Curs de Prim Ajutor Si Igiena

Elena Zamora
Doina Elena Zamora

Adrian Popescu
Primul ajutor medical în educaĠie fizicã,

sport úi kinetoterapie
AUTORII
Prof. Dr. Elena Zamora, profesor universitar, medic primar

balneofizioterapie úi recuperare medicalã1
Dr. Doina Elena Zamora, medic rezident chirurgie pediatrică2
Adrian Popescu, asistent universitar, licenĠiat în EducaĠie Fizicã úi Sport,

licenĠiat în Kinetoterapie3
Tehnoredactare úi Coperta: Iustinian Popa, student Design Industrial4
1
Universitatea “Babeú-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de EducaĠie Fizicã úi Sport
2
Spitalul Clinic de Copii, Cluj-Napoca, Clinica de Chirurgie úi Ortopedie Pediatrică
3
Universitatea “Babeú-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de EducaĠie Fizicã úi Sport
4
Universitatea Tehnică Cluj-Napoca
Cuvântul autorilor
Lucrarea de faĠã se adreseazã viitorilor profesori de educaĠie

fizicã, antrenori úi kinetoterapeuĠi.
ToĠi aceúti specialiúti trebuie sã cunoascã atât factorii agresivi,
cauzatori de accidente, care sunt prezenĠi la locul de desfãúurare a
activitãĠii lor, cât úi regulile de acordare a primului ajutor primar.
UrgenĠele - suferinĠele violente apãrute pe neaúteptate úi care
obligã la mãsuri medicale grabnice - necesitã asigurarea unei intervenĠii
imediate pentru a putea salva viaĠa accidentatului. De cele mai multe ori,
la locul accidentului nu se gãseúte un cadru medical care sã asigure
primul ajutor specializat. Din acest motiv, considerãm cã, fiecare dintre
noi trebuie sã stãpânim tehnicile de acordare corectã a primului ajutor,
pânã la sosirea unui cadru medical; deasemenea, sã cunoaútem cum se
efectueazã transportul corect al victimei, de la locul accidentului úi pânã
la o unitate spitaliceascã sau cabinet medical.
Am dorit, prin aceastã lucrare, sã dãm studenĠilor noĠiunile de
bazã, specifice activitãĠii lor viitoare, care sã le asigure o instruire
corespunzãtoare acordãrii primului ajutor.
Pentru ca primul ajutor sã fie acordat competent, am prezentat
succint úi elemente de diagnostic, ale celor mai frecvente afecĠiuni, care
pot constitui urgenĠe în activitatea de educaĠie fizicã, sport úi
kinetoterapie.
Considerãm cã aceastã lucrare va completa cu succes tematica
cursului de Prim ajutor medical, disciplinã obligatorie în planul de
învãĠãmânt, corespunzãtor specializãrilor din facultãĠile de profil.
Autorii
CAPITOLUL I
Primul ajutor medical: definiĠie, reguli generale de

organizare
Prin urgenĠã se înĠelege suferinĠa violentã, aparutã pe neaúteptate,

care obligã la mãsuri medicale grabnice.
Ajutorul pe care îl acordã o persoanã victimei imediat dupã
accident se numeúte prim ajutor.
Ce trebuie sã facem când acordãm primul ajutor.
x În primul rând trebuie sã ne interesãm asupra cauzei care a

determinat accidentul, pentru a útii cum sã acordãm primul ajutor.
x Sã scoatem victima de sub influenĠa cauzei care a determinat
accidentul.
x Trebuie sã punem victima în condiĠii bune pentru a-i acorda primul
ajutor: într-o camerã aerisitã cu temperatura de confort (180C-
200C) la umbrã, dacã e o zi calduroasã. Accidentatul trebuie
menĠinut întins într-o poziĠie comodã, care sã nu-i agraveze starea.
x Sã facem un examen rapid al stãrii generale a victimei, mai ales în
ceea ce priveste respiraĠia úi circulaĠia, pentru cã de aceasta
depinde felul în care trebuie acordat primul ajutor.Vom observa
dacã pacientul respirã úi îi vom cerceta pulsul; în cazul cã nu
receptãm pulsul, vom pune imediat urechea pe toracele victimei
pentru a asculta bãtaile inimii.
Prim ajutor medical: definiĦie, reguli generale de organizare. 3
x În cazul în care accidentatul nu respirã sau nu i se percep bãtaile

inimii, îi vom acorda imediat primul ajutor: respiraĠie artificialã -
de preferat “gurã la gurã” - úi masaj cardiac extern, pentru a
determina reluarea respiraĠiei úi a circulaĠiei.
x Dacã victima are o pierdere de sânge se vor lua imediat mãsurile
necesare pentru oprirea hemoragiei.
x Dacã accidentatul prezintã rãni se vor aplica pansamente sterile.
x În caz cã este vorba de mai mulĠi accidentaĠi, ne vom orienta, pe
baza examinãrii rapide fãcute tuturor, asupra celor în stare mai
gravã, pentru a le acorda acestora, preferenĠial, primul ajutor.
x Este obligatoriu sã îndepartãm mulĠimea, care prin agitaĠia pe care
o creeazã úi prin acĠiunile sau sfaturile nepotrivite, dãuneazã
salvãrii victimei.
x Examinarea trebuie fãcutã cu foarte mare grijã pentru a nu înrãutãĠi
starea accidentatului, dar cât mai complet. Dacã este nevoie, tãiem
îmbrãcãmintea pentru a-l examina mai bine sau pentru a face
manevrele necesare respiratiei úi circulaĠiei.
x Trebuie avut grijã ca manevrele pe care le efectuãm sã nu
înrãutãĠeascã starea victimei. Spre exemplu, în caz de fracturi,
miúcarea oaselor fracturate produce dureri care agraveazã starea
bolnavului.
x Ori de câte ori este posibil trebuie sã apelãm imediat la ajutorul
unui medic sau al unui cadru sanitar mediu.
x Trebuie sã asigurãm transportul accidentatului la spital, în bune
condiĠii, apelând, când este posibil, la o ambulanĠã.Transportul cu
un autoturism sau cu un camion poate agrava de multe ori starea
victimei. De aceea, dacã suntem obligaĠi sã transportãm victima cu
astfel de mijloace, trebuie sã gasim posibilitatea ca bolnavul sã stea
4 Prim ajutor medical: definiĦie, reguli generale de organizare.
întins, iar dacã are fracturi, sã facem o imobilizare provizorie a

acestora.
x De asemenea, trebuie sã avem grijã, pe cât posibil sã pãstrãm în
situaĠia în care le-am gãsit, cauzele care au produs accidentul,
pentru a permite organelor de anchetã sã execute cercetãrile legale.
x Este bine sã însoĠim victima la spital pentru a da lãmuririle
necesare asupra cauzelor accidentului, a modului de comportare a
victimei, precum úi a primului ajutor acordat, sau cel puĠin sã
informãm complet pe cel care transportã accidentatul la spital.
Ce nu trebuie sã facem când acordãm primul ajutor
x Este foarte important sã nu stârnim panicã. Sã procedãm energic

dar sã nu luãm mãsuri pripite, periculoase.
x Trebuie sã avem grijã sã nu înrãutãĠim starea accidentatului.
Acestuia nu i se vor face miscãri forĠate, nu va fi ridicat în poziĠie
verticalã.
x Nu este indicat sã oferim accidentatului grav sã bea multã apã, mai
ales dacã suspectãm úi o loviturã în abdomen cu rupturã de stomac
sau dacã accidentatul are tendinĠã la vãrsãturi.
Trebuie sã acĠionãm cu foarte multã energie, dar cu prudenĠã,
pentru a nu fi supuúi úi noi la accidente sau a pune în pericol viaĠa
altor persoane.
Se recomandã ca fiecare persoanã sã aibã în dotare, acasã, la
locul de muncã úi obligatoriu în autoturism o trusã de prim ajutor.
Aceasta trebuie sã conĠinã în mod obligatoriu:
Douã pachete de tifon sigilate úi sterile.
Prim ajutor medical: definiĦie, reguli generale de organizare. 5
Un pachet de vatã sterilã úi unul de vatã nesterilã pentru curãĠirea

rãnilor.
Douã pansamente mari úi douã mici sub formã de rulouri de 10
metri, sigilate úi sterile.
O rolã de leucoplast lat úi una de leucoplast îngust.
Un pachet cu pansamente mari autoadezive cu Rivanol, sigilat úi
steril.
Un pachet cu pansamente mici autoadezive cu Rivanol, sigilat úi
steril.
Trei bandaje triunghiulare pentru imobilizarea luxaĠiilor úi a
fracturilor.
Patru bandaje mari de tifon.
Un termometru.
Ace drepte úi curbe úi un mosor de aĠã.
O pensã anatomicã úi una chirurgicalã.
O foarfecã cu capete rotunde.
Un bisturiu.
O sticlã cu alcool medicinal.
O sticlã cu soluĠie de Rivanol
O sticlã cu soluĠie de tincturã de iod.
Un tub de unguent cu hidrocortizon.
O cutiuĠã cu acid boric.
Trei seringi cu ace de unicã folosinĠã.
Medicamente: algocalmin, aspirinã, paracetamol, laxative,
antidiareice, antihistaminice.
O agendã cu numerele de telefon úi adresa de la: salvare, pompieri,
medic, poliĠie, spital, farmacie, stomatolog.
CAPITOLUL II
Asepsia úi antisepsia: definiĠie, metode úi mijloace
Asepsia cuprinde totalitatea mijloacelor utilizate în vederea evitãrii

apariĠiei infecĠiilor la nivelul plãgilor. Ea vizeazã principii úi metode care
urmãresc distrugerea microbilor la nivelul materialelor inerte care vin în
contact cu plaga, prevenind eventuala contaminare a acesteia. Asepsia se
realizeazã prin mijloace fizice, adresându-se tuturor materialelor,
instrumentelor, mâinilor operatorului úi câmpului operator.
Asepsia are un caracter profilactic, urmãrind sã previnã apariĠia
infecĠiei.
Antisepsia cuprinde totalitatea mijloacelor chimice aplicate în
vederea îndepãrtãrii sau distrugerii agenĠilor microbieni la nivelul plãgilor
accidentale sau chirurgicale. Utilizeazã mijloace chimice (antiseptice),
care vin în contact cu plaga, distrugând parĠial agenĠii microbieni; acest
fapt implicã aplicaĠii repetate ale substanĠelor antiseptice.
Antisepsia este o metodã curativã, urmãrind tratarea unei infecĠii
deja existente la nivelul unei plãgi.
Este de preferat utilizarea asepsiei, dar, în cazul în care plãgile au
fost infectate se impune aplicarea mijloacelor antiseptice.
DezinfecĠia este o metodã care creeazã o punte de legãturã între
asepsie úi antisepsie. Ea vizeazã acĠiuni de îndepãrtare a agenĠilor
patogeni úi de evitare a infecĠiei. Prin dezinfecĠie se distrug numai
germenii obúnuiĠi, nu úi cei sporulaĠi sau virusurile. Este o metodã mai
simplã care foloseúte substanĠe dezinfectante.
Asepsia üi antisepsia: definiĦie, metode üi mijloace 7
Îndepãrtarea agenĠilor microbieni de pe mâini se face printr-o

spãlare specialã, care constituie un mijloc de asepsie faĠã de plaga ce
urmeazã a fi tratatã.
II.1. Asepsia
Cel mai important mijloc prin care se realizeazã asepsia este

sterilizarea.
Prin sterilizare se înĠelege actul prin care, printr-o serie de
mijloace, se realizeazã îndepãrtarea sau distrugerea completã a tuturor
microbilor; germenii microbieni pierzându-úi capacitatea de reproducere.
Mijloacele de care uzeazã sterilizarea sunt: fizice (cãldura) úi
chimice. Mijloacele pot fi împãrĠite în doua mari categorii:
i Mijloace clasice: flambarea, fierberea, autoclavarea, caldura uscatã úi
formolizarea.
i Mijloace moderne: sterilizarea cu vapori de oxid de etilen, sterilizarea
cu ajutorul razelor gama, submersia în lichide germicide.
Alegerea metodei de sterilizare se face în funcĠie de materialul care

trebuie sterilizat, de mijloacele de care dispunem, de necesitãĠile în timp
sau în perfecĠiune. Întotdeauna va fi aleasã metoda care sã asigure o cât
mai bunã asepsie, adecvatã necesitãĠilor.
Sterilizarea materialelor moi (lenjeria de protecĠie, compresele,
tampoanele de tifon, materialul de suturã) se face cu ajutorul cãldurii
umede la autoclav (2,5 atm, 1400 Celsius).
Sterilizarea instrumentelor metalice se face prin cãldurã uscatã sau
umedã; flambarea nu este indicatã, fiind o metodã insuficientã.
8 Asepsia üi antisepsia: definiĦie, metode üi mijloace
Instrumentele optice nu se sterilizeazã prin cãldurã; se folosesc

razele gama cu vapori de oxid de etilen, stergerea cu alcool sau
menĠinerea în oxicianurã mercur, timp de douã ore.
Mijloacele úi tehnica sterilizãrii prin cãldurã
Cãldura necesarã sterilizãrii poate fi obĠinutã în trei modalitãĠi:

x în mediu lichid - fierberea în apã;
x în mediu de vapori supraîncãlziĠi sub presiune – autoclavul;
x în mediu de aer supraîncãlzit, în cãldurã uscatã – Poupinel.
RezistenĠa microbianã faĠã de cãldurã este diferitã în funcĠie de

agentul microbian úi de tipul cãldurii utilizate. De acest fapt trebuie sã se
Ġinã seama în vederea obĠinerii unei bune sterilizãri.
La cãldura uscatã, durata úi temperatura de sterilizare trebuie sã fie
mai mare, deoarece microbii au rezistenĠã crescutã la acest tip de cãldurã,
comparativ cu cea umedã.
În funcĠie de instrumentele sau materialele pe care le avem de
sterilizat, vom putea utiliza o serie de metode.
Sterilizarea instrumentelor
Înainte de sterilizare, indiferent de metoda de sterilizare utilizatã,
instrumentele vor fi pregãtite prin spãlare úi curãĠare specialã.
Fierberea este unul dintre mijloacele cele mai comune de
sterilizare. Are dejavantajul cã nu poate realiza distrugerea unor germeni
care rezistã la 1000 Celsius. Se poate efectua în vase obiúnuite, fierbãtoare
electrice simple sau sub presiune. La altitudini de sub 300 metri, apa are
punctul de fierbere la 1000 Celsius; la 1000 metri fierbe la 95,60 Celsius.
Pentru a ridica temperatura de fierbere este necesar sã se adauge carbonat
sau borat de sodiu 2-5g%, fiecare gram crescând temperatura de fierbere
cu 10Celsius. Durata fierberii este de 30 minute.
Fierberea apei la suprapresiune de 1 atm. se efectueazã în

fierbãtoare speciale cu pereĠi rezistenĠi si capac închis ermetic. Existã
posibilitatea urmãririi temperaturii úi a presiunii realizate: 1200 Celsius, 1
atm.
Fierberea este o metodã de necesitate în anumite cazuri urgente sau
în lipsa altor posibilitãĠi.
Sterilizarea prin cãldurã în mediu uscat este metoda de elecĠie
pentru sterilizarea instrumentelor metalice, a obiectelor de porĠelan sau de
sticlã specialã. Este o metodã simplã, sigurã, practicã, utilizatã în mod
curent în serviciile dotate cu aparate speciale denumite Poupinel.
Aparatul este o etuvã adaptatã, format dintr-o cutie metalicã cu pereĠi
dubli izolaĠi cu azbest. Sursa de cãldurã este rezistenĠa electricã din
pererĠii laterali, peste care, cu ajutorul unui ventilator, se trece aerul
pentru a fi încãlzit úi apoi omogenizat.
Sterilizarea se face la temperaturã înaltã (160-1800C), cunoscându-
se faptul cã microbii se distrug mai greu la temperaturã uscatã. Durata
sterilizãrii este în funcĠie de temperatura realizatã în interiorul aparatului:
- la 1600 Celsius – 2 ore;
- la 1700 Celsius – 1 ½ ore;
- la 1800 Celsius – ½ ore – 45 min.

Materialele textile nu pot fi sterilizate la Poupinel, deoarece nu sunt
rezistente la temperaturi înalte.
Avantajele acestei metode sunt: la sfârúitul sterilizãrii instrumentele
sunt uscate úi pot fi pãstrate sterile timp de 24 ore în Poupinel. Dintre
dezavantaje, amintim timpul lung de sterilizare úi timpul lung de rãcire a
instrumentelor – 1 orã.
Sterilizarea prin intermediul radiaĠiilor ionizante utilizeazã
radiaĠiile gamma furnizate de elemente radioactive – Celsiu137 úi Cobalt60.
Se foloseúte numai pe scarã industrialã pentru materialele cu o singurã

întrebuinĠare úi care se deterioreazã la caldurã (seringi, ace, mãnuúi etc.)
Flambarea este un procedeu vechi, depãúit úi contraindicat, în afara
unor cazuri excepĠionale úi ale unor mici manopere urgente când
sterilizarea prin alte mijloace nu este posibilã. Sterilizarea prin flambare
este eficientã numai la ansele de platinã, cu condiĠia ca acestea sã ajungã
la incandeúcenĠã.
Procedeul de a flamba instrumentele peste care s-a turnat alcool
este total necorespunzãtor. Alcoolul arde numai la suprafaĠã, arderea
neinteresând úi instrumentul.
Sterilizarea prin raze ultraviolete este utilizatã pentru dezinfecĠia
aerului úi a aparaturii din sãlile de operaĠie.
Sterilizarea prin mijloace chimice
Sterilizarea prin vapori de formol este o metodã simplã, dar pe
cale de a fi înlocuitã de mijloacele moderne. Se face în termostate închise
ermetic, la subsolul cãrora se introduce o soluĠie de aldehidã formicã
40%. Instrumentele se aúazã pe rafturi speciale prevãzute cu orificii în
partea superioarã a termostatului.
Timpul de sterilizare este invers proporĠional cu temperatura
realizatã în termostat:
- la 170 Celsius dureazã 24 ore;
- la 250 Celsius dureazã 2 ore;
- la 500 Celsius dureazã 1 / 2 orã.

Dupã sterilizare este necesarã neutralizarea aldehidei formice prin
expunere la aer, spãlare cu apã distilatã úi alcool.
Sterilizarea prin vapori de oxid de etilen. Oxidul de etilen este un
gaz fãrã culoare, inflamabil úi explozibil. Are indice de penetraĠie foarte
mare în cauciuc, mase plastice, lemn, hârtie úi textile, permiĠând
sterilizarea obiectelor împachetate în oricare dintre aceste materiale. Are

valoare bactericidã foarte bunã, distrugând toate microorganismele; nu
este toxic.
Sterilizarea se face la temperatura de 40-550 Celsius, timp de 4-6
ore, în funcĠie de presiune.
Prin aceastã metodã se sterilizeazã mai frecvent materialele
termosensibile úi ambalate: truse de perfuzie, medicamente, seringi, fiole
de catgut úi alimente.
Sterilizarea prin submersie în substanĠe germicide se utilizeazã
pentru materialele care nu rezistã la temperaturi mari úi care se
deterioreaza uúor.
Mai frecvent se utilizeazã urmãtoarele substanĠe: Fenosept,
Bromocet 1-2%, Clorocet 0,2-0,6%.
II.2. Antisepsia
Antisepsia este o metodã curativã care utilizeazã mijloace fizice

(iradiaĠii, cãldurã) úi chimice variate pentru combaterea unei infecĠii, prin
distrugerea agenĠilor microbieni.
Mijloacele chimice folosesc agenĠi chimioterapici cum ar fi
sulfamidele úi antibioticele administrate pe cale internã úi antisepticele
propriu-zise a cãror utilizare, în mare majoritate este externã: aplicaĠii,
spãlãturi.
Modul de acĠiune al antisepticelor este nespecific.
Fixarea antisepticului pe suprafaĠa microbianã este urmatã de
absorbĠia selectivã datoritã unor constituenĠi ai înveliúurilor bacteriene.
Odatã penetrat în celulã, va antrena o alterare a aparatului genetic, având
drept consecinĠã o mutaĠie sau o dezorganizare a sistemelor enzimatice
ale bacteriei. Alteori, se produce denaturarea úi coagularea unor

constituenĠi proteici celulari.
Se considerã cã germenii nu pot câútiga rezistenĠã secundarã la
antiseptice.
AcĠiunea antisepticelor este condiĠionatã de o serie de factori:
concentraĠie, duratã de acĠiune, temperaturã de utilizare, gradul
higroscopic al atmosferei ambiante, pH-ul úi vâscozitatea mediului unde
acĠioneazã.
Un bun antiseptic trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele calitãĠi:
- sã fie solubil în orice proporĠie, în apã sau în soluĠii
organice;
- sã fie stabil în soluĠii diluate úi în timp;
- sã nu fie iritant úi toxic pentru Ġesuturi;
- sã aibã un spectru bacterian întins;
- trebuie sã fie bactericid, nu doar bacteriostatic;
- sã acĠioneze rapid în câteva minute;
- sã-úi conserve activitatea antibacterianã chiar în prezenĠa
lichidelor organice: sânge, albumina din supuraĠii;
- sã-úi pãstreze calitãĠile chiar când sunt incluúi în diferiĠi
excipienĠi.
În funcĠie de acĠiunea lor nocivã, distructivã sau nu asupra
Ġesuturilor, antisepticele se împart în douã mari categorii:
1. Antiseptice citofilactice, care respectã integritatea biologicã a
celulelor;
2. Antiseptice citocaustice, care au acĠiune nocivã asupra celulelor.
Dezavantajele acestei categorii constã în distrucĠia Ġesuturilor vii odatã cu
acĠiunea antimicrobianã. Se poate ajunge pânã la stãri toxice cu leziuni
renale.
O altã clasificare este:

I. Antisepticele clasice sunt de mai multe tipuri:
a). Antiseptice slabe care pe lângã alte calitãĠi au úi o acĠiune
antisepticã. Din aceastã categorie fac parte: sãpunul simplu; benzina
iodatã (se utilizeazã la degresarea tegumentelor din jurul plãgii); uleiul
gomenolat (utilizat în O.R.L.)
b). Antisepticele de suprafaĠã se folosesc pentru badijonarea
tegumentelor úi a mucoaselor.
- Alcoolul în concentraĠie de 70% acĠioneazã datoritã puterii
osmotice úi de pãtrundere în straturile profunde ale epidermului úi în
glandele sebacee. Într-o concentraĠie mai mare deshidrateazã celulele,
scãzându-le puterea de apãrare. Introdus în plagã, precipitã proteinele,
formând un strat izolator ce favorizeazã dezvoltarea microbilor sub
crustã. Nu acĠioneazã aplicat pe tegumentele umede.
- Tinctura de iod este un antiseptic de suprafaĠã, frecvent utilizat
pentru badijonarea tegumentelor în jurul plãgilor accidentale. O soluĠie de
iod în alcool se numeúte alcool iodat. Dacã concentraĠia de iod este mai
mare prin adãugarea de iodurã de potasiu, se numeúte tincturã de iod.
Iodura de potasiu stabilizeazã iodul, împiedicând transformarea rapidã a
alcoolului úi apariĠia acidului iodhidric care este iritant pentru tegumente.
Se impune folosirea proaspãtã a tincturii de iod. PrezenĠa acidului
iodhidric se manifestã prin apariĠia unui miros puternic, iritant.
Iodul mãreúte puterea de penetraĠie a alcoolului.
Dezavantaje:
- este iritantã pentru tegumentele cu pãr sau la persoanele alergice;
- prezenĠa acidului iodhidric poate genera eriteme tegumentare;
- aplicat pe plãgi precipitã albuminele, iar pe seroase produce
aderenĠe.
c). Antiseptice care degajã clor
- Hipocloritul de sodiu este antiseptic citofilactic. Se foloseúte sub

formã de soluĠie DAKIN. Se foloseúte proaspãt în irigaĠii continue sau
intermitente. Este indicatã în plãgile anfractuoase cu sfaceluri.
- Cloramina soluĠie 0,2-5% preparatã din tablete de 500 mg. Este
folositã ca antiseptic pentru unele materiale. La spãlarea plãgilor se
foloseúte soluĠie 0,1-0,3%.
d). SubstanĠe care degajã oxigen în stare nãscândã.
- Apa oxigenatã este antiseptic citofilactic, atât timp cât elibereazã
oxigen. Topeúte úi eliminã sfacelurle. Se preparã din perhidrol 30 ml. la
1000 ml. apã sau din Perogen tablete, conĠinând 1 gr. Peroxid de hidrogen
(1-2 tablete la 200 ml. apã).
În contact cu plaga produce o efervescenĠã prin eliberarea
oxigenului în stare nãscândã. Are acĠiune bactericidã úi mecanicã, uúoarã
acĠiune hemostaticã.
Dezavantaje: provoacã granulaĠie conjunctivã puternicã, întârziind
cicatrizarea plãgii.
- Acidul boric se gãseúte sub formã de cristale, folosindu-se ca atare
sau sub formã de soluĠie 2-4 %. Dezvoltã oxigen cu efecte de duratã mai
lungã, dar mai puĠin intense ca apa oxigenatã. Se aplicã mai ales pe
plãgile infectate cu piocianic. Se poate aplica úi sub formã de priúniĠe pe
diferite zone tegumentare sau mucoase.
e). DerivaĠi ai metalelor grele. Cei mai cunoscuĠi sunt
derivaĠii organici sau anorganici ai mercurului úi argintului.
- Sublimatul corosiv soluĠie 1‰ se foloseúte la dezinfecĠia

mâinilor.
- Nitratul de argint este un derivat argentic anorganic. Este
dezinfectant, bactericid, distructiv, cauterizant sub formã solidã sau
soluĠii concentrate. Se foloseúte sub formã de creion cu acĠiune causticã,

producând cauterizarea chimicã. În contact cu Ġesuturile precipitã
albuminele formând o crustã din compuúi organici ai argintului. IritaĠia
chimicã pe care o produce grãbeúte epitelizarea.
f). DerivaĠi ai acridinei
- Rivanolul este un praf galben, antiseptic, cu indicaĠii foarte largi.
Se aplicã în soluĠie 1 ‰ în plãgi infectate sau sub formã de comprese.
- Permanganatul de potasiu se prezintã sub formã de cristale de
culoare violetã. Este un antiseptic slab, utilizat mai ales la nivelul
mucoaselor. SoluĠia întrebuinĠatã de 2-4 ‰ este de culoare rozã, mai
puternic antisepticã decât cea concentratã, de culoare închisã. Coloreazã
úi distruge rufãria. Este deodorant; petele de pe rufãrie se scot cu bisulfit
de sodiu.
- Metoseptul este dezinfectant, coloreazã în verde tegumentele úi
mucoasele. Se utilizeazã la persoanele sensibile la iod.
II. Antiseptice moderne

a). Fenoli moderni úi derivaĠii lor
- Crezolii pot fi folosiĠi pentru dezinfecĠie.
- Hexaclorofenul este folosit frecvent ca antiseptic, fiind inclus în
sãpun, pastã de dinĠi, spray.
b). DetergenĠii sunt substanĠe care scãzând tensiunea
superficialã sunt penetrante úi favorizeazã detaúarea mecanicã a
microbilor úi a grãsimilor.
Au efect abraziv, emulsionant faĠã de grãsimi. Sunt utilizaĠi sub
formã de soluĠii apoase sau alcoolice atât pentru uzul menajer, cât úi ca
dezinfectant (pe materiale inerte) sau antiseptic (în plãgi).
Toxicitatea lor e variabilã. DetergenĠii cationici sunt mai periculoúi,

putând da naútere la intoxicaĠii cu implicaĠii gastrointestinale,
cardiovasculare sau chiar stãri comatoase.
Dintre detergenĠi menĠionãm:
- Bromocetul are acĠiune antisepticã bunã în plãgi, în soluĠie de 1%;
- Clorocetul e un praf ce se dizolvã instantaneu în apã. Este de zece
ori mai puternic decât Bromocetul. Se foloseúte în soluĠii de 0,1-0,2 pânã
la 0,6 ‰.
CAPITOLUL III
Transportul accidentaĠilor
Transportul reprezintã, alãturi de acordarea primului ajutor, un factor

foarte important care influenĠeazã evoluĠia stãrii unui accidentat.
Transportul trebuie sã fie:
- prompt, adicã sã poatã fi executat la cât mai scurt timp de la
producerea accidentului, mai ales la cazurile care cer grabnic un
tratament medical.
- rapid, pentru a dura cât mai puĠin;
- corect, adicã sã fie executat în aúa fel, încât sã nu dãuneze
bolnavului, Ġinând cont de natura leziunilor produse de accident.
Primul lucru pe care trebuie sã-l avem în vedere este alegerea

mijlocului sau a modului de transport. Aceastã alegere se v-a face Ġinând
cont de o serie de factori:
- dacã accidentatul este conútient;
- dacã este úocat sau nu;
- dacã prezintã fracturi úi unde sunt acestea localizate;
- dacã pierde sau a pierdut sânge în cantitate mare;
- dacã rãnile pe care le prezintã nu contraindicã un anume fel de
transport.
Eludând aceste aspecte putem greúi úi dãuna bolnavului.

