INGRIJIRILE ACORDATE BOLNAVILOR IN URGENTE

1
 Suferinta organismului provocata in agresiunea unor factori ai mediului
inconjurator constituie o urgent care trebuie tratata din primele minute de la
producerea ei.
Toate masurile luate pentru salvarea vietii si sanatatii bolnavilor alcatuiesc
asistenta de urgenta , din care masurile elementare luate imediat formeaza primul
ajutor.
Asistenta medicala de urgenta ocupa un loc special, ca prim contact trebuie
sa se rezolve prompt si competent toate cazurile de imbolnavire care pun in pericol
iminent sanatatea, dar si viata bolnavului.
OBIECTIVE URMARITE IN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
PRESPITALICESC
In abordarea unei urgente medico-chirurgicale, se va urmari cateva obiective:
- evaluarea urgentei la prima vedere: este sau nu o urgenta?
natura urgentei
cauza care a produs-o
gravitatea
numarul victimelor (in caz de accident colectiv)
masuri ce trebuie intreprinse
succesiunea acestora
- estimarea timpului scurs de la producerea urgentei pana la primele masuri
intreprinse
- limitarea efectului produs de agentul primar
- scoaterea accidentatului din zona
- efectuarea bilantului lezional si a triajului dupa criteriul vital
- stabilirea prioritatilor de intervene in ordinea urgentei vitale
- aplicarea masurilor de prim ajutor
- aprecierea rezultatelor in urma masurilor aplicate
- asumarea responsabilitatii de a urmari pacientul si de a-1 trimite la spital
- evaluarea factorilor de risc in timpul transportului

Principiile generale de acordare a primului ajutor medical.

Este un complex de cele mai simple proceduri medicale efectuate la locul

accidentului, sub forma de autoajutor, sau ajutor reciproc, la fel de participantii la
procesele de salvare cu folosirea echipamentului standard si celui improvizat.

Scopul principal este salvarea vietii omului, eliminarea factorului de agresiune si

evacuarea rapida sinistratului din zona afectata.

2
Termenul optimal de acordare a primului ajutor medical e pina la 30 min., dupa
primirea traumei, si pina la 10 min. in caz de otravire.

In caz de oprire a respiratiei acest termen se scurteaza pina la 5-10 minute.

Importanta factorului de timp se caracterizeaza prin acea ca: pacientii carora li sa

acordat primul ajutor medical in primele 30 de min. dupa traumatizm, complicatiile
posttraumatice se micsoreaza in jumatate in comparatie cu traumatii carora li sa
acordat ajutor dupa acest termen.

Lipsa ajutorului medical timp de 1 ora dupa traumatizm mareste numarul de cazuri
de deces la pacientii grav afectati cu 30 %; pina la 3 ore cu 60%; pina la 6 ore cu
90%. Timpul din momentul traumatizmului pina la acordarea primului ajutor
trebuie maximal scurtat.

Primordial este necesar de eliminat factorul agresiv: de a evacua sinistratul de sub

darimaturi, din apa, de scos din incapere arzinda sau din zona afectata de substante
otravitoare, de scos din automobil etc. este necesar de a aprecia repede si corect
starea sinistratului. In timpul examinarii este necesar de apreciat este viu sau mort,
apoi de determinat gradul de traumatizare, continua hemoragia sau nu.

Ingrijirile se acorda bolnavilor in functie de cauzele care au generat suferinta,

aceste cause se impart in 4 categorii
- Mecanice
- Chimice
- Calorice
- Electrice
1) Actiunea distructiva a unui factor mecanic asupra corpului omenesc este
numita TRAUMATISM
- Agentul vulnerant , in functie de masa sa si viteza cu care actioneaza , poate
provoca fracture, luxatii sau entorse, contuzii, plagi , leziuni visceral insotite
de hemoragie interna sau externa
- Exista si efecte grave ale unor cauze mcanice care nu sunt traumatisme
o Apa care blocheaza caile respiratorii producind inecul

3
 o Corpii straini care astupa gura, nasul sau traheea producind asfixia

2) Cauzele chimice pot fi substante acide sau bazice care actionind pe piele
produc arsuri, iar cind actioneaza pe mucoasa respiratorie sau digestive
produc intoxicatii acute
3) Cauzele termice ale accidentelor sunt flacara, apa, vaporii fierbinti sau frigul
- Consecintele actiunii lor sunt
o Arsurile
o Degeraturile
o Insolatia
o Socul caloric
4) Curentul electric actionind asupra organismului poate prvoca socul electric
si arsura electrica
Pentru salvarea accidentatului, indifferent de cauze si gravitate sa va actiona
cu rapiditate , respectindu-se principiile primului ajutor
1) Scoaterea victimei de la locul accidentului
2) Asezarea victimei in conditii favorabile acordarii primului ajutor
3) Examinarea rapida si sumara a victimei pentu aprecierea gravitatii
accidentului
4) Informare scurta asupra cauzelor accidentului
5) Intreruperea cauzei care a produs accidental
6) Efectuarea la nevoie a primelor ingrijiri
- Masaj cardiac extern

4
 - Respiratie artificial
- Hemostaza provizorie
- Toaleta si pansarea plagilor
- Imobilizare provizorie a fracturilor
7) Indepartarea curiosilor si crearea unui baraj de securitate
8) Efectuarea miscarilor cu blindete
9) Anuntarea accidentului
10) Transportul la spital al victimei
11) Insotirea victimei pina la unitatea care-l va ingriji in continuare

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

- Posibilitatile acordarii primului ajutor sunt diferite dupa locul in care s-a
produs accidental

Etape de executie Timpi de executie

1. Asigurarea barajului
de siguranta a victimei
2. Examinarea victimei
la locul accidentului
- Sunt indepartate persoanele curioase in jurul
accidentatului
- Se efectueaza o prima examinare a
bolnavului pentru a constatat daca respire,
daca prezinta pulsatiile arterelor la carotida si
radial

- In caz de stop cardiac se examineaza pulsul

la arterele mari, respiratia, pupilele
3. Efectuarea primelor - Se efectueaza manevrele de degajare a cailor
ingrijiri respiratorii si manevrele de respiratie
artificial, la nevoie masaj cardiac extern cu
respiratie artificiala

5
 - Se efectueaza hemostaza provizorie daca
accidentatul are hemoragie abundenta

4. Scoaterea victimei din - Se scoate victima de la locul accidentului,

focarul de agresiune pastrindu-se pe cit posibil pozitia in care a
fost surprins
- Mobilizarea accidentatului se executa astfel
in cit segmental cap-git-trunchi-bazin sa
formeze un bloc rigid

- Din spatii inguste , profunde sau de alta

forma salvatorul trebuie sa aplice metode
care sa asigure securitatea victimei in timpul
mobilizarii
5. Asezarea victimei la - Se aseaza victima la sol prin gesture blinde in
sol si pe brancarda d d , mai rar lateral, cu capul situate mai jos

6
 decit trunchiul daca este inconstient
- Bolnavul cu plagi abdominal va fi asezat in d
d cu coapsele flectate pe bazin
- Bolnavul cu fracturi ale coloanei vertebrale
se aseaza in decubit ventral pe o planseta

- Pacientul cu traumatism thoracic si fracture

costale se aseaza in pozitie semisezinda
dorsal

decubit dorsal
(supinaie)

- Cind prezinta tulburari respiratorii

sufocare, cianoza, agitatie se aseaza in
pozitie semisezinda pe partea bolnava
- Bolnavul care prezinta semen de hemoragie
abundenta - puls tahicardic, paloare, , sete,
mucoase palide va fi asezat in decubit
dorsal cu capul inclinat lateral
6. Examinarea victimei - Se efectueaza cu multa atentie
- Se examineaza tegumentele pentru a
descoperi hemoragiile
- Se examineaza conturul capului pentru a
observa eventualele denivelari ale cutiei
craniene
- Se controleaza pavilioanele urechilor si
narinele

7
- Se examineaza fiecare membru superior si
inferior, daca prezinta deformari sau daca
prezinta mobilitate

- Se palpeaza bazinul

- Se palpeaza toracele prin compresiune usoara

in caz de fracture manevrele sunt dureroase

8
7. Efectuarea primelor - Se efectueaza masajul cardiac extern si
ingrijiri respiratia artificial
- Se efectueaza hemostaza provizorie
- Se efectueaza imobilizarea provizorie a
fracturilorsau a luxatiilorutilizind mijloacele
special

- Se efectueaza toaleta plagilor si pansarea lor

8. Ridicarea victimei de - Se pregateste brancarda

la sol - Se ridica victima avind grija sa nu fie
mobilizate regiunile traumatizate

9
 - Se pune pe targa

9. Transportul - Se transporta cu targa pina la salvare si apoi

accidentatului la spital

ATENTIE!
- Ridicarea si asezarea accidentatului se vor efectua cu miscari line si cit mai
putine pentru a se evita agravarea leziunilor osoase daca exista
- Nu se flecteaza capul pe torace si toracele pe abdomen deoarece in cazul
fracturii de coloana vertebrala flexiunea ei poate provoca contuzia sau
sectiunea maduvei urmata de paralizie definitive

EFECTUAREA TRANSPORTULUI BOLNAVULUI N SPITAL

Transportul bolnavului n spital este o etap important deoarece efectuat

cu ntrziere sau n condiii neadecvate poate determina agravarea bolii sau
chiar decesul bolnavului.
Transportul primar transportul bolnavului la spital de la locul de munc,
de la domiciliu sau de la locul accidentului. Riscul este mai mare, deoarece
bolnavul este transportat nepregtit i fr un diagnostic cunoscut.

10
 Transportul secundar transportul bolnavului de la un spital la altul sau la
domiciliu, de la o secie la alta, de la servicii de diagnostic i tratament, precum i
mutarea lui de la un salon la altul. Bolnavul fiind sub ngrijire, transportul poate fi
pregtit i efectuat n funcie de starea lui.
n spital, bolnavul care nu se poate deplasa sau cruia i este contraindicat
deplasarea se transport cu: brancard , crucior, fotoliu i pat rulant sau cu
ascensorul.

Scop: deplasarea bolnavului, n stare imobilizat, la diferite servicii de

investigaii, diagnostic i tratament.
Materiale necesare: targ; crucior; ptur (pentru targ) sau saltea subire
pentru crucior; muama, alez;cearaf; o pern subire; dou pturi (pentru nvelit
bolnavul).

Transportul cu brancarda (targa)

Etape de execui:
1. Pregtirea materialelor:
- Se pregtesc targa cu ptura, cearaf, muama i pern subire.
2. Efectuarea tehnicii
- Cei doi brancardieri aduc targa de-a lungul patului,

Ridicarea bolnavului efectuat de trei persoane.

