatia (3.5) cu uk (t), obtinem

1 d 2
u (t) + k u2k (t) = fk (t)uk (t), t [0, T ], k = 1, 2, ...
2 dt k
110

care prin integrare pe [0, t] si sumare dupa k, conduce la

Z t
1X X
u2k (t) + k u2k (s)ds =
2 k=1 k=1 0
(3.16) Z t
1 X X
= (uk )2 + fk (s)uk (s)ds.
2 k=1 0 k=1 0

Acum egalitatea (3.5) rezulta cu usurint

a din (3.16) daca tinem cont de rela-
tiile urmatoare (deja demonstrate)

X
u2k (t) = ku(t)k2L2 () , t [0, T ],
k=1

X
k u2k (s) = ku(s)k2H 1 () , s (0, T ],
0
k=1

X
(uk0 )2 = ku0 k2L2 ()
k=1

si

X
(f (s), u(s)) = fk (s)uk (s), s [0, T ].
k=1
u
VI. Demonstrarea relatiilor u C([0, T ]; H01 ()) si L2 (0, T ; L2 ()) n
t
ipoteza u0 H01 ().
k
Deoarece sistemul {k } k = este ortonormat si complet n H01 (),
k

X
iar u0 = k uk0 k are loc identitatea lui Parseval
k=1

X
ku0 k2H 1 () = k (uk0 )2 .
0
k=1

X
Seria u(t) = a pe [0, T ] n H01 (), deci
k (t)k este uniform convergent
k=1
u C([0, T ]; H01 ()). Apoi, din (3.13) avem

du(t) 2 X X
= (u0k (t))2 2 2k e2k t (uk0 )2 +
dt 2
L () k=1 k=1

X Z
2 1 t 0 2
+kf (, 0)kL2 () + fk (s) ds,

k=1 k 0
 111

du
de unde rezulta L2 (0, T ; L2 ()) si, n plus,
dt
Z T 2 Z t
du f (s) 2

dt 2 dt ku0 k2H 1 () +
t 2
ds,
0 0 0
L () L ()

care ncheie demonstratia teoremei.

Din Teorema 3.1 se obtine cu usurint

a urmatorul rezultat de comportare
asimptotica.

Corolarul 3.1. Dac a u0 L2 (), atunci solutia slab

a u a problemei (3.1)-
(3.3) cu f 0 verific
a evaluarea

ku(t)kL2 () e1 t ku0 kL2 () , t 0

unde 1 este prima autovaloare a operatorului n H01 ().

Demonstratie. Deoarece f 0, din (3.10) rezulta

X
u(t) = ek t (u0 , k )k .
k=1

Apoi, identitatea lui Parseval si inegalitatea 0 < 1 2 conduc la

X
X
ku(t)k2L2 () = e2k t (u0 , k )2 e21 t (uk0 )2 =
k=1 k=1
= e21 t ku0 k2L2 () , t 0.

Ultima relatie implica, n particular, relatia ku(t)kL2 () 0.

t

Solutia fundamental
a a operatorului c
aldurii
La fel ca n cazul eliptic, vom pune n evident a o functie care joaca un rol
deosebit n demonstrarea existentei solutiei problemei Cauchy pentru ecuatia
caldurii n tot spatiul. Se numeste solutie fundamental a pentru operatorul

caldurii functia
t
1 2

ekxk /4t , t > 0
n
(2 t)
(3.17) E(x, t) =

x IRn

0, t 0.
112

Proprietatile acestei functii sunt reunite n teorema care urmeaza.

Teorema 3.2. Urm

atoarele afirmatii sunt adev
arate:
E
(i) E C (IRn (0, )) si x E = 0 n IRn (0, ),
t
(ii) E(x, t) > 0, (x, t) IRn (0, ),
Z
(iii) E(x, t)dx = 1, t > 0,
IRn

E
(iv) x E = 0 n D0 (IRn+1 ),
t
a n origine n IRn+1 .
unde 0 este distributia lui Dirac concentrat

Demonstratie. (i) Afirmatia E C (IRn (0, )) este evident

a. Apoi
!
E(x, t) kxk2 n
= x E(x, t) = E 2
, n IRn (0, ).
t 4t 2t

(ii) Avem
Z Z
1 2 2
E(x, t)dx = n e(x1 ++xn )/4t dx1 ...dxn =
IRn (2 t) IRn
n Z
Y n Z
1 x2i /4t 1 Y 2
= e dxi = n ey dy = 1.
n
(2 t) i=1 ( ) i=1

Am
Z f
acut schimbarea de variabil
a xi = 2y t si am folosit rezultatul cunos-
2
cut ey dy = .

Afirmatia (iii) este evident
a, tin
and cont de forma lui E. Ultima afirmatie
justifica denumirea de solutie fundamentala a functiei E.

Pentru demonstratie se poate consulta [42].

10.4 Principii de maxim pentru operatorul c

aldurii
Fie IRn o multime deschis a si marginit
a cu frontiera . Fie QT =
(0, T ), T = (0, T ) si BT = ( {0}) ([0, T )), unde T > 0 este
fixat.
 113

Teorema 4.1. (Principiul de maxim) Fie u C([0, T ]) astfel nc at u este

de clas 2
a C n raport cu cu x si de clas 1
a C n raport cu t pe (0, T ).
Dac a

u
(4.1) (x, t) u(x, t) 0, (x, t) QT
t
atunci

(4.2) max u = max u.

QT BT

Demonstratie. Deoarece este un domeniu marginit, rezulta ca QT este o

multime compacta, iar functia u fiind continu a pe QT si atinge marginile pe

aceasta multime. In acest fel se justifica existenta primului termen al egalitatii
(4.2). Fie > 0 si v (x, t) = u(x, t) t. Din (4.1) rezulta

v u
(4.3) v = u < 0 pe QT .
t t

Presupunem ca maximul lui v este atins n (x0 , t0 ), x0 , 0 < t0 T

v
(deci n QT \BT ). Atunci v (x0 , t0 ) 0 si (x0 , t0 ) 0 (sau 0, daca
t
t < T ).
v
De aici rezulta, (x0 , t0 ) v (x0 , t0 ) 0 care contrazice relatia (4.3).
t
Aceasta implica max v = max v . Astfel
QT BT

max u = max (v + t) max v + T =

QT QT QT

= max v + T max u + T,
BT BT

deoarece v u. Dar > 0 fiind arbitrar, ultima relatie implica (4.2).

u
Din Teorema 4.1 rezulta ca daca u este solutie clasica a ecuatiei u = 0
t
pe QT , atunci maximul si minimul functiei u pe QT sunt atinse si pe multimea
BT .
Utilizand Teorema 4.1 putem demonstra urmatorul rezultat de dependent a
a solutiei clasice a problemei (3.1)-(3.3) n raport cu datele.
114

Corolarul 4.1. Fie f C(QT ) si u0 C(). Atunci problema mixt a (3.1)-

(3.3) are cel mult o solutie clasic
a. In plus, aceasta (dac
a exist
a!) verific
a
inegalitatea

min min u0 , 0 + t min f u(x, t)
QT
(4.4)
max max u0 , 0 + t max f, (x, t) QT .
QT

Demonstratie. Presupunem ca u1 si u2 sunt solutii clasice pentru problema

(3.1)-(3.3). Rezulta ca v := u1 u2 verific
a problema (3.1)-(3.3) cu datele
nule, iar din Teorema 4.1 obtinem

max v = min v = 0,
QT QT

adica u1 u2 . Pentru demonstrarea inegalitatii (4.4) consideram functia

w = u M t, unde M = max f.
QT
Aceasta satisface sistemul


w

w 0 n QT
t

w(x, 0) = u0 (x) n

w = M t pe T ,

iar din principiul de maxim rezulta

max w = max max u0 , 0
QT

care implica

(4.5) u(x, t) max{max u0 , 0} + M t, (x, t) QT .