18 Transportul accidentaĦilor
De obicei, orice accidentat este transportat la spital cu ajutorul

autosanitarelor, unele dintre ele fiind special amenajate pentru a putea
acorda încã de pe parcurs un tratament de specialitate, cum ar fi
tratamentul împotriva úocului.
Ceea ce ne priveúte în mod direct este cum sã procedãm la locul
accidentului.
AccidentaĠii pot fi grupaĠi în:
- unii pot sã meargã pe picioarele lor; aceútia trebuie ajutaĠi de una sau
douã persoane.
- alĠii, în special cei cu fracturã de coloanã vertebralã, bazin sau
membre inferioare, nu pot fi transportaĠi decât cu targa;
- accidentaĠii care nu se pot susĠine pe picioare, deúi nu prezintã
fracturi de coloanã vertebralã sau de membre inferioare; aceútia pot
fi transportaĠi, pe o distanĠã scurtã, pe mâini, pe chingã sau în alt
mod.
Transportul cu targa
Targa este cel mai obiúnuit úi cel mai cunoscut mijloc de transport.
Targa poate fi improvizatã sau construitã în mod special.
Tãrgile improvizate se pot confecĠiona din douã beĠe, vergele
metalice sau Ġevi a cãror lungime sã depãúeascã înãlĠimea bolnavului,
legate sau fixate de-a lungul lor de o frânghie petrecutã în „8”, de douã
haine, o manta, o pãturã s.a.m.d. La nevoie se poate utiliza ca targã o scarã,
o scândurã latã sau chiar o uúã.
Transportul accidentaĦilor 19
Tãrgile special construite pot fi executate dintr-un cadru de metal

sau din lemn, peste care se fixeazã, bine întinsã, o pânzã groasã sau o
bucatã de material plastic care se poate spãla cu uúurinĠã.
Targa trebuie sã fie uúoarã, dreaptã úi tare pentru a nu încovoia sau
ghemui bolnavul. Mai existã tãrgi din Ġesãturã de sârmã sau metalice în
întregime.
Cu ajutorul tãrgii, accidentatul va fi transportat de la locul
accidentului, fie direct la spital, dacã acesta e situat în apropiere, fie pânã la
autosanitarã sau la alt vehicul, dacã distanĠa de parcurs este mai mare.
Etapele transportului cu targa
I. Una dintre cele mai importante manevre este ridicarea

accidentatului de la sol úi aúezarea lui pe targã. Aceastã miúcare se
descompune în câĠiva timpi, dupã cum urmeazã:
1. Se aúeazã targa lânga accidentat. Dacã acesta prezintã o

fracturã a unui membru, targa se aúeazã de partea membrului
vãtãmat.
2. La comanda „pe locuri”, datã de responsabilul colectivului
care urmeazã sã ridice targa, trei persoane se înúirã de-a
lungul pãrĠii sãnãtoase a accidentatului: prima în dreptul
capului, a doua în dreptul bazinului úi a treia în dreptul
membrelor inferioare.
3. Urmeazã comanda „apucaĠi”, la care salvatorii se lasă pe un
genunchi úi îúi trec mâinile pe sub accidentat. Primul pe sub
cap úi omoplaĠi, al doilea pe sub lombe úi bazin, al treilea pe
sub coapse úi genunchi. Dacã salvatorii sunt înúiraĠi în stânga

victimei, se recomandã sã se stea pe genunchiul stâng, iar pe
partea dreaptã pe genunchiul drept.
4. La comanda „ridicaĠi”, accidentatul este săltat de cele trei
persoane deodată.
5. Urmeazã aúezarea accidentatului pe targã. Aceastã manevrã se
executã la comanda „aúezaĠi”, la care targa este împinsã sub
accidentatul care este susĠinut pe mâini, iar salvatorii, cu o
miúcare blândã úi toĠi în acelaúi timp, aúazã bolnavul.
Sunt anumite cazuri în care se cere o deosebitã atenĠie în manevrarea

unei regiuni sau care obligã sã aúezãm accidentatul într-un anumit fel. De
exemplu: un accidentat inconútient, în comã, trebuie întors uúor pe una din
pãrĠi sau în cel mai rãu caz aúezat cu capul întors într-o parte, deoarece
aceúti bolnavi se pot sufoca, fie prin vãrsãturã, fie prin cãderea limbii care
astupã laringele. La fel se va proceda úi cu accidentaĠii care prezintã o
zdrobire a maxilarului inferior sau care sângereazã pe nas úi pe gurã.
Dacã accidentatul are o plagã în creútetul capului úi din aceasta se
scurge în val o cantitate mare de sânge, pentru a micúora hemoragia, în
afarã de pansamentul steril aplicat anterior, accidentatul va fi aúezat pe
targã cu capul úi cu toracele mai sus decât restul corpului. Aceasta se
obĠine, fie introducând sub el perne sau pãrturi îndoite, fie ridicând
dispozitivul special care se gãseúte la unele tãrgi tip.
Acolo unde reuúim sã recunoaútem sau bãnuim o fracturã de coloanã
vertebralã cervicalã, vom avea în permanenĠã ideea cã miúcarea coloanei
fracturate în timpul aúezãrii pe targã sau în timpul transportului poate
distruge o porĠiune din mãduva spinãrii. De aceea, în aceste cazuri
accidentatul va fi aúezat pe targã de cel puĠin patru persoane, dintre care

unul va susĠine cu ambele mâini capul úi ceafa, fãrã sã le miúte cât de
puĠin. Targa va fi tare, astfel încât bolnavul sã nu se cocoúeze. Sub ceafã se
va introduce un cearceaf fãcut sul, dar fãrã sã se mãreascã curbura normalã
a cefei; de o parte úi alta a capului se vor aúeza doi sãculeĠi de nisip, douã
suluri sau douã perniĠe. Acestea vor imobiliza în bunã mãsurã coloana
cervicalã pe timpul transportului.
Pentru fracturile de coloanã vertebralã dorsalã sau lombarã, o
condiĠie obligatorie este aúezarea pe o targã tare úi cu faĠa în jos. Dacã
accidentatul se gãseúte pe pãmânt cu faĠa în jos, el va fi ridicat întroducând
mâinile pe sub piept, bazin úi coapse úi va fi aúezat pe targã fãrã al îndoi.
Dacã se gãseúte cu faĠa în sus sau pe o parte, atunci el va fi întors pe loc cu
faĠa în jos úi apoi ridicat úi aúezat pe targã. Întoarcerea se va face fãrã a
rãsuci bolnavul, umerii úi úoldurile trebuind sã fie întoarse în acelaúi timp.
AccidentaĠilor cu fracturi de coaste úi eventual complicaĠii, care se
sufocã sau respirã greu, trebuie sã le ridicãm toracele mai sus decât restul
corpului.
Bolnavii care au dureri abdominale sau prezintã un abdomen acut,
vor fi aúezaĠi pe spate cu coapsele uúor flectate. Pentru aceasta se va
introduce un sul sub genunchi.
AccidentaĠii cu membrele superioare fracturate se transportã de
obicei pe spate, dar se cautã o poziĠie convenabilã pentru membrul rãnit úi
imobilizat provizoriu, aúezãnd sub cot o perniĠã sau un sul.
Fracturile de úold se transportã imobilizãnd membrul inferior într-un
dispozitiv special, sau la nevoie, aúezãnd membrul comod pe targã úi
limitându-i miúcarea de rãsucire prin perne sau suluri puse de o parte úi de
alta. La fel se va proceda úi în luxaĠiile de úold. Pentru restul fracturilor
membrului inferior, imobilizate provizoriu, se recomandã aúezarea de

perne sub genunchi, gambã úi cãlcâi.
Dacã accidentatul este agitat, cum sunt de obicei cei cu traumatisme
craniocerebrale, pentru a nu cãdea în timpul transportului, el poate fi legat
de targã cu ajutorul unor cearceafuri trecute pe la axile, peste bazin úi
deasupra genunchilor, în aúa fel încât sã nu jeneze respiraĠia úi circulaĠia în
membre.
Vom avea în vedere ca accidentatul sã fie bine învelit, mai ales pe
vreme friguroasã úi dacã are o distanĠã mare de parcurs. Acest lucru se face
cu una sau douã pãturi. Unul din capetele pãturii va sta sub bolnav pentru a
nu lãsa spatele descoperit.
II. A doua manevrã care trebuie efectuatã corect este transportul

propriu-zis al accidentatului cu targa.
Targa poate fi transportatã de douã persoane, dar este mai bine ca
acest lucru sã fie efectuat de patru persoane. Accidentatul va fi transportat
cu capul înainte, pentru a putea fi observat mai bine. ExcepĠie de la aceastã
regulã face numai coborârea pe pantã sau pe scãri, când bolnavul se va
transporta cu picioarele înainte.
Transportul propriu-zis se descompune în mai mulĠi timpi:
1. Dupã aúezarea pe targã a accidentatului, la comanda ”la targã” cei

patru salvatori se aranjeazã în felul urmãtor: unul la cap (cu spatele
la capul bolnavului); unul la picioare (privind spre bolnav); unul în
dreapta úi altul în stânga sensului de înaintare.
2. Urmeazã comanda „apucaĠi” la care toĠi se apleacã úi apucã targa

(doi de mânere úi doi de bare).
3. La comanda „ridicaĠi” targa este ridicatã lent, dar dintr-o datã.
4. Se dã comanda „porniĠi” la care purtãtorii pornesc toĠi cu acelaúi pas,
în afarã de unul din cei aúezaĠi la cap sau la picioare. Dacã sunt
numai doi purtãtori, atunci unul va porni cu stângul úi celãlalt cu
dreptul. Aceasta se face pentru a feri accidentatul de scuturãri. Din
aceleaúi motive pornirea úi oprirea se vor face lent, fãrã smucituri.
Pe timpul transportului se va merge cu paúi egali, nu prea mari, iar
accidentele de teren vor fi evitate. Dacã în drum apar obstacole mari
acestea vor fi evitate în felul urmãtor:
Y În faĠa unui gard de înãlĠime micã, purtãtorul dinainte predã
mânerul purtãtorului din pãrĠi, apoi sare peste gard. În acest
timp ceilalĠi trei ridicã targa la înãlĠimea gardului úi o împing
peste acesta. Purtãtorul care a sãrit gardul preia mânerele din
nou úi elibereazã purtãtorii laterali, care sar la rândul lor peste
gard. Dupã ce au trecut, aceútia preiau mânerele de la ultimul
purtãtor, care sare peste obstacol úi îúi reia locul pe care l-a
avut.
Y În acelaúi fel se trece targa peste un zid de înãlĠime potrivitã.
Y Trecerea unui úanĠ se face aproximativ la fel: purtãtorii laterali
coboarã în úanĠ úi preiau mânerele de la primul purtãtor.
Acesta trece úanĠul úi apucã mânerele. În acest timp targa este
împinsã înainte, iar purtãtorii laterali care continuã sã rãmânã
în úanĠ, preiau mânerele de la purtãtorul din spate. Dupã ce
acesta trece peste úanĠ va prelua mânerele din spate din nou úi
se aúteaptã ca cei doi purtãtori laterali sã-úi reia locurile

stabilite.
Y În cazul în care suntem nevoiĠi sã urcãm o pantã foarte
înclinatã sau o scarã, pentru a nu înclina targa, purtãtorul din
faĠã va coborî partea dinainte a tãrgii, iar cel din spate
împreunã cu purtãtorii laterali, vor ridica partea din urmã a
tãrgii.
Y Coborâtul unei pante sau scãri se face invers, ridicând partea
de dinainte a tãrgii. În aceste cazuri, trecerea se va face
întorcând targa în aúa fel încât bolnavul sã fie transportat cu
picioarele înainte.
Y Dacã avem de trecut targa prin coridoare înguste sau pe scãri
interioare strâmte, transportul se va face de cãtre doi purtãtori.
La trecerea prin asemenea locuri înguste sau uúi, vom avea o
deosebitã grijã sã nu lovim targa, pentru a nu zdruncina
bolnavul úi mai ales sã nu-i agãĠãm mâinile sau coatele.
Y Aúezarea tãrgii în autosanitarã se face prin uúa din spatele
maúinii. Accidentatul este introdus cu capul înainte, sens în
care va fi transportat úi cu acest vehicul. Pentru ca încãrcarea
tãrgii cu bolnavul sã se facã corect, unul dintre purtãtorii
laterali se urcã în maúinã úi preia mânerele din faĠã ale tãrgii.
Restul purtãtorilor ridicã cealaltã parte a tãrgii la orizontalã úi
o împing în maúinã. Dacã cu autosanitara se vor transporta
mai multe tãrgi, vom încãrca mai întâi tãrgile de deasupra,
apoi pe cele de dedesubt.
Transportul fãrã targã
Este posibil uneori ca o singurã persoanã sau douã sã fie nevoite sã

transporte victima de la locul accidentului, nedispunând de nici un alt
mijloc sau situaĠia localã sã fie de aúa naturã încât transportul sã nu poatã fi
efectuat altfel. În aceste cazuri o singurã persoanã poate transporta
bolnavul pe braĠe, pe spate, pe umeri sau cu chinga. Dacã sunt doi
salvatori, atunci transportul se face pe braĠe orizontal, cu scaunul, “unul
dupã altul” sau cu chinga.
Transportul executat de o singurã persoanã
a) Transportul pe braĠe. În acest mod pot fi transportaĠi cei care

nu prezintã fracturi de coloanã vertebralã sau de membre.
Salvatorul îngenuncheazã úi apucã accidentatul cu o mânã sub
coapse úi cu cealaltã pe dupã subsuori; apoi se ridicã úi duce
bolnavul în braĠe.
b) Transportul pe spate. Acest procedeu poate fi utilizat dacã
accidentatul este conútient úi nu prezintã fracturi ale
membrelor superioare. Accidentatul este aúezat pe o piatrã,
salvatorul întors cu spatele îngenuncheazã între picioarele
acestuia úi îi cere sã-l prindã cu braĠele de dupã gât. Apoi,
apucându-l cu mâinile pe sub genunchi, salvatorul se ridicã úi
porneúte înspre înainte.
c) Transportul pe umeri. Dacã victima este inconútientã, în cazul

unui singur salvator, se indicã transportul pe umeri. Un prim
procedeu este transportul pe un singur umãr. În acest caz
purtãtorul ridicã accidentatul pe umãrul sãu drept. Capul
accidentatului se apleacã pe spatele purtãtorului, care îúi trece
braĠul sãu drept pe deasupra coapselor victimei, úi cu mâna
dreaptã apucã mâna dreaptã a accidentatului. Accidentatul mai
poate fi transportat de cãtre o singurã persoanã, pe amândoi
umerii.
d) Transportul cu chinga de cãtre o singurã persoanã simplificã
transportul úi uúureazã efortul depus de salvator.
Transportul executat de douã persoane
a) Transportul pe braĠe orizontal. Cei doi salvatori îngenuncheazã pe

partea sãnãtoasã a victimei, la fel ca la transportul cu targa, unul în
dreptul toracelui úi bazinului, iar celãlalt în dreptul membrelor
inferioare. Ei îúi introduc mâinile pe sub victimã, îl ridicã úi pornesc
cu acelaúi picior, la comandã. Accidentatul îúi va petrece braĠul pe
dupã ceafa purtãtorului de la cap.
b) Transportul cu scaunul se poate executa pe un scaun adevãrat pe
care se aúazã accidentatul. Dacã nu avem scaun, purtãtorii se apucã
într-un anume fel de mâini, formând ceea ce se numeúte scaun.
Accidentatul se aúazã pe acesta úi îúi petrece mâinile pe dupã gâtul
celor ce îl transportã. Încheierea unui scaun se face astfel: fiecare
dintre purtãtori îúi apucã gâtul mâinii stângi cu mâna sa dreaptã, iar
mâna stângã apucã gâtul mâinii drepte a celuilalt purtãtor.
c) Procedeul „unul dupã altul”. Accidentatul este ridicat de pe sol úi
transportat de cãtre doi salvatori, dintre care primul aúezat între
membrele inferioare ale victimei îl susĠine cu anebraĠele îndoite pe
sub genunchi; al doilea, aúezat în spate, ridicã úi duce accidentatul cu
mâinile petrecute pe sub subsuorile acestuia. Apucarea, ridicarea úi
pornirea cu acelaúi pas se executã la comandã.
d) Transportul cu chinga. Chinga este petrecutã pe sub úoldurile
accidentatului, rãsucitã în „8”. Salvatorii îngenuncheazã de o parte úi
cealaltã úi petrec pe umeri úi pe dupã ceafã ochiul respectiv al
chingii, apoi se ridicã úi pornesc cu acelaúi pas, la comandã.
ùi transportul efectuat de câtre douã persoane se va limita la cazurile

în care nu suspectãm fracturi de coloanã vertebralã sau fracturi greu de
imobilizat, ca cele ale coapsei. În oricare din cazurile de fracturã, prima
manevrã va fi imobilizarea provizorie úi apoi transportul.
CAPITOLUL IV
Traumatismele
Prin traumatisme se înĠelege ansamblul de manifestãri úi de

consecinĠe locale úi generale, care apar úi se dezvoltã în urma acĠiunii
unui agent traumatizant asupra organismului.
Traumatismele se clasificã dupã mai multe criterii:
1. Dupã agentul traumatizant existã traumatisme mecanice,
termice, electrice, chimice, prin iradiere, prin explozii.
2. Dupã numãrul regiunilor anatomice traumatizate:
- traumatisme unice, multiple, asociate, combinate.
- politraumatisme cu interesarea funcĠiilor vitale.
3. Dupã cauza care le-a produs:
- accidentale: circulaĠie, industrie, cãderi, sport, casnice etc
- agresiuni;
- în scop suicid.
4. În funcĠie de existenĠa unei soluĠii de continuitate tegumentarã:
- contuzii sau traumatisme închise;
- plãgi sau traumatisme deschise.
Traumatismele mecanice sunt cele mai frecvente. Atunci când
acĠioneazã mai mulĠi agenĠi vulneranĠi, se produc leziuni combinate.
Politraumatismele reprezintã 10-12 % din traumatisme, ele se
caracterizeazã printr-un plus de gravitate, rezultat din concomitenĠa
leziunilor multiple úi din dereglarea funcĠiilor vitale cardio-circulatori úi
respiratorii.
Traumatismele 29
IV. 1. Contuziile
Contuziile sau traumatismele închise sunt modificãri structurale úi

funcĠionale produse în Ġesuturi în urma unui agent traumatizant, care nu
creeazã o soluĠie de discontinuitate la nivelul tegumentului sau al
mucoasei.
Agentul traumatizant este reprezentat de un corp contondent cu o
suprafaĠã mai mare úi netedã.
Contuziile se clasificã în:
I. Contuzii superficiale, care la rândul lor se împart în:
1. Contuzii ale tegumentului:
a). EscoriaĠia superficialã este o pierdere de epiderm, pânã la
stratul cornos, care nu sângereazã úi care poate fi o potenĠialã poartã de
intrare pentru microbi.
b). EscoriaĠia profundã depãúeúte stratul cornos al pielii,
sângereazã úi trebuie consideratã ca úi o plagã. Acestea douã se trateazã
prin badijonãri cu substanĠe antiseptice.
c). Impregnãrile sunt reĠineri de microparticule de pãmânt, nisip,
metale în tegumente. Se îndepãrteazã prin spãlare sau instrumental.
d). Flictena traumaticã rezultã prin decolarea dermoepidermicã,
are conĠinut serohemoragic úi este rezultatul stazei venoase úi a
edemului post traumatic. Ea apare în primele minute sau ore. Poate
apãrea úi în hematoame profunde sau în fracturi. Se trateazã prin
puncĠionare úi pansament steril.
e). Necroza cutanatã post traumaticã se produce prin întreruperea
circulaĠiei în zona tegumentarã interesatã. Se formeazã o escarã care se
30 Traumatismele
va elimina úi va lãsa în urma ei o plagã. Ea se poate produce úi prin

compresiune de la interior, relizatã de un hematom sau de fragmente
osoase fracturate. Se trateazã prin excizie, evacuarea hematomului,
pansamente, la nevoie grefã cutanatã.
f). Echimoza este o revãrsare subdermicã de sânge. IniĠial ea are o
culoare roúie, violacee, ulterior ea devine albastrã-vânãtã, galben-
verzuie pe mãsura resorbĠiei úi dispare fãrã urme în douã trei
sãptãmâni. Ele pot apãrea precoce, imediat, la locul contuziei sau apar
tardiv la câteva ore, prin difuzarea la distanĠã de zona contuzionatã. De
exemplu, în fracturile bazei craniului pot apãrea hematoame palpebrale,
subconjunctivale, pe peretele posterior al faringelui. Se trateazã prin
aplicare de comprese reci úi unguent cu Lasonil.
g). Hematomul apare din cauza ruperii vaselor sanguine mai mari.
El poate fi mic (câĠiva ml) sau mai mare (1000-3000 ml), ca în cazul
zdrobirilor musculare, fracturilor de coapsã úi bazin. Hematomul
circumscris (localizat) este bine delimitat de Ġesuturile adiacente, apare
ca o tumefacĠie dureroasã mai moale úi fluctuentã, cu crepitaĠie la centru
úi mai consistentã la periferie. El poate avea pulsaĠii, dacã comunicã cu
o arterã. Hematomul pielii pãroase a capului se numeúte bosã
sanguinolentã. Hematomul difuz se realizeazã prin difuzarea sângelui pe
tecile vasculonervoase în interstiĠiile musculare. Este întins úi difuz,
poate deveni compresiv asupra elementelor vasculare. Hematoamele se
pot infecta. Ele se trateazã cu aplicaĠii reci umede sau uscate úi unguent
cu Lasonil.
2. Contuziile hipodermului se pot solda cu ruperea reĠelei

vasculare úi cu necrozã asepticã. În contuziile hipodermului se poate
produce úi necroza tegumentului. Regiunea prezintã edem, echimoze,
hematoame subcutanate.
Traumatismele 31
a). Revãrsatul serolimfatic este o formã particularã de contuzie

hipodermicã úi constã în acumularea unui lichid seros între faúcia de
înveliú úi faĠa profundã a hipodermului; rezultã în urma unui impact
traumatic tangenĠial. El se produce pe faĠa anterolateralã a abdomenului,
la coapsã, în regiunea fesierã úi lombarã. ColecĠia nu prezintã fluctuenĠã
dar se deplaseazã odatã cu miúcãrile corpului. Prevenirea acestul
revãrsat serolimfatic se face prin pansament compresiv.
II. Contuziile profunde. Sunt contuziile fasciilor de înveliú,

aponevrozelor, hernia muscularã, ruptura muscularã; vor fi tratate
ulterior.
Din punct de vedere topografic deosebim:
1.Contuzia abdominalã poate fi numai parietalã, când intereseazã
numai tegumentul sau musculatura úi parietovisceralã (60%), când prin
structurile parietale sunt interesate úi unul sau mai multe viscere
abdominale.
Contuziile parietale mai frecvente sunt echimozele, hematoamele,
revãrsatul serolimfatic, ruptura muúchiului drept abdominal. Organele
parenchimatoase sau cavitare pot prezenta echimoze, hematoame
subseroase, rupturi parĠiale sau complete.
Nu existã paralelism între amploarea leziunilor parietale úi a celor
viscerale. Existã situaĠii când leziunile parietale sunt minime, dar
viscerele abdominale pot prezenta leziuni majore.
Ruptura de organe parenchimatoase se traduce prin sindromul de
hemoragie internã intraperitonealã, iar ruptura de organe cavitare se
traduce prin iritaĠie peritonealã posttraumaticã. Aceste sindroame se
integreazã în abdomenul acut.
Durerea abdominalã este mare, spontanã úi accentuatã la palpare.
Bolnavul are o atitudine antalgicã úi anume, flexiunea membrelor
32 Traumatismele
inferioare pe abdomen pentru relaxarea musculaturii abdominale. La

palparea abdomenului se înregistreazã apãrarea muscularã: o rigiditate
muscularã tonicã, permanentã, invincibilã, împiedicând prin rezistenĠa
opusã orice palpare profundã. Bolnavul mai poate prezenta vãrsãturi úi
semnele hemoragiei: ameĠealã, tahicardie, tahipnee, paloare, sete
accentuatã.
Un astfel de accidentat trebuie transportat la spitalul cel mai
apropiat, evitând a-i provoca miúcãri care îi pot accentua hemoragia.
Nu orice loviturã abdominalã puternicã provoacã rupturi ale
organelor interne. E bine sã se útie cã uneori lovituri relativ uúoare pot
sã rupã un organ. De aceea, dacã observãm cã dupã o loviturã în
abdomen durerea nu înceteazã, ci devine din ce în ce mai puternicã úi se
însoĠeúte úi de alte semne dintre cele menĠionate mai sus, este
obligatoriu sã fie cerut ajutorul medicului fãrã întârziere.
Uneori pot sã aparã accidente grave la câteva zile dupã o loviturã,
timp în care bolnavul s-a simĠit bine. Apar dureri abdominale, ameĠeli,
care ne obligã sã consultãm de urgenĠã medicul.
2. Contuzia toracicã poate fi toracicã simplã sau cu interesarea

organelor endotoracice.
Contuzia parietalã se traduce prin durere, hematom, perceperea
unei discontinuitãĠi în cazul rupturii musculare (pectoral).
În cadrul contuziilor toracice: comoĠia úi compresia toracicã
realizeazã douã aspecte particulare.
ComoĠia toracicã rezultã prin aplicarea unei forĠe contondente
mari pe regiunea sternalã sau precordialã, se poate manifesta prin apnee
sau dispnee, paloare, puls abia perceptibil, tensiune arterialã scãzutã. Ea
este cauzatã de reflexe inhibitorii vagale, uneori poate duce la exit
Traumatismele 33
instantaneu. Se trateazã prin resuscitare cardiorespiratorie,

oxigenoterapie.
Compresia toracicã se realizeazã prin comprimarea violentã a
toracelui între douã planuri rigide. Clinic se pune în evidenĠã prin
existenĠa mãútii cervicofaciale: peteúii úi hemoragii în teritoriul cav
superior: faĠã, gât, umeri. Cedeazã spontan în 10-15 zile. Tratamentul
constã în analeptice cardiovasculare, oxigenoterapie úi la nevoie
respiraĠie artificialã.
În cazul contuziilor mai intense se pot produce fracturi costale,
disjuncĠii condrocostale úi luxaĠii costale. Acestea se manifestã prin
durere vie într-un punct fix, crepitaĠii. Se trateazã prin infiltraĠii
analgezice cu xilinã.
Deoarece capetele coastelor rupte pot sã rãneascã plãmânii sau
vasele mari, în contuziile puternice ale toracelui, pânã la clarificarea
prin examen radiologic a stãrii în care se gãsesc coastele, sã se
imobilizeze toracele cu o faúã latã trasã circular sau cu o bucatã de
pânzã, fãrã a merge prea jos pentru a nu stânjeni respiraĠia.
Leziunile endotoracice se manifestã prin colecĠii endotoracice
sau în cazurile mai grave prin semne de insuficienĠã respiratorie acutã.
3. Contuzia cerebralã sau traumatismele craniocerebrale. Deúi nu

revendicã întotdeauna úi imediat un tratament obligatoriu lezional,
trebuie luate mãsuri adecvate deoarece de ceea ce se face în primele ore
depinde viitorul unui traumatizat craniocerebral. În traumatismele
craniocerebrale prima mãsurã terapeuticã este asigurarea respiraĠiei,
chiar prin intubaĠie, deoarece „salvarea vieĠii înseamnã de fapt salvarea
creierului” care este un mare consumator de oxigen. În traumatismele
craniocerebrale se întâlnesc urmãtoarele posibilitãĠi clinice:
34 Traumatismele
- comoĠia, cauzatã de izbirea substanĠei cerebrale de pereĠii osoúi,

fãrã leziuni anatomice úi cu recãpãtarea rapidã a stãrii de conútienĠa.
- contuzia, care este o alterare a substanĠei cerebrale, apãrând
starea de comã care persistã în funcĠie de intensitatea leziunilor.
- compresiunea prin hematom extradural sau subdural, care
determinã apariĠia stãrii de comã, cu duratã variabilã, dupã localizarea
hematomului.
Ca rezultat al traumatismului cranian se descriu patru grade de
profunzime a comei:
1. Coma vigilã (de gradul I), în care starea de veghe este încã
prezentã, dar s-a instalat deja un grad de somnolenĠã. Se poate
comunica cu bolnavul, dar cu dificultate. Este stadiul de comã
uúoarã, accidentatul reacĠionând la un stimul dureros.
2. Coma carrus ( de gradul II), în care bolnavul nu reacĠioneazã la
excitanĠi dureroúi, însã îúi pãstreazã reflexele oculare, cutanate úi
osteotendinoase. Nu are reflex de deglutiĠie, fiind un stadiu grav
de comã.
3. Coma profundã (de gradul III), în care toate reflexele sunt
dispãrute, putând surveni tulburãri respiratorii úi circulatorii,
manifestate prin depresiune respiratorie úi chiar stop respirator,
hipotensiune úi în final stop cardiac.
4. Coma depãúitã (de gradul IV) este rezultatul reluãrii contracĠiei
spontane a cordului dupã 3-4 minute de viabilitate a creierului,
deci este un bolnav decerebrat, irecuperabil ca individ conútient.
Coma instalatã imediat dupã accident nu are valoare prognosticã,

pupilele reacĠioneazã la luminã úi reflexele osteotendinoase sunt
normale. Deseori apar la început semne foarte grave: contracturi în
Traumatismele 35
extensiune, pronaĠia úi extensiunea membrelor superioare la excitaĠia

dureroasã, anizocorie sau midriazã inertã, hipersecreĠii traheobronúice.
Fracturile situate la baza craniului pot fi însoĠite de leziuni ale
trunchiului cerebral úi se manifestã de la început prin comã vigilã care
apoi se aprofundeazã, afectând respiraĠia úi circulaĠia. Accidentatul
poate sã aibã pierdere de sânge pe nas, echimoze în jurul ochilor,
respiraĠie neregulatã úi foarte zgomotoasã.
Aceúti bolnavi trebuie transportaĠi cu mare grijã la spital,
deoarece în timpul transportului, fiecare miúcare bruscã poate înrãutãĠi
situaĠia.
4. Traumatismele vertebromedulare. În traumatismele coloanei

vertebrale se pot produce contuzii, dilacerãri, întreruperi funcĠionale
incomplete sau complete parĠiale ale mãduvei spinãrii. Sunt localizate
de obicei în regiunea cervicalã úi lombarã; segmentele toracal úi sacral
sunt mai fixe úi mai rigide. Aceste leziuni se manifestã prin paraplegie
flascã totalã, anestezie totalã, dispariĠia reflexelor, tulburãri sfincteriene.
În caz de suspiciune de fracturã de coloanã vertebralã, ridicarea
accidentaĠilor se va face cu deosebitã grijã evitându-se torsiunea axului
craniocervicotoracic imprimându-se o uúoarã tracĠiune craniopedioasã
constantã. Se contraindicã flectarea sau torsionarea regiunii cervicale,
deoarece se pot produce secĠiuni ale mãduvei spinãrii. Transportul se va
face pe un plan dur, aplicând saci cu nisip de o parte úi de alta a regiunii
temporooccipitale.
Leziunile nervoase se manifestã prin imposibilitatea miúcãrii
membrelor inferioare (paraplegie), în caz de leziuni în segment lombar;
úi/sau tetraplegie în caz de leziuni în regiuni înalte. Dacã leziunea este
situatã în zona cervicalã a mãduvei spinãrii, deasupra originii nervului
36 Traumatismele
frenic, se indicã de extremã urgenĠã respiraĠie artificialã, deoarece

miúcãrile diafragmei sunt abolite.
5. Traumatismele maxilofaciale se caracterizeazã prin:

- asfixie, produsã prin edem al planúeului bucal, acumulãri de
secreĠii úi cheaguri sanguine, edem al glotei, cãderi ale bazei limbii în
faringe, ca urmare a fracturilor mandibulei, aspiraĠii de fragmente
osoase, dinĠi sau proteze.
- primul ajutor constã în tracĠiunea limbii cu o pensã sau cu mâna
úi fixarea ei la exterior, aspirarea corpilor strãini din faringe sau
extragerea lor cu o pensã úi la nevoie traheostomia úi aspirarea
secreĠiilor.
- hemoragia poate fi moderatã sau masivã în raport cu vasul lezat.
Lezarea arterei carotide sau a venei jugulare poate duce la moarte la
locul accidentului. Se va aplica hemostaza provizorie prin compresiune
digitalã pe marginea medialã a sternocleidomastoidianului sau
pansament compresiv.
- úocul posttraumatic este grav. Primul ajutor constã în
oxigenoterapie úi perfuzie endovenoasã.
- fracturile masivului facial pot fi însoĠite sau nu de comoĠie
cerebralã. Se va încerca o fixare provizorie prin aplicarea „praútiei
mentoniere” sau a unui pansament compresiv vertex-mandibulã.
IV. 2. Plãgile
Plãgile sau rãnile sunt leziuni traumatice caracterizate prin