11
- Bolnavul este ridicat din pat de trei persoane: P.I susine bolnavul din regiunea
cefalic, sprijinindu-i capul, spatele i conduce aciunea de mobilizare i transport;
P.II susine regiunea lombo-sacrat i membrele superioare; P.III susine membrele
inferioare.
- P.I comand manevra numrnd 1, 2, 3; la comanda ,,3 bolnavul este ridicat i
se face un pas napoi.
- Brancardierii aduc targa n poziie orizontal sub bolnav, pe care cele trei
persoane l vor aeza cu grij.
- Se acoper bolnavul cu cele dou pturi.
- Cei doi brancardieri pornesc la comand de pe loc cu pai schimbai, pentru a
micora oscilaiile trgii.
Asistenta sau brancardierul din spate va supraveghea bolnavul n timpul
transportului.
- Bolnavul este transportat cu faa nainte, pentru a-i da sentimentul de siguran n
timpul deplasrii.
- Transportul bolnavului cu brancarda pe scri

Transportul bolnavului cu brancarda: a la urcarea scrilor; b la coborrea

scrilor

Transportul cu cruciorul
Cruciorul este specific seciilor de chirurgie, pentru sala de operaie,
reanimare. Are 3-4 roi pneumatice i o pnz ntins ca la brancard, avnd
nlimea mesei de operaie.
Etape de execuie:
1. Pregtirea materialelor:
- Se pregtete cruciorul, cu lenjeria curat.

12
2. Efectuarea tehnicii

Transportul bolnavului cu cruciorul.

- Cruciorul se aaz n raport cu patul pentru a muta bolnavul de pe crucior pe

pat i invers.
- Pe crucior, bolnavul se acoper cu cearaful i laturile pturii.
- Capul operatului se ntoarce ntr-o parte, pentru a evita aspirarea vrsturii.
- Bolnavul se transport cu faa n direcia mersului i supravegheat n permanen
de brancardier.
Transportul accidentatului deplasarea unui bolnav de la locul producerii
accidentului la unitatea sanitara se executa in citeva etape
- Scoaterea de la locul accidentului
- Ridicarea de la sol
- Transportul victimei
- Asezarea in pat
Ridicarea, deplasarea, urcarea in 'Ambulanta' si transportul accidentatilor au o
importanta deosebita.
Multe complicatii pot aparea tocmai din cauza unor greseli comise cu ocazia
ridicarii si transportului, mai ales in cazul politraumatizatilor si marilor
traumatizati.
In timpul mobilizarii, victima accidentului rutier trebuie manevrata cu atentie si
blandete.
Geamatul victimei trebuie sa opreasca manevrele si gesturile care le determina.
Accidentatii care si-au pierdut cunostinta nu mai reactioneaza la durere, ceea ce ne
obliga la mai multa atentie in vederea evitarii gesturilor traumatizante, care
contribuie la agravarea tulburarilor functionale existente.

13
In aceste cazuri, agravarea se poate constata prin modificarea pulsului si ritmului
respirator, precum si prin accentuarea palorii.
Este bine ca ridicarea accidentatului si asezarea sa pe targa sa se efectueze cu
ajutorul mai multor persoane care se vor aseza la capul si la picioarele celui ce
trebuie ridicat.
Una dintre ele va introduce bratele sub umerii victimei, alta sub bazin si cealalta
sub picioare.
La o anumita comanda, toti vor ridica accidentatul cu 30-40 cm, atat cat este
necesar pentru a introduce targa dedesupt.
Tot prin miscari sincronizate, ranitul va fi pus pe targa.
Axul corpului, format din cap-gat-torace-bazin, va fi mentinut in bloc unitar, tot
timpul in acelasi plan.
Transportul victimei se face la comanda, capul accidentatului fiind tinut pe directia
mersului.
Purtatorii din spate vor supraveghea fata accidentatului si miscarile respiratorii ale
acestuia.
Targa se va mentine numai in pozitie orizontala si se va mentine un pas sincronizat
pentru evitarea balansului si zdruncinarea ranitului.
Daca victima a pierdut mult sange, va fi asezata cu capul mai jos decat restul
corpului.
Daca accidentatul prezinta o rana toracica, capul si toracele vor fi asezate mai sus.
Accidentatii care si-au pierdut cunostinta vor fi asezati cu capul intors intr-o parte
pentru a se evita sufocarea prin varsaturi.
La fel si cei care sangereaza pe nas sau pe gura. Sub ceafa accidentatului se va
introduce un sul facut eventual din haine.
Daca banuim existenta unei fracturi de coloana, cunoscand pericolul sectionarii
maduvei spinarii acidentatului, acesta trebuie ridicat si transportat dupa regulile
urmatoare:
- In timpul ridicarii, umerii si bazinul trebuie mentinuti la acelasi nivel;
- Daca este posibil, pentru ridicarea accidentatului sa folosim 4 ajutoare, care, in
picioare, se plaseaza deasupra accidentatului, cu cate un picior de o parte si de alta
a acestuia. Un ajutor se situeaza in dreptul picioarelor, privind spre cap si baga o
mana sub coapse si o mana sub gambe. Al doilea ajutor se situeaza in dreptul
bazinului, privind tot spre cap, introducand mainile sub sale, tinandu-le fata in fata,
fara a le decala. Cel de-al treilea ajutor sa asaza in dreptul capului, privind spre
picioarele accidentatului si apuca cu mainile fiecare umar. Cel de-al patrulea se
asaza langa cap si il fixeaza cu o mana pe frunte si una la ceafa, pentru a preveni
miscarile capului;
- La comanda accidentatul va fi ridicat si asezat pe un plan dur (usa, scandura lata,
etc.) intre ghemuri de haine, pentru a evita deplasarile laterale. In acelasi scop,
14
accidentatul va fi fixat deasupra cu fesi late;
- Accidentatul va fi invelit cu o patura;
- La transport se tine cont ca acesta trebuie sa aiba tot timpul o pozitie orizontala.
Bancheta din spate a autovehiculelor este total contraindicata.
ATENTIE!
- Un accidentat grav in decompensare circulatory nu se transporta inainte de a
fi reechilibrat pentru a putea suporta transportul
- Transportul poate devein factor de agravare si cauzator de deces
- Odata incepute respiratia artificial si masajul cardiac extern se vor continua
si pe timpul transportului

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN STOPUL CARDIO-RESPIRATOR

Stopul cardio-respirator (SCR) semnifica absenta respiratiei si circulatiei

spontane.
Oprirea simultana a respiratiei si circulatiei este extrem de rara si se produce
atunci cand organismul este distrus brusc si masiv, ca de exemplu in accidentele
foarte grave. In majoritatea cazurilor una dintre functiile vitale se opreste prima si
secundar cealalta.
In cazul stopului respirator primar, inima va continua sa bata un interval variabil de
timp. Schimbul gazos la nivel pulmonar continua pana se epuizeaza rezerva de
aer din plamani. In perioada cat inima bate, pulsul arterial este prezent. Apoi lipsa
oxigenului la nivelul muschiului inimii va conduce la oprire cardiaca. Timpul in
care survine oprirea cordului, secundara opririi respiratiei, este variabil si depinde
de mai multi factori ca rezistenta cordului la hipoxie, cantitatea de oxigen in sange
etc. In oprirea primar respiratorie exista un interval de gratie scurt, in care
activitatea cardio-circulatorie este inca prezenta. Fara interventie terapeutica
imediata, ce consta in ventilatie artificiala, cordul se opreste.
Prin stopul cardiac se intelege incetarea brusca si neasteptata a circulatiei la un
pacient care nu era previzibil ca ar putea sa moara in acel moment. Oprirea primar
cardiaca este urmata automat de oprirea respiratorie, care insa de obicei nu este
precizata, deoarece este subinteleasa.
Fiziopatologic, cand cordul se opreste, dispare imediat si circulatia sangelui, astfel

15
incat tesuturile nu mai primesc oxigen. Cum singurele rezerve de oxigen sunt cele
care se gasesc in sangele arterial ce iriga acel tesut, hipoxia tisulara apare rapid si
se manifesta mai intai la nivel cerebral. Starea de constienta este pierduta brusc. Se
instaleaza apnea, adica dupa cateva respiratii agonice victima nu va mai respira, ca
rezultat a lipsei de oxigen a centrului respirator. Deci oprirea primar cardiaca
inseamna de fapt intotdeauna oprirea cardio-respiratorie de la inceput, pentru ca in
acest caz nu exista un interval de gratie, cu pastrarea respiratiei.
Stopul cardiac si respirator se interconditioneaza: stopul cardiac induce stopul
respirator in 20-30 sec., iar stopul respirator pe cel cardiac intr-un interval de 3-10
min.
Incetarea functiei respiratorii si a cei cardiac duce la stopul cardio-respirator care
corespunde cu moartea clinica.
Clinic stopul cardio-respirator se recunoaste prin
- Pierderea constientei
- Oprirea respiratiei
- Incetarea batailor inimii
- Absenta pulsului la artera carotida
- Paloarea extrema sau cianoza tegumentelor
- Relaxarea complete a musculaturii ducind la pierderi necontrolate de urina si
materii fecale
Intre moartea clinica si moartea biologica a tesutului nervos exista un interval scurt
30-90 de secunde la care functiile vitale mai pot fi restabilite.
Aprecierea functiilor vitale rapida si precisa se face prin
- Stabilirea existentei pulsului la arterele mari
- Culoarea tegumentelor
- Prezenta si eficienta miscarilor respiratorii
- Existent cianozei
- Aspectul pupilelor
Resuscitarea cardio-respiratorie este o urgent vitala in care interventia cadrului
medical trebuie sa fie rapida si eficienta imediata degajarii victimei si continua de
la locul accidentului in timpul transportului si la spital.

Stabilirea diagnosticului

Diagnostic Respiratie Circulatie Stare de Alte

constienta manifestari
Stop cardio- Oprita Oprita Pierduta Paloare sau
respirator cianoza
Midriaza
Relaxarea
16
 musculaturii
Lipotimie Superficial Puls slab Pierduta Dureaza citeva
Tensiune secunde sau
arteriala minute
scazuta Revenire
spontana
Coma Profunda, Puls amplu, Inconstienta In functie de
zgomotoasa bine batut sau profunda cauza comei
sau deprimata colaps
circulator
Soc Pastrata Puls filiform Pastrata Stare generala
Tensiune alterata in
arteriala functie de
prabusita cauzele
socului

Recunoasterea stopul cardiac

Victima sau pacientul este inconstient (pierderea cunostintei apare in 10-15
secunde de la stop)
Lipsa respiratiei sau respiratii agonice
Pielea este palida, iar apoi devine cenusie (cianoza)
Absenta pulsului la carotida (nu il cautam mai mult de 10 secunde)
Pupilele dilatate (se numeste midriaza fixa, dar nu este un totdeauna un semn
sigur).
Nu este recomandat sa ascultam cordul sau sa masuram tensiunea arteriala,
deoarece se pierde timp pretios.

