Parteneriatul strategic UE China, un element cheie pentru

arhitectura globala
27 ianuarie 2013 | Autor: tribuna

autor: Iulia Monica OEHLER-SINCAI

China si UE au stabilit relatii oficiale bilaterale in 1975, iar in 1978 a fost

semnat primul acord comercial dintre cele doua parti. In 1980, China a fost
inclusa in lista tarilor beneficiare de schema comunitara a sistemului
generalizat de preferinte vamale, nereciproce si nediscriminatorii in favoarea
tarilor in dezvoltare (SGP). Pentru a reflecta dezvoltarea treptata a relatiilor
bilaterale, Acordul comercial din 1978 a fost inlocuit in 1985 prin Acordul de
Comert si Cooperare UE-China.

Primele summit-uri si primul Dialog strategic

In 1995, Comisia Europeana a conturat, in Comunicarea O politica pe

termen lung pentru relatiile dintre China si Europa, prima sa Strategie
privind relatiile economice bilaterale. Aceasta a fost urmata, in 1998, de
Comunicarea referitoare la Construirea unui parteneriat cuprinzator cu
China, care a initiat, practic, o noua etapa a relatiilor bilaterale, marcata si
prin desfasurarea la Londra in acelasi an a primului summit UE-China. In
acelasi an, in decembrie, a fost semnat Acordul pentru cooperare stiintifica si
tehnologica UE- China.
La randul sau, guvernul chinez a lansat in octombrie 2003 Documentul de
politica a Chinei in relatiile cu UE, care evidentiaza obiectivele politicii
chineze fata de UE, domeniile de cooperare si masurile aferente pentru cinci
ani.
Treptat, China a devenit un partener strategic al UE. Astfel, in decembrie
2005, a avut loc primul Dialog strategic UE-China, la Londra. Totodata, cu
ocazia celui de-al noualea summit bilateral, de la Helsinki (9 septembrie
2006) s-a decis lansarea, in viitorul apropiat, a negocierilor pentru un nou
Acord cadru cuprinzator, care sa inlocuiasca Acordul incheiat in 1985.
In 24 octombrie 2006, CE a publicat Comunicarea UE-China: parteneri mai
apropiati, responsabilitati in crestere, iar in paralel cu aceasta, documentul
de lucru cu privire la comertul si investitiile bilaterale, intitulat Concurenta
si parteneriat, care analizeaza schimburile comerciale dintre UE si China si
perspectivele acestora, pornind de la strategiile politice si economice,
precum si politica in domeniul concurentei si cea de cooperare.
In ianuarie 2007, au fost lansate negocierile in vederea incheierii noului
Acord, intitulat Acordul de Parteneriat si Cooperare. In august 2007, a urmat
documentul UE China: Document strategic de tara 2007-2013 si
Programul Multianual Orientativ 2007-2010. Pentru perioada 2007-2010,
CE a alocat circa 128 milioane euro pentru: domeniile acoperite de dialogul
politic UE-China, inclusiv relatiile bilaterale de comert, schimburile de
afaceri, dezvoltarea socio-economica, sprijinirea procesului intern de
reforma; schimbarile climatice, mediul, energia; dezvoltarea resurselor
umane.
In Declaratia comuna din 28 noiembrie 2007, rezultata in urma celui de-al
zecelea summit bilateral (Beijing), la punctul 24 se arata intentia celor doua
parti de a initia un mecanism de dialog bilateral la nivel inalt pe teme
economice si de comert. Initiativa ii apartine Chinei, obiectivul principal al
acestui mecanism fiind reducerea dezechilibrelor comerciale bilaterale.
Acesta se inscrie in obiectivul mai larg, al largirii si adancirii cooperarii dintre
China si UE pe probleme economice si de comert.
Mecanismul a fost lansat in data de 25 aprilie 2008, la Beijing. Principalele
domenii de actiune sunt: sistemul comercial multilateral, problemele
strategice legate de comertul bilateral, investitiile, inovatia (inclusiv
drepturile de proprietate intelectuala) si tehnologia si cooperarea economica
bilaterala (inclusiv energia, dezvoltarea durabila, transportul, legislatia). La
reuniunea inaugurala, s-au stabilit un plan de lucru si un calendar al
activitatilor.
Pana la acea data, fusesera deja constituite peste 20 de dialoguri sectoriale
pe teme economice intre UE si China, majoritatea lansate in 2005-2006,
noul mecanism fiind complementar cu acestea. Necesitatea intensificarii
dialogului si cooperarii dintre UE si China a aparut atat din avantajele
valorificarii complementaritatilor bilaterale existente, cat si din interesul
manifestat de China pentru modelul european in anumite domenii, dar si
din nevoia de a rezolva anumite divergente pe cale amiabila. Dintre aceste
frictiuni amintim: intarzierea acordarii de catre UE Chinei a statutului de
economie de piata, mentinerea embargoului asupra exportului de armament
catre China, aducerea de acuzatii Chinei de catre UE in planul incalcarii
drepturilor omului si a drepturilor de proprietate intelectuala, excedentul
chinez al balantei bunurilor in relatie cu UE, mentinerea de catre autoritatile
chineze a unui curs de schimb subevaluat, persistenta barierelor de acces pe
piata chineza, atat in sfera comertului, cat si a investitiilor, mentinerea si
chiar intensificarea disputelor comerciale dintre cele doua parti.