Vointa omului J.N. Darby {nvatdtura vointei libere sprijind invat&tura pretentiei omului firesc ca n-ar fi in intregime pier- dut. Toti cei ce n-au fost adanc convinsi de pacat, toti cei a cdror convingere este intemeiataé pe pacatele grosolane si bine cunoscute, cred mai mult sau mai putin in vointa libera. Stii ca aceasta este dogma wesleyenilor, a tuturor rationalistilor si filosofilor; dar aceasta idee ar schimba toata gandirea crestinismului si ar corupe-o in totul. Daca Hristos a venit sa mantuiasca ce era pier- dut, ,,vointa libera“ nu mai are vreun loc. Chiar daca Dumnezeu foloseste toate mijloacele posibile, orice lucru care ar fi in stare sa aiba vreo influenta asupra inimii omului, toate nu servesc decat sé dovedeasca din plin c4 vointa omului este rea, ca inima fi este atat de corupta si vointa atat de hotarata sA nu se supund lui Dumnezeu (cu toate ca Diavolul il poate incuraja la pacat), incat nimic nu-l poate convinge si primeascé pe Domnul si sa respinga pacatul. Dac prin libertatea omului se intelege cA nimeni nu-l sileste sa-L respinga pe Domnul, atunci da, aceasta libertate exista din plin. Dar daca te gandesti ca datorita stapanirii pacatului fata de el care este un rob, si aceasta de bunavoie, el n-ar putea scpa din aceasta conditie ca sa aleaga binele— chiar cand intelege ce este bine si da dreptate binelui — in acest caz el nu are libertate nicidecum. Omul nu se supune legii si nici nu poate sd se supunda. De aceea, cei ce sunt in firea lor pacdtoasa nu pot sa placa lui Dumnezeu. Si aici ajungem mai aproape de radacina problemei. Omul cel vechi este cel ce e schimbat, invatat si sfintit — sau pentru a fi mantuiti trebuie sa primim o fire noua? Caracterul general al necredintei din zilele noastre (1861) este acesta: nu sa tagaduiasca deschis crestinismul sau sa respinga pe fata pe Hristos, ci sd-L primeascaé doar ca pe o Persoand care sa restabileascd pe om in pozitia lui de copil al lui Dumnezeu. Wesleyenii, in masura in care sunt invatati de Dumnezeu, nu spun acest lucru; credinta ii face sA simta ca fara Hristos sunt pierduti si aceasta este o problema a mantuirii. Numai teama lor de harul curat, dorinta lor de a castiga pe oameni, un amestec de mila si de spirit omenesc, intr-un cuvant increderea in propriile lor puteri fi face sa fie confuzi in invatatura lor si fi conduce sa nu recunoasca ruina totala a omului. fn ce ma priveste, eu vad i in Cuvant si recunosc in mine ruina totala a omului. inteleg ca crucea este sfarsitul tuturor mijloacelor pe care Dumnezeu le-a folosit ca sa castige inima omului si prin urmare ea dovedeste ca acest lucru este imposibil. Dumnezeu Si-a aratat toate resursele, iar omul a dovedit ca este in totul rau, fara indreptare. Crucea lui Hristoscondamna pe om — pacatul in firea pacdtoasa. Dar condamnarea fiind fn Acel altul care a fndurat-o, ea ajunge sa fie mantuirea celor ce cred, deoarece condamnarea, adica judecata pacatului este inapoia noastra; viata a inceput prin inviere. Noi suntem morti fata de pAcat si vii pentru Dumnezeu in Isus Hristos, Domnul nostru. Rascumpararea, insusi acest cuvant isi pierde sensul cand intretinem aceste idei ale omului vechi. Radscumpararea ar ajunge o imbunatatire, o eliberare practica dintr-o stare morald si nu o mantuire deplina prin lucrarea terminata a Altuia. Arminianismul sau mai degraba pelagianismul pretinde cA omul poate alege si astfel omul vechi este imbundatatit prin lucrul pe care il accepta. Cel dintai pas este facut deci fara har. Trebuie sa ne tinem de Cuvant. Vorbind insa din punct de vedere filosofic si moral, libera vointa este o teorie falsa si absurda. Vointa libera este o stare a pacatului. Omul nu are de ales, ca fiind in afara binelui. De ce este el in aceasta stare? El ar trebui s4 nu aiba vointa, nici alegere de facut; el ar trebui sa asculte si sa se bucure de pace. Daca are de ales binele, atunci el nu-lalege; de fapt, omul este