Trecand (n (1)-(3)) f n f , u0 n u0 , u n u si aplicand principiul de

maxim, obtinem (cf. (4.5)) relatia

(4.6) u(x, t) min min u0 , 0 + mt, (x, t) QT ,

unde m = min f. Din (4.5) si (4.6) obtinem (4.4).

QT
 115

Din (4.4) rezulta dependenta continu

a a solutiei clasice de datele u0 si f .
Mai exact, u satisface relatia

max |u| max |u0 | + T max |f |.

QT QT

Un rezultat asemanator celui prezentat n Corolarul 4.1 are loc si pentru

solutiile slabe ale problemei mixte. Pentru aceasta, precum si pentru alte rezul-
tate semnificative privind principiul de maxim (cazul parabolic) recomandam
lucrarile [39], [42]. In continuare vom prezenta un principiu de maxim pentru
cazul = IRn .

a u C(IRn [0, T ]) C 2,1 (IRn (0, T ]), u m

Teorema 4.2. Dac arginit
a si

u
(x, t) u(x, t) 0, n IRn (0, T ]
t
atunci
sup u(x, t) = sup u(x, 0).
IRn [0,T ] IRn

Demonstratie. Fie M = sup u(x, t) si N = sup u(x, 0). Evident M N.

IRn [0,T ] IRn
Fie > 0 si v functia definita prin

v (x, t) = u(x, t) (2nt + kxk2 ).

Se observa ca
v
v 0, n IRn (0, T ].
t
Sa presupunem, prin absurd, ca M > N. Pentru kxk2 1 (M N ) si
t (0, T ] avem v (x, t) M (1 (M N )) = N si v (x, 0) = u(x, 0)
kxk2 N.
In Qe T = {(x, t) : kxk2 1 (M N ), t [0, T ]} putem aplica Teorema
4.1 si obtinem
v (x, t) N, (x, t) IRn [0, T ].
De aici rezulta

u(x, t) N + (2nt + kxk2 ), (x, t) IRn (0, T ).

Daca fixam perechea (x, t) si facem pe sa tinda la zero n inegalitatea de mai

sus, obtinem u(x, t) N care implica M N , de unde M = N.
116

Teorema 4.2 poate fi utilizata pentru demonstrarea unicitatii solutiei mar-

ginite a problemei Cauchy pentru ecuatia caldurii n tot spatiul. Aceasta
problema are forma

u
(4.7) (x, t) u(x, t) = f (x, t), x IRn , t (0, T )
t
(4.8) u(x, 0) = g(x), x IRn .

Spunem ca functia u C 2,1 (IRn (0, T ))C(IRn [0, T ]) este solutie clasic a
a problemei Cauchy (4.7)(4.8) daca verific a ecuatia (4.7) si conditia initial
a
(4.8). Are loc urmatorul rezultat

Teorema 4.3. Problema Cauchy (4.7)-(4.8) admite cel mult o solutie clasic
a
m a n IRn (0, T ).
arginit

Demonstratie. Presupunand ca u1 si u2 sunt solutii clasice marginite n

IRn (0, T ), u := u1 u2 este functie marginit
a si verific
a relatiile (4.7) si (4.8)
cu f = g = 0. Aplicand Teorema 4.2 rezulta ca u 0, deci u1 = u2 .
Capitolul 11

Ecuatii hiperbolice

11.1 Probleme la limita pentru ecuatii

de tip hiperbolic
Daca ecuatiile cu derivate partiale de tip parabolic descriu fenomenele de trans-
fer, cum ar fi transferul de substante n procesele de difuzie, cele hiperbolice
se ntalnesc frecvent la descrierea fenomenelor ondulatorii. Prezent am n con-
tinuare forma generala a ecuatiei hiperbolice, de care ne ocupam n acest
capitol.
Fie IRn o multime deschis a. Ecuatia

2u
(x, t) u(x, t) = 0, (x, t) (0, )
t2
este cunoscuta sub numele de ecuatia undelor, deoarece ea descrie miscarea
coardei vibrante (n = 1), vibratiile unei membrane elastice (n = 2) sau a
solidului elastic (n = 3).
Daca facem notatiile: QT = (0, T ) (T > 0, fixat), T = (0, T ),
atunci problema mixta pentru ecuatia undelor cu conditiile la limita de tip
Dirichlet, omogene, are forma

2u
(1.1) (x, t) u(x, t) = f (x, t), (x, t) QT
t2
u
(1.2) u(x, 0) = u0 (x), (x, 0) = u1 (x), x ,
t
(1.3) u(x, t) = 0, pe T ,

117
118

unde f : QT IR, u0 : IR si u1 : IR sunt functii date. In locul

conditiei Dirichlet omogene (1.3) se poae considera o conditie de tip Neumann
u
(1.3)0 (x, t) = g(x, t) n T

sau o conditie de tip mixt (Robin)
u
(1.3)00 (x, t) + u(x, t) = h(x, t) n T ,

unde 0 iar g, h : T IR sunt functii date.
Spunem ca functia u : QT IR este solutie clasic a pentru (1.1)-(1.3) daca
u
u C 2 (QT ) C(QT ), C(QT ) si verific a (n sens clasic) ecuatia (1.1)
t
mpreuna cu conditiile initiale (1.2) si la limita (1.3).
In acest capitol ne vom ocupa de existenta unei solutii clasice pentru e-
cuatia undei doar pentru problema Cauchy n cazul = IRn . Trecem acum la
prezentarea unui model matematic descris cu ajutorul unei ecuatii hiperbolice.
Prin simplitate si aparitia frecvent a n multe ramuri ale fizicii matematice,
ecuatia coardei vibrante constituie un exemplu clasic n teoria ecuatiilor cu
derivate partiale.

Ecuatia coardei vibrante. Sa consideram (Fig. 1.1) o coarda flexibila de

lungime `, fixata la capete, care n pozitie de echilibru ia forma unui seg-
ment de dreapta. Presupunem ca la momentul t = 0 coarda este scoasa din
pozitia de echilibru, care coincide cu directia axei Ox si ncepe sa vibreze.