întreruperea continuitãĠii tegumentelor sau a mucoaselor.
Traumatismele 37
Distrugerea Ġesuturilor poate fi provocatã de o acĠiune mecanicã,

termicã, chimicã sau electricã.
Plaga produce reacĠii locale úi uneori ale întregului organism.
Clasificarea rãnilor
1. Plaga este simplã când marginile ei sunt liniare úi regulate.
2. Plaga compusã are marginile neregulate úi intereseazã uneori
organe importante.
3. Plaga este complicatã când în timpul evoluĠiei ei se
supraadaugã infecĠii grave.
4. Plaga superficialã intereseazã numai pielea.
5. Plaga profundã intereseazã úi restul Ġesuturilor; atunci când
comunicã cu o cavitate naturalã (peritoneu, pleurã, pericard),
rãnile se numesc penetrante. Rana penetrantã însoĠitã de
rãnirea unui organ cavitar se numeúte perforantã.
Oricare dintre aceste rãni pot fi produse în condiĠii úi prin acĠiuni
diferite.
1. Prin acĠiune mecanicã se pot produce plãgi prin tãiere,
înĠepare, contuzie, muúcãturã, armã de foc.
a). Rana tãiatã poate fi operatorie sau accidentalã. Aceasta
din urmã se produce prin instrumente tãioase, cioburi. În rãnile tãiate
marginile pielii sunt regulate, distrugerile de Ġesuturi sunt mici úi
vindecarea se face repede.
b). Rana prin înĠepare poate fi produsã prin aúchii de
lemn, instrumente ascuĠite, împunsãturi de coarne de animale. Se
caracterizeazã printr-o rãnire micã a pielii úi distrugeri limitate de
Ġesuturi.
O categorie aparte o formeazã rãnile prin înĠepãturã de insecte.
Acestea sunt periculoase deoarece în acelaúi timp cu înĠepãtura, insecta
introduce în Ġesuturi substanĠe iritante úi provoacã prurit, transformând
38 Traumatismele
înĠepãtura într-o poartã de intrare a infecĠiei. ÎnĠepãturile de insecte

inoculeazã uneori germenii unor boli generale (paludism, tifos
exantematic).
c). Plãgile prin muúcãturã . Cel mai des întâlnite sunt cele
provocate de animale domestice, mai rar de animale sãlbatice úi foarte
rar de cãtre oameni. Pericolul rãnilor prin muúcãturã este foarte mare
deoarece se pot transmite unele boli (turbarea). Muúcãtura de viperã este
relativ rarã la noi în Ġarã úi este provocatã de muúcãtura viperei cu corn.
d). Rãnile prin arme de foc pot fi provocate de alice care se
împrãútie în Ġesuturi sau prin gloanĠe de diferite calibre. Aceste rãni pot
fi unipolare, cu oprirea proiectilului în Ġesuturi, sau bipolare,
prezentând un orificiu de intrare úi altul de ieúire. Orificiul de intrare
este punctiform, cel de ieúire exploziv, prezentând o rupere radialã a
Ġesuturilor.
Denumirea rãnilor trebuie sã cuprindã: forma anatomicã, regiunea
úi cauza ei.
Simptomele rãnii
Rana se înfãĠiúeazã în clinicã în mod diferit în raport cu

distrugerile de Ġesuturi.
Durerea este un simptom constant. Ea nu lipseúte decât la
bolnavii în stare gravã de úoc. Durerea este de intensitate diferitã în
raport cu regiunea în care s-a produs rana úi tipul de ranã. La bolnavul
corect tratat úi imobilizat, durerea dispare în 5-6 ore. Dacã apare dupã
câteva zile înseamnã cã a apãrut o complicaĠie, de obicei o infecĠie.
Alt simptom este impotenĠa funcĠionalã. Ea este cauzatã de
durere úi/sau de leziunile produse de traumatism: secĠiunea de nerv,
tendon, ligamente sau deschiderea unei articulaĠii.
Traumatismele 39
În rãnile deschise, pielea este sfâúiatã. Întinderea úi forma

leziunilor pielii sunt în funcĠie de agentul vulnerant úi modul lui de
acĠiune. În ranã se vãd Ġesuturile subjacente: muúchi, tendoane, os,
viscere. ğesuturile au la început o culoare roúie-sângerândã. ğesuturile
descoperite se deshidrateazã repede, se usucã, se cianozeazã, ceea ce
face sã se modifice caracterul iniĠial al rãnii.
Orice ranã este însoĠitã de hemoragie. ImportanĠa hemoragiei
depinde de natura vasului interesat. Caracterele ei sunt variabile în
raport cu natura vasului care sângereazã.
Rãnile infectate sunt însoĠite, de obicei, de simptome generale:
febrã úi frison. Durerea prelungitã produce tulburãri din partea
sistemului nervos central: agitaĠie úi neliniúte.
Tratamentul rãnii
1. Prima atitudine în tratarea unei plãgi este suprimarea durerii

prin imobilizarea regiunii úi administrarea de antialgice.
2. Oprirea hemoragiei prin hemostazã provizorie.
3. CurãĠirea rãnii úi pansarea ei corectã.
4. Seroterapia antitetanicã úi antigangrenoasã; antibiotice.
5. Transportul accidentatului se va face în condiĠii care sã
înlãture durerea. Regiunea rãnitã va fi imobilizatã, poziĠia
bolnavului în timpul transportului fiind cea de repaus.
Transportul sã nu fie obositor.
Se vor îndruma obligatoriu la spitalul de urgenĠã urmãtoarele

plãgi:
- superficiale întinse;
- prin contuzie cu pierderi mari tegumentare;
40 Traumatismele
- cele la care nu s-a putut preciza dacã sunt sau nu

profunde;
- cele profunde;
- cele însoĠite de fracturi, cu leziuni tendinoase,
articulare sau nervoase;
- cele ale mâinii;
- cele penetrante (la nivelul ochilor implicã pansarea
ambilor ochi).
Primul ajutor în accidentele ochilor
La nivelul ochilor pot fi întâlnite contuzii, plãgi tãiate sau

înĠepate, cu sau fãrã corpi strãini úi arsuri.
Cel care a suferit un astfel de accident prezintã urmãtoarele
semne: lãcrimare, fotofobie, dureri la nivelul ochiului, scãderea acuitãĠii
vizuale.
La examenul ochiului se constatã înroúirea conjunctivei, umflarea
pleoapelor, înceĠoúarea corneei, prezenĠa de hemoragii conjunctivale úi
intraoculare, plãgi simple sau perforante, fragmente din corpul care a
produs lovitura.
Tratamentul plãgilor oculare trebuie fãcut numai de medic.
Acidentatul va fi îndrumat de urgenĠã la specialist, dupã ce i s-a
aplicat un pansament protector fãcut dintr-o compresã sterilã sau o
batistã foarte curatã.
În cazul plãgilor perforante, în acordarea primului ajutor, se va
evita în primul rând agravarea leziunilor úi se vor face cât mai puĠine
manevre la nivelul regiunii lezate. Este recomandabil sã se aplice un
Traumatismele 41
pansament, care sã cuprindã amândoi ochii, chiar dacã numai unul este
rãnit. În acest mod se împiedicã miúcãrile globului ocular rãnit, care ar
face posibilã agravarea leziunii.
Acidentatul va fi transportat cu cel mai rapid mijloc, la o unitate
de specialitate.
Primul ajutor în muúcãtura de viperã
Veninul de úarpe conĠine substanĠe hemolitice, proteolitice,

neurotoxice. În anumite situaĠii, muúcãtura de viperã poate periclita
viaĠa bolnavului.
Manifestãrile locale se caracterizeazã prin durere vie, persistentã,
marca dublã a perechilor de dinĠi care pãtrund pânã la hipoderm, edem,
eritem, vezicule epidermice.
Manifestãrile generale sunt reprezentate de: greĠuri, vãrsãturi,
ameĠeli, obnubilare, iar în cazurile grave echimoze, peteúii generalizate,
epistaxis, gingivoragii, hematemezã, hematurie, edem pulmonar acut,
colaps, comã úi exitus.
Tratamentul trebuie sã fie energic úi precoce. Tratamentul local
constã în aplicarea unui garou, proximal de leziune, menĠinut pânã la 1
orã, sucĠiunea cu ajutorul gurii de cãtre o persoanã care nu are leziuni
bucale (30 min.) sau la nevoie incizia în cruce cu excizia chirurgicalã a
plãgii pânã la fascie.
General, se va administra ser antiviperin (10-20 ml. i.m. sau în
perfuzie); hemisuccinat de hidrocortizon, antienzime. Profilaxia
antitetanicã este obligatorie.
42 Traumatismele
IV.3. Ruptura muscularã úi ruptura de tendon

Rupturile musculare sunt frecvent leziuni de hiperfuncĠie care
apar în cursul eforturilor intense úi rapide: alergãri de vitezã, sãrituri,
tenis de câmp etc. Se produc prin contracturã muscularã bruscã.
Muúchii cei mai des interesaĠi sunt: cei de pe faĠa posterioarã a
coapsei, apoi adductorii, cvadricepsul femural úi tricepsul sural.
Dintre factori favorizanĠi ai rupturilor musculare amintim frigul
umed úi omiterea exerciĠiilor de pregãtire a organismului pentru efort,
factorul constituĠional având úi el un rol în producerea acestora.
Ruptura muscularã, dupã numãrul de fibre interesate, poate fi:
fibrilarã, fascicularã úi totalã.
Simptomatologia se caracterizeazã prin: apariĠia unei dureri vii în
timpul efortului, cu caracter de loviturã de bici, de piatrã, cârcel sau
sfâúiere care obligã sportivul sã întrerupã brusc efortul.
În ruptura fibrilarã, obiectiv nu constatãm nimic deosebit la
nivelul leziunii; pacientul acuzã o durere mai mult sau mai puĠin difuzã
la palpare.
În celelalte forme de rupturi, imediat dupã accident se palpeazã o
denivelare, care dispare dupã instalarea hematomului. Acesta apare sub
forma unui infiltrat difuz, cu echimozã la distanĠã, în cazul în care s-a
rupt úi fascia de înveliú. Echimoza apare la câteva zile de la accident.
Hematomul se poate prezenta úi sub formã de colecĠie, care se
transformã într-un chist.
Tratamentul rupturilor musculare este conservativ úi chirurgical.
Tratamentul conservativ se aplicã în rupturile fibrilare úi fasciculare. El
constã în aplicarea unor comprese reci úi bandaj compresiv pentru 24-48
ore pentru a împiedica formarea hematomului. Primele comprese e bine
sã fie rãcite cu Kelen.
Traumatismele 43
În rupturile fasciculare se face o imobilizare pentru câteva zile cu

o atelã, în poziĠia de relaxare a muúchiului lezat.
Dupã 2-3 zile de la rupturã se poate începe fizioterapia.
Masajul este contraindicat în rupturile musculare deoarece,
aplicat mai ales în faza iniĠalã a rupturii, poate produce osificãri la
nivelul leziunii.
În cazul rupturilor musculare tratate conservativ, activitatea
sportivã va fi reluatã numai dupã dispariĠia durerii la palpare, ceea ce
corespunde cu 10 zile pentru rupturile fibrilare úi 20-30 de zile pentru
cele fasciculare. O vindecare incompletã expune la recidive.
În caz de rupturã muscularã totalã se impune tratamentul
chirurgical. Ca prim ajutor, se imobilizeazã în atelã, se aplicã
pansasment compresiv cu Kelen úi se transportã la spital.
Ruptura muscularã se poate produce úi prin traumatizare directã.
Hernia muscularã se produce prin ruptura fasciei musculare.
Clinic, se recunoaúte prin existenĠa unei tumori de consistenĠã moale,
nedureroasã, palpabilã când muúchiul este în relaxare úi care dispare
odatã cu contracĠia sa.
Hernia muscularã se întâlneúte mai frecvent la muúchii biceps
brahial, drept anterior, triceps sural, muúchii antebraĠului, tibialul
anterior. Faúcia nu are tendinĠã spontanã la vindecare, motiv pentru care
este necesarã suturarea ei.
Ruptura de tendon este o leziune de hiperfuncĠie. Ea interseazã
tendoanele care au suferit un oarecare grad de degenerescenĠã grãsoasã.
Uneori se prodce smulgerea inserĠiei osoase a tendonului.
Tendonul lui Achile este cel care suferã cele mai multe rupturi.
De cele mai multe ori sediul rupturii se gãseúte la trecerea tendonului în
muúchi.
44 Traumatismele
În ruptura acestui tendon existã o durere localizatã la nivelul

tendonului, impotenĠã funcĠionalã manifestatã prin imposibilitatea
ridicãrii pe vârful piciorului úi la palpare se pune în evidenĠã o
depresiune care întrerupe continuitatea tendonului. Mai târziu, când
tumefacĠia din jurul tendonului a dispãrut, aceastã depresiune se vede la
inspecĠia din profil a gleznei.
Tratamentul cel mai eficace este cel chirurgical.
Ca prim ajutor se face o imobilizare provizorie a gleznei,
piciorului úi gambei (în unghi drept) úi se transportã la spital.
IV. 4. Crampa muscularã
Numitã úi „cârcel” este un accident frecvent întâlnit la sportivi úi

în special la înotãtori. Apare în general la sportivii obosiĠi, la cei care
alocã prea puĠin timp pregãtirii organismului pentru efort, la cei
emoĠionaĠi úi la cei surmenaĠi. Frigul úi rãceala apei sunt factori
favorizanĠi ai crampei musculare.
Uneori crampa muscularã poate apãrea ca urmare a unei contuzii
musculare úi se poate asocia cu fenomene de rupturã de fibre musculare
sau tendinoase.
Crampa apare sub forma unei dureri vii, constrictive, bruúte úi cu
tendinĠa extinderii de la un fascicul de fibre la un muúchi sau un grup de
muúchi.
În timpul crampei, muúchiul interesat se gãseúte într-o contracĠie
tonicã, prezentând la palpare o consistenĠã durã, ducând la impotenĠa
funcĠionalã a membrului respectiv.
Traumatismele 45
Durerea se exacerbeazã prin încercarea de efectuare a miúcãrii

active úi este amelioratã sau poate sã disparã prin scurtarea pasivã a
muúchiului (flexiune).
În caz de rupturã muscularã, manevra de scurtare a muúchiului nu
aduce nici un fel de ameliorare. Durerea în acest caz este mult mai
circumscrisã, limitându-se la locul rupturii, fãrã iradiere. La locul
rupturii musculare se pot observa hematoame sau echimoze.
Tratamentul constã în: punere în repaus; manevra de scurtare a
muúchiului; comprese calde sau aer cald; masaje foarte uúoare pe zona
dureroasã cu revulsive locale, alcool.
CAPITOLUL V
Pansamentul
Pansamentul este actul chirurgical prin care se protejeazã úi se

aseptizeazã o rana pentru a înlesni o bunã cicatrizare.
Principiile unui bun pansament. Pentru ca scopul propus sã fie
realizat, un bun pansament trebuie sã respecte câteva reguli fundamentale.
a). Asepsie perfectã. Toate materialele úi instrumentele care vin în
contact cu plaga trebuie sã fie sterilizate. De asemenea, trebuie
dezinfectate mâinile celui care face pansamentul úi tegumentele din jurul
rãnii.
Pentru a asigura sterilitatea în timpul pansamentului se folosesc
instrumente sterile; la fiecare pansament se foloseúte alt rând de
instrumente.
Materialul pentru pansament se pãstreazã în casolete sterilizate.
Pentru a pãstra asepsia pe parcursul pansamentelor, nu se va umbla cu
instrumentele cu care se panseazã în aceastã casoletã. U
n ajutor, folosind
o pensã sterilã întrebuinĠatã numai în acest scop, serveúte materialul
necesar. Pansamentele vechi, îmbibate cu puroi, se scot de pe ranã de
cãtre un ajutor.
b). AbsorbĠia secreĠiilor rãnii este o altã condiĠie a unui bun

pansament. AbsorbĠia se realizeazã pe baza principiului fizic al
capilaritãĠii úi evaporãrii. Pentru aceasta se acoperã rana cu o compresã de
tifon, de regulã umezitã. Însuúirea absorbantã a acestui material este
Pansamentul 47
slabã, fiind însã compensatã de calitatea pe care o are de a nu se lipi de

plagã úi de a nu lãsa scame.
AbsorbĠia se face prin stratul urmãtor, care este format din vatã
hidrofilã. Pansamentele în scop absorbant nu vor fi acoperite cu material
impermeabil, deoarece acesta împiedicã a doua însuúire a pansamentului
absorbant – evaporarea. Împiedicând evaporarea se împiedicã în acelaúi
timp úi însuúirea absorbantã.
c). Pansamentul sã nu fie dureros. Pentru aceasta se cer, din partea

celui care-l face, rãbdare úi îndemânare. N
u este indicatã smulgerea
pansamentului de pe o ranã. Pansamentul lipit se înmoaie cu apa
oxigenatã sau cu ser fiziologic.
Pansamentul lipit este dovada cã secreĠiile plãgii sunt minime.
Explorarea traiectelor plãgii trebuie fãcutã cu blândeĠe úi fãrã sã

irite Ġesuturile. sUcarea secreĠ iilor plãgii nu se va face prin útergerea cu
comprese, ci spãlând rana cu un curent slab de ser fiziologic sau soluĠie
de permanganat 1/4000.
d). Aseptizarea plãgii se face cu ajutorul unor substanĠe chimice:

sulfamide, antibiotice.
Fiecare antiseptic are unele calitãĠi, care corespund unui anumit

stadiu din evoluĠia plãgii. Astfel, apa oxigenatã este indicatã când rana
este adâncã úi are secreĠii bogate. În rãnile superficiale se folosesc
bacteriostatice din grupul sulfamidei, înglobate în grãsime.
e). ProtecĠia rãnii. Pansamentul trebuie sã apere rana de infecĠia

din afarã úi de acĠiunea mecanicã a uscãrii úi a altor microtraumatisme:
frig, cãldurã etc. Aceastã însuúire este datã de straturile succesive care
48 Pansamentul
alcãtuiesc pansamentul úi de grosimea lor. Grosimea stratului de vatã este

în raport cu întinderea úi secreĠia plãgii.
Pentru a realiza o bunã protecĠie a plãgii, pansamentul trebuie fãcut

astfel încât sã nu se desprindã sau sã nu alunece de pe ranã. Modul de
fixare al unui pansament depinde de sediul rãnii, de abundenĠa secreĠiilor
úi de starea bolnavului.
f). Schimbarea pansamentului se va face cât mai rar posibil, în

funcĠie de evoluĠia plãgii.
g). Imobilizarea regiunii este un element de mare valoare în

grãbirea cicatrizãrii. O ranã pusã în repaus este mai puĠin dureroasã úi
provoacã mai puĠine reflexe inhibitoare, grãbindu-se astfel vindecarea.
Imobilizarea trebuie fãcutã în pozitie de repaus a regiunii. Pentru

imobilizare se folosesc atele de sârmã, de lemn sau extensie continuã.
Materialul necesar unui pansament. Materialul folosit pentru

pansarea unei rãni trebuie sã fie uúor, elastic, absorbant al secreĠiilor
plãgii úi aseptic. El trebuie sã apere rana de infecĠii úi sã o fereascã de
microtraumatismele de afarã. Materialele care îndeplinesc toate aceste
condiĠii sunt: tifonul, faúa úi vata.
Tifonul este o pânzã rarã fãcutã din bumbac. Tifonul de bunã
calitate se recunoaúte prin faptul cã se cufundã în apã; 10 grame de tifon
de bunã calitate reĠin 20 grame de apã.
Tifonul din celofibrã este mai puĠin hidrofil, se sterilizeazã mai
greu úi nu poate fi recuperat.
Pregãtirea tifonului se face prin tãierea în bucãĠi pãtrate de diferite
dimensiuni, împãturite în patru cu marginile înãuntru. Apoi se pune în
casoletã úi se sterilizeazã la autoclav.
Pansamentul 49
Vata se foloseúte pentru a da pansamentului elasticitate úi a proteja

plaga. Pentru absorbĠie se foloseúte vata hidrofilã. Aceasta se obĠine prin
degresarea bumbacului. O vatã hidrofilã de bunã calitate este de culoare
albã, omogenã, firul trebuie sã aibã cel puĠin 20 cm. lungime, sã fie destul
de rezistent, sã nu se pulverizeze.. Pusã pe apã ea se scufundã imediat.
Vata hidrofilã îndeplineúte mai multe funcĠii:
- dã elasticitate pansamentului úi prin aceasta fereúte rana
de traumatismele externe;
- menĠine o cãldurã constantã la nivelul rãnii;
- opreúte infecĠia din afarã;
- toĠi corpii strãini de afarã sunt opriĠi în pãturile
superficiale ale stratului de vatã;
- absoarbe secreĠiile rãnii.
Deoarece se lipeúte de plagã, între vatã úi ranã se întinde un strat de
comprese.
Vata se taie în dreptunghiuri, se pune în casoletã úi se sterilizeazã
în autoclav. Vata folositã la curãĠarea rãnilor se îmbracã în sac de tifon.
Instrumentarul. Pentru a face un pansament este nevoie de : pense
anatomice, pense hemostatice, foarfecã, sonde canelate, stilet butonat
pentru explorarea rãnii. Sterilizarea instrumentarului se face la autoclav.
Tehnica unui pansament. U
n bun pansament este acela care
respectã principiile descrise anterior.
Pansamentul se aplicã dând bolnavului o poziĠie odihnitoare pentru
el úi potrivitã celui care îl executã.
PoziĠia bolnavului úi a regiunii de pansat se alege potrivit cu starea
generalã a bolnavului, Ġinând seama de întinderea rãnii úi de regiunea
anatomicã.
B
olnavul poate fi pansat úezând sau culcat. Pentru copii úi
persoanele mai sperioase este mai bunã poziĠia culcatã.
50 Pansamentul
Pansarea se face în patru timpi:

1. Primul timp al pansamentului este crearea câmpului operator.
Acesta constã în curãĠirea tegumentelor din jurul rãnii úi dezinfecĠia lor.
Pentru aceasta se úterg cu o compresã uscatã secreĠiile din jurul rãnii,
începând de la plagã spre înafarã. Se degreseazã dupã aceea pielea cu
benzinã iodatã. Apoi se dezinfecteazã pielea cu alcool sau tincturã de iod.
2. Al doilea timp al pansamentului este tratarea rãnii. Aceasta
trebuie fãcutã respectând principiul unui bun pansament. ùi indicaĠiile
diferitelor antiseptice úi antibiotice.
3.Al treilea timp al pansamentului îl reprezintã acoperirea rãnii. Se
aplicã deasupra plãgii douã, trei comprese umezite în antisepticul ales.
Compresa trebiue sã depãúeascã cu cel puĠin 1cm. marginile rãnii. Dupã
aceea se aplicã vata.
4. U
ltimul timp al pansamentului îl constituie fixarea lui. Pentru
rãnile care secretã abundent se recomandã fixarea prin feúi; pentru
celelalte se poate folosi pansamentul lipit. Dacã pielea este iritatã se
preferã pansamentul cu faúã.
Pentru pansamentele foarte dureroase se pot administra bolnavului
sedative ale sistemului nervos.
Primul pansament
Orice ranã accidentalã trebuie consideratã infectatã úi tratatã ca

atare. De primul pansament depinde evoluĠia plãgii.
Timpul I este acelaúi ca pentru orice pansament, cu deosebirea cã
formarea câmpului operator începe cu raderea firelor de pãr din jurul
Pansamentul 51
rãnii, pânã la buzele plãgii. Dacã se neglijeazã acest amãnunt firele de pãr
pãtrund în ranã úi grãbesc infecĠia.
Timpul II. Tratarea rãnii este esenĠialã în primul pansament. Dupã
natura rãnii, acest timp cuprinde lãrgirea rãnii, curãĠirea ei, scoaterea
corpilor strãini, drenarea sau cusãtura. Se útie cã rãnile sunt cu atât mai
supuse infecĠiei, cu cât rana pielii e mai micã faĠã de distrugerile
Ġesuturilor din adâncime.
A lãrgi o ranã înseamnã sã realizãm un paralelism între tegumente
úi profunzime.
CurãĠirea rãnii urmãreúte scoaterea Ġesuturilor distruse úi a corpilor
strãini.
Drenarea rãnii este importantã.
CeilalĠi timpi ai pansamentului rãmân nemodificaĠi.
La primul pansament se adaugã al cincilea timp care constã în
tratamentul preventiv. Dupã natura rãnii úi dupã condiĠiile în care s-a
produs, tratamentul preventiv constã în injectarea de ser antitetanic úi
antigangrenos odatã cu începerea medicaĠiei antiinfecĠioase generale.
Pansamentul umed este folosit ca antiinflamator, în tratamentul
eczemelor úi al unor inflamaĠii superficiale. Este de douã feluri:
pansament umed simplu si Prisnitz. Acesta din urmã este contraindicat în
rãnile care secretã abundent.
Pansamentul umed constã în aplicarea pe Ġesuturi a compreselor úi
mezirea se poate face cu solu Ġie de nitrat de
vatei umezite în prealabil. U
argint 61/000. Se fixeazã întotdeauna cu fe úi. Trebuie primenit din trei în
trei ore.
Pansamentul Prisnitz este un pansament umed cãruia i se împiedicã
evaporarea printr-un strat impermeabil. Împiedicând evaporarea,
umiditatea se menĠine 24 ore. Materialul impermeabil trebuie sã
depãúeascã pansamentul cu 1cm. De obicei pentru umezire se folose úte
52 Pansamentul
apa simplã. Pentru rãnile degetelor úi înĠepãturi se recomandã umezirea

pansamentului într-un amestec de o parte alcool úi o parte apã.
N
u se aplicã pe rãni supurate úi regiuni pãroase. N
u este indicat sã
se foloseascã dupã dezinfecĠia tegumentelor cu tincturã de iod.
Pansamentul compresiv este o formã de pansament care urmãreúte
apãsarea Ġesuturilor úi, pânã la un punct, imobilizarea regiunii. Este
indicat în entorse, hidartrozã, rãni care sângereazã, în acest caz având úi
funcĠie hemostaticã. Dacã existã, ranã se aplicã tifon; dacã nu existã se
face numai cu vatã. Stratul de vatã trebuie sã fie gros 5-6 cm. Faúa se
trage foarte strâns, folosind înfãúarea în „8”. nU pansament compresiv
este bine fãcut dacã dã un sunet cartonat la ciocãnitul cu degetul. El nu
trebuie sã facã stazã venoasã úi sã nu fie dureros. Acest pansament se
menĠine 8-10 zile.
Pansamentul gipsat ocluziv nu trebuie confundat cu aparatul gipsat.
Este indicat în toate formele de rãni, dar mai ales în arsuri. Pe ranã se
aúazã câteva straturi de tifon; apoi se aplicã faúa gipsatã. Se menĠine 15-
20 de zile, pânã este înmuiat de secreĠiile rãnii. Când rana este însoĠitã de
fracturã, gipsul se face mai gros úi prinde úi articulaĠiile vecine.
CAPITOLUL VI
Bandajul
Bandajarea este mijlocul de menĠinere a unui pansament cu

ajutorul unei feúi sau basmale de pânzã special croitã.
I. Bandajarea simplã
Se face cu ajutorul unei feúi. Faúa este un sul de tifon de

dimensiuni, lungime úi lãĠime, diferite.
Tifonul din care se face faúa este o pânzã rarã de bumbac care este
mai deasã decât tifonul folosit la pansament.
LãĠimea unei feúe este de 5-25 cm.; lã Ġimea trebuie aleasã în raport
de segmentul de membru unde se aplicã faúa. În general, lãĠimea trebuie
sã fie egalã cu diametrul regiunii unde se aplicã; excepĠie face degetul,
unde se aplicã o faúã întotdeauna mai latã decãt diametrul.
Lungimea feúii este între 5-20 metri; cea mai folositã este de 5-10
metri. O faúã prea lungã faĠã de circumferinĠa regiunii care trebuie
bandajatã constituie o greutate în bandajare. Lungimea feúii trebuie aleasã
proporĠional cu regiunea úi întinderea pansamentului.
B
andajarea trebuie sã respecte câteva reguli:
- trebuie sã corespundã scopului pentru care este aplicatã,
adicã menĠinerea pansamentului;
- sã nu fie prea strânsã, deoarece poate provoca dureri úi
stazã venoasã, dar nici prea largã, pentru a nu aluneca;
54 Bandajul
- sã se facã cu îndemânare, sã nu provoace dureri úi miúcãri

inutile bolnavului;
- fãrã indicaĠii speciale, bandajarea începe întotdeauna de
la extremitatea membrului spre rãdãcina acestuia;
- cel care trage faúa este bine sã priveascã faĠa bolnavului;
- faúa se conduce de la stânga la dreapta celui care o aplicã.
Aplicarea feúii
B
andajar ea începe întotdeauna cu un tur circular. Se desfãúoarã 15-
20 cm; cu mâna stângã se apucã cap ãtul feúii între police úi celelalte
degete. Cu dreapta se Ġine sulul, în timp ce cu stânga se întinde faúa. Cu
mâna dreaptã se face primul tur circular. ColĠul rãmas în afarã se
râsfrânge înãuntru úi se trece al doilea tur circular, care are ca scop
fixarea feúii.
andajar ea se terminã tot cu un tur circular. Pentru aceasta, cu
B
indexul mâinii stângi se face o buclã a feúii care permite transformarea
ucla s e râsfrânge înãuntru úi se acoperã
turului feúii spirale în circular. B
de al doilea tur cu care se sfârúeúte bandajul. Acesta se încheie cu un ac
de siguranĠã, prin coasere, se lipeúte cu leucoplast, se înoadã. În caz cã se
înoadã, cu o foarfecã se despicã faúa în douã pãrĠi egale care se rãsucesc
0
la 180 ; unul dintre capete este adus înainte, celãlalt înapoi úi se înoadã.
Oprirea bandajãrii se face întotdeauna la punctele de sprijin ale
pansamentului, niciodatã în partea îngustã a membrului sau la nivelul
rãnii.
ModalitãĠi de a conduce bandajarea. Se descriu urmãtoarele
modalitãĠi: faúa circularã, în spiralã, în formã de „8”, în spic de grâu,
rãsfrântâ úi în evantai.
Bandajul 55
Faúa circularã se aplicã destul de rar úi numai în regiunile care au