RESUSCITAREA CARDIOPULMONARA (RCP)

Resuscitarea cardiopulmonara (RCP) reprezinta manoperele medicale ce trebuie

efectuate atunci cand avem in fata un pacient cu un stop cardiac si/sau respirator.
Victimele unui stop cardio-respirator au nevoie de manevre de resuscitare in cel
mai scurt timp posibil. Resuscitarea asigura o circulatie sanguina cu un debit
cardiac mic, dar esential catre inima si creier. Aceasta creste probabilitatea reluarii
ritmului cardiac normal. Compresiile toracice pot salva viata victimei, daca nu
poate fi aplicat un soc electric (defibrilare) in primele 5 minute dupa stop.
RCP este formata din trei mari grupe de manopere terapeutice:
1. Suportul vital bazal (SVB) format din totalitatea masurilor care pot realiza o
minima presiune de perfuzie si oxigenare cerebrala (dezobstructia cailor
respiratorii, respiratia artificiala, masaj cardiac extern).

17
2. Suportul vital avansat (SVA) care contine in plus fata de SVB tratamentul
electric de defibrilare si administrarea de medicamente, pentru reluarea activitatii
spontane a cordului.
3. Masurile postresuscitare care contin masuri de reanimare si terapie intensiva
postresuscitare menite sa recupereze activitatea creierului, sa mentina functiile
vitale si totodata sa reduca efectele lipsei de oxigen la nivelul celulelor.

In anul 2005 European Resuscitation Council Guidelines aduce un concept

nou, Lantul Supravietuirii care prezinta totalitatea manoperelor de resuscitare
si cuprinde 4 verigi:
1. Recunoasterea cat mai rapida a stopului cardiac sau identificarea pacientilor
cu risc de a prezenta stop cardiac si activarea cat mai rapida a serviciilor de urgenta
(112).
2. Inceperea cat mai rapida a masurilor de resuscitare cardio-respiratorii.
3. Efectuarea precoce a defibrilarii.
4. Initierea cat mai rapida a suportului avansat de resuscitare.

Resuscitarea are sanse de reusita cand:

Aprovizionarea creierului cu oxigen reincepe primele 4 minute;
Inima reincepe sa bata in primele 8-10 minute;
Stopul se produce intr-o zona usor accesibila, asa incat salvatorii pot ajunge
usor la victima;
Sunt mai multe persoane care pot actiona ca salvatori;
Cauza stopului cardiac nu e una foarte grava (in asistolia sau disociatia
electromecanica supravietuirea este de doar 10-15%).

MASAJUL CARDIAC EXTERN (MCE)

MCE determina apariia unui flux sanguin prin cresterea presiunii in cutia toracica
si prin compresia directa a cordului. MCE genereaza un flux sangvin mic, dar vital
pentru cord si creier, pana la sosirea echipei de salvare.

Mainile salvatorului trebuie sa fie asezate in centrul toracelui.

1. Frecvena compresiilor trebuie sa fie 100/min.
2. Toracele trebuie comprimat 4-5cm.
3. Dupa fiecare compresie toracele trebuie lasat sa revina in poziia iniiala.
4. Durata compresiei toracelui trebuie sa fie egala cu cea a decompresiei.

18
5. Intreruperile trebuie sa fie cat mai puine.

6. Nu trebuie sa cautam puls palpapil la carotida sau femurala, deoarece acesta nu

inseamna intotdeauna flux arterial eficient.

VENTILATIA

In timpul RCP scopul ventilaiei este de a menine oxigenarea adecvata a sangelui.

Respiratia se face ,,gura la gura: verificam ca gura si gatul nu sunt blocate de
obiecte straine, impingem inainte si in sus barbia victimei (hiperextensia capului),
prindem narile victimei cu degetele si insuflam aer pe gura.

Respiraiile dureaza peste o secunda si cu volum suficient pentru a observa

ridicarea toracelui, dar se evita respiraiile prea puternice.

19
1. Respiraia gura la nas este o alternativa eficienta in cazul in care cea gura la
gura nu este posibila.

SUPORTUL VITAL DE BAZA LA ADULT

1. Verifica sigurana mediului/locului.

2. Verifica daca victima raspunde:
scuturare umeri;
suntei bine / totul e in regula?
3. a) Daca pacientul raspunde:
se lasa pacientul in poziia gasita;
se reevalueaza starea pacientului periodic.

b) Daca pacientul nu raspunde:

striga dupa ajutor;
poziionare in decubit dorsal si se elibereaza caile aeriene (o mana se
poziioneaza pe fruntea pacientului si se pune capul in hiperextensie, in timp ce cu
cealalta mana se ridica madibula).
4. Verifica daca pacientul respira:
priveste (se urmaresc miscarile toracelui);
asculta (se asculta cu urechea poziionata in dreptul gurii pacientului);
simte.

In primele minute dupa un stop cardiac, victima poate sa respire foarte superficial
sau foarte neregulat. Nu trebuie confundat acest mod de respiraie cu cel normal,
de aceea pacientul nu trebuie evaluat mai mult de 10 secunde, iar daca exista dubii
asupra modului in care respira pacientul trebuie luata o atitudine conforma cu cea
din cazul in care pacientul nu respira.

5. a) Daca respira normal:

se aseaza in poziia de sigurana;
apel pentru ambulana(112);
evaluare continua.

b) Daca nu respira normal:

trimite dupa sau cheama ambulana;
masaj cardiac extern;
se poziioneaza mainile in centrul toracelui victimei;
se comprima sternul aproximativ 4-5 cm;
frecvena compresiilor: 100/min.

20
6. a) Se combina compresiile toracice cu ventilaia artificiala
dupa 30 de compresii toracice se elibereaza caile respiratorii si se
penseaza nasul;

se executa 2 respiraii successive;

se continua cu alternana compresii:respiraii 30:2;

se intrerupe resuscitarea numai daca pacientul respira normal.

b) Numai masajul cardiac extern, fara ventilaie artificiala (gura la gura sau gura la
nas) este considerat acceptabil, daca salvatorul nu e capabil sau nu doreste sa
execute respiraia gura la gura; studiile arata ca MCE fara ventilaie artificiala este
net superior lipsei de resuscitare, unele sugerand chiar ca procentul de
21
 supravieuire este comparabil cu cel din resuscitarea utilizand si ventilaia
artificiala frecvena compresiilor trebuie sa fie de 100/min se intrerup compresiile
numai daca pacientul incepe sa respire normal.

7. Se continua resuscitarea:
pana cand soseste personalul calificat;
victima incepe sa respire normal;
salvatorul este epuizat.

Decizia de a opri resuscitarea se va lua atunci cand:

Victima prezinta semne de revenire a functiilor vitale si a cunostintei.
Diagnosticul de stop cardiac se face cu intarziere prea mare.
Semnele vitale nu apar dupa aproximativ 30-60 de minute de resuscitare.
Se observa evidente semne cerebrale care sa afecteze ireversibil calitatea
vietii pacientului.
Este depasita limita de rezistenta fizica a reanimatorului.

Pentru eficienta metoda de resuscitare cardio-respiratorie trebuie insusita correct.

Respectarea timpilor poate fi retinuta cu formula HELP-ME ceea ce in limba
engleza inseamna ajuta-ma .
Fiecare litera semnifica gesturile si succesiunea timpilor care preced insuflarea
aerului
- H hiperextensia mandibulei
- E - eliberarea cailor respiratorii
- L luxarea mandibulei inainte
- P pensarea nasului

22
 - M masaj cardiac
- E extern
Eficienta resuscitarii depinde in primul rind de permeabilitatea cailor respiratorii.
Semnele de ameliorare sunt
- Recolorarea tegumentelor
- Reducerea midriazei
- Aparitia pulsului la arterele mari
- Reaparitia respiratiei spontane
- Semen de revenire a constientei
De obicei accidentatul resuscitat ramine in coma posthipoxica, dupa 2 minute de
masaj cardiac se poate observa daca pulsul este perceput spontan si daca se mentin
semnele de ameliorare, daca nu au aparut semnele de ameliorare nu se asteapta mai
mult de 12 secunde se reincep compresiunile sternale si ventilatia.
Ritmul de executie al manevrelor de respiratie artificial manuala nu depasesc 10-12
respiratii pe minut.

INGRIJIREA BOLNAVULUI DUPA REABILITAREA CARDIO-

RESPIRATORIE

I. Bolnavul este mentinut sub supraveghere pentru a se preveni eventuale

complicatii
II. Daca nu i-a revenit constienta I se administreaza intravenous solutii
hipertonice glucoza 33%, manitol 20%, diretice la indicatia medicului
pentru a reduce edemul cerebral
III. Se combate tendinta la acidoza prin administrare de solutii de bicarbonat,
THAMprecum si hipercoagulabilitatea singelui cu heparina
IV. Se reduce sindromul postanoxic prin oxigenoterapie
ATENTIE!
- Terapia intensiva a starii postresuscitativa se executa numai in sectiile de
ATI ale spitalelor mari deci trebuie transportat cit mai rapid
Accidentele masajului cardiac extern
- Fracturi costale la batrini si copiii
- Fractura sternului
- Infundari toracice
- Hemotorax
- Pneumotorax
- Ruptura aortei ascendente
Semne sigure de moarte
- La nivelul inimii absenta activitatii electrice pe o perioada de 60 minute
traseu plat la EKG

23
 - O dilatare persistent a pupilelor , fara reactive la lumina
- Opacitatea corneei
- Aparitia cianozei cu lividitati

ACORDAREA AJUTORULUI DE URGENTA IN FRACTURI

Fracturile sunt leziuni ce apar n urma actiunii unui traumatism puternic asupra
osului, constnd n ntreruperea continuitatii acestuia.
n functie de modul de actiune a agentului vulnerant, de intensitatea lui fracturile
pot fi de mai multe feluri:
fracturi nchise - tegumentele n jurul focarului de fractura sunt intacte
fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga
fracturi directe - n care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de
producere a fracturii
fracturi indirecte - traiectul de fractura apare la distanta de la locul de actiune al
agentului vulnerant