Fig.1.1.

Notam cu u(x, t) amplitudinea (abaterea corzii de la pozitia de echilibru)

n punctul x si la momentul t. Ne propunem sa obtinem ecuatia satisfacut a
de u, ca functie de x si t.
 119

Cu alte cuvinte, daca u(x, t) este deplasarea vertical a a punctului de pe

coarda aflat la distanta x de origine la momentul t, atunci care este ecuatia
cu derivate partiale satisfacuta de u(x, t)? Pentru a simplifica rationamentul
facem urmatoarele ipoteze:

1. Presupunem ca deplasarile corzii se afla n acelasi plan (xOu), iar

directia deplasarii este perpendiculara pe axa Ox; atunci fenomenul poate fi
descris printr-o singura functie u(x, t), care caracterizeaza deplasarea vertical
a
a corzii.

2. Coarda este flexibila si elastica, adica tensiunile care apar n coarda

sunt orientate totdeauna dupa tangentele la profilul ei instantaneu si coarda
nu se opune la flexiune.

3. Nu exista elongatii ale nici unui segment al corzii, deci dupa legea lui
Hooke, marimea tensiunii T (x, t) este constant a, |T (x, t)| = T0 , x (0, `),
t > 0.

4. Fortele exterioare, precum rezistenta aerului si greutatea corzii sunt

neglijabile.

u
5. Panta n fiecare punct al corzii (deplasate) este neglijabila, prin
x
urmare amplitudinea u este mica n raport cu lungimea corzii.
Alegem n mod arbitrar un arc M1 M2 de pe coarda n care punctele M1 si
M2 au coordonatele (x, u) si, respectiv, (x + x, u + u) (Fig. 1.2).

Fig. 1.2.
120

Notam cu T1 si T2 tensiunile n M1 si, respectiv, M2 care, dupa cum am

_
specificat n ipoteza 2, actioneaz
a pe directiile tangentelor la arcul M1 M2 n
cele doua puncte.
_
Notam cu s lungimea arcului M1 M2 si (x) densitatea liniara de masa a
corzii. Deoarece fiecare punct al corzii se misc
a doar pe directia perpendiculara
pe axa Ox, rezulta ca componentele orizontale ale tensiunilor T1 si T2 sunt
egale. Deci
T1 cos 1 + T2 cos 2 = 0
sau
T1 cos 1 = T2 cos 2 = T0 = constant,
unde am notat Ti = |Ti |, i = 1, 2.
Componenta vertical a a fortei de tensiune ce actioneaz
a asupra elementului
de arc s este
T1 sin 1 + T2 sin 2 =

u(x, t) u(x + x, t)
= T0 (tg 1 + tg 2 ) = T0 + .
x x

Din legea a doua a lui Newton rezulta ca (pentru echilibru) suma fortelor
ce actioneaza asupra elementului de arc s trebuie sa fie nul
a. Deci

u(x + x, t) u(x, t) 2u
T0 = (x)s 2 (
x, t)
x x t
unde x este abscisa centrului de masa a lui s. Deoarece s = x, mp
artind
ambii membri ai egalitatii de mai sus cu s si trecand la limita cu x 0
obtinem

2 u(x, t) 2 (x, t)
(1.4) T0 = (x)
x2 t2
Daca asupra corzii actioneaz
a o fort
a externa de densitate f0 (x, t), atunci
ecuatia (4) devine

2 u(x, t) 2 u(x, t)
(1.5) 2 (x) T0 = f0 (x, t), x (0, `), t > 0.
t2 x2
Daca presupunem ca (x) = constant, atunci ecuatia (1.5) capat
a forma

2 u(x, t) 2 u(x, t)
(1.6) 2
2 = f (x, t) n (0, `)(0, ),
t x2
 121

unde 2 = T0 1 , f = f0 1 .
Deoarece extremitatile corzii sunt fixate, ecuatiei (1.6) i se asociaza condi-
tiile la limita de tip Dirichlet

(1.7) u(0, t) = u(`, t) = 0, t 0.

In afara de acestea, se dau conditiile initiale, adica forma si viteza corzii
la momentul intial
u
(1.8) u(x, 0) = u0 (x), (x, 0) = u1 (x), x (0, `).
t
adica profilul corzii si viteza punctelor sale la momentul initial.

11.2 Solutii slabe pentru ecuatia undei

Determinarea solutiei clasice pentru problema mixta (1)-(3) fiind o operatie
dificila, vom introduce (analog cazului parabolic) conceptul de solutie slaba
(sau generalizata) pentru aceasta problema.

Definitia 2.1. Fie o multime deschis a si marginit

a cu frontiera de clasa
C , T > 0, iar f L (0, T ; L ()) = L (QT ), u0 H01 () si u1 L2 ()
1 2 2 2

functii date. Functia u : QT IR se numeste solutie slab

a (sau generalizat
a)
a problemei (1.1)-(1.3) daca satisface urmatoarele conditii:

a) u C 1 ([0, T ]; L2 ()) C([0, T ]; H01 ())

Z
u
b) Pentru orice H01 () aplicatia t (x, t)(x)dx este absolut
t
continua pe [0, T ] si, n plus,
Z Z
d u
(x, t)(x)dx + x (x, t) (x)dx =
dt t
Z
= f (x, t)(x)dx, a.p.t. t [0, T ],

u
c) u(x, 0) = u0 (x), (x, 0) = u1 (x), ap.t. x .
t
Sa observam faptul ca n conditia (a) este ncorporata si conditia la limita
(1.3).
Ca si n cazul parabolic, utilizand prima formul a a lui Green se dovedeste
ca orice solutie clasica pentru problema (1.1)-(1.3) este si solutie slaba.
122

Prezentam acum teorema de existent

a si unicitate a solutiei slabe.

Teorema 2.1. Fie f : L2 (), u0 H01 () si u1 L2 (). Atunci problema

mixt
a (1.1)-(1.3) admite o unic
a solutie slab
a care, n plus, verific
a evaluarea
Z 2 Z
u
(x, t) dx + kx u(x, t)k2 dx

t
(2.1) Z tZ
C ku0 k2H 1 () + ku1 k2L2 () + f 2 (x, s)dx ds , t [0, T ],
0 0

unde C este o constant a care nu depinde de f, u0 si u1 .

Daca f 0, atunci solutia u exist
a pe toat
a axa reala si, n plus, satisface
legea conserv
arii energiei
Z
(2.2) |ut (x, t)|2 + kx u(x, t)k2 dx = constant, t IR.

Demonstratie. Unicitatea. Presupunem ca u1 si u2 sunt doua solutii slabe

ale problemei (1.1)-(1.3). Deoarece u := u1 u2 verific
a problema pentru f =
u0 = u1 = 0, inegalitatea (2.1) implica ut = 0 si u = 0, adica u constant
n QT . Dar, u fiind nula pe T (conditia (1.3)), rezulta u 0 n QT , adica
u1 = u2 .
Existenta. Vom demonstra existenta solutiei construind-o efectiv, prin
metoda separarii variabilelor.
Fie {k } L2 () sistemul ortonormat complet constituit din functiile
proprii ale laplaceanului corespunzatoare valorilor proprii k IR+ , k
k
(
k = k k n
(2.3)
k = 0 pe .