dispus sa urmeze numai ce este rau. Ce cruzime sa propui o datorie omului care este deja inclinat spre rau! Totusi, vorbind din punct de vedere filosofic, daca ar alege, el ar fi trebuit s& fie indiferent, neutru, altminteri el deja a si ales potrivit vointei sale. El artrebui sa fie deci in mod absolut indiferent. Si atunci, daca el ar fi absolut indiferent, cine va decide alegerea lui? O creatura trebuie sa aiba un motiv; dar el n-ar avea, deoarece ar fi indiferent; si daca n-ar fi, ar fi ales deja. Dar de fapt lucrurile nu se petrec asa. Omul are o constiinta, dar are si o vointa si pofte, si acestea il conduc. Omul a fost liber in paradis si atunci s-a bucurat de bine. S-a folosit de vointa sa libera si consecinta este cd a-devenit un pacatos. A-] lasa la vointa lui libera, acum cand e dispus sa faca raul, ar fi cruzime. Dumnezeu i-a prezentat omului ocazii de a alege, dar aceasta pentru ca sa fie convins de faptul cA, in orice situatie, omul nu alege nici binele, nici pe Dumnezeu. Cred cd ma intelegi. Acesti oameni ar trebui sa creada cd Dumnezeu iubeste lumea; dar daca ei nu cred ca omul in sine insusi este rau, fara nici o posibilitate de remediere (si in ciuda remedierii) este un lucru trist. Atunci ei nu se cunosc pe ei insisi si nu-L cunosc pe Dumnezeu. din ,,Scrisori,“ octombrie 1861 Vointa omului este cea care duce la pierzare vesnica. Ea poate fi schimbata, dar principiul ei este totdeauna gresit. Nu exista initiativa din partea vointei omului in lucrurile lui Dumnezeu; aici oriceactiune trebuie sa fie din partea lui Hristos, prin Duhul. fn clipa in care accept vointa omului, accept serviciul Diavolului si nu al lui Hristos. din ,,Scrieri“, vol. 1, pag. 339 Dreptul, in sensul omenesc al acestui cuvant, este practicarea propriei vointe a omului, nefmpiedicata de amestecul altuia. Dar crestinismul pune cu totul deoparte acest lucru. intr- adevar, harul te face sA nu fii impiedicat de amestecul altuia; dar aceasta, facdndu-te sa fii raspunzator fata de Dumnezeu. Nici un om nu are dreptul sa se amestece cu ceva in lucrurile in care eu sunt rispunzator inaintea lui Dumnezeu. {nsa lumina pe care crestinismul o da asupra acestui adevar este nu amestecul meu in vointa altuia, ci obligatia mea de a face voia lui Dumnezeu, oricat ar costa: Trebuie sA ascultam de Dumnezeu si nu de oameni. Si facand mai intai voia lui Dumnezeu, dupa aceea poti sa suferi pentru ea; este mai bine, daca aceasta este voia lui Dumnezeu, sa suferi din cauza ca ai facut binele si nu raul; tot asa Hristos, in sensul cel mai bun, a suferit o data pentru pacate. Daca fac ce este bine, sufar din aceasta cauza si rabd, lucrul acesta este placut lui Dumnezeu. Dar acest drept in fiecare in parte, in puterea omeneasca si comunalui, crestinismul il taie de la radacina, deoarece precizeaza cd vointa omului este in intregime rea si ca manifestarea ei este principiul pacatului; de aceea noi ,suntem sfintiti pentru ascultare“ si spre ,»stropirea cu sange“. Astfel, ideea cd toti ar avea dreptul s4 vorbeasca in adunare, nu poate intra in gandirea crestind. Un astfel de gand nu are loc in crestinism, care isi incepe existenta morala prin socotirea vointei omenesti ca rea. Duhul Sfant are dreptul, pe care El {l exercité in mod suveran, de a imparti ,,fiecaruia dupa cum voieste El“. din ,,Scrieri“, vol. 3, pag, 126,127 Vointa omului se arata in aceste doua cai: coruptia si violenta. Asa se prezenta starea lumii in timpul potopului. Satan este un mincinos si un ucigas; Domnul Isus este adevarul si viata. Omul este si el un mincinos si un violent. Anticrist isi va face propria voie, insa Isus a facut voia Celui ce L-a trimis. In Apocalipsa 17 vedem coruptie, violenta, proprie vointa si ucidere. Babilonul este coruptia in toata profunzimea ei; iar fiara este vointa proprie revoltata chiar impotriva lui Dumnezeu fnsusi. Aceste doua principii, care sunt de la inceput, sunt concretizate si se desfasoara. din ,,Scrieri“, vol. 5, pag. 57Caracterul celui nelegiuit descris in Tesaloniceni este de a fi fara lege, de a-si face voia, voia omului. Hristos, omul lui Dumnezeu, spune: ,.ata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!