Caracterizarea personajului feminin Zoe

din comedia O scrisoare pierdut de I.L. Caragiale

O scrisoare pierdut, reprezint capodopera creaiei dramatice a

lui Ion Luca Caragiale.
Ca dramaturg, Caragiale se remarc prin miestria cu care-i
construiete personajele, devenite tipuri umane. Ele se ncadreaz ntr-o
tipologie comic, avnd o trstur dominant de caracter, creia i se
subordoneaz alte trsturi. Astfel, Nae Caavencu este tipul demagogului
ambiios, Tiptescu tipul junelui prim, Zaharia Trahanache reprezint tipul
soului nelat, iar Pristanda tipul slujbaului umil, al servitorului slugarnic.
Singurul personaj feminin al piesei, Zoe Trahanache reprezint tipul
adulterinei, femeie voluntar i autoritar, figura feminin cea mai distins din
dramaturgia lui Caragiale. Apare in diverse ipostaze: sotia "venerabilului" domn
Trahanache, amanta prefectului Tipatescu , sustinatoarea "temporara" a lui
Catavencu, celelate personaje facand referiri directe la ipostazele mentionate.
Mijloacele de caracterizare a personajului sunt specifice genului dramatic,
mijloace directe: de ctre autor, cuprinse n indicaiile de regie i de ctre
celelalte personaje: Tiptescu, Caavencu, Pristanda, Farfuridi.
Dei nu este membr a partidului din care soul i amantul ei fac
parte, ea conduce totul din umbr, datorit influenei asupra acestora i de
aceea, pentru Farfuridi, partidul nseamn n primul rnd madam Trahanache
i apoi ceilali. Catavencu insusi o considera " mai cu minte" decat celelalte
personaje implicate in santaj, atunci cand Zoe hotaraste sa-i sustina candidatura.
Parerile difera in functie de conjunctura: sotul o considera "simtitoare",
Catavencu o numeste "inger" dupa ce-i obtine iertarea, cetateanul turmentat o
vede " o dama buna", Tipatescu o acuza de "lipsa de judecata" fiind infuriat de
faptul ca Zoe a pierdut scrisoarea ( " ca esti femeie in toata firea, nu mai esti
copil").
In momentul in care risca descoperirea adulterului, Zoe lupt din
rsputeri ca s-i salveze reputaia si poziia social pe care o deine fiind
constienta de puterea si influenta sa. Astfel, il sfideaza pe Tipatescu "am sa lupt
si cu tine om ingrat si fara inima", ca mai apoi sa se autocaracterizeze atunci
cand isi ameninta amantul " cine lupta cu Catavencu, lupta cu mine." n
atingerea scopului propus, pentru a-l convinge pe Tiptescu s-l sprijine pe Nae
Caavencu, rivalul su, apeleaz la toate mijloacele posibile: se lamenteaz,
plnge, lein, amenin, trece de la o stare la alta cu dezinvoltura unei actrie,
pentru ca, n final, s ajung la aceeasi concluzie: n sfrit, cine lupt cu
Caavencu, lupt cu mine! Zoe manifesta acelasi comportament si fata de
Catavencu atunci cand acesta declara ca a pierdut documentul compromitator: "
cand te-a arestat Fanica te-am scapat eu.Acuma te arestez eu si n-ai sa scapi
decat atunci cand mi-oi gasi scrisoarea."
Alturi de mijloace directe de caracterizare se ntlnesc i
mijloacele indirecte pentru conturarea portretului moral al Zoei Trahanache: din
fapte, gesturi, limbaj , comportament si relatia cu celelalte personaje. Ea este o
femeie voluntara ,care joaca insa comedia slabiciunii feminine. Speriata de
santajul lui Catavencu, face uz de lacrimi si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine pentru a-si convinge amantul sa accepte conditiile avocatului. Are un
comportament tipic feminin, surprinzator atunci cand Nae este invins : il iarta si
ii castiga devotamentul . Ea nu alege sa se razbune deoarece stie ca este mai
important sa ai aliati decat dusmani care sa pandeasca momentul prielnic
razbunarii. Prin urmare, ii aminteste avocatului ca mai sunt si alte Camere,
insemnand suportul ei cu conditia sa-i accepte patronajul.Acest gest natural este
una dintre armele seductiei feminine pe care o exercita asupra tuturor barbatilor
de la Trahanache pana la cetateanul turmentat.
ntr-o societate a compromisurilor de tot felul, personajele pieselor lui Ion
Luca Caragiale, se adapteaz perfect oricrei situaii, neinnd cont de principii,
urmrind doar propriile interese. Dupa unele clasificari Zoe reprezinta tipul
femeii adulterine, dupa altele, este femeia voluntara pentru care " scopul scuza
mijloacele".