De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, dupa mecanismul
de producere: fracturi spiroide, fracturi cu nfundare, deplasate. La fel pot fi
fracturi complete,interesnd ntreaga circumferinta a osului sau incomplete
(partiale).
La batrni sau la persoane cu diverse afectiuni osoase pot apare fracturi n urma
unor traumatisme minore, sau chiar la efectuarea unui pas gresit.
Pentru recunoasterea unor fracturi sunt doua grupe de semne:
Semne de probabilitate
durere spontana sau ntr-un punct fix, exacerbata la palpare sau mobilizare
impotenta functionala a membrului afectat
deformarea si scurtarea regiunii, pozitie vicioasa
echimoze tardive

24
 tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale, sufuziuni sanguine ce apar
imediat sau dupa 24-48 ore
Semne de certitudine (semne sigure)
mobilitate anormala n focar,
perceperea palpatorie de crepitatii osoase
netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura
ntreruperea evidenta ( la inspectie sau palpare ) a continuitatii osoase
METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC N CAZUL
SUSPICIONARII UNEI FRACTURI ESTE EFECTUAREA
RADIOGRAFIEI.
Fracturile se pot nsotii de o serie de complicatii:
Complicatii imediate:
transformarea unei fracturi nchise ntr-o fractura deschisa
lezarea vaselor sau a nervilor aflate n vecinatate
infectia focarului de fractura
Complicatii tardive (ntrziate):
cicatrizarea anormala a plagii osoase (n unele boli cronice)
pseudartroza (ntrzierea consolidarii fracturii)
calusul vicios
Imobilizarea provizorie a fracturilor se face n scopul mpiedicarii miscarilor
fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate
prin miscarea unui fragment osos.
Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi si
latimi variabile, n functie de regiunile la nivelul carora se aplica.
Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateral
imobilizarea trebuie sa cuprinda n mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si
dedesubtul focarului de fractura.
nainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a segmentului
n ax.
Acest lucru este valabil numai n cazul fracturilor nchise. Fracturile deschise se
imobilizeaza n pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta
reducerea lor prin tractiune.
Tipuri de atele speciale:
atele Kramer (confectionate din srma)

25
 atele pneumatice (gonflabile)
atele vacuum

Atele improvizate: din scndura, crengi de copac...

Fracturile membrului superior:
_ Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si mai rar
directe,sediul de predilectie constituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia n care
trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnava
mpins catre spate si n sus.

Imobilizare in fractura de clavicula

26
_ Fracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin traumatism direct.
La imobilizarea fracturii drept atela putem folosi chiar toracele de care se fixeaza
segmental fracturat cu ajutorul unei esarfe.
_ Fracturile antebratului se produc mai frecvent prin traumatism direct.
Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atela speciala sau folosind
atele improvizate.

_ Fracturile oaselor minii se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la degete

Fracturile membrului inferior:
_ Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru
imobilizare se folosesc doua atele inegale.
Atela mai lunga se aplica pe fata laterala externa a membrului inferior si se ntinde
de deasupra oaselor bazinului pna la calci. Atela mai scurta se aplica pe partea
interna si se ntinde de la regiunea inghinala pna la calci. Cnd femurul este
fracturat n apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza folosind o
singura atela trecute prin partea din spate a membrului din regiunea fesiera pna la
calci.
_ Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu orice
tip de atela.
_ Fractura de rotula se produce prin cadere n genunchi, se imobilizeaza n atele
posterioare.

27
_ Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal Voletul
costal este minimum dubla fractura la doua coaste nvecinate. Imobilizarea se face
prin nfundarea zonei respective mpiedicnd astfel miscarile segmentelor la acest
nivel. Semnele si simptomele constau n dificultatea respiratiei, miscarea
paradoxala a segmentului (n inspir cnd toracele se destinde fragmentul se
nfunda; la expir cnd toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza spre
exterior), durere, cianoza.

_ Fracturile la nivelul bazinului. Odata depistata fractura la acest nivel pacientul

ramne nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine pe un plan dur n
pozitie culcat pe spate.
Principii de imobilizare provizorie a fracturilor
- Atelele improvizate si special vor fi captusite cu vata sau alte materiale moi
pentru a nu leza pielea sau a nu mari durerea
- Manevrele de imobilizare vor fi effectuate cu multa blindete
- Extremitatea segmentului fracturat degetele de le picioare si miini vor fi
lasate descoperite
- Atelele se fixeaza cu fasa circulara , serpuitoare sufficient de strins dar fara
sa impiedice circulatia
In spital diagnosticul sigur al fracturii se efectueaza prin examen radiologic.
Tratamentul cuprinde 4 timpi
- Suprimerea durerii
- Reducerea fracturii
- Imobilizarea regiunii fracturate
- Mobilizare cit mai precoce a bolnavului

28
Imobilizarea definitiva se face in spital cu ajutorul aparatelor gipsate sau prin
metode chirurgicale.
Vindecarea unei fracture se obtine prin formarea calusului , process ce se
desfasoara in 2 etape la inceput calus moale fibros si apoi calusul osos.
In decursul mentinerii aparatului gipsat 3-4 saptamini se supravegheaza
extremitatea membrului imobilizat, bolnavul isi va mobilize degetele si articulatiile
libere pentru a evita anchilozarile si pozitiile vicioase.
Aparatul gipsat se scoate prin taiere cu un cutit special, despicarea se face in lungul
lui pe fata anteriaoara.
Transportul accidentatului cu fractura se efectueaza in primele 6 ore de la
accident, deoarece dupa acest interval o fractura deschisa se considera
infectata.

Entorsa intinderea fortata a ligamentelor si capsule articulare , cu ici rupture ale

acestora.
Forma minora a traumatismelor articulare, n care nu se pierde contactul permanent
ntre suprafetele articulare si consta din ntinderea sau ruptura unuia sau mai
multor ligamente ale unei articulatii. Primul ajutor consta n imobilizarea
provizorie acest lucru v-a ameliora durerea, care este de o mare intensitate.

Entorsa gleznei

Luxatia ruptura capsulei articulare , a ligamentelor cu dislocarea oaseor din

articulatie pierzind contactul dintre ele partial sau total.
Este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafetele
articulare ale oaselor care formeaza o articulatie (deplasarea capetelor osoase ale

29
unei articulatii). Dupa modul de producere luxatiile pot fi complete sau incomplete.
Primul ajutor consta din imobilizarea provizorie a membrului afectat fara a tenta
reducerea luxatiei. Accidentatul se transporta la spital.

Luxatia cotului

SCOP
-Reducerea durerii prin imobilizarea corecta a membrului accidentat si
prevenirea instalarii complicatiilor
SEMNELE LUXATIEI
- Durere vie
- Limitarea miscarilor
- Impotenta functionala cu pozitie vicioasa fata de pozitia normal a regiunii
- Scurtarea segmentului
- Deformarea regiunii
- Echimoze
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN ENTORSE
- Se administreaza bolnavului calmante pentru ai suprima durerea
- Se aplica circular la nivelul articulatiei un manson imbibat in apa rece pe o
portiune cit mai intinsa din membru, in pozitia existent
- Se fixeaza mansonl cu ajutorul unei fese , efectuiand un bandaj
compresivconducind fasa in 8, asezind piciorul in unghi drept cu gamba
- Se aseaza accidentatul pe targa si se transporta la spital
SEMNELE ENTORSEI
- Durere mai putin intense
- Impotent functional relative
- Deformarea regiunii prin edem si formarea de lichid in interiorul articulatiei
hidrartroza

30
Entorsele cele ai frecvente sunt la articulatia gleznei, cotului, umarului, pumnului
si degetelor.
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN ENTORSE
- Se administreaza bolnavului calmante pentru suprimarea durerii
- Se aplica comprese resi sau se efectueaza pansament compresiv
- Se transporta la spital

Tratamentul entorselor si luxatiilor

Tratamentul la spital consta in aplicarea unui pansament compresiv sau chiar a

unui aparat gipsat care se va mentine 6-8 zile
Accidentatul nu va utilize membrul lezat
In cazul in care accidentatul acuza dureri violente primul ajutor se efectueaza ca in
situatia unei fracture
Nu se incearca reducereai entorsei sau a luxatiei
Nu se aplica comprese umede in luxatile deschise

Hemoragii

Hemoragia reprezinta scurgerea sngelui n afara sistemului vascular printr-una sau

mai multe solutii de continuitate.
Dupa tipul vasului lezat poate fi:
arteriala: n care sngele este de culoare rosu deschis, bine oxigenat si tsneste
ritmic,sincron cu bataile inimii;
venoasa: sngele de culoare rosu nchis (mai putin oxigen, mai mult CO2), se
exteriorizeaza cu presiune constanta, relativ modesta;
capilara: este o hemoragie difuza, fara a se identifica un vas de calibru mai mare
ca sursa principala a hemoragiei;
n functie de sediul sngerarii:
31
 externa: sngele se scurge n afara, printr-o solutie de continuitate tegumentara
( plaga )
interna: sngele se acumuleaza ntr-una din cavitatile normale ale organismului;
exteriorizata: caracterizata prin hemoragie interna ntr-un organ cavitar, urmata de
eliminarea sngelui la exterior pe cai naturale
epistaxis: hemoragia mucoasei nazale;

Otoragie: hemoragie din urechi

Rectoragie:hrmoragie din rect
Uretroragie:singe din uretra
Hemoptizie:singele se scurge prin gura, provenind din plamini
hematemeza: eliminarea pe gura, prin varsatura, de snge amestecat cu cheaguri si
eventual resturi alimentare;
n hemoragii puternice poate fi snge rosu, proaspat, nealterat, sau n sngerari
reduse poate fi varsatura cu aspect de zat de cafea (cnd sngele stagneaza n
stomac).
melena: exteriorizarea sngelui acumulat n tubul digestiv, prin defecatie. Scaunul
este lucios, negru, moale, de aspectul si culoarea pacurei.
hematuria: reprezinta hemoragia la nivelul aparatului urinar, exteriorizat prin
mictiune;
Dupa cantitatea de snge pierdut, hemoaragia poate fi:
mica: se pierde o cantitate de snge pna la 500 ml
medie: se pierde 500-1000 ml de snge si apar urmatoarele semne: agitatie,
ameteli n ortostatism;
mari: cantitea de snge pierduta 1000-1500 ml iar semnele clinice sunt
urmatoarele: paloare, tahicardie, transpiratii reci, hipotensiune arteriala, tahipnee;
cataclismice: pierderi de snge de peste 1500-2000 ml, TA nemasurabila, pacient
inconstient;

Hemostaza

32
Oprirea sngerarii poarta denumirea de hemostaza.. Ea poate fi spontana n cazul
unor hemoragii mici, prin interventia mijloacelor proprii organismului, dar de cele
mai multe ori este necesara interventia altor persoane, care sa realizeze hemostaza.
Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva.
Hemostaza proviorie se poate realiza prin:
compresiune digitala
pansament compresiv
garou
Compresiunea digitala.
Compresiunea corect executata pe vasul ranit trebuie sa se aplice deasupra ranii n
cazul unei hemoragii arteriale si sub plaga n cazul unei hemoragii venoase, tinnd
cont de sensul circulatiei.