“ (Psalmul 40.7,8, Evrei 10). El a fost un slujitor in toate privintele. El da imparatia celor pentru care Tatal a pregatit-o. Sin- gura lui vointa a fost sa facd voia lui Dumnezeu. »Nu voia Mea, ci a Ta.“ ,,Prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti drepti* (Romani 5.19). in nici un lucru El nu Si-a facut voia. Ceea ce caracterizeaza timpul nostru si cu ce se lauda el este dreptul de a-ti face propria voie. Este exact ceea ce a caracterizat pacatul lui Adam, inainte ca inmultirea raului sa se fi aratat in lume. Caracterul lui Hristos, imparatul ales al lui Dum- nezeu, este insa ascultarea. Ca sa cunoasca lumea cA Eu iubesc pe Tatal, fac asa cum Mi-a poruncit Tatal* (Ioan 14.31). Isus a fost ascultator pana la moarte. Caracterul celui rau este sa fie fara lege, sa-si facé propria vointa. De aici vine lupta dintre Omul lui Dumnezeu si omul pacatului, pentru a sti care este biruitor. Principiul raului este de a avea o vointa. Mult timp Dumnezeu restrange si limiteaza raul. Cand El da deoparte ceea ce-l opreste, atunci cel nelegiuit, care isi face voia, se arata si se inalta pe sine insusi impotriva manifestarii gloriei, asa cum s-a inaltat pe sine in taina nelegiuirii; acum este impotriva manifestarii harului, tot asa cum a fost si atunci cand Isus era pe pamant.Nu existé independenta pentru om; el trebuie sa fie ori supus lui Dumnezeu, ori supus Satanei. Daniel 11.36,45 ne arata ca Anticrist, impdratul, va face ce va voi el. din ,,Scrieri,“ vol. 5, pag 81,82 Fiul risipitor era departe de a fi fericit, atat cand se departa de casa, cat si cand se intorcea; el isi facea propria vointa. Si acesta este secretul oricarui pacat. Daca omul se crede totusi fericit, gandeste asa pentru ca a inaintat in departarea de Dumnezeu, unde nu are oprelisti pentru a-si satisface voia. Si, cu toate acestea, el este in tara Diavolului si inrobit de el. Libertatea vointei este tocmai sclavia Diavolului. din ,,Scrieri,“ vol. 12, pag. 166,167 Vointa omeneasca este totdeauna atee, pentru ca ea nu se supune voii lui Dumnezeu si va cduta sa rationeze impotriva existentei a ceea ce nu-i place; dar Dumnezeu are o marturie in constiinta, pe care, oricum, vointa n-o poate inlatura. Cand oamenii auredus ceea ce poarta numele lui Dumnezeu sub standardul constiintei naturale, mintea va folosi acest lucru, daca poate indrazni, ca sa arunce afara autoritatea lui Dumnezeu pe care o urdaste. din ,,Scrieri“, vol. 15, pag. 240,241 A face ceva potrivit voii noastre este pacat, inseamné a lucra asa cum vrea omul cel vechi, care nu se supune lui Dumnezeu si care nu-I face voia. fnseamna a face ce vrea firea pAcdtoasa, care tot- deauna se manifesta nu potrivit gandului lui Dum- nezeu, ci potrivit ei. Obiectul ascultarii poate fi o alta problema, dar propria vointa este totdeauna gresita. Astfel Petru, invinuit inaintea sfatului preotilor de neascultare fata de ei, nu pledeaza pentru drep- tul de a face ce vrea — un drept de a face propria vointa; el nu avea un astfel de drept. Fata de Dum- nezeu, aceasta ar fi fost exprimarea propriei vointe; si el n-ar fi dat cinste lui Dumnezeu in felul acesta. Cuvantul lui nu a fost: ,Am dreptul sa fac ce imi place, fara sa tin seama de voi“, ci: ,Trebuie sa ascultém mai mult de Dumnezeu decat de oameni.