Incepem prin a cauta solutia problemei sub forma seriei Fourier

X
u(x, t) = uk (t)k (x), (x, t) (0, T ).
k=1

Introducand aceasta expresie n ecuatia undelor si tin and cont de (2.3), gasim
urmatorul sir de ecuatii diferentiale cu conditii initiale (k IN )

00
uk (t) + k uk (t) = fk (t), t>0
(2.4) k u (0) = uk0

u0 (0) =
k uk1
 123

unde fk , uk0 , uk1 sunt coeficientii Fourier ai lui f , u0 si, respectiv, u1 n raport
cu baza {k }, adica:
Z
fk (t) = (f (t), k )L2 () := f (x, t)k (x)dx, t (0, T ),

Z
uk0 = (u0 , k )L2 () := u0 (x)k (x)dx,

Z
uk1 = (u1 , k )L2 () := u1 (x)k (x)dx.

Integrand ecuatiile diferentiale de ordinul al doilea cu coeficienti constanti

neomogene (2.4) si luand n consideratie conditiile initiale asociate, gasim:

uk p
uk (t) = uk0 cos k t + 1 sin k t+
k
(2.5) Z t
1 p
+ fk (s) sin k (t s)ds,
k 0
de unde


X uk p
u(x, t) = uk0 cos k t + 1 sin k t+
k=1
k
(2.6)
Z t p
1
+ fk (s) sin k (t s)ds k (x), t > 0, x .
k 0

Demonstram ca functia u data de (2.6) satisface conditiile Definitiei 2.1, prin

urmare este solutie slaba a problemei (1.1)-(1.3). La fel ca n cazul parabolic,
vom face demonstratia n mai multe etape

I. u C([0, T ]; H01 ()).

k
Facem notatia k = si reamintim ca sistemul {k } este ortonormat si
k
complet n H01 (). Astfel
p
X
u(t) = k uk (t)k
k=1

si pentru a demonstra ca u C([0, T ]; H01 ()) este suficient sa arat

am ca seria

X
k u2k (t) = ku(t)k2H 1 ()
0
k=1
124

este uniform convergent a pe intervalul [0, T ].

In acest sens reamintim ca u0 H 1 (), prin urmare,
0

X p
X
u0 = (u0 , k )H 1 () k = k uk0 k
0
k=1 k=1

de unde

X
ku0 k2H 1 () = k (uk0 )2 .
0
k=1

In mod asemanator avem

X
ku1 k2L2 () = (uk1 )2
k=1

si din inegalitatea CauchySchwartz,

Z t
X p
2
Z t
X
fk (s) sin k (t s)ds T
fk2 (s)ds =
k=1 0 k=1 0
Z t
=T kf (s)k2L2 () ds, t [0, T ].
0

X
Rezulta ca seria k u2k (t) este majorata de seria
k=1
Z T !!
X
C k (uk0 )2 + (uk1 )2 +T fk2 (s)ds =
k=1 0
Z TZ !
=C ku0 k2H 1 () + ku1 k2L2 () + 2
f (x, s)ds dx .
0 0

X
Rezulta ca seria k u2k (t) este uniform convergent
a si u C([0, T ]l; H01 ()).
k=1
Mai mult, u satisface evaluarea
Z TZ !
ku(t)k2H 1 () C ku0 k2H 1 () + ku1 k2L2 () + 2
f (x, s)ds dx ,
0 0
(2.7) 0

t [0, T ].

II. u C 1 ([0, T ]; L2 ()).

 125

Pentru aceasta aratam ca seria derivat

a
p
u X X p
= u0k (t)k = k uk0 sin k t+
t k=1 k=1
Z t p

+uk1 cos k t + fk (s) cos k (t s)ds k
0

este uniform convergenta pe [0, T ].

X
Acest lucru este adevarat deoarece seria (u0k (t))2 este majorata de seria
k=1

X Z t
C k (uk0 )2 + (uk1 )2 +T fk2 (s)ds
k=1 0

care este uniform convergenta pe [0, T ] catre

Z tZ
C ku0 k2H 1 () + ku1 k2L2 () + T f 2 (x, s)ds dx .
0 0

Rezulta de aici ca u C 1 ([0, T ]; L2 ()) si

Z Z
u(t) 2 t

t 2
C ku0 k2H 1 () + ku1 k2L2 () + T f 2 (x, s)ds dx ,
0
(2.8) L () 0

t [0, T ].

Din (2.7) si (2.8) rezulta (2.1).

Conditia (c) din definitie rezulta din dezvolt
arile

X
X
u(x, 0) = uk (0)k (x) = uk0 k (x) = u0 (x)
k=1 k=1

si

X
X
ut (x, 0) = u0k (0)k (x) = uk1 k (x) = u1 (x).
k=1 k=1

III. Verificarea conditiei (b) din definitie.

Pentru aceasta, demonstram ca pentru H01 (), functia
Z
u(x, t
(2.9) (t) := (x)dx
t

este absolut continua. In acest scop demonstram urmatorul rezultat auxiliar.

126

Lema 2.1. Fie {gk (t)} un sir de functii absolut continue pe [0, T ] astfel nc
at

X
seria gk este convergent
a pe [0, T ] si
k=1

X
gk (t) = g(t), t [0, T ].
k=1

Presupunem, n plus, c a h L1 (0, T ) astfel nc

a exist at

X
(2.10) g 0 (t) h(t), a.p.t. t (0, T ).
k
k=1

Atunci functia g este absolut continu

a pe [0, T ] si

X
(2.11) g 0 (t) = gk0 (t), a.p.t. t (0, T ).
k=1

Demonstratie. Din relatia (2.10), teorema convergentei dominate a lui

Lebesgue si faptul ca derivata unei functii absolut continue este n L1 , re-

X
zulta ca seria gk0 (t) este absolut convergent
a a.p.t. t [0, T ] la o functie
k=1
din L1 si
Z tX

! Z t
X
(2.12) gk0 (s) ds = gk0 (s)ds = g(t) g(0), t [0, T ].
0 k=1 k=1 0

Din relatia (2.12), rezulta ca g este absolut continu

a pe [0, T ] si derivata sa
g 0 este data de (2.11).