Pozitia pacientului si hemostaza digitala in epistaxis

Cnd hemoragia nu poate fi stapnita prin compresiune exercitata la distanta, se

poate folosi compresiune directa n care caz compresiunea vasului ce sngereaza se
face cu degetul introdus direct n plaga.
Aceasta metoda nu poate fi dect de scurta durata, trebuind sa recurgem la alta care
s-o suplineasca si sa o completeze.
Cteva exemple de posibilitati de compresiune digitala:

33
 Punctele de compresiune pentru hemostaza provizorie pe arterele
1. Facial
2. Temporal
3. Carotida
4. Humerala
5. Axilara
6. Aorta abdominal
7. Femurala deasupra triunghiului lui SCARPA
8. Femurala in treimea mijlocie a coapsei
9. Femurala la articulatia genunchiului

Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a
realiza o hemostaza provizorie. n lipsa unui pansament steril se poate folosi pentru
a pune pe plaga o batista, o crpa curata, peste care se strnge pansamentul circular
(fasa).

34
Aplicarea garoului este ultima varianta la care apelam. Garoul poate fi improvizat
folosind curea, cravata, fular, sfoara, etc. Se foloseste doar n cazuri extreme si n
situatia n care hemoragia nu se putea controla prin alte metode (amputatie de
membru). Important este oprirea hemoragiei fara a comprima excesiv tesuturile.
Garoul, odata cu oprirea sngerarii, produce oprirea circulatiei sngelui n
portiunea de membru situata dedesubtul lui. Din aceasta cauza mentinerea sa mai
mult de 2 ore poate duce la complicatii deosebit de grave. Totdeauna la montarea
unui garou trebuie atasat un bilet, care nsoteste bolnavul, si pe care se noteaza
obligatoriu urmatoarele date: nume,prenume, ora exacta a aplicarii garoului. Din
30-30 minute se slabeste 1-2 minute garoul pentru a permite irigarea segmentului
de membru subiacent.
Ridicarea garoului se face doar n conditii de spital si de personal competent.
Hemostaza definitiva se obtine prin obliterarea permanenta si definitiva a vasului
care sngereaza. Cel mai folosit procedeu fiind prin ligatura cu fire.
Hemostaza medicamentoasa se bazeaza pe procesul de coagulare al singelui si
anume folosirea de substante chimice cu actiune locala, apa oxigenata, adrenalina
1, substante biologice cu actiune hemostatica locala, substante cu actiune
generala clorura de calciu, vitamina K, vitamina C.
In hemoragiile mari in care accidentatul prezinta semen de anemie acuta , dupa
efectuarea hemostazei , este necesara transfuzia de singe integral sau plasma.
Hemoragiile mari se manifesta prin
- Agitatie
- Paliditate
- Ameteli
- Cefalee
- Extremitati reci
- Transpiratii reci
- Tensiune arterial prabusita

35
 - Puls rapid
- Respiratie accelerate
- Dilatarea pupilelor
- Slabirea sfincterelor
- Convulsii
- Lipotimie
Important de retinut
- Nu se aplica tinctua de iod pe rana
- Nu se aplica antiseptic in arsuri
- Nu se aplica vata direct pe plaga
- Nu se toarna solutii antiseptic in plagile penetrante si perforante
- Nu se executa manevre de explorare a ranilor
- Nu vor fi scoase din plaga corpurile straine, fragmentele de os sau chiar
agentul vulnerant , aceste manevre pot duce la hemoragii grave
- Se efectueaza vaccinarea antitetanica

ACORDAREA AJUTORULUI DE URGENTA IN ARSURI

Arsurile sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici,
electricitate si iradiatii.
Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide
cu temperatura nalta, metale ncalzite, gaze sau vapori suprancalziti, corpi solizi
incandescenti.
Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric,
oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de calciu,
amonia gazos, etc.
Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub
tensiune.
Arsurile prin radiatii - produse de razele solare, raze ultraviolete, etc.
Simptome : leziunea locala cuprinde suprafata arsa si toate tesuturile
subiacente afectate de caldura, in intensitate diferita , spre profunzime. Leziunea
fiind tridimensionala , gravitatea ei depinde de intinderea si profunzimea ei.
- Tulburari generale
o Scaderea debitului cardiac in primele 6 ore scade pina la 70% - prin
pierderile de lichide si substante proteice la nivelul suprafetei arse
o Dispnee leziuni ale mucoasei cailor respiratorii inhalare de vapori
fierbinti
o Tulburari hepatice consecutive scaderii circulatiei hepatice si
hipoxiei
o Tulburari renale hipovolemie, care poate evolua pina la anurie

36
 o Tulburari gastro-intestinale varsaturi ce pot accentua pierderea de
lichide si electroliti
Bilantul lezional al pacientului ars se face n functie de suprafata arsa si de
gradul de profunzime al arsurii. Pentru calcularea suprafetei arse se foloseste
regula lui Wallace numita si regula lui 9.

Regula lui 9 pentru estimarea suprafetei arse

Prin aceasta regula se poate exprima n procente suprafata arsa a fiecarui segment
de corp, care sunt exprimate cu cifra 9 sau multiplu de noua.
De exemplu: arsura unui brat reprezinta 9% iar a ntregului membru inferior este
de 18%. Total arsura a afectat 27% din suprafata corpului. Evaluarea suprafetei
arse la nou-nascuti si copii este mult diferit deoarece la aceasta categorie de
pacienti capul reprezinta suprafata cea mai mare si anume 18%, iar membrele
inferioare sunt reprezentate de un procentaj mai mic comparativ cu adultul.
Profunzimea leziunilor.

37
 Terenul accidentatului: vrsta accidentatului, vrstele mai mici de
10 ani i cele mai mari de 70 de ani avnd anse mai mici de recuperare fa de
toate celelalte grupe de vrst; asocierea cu alte afeciuni preexistente.
Suprafaa arsurilor: suprafaa corporal normal, pentru adult, este de
2
16.000 cm . Cu ct suprafaa arsurii este mai mare, cu att ansele de recuperare
sunt mai mici. Pentru calcularea suprafeei arse, se folosete regula lui 9: cap i
gt = 9% din suprafaa corporal; torace anterior i abdomen = 18%; torace
posterior i zona lombar = 18%; zona perineal = 1%; bra i antebra = 9%;
coaps i gamb = 18%.
Prognostic:
Acesta se stabilete pe baza indicelui prognostic (I.P.). Calcularea I.P.
se face nmulind procentul reprezentnd suprafaa corporal ars cu gradul arsurii.
Indicele prognostic este grav atunci cnd arsura este predominant de gradul III
i IV; cnd suprafaa ars depete 10-15% la adult sau 5% la copil; cnd
exist insuficien renal sau hepatic.
Localizari periculoase si arsuri grave sunt:
fata, gtul pentru ca arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicatii la
nivelul aparatului respirator
toate arsurile care sunt n apropierea fetei (pleoape), minii, peroneului,
zonele de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor.
arsurile care depasesc mai mult de 30% din suprafata arsa indiferent de
gradul de arsura
arsurile de gradul III si care depasesc 10 % din suprafata corpului
arsurile complicate cu fracturi si cu distrugeri masive de tesuturi moi
arsuri profunde cauzate de substante acide sau de curent electric

n functie de gradul de distrugere al tesuturilor si profunzimea arsurii se

descriu patru grade:

38
Arsura de grad I intereseaza numai stratul superficial al pielii, epidermul. Se
manifesta prin roseata pielii, edem local, durere, frisoane. Arsura tipica de gradul I
este eritemul solar, produs prin expunerea ndelungata si nerationala la soare.
Dureaza 3-4 zile, dupa care roseata scade fiind nlocuita de o pigmentatie bruna
urmata de descoamatie.
Arsura de grad II intereseaza epidermul pe care-l decoleaza de derm
provocnd aparitia flictenelor, vezicule (basici) pline cu lichid galbui, care nu este
altceva dect plasma sangvina extravazata. Acest tip de arsura este provocat de
lichide fierbinti sau metale incandescente, care au actionat o durata scurta asupra
pielii. Este cea mai dureroasa pentru ca sunt atinse terminatiile nervoase de la acest
nivel.
Arsura de grad III intereseaza dermul n totalitatea lui. Flictenele au continut
sangvinolent. Durerea nu mai este att de intensa, poate sa si lipseasca deoarece
terminatiile nervoase pot fi sau sunt distruse complet.
Arsura de grad IV intereseaza toate straturile pielii, apare necroza (moartea
celulelor).

Primul ajutor n cazul pacientilor care au suferit o arsura respecta princiipiile deja
discutate. Siguranta salvatorului este primul lucru de care trebuie sa ne asiguram.
Controlul nivelului de constienta si evaluarea functiilor vitale conform
protocolului ABC sunt si ele valabile.
Ingrijirile acordate imediat
- se scoate victima de sub actiunea agentului vulnerabil
- se efectueaza stingerea prin stropire cu apa a imbracamintei, nu se vor
decoperi de imbracaminte regiunile arse
- se acopera accidentatul cu cearceafuri sterile si curate fara a indeparta
resturile de haine de pe tegumentele arse
- se calmeaza durerea ppentru a preveni socul
- se face tratamentul local al plagilor
- in arsurile chimice se executa o spalare locala cu apa incalzita la 24-280
- se iau masuri de urgent pentru a transporta accidentatul la spital
- se supravegheaza tot timpul transportului

39
 - se instaleaza o perfuzie la indicatia medicului
- se administreaza oxygen
Important de retinut:
- nu se sparg flictenele
- nu se folosesc antiseptic
- nu se folosesc ungvente
- nu se folosesc pulberi de sulfamida pe plaga
- instalarea perfuziei cu gluoza este obligatoriedatorita deshidratarii si
pierderilor de electroliti
Caracteristici:
n cazul arsurilor provocate de flacara. Important n aceste situatii este oprirea
ct mai rapida a arderii cu jet de apa. Acest lucru este valabil si pentru situatiile
cnd flacara este deja stinsa, deoarece n acest moment arsura se poate propaga n
continuare n profunzime. Se ndeparteaza hainele pacientului cu conditia ca
acestea sa nu fie lipite de piele iar manevra de dezbracare sa produca distrugeri
tisulare. Odata cu dezbracarea pacientului se va asigura protectia acestuia de
hipotermie.

n cazul arsurilor provocate de substante chimice. Spalarea suprafetei arse cu jet

de apa n aceste situatii trebuie sa fie de o durata mai mare, pentru a fi siguri ca se
ndeparteaza orice urma de substanta cauzatoare. Profunzimea arsurii este direct
proportionala cu timpul de contact, de concentratia substantei si proprietatile
substantei.
n cazul arsurilor provocate de curentul electric important este ndepartarea
pacientului de sursa de curent (sau invers). Totdeauna se are n vedere posibilitaea
leziunii la nivel de coloana cervicala (datorita mecanismului actiunii). Arsurile
electrice produc leziuni att la suprafata ct si n profunzimea organismului.
Tesuturile sunt distruse prin mecanism termic. Se cauta poarta de intrare si poarta

40
de iesire a curentului electric. Acest lucru este important pentru ca ne furnizeaza
informatii privind traseul urmat de curent prin organism. Distrugerea tisulara este
maxima la punctul de intrare. Daca sunt interesate vase importante apar gangrene
iar daca traseul intersecteaza inima pot aparea tulburari n activitatea inimii
deosebit de grave chiar moartea.
Generalitati:
o Jetul de apa trebuie folosit numai pentru regiunile afectate
o Este interzisa folosirea cremelor, ungventelor, substantelor uleioase
o Se folosesc pe ct posibil pansamente sterile sau crpe foarte curate,
umezite. Nu se pune gheata n contact direct cu tegumentul.
o Se acopera pacientul pentru a preveni pierderea de caldura.