“ Ar fi fost intr-adevar neascultare sa fi ascultat de ei. Mi se pare ca acest principiu este pierdut si se face abuz de drept, de vointa, in toate partidelereligioase. {n aceasta privinta, ele se impart in doua clase mari — cei ce pretind ascultare si cei ce pledeaza pentru libertate. Raspunsul lui Petru mi se pare ca este ce trebuie atat pentru unii, cat si pentru altii. Neoprotestantii pledeazd pentru libertate, drepturi, dreptul de a face, ca oameni, ce vor. Oamenii bisericii pretind insd ascultare fata de oameni, nu fata de Dumnezeu. ,,Trebuie sa ascultam de Dumnezeu“ este raspunsul crestin ataét pentru unii cat si pentru altii. »lrebuie sd ascultam“ raspund neoprotestan- tului care pretinde drepturt; ,,trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu“ spun omului bisericii, care pretinde principiul ascultarii de toate lucrurile gresite care se sprijina numai pe autoritatea omului. »lrebuie s4 ascultaém mai mult de Dumnezeu decat de om.“ Cat de perfecta este Scriptura! Propria vointa nu este niciodata dreapta. Ascultarea de om este totdeauna gresitaé — este neascultare de Dum- nezeu. din ,,Scrieri“, vol. 16, pag. 6 Creatia este ruinata si sufera — nu de bundvoie, cum este situatia cu omul, totusi este cdzuta. Vointa omului este indepartare de Dumnezeu. Intelectul lui poate fi foarte bun; de asemenea el poate fiamabil, dar nu veti gasi unul macar care sa caute din fire pe Dumnezeu. Ba chiar in general veti gasi ca persoanele cele mai amabile sunt cele din urma care sa se intoarca la Dumnezeu. din ,,Scrieri“, vol. 21, pag 122 Nu este vorba de calitati amabile — le vei gasi si la un caine, este vorba daca iti place sa-ti faci propria voie; pentru ca, daca asa faci, esti in razvratire impotriva lui Dumnezeu. din ,,Scriert“, vol. 21, pag 200 Dependenta absoluta de Dumnezeu, supunand libertatea personala, pare confuzie. Dependenta ajunge chiar suspecta. Inseamna ca trebuie pentru ca sa obtin existenta si toate aici — mai mult, s4 am toate de la El sau sd-mi dau seama ca sunt depen- dent de El — sa privesc la El. Toate acestea inlatura vointa, ca fiind in contrast cu obligatia de a asculta. Cea mai mare parte din tot ce se numeste libertate personala este doar aprobarea pacatului. Trebuie totdeauna sa ascult. — ,,lata-Ma, vin sa fac voia Ta“ a fost singurul motiv, constant, al lui Hristos.Daca libertate inseamnad cé Dumnezeu nu planuieste raul si nu impiedica binele, este perfect adevarat; dar dacé inseamna dreptul de a avea o vointa a ta, aceasta este pacat-ateism. Un om care s& fie intr-adevar pus sa aleaga intre bine si rau (desigur, el poate fi, ca incercare ca sd vada ce este el) este un lucru tot atat de oribil cat si de absurd; aceasta ar presupune ca binele si raul ar fi in afara si nicidecum in tine insuti. Daca el este inclinat intr-o parte sau alta, alegerea este deja facuta. Ca sa aiba o alegere adevarata, el trebuie sa fie per- sonal indiferent; iar a fi intr-o stare de indiferenta fata de bine ca si fata de rau, aceasta este cu totul oribil. Daca omul are o inclinatie, alegerea lui nu este libera: o vointa libera este un nonsens din punct de vedere moral; deoarece, dacé omul are 0 inclinare, el vrea deja ceva. Dumnezeu poate avea vointa sa creeze. Dar vointa in lucrurile morale inseamna fie vointa proprie, care este pacat (caci noi trebuie sa ascultam) — fie o inclinatie spre ceva, care este in adevar o alegere facuta asa cum este indreptata vointa. Omul a fost asezat in bine, desi nefiind fortat exterior sA rémana asa. El si-a aratat vointa — libera vointa, vorbind din punct de vedere moral — mancand fructul oprit, si a fost astfel pierdut, iar de atunci a fost inclinat spre rau. Dependenta sta in faptul ca o creatura trebuie sa asculte de Dum- nezeu. Independenta in vointa (de fapt ea nu poatefi) si neascultarea, roada ei, sunt conditia omului celui vechi. Dependenta si ascultarea sunt carac- teristicile omului celui nou — ale lui Hristos. {n afara de ce lucreaza harul, Dumnezeu lasa vointa libera; dar ea inclina in firea ei sa te duca departe de Dumnezeu. Si daca nu privesti la Dumnezeu, trebuie sa ai un obiect mai prejos de om. din ,,Scrieri“, vol. 32, pag 43 Folosim unele cuvinte atat de inexact, incat este nevoie sa explic, nu sA avem discutii fara sfarsit. De obicei cand vorbim despre libertate si putere — absenta