Aplicam acum Lema 2.1 functiei data prin relatia (2.9). Avem

X
(t) = u0k (t)(k , ) =
k=1

X Z t p

= k uk0 k
sin k t+u1 cos k t + fk (s) cos k (ts)ds (k , ),
k=1 0

de unde rezulta

X
X
X
0 (t) = u00k (t)(k , ) = fk (t)(k , ) k uk (t)(k , ).
k=1 k=1 k=1
 127

Folosind inegalitatea lui CauchySchwartz, obtinem

!1/2 !1/2
X X X
2 2
fk (t)(k , ) fk (t) (k , ) = kf (t)kL2 () kkL2 () ,

k=1 k=1 k=1

si
X X

k uk (t)(k , ) k uk (t)(k , )H 1 ()
0
k=1 k=1
!1/2
X
k u2k (t) kkH 1 () kkH 1 () ku(t)kH 1 () .
0 0 0
k=1

Din Lema 2.1 rezulta ca functia este absolut continu

a si derivata sa este

X
X
0 (t) = fk (t)(k , ) k uk (t)(k , ),
k=1 k=1

prin urmare
Z X X
d u(x, t)
(x)dx = (f (t), k )(k , ) uk (t)(k , ) =
dt t k=1 k=1
Z Z
= f (x, t)(x)dx x u(x, t)(x)dx, a.p.t. t [0, T ].

IV. Daca f 0 atunci u este definita pe IR si verific a relatia (2.2). Din

ecuatiile
u00k (t) + k uk (t) = 0, t > 0, k IN
prin nmultire cu uk si integrare pe [0, t] rezulta

1 0 1
(uk (t))2 + k u2k (t) = (uk1 )2 + k (uk0 )2 , t 0, k = 1, 2, ...
2 2
Sumand aceste relatii si tinand cont de identitatea lui Parseval se obtine
1 1
kut (t)k2L2 () + ku(t)k2H 1 () = ku1 k2L2 () + ku0 k2H 1 () , t 0,
2 0 2 0

adica (2.2).
Aceasta relatie poate fi interpretata ca o lege de conservare exprimand
faptul ca energia sistemului ramane constant a n timp. De asemenea, n acest
caz, u se poate extinde pe semiaxa negativa prin relatia u(x, t) = u(x, t),
t 0, ramanand solutie a problemei (1.1)-(1.3) pe IR.
128

Exemplu. Vom considera n acest exemplu misc arile unei corzi elastice de
lungime ` fixata la ambele capete, asupra careia actioneaz
a o fort
a f.
Am vazut ca modelul matematic pentru aceasta problema este dat de
sistemul

2u 2
2 u
(2.13) = f (x, t), x (0, `), t > 0,
t2 x2
u
(2.14) u(x, 0) = u0 (x), (x, 0) = u1 (x), x (0, `),
t
(2.15) u(0, t) = u(`, t) = 0, t0

unde 2 este o constant a ce masoar

a proprietati fizice ale corzii, iar u0 si u1
reprezinta pozitia si, respectiv, viteza initial
a a corzii. Pentru determinarea
solutiei slabe, folosim metoda separarii variabilelor, n care scop avem nevoie
de valorile si functiile proprii pentru problema

00 (x) = (x), x (0, `); (0) = (`) = 0.

Dupa cum am vazut n Teorema 4.3, Cap.9, aceasta problema are o infini-
tate numarabila de valori proprii si functii proprii date prin
2 r
k 2 k
k = , k (x) = sin x, x (0, `), k = 1, 2, ...
` ` `

Prin urmare, conform Teoremei 2.1, solutia problemei (2.13)(2.15) este data
de functia

X
k k k
(2.16) u(x, t) = ak cos t + bk sin t + ck (t) sin x,
k=1
` ` `

unde Z `
2 k
ak = u0 (x) sin x dx,
` 0 `
Z `
2 k
bk = u1 (x) sin x dx,
k 0 `
Z t
1 k
ck (t) = fk (s) sin (t s)ds
k 0 `
Z
2 ` k
fk (s) = f (x, ) sin x dx,
` 0 `
 129

pentru k = 1, 2, ...
Daca f = 0, solutia u data prin formula (2.16) capat
a forma

X
k k k
(2.17) u(x, t) = ak cos t + bk sin t sin x
k=1
` ` `

si reprezinta vibratiile libere ale corzii elastice cu capetele fixate. Aceasta

formula are o interpretare interesant a pentru instrumentele muzicale cu corzi.
La instrumentele cu percutie (de exemplu, pianul), vibratia este provocata
printr-o lovitura care se da corzii (deci coarda nu are deplasare initial
a, u0 0,
ci doar viteza initiala), iar la cele cu coarde ciupite (de exemplu, harpa),
vibratiile sunt produse de o deviere initial a (deci u1 0).
Termenii seriei,

k k k
uk (t, x) = ak cos t + bk sin t sin x
` ` `
descriu miscarile simple ale corzii numite si oscilatii proprii. Aceste oscilatii au
2`
perioadele Tk = si sunt independente de x, deci aceeasi perioada pentru
k q

toate punctele corzii, iar amplitudinea a2k + b2k sin x, proprie fiecarui
`
punct al corzii.

Cea mai mare amplitudine o au punctele pentru care sin x = 1.
`
Aceste puncte pot fi determinate usor pe coarda pentru diverse valori ale lui k.
Vibratiile corzii provoaca vibratii ale aerului care sunt percepute ca sunete. In-
tensitatea sunetului este caracterizata de amplitudinea (sau energia) vibratiei,
iar naltimea sunetului (sau tonul) este caracterizata de perioada vibratiei.
Tonul fundamental este dat de prima oscilatie (k = 1), iar celelalte oscilatii
proprii reprezinta armonice ale tonului fundamental.
O discutie mai detaliata a acestor chestiuni se gaseste n [46].

11.3 Propagarea undelor n spatiu.

Problema Cauchy
In acest paragraf vom analiza una din problemele importante asociate ecuatiei
undelor si anume Problema Cauchy. Aceasta consta n determinarea functiei
u care verifica ecuatia

2u
(3.1) u = 0 n IRn (0, )
t2
130

cu conditiile initiale

u
(3.2) u(x, 0) = u0 (x), (x, 0) = u1 (x), x IRn
t
unde u0 : IRn IR si u1 : IRn IR sunt functii date. Aceasta ecuatie are
o importanta fundamentala n teoria propagarii sunetului, a undelor electro-
magnetice si n alte domenii ale fizicii.
Functia u : IRn (0, ) IR se numeste solutie clasic a pentru proble-
2 n
ma Cauchy (3.1)-(3.2) daca u C (IR (0, )) si verific a problema (3.1)
mpreuna cu conditiile initiale (3.2).
Intrucat operatorul undelor este invariant la inversarea timpului
t2
(x, t) (x, t), este suficient sa consideram solutia problemei Cauchy n
semispatiul t > 0, rezultate similare putand fi obtinute pentru t < 0 prin
nlocuirea lui t cu t.
Pentru aplicatiile sale fizice prezint
a interes considerarea ecuatiei mai gen-
erale
2u
2 u = 0, 2 = constant
t2
care poate fi adusa la forma (3.1) prin modificarea unitatii de timp, t0 = t.
In finalul paragrafului vom arata ca daca n locul ecuatiei (3.1) se considera
ecuatia neomogena