ACORDAREA AJUTORULUI DE URGENTA IN DEGERATURI

O temperastura centrala mai mica de 350 C se numeste hipotermie. Valoarea

normala a temperaturii corpului este cuprinsa ntre 36-370C
Categoriile de persoane cu risc la hipotermie sunt: batrni, copii mici,traumatizatii,
alcoolicii, drogatii, necatii.
Degeratura si inghetarea generalizata tulburari locale si generale ale
organismului determinate de actiunea frigului asupra unor prtiuni limitate sau a
corpului intreg.

Temperatura corpului se pierde mai repede n apa dect n aer. n functie de

severitatea hipotermiei semnele pot fi: puls slab palpabil, bradicardie, tensiunea
arteriala scazuta sau nemasurabila, nivelul de constienta alterata sau coma.
Cauze
- Favorizante
o Umezeala
o Vintul

41
 o Imbracamintea strimta si umeda
o Debilitatea organismului
o Anemia
o Tulburari de circulatie
- Determinante
o Frigul care actioneaza asupra organismului un anumit timp
Cele mai expuse degerarii sunt extremitatiile corpului
- Picioare
- Miini
- Urechi
- Nas
Degeratura nu este o simpla tulburare locala , ci o suferinta a intregului organism.

In raport cu gravitatea leziunilor , degeraturile sunt de patru grade

- gradul I: incepe cu paliditate, racirea pielii, senzatie de furnicatura, dureri,
leziuni superficiale, cand pielea este rosie, inflamata si poate apare o
descuamare dupa 7-10 zile
- gradul II: dupa 24-36 ore apar flictene cu continut clar sau sangvinolent
cand afectarea e profunda, pielea fiind rosie, inflamata cu edeme, dupa 10 12
zile flictenele se detaseaza lasind o escara superficial care se vindeca fara sa

42
 lase sechele
- gradul III: edem important, pielea avand o culoare gri-albastruie, flictenele
au continut hemoragic si poate apare necroza si gangrena in cateva zile,
ulceratiile se vindeca in 2-3 luni
- gradul IV: cand sunt afectati inclusiv muschii, tendoanele, oasele si apare
necroza si gangrena in cateva ore.
Semne si simptome In cazul in care simti piscaturi si senzatii de amortire, iar
temperatura este foarte scazuta este momentul sa actionezi: misca-ti degetele
mainilor si ale picioarelor, loveste-ti picioarele, performeaza miscari
asemanatoareaplauzelor pentru a reincepe sa simti zona afectata. Daca in urma
efortului depus rezultatele sunt nule, aplica metode specifice de reincalzire a zonei
inghetate cu apa calda.
Cand pielea sufera din cauza degeraturilor usoare aceasta are un aspect galben-
gri, leziunea nu este dureroasa, iar durerea intensa apare in momentul reincalzirii
partii respective. In cazul degeraturilor grave, de gradul III sau IV, leziunea se
caracterizeaza prin placi groase, reci, de culoare rosie-violacee si foarte
dureroase. In asemenea situatii trebuie consultat medicul cat mai repede cu putinta.
Primul ajutor n aceste situatii respecta principiile de evaluare si ABC.
Primul ajutor
Primul ajutor consta din ncalzirea treptata a ntregului corp si din luarea unor si
din luarea unor masuri menite sa accelereze circulatia sngelui n segmentul
degerat:
ncalzirea treptata se face nti acoperind bine victima n paturi groase si apoi
introducnd-o n camere care se ncalzesc foarte ncet, astfel nct numai dupa 3-4
ore sa ajunga la temperatura de 20;
regiunea degerata se frectioneaza blnd n acest timp, cu alcool;
bolnavului i se dau sa bea cantitati mici de bauturi alcoolice tari si lichide din ce
n ce mai calde (ceaiuri, supe) .
n cazul n care rencalzirea se face prea brutal bolnavul intra ntr-o stare de soc
manifestat prin frison, crampe musculare, somnolenta pna la lesin, putnd sa
decedeze dupa cteva ore.
Specific cazului este atentia deosebita ce trebuie acordata la mobilizarea
hipotermicului.
Orice miscare mai brusca sau necoordonata poate agrava situatia sau poate duce la
stop cardiac.
n cazul pacientilor aflati n stop cardiac masajul cardiac este mai dificil de efectuat
deoarece toracele hipotermicului este mai rigid.
HIPOTERMICUL NU POATE FI DECLARAT DECEDAT PNA CE NU
ESTE RENCALZIT.

43
 Rencalzirea hipotermicilor se face lent, 10C / ora. Din acest motiv resuscitarea
acestor pacienti este de durata mai lunga, pna la atingerea temperaturii normale a
corpului. Defibrilarea nu poate fi folosita dect dupa ce temperatura corpului este
peste 30 de grade C.
Metode cunoscute si folosite pentru rencalzire sunt:
rencalzire externa pasiva, consta din nvelirea pacientului cu paturi si pastrarea
lui n mediu ambiant cald. Acest tip de rencalzire se foloseste pentru pacientii cu
hipotermii usoare sau eventual medii cu temperatura centrala de peste 32 grade C.
rencalzirea externa activa, se efectueaza prin imersia totala a pacientului n baie
cu apa ncalzita la 40 grade C sau prin folosirea de paturi ncalzite sau pungi cu apa
calda. Aceasta tehnica este potrivita pentru pacientii aflati n hipotermie medie cu o
temperatura central pna la 31 grade C sau cel mult 30 grade C. Imersia n apa
calda se foloseste atunci cnd dorim sa rencalzim pacientul rapid, acest lucru fiind
aplicabil la cei care au pierdut temperatura n mod rapid.
rencalzirea activa centrala - folosite n unitati spitalicesti.
In cazul unei stari mai grave, persoana trebuie transportata de urgenta la
spital.
Atentie!
In cazul degeraturilor grave nu trebuie sa se faca reincalzirea regiunii degerate la
fata locului sau in timpul transportului, ci la unitatea spitaliceasca, deoarece un
segment dezghetat si neprotejat suficient de un pansamnet steril corespunzator este
mult mai expus unor infectii in timpul transportului, decat unul inghetat.
Tratamentul degeraturilor se face cu:
unguente - glicerina, pe baza de venin de albine, spanz);
tincturi - din buruiana de venin, angelica, administrate de 3 ori pe zi, cate 10
picaturi o data);
decocturi - telina, morcov, radacina de ghimbir;
comprese si bai cu infuzii - pin, sofranel, samburi de gutui, muguri de brad,
cu suc de ceapa, varza, cataplasme cu varza cruda.
"Incalzirea zonelor degerate nu se face brusc, astfel, se recomanda incalzirea
zonei degerate, fie cu ajutorul propriului corp (ex. plasarea mainilor la subrat sau
intre pulpe), fie cu ajutorul mainilor insotitorilor sau folosind saci de dormit
uscati. De asemenea, este indicata deplasarea spre adaposturi calde unde se pot
schimba hainele ude si se pot folosi bai cu apa calda (care nu trebuie insa sa
depaseasca 40-42C)".
Totodata nu se recomanda frecarea cu zapada deoarece poate agrava
leziunile tegumentare. De asemenea, nu este indicata nici tinerea zonelor
degerate in apropierea unei surse intense de caldura (de exemplu: focul,
incalzitoare electrice, etc.).
"Tratamentul consta in stimularea circulatiei sanguine la nivel local, lucru care
44
se poate obtine prin spalaturi sau aplicarea locala de cataplasme cu infuzie de
galbenele sau schinel sau decoct de coaja de stejar etc.
Tot in scopul stimularii circulatiei locale se poate folosi unguent cu venin de
albine - Apireven, iar in cazul ulceratiilor se pot face aplicatii zilnice
cu miere favorizandu-se astfel vindecarea.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE

Electrocutarea
Accidentele datorate curentului electric apar n urma trecerii acestuia prin corpul
uman sau ca urmare a producerii unui arc electric.
Fiind un bun conducator de electricitate, in contact cu o sursa de current electric
organismul este traversat de acesta pe calea cea mai scurta spre un alt conducator
sau spre pamint.
n raport cu intensitatea curentului pot apare urmatoarele manifestari:
senzatie de tremuratura a corpului
contracturi musculare generalizate
pierderea constientei si chiar moartea.
In functie de organele parcurse curentul electric poate produce leziuni locale
- arsura electrica
- electrocutarea
La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei ntindere ,
profunzime si gravitate se datoresc transformarii la exteriorul sau interiorul
corpului a energiei electrice n energie calorica.

45
Gravitatea leziunilor produse este conditionata de
- natura curentului
- intensitatea curentului
- voltajul curentului
- durata contactului
- traiectul curentului
- starea accidentatului
Cauzele agravante sunt
- alcoolismul
- hipertiroidism
- ateroscleroa
- virsta inaintata
Manifestari provocate de curentul electric
- stare de moarte clinica prin oprirea respiratiei
- pierderea constientei imediat sau mai tirziu
- soc in primele 4-5 ore de la electrocutare
- arsura elecrtica
- blocaj renal
Semne de recunoastere
- oprirea respiratiei
- cianoza tegumentelor si extremitatilor
- convulsii tonice sau contracture
- oprirea inimii
- tulburari de ritm

46
 - absenta pulsului
- prabusirea tensiunii arteriale
- pierderea reflexlui papilar
- pierderea constientei
- semen de iritatie meningeana
- incapacitatea victimei de a chema ajutor
Arsura electrica
- apare la locul de contact , este putin dureroasa
- are forma rotunda sau ovalara si bine delimitate
- leziunea superficial este insotita de alterarea tesuturilor din profunzime
- plaga este adinca si se cicatrizeaza greu

Acordarea primelor ingrijiri

- indepartarea accidentatului
- se intrerupe curentul electric de la comutator
- stind pe o scindura se actioneaza de la distant cu o prajina, cu mina protejata

47
 - resuscitare cardio-respiratorie
- dupa revenirea starii de constienta la nivelul plagii se aplica un pansament
protector aseptic
- transportul la spital cit mai urgent
- in timpul transportului se supravegheaza functiile vitale si starea de
constienta

Primul ajutor trebuie acordat in primele 5 minute , cu maxim de rapiditate.