constrangerii si prezenta puterii sunt confundate. Spun ca ,oricine poate veni la adunare“, aratand cA ea este deschisé pentru oricine. Dar cineva s-a accidentat la picior si nu poate veni. Iau un caz simplu, ca sa arat la ce ma refer. Astfel, cand Domnul spune: ,,Nimeni nu poate s4 vind la Mine, dacd nu-l atrage Tatal, care M-a trimis“ (loan 6.44), aceasta nu inseamnd ca Dum- nezeu opreste sau impiedica, ci omul este atat de rau in vointa sa si atat de corupt, incat daca o putere din afara lui nu lucreaza asupra lui, el nu poate veni — deoarece el nu este din punct de vedere moral dispus s& vind. Omul este perfect liber sa vind acum, ince fl priveste pe Dumnezeu, si este invitat sa vind,da, este implorat; si sangele scump al lui Hristos este pe scaunul indurarii, incat greutatea morala este inlaturata de insusi harul lui Dumnezeu, in ce il priveste pe Cel sfant, ca sa primeasca pe pacatos. in acest sens el este liber pe deplin sa vind. Dar este si cealalta parte, propria vointa a omului si starea lui. Si aici nu este vointa de a veni, ci dimpotriva. Viata era in Hristos. ,Nu vreti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata“ (Ioan 5.40). Toate sunt gata, veniti la nunta! (Luca 14.17), dar ,,toti, fara exceptie, au inceput sd se scuze“ (versetul 18). Omul nu vrea sa fie cu Dumnezeu. ,,Nu este nici unul care sa aiba pricepere, nu este nici unul care sA caute pe Dumnezeu“ (Romani 3.11). ,,De aceea cand am venit n-a fost nici un om, cand am chemat nu a fost nici un raspuns.“ ,,Gandirea firii pacdtoase este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu“ (Romani 8.7). Rastignirea Domnului este dovada cé omul nu vrea sa-L aiba pe Dumnezeu, cand vine in indurare si ajutandu-l chiar si in mizeria de acum. — ,,Pentru dragostea Mea am fost urat.“ ,M-au urat fara temei.“ ,Acum ei le-au vazut si M-au urat si pe Mine si pe Tatal Meu“ (Ioan 15.24). Si Domnul arata si cauza: Dumnezeu este Lumina si Dragoste ,si oamenii au iubit intunericul mai mult decat lumina.“ Ei resping o dragoste care le-ar fi umilit mandria, tot asa cum nu pot suferi o lumina care sa treaca dincolo de cunoasterea lor; de aici inainte, aflam ca ,,tuturor celor ce L-au primit... le-a datdreptul sa fie copii ai lui Dumnezeu, care au fost nascuti nu din sange, nici din voia firii, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu“ (Ioan 1.12,13). Este un nonsens sa vorbesti de libertate in conditia actuala a omului, atat timp cat el este deja inclinat spre rau. Daca ai admite ca omul e liber sa vind, fiind invitat si implorat de tot felul de motive, in final totul se dovedeste a fi in zadar — si este o dovada ca el nu vrea si ca nu exista vreun motiv care sa-l convinga. Mai am un singur Fiu, spune Dum- nezeu, dar acesta e tot ce mai am. A spune ca omul nu este inclinat spre rau, inseamna a tagadui Scriptura si faptele. A-1 socoti liber sa aleaga, inseamné cd el ar trebui sa fie tot atat de indiferent — neavand vreo preferinta — fata de bine si rau, fapt care nu este adevarat, pentru ca poftele rele si vointa proprie sunt prezente, cele doua mari elemente ale pacatului; iar daca ar fi fost asa, ar fi fost intr-adevar oribil. ns, mai mult decAt atat, cand omul vrea binele, raul este lipit de el; el nu stie cum sa ajunga sa facd ce este bine. Este o lege in madularele lui care il tine in robie fata de legea pacatului care este in ele. Fara indoiala, multumiri fie aduse lui Dum- nezeu, este o eliberare, eliberare la un Altul; dar eliberarea nu este libertatea mea, ci o lucrare daruita si faptuita de un Altul, deoarece eu am invatat prin experienta, sub invatatura divina, cd nu sunt liber si nu ma pot elibera eu insumi. De aceeain Romani 6, unde aceasta problema este tratata la radacina ei, noi suntem facuti liberi prin moarte, firea lui Adam fiind rastignita impreuna cu Hristos. Atunci el poate spune, dar nu mai inainte: ,,tot asa socotiti-va si voi insiva“, un principiu adevarat si binecuvantat, cand ma recunosc mort fata de pacat si viu pentru Dumnezeu — nu in Adam, ci in Isus Hristos, Domnul nostru. Acest lucru este rezumat in capitolul 8.2,3: ,,Legea Duhului de viata in Hris- tos Isus m-a eliberat de legea pacatului si a mortii.