formã cilindricã. Se aplicã la cap, gât, torace, încheietura mâinii. Tururile
feúii se suprapun exact unul peste celãlalt. Are neajunsul cã în regiunile
mobile (gât, abdomen) se rãsuceúte transformându-se într-un cordon care
produce suferinĠã bolnavului.
Faúa în spiralã nu este suficientã pentru a menĠine un pansament.
În mod obiúnuit tururile de faúã se acoperã unul pe altul o treime. Atunci
când se aplicã pe membre, are inconvenientul cã nu se adapteazã bine,
lãsând bandajul mai larg în partea distalã. Pentru a îndepãrta acest
neajuns se poate face spiralã descendentã.
Faúa rãsfrântã este un corectiv al feúii în spiralã. Se începe cu un
tur circular, celelalte tururi spirale, ajunse pe faĠa anterioarã, se opresc cu
policele mâinii stângi, iar sulului de faúã, i se imprimã cu ajutorul mâinii
0
drepte o rãsucire de 180 úi se continuã înfãúurarea, imprimând o direcĠie
spiralã în sens invers.
Faúa în formã de „8” se foloseúte în regiunile articulare.
andajar ea începe printr-un tur circular dedesubtul articulaĠiei, se trece
B
faúa oblic deasupra articulaĠiei unde se face al doilea tur circular; apoi se
revine oblic inferior articulaĠiei, încruciúând prima diagonalã. Tururile se
trag alternativ anterior úi posterior articulaĠiei. Feúile oblice acoperã o
treime din cea trasã mai înainte. B
andajul se term inã deasupra articulaĠiei,
care serveúte ca punct de sprijin.
Faúa în spic de grâu sau spica se aplicã la nivelul articulaĠiilor.
Tururile feúii se acoperã unul pe celãlalt, dând impresia unui spic de grâu.
B
andajarea începe prin tururi circulare care se fixeazã deasupra
articulaĠiei. Ele formeazã punctul de sprijin al pansamentului. Pornind de
la acest punct de sprijin se trece faúa în formã de „8”, fiecare tur
acoperind 2/3din cel dinain tea lui. Pansamentul se terminã prin tururi
circulare la punctul de sprijin.
56 Bandajul
Faúa în evantai. Tururile de faúã se adunã spre un punct. Aceastã

formã de pansament se foloseúte în mod obiúnuit la articulaĠiile
genunchiului úi cotului. Pansamentul începe printr-un tur oblic deasupra
articulaĠiei. Tururile urmãtoare îúi scad din oblicitate, ajungând circulare
la mijlocul articulaĠiei, iar de la acest nivel devin oblice dedesubtul
articulaĠiei. Se terminã prin fixare cu un ac de siguranĠã de punctul de
adunare.
Scoaterea pansamentului. Se desprinde capãtul feúii; aceasta se
deapãnã în sens invers direcĠiei în care a fost aplicatã. Faúa se face ghem
úi se trece dintr-o mânã în cealaltã.
Bandajarea în raport cu diferite regiuni
Bandajarea degetelor mâinii. Oricare ar fi forma de bandajare,

poziĠia mâinii este în pronaĠie úi aplicarea feúii se face pe partea dorsalã.
B
andajar ea simplã este indicatã în plãgi ale degetelor. Pornind de la
rãdãcina degetului, se îmbracã degetul pe faĠa dorsalã úi palmarã cu douã,
trei tururi de faúã, în axul longitudinal al degetului. Apoi de la vârful
degetului, spre rãdãcina lui se fac tururi de faúã în spiralã. Faúa se terminã
la rãdãcina degetului.
Spirala degetelor se începe prin bandajare circularã deasupra
încheieturii pumnului. Prin tururi de faúã trase oblic se abordeazã degetul
respectiv, care este înfãúurat prin tururi spirale descendente pânã la vârf
úi apoi prin tururi ascendente. La rãdãcina degetului turul de faúã ia traiect
oblic, ajungându-se la încheietura pumnului, unde se terminã
pansamentul.
Pentru police úi degetul mic se recomandã spica. Aceasta începe
prin tururi circulare la încheietura pumnului, de unde se coboarã la police,
Bandajul 57
conducând faúa în formã de „8”. aBndajar ea se încheie la încheietura

pumnului, care serveúte ca punct de sprijin.
Mãnuúa este o înfãúurare spiralã a tuturor degetelor.
Pentru rãnile feĠei palmare sau dorsale ale mâinii se aplicã
bandajarea în „8”. Se începe la încheietura pumnului cu un tur de faúã
circular, se trece oblic peste regiunea rãnitã, se trece oblic în palmã úi se
încheie în cifra „8”, dând feúii o direcĠie oblicã care se încruciúeazã cu
prima faúã.
Pentru antebraĠ úi braĠ se aplicã spirala cu faúã râsfrântã.
Pentru cot se recomandã pansamentul în „8” sau în evantai.
Pentru axilã sau regiunea umãrului se face spica umãrului.
Pansamentul se începe de la nivelui sternului, se trece pe deasupra
umãrului, se coboarã în axilã, se ridicã înaintea umãrului, încruciúându-se
cu prima faúã. Se continuã dorsal, oblic spre vârful axilei de partea opusã,
se întoarce apoi pe faĠa anterioarã a toracelui.
Pentru degetele piciorului este aceeaúi tehnicã ca úi pentru mânã.
Punctul de sprijin se ia, fie pe baza metatarsienilor, fie în regiunea
supramaleolarã.
Pansamentul gâtului piciorului se face prin bandajare în formã de
„8”. Punctul de sprijin este regiunea supramaleolarã. Se începe cu o faúã
circularã la acest nivel, se continuã oblic deasupra încheieturii piciorului
úi se face a doua turã circularã în dreptul metatarsienilor. Este folosit
pentru pansamentul compresiv în entorsele gâtului piciorului (articulaĠia
tibiotarsianã). B
andajarea începe de la maleola externã, se continuã oblic
anteromedial pe faĠa dorsalã a piciorului, se face prima buclã a optului la
nivelul metatarsienilor, se traverseazã dosul piciorului spre medial úi se
încheie cu a doua buclã a optului trecând peste maleola internã.
Bandajarea toracelui se face printr-o spiralã simplã, sprijinitã de
bretele care trec peste umãr.
58 Bandajul
Bandajarea capului. Se fac circumvoluĠii parabolice recurente,

dupã fiecare executându-se douã tururi circulare.
Monoclul serveúte pentru pansarea ochiului. Se foloseúte o faúã latã
de 5 cm. Se porneúte printr-o circularã în jurul capului, acceasta coboarã
oblic deasupra ochiului, se sprijinã pe mastoida de aceeaúi parte úi este
readusã la frunte deasupra urechii opuse. Se face un nou tur circular úi se
trece iar oblic deasupra ochiului.
II. Bandajarea cu feúi compuse
Se foloseúte în regiuni unde trecerea tururilor de faúã nu este

posibilã. Au dezavantajul ca nu asigurã întotdeauna o bunã menĠinere a
pansamentului.
Praútia se foloseúte pentru a menĠine pansamentul nasului. O faúã
latã de 5-6 cm. úi lungã de 40-50 cm. este despicatã la ambele capete,
lãsând la mijloc o distanĠã de 5 cm. Aceasta serveúte la acoperirea
nasului, iar cele patru capete se înoadã, douã deasupra urechii úi douã
dedesubtul ei.
Cãpãstrul serveúte pentru pansamentul bãrbiei sau al buzei
superioare. Se pregãteúte la fel ca praútia.
Basmaua este formatã dintr-o pânzã triunghiularã, pãtratã sau
dreptunghiularã, pe care o folosim pentru fixarea pansamentului sau
imobilizarea unui membru.
Metoda are o deosebitã valoare practicã deoarece se poate
improviza uúor dintr-o batistã, basma, úervet, fular. Corect aplicatã, dã în
acelaúi timp o bunã fixare a pansamentului úi o bunã imobilizare a
regiunii.
Triunghiul este de dimensiuni diferite; de obicei este un triunghi
dreptunghic. Ipotenuza formeazã baza basmalei, cele douã unghiuri ale
Bandajul 59
ipotenuzei sunt capetele basmalei, unghiul drept este vârful. Dreptunghiul

úi pãtratul se aleg dupã regiunea care trebuie bandajatã.
ModalitãĠi de aplicare. Pentru membrul superior se poate folosi

basmaua sub formã triunghiularã sau dreptunghiularã. Dreptunghiul
formeazã un hamac în care se culcã antebraĠul. Acest hamac este agãĠat
de reverul hainei cu douã ace de siguranĠã sau, când dreptunghiul este
lung, se leagã în jurul gâtului.
asmaua triunghiularã se a úazã pentru antebraĠ úi cot, astfel încât
B
cele douã capete ale triunghiului sã poatã fi înodate la ceafã, vârful
pansamentului sprijinind cotul. O altã variantã este înnodarea capetelor
triunghiului pe umãrul de partea opusã. În acest caz vârful, rãmânând mai
lung, poate ocoli jumãtatea distalã a braĠului, dând o mai bunã susĠinere.
B
asmaua în patru colĠuri se aplicã în felul urmãtor: colĠurile
basmalei se înnoadã în diagonalã; douã dintre colĠuri se înnoadã în jurul
gâtului, celelalte douã în jurul toracelui.
asmaua se poate folosi úi la umãr pentru a fixa pansamentul sau a
B
imobiliza o fracturã de claviculã. În acest caz, partea latã a triunghiului
acoperã umãrul, iar capetele lui fac douã bucle ale cifrei „8”, fixându-se
în axila de partea opusã.
CAPITOLUL VII
Entorsele
Entorsele sunt cele mai frecvente leziuni traumatice ale

articulaĠiilor.
Mecanism de producere
Entorsele sunt leziuni traumatice închise ale articulaĠiilor úi sunt
cauzate de miúcãri forĠate care depãúeúte amplitudinea fiziologicã, sau de
miúcãri nefiziologice ale articulaĠiei respective. Prin aceste miúcãri forĠate
sau anormale se produce modificarea temporarã a raporturilor anatomice
ale suprafeĠelor articulare, dar acestea revin la situaĠia normalã spontan úi
imediat dupã încetarea forĠei traumatice.
Etiologie
Entorsele sunt întâlnite la toate vârstele, preponderent la adult. Cele
mai frecvente sunt cele ale articulaĠiilor tibiotarsianã, genunchi,
radiocarpianã úi interfalangiene.
Cauza determinantã este miúcarea greúitã sau un „pas greúit” care
forĠeazã articulaĠia în varus (adducĠie), valgus (în abducĠie),
hiperextensiune, hiperflexiune sau produce o rãsucire anormalã. Aceste
miúcãri survin în timpul activitãĠilor sportive, în cãdere, mai rar în
accidente de circulaĠie.
Existã factori predispozanĠi de ordin general (oboseala, obezitatea,
hipotonia muscularã, poliomielita, leziunile nervoase) sau de ordin local
(laxitate articularã congenitalã sau câútigatã, consecutivã unei entorse
Entorsele 61
anterioare, aplazii sau hipoplazii capsuloligamentare) sau încãlĠãminte

nepotrivitã.
Leziuni patologice articulare

Într-o entorsã se produc leziuni capsuloligamentare, sinoviale, fiind
posibile úi leziuni osteocartilaginoase.
Leziunile iniĠiale sunt capsuloligamentare, fiind reprezentate de
dezinserĠia, întinderea sau ruptura ligamentelor colaterale (mai rar ale
ligamentelor intraarticulare), rupturi ale capsulei, leziuni ale cartilajului
articular sau mici smulgeri osoase. Intraarticular se produce fie un
revãrsat hemartrozic, fie unul hidartrozic.
Leziunile secundare sunt reprezentate de tulburãri vasomotorii ale
pãrĠilor moi periarticulare, având drept consecinĠã producerea unui edem.
Tardiv pot apãrea tulburãri de staticã úi mers (instabilitate
articularã), blocaj articular, atitudini vicioase cauzate de cicatrizãri
defectuoase.
Entorsa este o afectare traumaticã de cele mai multe ori cu leziuni
minime, dar cu tulburãri funcĠionale imediate importante. Deúi pare o
leziune banalã úi benignã iniĠial, ea poate duce, ulterior, la sechele grave,
atunci când este netratatã sau incorect tratatã.
Diagnostic
Simptomul dominant este durerea vie, uneori cu caracter
sincopal, spontanã sau la palpare, localizatã la nivelul articulaĠiei, durere
care se accentueazã la mobilizarea pasivã sau activã.. Durerea se
atenueazã în orele urmãtoare accidentului. U
neori, dupã o atenuare a
durerii, ea se poate reinstala cu acelaúi caracter violent.
U
neori, cu ocazia producerii entorsei se poate percepe un zgomot
de rupturã, pocniturã la nivelul articulaĠiei.
62 Entorsele
Este prezentã o impotenĠã funcĠionalã úi, uneori o poziĠie antalgicã

în semiflexiune.
ArticulaĠia este tumefiatã, pot exista echimoze, se pot evidenĠia
semne de colecĠie intraarticularã. În entorsele grave se pot pune în
evidenĠã miúcãri anormale.
Palparea úi cercetarea mobilitãĠii trebuie facutã cu blândeĠe, din
cauza durerilor. Temperatura localã este crescutã. Durerea este maximã
la palparea locului rupturii sau al dezinserĠiei ligamentare. ArticulaĠia
poate avea miúcãri anormale în sens lateral sau anteroposterior.
Clasificarea entorselor
Entorsele sunt de trei grade.
- Gradul I, entorse uúoare. Este prezentã întinderea
ligamentarã; durerea úi tumefacĠia sunt moderate.
- Gradul II, entorse moderate: se caracterizeazã prin rupturi
ligamentare parĠiale, dureri mai accentuate, echimoze,
revãrsat inraarticular.
- Gradul III, entorse grave, cauzate de rupturi ligamentare,
capsulare sau ale elementelor fibrocartilaginoase
intraarticulare. FaĠã de entorsele de gradul II, prezintã în
plus mobilitate articularã anormalã.
Diagnosticul diferenĠial se face cu luxaĠia úi fracturile închise, care
au semne specifice de manifestare.
EvoluĠie úi prognostic
Entorsele uúoare úi moderate au o evoluĠie favorabilã, se vindecã în
1-2sãptãmâni. Ent orsele grave, dacã nu au fost tratate corect, se pot
vindeca sechelar cu laxitate úi instabilitate articularã, redori articulare,
osteoporozã algicã, atrofii musculare, calcifieri periarticulare, atroze.
Entorsele 63
Prognosticul este bun, exceptând entorsele grave úi netratate ale

articulaĠiilor mari, care pot lãsa sechele funcĠionale importante prin
instabilitate articularã. R
ecidivele en torselor fac prognosticul nefavorabil.
Tratament úi prim ajutor

Tratamentul entorselor urmãreúte urmãtoarele obiective:
- suprimarea durerii;
- combaterea edemului;
- cicatrizarea leziunilor capsuloligamentare;
- prevenirea laxitãĠii ligamentare, a atrofiei musculare, a
redorilor articulare úi a osteoporozei.
Aceste obiective se pot atinge printr-o imobilizare precoce úi
corectã, respectarea timpului de imobilizare, tratament fizioterapic úi de
recuperare funcĠionalã.
În entorsele uúoare se indicã repaus relativ al articulaĠiei, cu
imobilizare în faúã moderat strânsã sau bandaj elastic compresiv. Durerea
se poate combate cu antialgice generale. Se pot aplica comprese reci.
Pentru entorsele gleznei se recomandã un bandaj în „8” úi imersia
piciorului bandajat, de 2-3ori pe zi in solu Ġie B
urow
. Mem brul respectiv
se pune în poziĠie de drenaj postural. Imobilizarea se menĠine 4-5 zile.
În entorsele medii úi grave, ca prim ajutor se face imobilizarea
provizorie úi se îndrumã la medicul ortoped.
Entorse mai des întâlnite

În activitatea sportivã, cele mai frecvente entorse sunt cele ale
genunchiului úi ale articulaĠiei tibiotarsiene.
Entorsa genunchiului poate fi însoĠitã de leziuni ale ligamentelor úi
ale meniscurilor.
64 Entorsele
În entorsele cu leziune ligamentarã, elementele care suferã sunt:

capsula articularã, ligamentul colateral medial, ligamentul colateral
lateral, úi ligamentele încruciúate. Mai frecvent este interesat ligamentul
colateral medial (schi).
În entorsa uúoarã durerea este prezentã la inserĠia femuralã a
ligamentului colateral medial sau lateral. uN sunt prezente mi úcãri de
lateralitate în articulaĠie.
În entorsa de gravitate mijlocie este prezentã ruperea parĠialã a
unuia din ligamentele colaterale, hidartroza este abundentã, conturul
rotulei este úters. Durerea este mare úi însoĠitã de úchiopãtare. Genunchiul
fiind în extensiune, se obĠine o miúcare de lateralitate.
În entorsele grave pot fi prezente úi rupturi ale ligamentelor
încruciúate. În acest caz apare la nivelul genunchiului miúcarea “de
sertar”: genunchiul în flexiune de 900, platoul tibial se deplaseazã înainte
úi înapoi faĠã de condilii femurali.
Ca úi tratament, în entorsa uúoarã este suficient un bandaj elastic
pus în formã de „8” sau o genunchierã. Entorsele mijlocii úi grave se
trateazã prin puncĠie evacuatorie úi imobilizare în aparat gipsat.
Tratamentul insuficient úi reluarea activitãĠii sportive înainte de
vindecare contribuie la instalarea artrozei genunchiului.
Leziunile traumatice ale meniscurilor sunt frecvent întâlnite în
traumatologia sportivã. Meniscurile se rup în urma traumatismelor
indirecte. Meniscul intern se rupe atunci când un picior este fixat pe
pãmânt, încãrcat cu greutatea corpului úi cu genunchiul în flexiune úi i se
imprimã coapsei o rotaĠie internã bruscã, cu extensiune. Meniscul extern
se rupe când coapsa executã o rotaĠie externã. Este prezentã durerea úi
blocarea în extensiune.
Primul ajutor constã în imobilizarea provizorie cu bandaj
compresiv sau atelã úi îndrumarea bolnavului spre serviciul de ortopedie.
Entorsele 65
Entorsa articulaĠiei tibiotarsiene survine foarte des în cãzãturile la

schi úi în jocurile sportive. Forma cea mai obiúnuitã se produce la
rãsucirea piciorului în var cu lezarea ligamentului colateral extern.
Entorsa cu rãsucirea piciorului în valg (în afarã) este mai rarã. Entorsa
uúoarã se manifestã prin durere vie úi de scurtã duratã, în momentul
producerii ei. Sportivul poate continua activitatea sportivã fãrã o prea
mare jenã articularã. Peste câteva ore, cu ocazia repausului, durerile
reapar cu intensitate mai mare, ceea ce face mersul dificil. La palpare,
durerea este localizatã pe linia articularã, pe linia ligamentelor întinse.
La entorsa gravã, durerea din momentul accidentului este mare úi
nu diminuã în intensitate, astfel încât sportivul trebuie sã întrerupã
activitatea. TumefacĠia în jurul maleolelor apare rapid, iar a -2a, a 3-a zi
apare úi echimoza. Controlul radiografic este obligatoriu, deoarece
fracturile maleolelor îmbracã acelaúi tablou clinic cu al entorselor grave.
Prim ajutor – anestezie cu Kelen úi bandaj cu faúã elasticã pentru
imobilizare provizorie.
Sunt cu totul contraindicate infiltraĠiile cu novocainã în entorse, cu
scopul de a da sportivului posibilitatea sã concureze, deoarece din lipsa
de control asupra articulaĠiei anesteziate, se pot produce noi entorse cu
agravarea leziunilor.
R
espectarea perioadei de repa us sportiv, pânã la vindecarea
entorselor, este de mare importanĠã, deoarece reluând activitatea sportivã
înainte de vindecarea completã, apar: prelungirea edemului, care se
transformã în edem dur, calcifieri capsuloligamentare, artroza.
CAPITOLUL VIII
LuxaĠiile
LuxaĠiile sunt leziuni caracterizate prin deplasarea completã a

extremitãĠilor articulare, cu pierderea permanentã a raporturilor
anatomice normale ale suprafeĠelor articulare ale unei articulaĠii.
Pierderea parĠialã a contactului se numeúte subluxaĠie.
LuxaĠiile traumatice se însoĠesc întotdeauna de ruptura capsulei
articulare úi a ligamentelor. LuxaĠiile traumatice reprezintã 1,5-3%din
totalitatea traumatismelor din activitatea sportivã.
În general, se considerã cã este luxatã extremitatea perifericã a
membrului sau a segmentului de membru.
FrecvenĠa luxaĠiilor diferã dupã articulaĠia interesatã úi este
dependentã de structura anatomicã a articulaĠiei, soliditatea elementelor
ligamentare úi a capsulei articulare, amplitudinea miúcãrilor articulaĠiei.
LuxaĠiile membrelor superioare sunt de 7-8 ori mai frecvente decât ale
membrelor inferioare.
Etiologie
LuxaĠiile traumatice sunt mai frecvente la vârsta mijlocie. Sunt rare

la copii, datoritã elasticitãĠii elementelor articulare úi a forĠei musculare
mai reduse. Sunt mai frecvente la bãtrâni úi la bãrbaĠii în activitate.
Existã urmãtorii factori etiologici:
LuxaĦiile 67
- factorii predispozanĠi: aplazii sau hipoplazii ale unor formaĠiuni

osoase sau fibrocartilaginoase, modificãri ale epifizelor osoase, aplazii úi
paralizii musculare.
- factorul cauzal este reprezentat de forĠa traumaticã, care poate
acĠiona direct asupra articulaĠiei sau la distanĠã de articulaĠie.
Mecanism de producere
Mecanismul de producere al unei luxaĠii poate fi direct úi indirect.

Cele mai multe luxaĠii se produc prin mecanism indirect.
În mecanismul direct, forĠa traumatizantã acĠioneazã asupra unuia
din capetele articulare, scoĠându-l din articulaĠie. Acest mecanism este rar
úi se realizeazã în contuziile violente sau în cãderile pe regiunile
articulare.
Prin mecanismul indirect, luxaĠia se produce prin miúcãri anormale
úi de mare ampitudine imprimate articulaĠiei. Este cazul cãderilor cu
rãsucire sau sprijin pe o extremitate a membrului, al smulgerii
membrelor.
În cazuri rare, se pot produce luxaĠii prin contracturi musculare
puternice.
Leziunile patologice articulare
În luxaĠii sunt prezente rupturi mai limitate sau mai întinse ale
capsulei úi ale ligamentelor articulare, uneori realizându-se dezinserĠii
capsulare parĠiale.
În funcĠie de întinderea acestor leziuni, se pot realiza pierderi
parĠiale (subluxaĠii) sau complete ale contactelor dintre suprafeĠele
articulare.
68 LuxaĦiile
Cartilajele articulare, meniscurile úi alte elemente fibro-

cartilaginoase din componenĠa articulaĠiilor pot fi fisurate, rupte sau
detaúate.
În cazuri mai rare luxaĠia se asociazã cu fractura; dacã este
întreruptã continuitatea tegumentarã se realizeazã fractura deschisã.
În pãrĠile moi periarticulare se produce o creútere a permeabilitãĠii
vasculare, care are ca efect producerea edemului úi a revãrsatului
hemartrozic.
Musculatura periarticularã suferã leziuni de rupturã, elongaĠie sau
etrac Ġia muscularã consecutivã acestor leziuni se dezvoltã
contracturã. R
rapid, putând fixa solid osul luxat într-o atitudine vicioasã. ContracĠia
muscularã, pe mãsura trecerii timpului devine tot mai stabilã úi mai puĠin
reversibilã. Dacã luxaĠia nu este redusã, procesul inflamator úi hemartroza
duc la înlocuirea cavitãĠii articulare cu Ġesut cicatriceal, ceea ce face
imposibilã reducerea articulaĠiei pe cale sângerândã.
În cursul luxaĠiilor se pot produce leziuni prin elongaĠie, contuzie
sau rupturã a muúchilor, vaselor úi nervilor.
Diagnostic
Diagnosticul, în general, nu este greu úi se pune pe baza anamnezei,

care ne aratã momentul úi circumstanĠele traumatice accidentale úi pe
baza examenului clinic.
Subiectiv, durerea este vie, uneori violentã, atroce, localizatã la
nivelul articulaĠiei. Durerea se accentueazã la tentativele de mobilizare
pasivã sau activã.
ImpotenĠa funcĠionalã este completã. Dacã sunt comprimate
elementele vasculare sau nervoase pot fi prezente parestezii, anestezii.
LuxaĦiile 69
La inspecĠie se poate semnala deformarea pronunĠatã a regiunii,

comparativ cu zona simetricã sãnãtoasã. Este prezentã o poziĠie vicioasã,
forĠatã, caracteristicã a membrului cu modificarea axului membrului
luxat, comparativ cu reperele anatomice învecinate. Este prezentã o
modificare a lungimii membrului, cel mai des o scurtare úi mai rar o
alungire. Miúcãrile active sunt absente; la câteva zile poate apãrea o
echimozã periarticularã. Paloarea sau cianoza accentuatã sunt semne ale
interesãrii traumatice vasculare.
La palpare, durerea se exacerbeazã. Se poate semnala modificarea
raporturilor dintre reperele anatomice osoase. Se poate palpa uneori lipsa
epifizei osoase din cavitatea articularã. PoziĠia vicioasã nu poate fi
corectatã.
Trebuie cãutatã existenĠa pulsului distal faĠã de articulaĠie.
ComplicaĠii
ComplicaĠiile pot fi imediate sau tardive.

Dintre complicaĠiile imediate amintim:
- deschiderea articulaĠiei care poate duce la infectarea ei;
- asocierea luxaĠiei cu fractura; luxaĠia reapare dupã
reducere;
- luxaĠia poate fi ireductibilã atunci când între capetele
articulare se interpun pãrĠi de capsulã, ligamente, muúchi,
sau capul articular s-a angajat într-o breúã a capsulei;
- lezarea sau compresiunea elementelor vasculare úi
nervoase care este însoĠitã de semne de ischemie acutã a
membrului, distal faĠã de sediul luxaĠiei, sau semne de
deficit nervos motor sau senzitiv;
70 LuxaĦiile
ComplicaĠii tardive:
- necroza asepticã a unui segment osos, prin
devascularizarea sa;
- redori articulare;
- calcifieri periarticulare ale hematoamelor;
- luxaĠia recidivantã.
Primul ajutor în luxaĠii vizeazã calmarea durerii úi imobilizarea

provizorie. Reducerea luxaĠiei se face numai de cãtre medic. Durerea se
calmeazã cu antialgice.
Imobilizarea urmãreúte imobilizarea segmentului în poziĠie
antalgicã úi împiedicarea oricãrei miúcãri de la nivelul articulaĠiei, prin
fixarea, atât a segmentului de membru proximal, cât úi a celui distal,
prevenirea complicaĠiilor vasculare úi nervoase. Ea se realizeazã cu faúã,
eúarfã, cearceaf, atelã.
În cazul în care luxaĠia este deschisã se va aplica un pansament
steril.
Dupã imobilizarea provizorie, accientatul va fi trimis de urgenĠã la
spital.
MenĠionãm câteva luxaĠii mai frecvente:
LuxaĠia de maxilar inferior survine de obicei brusc în cazul unui
cãscat exagerat. oBl navul simte o trozniturã úi o durere vie în
dreptul tâmplelor úi nu mai poate sã închidã gura. În asemenea
cazuri vom îndruma bolnavul la spital.
LuxaĠia de umãr este cea mai des întâlnitã. m
U ãrul este cãzut,
capul întors pe partea afectatã, bolnavul îúi menajeazã membrul
superior de orice miúcare, susĠinându-l cu membrul sãnãtos.
Membrul interesat este în poziĠie de abducĠie, flectat în articulaĠia
cotului, úi pare a fi alungit. LuxaĠia de umãr poate fi însoĠitã de
LuxaĦiile 71
fractura de col chirurgical al humerusului. Ca prim ajutor, se

introduce în axilã un sul fãcut dintr-un prosop, o perniĠã sau un
tampon mare de vatã úi se aplicã o eúarfã sau un pansament care sã
susĠinã membrul superior flectat din cot. Accidentatul va fi trimis
la spital.
LuxaĠia cotului se produce prin cãderi pe membrul superior în
hiperextensiune. De obicei se luxeazã ambele oase ale antebraĠului,
cea mai frecventã fiind luxaĠia posterioarã. În regiunea cotului
apare o proeminenĠã posterioarã, membrul superior se aflã într-o
poziĠie de semiflexiune, olecranul este situat sub linia
epicondilianã. Epifiza humeralã se poate palpa în plica cotului.
Imobilizarea se face în eúarfã, cu cotul flectat, sau într-o atelã de
sârmã îndoitã în formã de “L”. B
olnavul este trim is la spital.
LuxaĠia de úold. Membrul inferior are o poziĠie caracteristicã, uúor
flectat din úold úi rotit înafarã sau înãuntru. Imobilizarea se va
rezuma la suluri de cearceaf, sau perne puse de o parte úi de alta a
membrului inferior, pentru a limita miúcãrile dureroase. De
extremã urgenĠã se va trimite bolnavul la spital.
LuxaĠia genunchiului úi a articulaĠiei tibiotarsiene se recunosc
prin deformarea regiunii din cauza deplasãrii epifizelor. Ca prim
ajutor se efectueazã imobilizarea provizorie la fel ca în fracturile
gambei úi coapsei.
LuxaĠia metacarpofalangianã a policelui. Este caracteristicã
deformaĠia în formã de “Z
”. Ea se produce în hiperextensiunea
forĠatã a policelui. Ea poate fi incompletã, când falanga are încã
contact cu metacarpianul úi completã, când ajunge pe faĠa dorsalã a
metacarpianului.
72 LuxaĦiile
De reĠinut LuxaĠiile de orice fel se trateazã numai de cãtre medic.

Tratamentul constã în reducerea luxaĠiei úi imobilizarea articulaĠiei.
În timpul acordãrii primului ajutor nu vom încerca sub nici un
motiv sã reducem o luxaĠie. Ajutorul se va rezuma la aplicarea unui
pansament steril, dacã luxaĠia este deschisã sau dacã accidentatul este
rãnit, imobilizarea provizorie corectã úi trimitrea bolnavului la spital.
CAPITOLUL IX
Fracturile
Fractura este întreruperea parĠialã sau totalã a continuitãĠii unui os.