Pentru indepartarea de sursa de current nu se vor atinge partile descoperite ale
corpului victimei.
Nu se vor utilize obiecte umede.

48
Voltajul arde si intensitatea omoara.

ACORDAREA AJUTORULUI DE URGENTA IN CAZ DE INEC

necul reprezint asfixia produs de ptrunderea apei, sau a altor lichide, n

cile respiratorii inferioare.

49
 Este a treia cauz de mortalitate accidental.

Mecanisme de producere a necului:

incapacitatea de a menine capul afar din ap: acest mecanism poate fi
present n urmtoarele situaii: nu tie s noate; este blocat n spaiu nchis
incapacitatea de a reaciona prin nchiderea cilor aeriene i apnee
la contactul cu apa: n traumatism cranio-cerebral; criz convulsiv; traumatism al
zonelor reflexogene
epuizare muscular
hidrocuie (oprirea activitii cardiace provocat de diferena de
temperatur ntre apa rece / corpul cald al accidentatului)
accidente de scufundare
Scufundarea unui corp n ap poate fi sub forma imersiei (scufundarea
parial) sau a submersiei (scufundarea total).

n fiecare caz de nec, trebuie luate n considerare proprietile fizice i cele

chimice ale apei n care s-a produs traumatismul:
Proprietile fizice ale apei: hipotermia (provocat de temperatura sczut a
apei) crete tolerana la hipoxie.
Proprietile chimice ale apei:
Apa srat este hiperton (deoarece are o concentraie mare de clorur de
sodiu) ceea ce va provoca trecerea pasiv a serului din vasele sangvine n alveolele
pulmonare (datorit osmolaritii mai mari fa de cea a sngelui). Astfel va apare

50
o stare de hipovolemie (scderea volumului sangvin circulant) i hemoconcentraie
(creterea concentraiei de hemoglobin n hematii).
Apa dulce este hipoton (deoarece are o concentraie mic de clorur de
sodiu), trecnd din alveolele pulmonare n snge (datorit osmolaritii sczute).
Astfel apare o stare de hipervolemie (creterea volumului sangvin circulant), cu
ncrcarea suplimentar a cordului i hemoliz (distrugerea exagerat a
hematiilor), instalndu-se anemie i hipoxie.
Simptomatologie:
n funcie de gravitatea hipoxiei provocate, simptomatologia este
diferit:
Hipoxie moderat (apare n cazurile n care este inhalat o mic
cantitate de ap):
cianoz la nivelul buzelor i a unghiilor
tuse
hemoptizie (la cei necai n ap srat)
jen respiratorie
tahicardie
este pstrat starea de contien
accidentatul este speriat
Hipoxie grav:
alterare marcat a strii de contien, pn la com
detres respiratorie
Hipoxie sever:
stop cardio-respirator
Persoana care acord primul ajutor trebuie s respecte urmtoarele reguli:
s-i pstreze calmul pe toat perioada acordrii primului ajutor
s nu-i supraevalueze puterile proprii (este o persoan solid)
dac victima este contient i n apropierea malului apei, sau
marginii bazinului, salvatorul nu sare n ap, ci ntinde mna, sau piciorul, sau un
obiect, de care se va prinde accidentatul
dac victima este n larg, salvatorul va sri n ap
dac apa este necunoscut , se sare cu picioarele nainte
dac fundul apei este mltinos, se va nota pe o parte (pentru a nu
se tulbura apa)
dac apa este curgtoare, salvatorul va fugi pe mal n sensul
curentului, dup care va sri n ap

51
 n timpul transportului pn la mal, se recomand aezarea unui
obiect dur (scndur) sub spatele necatului, deoarece nu se cunosc leziunile
acestuia la nivelul capului, gtului i coloanei vertebrale
dac accidentatul este contient, i se spune s se prind de umerii
sau oldurile salvatorului; dac este incontient, va fi prins de axile sau picioare
dac victima nu respir, se ncepe imediat (deci n ap) respiraia
artificial prin metoda direct gur la gur
dac pe mal sunt oameni, se strig imediat dup ajutor (din ap)
pentru ca unul dintre acetia s plece dup o echip de intervenii (salvamar)
salvatorul trebuie s se fereasc de accidentat: dac victima prinde
la nivelul feei, salvatorul cu o mn apas cu putere nasul i brbia accidentatului,
sau aplic o lovitur de genunchi n abdomenul accidentatului, sau se scufund cu
victima (aceasta, n ap, va slbi priza sa de apucare)
Tehnici de not recomandate: pe spate, numai cu ajutorul picioarelor; pe o

parte; numai cu un bra; sub ap, cu ochii deschii.

Priza de salvare:

Reprezint manevrele care asigur meninerea necatului la suprafaa apei i

transportul acestuia la mal.
Priza de cap este cea mai simpl i totodat cea mai folosit. Tehnica
de executare: salvatorul i victima plutesc pe spate, cu un picior se sprijin spatele
accidentatului i cu ambele mini este susinut de sub brbie (astfel, capul victimei
va fi tot timpul deasupra apei).
Priza de sub axile: poate fi activ, atunci cnd accidentatul este agitat;
sau pasiv, atunci cnd victima este incontient. Tehnica de exectuare: salvatorul
st lateral de accidentat, notnd pe o parte cu o singur mn, iar cu cealalt mn
rsucete la spate braul victimei (pentru priza activ), sau prinde necatul pe sub
axil (pentru priza pasiv).
Primul ajutor:
Msurile de prim ajutor trebuie aplicate la locul necului (n ap,
barc, marginea bazinului, pe mal).

52
 Scoaterea ct mai rapid a accidentatului din ap, deoarece dup
st 1 minut sub ap are anse de supravieuire de 98%, ns la 10 minute de stat
sub ap - ansele de supravieuire scad la 1%.
Eliberarea cilor aeriene obstruate. Dac exist ml, nisip, alge,
etc.se aplic urmtoarele msuri de prim ajutor: tergerea cavitii bucale i a
nazofaringelui; manevra Esmarch; aspirarea secreiilor; manevra Heimlich. Dac
exist un spasm laringian se recomand efectuarea traheostomiei.
Evacuarea apei din plmnii accidentatului trebuie realizat n
maxim 60 secunde. n cazul necailor n ap dulce, este inutil aceast manevr de
prim ajutor.
Dup eliminarea apei din plmni, dac accidentatul este n stop
respirator se face respiraie artificial printr-o metod direct sau indirect. Dac
este n stop cardio-respirator se face resuscitare respiratoriere printr-o metod
direct asociat cu masaj cardiac extern.

53
 Protecia termic a accidentatului: dezbrcarea de hainele ude;
ferirea de vnt; nclzirea necatului, deoarece acesta este n hipotermie.
Dac este posibil, se face evacuarea coninutului gastric, pe sond
gastric; intubaie traheal; aspirarea secreiilor pe sonda de intubaie.
Metode medicale, utilizate numai de persoanele calificate:
pentru necaii cu ap dulce furosemid i vasotomie (extragerea unei cantiti de
snge); pentru necaii cu ap srat: perfuzie endovenoas cu ser izoton.
Prevenirea infeciilor prin administrare de antibiotice. Infeciile pot
s apar datorit ingestiei i inhalrii de lichide infectate.
Transportul accidentatului la o unitate sanitar. Acesta se face
numai dup resuscitarea cardio-respiratorie (dac aceasta a fost necesar), n
decubit lateral sau ventral (deoarece la un anumit timp dup reanimare necatul
poate s verse) i sub supraveghere permanent deoarece exist riscul agravrii

54
strii generale a accidentatului, n majoritatea cazurilor datorit eliminrii
incomplete a lichidului intrapulmonar.
Este contraindicat administrarea de lichide sau alimente n primele 60
minute dup reanimarea din nec.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR IN CAZ DE INTOXICATII

Sunt determinate de ptrunderea n organism a unor substane toxice, pe cale

digestiv, respiratorie, sau cutanat.
Intoxicaiile se pot produce voluntar, accidental, profesional.
Intoxicaiile sunt urmate de stri patologice grave, deseori letale.
Simptomatologia deseori nespecific, creaz dificulti de diagnostic, mai
ales cnd substana toxic i circumstanele n care s-a produs intoxicaia nu sunt
cunoscute.
Msuri terapeutice generale:
spltur gastric i provocarea vrsturii prin administrare de ap
cald
Aceste dou msuri sunt contraindicate n com; leziuni
ulcerative ale tractului digestive; dispnee
administrarea urgent a unui antidot: oxygen n intoxicaiile cu
gaze volatile; Atropin n intoxicaii cu substane organofosforate; alcool etilic n
intoxicaii cu alcool metilic; Nalorfin n intoxicaii cu Morfin sau alte opiacee;
acid acetic diluat n intoxicaii cu alcaline caustice; Magnezia usta n intoxicaii cu
acizi corozivi
tratament simptomatic: permeabilizarea cilor respiratorii; masaj
cardiac extern; respiraie artificial; perfuzie endovenoas cu glucoz 5%, ser
fiziologic, bicarbonat de sodium; tratamentul fenomenelor de iritaie a S.N.C.
(convulsii, agitaie, delir); tratamentul tulburrilor de termoreglare; etc.