“ De aceea eu n-am fost liber inainte de a fi fost in Hristos. Si el adauga: ,,Ceea ce nu putea face legea, intrucat firea pacdtoasa o facea fara putere, a facut Dumnezeu: trimitand pentru pacat pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanadtoare omului pacdtos, a condamnat pacatul in firea pacdtoasa.“ Libertatea este roada eliberdarii prin Hristos. Mai intai, in moartea Lui, omul cel vechi, pacatul in firea pacatoasa, a murit pentru credinta; am fost rastignit impreuna cu El, am viata in puterea Duhului in Hristos si atunci sunt liber. Dar faptele privitoare la starea omului si istoria responsabilitatii lui, aratataé in Scriptura, pune aceasta problema pe un teren cu totul deosebit. Si mai intai, istoria avea sa arate mai clar adevarul starii lui. Planul lui Dumnezeu a fost totdeauna in cel de al doilea Adam, nu in cel dintai. Cea dintai promisiune a fost de asemenea data semintei femeii si nu lui Adam, care nu era samanta femeii. Iarsdmanta femeii avea sa distruga puterea Satanei, in timp ce Adam a cazut in fata acestei puteri. Toate promisiunile sunt facute lui Hristos, lui Israel ca unui popor ales sau lui Avraam si semintei lui — si nu omului ca om. Dar Dumnezeu a inceput cu responsabilitatea in cel dintai Adam, si nu cu planul Sau sau cu promisiunile. Si cu aceasta raspundere s-a lucrat in toate felurile, dupa cddere, fara lege, sub lege si prin profeti, pana la venirea lui Hristos in har, potrivit Cuvantului. ,Avand un singur Fiu iubit, in cele din urma L-a trimis la ei.“ Astfel s-a aratat pe deplin raspunderea omului si Domnul spune: ,Acum are loc judecata acestei lumi.“ Stefan rezuma acest lucru, spunand (Faptele Apostolilor 7): ,,Ati primit legea data prin ingeri si n-ati tinut-o... pe care dintre profeti nui-au persecutat parintii vostri? Au omorat pe cei care vesteau mai dinainte venirea Celui Drept, pe care voi acum L-ati dat prins si L-ati omordt.“ ,,Voi tot- deauna va impotriviti Duhului Sfant; ca parintii vostri, asa faceti si voi.“ El fiind plin de Duhul Sfant s-a dus in cer, si istoria pamanului este terminata. Dar se va spune: Da, prin moartea lui Hristos s-a pus o temelie noua a responsabilitatii. Asa a fost, dar punand pe om pe terenul cunoscut acum, ca este deja pierdut si cd atunci cand eram inca fara putere, Hristos a murit pentru cei nelegiuiti. Nu este nici unul care s& vrea, nici unul care sa inteleaga, nici unul care s4 réspunda. Noi nu ne putem da nouainsine viata divina, nici s4 ne nastem noi insine pentru Dumnezeu. Fara indoiala ca usa este intr-adevar deschisa si sangele este pe scaunul indurdrii, dar aceasta este dovada finala cé omul nu vrea sa vind si Dumnezeu a dovedit c4 nu exista motive care sa-l poata deter- mina pe om: el trebuie sa fie nascut cu totul din nou. [storia Scripturii este istoria folosirii de catre Dum- nezeu a tuturor mijloacelor si motivelor, rezultatul fiind respingerea Fiului Sau si judecata. Cazul lui Adam a fost mai diferit, deoarece pofta si vointa proprie inca nu erau prezente: omul nu era rob al legii pacatului in madularele lui; pacatul nu era in el si nici nu era necesara eliberarea; el era fmpreuné cu Dumnezeu in gradina. Evident, Dum- nezeu n-a pus vreo interdictie peste el, ca sA nu-L paraseasca; insd ascultarea omului era incercata. Nu era vorba de a veni la Dumnezeu, ca atunci cand deja ar exista raul; interdictia era doar o punere la proba a ascultarii, iar actul nevinovat, daca n-ar fi fost oprit. Pana acum nu exista constiinta in sensul de a cunoaste diferenta dintre bine si rau prin tine insuti; el trebuia doar sa ramanda acolo unde era si sa nu fie neascultator. Nu era nimic in el, nici, nu este