Fractura osului împreunã cu leziunile Ġesuturilor învecinate realizeazã
„focarul de fracturã”. În fracturi sunt prezente úi fenomene generale de
intensitate variabilã.
Cauzele fracturilor
Cauza fracturii este forĠa traumaticã care întrece rezistenĠa osului úi

care se exercitã direct asupra osului sau la distanĠã asupra scheletului.
Fracturile pot surveni în accidente de circulaĠie, cãderi în competiĠii
sportive, agresiuni. Fracturile se pot produce izolat sau în cazul
politraumatismelor.
Fracturile survin pe un organism sãnãtos sau bolnav, pe un os
sãnãtos sau patologic.
La copii, fracturile sunt mai rare datoritã elasticitãĠii scheletului.
Vârsta úi sexul predilect pentru producerea fracturilor este bãrbatul adult.
La femei frecvenĠa creúte odatã cu vârsta, din cauza osteoporozei.
Mecanismul de producere poate fi direct sau indirect.
În mecanismul direct, agentul traumatic produce fractura la locul

unde acĠioneazã (contuzie).
74 Fracturile
În mecanismul indirect, sediul fracturii este situat la distanĠã de

locul de acĠiune al agentului sau a forĠei traumatice. ForĠele care produc
fractura acĠioneazã:
- prin presiune la nivelul epifizelor (cãderea în picioare sau pe

mânã);
- prin flexiune sau îndoire;
- prin rãsucire (rãsucirea corpului cu piciorul fixat –accident

frecvent la schi);
- prin tracĠiune ( contracĠii musculare violente).
Clasificarea fracturilor
Fracturile pot surveni pe oasele sãnãtoase în condiĠiile

traumatismului, sau pe oase patologice, când forĠa care produce fractura
este de micã intensitate.
Dupã sediul topografic al liniilor de fracturã, existã fracturi
diafizare, epifizare (deseori intraarticulare) úi metafizare. La copii úi
adolescenĠi, adeseori se produce decolarea epifizarã, care este o fracturã
la nivelul cartilajului de creútere.
Dupã întinderea liniei de fracturã existã fracturi complete, care
intereseazã toatã lungimea osului úi incomplete. Cele complete, dupã
forma liniei de fracturã pot fi: transversale, longitudinale, oblice, spiroide,
în formã de „T”, „Y”,”V”.
Dupã numãrul liniilor de fracturã, se definesc fracturi duble,
multiple úi cominutive. În cazuri mai rare poate fi vorba de smulgerea
unor fragmente osoase.
Fracturile 75
Fracturile incomplete se întâlnesc, aproape exclusiv, la copii. Ele

îmbracã aspecte variate:
- înfundãri de calotã cranianã;
- fractura în lemn verde (intereseazã numai jumãtate din

grosimea osului, împreunã cu periostul);
- fractura subperiostalã (deformãri în grosime);
- fisura osoasã.
În funcĠie de deplasarea fragmentelor existã fracturi fãrã deplasare
úi fracturi cu deplasare (sub acĠiunea forĠelor musculare).
Deplasarea poate fi:
- longitudinalã – cu încãlecarea sau îndepãrtarea
elementelor osoase;
- lateralã – în grosime;
- unghiularã;
- prin rotaĠie, rãsucire.
Fractura se însoĠeúte de leziuni ale pãrĠilor moi, produse de
acĠiunea directã a agentului traumatizant sau prin acĠiunea fragmentelor
osoase fracturate. Periostul, capsula articularã, ligamentele, musculatura
pot fi contuzionate. Vasele sanguine pot fi rupte úi atunci apar hematoame
sau pot fi comprimate, instalându-se fenomene de ischemie acutã.
Comprimarea, elongarea sau ruperea nervilor se traduce prin semne
neurologice, senzitive sau motorii: hipoestezii, parestezii, anestezii,
respectiv deficit motor.
Dacã este interesat úi tegumentul se realizeazã o comunicare cu
exteriorul úi se produce o fracturã deschisã.
Ele pot leza úi organe abdominale (ficat, splinã, vezicã urinarã) sau
toracice (plãmân).
76 Fracturile
Simptomatologie
Într-o fracturã existã simptome úi semne locale úi generale.

I. Semnele locale sunt de douã feluri: de probabilitate úi de
certitudine.
Semnele de probabilitate
o Durerea este vie, persistentã, localizatã la nivelul fracturii. Ea se
accentueazã la tentativele de mobilizare pasivã sau activã úi la
palparea focarului de fracturã. Durerea se amelioreazã sau dispare
în repaus absolut.
o ImpotenĠa funcĠionalã este parĠialã în fracturile incomplete úi totalã
în fracturile cu deplasare. Se recomandã prudenĠã în testarea
impotenĠei funcĠionale, deoarece o fracturã incompletã se poate
transforma într-una completã.
o Deformarea regiunii se poate produce din cauza deplasãrii
fragmentelor osoase, constituirii hematomului sau edemului.
o Scurtarea segmentului de membru, dacã fragmentele osoase se
încalecã.
Semne de certitudine:
Gãsirea unui singur semn de certitudine este suficient pentru afirmarea

diagnosticului de fracturã.
x Mobilitatea anormalã în focarul de fracturã, spontanã sau
provocatã; în fracturile incomplete sau angrenate ea lipseúte;
x CrepitaĠia osoasã se aude sau se percepe palpatoric la mobilizarea
fragmentelor fracturate.
x Netransmiterea miúcãrii spre celelalte segmente ale membrului;
Fracturile 77
x Întreruperea continuitãĠii anatomice se poate observa la oasele

superficiale (tibie, ulnã, rotulã, falange). Acest semn dispare odatã
cu constituirea edemului sau a hematomului.
x PrezenĠa discontinuitãĠii osoase pe radiografie este semnul cel mai
edificator.
Cãutarea semnelor de certitudine trebuie fãcutã cu blândeĠe, pentru a
nu accentua suferinĠa bolnavului úi a nu provoca complicaĠii.
II. Semnele generale.
Sunt datorate leziunilor asociate din cadrul politraumatismelor, úocului
traumatic sau hemoragiei. Poate fi prezentã starea generalã alteratã,
agitaĠia, setea, tahicardia, polipneea úi frisoanele. Febra apare din cauza
resorbĠiei hematomului, în primele zile. În urmãtoarele zile poate apãrea
din cauza unei supuraĠii în focarul de fracturã deschisã.
EvoluĠia unei fracturi necomplicate este spre vindecare, prin formarea
calusului, care realizeazã consolidarea osoasã. Când fractura s-a
consolidat, dispar durerea, impotenĠa funcĠionalã úi mobilitatea anormalã.
ComplicaĠiile fracturilor sunt locale úi generale; apar din cauza unui
tratament incorect.
I. ComplicaĠiile locale sunt imediate úi tardive.
a). ComplicaĠiile locale imediate
- Lezarea tegumentelor fãrã deschiderea focarului de
fracturã;
- Hematoamele, care prezintã riscul suprainfecĠiei;
-ComplicaĠiile articulare: luxaĠii ale extremitãtilor articulare,
hidartroze, hemartroze, artrite;
- Leziunile pãrĠilor moi. Acestea se pot interpune între
fragmentele fracturate.
78 Fracturile
- Leziunile vasculare se produc prin compresiune, contuzie,

rupturã, plagã; prin ruptura vascularã se poate produce un hematom
compresiv.
- Leziunile nervoase se pot produce prin elongare,
compresiune, rupturã, mai ales la nervii cu traiect aproape de schelet.
Cele mai frecvente leziuni sunt ale nervilor radial, axilar, ischiadic, sciatic
popliteu extern. Manifestarea clinicã constã în durere vie cu caracter de
arsurã, pareze, paralizii, hipoestezie sau anestezie în teritoriul de
distribuĠie al nervului respectiv. În cazul fracturilor coloanei vertebrale se
pot produce leziuni ale mãduvei spinãrii.
- Fractura deschisã se poate infecta. Deschiderea fracturii se
poate face úi secundar prin miúcare activã, manopere incorecte de
mobilizare sau în timpul transportului. Fractura deschisã poate constitui
poarta de intrare pentru tetanos sau gangrena gazoasã.
b). ComplicaĠiile locale tardive
Cele mai multe complicaĠii locale tardive sunt cauzate de tulburãri
ale evoluĠiei normale a formãrii calusului.
- Întârzierea de formare survine în caz de: reducere incorectã,
imobilizare necorespunzãtoare, boli cronice.
- Calusul vicios, hipertrofic, poate îngloba úi elemente
învecinate: vase, nervi.
- Dezaxarea este rezultatul lipsei de reducere, de imobilizare
sau al suprimãrii timpurii a imobilizãrii.
- Pseudartroza este lipsa de consolidare a unei fracturi, dar cu
cicatrizarea capetelor fracturate úi formarea unei false articulaĠii. Se
caracterizeazã prin durere, impotenĠã funcĠionalã, mobilitate anormalã în
focarul de fracturã.
- Cicatricea cutanatã aderentã la oasele superficiale.
Fracturile 79
- Osteoporoza algicã se manifestã prin durere vie, edem,

tegumente întinse, umede úi calde, cianotice sau palide, limitarea
miúcãrilor.
- Calcifierile úi osificãrile hematoamelor, capsulei articulare
úi a ligamentelor.
- Atrofiile musculare úi redorile articulare. Se combat prin
menĠinerea imobilizãrii numai atât cât este necesar, mobilizare activã cât
mai precoce.
Tratamentul fracturilor cuprinde trei etape: primul ajutor,

transportul úi tratamentul de specialitate.
Primul ajutor la locul accidentului
Degajarea accidentatului trebuie fãcutã cu prudenĠã úi pricepere,

pentru nu a completa sau complica o fracturã: deschiderea fracturii,
leziuni vasculare sau nervoase. Se evitã rãsucirile în ax, flexiunile-
extensiunile, abducĠiile-adducĠiile forĠate.
Accidentatul este sumar examinat, stabilindu-se dacã este o fracturã
închisã sau deschisã úi unde este sediul fracturii.
În fractura deschisã se face toaleta primarã minuĠioasã, mecanicã úi
chimicã a plãgii, cu îndepãrtarea corpilor strãini din plagã. Îmbrãcãmintea
sau încãlĠãmintea se secĠioneazã.
În caz de hemoragie arterialã sau venoasã se aplicã garoul.
În cazul leziunilor asociate, cu consecinĠe vitale, se iau mãsuri de
resuscitare cardiorespiratorie úi hemostazã, care primeazã faĠã de
tratamentul fracturilor.
Scopul local principal al primului ajutor la locul accidentului îl
constituie imobilizarea provizorie a segmentului fracturat. Imobilizarea
80 Fracturile
sedeazã durerea, previne úocul traumatic úi apariĠia complicaĠiilor.

Durerea va fi sedatã prin antialgice administrate oral sau intramuscular.
Imobilizarea provizorie se realizeazã cu mijloace improvizate sau
specializate. Improvizat, imobilizarea se realizeazã cu bucãĠi sau atele de
scândurã, metal, cartoane, beĠe etc. sau cu ajutorul membrului
contralateral sãnãtos, pentru membrele inferioare. Membrul superior se
poate imobiliza cu ajutorul unei eúarfe sau prin introducerea mâinii în
haina deschisã la un nasture úi fixarea braĠului de torace cu un bandaj sau
cu un bandaj toracobrahial Dessault.
Mijloacele specializate de imobilizare provizorie sunt : feúile
gipsate, atela Kramer, gutierele (jgheaburile) de sârmã, tablã, carton
presat.
Dacã dezaxarea este mare se poate încerca reaxarea segmentului de
membru, cu prudenĠã, în limitele suportabilitãĠii dureroase. Ca o regulã
generalã, se imobilizeazã obligatoriu úi cele douã articulaĠii, proximalã úi
distalã, faĠã de focarul de fracturã.
Fractura costalã se manifestã prin dureri de intensitate variabilã,
surdã în repaus respirator, dar care devine acutã în inspiraĠie. Durerea se
accentueazã la inspiraĠie profundã, efort, tuse sau la palpare. La palpare
se pot percepe crepitaĠii.
La fracturile cu volet costal, apar în timpul respiraĠiei, miúcãrile
„în contratimp” ale voletului.
Accidentatul este transportat spre cea mai apropiatã unitate
specializatã. Fracturatul nu este tansportat niciodatã fãrã o imobilizare
provizorie.
CAPITOLUL X
Imobilizarea provizorie în caz de fracturi úi luxaĠii
ImportanĠa imobilizãrii provizorii este foarte mare. Ea înlãturã

miúcãrile capetelor osoase din focarul de fracturã, sedeazã durerea,
previne deplasãrile oaselor în timpul transportului úi fereúte de
complicaĠii.
Lipsa primului ajutor poate prelungi timpul de vindecare, poate
provoca infirmitãĠi sau poate duce la moartea accidentatului.
În acordarea primului ajutor trebuie sã se Ġinã seama de câteva
reguli de conduitã.
A. Mijloace improvizate. Pentru a executa o imobilizare provizorie,
atunci când nu avem la îndemânã mijloace specializate, putem utiliza:
cozi de mãturã, scânduri, crengi, snopi de trestie sau coceni, vergele de
fier.
B. Mijloace specializate de imobilizare
Atelele de lemn sunt executate din scândurele de brad, tei, plop,
placaj úi au diferite dimensiuni dupã regiunea în care urmeazã a fi
întrebuinĠate.
Atelele de sârmã sunt executate dintr-o împletiturã metalicã în
formã de scarã. Ele prezintã un mare avantaj deoarece se pot îndoi dupã
forma regiunii în care se aplicã. Mai existã atele confecĠionate din metale
uúoare sau tablã.
Gutierele sunt fãcute din sârmã împletitã sau din tablã.
82 Imobilizarea provizorie în caz de fracturi
Orice mijloc de imobilizare provizorie vine sã înlocuiascã scheletul

rupt al regiunii úi în felul acesta sã nu permitã miúcãri la nivelul focarului
de fracturã.
Atelele se aplicã de obicei de o parte úi de alta a membrului
fracturat úi se solidarizeazã de acesta prin legãturi de faúã, chingã sau
orice alt mijloc ce ne stã la îndemânã (batiste, legãturi, prosoape).
În timpul aplicãrii vom cãuta ca atelele sã fie bine învelite în vatã,
sau dacã nu dispunem de vatã, într-o Ġesãturã moale, pentru a nu rãni
pielea regiunii pe care se aplicã. Din aceleaúi motive nu se aplicã atele pe
faĠa sub care osul se gãseúte imediat sub piele.
Pentru ca între atele úi regiunea ce urmeazã a fi imobilizatã sã
existe un contact cât mai bun, golurile care apar ca urmare a nepotrivirii
de formã, vor fi umplute cu vatã.
Se vor aplica întotdeauna atele care întrec în lungime regiunea
bolnavã, astfel încât sã imobilizeze cel puĠin articulaĠiile situate deasupra
úi dedesubtul fracturii. De exemplu, pentru o fracturã de coapsã vom
utiliza atele care sã treacã în sus, de úold úi în jos, de genunchi.
Pentru a feri bolnavul de dureri úi pentru a evita o complicaĠie ce
poate surveni în timp ce executãm imobilizarea, aceasta trebuie fãcutã de
cel puĠin douã persoane: una executã cu blândeĠe o uúoarã tracĠiune în
axul membrului, susĠinând cu palma focarul de fracturã, iar cealaltã aplicã
atelele dupã regulile enumerate mai sus.
O atenĠie deosebitã trebuie acordatã fixãrii atelelor, deoarece o
strângere exageratã poate sã opreascã circulaĠia sângelui sau poate sã
comprime un nerv important.
Dupã imobilizarea provizorie corectã, bolnavul nu trebuie sã acuze
dureri mai mari ca înainte, nu trebuie sã simtã regiunea sub tensiune, iar
Imobilizarea provizorie în caz de fracturi 83
în focarul de fracturã nu trebuie sã existe miúcãri. Numai dupã aceasta

vom transporta bolnavul la spital, pentru tratament de specialitate.
Fracturi mai des întâlnite, caracteristici úi prim ajutor
1. La nivelul capului se întâlnesc deseori fracturi ale cutiei

craniene. Ele pot fi întâlnite la nivelul bolĠii craniene sau la baza craniului
úi pot avea diferite aspecte, de la simpla înfundare (asemãnãtoare felului
cum se înfundã coaja unui ou lovit), pânã la fracturi deschise cu
hemoragii mari, cu prezenĠa în ranã a unor pãrĠi distruse ale creierului,
meningelui sau cu pierderi de substanĠã cerebralã úi sânge prin nas úi
urechi.
În general, loviturile puternice în regiunea cranianã, duc la

pierderea cunoútinĠei. Dacã fractura este situatã pe linia medianã a bolĠii
craniene existã pericolul rãnirii sinusului venos sagital superior, având ca
úi consecinĠã o hemoragie puternicã.
Aceúti bolnavi nu trebuie miúcaĠi de prisos úi trebuie transportaĠi

cât mai urgent la spital. În caz de fracturã deschisã se va aplica un
pansament steril. Dacã sângerarea este mare, vom ridica cu mare grijã,
capul, ceva mai sus decât corpul.
2. La nivelul feĠei meritã o atenĠie deosebitã fractura maxilarului

inferior. Deseori, în urma unei lovituri puternice, fragmente de os úi dinĠi
scoúi pãtrund în faringe úi, împreunã cu sângele, pot îneca bolnavul.
În aceste cazuri vom scoate cu degetele corpii strãini din faringe úi
vom întoarce bolnavul pe o parte, pentru ca sângele sã nu-l înece. ùi
aceúti bolnavi trebuie duúi de urgenĠã la spital.
3. Coloana vertebralã se fractureazã mai ales în regiunile cervicalã

úi lombarã. Aceste fracturi, în aproape jumãtate din cazuri, lezeazã
mãduva spinãrii úi dau paralizii. Pentru a nu se agrava starea bolnavului,
acolo unde bãnuim o fracturã de coloanã sau dacã bolnavul nu poate
miúca unul din cele patru membre, nu vom permite nici o miúcare de pe
loc pânã la sosirea unui mijloc de transport. Punerea acestor bolnavi pe o
targã sau pe un alt mijloc improvizat úi transportul lor este un act de
mare rãspundere.
Fracturile de coloanã vertebralã fãrã paralizii se pot recunoaúte
dupã durerea vie într-un punct fix, pe care îl putem uúor descoperi la
apãsarea cu degetul pe úira spinãrii. Uneori se simte o micã proeminenĠã
la locul unde durerea este cea mai mare.
O atenĠie deosebitã trebuie acordatã fracturilor coloanei cervicale.
Orice miúcare într-un astfel de caz poate duce la moartea instantanee a
accidentatului. De aceea, ca primã mãsurã vom cãuta sã imobilizãm capul
úi gâtul bolnavului. Cel mai bun mijloc provizoriu este reprezentat de
douã perniĠe sau douã cãrãmizi învelite, puse de o parte úi de alta a
capului (guler cervical, dacã existã în trusã).
4. Fracturile cutiei toracice se produc mai ales în caz de strivire.
Ele se recunosc dupã greutatea cu care respirã accidentatul, durerea
ascuĠitã ca o loviturã de cuĠit la fiecare inspiraĠie. Durerea este prezentã úi
la locul unde coastele sunt rupte. Uneori, un vârf de coastã ruptã înĠeapã
plãmânul úi atunci aerul pãtrunde sub piele úi formeazã emfizemul
cutanat, diagnosticat prin tumefierea pielii úi prin crepitaĠiile care se simt
la apãsare. În fracturile costale mai pot apãrea ca úi complicaĠii
pãtrunderea aerului în pleurã – pneumotorace úi a sângelui în pleurã –
hemotorace.
Fracturile costale se imobilizeazã înfãúurând toracele, în timpul

expiraĠiei cu o faúã latã pe care o fixãm cu ace de siguranĠã. Bolnavul va
fi transportat în poziĠie semiúezândã.
La nivelul peretelui toracic pot fi prezente plãgi, prin care la fiecare
inspiraĠie, aerul din afarã pãtrunde în interiorul toracelui. În aceste cazuri
este necesar sã executãm de urgenĠã un pansament steril care sã opreascã
pãtrunderea aerului în cavitatea toracicã, dupã care bolnavul este
transportat imediat la spital.
5. Fracturile de bazin se produc de obicei prin cãderi de la înãlĠime
sau prin strivire. Ele se recunosc prin faptul cã bolnavul, în decubit
dorsal, nu poate sã ridice cãlcâiul de pe planul patului úi prin durerea vie
din regiunea pubianã úi sacralã. Aceste cazuri nu necesitã nici o
imobilizare provizorie úi accidentatul trebuie dus pe o targã tare la spital.
6. La nivelul braĠului fracturile pot fi situate la nivelul
humerusului, mai aproape de umãr sau de cot.
Fracturile situate aproape de umãr pot fi uneori incomplete úi greu
de recunoscut, neevidenĠiindu-se decât prin durere úi o uúoarã impotenĠã
sau numai o jenã funcĠionalã. Accidentatul prezintã o atitudine
caracteristicã, capul aplecat pe partea bolnavã, umãrul uúor coborât,
braĠul lipit de corp úi susĠinându-úi cotul cu mâna sanãtoasã.
Imobilizarea fracturilor de humerus se face cu blândeĠe, pentru a nu
leza nervul radial între fragmentele osoase. Se aplicã o atelã pe faĠa
internã a braĠului, de la axilã pânã dincolo de cotul îndoit úi altã atelã pe
faĠa externã, care urcã mai sus de umãr. Apoi cu o faúã se fixeazã atelele
de braĠ. Se poate utiliza úi o atelã lungã de sârmã pe care o îndoim
deasupra umãrului úi în unghi drept dedesubtul cotului. În lipsa acestor
atele putem solidariza membrul superior, cu cotul îndoit, pe peretele
toracic sau putem aplica o singurã eúarfã, dacã fractura este incompletã.
Pentru fracturile situate mai aproape de cot, cea mai bunã

imobilizare o obĠinem utilizând o atelã de sârmã pe care o îndoim în
formã de „L” úi o fixãm de membrul superior, cu cotul îndoit. AntebraĠul
se suspendã într-o eúarfã.
7. La nivelul antebraĠului fracturile pot interesa ambele sau numai
unul din cele douã oase. Pentru fracturile apropiate de cot, imobilizarea
provizorie se face cu atele de sârmã îndoite în formã de „L”.
Pentru restul fracturilor sunt suficiente douã atele din lemn aplicate
pe faĠa anterioarã úi posterioarã a antebraĠului úi strânse cu o faúã. Atelele
trebuie sã treacã mai jos de articulaĠia pumnului. Dupã fixarea atelelor,
cotul se flecteazã úi antebraĠul se agaĠã de gât cu o eúarfã.
8. Fracturile femurului se pot situa în orice parte a osului. La
persoanele în vârstã sunt frecvente fracturi ale colului femural, care se
mai numesc fracturi de úold. În aceste fracturi întreg membrul inferior nu
poate fi miúcat úi stã de cele mai multe ori rãsucit în afarã, în aúa fel încât
marginea externã a membrului inferior vine în contact cu suprafaĠa de
sprijin. Membrul inferior este scurtat. În lipsa unui mijloc de imobilizare,
vom pune de o parte úi de alta a membrului inferior câte un obiect de
sprijin, pentru a evita miúcarea de rãsucire.
Pentru imobilizarea provizorie a fracturilor de femur existã
dispozitive special executate. Cele mai simple sunt executate din mai
multe atele din lemn, articulate, dintre care cea exterioarã se întinde de la
axilã pânã la cãlcâi, iar cea internã de la cãlcâi pânã la rãdãcina coapsei.
Acest dispozitiv se fixeazã prin chingi de torace, bazin úi membrul
inferior.
În lipsa acestui dispozitiv se va folosi orice alt mijloc, cu condiĠia
sã imobilizeze atât úoldul, cât úi genunchiul.
9. Fracturile situate la nivelul gambei se întâlnesc foarte des. De

multe ori fractura este deschisã, deoarece tibia, pe o mare parte a ei, este
acoperitã numai de piele. Imobilizarea provizorie se va face cu douã atele
de lemn aplicate intern úi extern, care vor trece de genunchi úi de gleznã.
Se poate folosi úi o atelã lungã de sârmã îndoitã la un capãt în formã de
„L” úi aplicatã înapoia gambei, talpa sprijnindu-se pe latura micã a
acestui ”L”.
Pentru fracturile membrului inferior, în cazul în care nu avem la
îndemânã nici un mijloc de imobilizare, se poate utiliza ca atelã membrul
sãnãtos, de care fixãm bine prin câteva legãturi, membrul fracturat.
CAPITOLUL XI
Hemoragia
Hemoragia reprezintã scurgerea sângelui printr-o soluĠie de

continuitate a peretelui vascular. Tabloul clinic caracteristic se instaleazã
din cauza scãderii cantitative úi/sau calitative a masei sanguine circulante.
Clasificarea hemoragiilor se face dupã mai multe criterii, aceeaúi

hemoragie putând fi încadratã în mai multe categorii, în funcĠie de
criteriul avut în vedere.
1. Dupã natura vasului lezat hemoragile se clasificã în:

a). Hemoragia arterialã se recunoaúte dupã culoarea roúie
aprinsã a sângelui, care Ġâúneúte pulsatil (sincron cu bãtãile cardiace) de la
nivelul capãtului proximal al arterei lezate. ForĠa jetului pulsatil scade pe
mãsurã ce scade tensiunea arterialã. La nivelul capãtului distal al arterei
lezate sângele se scurge în jet continuu, deosebindu-se de hemoragia
venoasã prin culoarea sângelui.
Debitul sângerãrii este direct proporĠional cu calibrul arterei úi cu
tensiunea arterialã. Hemoragia arterialã este mai abundentã decât cea
venoasã, la un calibru vascular egal. SecĠionarea arterei femurale duce la
exsanghinare în aproximativ 5 min.
În leziunile concomitente de arterã úi venã satelitã, sângele se
revarsã din plagã, pe fondul roúu închis al sângelui venos, apãrând valuri
de sânge roúu deschis, arterial.
Hemoragia 89
b). Hemoragia venoasã se caracterizeazã prin faptul cã,

sângele de culoare roúu închis se revarsã continuu la nivelul ambelor
capete vasculare, dar mai ales la nivelul capãtului distal. Sângerarea este
direct proporĠionalã cu calibrul venei, cu presiunea venoasã úi cu poziĠia
segmentului lezat faĠã de inimã: creúte sau scade dupã cum este situatã
sub nivelul inimii sau deasupra ei.
O situaĠie aparte o prezintã hemoragia venoasã la nivelul venelor
cervicale. La acest nivel, sângele se scurge intermitent numai în expiraĠie,
putând fi confundatã cu hemoragia arterialã, dar culoarea sângelui úi
presiunea scãzutã a sângelui pledeazã pentru originea venoasã.
Din cauza formaĠiunilor conjunctive care îmbracã aceste vene
menĠinându-le deschise, în inspiraĠie, scãderea presiunii intratoracice
asociatã aspiraĠiei cardiace, creeazã condiĠiile producerii emboliilor
gazoase prin aspiraĠia de aer la capãtul proximal al venei.
c). Hemoragia capilarã se produce prin lezarea capilarelor
arteriale úi venoase. Culoarea sângelui este asemãnãtoare sângelui venos.
Sângerarea este difuzã, în suprafaĠã, cu forĠã scãzutã, presiunea fiind de
3-4 cmHg. În mod obiúnuit, în astfel de hemoragii se pierde o cantitate
micã de sânge. Dupã tamponarea úi uscarea plãgii apar rapid numeroase
puncte de sângerare. Sângerarea se opreúte fie spontan, fie printr-o uúoarã
compresiune.
2. Dupã locul de revãrsare al sângelui hemoragiile se clasificã în:

a). Hemoragii externe, când sângele se scurge la exteriorul
organismului, fiind uúor de sesizat.
b). Hemoragiile interne când sângele se scurge într-o cavitate
naturalã a organismului. La rândul lor acestea se împart exteriorizabile,
neexteriorizabile úi interstiĠiale.
90 Hemoragia
- Exteriorizabile, cele în care sângerarea se produce într-o

cavitate care comunicã natural cu exteriorul. Sângele se acumuleazã la
nivelul cavitãĠii respective úi apoi se exteriorizeazã spontan, pe cale
naturalã. Acest tip de hemoragie se întâlneúte la nivelul tubului digestiv, a
aparatului respirator úi a aparatului urinar.
Hemoragia digestivã în care sângele se exteriorizeazã fie proaspãt,
fie dupã ce a suferit transformãri la nivelul tubului digestiv.
Exteriorizarea sângelui acumulat la nivelul tubului digestiv se
poate face prin vãrsãturã sau prin scaun. Vãrsãtura poartã numele
de hematemezã. Când sângele este nedigerat este roúu, necoagulat;
când a stagnat la nivelul stomacului, sângele va avea o culoare
neagrã cu grunji, luând aspectul de zaĠ de cafea. Când
exteriorizarea se face prin scaun se numeúte melenã.
Hemoragia la nivelul aparatului respirator se exteriorizeazã prin
epistaxis sau prin hemoptizie. Epistaxisul se produce prin lezarea
vaselor de sânge ale mucoasei nazale. Sângele se exteriorizeazã sub
formã de sânge proaspãt sau cheaguri care se pot acumula în fosele
nazale sau în faringe. Hemoptizia reprezintã exteriorizarea sângelui
de la nivelul arborelui respirator. Se manifestã clinic prin tuse cu
expectoraĠie sanguinolentã, roúie, spumoasã, bine aeratã. Deseori
bolnavul prezintã úi o senzaĠie de cãldurã retrosternalã.
Hemoragia la nivelul aparatului urinar se exteriorizeazã prin
hematurie. Culoarea urinei poate merge de la brun-roúcat pânã la
roúu-aprins, cu sau fãrã cheaguri.
- Neexteriorizabile, când sângele se acumuleazã la nivelul

unor cavitãĠi care nu comunicã în mod natural cu exteriorul (cavitatea
peritonealã, pericard, pleurã).
Hemoragia 91
Acumularea sângelui în cavitatea pleuralã se numeúte

hemotorace. Sângerarea se produce prin lezarea elementelor
vasculare din torace. Hemotoracele masiv reprezintã un element de
risc vital în traumatismele toracice. Când leziunea vascularã se
asociazã cu lezarea parenchimului pulmonar, în cavitatea toracicã
se acumuleazã sânge úi aer: hemopneumotorace. Hemotoracele se
manifestã prin asocierea la semnele hemoragiei a semnelor clinice
de insuficienĠã respiratorie acutã: dispnee, tuse, durere.
Acumularea de sânge în sacul pericardic poartã numele de
hemopericard úi este de regulã consecinĠa unei plãgi cardiace.
Când cantitatea de sânge din cavitatea pericardicã atinge 200-300
ml. se produce oprirea inimii prin tamponadã cardiacã. Se
manifestã clinic prin semnele de insuficienĠã cardiacã acutã.
Hemoperitoneul reprezintã acumularea de sânge în cavitatea
peritonealã. Este consecinĠa lezãrii organelor parenchimatoase
intraabdominale sau a unor elemente vasculare. Cauza poate fi
traumaticã sau netraumaticã. Se manifestã clinic prin asocierea la
semnele hemoragiei acute, a semnelor de iritaĠie peritonealã:
meteorism, sensibilitate la palpare, sughiĠ.
- Hemoragia interstiĠialã este o variantã particularã a
hemoragiei interne. Ea reprezintã o acumulare de sânge în Ġesuturi.
Sângele se poate acumula în spaĠiile de clivaj ale membrelor. În cazul în
care difuziunea sângelui ajunge la tegument, apare echimoza. Aceasta
apare întotdeauna tardiv úi la distanĠã de focarul hemoragic. Sunt întâlnite
în caz de fracturi.
3. Dupã debitul de sângerare hemoragiile pot fi:

a). Hemoragiile uúoare se caracterizeazã prin debitul de
pierdere redus (pânã la 500 ml.). Acestea pot fi oprite uúor sau se opresc
92 Hemoragia
spontan, sunt bine tolerate úi compensate. Aceastã hemoragie poate