2u
(3.1)0 u = f n IRn (0, )
t2
unde f : IRn (0, ) este o functie data, problema rezultata nu difera esential
de problema (3.1)-(3.2). Mai exact, folosind principiul superpozitiei, solutia
noii probleme Cauchy (3.1)0 -(3.2) se scrie ca suma solutiilor a doua probleme
Cauchy de tipul (3.1)-(3.2).
Desi noi ne ocupam n special de cazurile particulare n = 1, n = 2 si
n = 3, o serie de rezultate vor fi demonstrate pentru cazul general. Intruc at
pentru n > 1 nu avem o formul a simpla de reprezentare a solutiei problemei
(3.1)-(3.2), demonstrarea existentei si unicitatii nu este un lucru banal. Pentru
nceput vom demonstra unicitatea solutiei clasice.
Metoda folosita este cunoscuta sub numele de metoda energetica deoarece
expresiile ce intra n joc pot fi interpretate ca energii ale undei. Apoi vom
scrie solutiile problemei pentru n = 2 si n = 3 si vom stabili prin calcul direct
ca acestea verifica ecuatia (3.1) si conditiile initiale (3.2). Cazul n = 1, fiind
mai simplu, va fi tratat separat. In acest fel vom demonstra existenta solutiei.
 131

Fie (x0 , t0 ) = (x01 , ..., x0n , t0 ) un punct fixat din IRn+1 . Ecuatia

(x1 x01 )2 + + (xn x0n )2 (t t0 )2 = 0

descrie o suprafata conica cu varful n (x0 , t0 ), cu axa paralela cu Ot si cu

generatoarea facand un unghi de 45 cu axa Ot. Partea superioara, adica
partea pentru care t t0 se numeste conul ascendent cu varful n punctul
(x0 , t0 ), iar partea inferioara, adica partea pentru care t t0 se numeste conul
descendent cu varful n (x0 , t0 ).
Sa consideram acum conul descendent cu varful (x0 , t0 ) IRn+1 . Suprafata
si interiorul acestui con sunt date prin inegalitatile

(3.3) (x1 x01 )2 + + (xn x0n )2 (t t0 )2 0, t t0 .

Fie T, 0 T t0 , un numar fixat. Atunci planul t = T , din IRn+1 , taie

a (n IRn ) de centru x0
conul descendent cu varful n (x0 , t0 ) dupa bila nchis
si raza t0 T (vezi Fig. 3.1)
2

(3.4) B(x0 , t0 T ) = {x : x x0 (t0 T )2 }

Fig. 3.1

Vom demonstra acum o relatie satisfacut a de solutia ecuatiei undelor cunos-

cuta sub numele de inegalitatea energiei si care se dovedeste utila n demon-
strarea unicitatii solutiei problemei Cauchy(3.1)-(3.2).

Teorema 3.1. (inegalitatea energiei) Fie (x0 , t0 ) un punct fixat n IRn+1 cu

t0 > 0 si fie D IRn+1 domeniul conic m arginit de conul (3.3) cu v arful
132

n (x0 , t0 ) si de planul t = 0. Presupunem ca functia u C 2 (D) satisface

ecuatia undelor n D. Atunci, pentru orice T , 0 T t0 , are loc inegalitatea
Z 2 ! Z 2 !
2 u 2 u
(3.5) kx uk + dx kx uk + dx
BT t |t=T B0 t |t=0

unde cu B am notat bila nchis a B(x0 , t0 ) (vezi (3.4)) cu centrul n x0 si

0 n
de raz
a t , n spatiul IR la momentul t = .

Demonstratie. Fie
Z Z 2 !
1 1 2 2 u
E(t) = ku(x, t)k dx = kx uk + dx, 0 t t0 .
2 Bt 2 Bt t

Aceasta cantitate reprezinta energia undei n domeniul Bt la momentul t.

Derivand cantitatea de mai sus si utilizand teorema lui GaussOstrogradski,
obtinem
Z !
u u 2 u
E 0 (t) = x u x + dx
Bt t t t2
Z
1
ku(x, t)k2 (x, t)dx =
2 Bt
(3.6) Z ! Z
u 2u u u
= x u dx + dx
Bt t t2 Bt t
Z Z
1 2 u u 1
ku(x, t)k dx = kuk2 dx .
2 Bt Bt t 2
Dar
2 X n 2 !
u u u u 1 u u 1
(3.7)
t t 2 + = kuk2 .
t k=1
xi 2

Din (3.6) si (3.7) deducem

E 0 (t) 0, t, 0 t t0 ,

care implica inegalitatea (3.5).

Teorema 3.2. Presupunem c a avem acelasi context ca n Teorema 1 si, n

u
plus, u(x, 0) = (x, 0) = 0, pentru orice x B(x0 , t0 ). Atunci u(x, t) 0 n
t
D.
 133

Demonstratie. Deoarece u(x, 0)=0 pentru x B(x0 , t0 ) implica x u(x, 0)=0,

pentru x B(x0 , t0 ), din inegalitatea (3.5) deducem
Z 2 !
2 u
kx uk + dx = 0, T, 0 T t0 .
BT t |t=T

u
De aici rezulta (x, T ) = 0 si x u(x, T ) = 0, T , adica u este o functie
t
constanta n D. Din continuitatea lui u n D si din faptul ca u = 0 pe B0 ,
rezulta u 0 n D.

Corolarul 3.1. Presupunem c a suntem n contextul Teoremei 3.1. Atunci

exist
a o singur 2
a functie u C (D) care verific a ecuatia undelor n D si sa-
u
tisface conditii prescrise u(x, 0) = u0 (x), (x, 0) = u1 (x) pe B0 .
t

Demonstratie. Presupunand ca u1 si u2 sunt doua functii care satisfac

ipotezele din Corolar, functia u := u1 u2 satisface ipotezele Teoremei 3.2,
prin urmare u1 = u2 n D.

Remarcam acum ca unicitatea solutiei problemei Cauchy (3.1)-(3.2) este

o simpla consecinta a rezultatelor prezentate
anterior.! Mai mult, unicitatea
2
u
rezulta chiar pentru cazul neomogen u = f deoarece, operatorul
t2
undelor fiind liniar, unicitatea revine tot la cazul omogen. De asemenea, sa
mentionam faptul ca n Teorema 3.2 s-a pus n evident a o dependent a a so-
u
lutiei u a ecuatiei undei ntr-un punct (x0 , t0 ) si valorile lui u si ntr-o
t
0
multime B(x , t ).0

Din acest motiv B(x0 , t0 ) se mai numeste si domeniu de dependenta al

solutiei n punctul (x0 , t0 ).