1) Intoxicaia cu alcool etilic:

55
 Simptomatologie:
faza de excitaie (de beie) (la o alcoolemie de 12%): greuri;
vrsturi; agitaie psihomotorie; logoree; disartrie; agresivitate

faza de incoordonare (la o alcoolemie de 23%): tulburri de

coordonare i echilibru; facies congestionat
faza de com (la o alcoolemie de 35%): hipotonie muscular;
hipo sau areflexie; relaxare sfincterian; midriaz; bradipnee; tahicardie;
tegumente reci i palide; sput (saliv) aerat
Primul ajutor:
provocarea urgent a vrsturii (dac este contient)
spltur gastric cu soluie de bicarbonat de sodiu 4-5% i
crbune medicinal
administrare de cafea foarte concentrat, ndulcit cu mult zahr
pung cu ghea sau comprese reci pe frunte
nclzirea minilor i picioarelor

2) Intoxicaia cu alcool metilic:

Simptomatologie: cefalee (durere de cap) intens; delir; vrsturi; colici

intestinale; diaree; dispnee; cianoz; tahicardie; hipotensiune arterial; cecitate
(orbire) total; midriaz; mialgii (dureri musculare); convulsii.
Poate provoca rapid deces, prin edem pulmonar acut sau stop cardio-
respirator, avnd prognostic deosebit de grav.
Primul ajutor:
spltur gastric cu ap bicarbonatat 4-5% + crbune activat
administrarea antidotului: alcool etilic (0,5 ml/kg corp, la 2
ore)
combaterea acidozei (bicarbonat de sodiu)
vitamine din grupul B

3) Intoxicaia cu nicotin:

Se produce prin consum exagerat de nicotin, sau accidental, prin nghiirea unor
substane de protecie a plantelor (pesticide) pe baz de nicotin.
Simptomatologie: cefalee; ameeli (vertij); stare de ru; transpiraii
abundente; vrsturi; diaree; tahicardie; convulsii. n cazurile grave se poate instala
stare de oc i aralizie a musculaturii respiratorii, cu stop respirator.
56
 Primul ajutor:
provocarea vrsturii (dac a nghiit nicotina)
crbune medicinal i sulfat de sodiu
perfuzie endovenoas (P.E.V.) cu glucoz i ser fiziologic
vitamine din grupul B
resuscitare (dac exist stop respirator)

4) Intoxicaia cu benzin:

Simptomatologie: stare de ebrietate; cefalee; ameeli; vrsturi; tremurturi;

pierderea strii de contien. n cazurile grave pot apare paralizia musculaturii
respiratorie i starea de oc.
Primul ajutor:
scoaterea accidentatului la aer
crbune medicinal
resuscitare respiratorie (dac este necesar)
Este contraindicat administrarea de lapte, sau substane uleioase.

5) Intoxicaia alimentar:

a) Cu carne, pete:
Simptomatologie: greuri; vrsturi; diaree fetid; astenie; dureri abdominale
i lombare; facies toxic; paloare; transpiraii; frisoane; febr; tahicardie; expiraie
fetid.
Primul ajutor:
vrstur
spltur gastric (cu ap cald i sare)
nclzirea accidentatului

b) Cu ciuperci otrvitoare:
Simptomatologie: apare de la 30 minute pn la 48 ore de la ingestie;
hipersalivaie; transpiraii abundente (profuze); vrsturi; tulburri de vedere;
cefalee; hipotensiune arterial; tulburri de ritm cardiac; stare de nelinite;
insuficien respiratorie; chiar paralizii.
Primul ajutor:
s bea mult ap cu sare (nu lapte), apoi provocarea vrsturii
crbune medicinal
alcalinizare: cu bicarbonat de Na
O2
57
 P.E.V. cu glucoz hiperton

6) Intoxicaia cu somnifere:

Simptomatologie: iniial stare de agitaie, apoi somn profound; mai pot apare i
stri de ru, vrsturi, convulsii, insuficien respiratorie, paralizie respiratorie
(este letal).
Primul ajutor:
dac este contient: s bea ap i sare, apoi provocarea vrsturii
dac este stop respirator, se face resuscitare

7) Intoxicaia cu calmante:
Simptomatologie: grea; vrsturi; diaree; stri de agitaie; convulsii; n
cazurile grave stop cardio-respirator..
Primul ajutor:
dac intoxicaia este depistat rapid se provoac vrstur; dac
este descoperit tardiv, se administreaz doar crbune medicinal i sulfat de sodiu
n stop cardio-respirator: resuscitare.

Intoxicatiile cu CO
Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, fara gust, degajat de toate
combustiile incomplete. Este o intoxicatie de cele mai multe ori colectiva si de
obicei accidentala.
Acuzele prezentate de pacienti sunt: astenie, cefalee, ameteli, greturi, varsaturi,
pierderea constientei, aspect visiniu al pielii.
Conduita de urmat: siguranta salvatorului. Nu este permisa intrarea n zona cu
emanari de gaze fara echipament de protectie.
n toate cazurile pacientul trebuie scos imediat din mediul toxic, transportat ct mai
rapid la o unitate spitaliceasca. Daca este posibil administram oxigen ct mai
precoce n concentratii mari.
Intoxicatia cu substante caustice
n grupul substantelor caustice sunt cuprinse o serie de acizi (azotic, clorhidric,
sulfuric, etc.)
sau baze puternice (amoniac), sau mai slabe (amoniu), care pot produce n raport
cu natura lor si gradul de toxicitate leziuni ale mucoaselor de la simplul eritem la
necroza.

58
Manifestari clinice (dupa ingestie): constau din senzatia de arsura a mucoasei
bucale, dureri la nghitire, varsaturi mucoase apoi sangvinolente, colici
abdominale, dureri retrosternale. Starea de soc se poate instala foarte rapid, chiar la
cteva ore dupa ingestie.
Conduita de urmat:
Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta
si a functiilor vitale (ABC). n cazul stopului cardio respirator la efectuarea
ventilatiilor gura la gura se evita contactul direct dintre gura salvatorului si gura
pacientului. Se poate folosi o bucata de tifon sau batista salvatorului. Este interisa
provocarea de varsaturi si neutralizarea substantei corozive.
Exemplu: n cazul intoxicatiei cu acizi nu se administreaza lapte sau uleiuri.
Intoxicatia cu fum
Deseori integrate ntr-un tablou asociat cu arsuri si traumatisme, intoxicatia cu fum
de incendiu este cauza cea mai frecventa de mortalitate si morbiditate a victimelor
de incendiu.
Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta, depozite de funingine
la nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita.
Conduita de urmat: Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea
nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), dupa ce victima a fost scoasa
din mediul toxic. Transportul ct mai urgent la spital cu administrare de oxigen
,precoce, in concentratii crescute. Pacientii inconstienti se transporta n pozitia
laterala de siguranta.

59
 URGENTELE APARATULUI RESPIRATOR

- este incapacitatea plaminilor de a face fata schimburilor fiziologice de gaze

in conditii de efort si de repaus
- are loc o hipoxemie scaderea oxigenului din singe asociata sau nu cu
hipercapnie cresterea bioxidului de carbon din singe
- cauze
o de origine bronhopulmonara
stenoze functionale si organice ale CRS
bronhoalveolite de deglutitie regurgitare
crize de astm bronsic
reducere acuta a cimpului respirator pneumotorax spontan
BPOC
o de origine cardiaca
astm cardiac
infarct miocardic
edem pulmonar acut
embolie pulmonara
cord pulmonar acut
o de origine extrapulmonara
alterarea functiei centrului respirator
afectiuni paretice sau spastice ale muschilor respiratori
boli ale cutiei toracice
boli ale sistemului nervos
afectiuni abdominale
o cauze generale
intoxocatii acute
afectiuni ale singelui anemii
obezitate
stare de soc
- simptomatologie
o dispnee
bradipnee inspiratorie isotita de tiraj, cornaj
bradipnee expiratorie
polipnee
respiratie Kussmaul respiratie in 4 timpi inspiratie-paiza,
expiratie-pauza acidoza metabolica

60
 respiratie Cheine-Stokes polipnee cu amplitudini crescinde
apoi ajungind la apnee
o cianoza
exprima desaturarea de oxigen a singelui arterial, respectiv
cresterea hemoglobinei in singe
se manifesta la buze, unghii, pavilionul urechii si apoi se
generalizeaza
uneori poate lipsi alcloza, anemii
- conduita de urgenta

ADMINISTRAREA OXIGENULUI
OXIGENOTERAPIE
Scop:
- terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei
(oxigenarea redusa a tesuturilor)
= ameliorarea concentratiei de oxigen in sange
Hipoxia poate fi:
= anemica prin reducerea hemoglobinei
= histotoxica prin blocarea la nivelul celulelor
= circulatoare prin tuburari de circulatie
La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in plasma,
cantitatea de 0,3 ml oxigen la 100ml sange. Oxigenoterapia necesita 1,8-2,2ml la
100ml sange la administrarea O2 sub o atmosfera.
Indicatii: = hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct
miocardic)
= hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii,
nou nascuti).
Surse de oxigen: = statie centrala de oxigen sau microstatie
= butelie de oxigen (de 300-10.000l oxigen comprimat la 150atm.)
= pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul
de presiune (debitmetrul, care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se
modifica cu ajutorul barbotorului.

61
 a butelia de oxigen cu : 1 robinetul bombei ; 2
reductor de presiune ; 3,4 manometre ; 5 robinet de nchidere ; 6
robinet de reglare a presiunii de ieire a oxigenului ;
7 lan de fixare ; b umidificator (detaliu) cu 8 oxigen de la
butelie ; 9 tub spre bolnav.
Administrarea oxigenului se face cu:
sonda sau cateter nazal
ochelari
masca
cort de oxigen
balon Ambu sau Ruben
Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce in nara prin
faringe, schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate introduce si in laringe.

Tehnica:
se dezobstrueaza caile aeriene
se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus

62
 se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si
perpendicular pe buza superioara
se fixeaza sonda cu leucoplast
se fixeaza debitul la 4-6 l/minut
se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor
se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.

Ochelari: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici sonde de

plastic care patrund in nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati.

63
Masca: pentru oxigen ( cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si
nasul. In general este greu suportata de bolnav datorita hamului de etanseizare.
Tehnica:
se verifica scurgerea oxigenului din sursa
se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul masti si i se
sustine mana. Debitul de 10-12 l/minut.
se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura
cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul
capului

Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului,

realizeaza o circulatie deficitara a
aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu gheata.

Sistem de administrare oxigen

64
 Sonda de intubat

Balon Ambu sau Ruben

65
Incidente la administrarea oxigenului:
distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag
enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea
mucoasei.
Se va sti ca:
nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie)
bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita
loviturile
oxigenul nu se foloseste fara manometru
barvetarul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile
respiratorii ale bolnavului

66
 BIBLIOGRAFIE

1. LUCREIA TITIRC: TEHNICI DE EVALUARE I NGRIJIRI

ACORDATE DE ASISTENII MEDICALI Editura Viaa Medical
Romneasc

2. LUCREIA TITIRC: GHID DE NURSING - Editura Viaa Medical

Romneasc

3. GEORGETA BALT: TEHNICI DE NGRIJIRE GENERAL A

BOLNAVILOR Editura didactic i pedagogic, Bucuresti

4. C. MOZES: TEHNICA NGRIJIRI BOLNAVULUI - Editura Medical,

Bucuresti

67