deveni gravã prin repetare la intervale scurte. Clinic, semnele generale
sunt minime úi nesemnificative.
b). Hemoragiile medii sunt considerate situaĠiile în care se pierde o
cantitate de sânge între 500 úi 1500 ml. Aceste pierderi prezintã semne
locale de hemoragie úi semne de scãdere a volumului sanguin.
c). Hemoragiile grave sunt considerate sângerãrile în care se pierd
1500-2000 ml. de sânge. În aceste cazuri, dacã sângerarea nu este opritã,
úi sângele nu este înlocuit în timp util, duc la moarte prin úoc hemoragic.
Acest tip de hemoragie se întâlneúte în plãgile arterelor membrelor,
rupturi viscerale (ficat, splinã).
d). Hemoragia cataclismicã duce la moarte fulgerãtoare. Pierderea
de sânge este mai mare de 2500 ml. Se întâlnesc în plãgi ale cordului sau
în ruperea unui anevrism arterial. Moartea se produce înainte de a se
putea interveni eficient.
4. Dupã durata sângerãrii, hemoragiile se împart în:

a). Hemoragia acutã reprezintã o pierdere de sânge într-un interval
scurt de timp. Aceastã pierdere este mai greu suportatã de organism.
Pierderea a 50% din volumul circulant, în câteva minute, duce la moarte.
b). Hemoragia cronicã reprezintã pierderi mici de pânã la 300-500
ml. care se repetã la intervale mai mult sau mai puĠin scurte de timp. O
hemoragie în care se pierde 50% din volumul circulant, dacã se produce
într-un interval de peste 24 de ore poate fi suportatã. Dacã pierderea se
realizeazã în câteva sãptãmâni, organismul suportã o pierdere de peste
60% din volumul circulant.
Hemoragia 93
5. Dupã intervalul scurs între rãnire úi apariĠia hemoragiei, aceasta

poate fi:
a). Hemoragia primitivã se produce úi se realizeazã în momentul
rupturii vasculare.
b). Hemoragia întârziatã se produce la câteva ore de la producerea
leziunii.
c). Hemoragia tardivã apare de obicei la 7-8 zile de la traumatism.
Semnele clinice ale hemoragiei acute
Hemoragile mici nu se manifestã clinic sau manifestãrile sunt

discrete. Hemoragiile medii úi mari prezintã simptome generale, locale úi
de laborator.
Semne generale
- Bolnavul prezintã senzaĠie de frig, frisoane, sete proporĠionalã cu
pierderea sanguinã.
- Tegumentele sunt palide, reci, cu venele colabate din cauza
vasoconstricĠiei úi a hipovolemiei.
- RespiraĠia este rapidã úi superficialã, încercând sã compenseze
hipoxia indusã de scãderea numãrului de hematii.
- Manifestãrile nervoase sunt cauzate de hipoxia sistemului nervos
central. Bolnavul este agitat, speriat, dar de obicei lucid úi fãrã tulburãri
de cunoútiinĠã. Prezintã cãscat repetat, intens (semn al hipoxiei cerebrale).
În cele din urmã se ajunge la pierderea cunostinĠei.
- Manifestãrile oculare pot merge de la scotoame, pânã la pierderea
pasagerã a vederii.
- Tulburãrile auditive sunt reprezentate de acufene.
Toate aceste manifestãri se accentueazã la ridicarea extremitãĠii
cefalice sau în ortostatism úi scad în intensitate la asezarea capului mai
jos decât membrele inferioare.
94 Hemoragia
Tulburãrile cardiocirculatorii
- Pulsul este frecvent, de peste 100 bãtãi pe minut. Când nu se
simte la artera radialã, se cautã la artera carotidã sau la artera femuralã.
Creúterea frecvenĠei pulsului la examinãri repetate demonstreazã
continuarea hemoragiei. DispariĠia pulsului este un semn de gravitate.
- Tensiunea arterialã în caz de hemoragie micã este nemodificatã.
La hemoragiile mijlocii, la început scade tensiunea maximã, în timp ce
minima se menĠine pânã la pierderea a 30% din volumul circulant. Dacã
hemoragia continuã, maxima scade progresiv, iar minima devine
imperceptibilã. Sub tensiunea arterialã maximã de 60 mmHg se poate
ajunge la stop cardiorespirator.
- Tulburãrile renale sunt reprezentate de oligurie sau chiar anurie.
Semnele locale sunt evidente în hemoragiile externe. În

hemoragiile interne sunt semne specifice, care se asociazã cu semnele
generale.
Gravitatea hemoragiei
În afara cantitãĠii de sânge pierdut, în aprecierea gravitãĠii unei
hemoragii trebuie Ġinut cont úi de vârstã, sex, condiĠiile patologice
preexistente sau coexistente.
În privinĠa sexului, trebuie menĠionat faptul cã femeile suportã mai
bine hemoragiile mici úi mijlocii decât bãrbaĠii. Copiii úi bãtrânii suportã
mai greu hemoragia decât adulĠii.
CondiĠiile patologice preexistente sau coexistente cum sunt:
anemiile cronice, insuficienĠele hepatice, renale, circulatorii sau
respiratorii, hipotensiunea, politraumatismele, infecĠiile grave, epuizarea
fizicã úi psihicã, reprezintã elemente de agravare a efectelor hemoragice.
Hemoragia 95
Tratamentul hemoragiilor
Primul ajutor în hemoragii constã în hemostaza provizorie sau

definitivã úi compensarea hemoragiei.
În principiu, se începe cu hemostaza ori de câte ori e posibilã,
urmând apoi sã se înlocuiascã sângele pierdut. În cazurile în care
hemostaza este dificilã se administreazã doze masive de sânge pentru a se
câútiga timpul necesar transportului într-un serviciu de specialitate.
În prezenĠa unei hemoragii stãpânitã printr-o manoperã de
hemostazã provizorie, se impun urmãtoarele mãsuri în vederea
transportului bolnavului în timp cât mai scurt úi în condiĠii cât mai bune
într-un serviciu de specialitate:
- plasarea bolnavului într-o poziĠie în care gravitaĠia sã se opunã
sângerãrii;
- plasarea bolnavului cu capul úi toracele decliv úi cu membrele
ridicate spre verticalã (eventual bandajate compresiv) pentru irigarea
organelor vitale úi realizarea unei „autotransfuzii” prin mobilizarea
sângelui de la nivelul membrelor;
- instalarea de perfuzii pe una sau douã vene;
- când este posibil, oxigenoterapie;
- bolnavul va fi transportat de urgenĠã, cu maxim de precauĠii la
mobilizare, pentru a nu produce noi leziuni, însoĠit de un cadru medical
care sã supravegheze evoluĠia úi tratamentul pânã la un serviciu de
specialitate.
CAPITOLUL XII
Hemostaza
Hemostaza defineúte totalitatea proceselor sau mijloacelor ce

concurã la oprirea unei hemoragii.
Clasificare
Dupã modul în care organismul reuúeúte prin mijloace proprii sã
opreascã hemoragia sau sunt necesare intervenĠii terapeutice pentru
oprirea ei, hemostaza se clasificã în :
1. Hemostaza spontanã (fiziologicã) grupeazã fenomenele
fiziologice care duc la oprirea unei hemoragii. În primul rând se produce
spasmul vasului lezat. Timpul al doilea se caracterizeazã prin aderarea úi
agregarea plachetelor sanguine în zona vascularã lezatã. Se formeazã
cheagul plachetar. În stadiul urmãtor se formeazã fibrina ce include în
reĠeaua ei globulele roúii, formându-se cheagul roúu. Hemostaza este
realizatã.
2. Hemostaza provocatã reprezintã oprirea unei hemoragii prin
mijloace chimice sau fizice. Ea se subîmparte în preventivã úi curativã.
a). Hemostaza preventivã. Prin ea se înĠelege totalitatea
modalitãĠilor prin care se urmãreúte evitarea unei hemoragii. Se
subîmparte în hemostaza medicamentoasã úi hemostaza chirurgicalã.
- Hemostaza medicamentoasã foloseúte agenĠi
terapeutici cu acĠiune generalã úi localã. AgenĠii hemostatici cu utilizare
localã sunt: frigul; apa oxigenatã în hemoragiile capilare; fibrina sub
formã de burete, pulbere sau peliculã; trombina uscatã – aplicatã în plãgi
sau în hemoragiile mucoase; gelatina uscatã „Gelaspon” se aplicã pe
Hemostaza 97
suprafeĠele sângerânde; celuloza oxidatã – pe plãgi sângerânde;

perclorura de fier 4%; adrenalina – în hemoragiile capilare în suprafaĠã.
- Hemostaza chirurgicalã se subîmparte în hemostaza
provizorie úi hemostaza definitivã.
Hemostaza provizorie
Reprezintã o mãsurã de prim ajutor, ce are ca scop oprirea

hemoragiei pânã în momentul în care se poate aplica o metodã de
definitivare a hemostazei.
În unele cazuri, datoritã însumãrilor efectelor hemostazei
fiziologice, hemoragia se poate opri definitiv, hemostaza provizorie
transformându-se în hemostazã definitivã. Este cazul hemoragiilor de la
nivelul vaselor mici sau a hemoragiilor capilare.
I. Hemostaza provizorie prin poziĠionarea segmentului lezat
1. Ridicarea la verticalã a unui membru (pacientul fiind în decubit

dorsal) poate duce la oprirea unei hemoragii venoase, permiĠând apoi
aplicarea unui pansament compresiv la nivelul leziunii vasculare.
Exemplul tipic este reprezentat de hemoragia care se produce la nivelul
unei vene varicoase de la membrul inferior. În aceste cazuri, sângerarea
este deosebit de abundentã chiar când este vorba de leziuni minime (poate
merge pânã la exsanguinare). AbundenĠa sângerãrii nu permite
evidenĠierea leziunii decât dacã ridicãm la verticalã membrul afectat.
Dupã oprirea sângerãrii se aplicã un pansament compresiv sau se
sutureazã plaga.
2. Flectarea puternicã a antebraĠului pe braĠ, a gambei pe coapsã, a

coapsei pe abdomen, poate duce la oprirea unei hemoragii arteriale
produsã distal de plica de flexiune: plica cotului, plica poplitee, plica
98 Hemostaza
inghinalã. În plica de flexiune se aúeazã un rulou de material textil care sã

comprime artera, iar flectarea segmentului este menĠinutã cu ajutorul unei
feúi sau a unei eúarfe.
II. Hemostaza provizorie prin compresiune.
Compresiunea se poate exercita local sau la distanĠã de capetele

vasculare lezate.
1. Hemostaza prin compresiune localã se poate realiza prin:

compresiune digitalã în plagã, tamponament compresiv, pansament
compresiv, pensare provizorie úi suturã etanúã.
a). Compresiunea digitalã este o mãsurã care permite

câútigarea timpului necesar pentru a putea aplica o mãsurã mai bunã de
hemostazã provizorie sau definitivã. Este directã úi se aplicã în cazurile
de hemoragii din arterele mai mari sau în caz de hemoragii ale vaselor
aflate sub aparat gipsat. Poate salva viaĠa accidentaĠilor.
b). Tamponamentul compresiv cu ajutorul compreselor sau a

meúelor cu care se „plombeazã” cât mai etanú plaga care sângereazã.
Succesiunea gesturilor va fi: toaletã mecanicã úi chimicã, tamponament,
bandaj. Tamponamentul compresiv poate opri hemoragia arterialã sau
capilarã.
c). Pansamentul compresiv se utilizeazã în plãgile

superficiale. Bandajul de fixare va fi compresiv, fãrã însã sã suprime
circulaĠia venoasã sau arterialã.
d). Pensarea provizorie a vasului se realizeazã cu ajutorul

penselor hemostatice. Pensa se aplicã dupã „ uscarea de sânge a plãgii”
pentru a se evidenĠia capetele vasului. Pensa trebuie sã fie bine fixatã cu
Hemostaza 99
faúã sau benzi de leucoplast, în aúa fel, încât sã nu se deplaseze în timpul

transportului.
2. Hemostaza prin compresiune la distanĠã se poate realiza fie

selectiv, la nivelul vasului lezat, fie circular.
a). Compresiunea selectivã la nivelul vasului lezat se face în

funcĠie de calibrul úi de traiectul vasului, cu ajutorul unuia sau a mai
multor degete, cu pumnul sau chiar cu ambele mâini. Compresiunea se
face pe traiectul anatomic al arterei, în locuri speciale, între plagã úi
pompa cardiacã, sau cu o presiune mai mare decât cea intraarterialã. Se
comprimã úi capãtul distal la arterele mari.
Inconveniente: este obositoare, imobilizeazã o persoanã, este greu

de menĠinut în timpul transportului, necesitã cunoútinĠe anatomice.
Permite însã organizarea unei hemostaze mai bune.
Artera carotidã comunã se comprimã în úanĠul carotidian, între

conductul laringotraheal úi muúchiul sternocleidomastoidian, pe planul
coloanei vertebrale (tuberculul anterior al vertebrei C6).
Artera subclavicularã se comprimã înapoia mijlocului claviculei,

pe planul coastei întâi.
Artera axilarã se comprimã în axilã, pe planul capului humeral.
Artera humeralã se comprimã în úanĠul bicipital medial, pe planul

osos humeral.
Artera femuralã se comprimã la baza triunghiului Scarpa, pe planul

osos al bazinului sau pe traiect la nivelul coapsei, pe planul osos femural.
100 Hemostaza
Aorta abdominalã se comprimã cu pumnul în dreptul ombilicului,

contra coloanei lombare.
b). Compresiunea circularã comprimã global toate

structurile anatomice. Aceasta trebuie astfel efectuatã, încât sã comprime
artera lezatã, pentru a nu realiza numai o stazã venoasã, dar sã nu fie nici
prea brutalã úi sã zdrobeascã Ġesuturile din zona de aplicare, ceea ce ar
duce la leziuni ireversibile.
Este o metodã eficientã dar trebuie aplicatã pe o duratã cât mai

scurtã deoarece poate produce leziuni ischemice la nivelul membrului
respectiv sau poate pune în pericol viaĠa bolnavului dupã suprimarea
compresiunii.
Compresiunea circularã se realizeazã cu ajutorul garoului, care este

un tub de cauciuc, suficient de lung ca sã permitã 2-3 ture în jurul
membrului. Garoul poate fi improvizat din materiale avute la îndemânã.
Se interzice categoric utilizarea materialelor subĠiri úi complet
inextensibile (sârmã), care ar putea duce la secĠiuni anatomice. Se
interzice aplicarea garoului în jurul gâtului.
O compresiune circularã eficientã se poate realiza cu ajutorul

tensiometrului în care se depãúeúte cu câĠiva cmHg tensiunea arterialã a
pacientului.
Garoul se aplicã cât mai aproape de plaga vascularã dar nu în

dreptul articulaĠiilor mari.
EficienĠa aplicãrii garoului este probatã de oprirea sângerãrii úi

dispariĠia pulsului distal. ApariĠia cianozei demonstreazã o constricĠie
insuficientã, doar venoasã.
Hemostaza 101
Capetele garoului trebuie bine fixate prin înnodare sau cu pense,

pentru a nu se desface în timpul transportului. La garou se ataúeazã un
bilet cu datele de identitate ale accidentatului, diagnosticul, mãsurile
terapeutice luate úi ora precisã a aplicãrii garoului.
Pentru a limita efectele constricĠiei cât mai mult la nivelul vasului

lezat, se poate introduce sub garou, la nivelul mãnunchiului vascular, o
faúã sau un sul de tifon sau alt material textil (garou cu pelotã).
La nivelul segmentelor mai groase (coapsã), pentru a mãri forĠa de

compresiune, se poate utiliza garoul cu tourniquet, care se realizeazã
aplicând o turã laxã în jurul segmentului, sub care se introduce un obiect,
alungit care sã permitã rãsucirea garoului pânã la obĠinerea hemostazei.
În teritoriul exclus circulator au loc tulburãri importante cu virarea

metabolismului spre anaerobiozã, cu acumulare de cataboliĠi de tip
histaminic. Tulburãrile depind de toleranĠa la ischemie a Ġesuturilor úi de
durata ischemiei. Cele mai sensibile la ischemie sunt terminaĠiile
nervoase, explicând durerile mari care apar. Nervii ischemiaĠi vor
prezenta tulburãri anatomofuncĠionale care pot merge pânã la paralizii
definitive. Hipoxia marcatã duce la creúterea permeabilitãĠii capilare, la
leziuni ale endoteliului capilar úi microtromboze.
Aceste tulburãri se manifestã clinic numai în momentul suprimãrii

garoului úi sunt direct proporĠionale cu: durata ischemiei, cantitatea de
Ġesuturi ischemiate, temperatura mediului úi durata ischemiei.
Dacã constricĠia circularã a depãúit timpul de douã ore, la

suprimarea garoului se produce “úocul de degarotare” (hipotensiune,
dispariĠia pulsului periferic), din cauza invadãri masive a organismului de
cãtre substanĠele acumulate în teritoriul ischemiat.
102 Hemostaza
Din cauza posibilitãĠii apariĠiei acestui úoc, dacã garoul trebuie

menĠinut mai mult de douã ore, la fiecare 30 min. garoul va fi slãbit 5-10
min., timp în care hemostaza va fi asiguratã prin compresiune digitalã.
Aceasta va permite reoxigenarea Ġesuturilor prin intermediul reĠelei
vasculare colaterale.
ConsecinĠele garoului pot fi diminuate úi prin scãderea

temperaturii membrului (pungi cu gheaĠã) ce va duce la reducerea
intensitãĠii metabolismului.
Ridicarea garoului menĠinut timp îndelungat trebuie fãcutã de

chirurg pe masa de operaĠie în condiĠii de anestezie generalã combinatã
cu anestezie localã la nivelul rãdãcinii membrului.
Ridicarea garoului este admisã numai dacã nu au apãrut semne de

rigiditate muscularã sau semne de gangrenã.
Hemostaza în epistaxis
Bolnavul care prezintã o hemoragie nazalã trebuie aúezat pe scaun,

cu capul uúor înclinat pe spate, sprijinit pe spãtarul scaunului, departe de
calorifer sau sobã. Bolnavul trebuie ferit de cãldura soarelui. Se va scoate
cravata úi se vor desface legãturile din jurul abdomenului.
Dacã hemoragia este uúoarã, ea se opreúte fie spontan, fie prin

unele mãsuri simple. Cea mai simplã mãsurã este ca bolnavul sã apese cu
degetul aripa nazalã respectivã. Aripa nazalã va fi împinsã úi lipitã de
peretele opus, pe care se gãseúte zona la nivelul cãreia se produc cele mai
multe sângerãri. Presiunea digitalã asupra aripii nazale se poate face dupã
ce în prealabil s-a introdus în fosa nazalã un mic tampon de vatã. Este
recomandabil ca tamponul de vatã sã fie îmbibat uúor într-o soluĠie de apa
oxigenatã sau de antipirinã.
Hemostaza 103
Sãngerarea se opreúte imediat dupã luarea acestei mãsuri. Nu ne

grãbim cu scoaterea tamponului, pentru a nu îngreuna procesul local de
oprire a sângerãrii.
Chiar dacã bolnavul úi-a oprit sângerarea, el se va prezenta la

controlul de specialitate.
În cazurile în care aceste prime mãsuri au rãmas fãrã efect asupra

hemoragiei nazale, este necesarã urgenta prezentare la medic, pentru a se
preciza cauza sângerãrii úi pentru luarea anumitor mãsuri.
CAPITOLUL XIII
Înecul úi alte accidente acvatice
Sub denumirea generalã de înec sunt cuprinse o multitudine de

accidente severe care se produc din cauza apei sau în apã. Aceste
accidente pot fi încadrate în trei mari grupe:
1. Înecul propriu-zis prin imersie sau submersie.
2. HidrocuĠia sau moartea subitã la contactul cu apa.
3.Traumatismele grave sub apã sau la suprafaĠa apei (traumatismele
craniene, toracice sau abdominale).
La aceste grupe se poate adãuga o a patra:
4. Accidente acute mortale produse întâmplãtor în timpul înotului
sau din cauza efortului respectiv: infarct miocardic, accident vascular
cerebral, claudicaĠie intermitentã, crizã epilepticã, crampã muscularã etc.
1. Înecul propriu-zis
Acesta se produce, fie prin dispariĠia accidentatului sub suprafaĠa

apei, fie prin necunoaúterea înotului, fie prin epuizarea fizicã sau panicã.
Accidentatul are o evoluĠie fazicã: dupã o apnee reflexã cu spasm
glotic, urmeazã o stare de agitaĠie, miúcãri de respiraĠie cu inundarea
plãmânilor cu apã, deglutiĠie cu pãtrunderea apei în stomac, apare apoi o
stare comatoasã cu apnee, relaxare muscularã, inima continuând sã batã
timp de 4-12 minute de la imersie, în funcĠie de rezistenĠa la lipsa de
oxigen (vârstã, stare de sãnãtate, stare de antrenament). Stopul cardiac se
Înecul üi alte accidente acvatice 105
poate produce însã úi în primele 2-3 minute. La aceastã formã de înec

úansele de supravieĠuire sunt mai mari, dacã scoaterea din apã s-a fãcut la
timp, înaintea producerii stopului cardiac.
Pentru salvator are importanĠã, în scoaterea înecatului, dacã apa
respectivã este stãtãtoare (lac liniútit úi curat sau extrem de poluat, plin de
ierburi úi mâl), curgãtoare sau mare sãratã cu valuri CondiĠiile de salvare
se schimbã iarna în caz de spargeri ale gheĠii úi dispariĠia sub gheaĠã.
Pentru reanimare úi pentru úansele de supravieĠuire are importanĠã
dacã apa în care s-a produs înecul este apã dulce sau sãratã, apã curatã
sau bogatã în reziduuri, cu mâl, sau dacã este apã extrem de rece.
Sunt importante de cunoscut urmãtoarele:
- apa dulce, limpede, pãtrunsã în cãile aeriene úi în plãmân pânã la

alveolele pulmonare este hipotonã (mai puĠin concentratã) faĠã de sânge.
Din aceastã cauzã ea va intra, în cantitãĠi uneori mari, în circulaĠia
sanguinã prin pereĠi alveolari, producând hemodiluĠie, creúterea volumlui
circulant cu afectarea inimii (decompensare acutã) chiar în primele
minute, úi o hemolizã de diverse grade, prin mecanism osmotic secundar;
- apa sãratã, concentratã a mãrii, oceanelor úi a lacurilor sãrate,
pãtrunsã în alveolele pulmonare, fiind mai concentratã în sãruri decât
sângele (hipertonã), atrage apa în alveole úi cãile aeriene producând edem
pulmonar acut (spumã rozã la gurã úi la nãri), care îngreuneazã eliberarea
cãilor respiratorii în efortul de reanimare;
- apa bogatã în reziduuri chimice acĠioneazã în funcĠie de densitatea
ei, úi produce întotdeauna iritaĠii grave ale cãilor respiratorii úi
bronhopneumonii de aspiraĠie;
- apa foarte rece a lacurilor alpine (4-60 C), dar mai ales apa cu
gheaĠã din timpul iernii (în jur de 10 C) obligã, dupã reanimarea victimei,
la terapia hipotermiei accidentale.
106 Înecul üi alte accidente acvatice
SupravieĠuirea la un înecat depinde de:

- viteza de salvare, timpul optim fiind în primele 4-5 minute de la
imersie, dacã inima continuã sã batã;
- eliberarea imediatã a cãilor aeriene superioare úi inferioare, pânã
la nivelul sacilor alveolari. IntubaĠia trahealã úi evacuarea stomacului pe
sondã Faucher sunt manevrele ideale;
- respiraĠie artificialã eficientã, la nevoie masaj cardiac extern úi
factorul „timp de rãspuns” la aceste manevre;
- rezistenĠa la hipoxie a victimei, vârsta úi starea sãnãtãĠii ei,
anterior accidentului;
- tipul de apã în care s-a produs înecul úi temperatura ei. În condiĠii
de hipotermie timpul de salvare se poate prelungi, cu riscul complicaĠiilor
ulterioare prin frig.
Reanimarea, în caz de înec, trebuie sã urmeze cu rigurozitate
tehnica reanimãrii respiratorii úi cardiace, în funcĠie de timpul scurs de la
cãderea în apã úi starea accidentatului dupã salvare. Mãsurile sunt:
- eliberarea cãilor aeriene;
- respiraĠia artificialã;
- masaj cardiac extern la nevoie;
Transportul se va face urgent la spital, sub manevre de reanimare.
Reguli specifice în reanimarea înecaĠilor
- Salvatorul trebuie sã cunoascã perfect úi sã aibã o mare experienĠã

în scoaterea înecaĠilor (Instructaj salvamar), în primele momente aceútia
fiind agitaĠi úi periculoúi. MulĠi salvatori neexperimentaĠi au fost înecaĠi
de victimele agitate.
- În apã micã, iar la copii chiar úi în apã adâncã, se poate începe

respiraĠia artificialã “gurã-la-gurã”, sau o a doua persoanã apasã lateral
toracele victimei, cãnd capul este în afara suprafeĠei apei.
- Niciodatã nu se va încearca masajul cardiac în apã, tehnica fiind
imposibilã -se pierde timp preĠios.
- La scoaterea din apã pe o scândurã, pe un buútean, în barcã, pe
plajã, se examineazã rapid dacã existã respiraĠie spontanã sau dacã existã
puls la carotidã sau nu. Culoarea înecatului poate fi variatã: alb-lucioasã,
pãmântie, cianoticã úi nu i se va da importanĠã, ci se vor începe urgent
manevrele de reanimare.
- Prima încercare de reanimare a înecatului, dupã o rapidã
dezobstrucĠie a cãilor respiratorii, se face prin respiraĠie “gurã-la-gurã”,
sau mai ales, în caz de trismus, prin respiraĠie “gurã-la-nas”. În cazul
acesta salvatorul îúi dã seama de obstrucĠia cãilor aeriene cu apã úi de
gradul acestei obstrucĠii.
Dacã prima insuflaĠie corectã nu este urmatã de expansiunea
inspiratorie a toracelui, se continuã eliberarea cãilor aeriene superioare
prin curãĠarea orofaringelui de corpii strãini (apã, secreĠii, mâl, nisip).
Scurgerea apei din cãile aeriene superioare este uúuratã de
întoarcerea victimei în poziĠie ventralã sau lateralã, cu capul decliv.
Copiii pot fi ĠinuĠi cu capul în jos, fixaĠi de glezne, pentru câteva secunde.
AdulĠii pot fi sprijiniĠi de genunchiul îndoit al salvatorului, având toracele
úi capul decliv úi aplicându-se câteva lovituri între omoplaĠi pentru
uúurarea evacuãrii apei. AccidentaĠii nu vor fi învârtiĠi sau scuturaĠi cu
capul în jos, deoarece, în felul acesta se agraveazã leziunile cerebrale.
- Manevrele de dezobstrucĠie se efectueazã repetat, în perioade care
nu depãúesc 5 secunde, pentru a nu întrerupe respiraĠia artificialã úi, mai
ales, masajul cardiac extern. La înecaĠi, de real folos sunt manevrele de
respiraĠie artificialã indirecte, efectuându-se compresii energice asupra
toracelui, victima aflându-se în decubit ventral (metoda Schäfer). Aceste

miúcãri respiratorii externe uúureazã evacuarea apei din plãmâni úi
stomac, dar ele trebuie obligatoriu intercalate cu respiraĠia artificialã prin
insuflaĠie. Aceasta din urmã este singura care, prin presiunea pozitivã din
timpul inspirator destinde alveolele pulmonare úi se opune peliculei de
apã.
- ÎnecaĠii pot înghiĠii, în timpul accidentãrii, cantitãĠi mari de apã
care destind stomacul, jenând astfel miúcãrile respiratorii úi mai ales
menĠinând pericolul secundar al înundãrii prin vomã, a cãilor respiratorii
deja eliberate. Se va introduce de la început o sondã nasogastricã.
- În timpul respiraĠiei artificiale, mai ales în primele momente,
presiunea de insuflaĠie trebuie sã fie mai mare ca de obicei, pentru a
învinge pelicula de apã alveolarã, iar în înecul cu apã marinã, pentru a
combate edemul pulmonar acut.
- În prezenĠa truselor necesare úi a specialiútilor cu experienĠã,
executarea de la început a intubaĠiei traheale, a aspiraĠiei traheobronúice
pe sonda de intubaĠie, în afara evacuãrii stomacului pe o sondã gatricã,
cresc úansele supravieĠuirii.
- Transportul victimei spre un centru de reanimare spitaliceascã se
va face de extremã urgenĠã, în timpul transportului continuându-se, fãrã
întreruperi mai mari de 5 secunde, reanimarea cardiorespiratorie.
2. HidrocuĠia
Este un accident supraacut, produs la contactul accidentatului cu

apa rece sau la primul contact al apei cu zona reflexogenã
faringolaringianã. Se caracterizeazã prin oprirea reflexã a inimii, înaintea
înecului propriu-zis. Este posibil ca în cãile aeriene sã nu mai fie timp de
pãtrundere a apei, deúi frecvent, în momentul relaxãrii úi scufundãrii,
odatã cu 1-2 respiraĠii agonice, apa poate inunda plãmânii. Mecanismul

morĠii este stopul cardiac primar, iar úansele supravieĠuirii sunt minime,
dacã masajul cardiac nu a început în primele 30-90 secunde.
HidrocuĠia reprezintã un exemplu de stop cardiac (moarte clinicã)
produs înaintea opririi respiraĠiei. Elementul reflex are rol esenĠial în
explicarea mecanismului morĠii prin hidrocuĠie.
Timpii reanimãrii în hidrocuĠie sunt urmãtorii:
- poziĠionarea accidentatului în decubit dorsal pe un plan dur, dupã
scoaterea cât mai rapidã din apã;
- eliberara cãilor aeriene superioare, aprecierea dacã apa a inundat
sau nu plãmânii. Dacã da, se vor face aspiraĠie úi evacuare;
- masajul cardiac extern se începe în primele 30-90 secunde. El
trebuie alternat cu respiraĠia artificialã.
Tratamentul victimei va fi strict asistat úi se va continua reanimarea
pânã la spital.
3. Traumatismele în apã sau sub apã
Aceste accidente pot fi uúor confundate cu înecul, deúi cauza

accidentului este traumatismul, care face imposibilã autosalvarea prin înot
sau ieúirea din apã.
a). În plonjon obiúnuit sau de la înãlĠime mai mare se pot produce:
- traumatisme craniene, cu intrarea instantanee în comã
profundã traumaticã;
- traumatisme abdominale cu explozii de organe cavitare;
- rupturi viscerale însoĠite de hemoragie internã, cu
lipotimie.
În aceste condiĠii accidentale, victimele rãmân sub suprafaĠa apei úi
sunt considerate înecate.
În salvarea úi reanimarea unor accidentaĠi de acest fel se Ġine seama

de leziunile respective, de hemoragia internã, de fracturile costale sau
vertebrale. Dacã se suspecteazã de la început o fracturã de coloanã
vertebralã cervicalã, accidentatul, încã din apã trebuie întins úi fixat pe o
scândurã, în locul hiperextensiei capului se va face numai luxaĠia
anterioarã a mandibulei, fãrã mobilizãri în focarul de fracturã.
Este necesar imediat consultul unui specialist chirurg.
În toate cazurile, în primul rând se acordã atenĠie stãrii funcĠionale
cardiorespiratorii úi, la nevoie, se încep manevrele de reanimare, care vor
fi continuate pe tot parcursul transportului la spital.
b). Înecul produs în urma unui accident medical sau neurologic în
timpul înotului sau al úederii în apã:
- o crizã puternicã cardiacã: anginã pectoralã, aritmie
gravã, infarct miocardic;
- un accident vascular cerebral cu intrare în comã;
- o crizã de epilepsie;
- leúin;
- claudicaĠie;
- crampã muscularã.
Înecul secundar în astfel de cauze are úanse minime de resuscitare
úi supravieĠuire.
c). Alte accidente produse în mediul acvatic de schiul nautic,
scufundãrile profesionale sau sportive, cu aparate de gaze comprimate.
În timpul practicãrii schiului nautic, înecul primar este mai rar
întâlnit, deoarece sportivi respectivi sunt buni înotãtori, iar barca tractoare
este întotdeauna prin apropiere. Sunt posibile traumatisme diverse ca
fracturi úi luxaĠii, leziuni ale unor organe interne, din cauza cãderilor în
mare vitezã úi a contactului brutal cu apa. Transportul la spital se va face
cu supravegherea funcĠiilor vitale, úi la nevoie cu susĠinerea acestora.
d). Leziuni de presare a apei la viteze mari se pot produce în:

- plãmâni, simulând edemul pulmonar acut;
- în globii oculari, cu tulburãri vizuale grave úi chiar
dezlipiri de retinã;
- în urechi úi sinusuri.
Sub acĠiunea de presiune a apei se produc rupturi vasculare cu
producere de hemoragii, însoĠite de vertij, surzire, incoordonare motorie
úi stãri de lipotimie periculoase.
În toate aceste cazuri, dupã scoaterea din apã a accidentatului,
acesta va fi transportat de urgenĠa la spital sub supravegherea stãrii de
conútienĠã úi a funcĠiilor vitale.
Embolia gazoasã în mediul acvatic (boala de cheson)
Embolia gazoasã, în sporturile nautice care utilizeazã aparaturã de

suprapresiune, este posibilã úi extrem de periculoasã.
Semnele emboliei gazoase, indiferent de cauza ei, sunt:
- neliniúte, prurit al tegumentelor;
- dureri musculare, articulare úi abdominale;
- dispnee severã, greaĠã, vomã;
- spumã de edem pulmonar acut la nivelul gurii úi nasului;
- tulburãri de echilibru úi de vedere;
- tulburãri neuropsihice, pânã la stãri de agitaĠie sau comã;
- fãrã un prim ajutor poate urma un stop respirator úi
cardiac.
Dacã accidentul se produce în apã liberã prin scufundarea adâncã,
accidentatul cu agitaĠie psihomotorie, îúi poate scoate masca de oxigen,
urmând o înecare propriu-zisã, agravatã de embolia iniĠialã. Acelaúi lucru

se poate produce la scufundãtori, prin stare euforicã sau beĠia cu azot.
Accidentatul nu-úi poate da seama de pericolul în care se aflã. În caz de
salvare accidentatul trebuie Ġinut liniútit, va inhala oxigen pe mascã; la
nevoie, se elibereazã cãile aeriene, mai ales în caz de edem pulmonar
acut. În cazuri grave se va face reanimarea respiratorie úi cardiacã.
În toate accidentele de decompresiune bruscã, introducerea
imediatã într-o camerã de recompresiune poate salva o situaĠie foarte
gravã.
IntoxicaĠia cu oxigen în mediul acvatic
IntoxicaĠia cu O2 este posibilã la scufundãtorii care respirã O2 pur

prin mãúti etanúe, în mod repetat úi mai ales în úedinĠe prea lungi. Ca
semne posibile amintim: tusea, iritaĠia bronúicã úi spasme ale cãilor
aeriene, cu insuficienĠã respiratorie obstructivã, vertij, tremurãturi
musculare, anxietate úi agitaĠie, convulsii.
Primul ajutor constã în:
- oprirea administrãrii oxigenului;
- controlarea libertãĠii cãilor aeriene;
- urmãrirea respiraĠiei úi pulsului;
- se poate administra Diazepam, 10 mg. cu rol
liniútitor,decontracturant muscular, anticonvulsivant;
- sub strictã supraveghere, bolnavul va fi transportat la
spital.
CAPITOLUL XIV
Tulburãri úi leziuni produse de temperatura

mediului ambiant asupra organismului uman
XIV. 1. Accidente cauzate de temperatura ridicatã a

mediului
AcĠiunea cãldurii poate determina asupra organismului fenomenele

cunoscute sub forma arsurilor de diferite grade úi poate cauza tulburãri
generale ale organismului sub forma insolaĠiei.
În practica sportivã, cauza determinantã este reprezentatã de
acĠiunea cãldurii sub formã de raze solare úi mai rar sub formã de aer
cald.
Factorii favorizanĠi în apariĠia acestor tulburãrii sunt:
- lipsa unui echipament de protecĠie corespunzãtor;
- lipsa de obiúnuinĠã faĠã de acĠiunea razelor solare;
- expunerea prelungitã la cãldurã excesivã, chiar dacã este folosit
un echipament de protecĠie adecvat, poate produce insolaĠia.
Tulburãrile cauzate de acĠiunea razelor solare apãrea în practicarea
oricãrui sport, atunci când acesta se desfãúoarã sub influenĠa lor.
Arsurile úi insolaĠia apar mai rapid în sporturile nautice úi în
sporturile de iarnã practicate sub un soare puternic, din cauza acĠiunii de
reflectare a razelor de cãtre apã respectiv zãpadã. Pe munte, chiar pe timp
114 Tulburãri üi leziuni produse de mediul ambiant asupra organismului uman
de ceaĠã, pot apãrea fenomene de insolaĠie în lipsa unui echipament de

protecĠie: este sindromul de raze infraroúii.
Arsurile produse de acĠiunea razelor solare asupra tegumentelor
sunt arsuri de gradul I, caracterizate prin: eritem intens la nivelul
tegumentelor expuse, uúoarã tumefiere a lor, senzaĠie precoce de usturime
intensã sau durere, senzaĠie de tensiune la nivelul leziunii.
Dacã întinderea tegumentarã depãúeúte 1/3 din suprafaĠa totalã a
corpului, chiar dacã eritemul úi acuzele subiective locale sunt reduse, pot
sã aparã fenomene generale care caracterizeazã sindromul de insolaĠie:
stare generalã alteratã, ameĠeli, temperatura urcã rapid la 390 Celsius úi
este însoĠitã de frisoane mici úi repetate. Insolatul prezintã deseori
fenomene nervoase sub forma unor stãri de agitaĠie. Mult mai rar, úi în
special în cazuri grave, insolatul devine obnubilat inert.
Din partea aparatului digestiv apar: senzaĠie vie de sete, greĠuri,
vãrsãturi úi scaune diareice.
Aparatul cardiovascular reacĠioneazã prin: TA scãzutã, puls rapid
úi filiform.
Primul ajutor
Mãsurile de urgenĠã în eritemul solar încep cu scoaterea

accidentatului de sub influenĠa razelor solare sau a cãldurii excesive.
Tegumentele cu eritem vor fi badijonate cu alcool tanat 1% sau
soluĠie de tanin 10-20%, sau pudrate cu pulbere de tanin. Tegumentele
vor fi lãsate întotdeauna descoperite. Vor fi evitate aplicaĠiile de apã rece
în scop calmant, acestea producând întinderea leziunilor.
Mãsurile de prim ajutor în insolaĠie se vor lua în funcĠie de fazele
acesteia.
Tulburãri üi leziuni produse de mediul ambiant asupra organismului uman 115
În apariĠia insolaĠiei existã de obicei o primã fazã prevestitoare

caracterizatã prin: dureri de cap, ameĠeli, moleúealã, senzaĠie de înfundare
a urechilor, greaĠã, transpiraĠie, înroúirea puternicã a obrajilor, accelerarea
pulsului úi a respiraĠiei. În faĠa acestor tulburãri trebuie luate imediat
urmãtoarele mãsuri:
- bolnavul va fi dus la umbrã úi instalat în poziĠie culcatã sau
semiúezândã, cu capul ceva mai în sus;
- se vor aplica comprese reci pe frunte, pe ceafã úi pe piept;
- dacã bolnavul nu varsã, i se vor da câteva înghiĠituri de apã rece
sau cafea.
În faza avansatã de insolaĠie se vor lua urmãtoarele mãsuri:
- scoaterea accidentatului din mediul respectiv úi ducerea la umbrã;
- administrarea unui sedativ - Extraveral;
- adminitrarea de medicamente care scad temperatura - Aspirinã;
- îndepãrtarea îmbrãcãminĠii úi aplicarea de comprese reci,
împachetãri reci sau bãi reci, pânã când temperatura corpului va scãdea la
380C;
- dacã bolnavul este conútient i se va da sã bea apã uúor sãratã.
În general, în cazuri nu prea grave, în urma acestor mãsuri starea
insolatului se restabileúte treptat, el putând fi transportat la domiciliu,
unde trebuie sã rãmânã în repaus 24-48 ore. Niciodatã nu este prudent ca
bolnavul, simĠind cã úi-a revenit, sã se grãbeascã sã-úi reia activitatea.
În cazurile grave, cu fenomene de obnubilare, din care bolnavul nu
úi-a revenit dupã acordarea primului ajutor, se impune transportarea
acestuia de urgenĠã la spital.
Mãsuri de prevenire
- purtarea unui echipament corespunzãtor, cu acoperirea capului în
caz de soare puternic;
- expunerea treptatã la soare;
- expunerea la soare în orele în care razele infraroúii sunt în

cantitate mai micã.
XIV. 2. Accidente cauzate de acĠiunea frigului
În cursul perioadelor de iarnã, a turismului úi sportului în acest

sezon se pot produce accidente grave, mergând pânã la moarte, din cauza
expunerii la frig.
AcĠiunea frigului asupra organismului poate determina leziuni
locale de diferite grade ale membrelor úi regiunilor mai slab vascularizate
sau mai puĠin protejate, ori poate influenĠa întregul organism determinând
starea de îngheĠ (hipotermia accidentalã).
CongelaĠia reprezintã apariĠia tulburãrilor periferice de tip

vasoconstrictor la nivelul tegumentelor úi Ġesuturilor subjacente sub
influenĠa frigului. Se pot întâlni trei grade ale congelaĠiei:
Gradul I, în care dupã o perioadã de vasoconstricĠie poate
urma o perioadã de hiperemie trecãtoare;
Gradele II úi III, când este prezentã inflamaĠia progresivã úi
necroza.
Cauza determinantã este reprezentatã de acĠiunea frigului asupra
tegumentelor, acĠiune întãritã de vânt úi de umezealã.
Dintre factorii favorizanĠi amintim:
- irigaĠia deficitarã a extremitãĠilor corpului: mâini, picioare, nas,
urechi;
- starea de subalimentaĠie, care duce la scãderea rezistenĠei
organismului la factorii externi nocivi;
- echipamentul necorespunzãtor stãrii vremii úi acĠiunii întreprinse;

- factori neprevãzuĠi: rãtãcirea pe drumurile din munĠi pe timp de
iarnã, ceaĠa, înnoptarea în condiĠii improprii.
CongelaĠia poate apare la sportivii care practicã sporturi de iarnã:
schiori, alpiniúti, turiúti úi mai rar la patinatori.
Principalele semne care permit stablirea diagnosticului, alãturi de
condiĠiile în care apar tulburãrile sunt:
- rãcirea tegumentelor, care la început au un aspect palid;
- amorĠirea extremitãĠilor atinse;
- scãderea gradului sensibilitãĠii.
Într-un stadiu mai avansat:
- tegumentele devin roúii-violacee, reci, cu un aspect lucios;
- senzaĠie de înĠepãturã sau mâncãrime, tensiune localã;
- poate apãrea rigiditatea muscularã în teritoriul afectat.
Primul ajutor în congelaĠia de gradul I
- Sportivul va fi scos de sub influenĠa frigului úi a vântului úi dacã

este posibil va fi transportat într-o încãpere nu prea încãlzitã;
- Vor fi îndepãrtate cauzele care ar putea împiedica buna circulaĠie
la nivelul leziunilor: îmbrãcãmintea sau încãlĠãmintea prea strâmtã.
- Se vor lua mãsuri care sã restabileascã circulaĠia în zona lezatã.
Acest lucru se obĠine prin reîncãlzirea tegumentelor interesate cu ajutorul
unor fricĠiuni energice fãcute cu o bucatã de postav uscat sau chiar cu
zãpadã, pânã la revenirea la normal a culorii acestora. Trebuie multã
atenĠie pentru a evita traumatizarea tegumentelor prin fricĠiune. Ele sunt
contraindicate dacã au apãrut leziuni tegumentare. În cazul fricĠiunii cu
zãpadã, se va avea grijã, ca la sfârúit, tegumentele sã fie perfect uscate,
apoi sã fie pudrate cu talc. Se acoperã apoi pãrĠile lezate cu fulare moi de
lânã uscate.
Dacã teritoriile atinse sunt mai mari úi sunt situate la nivelul
membrelor, se vor efectua miúcãri energice ale acestora;
- Vor fi evitate la început încãperile prea încãlzite, expunerea
regiunilor congelate la foc sau bãi fierbinĠi, care produc pareze vasculare
în teritoriul atins;
- În cazul în care existã tendinĠã de avansare a leziunilor, cu
apariĠia de forme buloase sau necrotice, bolnavul va fi transportat de
urgenĠã într-un serviciu chirurgical. Se va asigura înainte un pansament
uúor antiseptic al leziunilor, cu soluĠie de permanganat de potasiu 1/5000.
ÎngheĠul sau hipotermia accidentalã este un accident posibil în

practicarea sporturilor de iarnã, mai ales atunci când sportivul se gãseúte
într-un punct îndepãrtat de orice adãpost.
ApariĠia hipotermiei accidentale este favorizatã de:
- participarea individualã la activitãĠi sportive îndepãrtate de
adãposturi sau cabane, rãtãcirea de coechipieri, rãtãcirea drumului, sau
prin izolare forĠatã într-un punct greu accesibil pentru a putea primi prim
ajutor eficient úi rapid;
- condiĠii nefavorabile de mediu: viscol, temperaturi excesiv de
scãzute;
- îmbrãcãminte necorespunzãtoare sau insuficientã;
- alimentaĠie insuficientã în raport cu clima sau efortul depus;
- obosealã prin lipsã de antrenament;
- insuficienta cunoaútere a tehnicii sportului respectiv;
- rezistenĠa psihicã scãzutã;
- inhibiĠia centrilor termoreglãrii prin intoxicaĠie cu alcool, prin
unele medicamente, prin inhalarea de oxid de carbon, favorizeazã úi
agraveazã hipotermia. De aceea, sportivii úi turiúti nu trebuie sã ingereze

iarna bãuturi alcoolice sau sã se odihneascã în încãperi cu încãlzire
improvizatã.
Tabloul simptomatic al îngheĠului cuprinde douã perioade:

1. O perioadã premergãtoare, în care primul ajutor este eficient úi
rapid. În aceastã perioadã apar: senzaĠia de frig, oboseala excesivã úi
starea de somnolenĠã care dau bolnavului necesitatea imperioasã de a se
opri din mers úi a se culca; apare o scãdere marcatã a voinĠei de a
continua drumul sau de a rãmâne treaz.
2. În perioada de stare primul autor este mai dificil, cu rezultate
greu de prevãzut.
Hipotermia accidentalã poate fi:
- hipotermie cu „apãrare maximã”, când organismul a fost pânã
atunci sãnãtos cu funcĠii biologice normale;
- hipotermie cu „apãrare minimã”, în intoxicaĠii etilice barbiturice,
pe un organism epuizat deja sau bolnav.
Tabloul clinic al hipotermiei variazã dupã nivelul termic, cauza
hioptermiei, terenul accidentatului (constituĠie, reactivitate).
Hipotermia accidentalã se produce atunci când temperatura centralã
a corpului scade sub 350C. Manifestãrile patologice nu devin evidente
decât la 320C, iar riscul de deces este sub 250C. S-au descris salvãri dupã
hipotermie la 200 sau chiar 180 C.
- Alterarea stãrii de conútienĠã apare sub 350C. În formele grave
coma este profundã úi constantã. Nu existã totuúi un paralelism între
gradul comei úi temperatura centralã. Areflexia este prezentã.
- Tegumentele sunt reci, cu aspect cadaveric, palide, violacee sau
marmorate.
- Rigiditatea muscularã creúte odatã cu aprofundarea hipotermiei.

Pe acest fond de hipertonie pot apãrea úi crize tonice cu durata de câteva
minute (convulsii).
- Midriazã sau miozã cu abolirea reflexului corneean úi fotomotor.
- RespiraĠia este superficialã úi rarã.
- Bradicardie, puls dificil de perceput, scãderea progresivã a TA.
- La 250C coma este profundã úi existã riscul de stop respirator úi
cardiac.
- Se poate instala tabloul clinic de moarte aparentã cu comã
profundã, respiraĠii imperceptibile, puls foarte rar úi slab (3-4 pe minut),
paloare, cianozã marmoratã.
EvoluĠia spontanã spre vindecare nu este posibilã, fiind strict
necesarã reîncãlzirea terapeuticã.
Unele aspecte ale hipotermiei
1. Contactul corpului cu apa rece în naufragii, înotul accidental în

apã rece, înecaĠi cu reanimare reuúitã.
Cãderile în apã úi contactul îndelungat cu apa rece determinã:
- scãderea brutalã a temperaturii externe úi apoi interne;
- epuizarea rezervelor energetice;
- epuizare nervoasã cu indiferenĠã, obnubilare, comã;
- acidozã metabolicã;
- fibrilaĠie ventricularã.
Pierderile de cãldurã ale organismului variazã între 1500-2500
kcalorii pe orã. Aceste pierderi pot fi compensate numai în primele 30 de
minute.
În momentul salvãrii, accidentaĠii în hipotermie au temperatura

externã de 25-270C, iar cea rectalã de maximum 300C. Sunt obnubilaĠi,
epuizaĠi sau comatoúi, cianotici. Temperatura corpului continuã sã scadã
o perioadã, cu 2-30C, dupã scoaterea din mediul rece.
Momentul reîncãlzirii este extrem de periculos, reactivarea
circulaĠiei, prin mobilizarea metaboliĠilor acizi, putând determina stop
cardiac.
2. Iarna se poate produce contactul indirect al organismului (prin

intermediul echipamentului) cu mediul rece solid (cãderile de gheaĠã sau
zãpadã). În aceste cazuri se poate ajunge la imposibilitatea mobilizãrii
(rãnire, comã, etilism acut) úi îngropãri în zãpadã prin avalanúe.
Schiorii sau turiútii accidentaĠi, care nu se pot deplasa sau sunt
împiedicaĠi, derutaĠi de condiĠiile atmosferice, vor încerca sã se
autosalveze, în aúteptarea echipelor „salvamont” prin urmãtoarele mãsuri:
- pãstrarea calmului úi luciditãĠii, fãrã agitaĠie úi miúcãri inutile;
- crearea unui adãpost din zãpadã sau gheaĠã, bine izolat de vânt;
- semnale de alarmã, zgomote, strigãte repetate la 10 secunde,
semnale luminoase;
În caz de avalanúe, moartea se produce în trei feluri:
- sufocare prin zãpadã densã cu grosime de peste 2 metri;
- leziuni ale corpului, lovituri în cursul avalanúei;
- hipotermie propriu-zisã agravatã de hipoxie.
3. Contactul direct al organismului, insuficient echipat, cu aerul

rece la –35-400 C (în marúuri úi deplasãri), dupã 30 de minute de mers,
cãile aeriene nefiind protejate, produc o expectoraĠie sanguinolentã,
epistaxis, epuizare, somnolenĠã úi comã.
În funcĠie de condiĠiile instalãrii úi de momentul salvãrii,

hipotermiile accidentale îmbracã trei forme:
Y Hipotermia uúoarã cu obosealã, adinamie, scãderea la 35-360C a

temperaturii corpului, frisoane;
Y Hipotermia moderatã, în jur de 33-340C, cu obnubilare, indiferenĠã

úi somnolenĠã;
Y Hipotermia severã cu scãderea temperaturi sub 300C, cu stare de

comã úi posibilitatea stopului cardiac, la scãderea mai accentuatã a
temperaturii.
Mãsuri de prim ajutor
În stadiul premergãtor se vor lua urmãtoarele mãsuri:
h Stimularea voinĠei în mod insistent;
h Ingerarea de bãuturi calde úi stimulante (ceai, cafea). Sunt

contraindicate bãuturile alcoolice, care dupã o scurtã perioadã de
stimulare, micúoreazã rezistenĠa organismului la efort úi mãresc
pierderea de cãldurã a organismului;
h Ingerarea de alimente cu putere caloricã úi uúor absorbabile: zahãr,

ciocolatã.
În perioada de stare, mãsurile care vor fi luate vor fi în funcĠie de

condiĠiile existente:
o Salvarea propriu-zisã, descoperirea úi scoaterea

accidentatului din mediul rece trebuie imediat urmatã de
reanimare respiratorie úi cardiacã;
o Transportarea accidentatului într-un loc adãpostit, ferit de

vânt úi umezealã. În cazul în care cabana nu este accesibilã,
se pot improviza adãposturi pe loc: groapã în zãpadã,
paravane de stâncã sau copaci, cort;
o Învelirea accidentatului în pãturi încãlzite, saci de dormit

uscaĠi úi eventual încãlziĠi;
o În reanimarea respiratorie în hipotermiile grave nu se fac

respiraĠii artificiale exagerate, deoarece alcaloza gazoasã
împiedicã eliberarea oxigenului din hemoglobinã, la nivelul
Ġesuturilor în suferinĠã de oxigen. RespiraĠia artificialã va fi
moderatã, executatã cu calm. La cei scoúi de sub avalanúe, la
înecaĠi, comatoúi, se va face în prealabil eliberarea cãilor
aeriene superioare;
o Dacã se constatã absenĠa pulsului la artera carotidã se va face

masaj cardiac extern;
o Moartea subitã poate apãrea oricând în prima orã, ca úi în

prima saptãmânã de la salvarea unui accidentat;
o În condiĠiile de hipotermie moartea aparentã este posibilã.

Manevrele de reanimare pot fi eficiente úi dupã perioade mai
lungi de aplicare a lor. Leziunile cerebrale ireversibile, prin
stopul cardiac, apar mai târziu, uneori dupã 20-30 minute de
lipsã a circulaĠiei cerebrale, dacã temperatura organismului a
scãzut la 250C úi nu s-a produs fibrilaĠia ventricularã.
o Transportul rapid spre spital úi începerea imediatã a

reîncãlzirii prin mijloace improvizate sunt mãsuri obligatorii.
o Dacã accidentatul este în stop cardiac úi respirator, se

continuã fãrã opriri mai lungi de 5-8 secunde, manevrele de
reanimare.
o Dacã accidentatul este rãnit se practicã simultan primele

ajutoare: hemostazã úi imobilizarea fracturilor;
o Dacã accidentatul este conútient, i se administreazã bãuturi

încãlzite.
o FricĠionãrile energice úi masajele cu zãpadã, prosoape, sunt

periculoase, deoarece ele agraveazã starea accidentatului
prin hemoragii, hematoame sau leziuni viúcerale. De
asemenea se pierde timpul preĠios al reanimãrii, al
transportului úi al reîncãlzirii clinice. Accidentele prin stop
cardiac se produc în timpul reîncãlziri prin: hipovolemie,
vasodilataĠie perifericã, acidozã metabolicã, hiperpotasemie.
o Transportul spre un serviciu de terapie intensivã se va face în

aúa fel, încât accidentatul sã nu simtã influenĠa frigului
(învelit în pãturi, blãnuri, sac de dormit) úi nici a oboselii.
Transportul ideal este asigurat de elicopter.
Mãsurile de reîncãlzire sunt externe úi interne:
Mãsurile externe. În hipotermiile uúoare úi moderate, reîncãlzirea

se face treptat prin:
- mijloace improvizate: butoaie cu apã caldã, iradieri, bãi calde;

- îngheĠatul nu va fi masat energic, reîncãlzirea se va face gradat,

fãrã a se neglija reanimarea cardiorespiratorie;
- prin acoprirea cu pãturi încãlzite se reuúeúte o creútere cu 1 sau

20C pe orã a temperaturii corpului.
Prevenirea accidentelor prin frig
Orice sportiv sau turist trebuie sã acorde o atenĠie deosebitã

pregãtirii fizice, echipamentului úi cunoútinĠelor necesare
practicãrii sportului sau a etapei propuse.
Nu se planificã iarna eforturi úi etape de drum, fãrã rezerve

alimentare suficiente úi de calitate (concentrate, termos cu bãuturi
calde), dar fãrã droguri excitante úi fãrã alcool. Se anunĠã
întotdeauna intinerariul propus úi se iau precauĠii de semnalizare úi
alertã (lanternã, chibrituri, fluier, pistol cu rachete de semnalizare).
În caz de pericol sau accident, dacã cel accidentat este singur sau
dacã nimeni din grup nu se poate deplasa, va folosi semnalizarea de
pericol úi ajutor a codului internaĠional: úase semnale scurte pe
minut, deci un semnal la zece secunde: strigãt, luminã, fluier,
împuúcãturi.
Iarna nu se pleacã niciodatã singur în escalade sau turism. Nu se

practicã schiul fond la temperaturi sub –150C úi nici un fel de
plecare pe viscol sau ceaĠã sau la temperaturi de sub -20 pânã la -
250C.
În caz de cãdere, accidentare gravã, rãtãcire, epuizare, trebuie sã se

pãstreze calmul, se dozeazã eforturile de alertare úi rezervele de
hranã úi bãuturã, se improvizeazã un adãpost contra frigului,

vântului úi umezelii.
În adãpost se evitã panica, se executã exerciĠii fizice. Nu se admite

culcatul pe jos, poziĠia cea mai bunã de aúteptare fiind sezând cu
genunchi strânúi. Nu se vor consuma bãuturi alcoolice, ele
echivaleazã cu sinuciderea.
Este mai bine sã se aútepte ajutoarele, decât sã se plece fãrã nici o

orientare în viscol, ceaĠã, noapte.
Cei cãzuĠi în apã rece nu vor înceta miúcãrile de înot, alternând

poziĠia ventralã cu cea dorsalã úi fãcând miúcãri energice la apariĠia
senzaĠiei de somn.
Cei prinúi de avalanúe vor încerca sub stratul de zãpadã, fãrã panicã
úi orientând poziĠia corpului, sã degaje un spaĠiu pentru respiraĠie,
în jurul gurii úi a nasului úi un spaĠiu liber în jurul toracelui.
Cel ce descoperã pe accidentat sau îngheĠat examineazã rapid

starea acestuia, funcĠiile vitale. La nevoie se încep manevrele de
reanimare.
CAPITOLUL XV
Primul ajutor în accidentele provocate de energia

electricã
În 60% din cazuri, electrocutarea se produce prin contactul direct

cu diferitele elemente aflate sub tensiune, iar în 40% din cazuri prin
contact indirect cu elemente care intrã sub tensiune datoritã izolaĠiei
necorespunzãtoare.
Electrocutarea depinde de tensiunea úi intensitatea curentului. Un
curent de intensitate:
- 25-75 mA produce tetanizarea muúchilor toracici cu blocarea
respiraĠiei;
- între 75 mA – 4 A moartea survine rapid prin fibrilaĠie
ventricularã;
Tensiunea:
- 80% din electrocutãrile casnice se produc la o tensiune de 220–
250 V;
- la o tensiune de 500 V moartea este fulgerãtoare;
- la o tensiune înaltã de 5000 – 50.000 V sunt posibile carbonizãri
izolate ale braĠului úi ale capului.
CurenĠii de joasã tensiune produc spasme ale musculaturii pe
conductor, iar la tensiuni înalte persoana poate fi aruncatã la distanĠã de
sursa de curent prin contracĠia muscularã puternicã care se produce.
Din punct de vedere medical existã douã forme:
128 Primul ajutor în accidentele provocate de energia electricã
- electrocutarea cu pierderea cunoútinĠei, dar cu pãstrarea respiraĠiei

úi a circulaĠiei;
- electrocutarea cu pierderea cunoútinĠei, a respiraĠiei úi a
circulaĠiei.
În salvarea unui electrocutat existã douã momente:
- îndepãrtarea victimei de sursa de curent electric, úi
- reanimarea victimei.
Îndepãrtarea victimei de sursa de curent electric
În cazul curenĠilor de înaltã tensiune, la care degajarea victimei nu

s-a realizat în mod spontan, victima rãmânând imobilizatã la locul
accidentului, prima mãsurã este întreruperea curentului electric de la
tabloul de comandã.
Se va evita atingerea directã a victimei úi pãtrunderea pe teritoriul
pe care se aflã firul conductor, deoarece acesta poate fi încãrcat electric
pe o razã de câĠiva metri.
Degajarea victimei se va face numai dupã întreruperea curentului
electric úi punerea la pãmânt a circuitului, deoarece uneori, instalaĠia
decuplatã poate sã pãstreze o sarcinã electricã periculoasã pentru salvator.
În cazul curenĠilor de joasã tensiune prima mãsurã este întreruperea
curentului electric. Dacã tabloul de comandã este departe sau dificil de
atins, salvatorul va trebui sã taie conductorul sau sã degajeze victima
imediat.
Conductorul poate fi tãiat cu un cleúte cu mânere izolate sau cu un
topor cu coadã de lemn uscat (nu lãcuit).
Degajarea victimei se poate realiza prin utilizarea de beĠe, scaune,
prãjini de lemn uscat. Dacã aceste materiale lipsesc, se pot utiliza stofe de
Primul ajutor în accidentele provocate de energia electricã 129
lânã sau flanelã îndoite de 3-4 ori, prin intermediul cãrora se apucã acele
pãrĠi ale hainelor care sunt în contact mai mic cu corpul victimei (reverele
hainelor sau poalele lor), trãgând cu putere de acestea. Se recomandã ca
aceste manevre sã se execute cu o singurã mânã.
La liniile aeriene de curent electric, unde desprinderea rapidã úi

sigurã a victimei nu se poate realiza, se vor pune peste conductorii liniei
aeriene un alt conductor metalic. Acesta va avea un capãt introdus în
pãmânt. Persona care executã aceastã operaĠie va avea echipament de
protecĠie (mãnuúi izolatoare úi bocanci cu talpã izolatoare).
Acordarea primului ajutor se va face dupã degajarea victimei.