Solutia problemei Cauchy pentru ecuatia undelor omogen

a

Vom stabili existenta solutiei problemei (3.1)-(3.2) n cazurile n = 1, n = 2

si n = 3. Pentru cazul n = 1 vom gasi aceasta solutie, iar pentru n = 2 si
n = 3 vom propune o formula pentru solutie si o vom verifica prin calcul
direct. Avand n vedere faptul ca unicitatea a fost deja demonstrata, aceasta
formula da solutia problemei.
134

Cazul n = 1. In acest caz, rezolvarea problemei Cauchy consta n determinarea

unei functii u C 2 (IR2 ) ce verific
a ecuatia

2u 2u
(3.8) 2 =0
t2 x
si conditiile initiale

u
(3.9) u(x, 0) = u0 (x), (x, 0) = u1 (x)
t

Presupunem ca u0 C 2 (IR) si u1 C 1 (IR). Schimbarea de variabile = x t,

= x + t aplicata ecuatiei (3.8) o transforma n u
e = 0, cu solutia general
a
scrisa n x si t:
u(x, t) = (x + t) + (x t)
unde si sunt functii arbitrare de clasa C 1 pe IR. Pentru ca u, astfel gasit,
sa verifice conditiile initiale (3.9), trebuie ca

(x) + (x) = u0 (x) si 0 (x) 0 (x) = u1 (x).

Rezolvand acest sistem, obtinem

Z x+t
1 1
(3.10) u(x, t) = (u0 (x + t) + u0 (x t)) + u1 (s)ds, t 0.
2 2 xt

Daca u0 si u1 verific
a conditiile de regularitate impuse, atunci functia u data
n (3.10) este de clasa C 2 pe IR si satisface (3.8)-(3.9).

Cazul n = 3. Consider
am problema Cauchy pentru ecuatia undei tridimensionala

2u
(3.11) u = 0, x = (x1 , x2 , x3 ) IR3 , t > 0
t2
(3.12) u(x, 0) = u0 (x), x IR3 ,
u
(3.13) (x, 0) = u1 (x), x IR3 .
t
n ipoteza u0 C 3 (IR3 ) si u1 C 2 (IR3 ). Pentru nceput demonstram un
rezultat care reduce problema determinarii solutiei (3.11)-(3.13) la cea a solu-
tiei ecuatiei (3.1) satisfac
and conditiile speciale,
 135

(3.14) u(x, 0) = 0, x IR3 ,

u
(3.15) (x, 0) = (x), x IR3 .
t

Lema 3.1. Fie u solutia problemei (3.11), (3.14), (3.15) despre care pre-
u
supunem c a u C 3 (IR3 [0, )). Atunci v = satisface ecuatia (3.11) si
t
conditiile initiale

(3.16) u(x, 0) = (x), x IR3 ,

u
(3.17) (x, 0) = 0, x IR3 .
t
si v C 2 (IR3 [0, )).

Demonstratie. Faptul ca v satisface (3.11) este evident. Apoi v(x, 0) =

u
(x, 0) = (x), deoarece u satisface relatia (3.15). Deoarece u satisface
t
(3.11) si u (x, 0) = 0, rezulta
!
v 2 u 2 u 2 u 2 u
(x, 0) = (x, 0) = + + = 0.
t t2 x21 x22 x23 |t=0

Din Lema 3.1 si principiul superpozitiei rezulta ca daca u C 2 (IR3 [0, ))

este solutie a problemei (3.11)-(3.13) atunci (dupa notatiile din Lema 3.1) u
este dat de
uu0
(3.18) u= + uu1
t
presupunand ca uu0 C 3 (IR3 [0, )) si uu1 C 2 (IR3 [0, )). Prin urmare,
pentru a rezolva problema (3.11)-(3.13) este suficient sa aflam solutia proble-
mei (3.11), (3.14), (3.15).
Lema care urmeaza face acest lucru.

Lema 3.2. Presupunem C k (IR3 ), k 2. Atunci solutia problemei Cauchy

(3.11), (3.14), (3.15) este dat
a de formula
Z
1
(3.19) u (x, t) = (x0 )dt
4t B(x,t)
136

si u C k (IR3 [0, )).

Formula (3.19) se numeste formula lui Kirchhoff. Am notat cu B(x, t)

suprafata laterala a bilei dinIR3 , de centru x si raza t, iar cu dt elementul de
suprafata pe B(x, t). Uneori este necesara schimbarea variabilei de integrare
n (3.19). Astfel, putem lua
x0 = x + t

sau, echivalent,

x01 x1 + t1 , x02 = x2 + t2 , x03 = x3 + t3

unde = (1 , 2 , 3 ) este un vector unitar care are aceeasi directie cu x0 x.

Daca x0 variaza pe sfera B(x, t), se va misca pe sfera unitate B(0, 1) si,
deoarece dt = t2 d1 , formula (3.19) capata forma
Z
t
(3.20) u (x, t) = (x + t)d1 ,
4 B(0,1)

unde variabila de integrare este .

Un alt mod de scriere a formulei lui Kirchhoff este cu ajutorul formulei de
medie. Astfel, valoarea medie a functiei pe sfera B(x, t) este data de
Z Z
1 0 1
(3.21) M [, B(x, t)] = (x )dt = (x + t)d1 .
4t2 B(x,t) 4 B(0,1)

Astfel, formula lui Kirchhoff (3.19) devine

(3.22) u (x, t) = tM [, B(x, t)].

Demonstratia Lemei 3.2. Pentru nceput, arat am ca u dat de (3.19)

verifica conditiile initiale (3.14) si (3.15). Continuitatea functiei implica, n
mod elementar,

(3.23) lim M [, B(x, t)] = (x)

t0+

deci, avand n vedere (3.22), obtinem ca u (x, t) 0 pentru t 0+ , adica

(3.14). Diferentiind apoi relatia (3.20) n raport cu t obtinem
Z Z
u 1 t
(3.24) (x, t) = (x + t)d1 + (x + t) d1 .
t 4 B(0,1) 4 B(0,1)
 137

Am folosit aici regula de derivare a functiilor compuse

(x + t) = (x1 + t1 , x2 + t2 , x3 + t3 ) =
t t
3
X
= Dk (x + t)k = (x + t),
k=1

unde Dk nseamna derivata partial

a a lui n raport cu variabila de pe locul
k.
Din (3.23) rezulta ca primul termen din (3.24) tinde la (x)Zpentru t 0+ .
Apoi, deoarece derivatele lui sunt continue, integrala (x +
B(0,1)
t) d1 este marginita si din (3.24) obtinem
u
(x, t) (x) pentru t 0+
t
ceea ce arata ca u satisface conditia (3.15).
Pentru a arata ca u satisface ecuatia (3.11), rescriem relatia (3.24) astfel,
Z
u 1 1
(x, t) = u (x, t) + (x0 ) dt .
t t 4t B(x,t)

Acum, deoarece este versorul normalei exterioare la B(x, t) aplicand teo-

rema lui GaussOstrogradski, obtinem
Z
u 1 1
(3.25) (x, t) = u (x, t) + (x0 )dx0 .
t t 4t B(x,t)

Diferentiind relatia (3.25) n raport cu t, obtinem

u2 u 1 1 u
2
(x, t) = 2 u (x, t) + (x, t)
t t t t
Z Z
1 0 0 1
(x )dx + (x0 )dx0 .
4t2 B(x,t) 4t t B(x,t)
u
Substituind n aceasta egalitate pe din relatia (3.25), obtinem
t
Z
2 u 1
2
(x, t) = (x0 )dx0 .
t 4t t B(x,t)

Dar (trecand eventual la coordonate sferice) se poate arata ca are loc egalitatea
Z Z
0 0
(x )dx = (x0 )dt ,
t B(x,t) B(x,t)
138

care, mpreuna cu relatia anterioar

a, conduce la
Z
2 u t
(3.26) 2
(x, t) = (x + t)d1 .
t 4 B(0,1)

Dar, aplicand laplaceanul n raport cu x egalitatii (3.20), obtinem

Z
t
(3.27) u (x, t) = (x + t)d1 .
4 S(0,1)

Relatiile (3.26) si (3.27) arata ca u satisface ecuatia (3.11). Afirmatiile

privind regularitatea functiei u rezulta din formula (3.20). Cu aceasta, Lema
3.2 este demonstrata.