nevoie s4 spun, in Dumnezeu, care sa-l impiedice; in aceasta privinta el era liber: cdderea lui a dovedit ca nu creatura era rea, ci ca lasata la ea insdsi nu putea ramane in picioare. Dar in aceasta stare, momentul cand el a ales si a voit, acelmoment a fost ardtarea pacatului. Ascultarea simpla era atitudinea potrivita; daca o indoiala s-ar fi ridicat cu privire la faptul daca ar fi trebuit si asculti, atunci pacatul ar fi fost deja prezent. Alegerea nu este ascultare. Din clipa in care s-a simtit liber sA aleaga, el a pardsit locul simplei ascultari. Gandeste la un copil care se situeaza pe pozitia ca este liber sa aleaga daca ar trebui sa asculte, chiar daca ar alege drept. Moralitatea nu depinde de libertatea de a alege. Omul a fost creat intr-o relatie anume data cu Dumnezeu; moralitatea consta in a umbla in aceasta relatie. [ar aceasta relatie era ascultarea. Acolo el ar ar fi putut continua sa fie fericit si nu sa se elibereze de Dumnezeu. Este ce a facut Hristos. El a venit sa faca voia lui Dumnezeu, a luat un chip de rob. fn ispitirea din pustie, Satan a cdutat sa-L facd sd paraseasca aceasta pozitie, ca sd fie liber sa faca voia Sa, numai mancand cand era flamand. Ce rau era in aceasta? Ar fi fost libertatea si propria Sa voie; insa raspunsul Sau este cd omul va trai cu orice cuvant care vine din gura lui Dumnezeu. Nu exista miscare sau vointa in inima Sa, decat numai pentru voia lui Dumnezeu; si acesta este perfectiune. Voia lui Dumnezeu este motivul actiunii noastre — al actiunii vointei noastre. Si aceasta este numita in Scriptura ascultarea lui Hristos, spre care noi suntem sfintiti. Omul singur s-a facut pe sine insusiliber, dar aceasta este libertatea fata de Dumnezeu si astfel este apostazie morala si sclavie a pacatului. Din aceasta situatie Hristos ne scoate cu totul si ne sfinteste spre ascultare, deoarece El a purtat vina roadelor vointei noastre libere. Cum sa aleg? Daca as alege, n-as alege bine — si ce sa ma facd sa aleg? Se confunda de asemenea cunoasterea binelui si raului cu vointa. Omul a dobandit constiinta prin cddere si astfel ea este folosita intr-o stare de instréinare de Dumnezeu; iar vointa este un alt lucru. fin firea pacdtoasa, vointa este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, pofta si faradelege, iar cand vine legea, calcare de lege. Chiar si cand am Duhul lui Dumnezeu, ea pofteste impotriva Lui. Se arata acest lucru in cel nelegiuit, care spune: vad lucruri mai bune si le aprob, dar fac cele rele. Constiinta $i pofta stapanesc vointa omului. Daca toate acestea nu ar fi asa, omul ar fi fost perfect in ce priveste libertatea de a face sa fie pus la proba; ins& manifestarea vointei sau alegerii a fost pacat, deoarece ascultarea era locul lui inaintea lui Dum- nezeu. El a fost creat in bine si nu trebuia sa aleaga; acum el iubeste pacatul si propria sa vointa, si trebuie sd fie eliberat de ea. din ,,Scrisori“, aprilie 1872Problema responsabilitatii se afla chiar la radacina calvinismului si arminianismului. Raspunderea trebuie si a trebuit totdeauna sa ex- iste; ins cel dintai om a fost omul raspunzator, si istoria lui s-a sfarsit la cruce, desi fiecare trebuie sa invete acest lucru personal. Pozitia noastra este in Cel de al doilea Adam, care S-a incarcat intr-adevar cu greselile facute in raspunderea noastra (El fiind perfect in aceasta privinta in toate incercarile) sia pus astfel temelia acceptarii noastre inaintea lui Dumnezeu. Fiind pierduti pe terenul celui dintai Adam, suntem inaintea lui Dumnezeu pe terenul lucrarii perfecte a Celui de al doilea Adam — nu ca niste copii ai lui Adam in ce priveste pozitia noastra, ci copii ai lui Dumnezeu, ,,dreptatea lui Dumnezeu in El“, fnainte de cruce si pana la ea, raspunderea s-a aratat ce este; dupa ea, dreptatea s-a aratat, iar planul original al lui Dumnezeu, care era in Cel de al doilea Adam, a putut atunci sa fie dezvaluit. din ,,Scrisori“, 1869 