Cumuland rezultatele demonstrate n cele doua leme, putem formula

Teorema 3.3. Presupunem c a u0 C 3 (IR3 ) si u1 C 2 (IR3 ). Atunci solutia

problemei (3.11)-(3.13) n spatiul tridimensional este dat a de
Z Z !
1 0 1 0
(3.28) u(x, t) = u1 (x )dt + u0 (x )dt
4t B(x,t) t 4t B(x,t)

si u C 2 (IR3 [0, )).

Cazul n = 2. In acest caz, problema Cauchy devine

2u 2u 2u 2u
(3.29) 2
u = 2 2 2 = 0, x = (x1 , x2 ) IR2 , t > 0,
t t x1 x2
(3.30) u(x, 0) = u0 (x), x IR2 ,
u
(3.31) (x, 0) = u1 (x), x IR2 .
t

Solutia acestei probleme va fi obtinut a din solutia problemei tridimensio-

nale folosind metoda cobor arii. Metoda consta n considerarea datelor initiale
u0 (x) = u0 (x1 , x2 ) si u1 (x) = u1 (x1 , x2 ) ca functii definite pe IR3 , dar care
nu depind de variabile x3 . Substituind aceste functii n formula lui Kirchhoff,
obtinem solutia ecuatiei undelor tridimensionala care nu depinde de variabila
x3 , prin urmare este solutie a ecuatiei undei bidimensionale (3.29). Daca, n
 139

formula (3.19) a lui Kirchhoff proiectam elementul de suprafat

a dt pe planul
0 0
(x1 , x2 ), obtinem

t
d1 = q dx01 dx02
t2 (x01 x1 )2 (x02 x2 )2

si, presupunand ca (x) = (x1 , x2 ), formula devine

Z
1
u (x, t) = (x01 , x02 )dt =
4t B(x1 ,x2 ,x3 ;t)
Z
1
(3.32) = (x01 , x02 )dt =
4t B(x1 ,x2 ,0;t)
Z
1 (x01 , x02 )
= q dx0 dx0
2 B(x1 ,x2 ;t) t2 (x0 x1 )2 (x0 x2 )2 1 2
1 2

si u (x, t) = u (x1 , x2 ; t). Am obtinut astfel

Teorema 3.4. Dac a u0 C 3 (IR2 ) si u1 C 2 (IR2 ), atunci solutia problemei

Cauchy pentru ecuatia undelor bidimensionale (3.29)-(3.31) este dat a de
Z
1 u1 (x01 , x02 )
u(x1 , x2 ; t)= q dx01 dx02 +
2 B(x1 ,x2 ;t) t2 (x01 x1 )2 (x02 x2 )2
(3.33)
Z
1 u0 (x01 , x02 )
+ q dx01 dx02
t 2 B(x1 ,x2 ;t) t2 (x01 x1 )2 (x02 x2 )2

si u C 2 (IR2 [0, )).

Mentionam ca metoda coborarii functioneaz a si mai departe pentru ob-

tinerea solutiei problemei Cauchy asociata ecuatiei undelor n cazul n = 1.
Deoarece noi am obtinut aceasta solutie pe o cale directa, las
am cititorului ca
exercitiu, verificarea celor mentionate anterior.

Ecuatia neomogen
a a undelor. Principiul lui Duhamel

Metoda lui Duhamel ne permite gasirea solutiei unei probleme Cauchy pentru
o ecuatie neomogena prin reducerea ei la o ecuatie omogena cu conditii initiale
de un anumit tip.
140

Sa consideram ecuatia neomogena a undelor cu conditii initiale omogene

2

u
u = f, n IRn (0, ),
(3.34) t2

u(x, 0) = u (x, 0) = 0,

n IRn ,
t
iar pentru s 0, fie (x, t) v(x, t; s) solutia problemei omogene
2

v
(x, t; s) x v(x, t; s) = 0, n IRn (0, ),
(3.35) t2

v(x, 0; s) = 0, v (x, 0; s) = f (x, s),

x IRn .
t
Principiul lui Duhamel afirma ca functia u definita prin
Z t
(3.36) u(x, t) = v(x, t s; s)ds
0

este solutie a problemei (3.34). Mai exact, are loc

Teorema 3.5. Dac a f C(IRn [0, )), atunci functia u definit

a n (3.36)
este solutie a problemei neomogene (3.34).

u
Demonstratie. Este clar ca u(x, 0) = 0. Apoi, (x, t) = v(x, 0; t) +
Z t Z t t
v v u
(x, t s; s)ds = (x, t s; s)ds, de unde (x, 0) = 0. Derivand
0 t 0 t t
din nou n raport cu t, obtinem
Z
2u v t 2v
(x, t) = (x, 0; t) + (x, t s; s)ds =
t2 t 0 t
2
Z t 2
v
= f (x, t) + 2
(x, t s; s)ds,
0 t

deci
2u v
2
(x, t) u(x, t) = (x, 0; t)+
t ! t
Z t
2v
+ v (x, t s; s)ds = f (x, t),
0 t2
ceea ce ncheie demonstratia.

Acum putem explicita formulele care dau solutia problemei (3.10 )-(3.2)
pentru n = 1, 2, 3.
 141

a) n = 1. In acest caz, solutia problemei Cauchy (3.10 )-(3.2) este data de

formula lui DAlembert
Z t Z x+ts
1
u(x, t) = f (, s)d ds+
2 0 xt+s
Z
1 x+t 1
+ u1 ()d + (u0 (x + t) + u0 (x t)), x IR, t 0.
2 xt 2

b) n = 2. Formula lui Poisson

Z t Z
1
f (, s)d ds+
u(x, t) = q
2 0 B(x,ts) (t s)2 kx k 2
Z
1 u1 ()d
+ q +
2 B(x,t) t2 kx k2
Z
1 u0 ()d , x IR2 , t 0.
+ q
2 t t2 kx k 2

c) n = 3. Formula lui Kirchhoff

Z Z
1 f (, t kx k) 1
u(x, t) = d + u1 ()dt +
4 B(x,t) kx k 4t B(x,t)
Z !
1 1
+ u0 ()dt , x IR2 , t 0.
4 t t B(x,t)