Ma delectez cu articolul despre vointa libera; gandesc c& nu mai este de adaugat ceva la el. Totul depinde de adancimea convingerii despre ceea ce suntem in starea noastra de pacat; si siguranta si bucuria depind de aceasta convingere, deasemeneaa. A fi pierdut si a fi mantuit sunt tn stransa legatura cu: starea noastra in omul cel vechi si starea noastra in Hristos. Dar a gandi ca arminienii, ar fi a ardta un principiu cu totul fals, ca adicd raspunderea noastra ar depinde de puterea noastra. Daca am imprumutat o suta de mii de lei cuiva si el i-a irosit pe toti, desigur el nu mai este in stare sd mi-i dea inapoi; dar raspunderea lui s-a sfarsit odata cu imposibilitatea lui de a plati? Sigur cé nu. Raspunderea depinde de dreptul persoanei care l-a imprumutat, nu de posibilitatea pe care n-o mai are a acelui ce a risipit rau banii. Daca omul ar putea face uz de vointa lui libera, el ar trebui fie sa tind legea, fie sd primeasca pe Hristos. Mantuirea insa nu se capata prin lege: daca indreptatirea ar veni sau ar putea veni prin lege, Hristos ar fi murit in zadar. Si se spune in mod expres ca firea pacdtoasa ,nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate.“ Constiinta recunoaste in adevar ca legea este dreapta si buna; a te supune ei si a tine-o este cu totul alt lucru. Chiar daca »vrea“, omul este un sclav si infaptuirea nu urmeaza vointei. fn cazul acesta se arata aprobarea constiintei, asa cum s-a spus deja, dar nu vointa; dorintele acesteia din urma sunt de a fi inde- pendenta fata de Dumnezeu. Accepta legea 0 astfel de stare? Dar omul doreste sd fie liber, ca sa-si poata face voia proprie. Iar aceasta nu este ascultare. Legea cere ascultare; ,,gandirea firii pacdtoase estevrajmasie impotriva lui Dumnezeu.“ Un nelegiuit ar putea spune: ,,Eu inteleg si aprob ce este bine, insd urmez raul.“ Toti oamenii au o constiinta, cunoasterea binelui si raului, de la cddere; ei pot sé deosebeasca lucrurile, dar aceasta nu spune nimic cu privire la vointa. Deoarece legea cere ascultare si firea pacatoasa nu se poate supune, a primi legea este de fapt o imposibilitate. Mai departe, legea interzice pofta, insa omul cazut are pofte in firea lui pacatoasa; si in felul acesta apostolul a cunoscut pacatul. Omul ar trebui sd piarda aceasta fire fnainte de a fi dispus sa asculte de lege; de aceea este nevoie sa fii nascut din nou. Si omul nu-si poate da singur viata divina si vesnica, De ce atuncia venit legea? Pentru ca greseala sd se inmulteasca; prin lege, pacatul devine ,,din cale afara de pacatos“. Legea lucreazd dreapta manie a lui Dumnezeu impotriva noastra — nu teama de Dumnezeu in noi, ea nu da o viata noua, iar cea pe care o avem este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu. Omul in firea pacdtoasa nu poate primi legea in inima sa. Omul in firea pacdtoasa nu poate vedea frumusetea in Hristos, tot asa cum nu poate tine legea. Poate firea pacdtoasd sa primeasca pe Hris- tos, sa-si gaseasca placerea in Fiul lui Dumnezeu? Atunci nici n-ar mai fi fire pacdtoasa; ea ar avea chiar acelasi gand pe care il are Tatal. Dac este altceva aici decat firea pacdtoasa, atunci omul estedeja intors.la Dumnezeu, deoarece ce este nascut din carne este carne. Daca firea pacdtoasa si-ar putea gasi placerea in Hristos, ea ar poseda cel mai de pret lucru care s-ar putea gdsi nu numai pe pamant, dar chiar si in cer; ea si-ar gasi placerea i in ce {si gaseste Tatal ‘placerea. Si atunci nici n-ar mai fi nevoie s fii ndscut din Dumnezeu! Siguranta mantuirii ar fi fnlaturata in acelasi timp: daca mantuirea ar fi roada propriei mele vointe, ar depinde de ea; si daca s-ar putea c4pata mantuirea asa de usor, nu s-ar mai putea spune: ,,Pentru ca Eu traiesc, si voi veti trai.“ Se spune ca credinta este doar mana care primeste mantuirea. Dar ce anume ne-ar face sa fim dispusi sd intindem ména? Harul este cel ce lucreaza acest lucru in noi. din ,,Scrisori“, mai 1879