Aceasta se va culca pe un loc uscat, i se va desface gulerul, cravata,
cureaua, sutienul. Se va curãĠa cavitatea bucalã de corpi strãini, sânge,
mucozitãĠi úi alte secreĠii. Dacã are protezã se va scoate afarã.
În cazul în care victima este în stop respirator úi cardiac se va face

respiraĠie artificialã “gurã-la-gurã” úi masaj cardiac extern.
Dupã restabilirea respiraĠiei úi a circulaĠiei se va trece la pansarea

plãgilor úi la imobilizarea eventualelor fracturi.
Energia electricã se transformã în energie caloricã care determinã

apariĠia unei arsuri electrice. Aceasta se produce la locul de intrare úi de
ieúire a curentului electric úi se numeúte „marcã electricã”. Marca poate fi
o leziune micã, punctiformã, de culoare galben-brunã, sau o leziune mare
care poate merge pânã la carbonizarea unei regiuni. În general, aceste
arsuri se suprainfecteazã úi lasã niúte cicatrici sechelare.
Pe arsurã se aplicã un pansament steril de tifon. Nu se vor aplica

nici un fel de substanĠe sau alifii cu antibiotice.
130 Primul ajutor în accidentele provocate de energia electricã
În cazul fracturilor se va face imobilizarea provizorie a acestora.
Victima va fi transportatã de urgenĠã la primul cabinet medical sau

la spital.
CAPITOLUL XVI
Stopul cardiorespirator
Metode de resuscitare cardiorespiratorie
Stopul cardiac reprezintã încetarea bruscã úi neaúteptatã a funcĠiei

eficiente a inimii.
Într-o primã perioadã -potenĠial reversibilã- ineficienĠa contracĠiei
cardiace se rãsfrânge asupra a douã zone: circulaĠia cerebralã úi
miocardicã.
Stopul cardiac este precedat sau urmat de stopul respirator. Chiar
dacã bolnavul mai schiĠeazã câteva miúcãri respiratorii, valoarea lor
funcĠionalã este redusã.
Mãsurile de reanimare respiratorie úi cardiacã formeazã un tot
unitar.
Pentru evitarea leziunilor postanoxice ireversibile ale scoarĠei
cerebrale, care se instaleazã la 3-5 minute de la instalarea stopului
cardiac, se impune suplinirea funcĠiei miocardului prin circulaĠie úi
respiraĠie artificialã. Resuscitarea cardiacã este inseparabilã de cea
respiratorie úi se efectueazã concomitent de una sau douã persoane.
Stopul cardiac se manifestã prin: pierderea cunoútinĠei, abolirea
reflexelor, prãbuúirea circulaĠiei, absenĠa pulsului la arterele periferice úi a
presiunii sanguine, coloraĠia palid-cenuúie sau cianoticã a tegumentelor,
132 Stopul cardiorespirator
hipotonie muscularã generalizatã, oprirea respiraĠiei, midriazã progresivã

(semn tardiv), lipsa sângerãrii rãnilor.
EsenĠiale pentru stabilirea diagnosticului sunt:
- pierderea cunoútinĠei;
- absenĠa pulsului la artera carotidã sau femuralã;
- respiraĠie opritã sau agonicã.
Primul ajutor în tratamentul stopului cardiac constã în restabilirea
unei circulaĠii cerebrale úi miocardice eficiente, în intervalul de 2-4
minute.
În faĠa unui caz de insuficienĠã cardiorespiratorie, cel ce acordã
primul ajutor trebuie sã aibã în vedere:
1. aplicarea imediatã úi pe loc a mãsurilor de reanimare;
2. asigurarea permeabilitãĠii cãilor respiratorii;
3. precizarea dacã victima are sau nu respiraĠie spontanã; dacã nu
are se instituie imediat respiraĠia artificialã.
4. precizarea dacã victima are sau nu bãtãi cardiace; dacã nu are, se
va efectua imediat masajul cardiac extern pentru reluarea funcĠiei
cardiace.
Metode de resuscitare cardiorespiratorie
I. Mãsurile de reanimare se hotãrãsc úi se executã foarte rapid. În

aceste cazuri nu minutele ci secundele conteazã. Nu se pierde timpul cu
manevre inutile. Cu excepĠia cazurilor apãrute în mediul toxic pentru
victimã úi reanimator, ajutorul medical este acordat „pe loc”: victima nu
este mutatã, nu este transportatã.
Stopul cardiorespirator 133
II. Asigurarea permeabilitãĠii cãilor respiratorii

Victima este aúezatã imediat în decubit dorsal, pe o suprafaĠã planã
tare, în vederea aplicãrii mãsurilor de reanimare cardio-respiratorie.
Reanimatorul aúazã o mânã pe fruntea victimei úi cealaltã sub gâtul
victimei úi îi produce hiperextensiunea capului. Prin aceastã manevrã se
elibereazã cãile respiratorii, prin proiectarea anterioarã úi cranialã a
epiglotei úi a limbii odatã cu mandibula.
Dacã aceastã manevrã de hiperextensiune a capului nu este
eficientã, în sensul cã limba cade în faringe úi obstrueazã aditusul
laringian, atunci se procedeazã astfel: reanimatorul stând la capul
victimei, prinde cu mâinile din ambele pãrĠi mandibula, având policele la
nivelul mentonului úi restul degetelor pe unghiul mandibulei; apasã cu
policele puternic pe menton úi împinge în sus úi înainte unghiul
mandibulei; gura se deschide, iar mandibula, cu limba úi epiglota, sunt
luxate înainte.
Pentru deschiderea gurii se pot întrebuinĠa la nevoie, pense speciale
sau obiecte, cum ar fi coada de lingurã sau furculiĠã, care se introduc între
arcadele dentare.
Se face toaleta cavitãĠii bucale cu un tampon de tifon montat pe o
pensã, cu o batistã sau cu o bucatã de pânzã învelitã pe indexul
reanimatorului. Se scot protezele, dacã existã, se scoate conĠinutul
existent din cavitatea bucofaringianã, manual sau prin aspiraĠie cu sonde,
tuburi de aspiraĠie, pipete etc.
Prin introducerea unei canule bucofaringiene se asigurã
permeabilitatea bucofaringianã, iar limba este Ġinutã în poziĠie „înainte” úi
protejatã.
Dupã asigurarea permeabilitãĠii cãii bucofaringiene, se precizeazã,
se verificã, dacã victima are sau nu respiraĠie spontanã, prin observarea
miúcãrilor cutiei toracice úi prin apropierea urechii úi a obrazului de gura

bolnavului pentru a sesiza miúcarea aerului úi prin simĠ tactil.
Dacã nu are respiraĠie spontanã, se trece imediat la respiraĠie
artificialã.
Se face o primã ventilaĠie „gurã la gurã”. Victima este menĠinutã cu
capul în hiperextensiune, cu o mânã a reanimatorului sub capul victimei,
pe care îl împinge în sus, în timp ce cealaltã mânã apasã fruntea úi cu
celelalte degete prinde úi închide nãrile victimei. Reanimatorul, dupã ce
inspirã adânc îúi aplicã etanú buzele peste gura victimei.
În timpul primei insuflaĠii, reanimatorul îúi dã seama dacã sunt sau
nu permeabile cãile respiratorii. Dacã simte rezistenĠã la insuflaĠie,
victima fiind aúezatã în poziĠie corespunzãtoare, atunci se pune problema
unei obstrucĠii pe cãile respiratorii, prin corpi strãini, prin secreĠie, prin
lichid. În acest caz se întoarce victima în decubit lateral, se forĠeazã
deschiderea gurii úi cu degetele index úi mediu se cautã úi se scot
eventualii corpi strãini. Dacã tentativa nu reuúeúte, se loveúte de câteva
ori cu pumnul regiunea interscapulovertebralã a victimei úi se continuã
încercãrile de scoatere a corpilor strãini prin introducerea degetelor în
cavitatea bucofaringianã a victimei.
În obstrucĠia cãilor aeriene cu alimente sau cu corpi strãini se
recomandã apãsarea diafragmului de jos în sus, astfel încât acesta, sã
împingã cu suprapresiune aerul aflat în bronhii úi trahee, favorizând astfel
eliminarea corpilor strãini.
În caz de invadare a cãilor aeriene superioare cu lichid, se face
drenaj postural, aúezând victima în decubit lateroventral cu înclinarea
capului în jos cu 100. Se încearcã eliminarea lichidului úi prin metoda
compresiunii diafragmului.
Dupã ce s-a asigurat cale liberã ventilaĠiei, se continuã aplicarea
respiraĠiei artificiale “gurã-la-gurã”.
III. RespiraĠia artificialã se aplicã în caz de stop respirator. Actul

respirator este vital pentru organism, deci oprirea lui este o cauzã a
morĠii.
Dacã inima nu s-a oprit, ci numai respiraĠia, datoritã faptului cã
sângele conĠine o cantitate de oxigen, aceastã perioadã în care celulele
continuã sã trãiascã poate fi apreciatã pânã la 10 minute. Dacã omul este
agitat se consumã mai repede oxigenul dizolvat în sânge, astfel cã
intervalul de epuizare a cantitãĠii de oxigen scade la 6 minute. În caz de
stop respirator, inima se opreúte în 5-6 minute.
Perioada de când s-a oprit respiraĠia úi inima úi pânã se produc
distrugerile în creier se numeúte moarte aparentã, din care, uneori, omul
poate fi salvat. Dacã în acest interval nu se reuúeúte sã se aprovizioneze
creierul cu oxigen, se produce moartea definitivã.
IV. Masajul cardiac extern este cuplat întotdeauna cu respiraĠia

artificialã.
Metode de respiraĠie artificialã
Cele mai bune metode de respiraĠie artificialã trebuie sã

îndeplineascã anumite condiĠii:
- sã se înlãture obstacolele care se gãsesc pe cãile aeriene;
- sã se poatã vehicula o cantitate suficientã de aer prin plãmân;
- metoda sã se poatã aplica în orice loc, sã fie uúor de învãĠat úi
aplicat.
Metodele de respiraĠie artificialã sunt directe úi indirecte.
1. Metode directe de respiraĠie artificialã

Se bazeazã pe insuflarea aerului în plãmâni. Aceasta se poate
realiza, fie cu aer expulzat de la un salvator, fie cu aer insuflat de diferite
aparate.
Metodele directe sunt mai eficiente decât cele indirecte din mai
multe motive:
se introduce în plãmâni de 2-3 ori mai mult aer;
mâinile salvatorului pot fi folosite pentru a da capului
accidentatului poziĠia cea mai bunã pentru ca drumul aerului sã fie
cât mai liber;
se pot aplica în orice loc, spaĠiu mic, teren accidentat, în barcã etc.;
metodele sunt mai simple, se învaĠã de oricine în timp foarte scurt,
tehnica fiind uúor de reĠinut;
se pot aplica úi la cei la care nu s-a oprit complet respiraĠia.
Tehnica respiraĠiei „gurã la gurã”
Accidentatul este aúezat în decubit dorsal. Salvatorul se aúazã de o

parte a capului victimei. Victima este menĠinutã cu capul în
hiperextensiune, cu o mânã a reanimatorului sub capul victimei, pe care îl
împinge în sus, în timp ce cu cealaltã mânã apasã fruntea úi cu degetele
prinde úi închide nãrile victimei.
Salvatorul, dupã ce inspirã adânc, îúi aplicã etanú gura sa de cea a
victimei, direct sau mai bine prin intermediul unui tifon sau batiste, úi
suflã puternic în gura victimei, apoi se ridicã úi lasã victima sã expire
pasiv.
Salvatorul va urmãri dacã în urma insuflãrii de aer, toracele
victimei se ridicã, aceasta fiind dovada cã respiraĠia artificialã a reuúit.
RespiraĠia ”gurã la gurã” se face în ritm de:
- 30 de ori pe minut cu debit mediu – 200 ml./insuflaĠie;

- 15-16 ori pe minut cu debit mare – 500 ml./insuflaĠie.
RespiraĠia „gurã la gurã” se cupleazã cu masajul cardiac extern:
- o insuflaĠie la 5 compresiuni asupra cordului, la un ritm de 60 pe
minut sau
- 2-4 insuflaĠii rapide, una dupã alta, fãrã pauzã pentru expiraĠia
pasivã din partea victimei, tot la 15 compresiuni cardiace, la un ritm de 80
compresiuni pe minut.
Este posibil ca în scurt timp bolnavul sã-úi reia miúcãrile
respiratorii proprii. La început aceste miúcãri iau aspectul unui suspin
neregulat. În general, miúcãrile respiratorii proprii sunt superficiale, astfel
încât respiraĠia artificialã trebuie continuatã.
Este obligatoriu ca salvatorul sã supravegheze eficacitatea
respiraĠiei artificiale. Miúcãrile cutiei toracice trebuie sã semene cu o
respiraĠie normalã. Salvatorul trebuie sã simtã pãtrundera aerului în
plãmânii victimei, el trebuie sã audã intrarea úi ieúirea aerului úi sã vadã
ridicarea úi coborârea pieptului. În caz contrar, el va verifica libertatea
cãilor aeriene sau va mãri puterea úi volumul de aer ce se introduce în
plãmâni.
2.Metode indirecte de respiraĠie artificialã

Se mai numesc metode manuale. Se bazeazã, pentru crearea
ventilaĠiei, pe compresiuni pe torace care duc la expulzia aerului úi
tracĠiuni ale braĠelor ce mãresc diametrele cutiei toracice úi produc
aspirarea aerului.
Metoda Silvester
Victima este aúezatã în decubit dorsal pe un plan dur, cu umerii
ridicaĠi pe un sul introdus dedesubt. Salvatorul se aúazã în genunchi, la
capul victimei. Din aceastã poziĠie salvatorul prinde încheieturile mâinilor

victimei.
ExpiraĠia: mâinile victimei sunt duse pe peretele anterolateral al
toracelui úi cu ele se apasã puternic toracele, diminuând astfel diametrul
anteroposterior al acestuia. Acest timp trebuie sã dureze 2 secunde.
InspiraĠia: salvatorul trage cât mai puternic úi cât mai mult în
extensiune forĠatã, membrele superioare ale victimei.
Ritmul este de 16-18 cicluri respiratorii pe minut.
ContraindicaĠii: fracturi ale membrelor superioare, fracturi ale
toracelui. EficienĠa metodei este redusã.
Metoda Schäfer
Este indicatã în caz de înec. Victima este aúezatã pe sol, în decubit
ventral, cu fruntea sprijinitã pe membrele superioare flectate. Sub
epigastrul bolnavului se aúeazã un sul. Reanimatorul stã cãlare pe
coapsele victimei, cu mâinile aplicate pe baza toracelui.
ExpiraĠia: se apasã cu ambele mâini, cu toatã puterea, cu toatã
greutatea, pe baza toracelui. Dureazã 2 secunde.
InspiraĠia: se revine la poziĠia iniĠialã.
Ritmul trebuie sã fie de 16-18 cicluri pe minut.
Metoda are o eficacitate redusã.
Masajul cardiac extern
Reanimarea cardiacã se face prin masaj cardiac extern.

Masajul cardiac extern începe imediat ce se constatã lipsa bãtãilor
cardiace, lipsa pulsului carotidian.
Victima este aúezatã în decubit dorsal pe o suprafaĠã planã, durã.
Primele manevre care se încearcã sunt:
- hiperextensiunea capului, pentru eliberarea cãilor respiratorii;

- se ridicã membrele inferioare în poziĠie verticalã úi se menĠin
ridicate 5-15 secunde: dacã este un singur reanimator se începe
reanimarea (respiraĠie artificialã – masaj cardiac extern) dupã 5 secunde;
dacã sunt doi reanimatori se menĠin membrele inferioare la verticalã 15
secunde, dupã care se începe reanimarea;
- concomitent cu ridicarea membrelor inferioare, se aplicã bãtãi
ferme, cu marginea ulnarã a pumnului în porĠiunea inferioarã a sternului;
Dacã nu se obĠin rezultate se începe masajul cardiac extern.
Reanimatorul se aúeazã lateral, în dreptul toracelui victimei, (în
genunchi dacã victima este pe sol úi în picioare dacã victima este pe pat).
Apoi se fixeazã locul unde se va executa compresiunea: în jumãtatea
inferioarã a sternului pe punctul dintre stern úi procesul xifoid, la trei
lãĠimi de deget mai sus de vârful procesului xifoid. Zona este fixatã cu
ajutorul degetelor cu care se urmãreúte marginea coastelor false pânã la
stern.
La nivelul acestei zone se aúazã podul palmei celeilalte mâini,
astfel încât persiunea sã se exercite pe eminenĠele tenarã úi hipotenarã, iar
degetele mâinii sã nu atingã peretele toracic în timpul compresiunii. Peste
palma aúezatã deasupra zonei de compresiune se aúazã, similar, úi palma
cealaltã. Mâinile reanimatorului trebuie sã fie paralele, iar compresiunea
se va face perpendicular pe toracele victimei. Presiunea se executã cu
braĠele întinse, fãrã a flecta coatele.
Se executã o presiune regulatã, continuã, astfel încât sternul sã
coboare 3-5 cm. spre coloana vertebralã. La sfârsitul compresiunii se
menĠine o scurtã pauzã (pentru asigurarea golirii cât mai complete a
inimii) úi apoi se decomprimã, palmele rãmânând pe toracele victimei.
EficienĠa masajului cardiac extern este apreciatã prin:
- reapariĠia pulsului carotidian, sincron cu compresiunea toracicã;
- creúterea TA la peste 60-70 mmHg. (pe cadranul unui tensiometru

aplicat pe braĠul victimei úi în a cãrui manúetã s-a pompat aer pânã
la 60 mmHg., apar mici oscilaĠii ale acului manometric, în
momentul în care, prin compresiune asupra inimii, tensiunea
depãúeúte 60 mmHg);
- regresiunea midriazei în sistola eficientã;
- recolorarea tegumentelor;
- reluarea contracĠiilor cardiace spontane.
Ritmul masajului cardiac este cuplat cu respiraĠia artificialã.
De regulã se asigurã 60-80 de compresiuni pe minut, cuplate cu 15
respiraĠii „gurã la gurã”, în cadenĠa de o compersiune pe secundã.
Dacã este un singur reanimator, acesta va face 2-4 insuflaĠii rapide
una dupã alta, fãrã pauzã de expiraĠie pentru victimã, urmate de 15
compresiuni cardiace mai rapide, într-un ritm de 80 pe minut.
Dacã sunt doi reanimatori, unul pentru respiraĠie úi altul pentru
masaj cardiac extern, tot la a 5-a compresiune cardiacã în ritm de 60 pe
minut, se face o respiraĠie.
ComplicaĠiile masajului cardiac extern sunt: fracturi
condrocostosternale; prin fragmente osoase se pot produce rupturi de
ficat, splinã, cord cu hemotorace úi hemoperitoneu, perforaĠia stomacului,
peritonitã.
ContraindicaĠiile sunt: traumatismele toracice cu pneumotorace;
tamponadã cardiacã în hemopericardul posttraumatic; operaĠii recente pe
torace; torace rigid; embolie gazoasã.
IndicaĠiile masajului cardiac extern. Stopul cardiac apare în:
a). asfixie prin înec, strangulare, traumatisme toracice, come
profunde, intoxicaĠii;
b). leziuni cardiace: electrocutare, infarct miocardic;
c). reflexe inhibitorii puternice prin traumatizarea regiunilor: sinus

carotidian, epigastru, regiune testicularã.
Factorii favorizanĠi în instalarea stopului cardiac sunt:

a). boli cardiace: tulburãri de conducere úi de vascularizaĠie;
b). bolnavi hiperexcitabili: Basedow, hipertensiune arterialã;
c). hipoxia de altitudine: alpinism, aviaĠie.
Masajul cardiac extern la copii
- Sternul se maseazã cu o singurã mânã, apãsând doar 2-3 cm. spre

coloana vertebralã.
- Deoarece prin hiperextensiunea capului se ridicã úi regiunea
superioarã a spatelui, se va pune, între umerii victimei, o pãturã sau un
cearceaf împãturite.
- Raportul compresiune / respiraĠie este de 3/1, la un ritm de 80-100
compresiuni úi 20 respiraĠii pe minut.
De reĠinut
- În prezenĠa unei opriri a inimii, odatã cu începerea masajului
cardiac extern se va chema medicul prin altã persoanã. În nici un caz nu
se va pãrãsi victima pentru aceastã solicitare. Nici în timpul transportului
nu se va opri masajul cardiac extern.
- Dacã úi respiraĠia este opritã se executã úi respiraĠie artificialã,
una fãrã alta neavând nici o valoare.
- Cauzele frecvente ale stopului cardiac sunt stãrile de asfixie. De
aceea uneori o inimã care bate foarte slab îúi poate reveni dupã respiraĠia
artificialã.
- Masajul cardiac va fi efectuat numai de persoane care cunosc
tehnica.
- Compresiunile se fac numai cu podul palmei.

- Ritmul va fi de 60 pe minut.
- La 2-3 minute se va controla prin puls eventuala reluare a bãtãilor
inimii.
CAPITOLUL XVII
Accidente frecvente în activitatea de educaĠie fizicã úi

sport
XVII.1. Cauzele leziunilor traumatice întâlnite în activitatea

sportivã
În prevenirea leziunilor traumatice din activitatea sportivã, rolul

determinant îl are antrenorul, la fel de importantã fiind úi colaborarea
dintre antrenor úi medicul sportiv.
Pentru a putea preveni leziunile traumatice, trebuie cunoscute
cauzele accidentelor de cãtre: antrenor, medicul sportiv, sportivi úi de cei
care îngrijesc terenurile de sport.
Cauzele leziunilor traumatice sportive Ġin de: sportivi, echipament
sau materiale sportive, teren de sport úi antrenor.
Dintre cauzele care Ġin de sportiv amintim: tehnica greúitã,
antrenamentul insuficient, pergãtirea insuficientã pentru efort, neatenĠia,
supraaprecierea posibilitãĠilor personale, oboseala (cele mai multe
accidente se produc la sfârúitul antrenamentului), supraantrenamentul,
surmenajul, boala úi reluarea timpurie a antrenamentului dupã o leziune
traumaticã sportivã anterioarã.
În sporturile de echipã, una din cauzele frecvente de accidentare
este brutalitatea adversarului ( 25% la fotbal).
144 Accidente frecvente în activitatea de educaĦie fizicã üi sport
Leziunile traumatice pot fi cauzate de echipamentul úi materialul

sportiv, când acestea nu sunt adaptate sportivului, sunt de calitate
inferioarã sau defecte.
Terenul poate fi úi el o cauzã de accidentare atunci când este
neregulat sau alunecos, în cazul terenurilor pentru jocurile sportive, pârtie
nebãtutã sau zãpadã neuniformã la schi, gheaĠã cu fisuri la patinaj, viraj
greúit calculat sau pârtie inegal îngheĠatã la bob, saltea prea micã sau prea
subĠire la gimnasticã sau lupte etc.
Antrenorul poate fi învinuit de producerea leziunilor traumatice
din cadrul activitãĠii sportive în cazul defectoasei organizãri a úedinĠei de
antrenament (neindividualizarea antrenamentului, nerespectarea
prescripĠiilor medicale, nerespectarea succesiunii în instruire) sau a lipsei
de asigurare a sportivului în timpul exerciĠiului la gimasticã.
Mãsurile de prevenire a leziunilor traumatice întâlnite în activitatea
sportivã sunt:
1. învãĠarea unei tehnici corecte;
2. dozarea progresivã a efortului úi trecerea gradatã de la exerciĠii
uúoare la cele mai dificile;
3. pregãtirea corespunzãtoare a organismului pentru efort;
4. atenĠie în timpul antrenamentului;
5. controlul medical iniĠial, controlul medical periodic úi
înregistrarea datelor de autocontrol medical, ca pe baza lor sã poatã fi
descoperite cazurile de supraantrenament, surmenaj sau boalã;
6. utilizarea de echipament úi materiale sportive adecvate úi de
bunã calitate. ÎntrebuinĠarea echipamentului de protecĠie: cascã,
protectoare dentare, apãrãtori, gulere, cotiere etc.
7. amenajarea terenurilor sportive pentru ca antrenamentele úi
concursurile sportive sã se poatã desfãúura în bune condiĠii;
Accidente frecvente în activitatea de educaĦie fizicã üi sport 145
8. buna organizare a antrenamentelor de cãtre antrenor, din punct

de vedere metodic úi disciplinar, buna organizare a competiĠiilor conform
regulamentelor;
9. arbitrajul sã penalizeze sportivii cu un comportament brutal, la
cele mei mici abateri de la regulament;
10. educarea sportivilor pentru practicarea unui joc fãrã brutalitãĠi,
în spiritul respectului reciproc úi prelucrarea cazurilor de accidentãri, cu
analiza cauzelor, în scopul preveniri lor.
Medicul sportiv are sarcina de a colabora cu antrenorul în
conducerea antrenamentului sportivilor, pentru a preveni accidentãrile.
Conform regulamentului diferitelor discipline sportive, medicul are
dreptul sã întrerupã o competiĠie sau sã împiedice desfãúurarea ei dacã
condiĠiile de desfãúurare ar periclita integritatea corporalã a sportivilor.
Pentru a-úi putea da un aviz competent, medicul trebuie sã cunoascã bine
ramura sportivã în care este chemat sã dea asistenĠã medicalã, el însuúi
fiind practicant al sportului respectiv.
XVII. 2. Leziunile traumatice din cadrul activitãĠii sportive,

pe ramuri de sport
Atletism
- În alergãrile de vitezã ruptura muscularã este leziunea

caracteristicã. Cele mai multe rupturi se întâmplã în momentul startului.
Mai frecvent lezaĠi sunt muúchii biceps femural úi semimembranos; mai
rar cvadriceps. În cursul alergãrii mai poate surveni úi o smulgere a spinei
iliace anterosuperioare sau a trohanterului mic.
- La alergãtorii de garduri úi la sãritorii în înãlĠime pot apãrea

rupturii musculare pe adductori.
- Sãritorii în lungime au rupturi mai dese pe cvadriceps.
- Alergãtorii de fond úi mãrúãluitorii fac tenosinovite ale muúchilor
gambei úi fracturi ale metatarsianului II úi III, considerate ca fracturi de
obosealã ale elementelor de susĠinere a bolĠii plantare. Fractura de tars îúi
face debutul insidios, prin dureri la nivelul metatarsianului respectiv,
dureri care se accentueazã la mers. De cele mai multe ori existã un edem
al feĠei dorsale a piciorului, rar o echimozã plantarã. Fractura netratatã de
la început prin imobilizare în aparat gipsat dã naútere unui calus
hipertrofic.
- Sãritorii în înãlĠime úi cei în lungime dar mai ales sãritorii cu
prãjina, prin aterizare greúitã suferã entorse ale gleznei sau ale
genunchiului.
- La aruncãtorii de suliĠã apare frecvent, la nivelul cotului,
epitrohleita. Durerile la acest nivel apar din cauza smulgerilor care se
produc la nivelul inserĠiei pe epitrolee a rotundului pronator. Aceasta se
întâmplã la aruncãrile cu o tehnicã incorectã, când în trecerea braĠului în
dreptul capului, acesta se gãseúte departe de cap. Muúchiul rotund
pronator are o acĠiune de pronaĠie úi de flexiune a antebraĠului. În
momentul aruncãrii suliĠei cu o tehnicã incorectã, antebraĠul este în
pronaĠie úi cotul în extensiune. Ca urmare, rotundul pronator este pus în
conflict cu cele douã acĠiuni ale sale úi astfel se produc mici smulgeri la
inserĠia pe epitrohlee, apãrând durerile caracteristice.
O leziune mai puĠin frecventã la aruncãtorii de suliĠã este întinderea
nervului ulnar la nivelul cotului.
- Leziuni traumatice în atletism pot surveni úi la aruncãrile neatente
de disc, suliĠã, ciocan, greutate. Unele dintre ele pot fi foarte grave:
fracturi de tars prin cãderea greutãĠii pe picior, perforãri cu suliĠa.
Astfel de accidente pot fi evitate printr-o bunã organizare, de cãtre

antrenor, a úedinĠelor de antrenament.
Fotbal
Fotbalul este sportul care dã cele mai multe leziuni traumatice. Un

sfert dintre acestea ar putea fi evitate dacã s-ar juca fãrã brutalitãĠi.
- Majoritatea leziunilor intereseazã articulaĠia genunchiului: entorse
cu leziuni ligamentare, rupturi de menisc. Acestea se produc prin rotaĠia
în sens invers a coapsei faĠã de gambã.
- A doua leziune, ca frecvenĠã, este entorsa de gleznã, care se
produce prin exagerarea poziĠiei de varus a piciorului cu interesarea
ligamentului colateral extern.
- Dintre fracturi, cea mai frecventã, este cea a tibiei, în treimea
medie, úi survine prin traumatism direct asupra ei, în momentul când doi
jucãtori atacã mingea.
- Portarul este expus traumatismelor directe ale capului din partea
atacanĠilor adverúi, atunci când prinde mingea de jos; prin aterizare pe
mâini se poate produce fracturã de scafoid.
O leziune caracteristicã portarului este bursita olecranianã, care se
produce prin cãderea pe coate, dupã prinderea mingii din poziĠie lateralã.
- Prin plonjarea portarului pe picioarele atacantului se pot produce
fracturi de gambã sau leziuni grave ale genunchiului.
- La lovitura de cap pot surveni hematoame, plãgi contuze ale pielii
capului sau ale arcadelor orbitare.
Pentru prevenirea accidentelor în jocul de fotbal este necesar ca
jucãtorii sã fie educaĠi în sensul excluderii brutalitãĠilor din joc. Sã fie
penalizate toate actele de brutalitate, iar cei care comit astfel de acte
intenĠionat, sã fie sever sancĠionaĠi. Portarilor trebuie sã li se atragã
atenĠia asupra gravitãĠii leziunilor pe care le pot provoca úi pe care le pot

suferi. Portarii sã poarte cotiere la primele simptome de bursitã
olecranianã. Jucãtorii sã întrebuinĠeze apãrãtori de gambã. Sã nu
reînceapã jocul înainte de completa vindecare a entorselor, iar dupã
vindecarea lor sã utilizeze glezniere sau bandaje elastice. Terenul sã fie
fãrã neregularitãĠi, fãrã pietre, gropi iar antrenamentele pe teren desfundat
sã se practice cât mai rar.
Handbal, volei, baschet
Leziunile traumatice survenite în cadrul acestor jocuri cu mingea

sunt cauzate de cãderi, lovituri între jucãtori úi mai ales de lovituri cu
mingea, acestea din urmã fiind caracteristice.
În aceste jocuri predominã leziunile membrului superior, care
depãúesc jumãtate din numãrul leziunilor.
- Portarul de handbal este mai puĠin expus loviturilor datoritã
faptului cã regula jocului impune o distanĠã minimã de 6 metri de la care
mingea este aruncatã spre poartã.
- Prinderea incorectã a mingii produce leziuni ale degetelor cu
entorse, luxaĠii úi fracturi. Ruptura tendonului extensorului sau dezinserĠia
de pe falanga distalã este frecventã. Ea se produce atunci când degetele
fiind în extensiune se face o bruscã flexiune a falangei prin lovirea
mingii. Clinic se manifestã prin imposbilitatea de a efectua extensiunea
activã a ultimei falange. Tratamentul constã în imobilizarea degetului
timp de 3-4 sãptãmâni în aparat gipsat cu hiperextensiunea ultimei
falange.
- La baschet se poate produce mai rar, ruptura tendonului lui
Achile. Se rezolvã prin plastia de tendon.
Rugby
Este sportul care dã numãrul cel mai mare de leziuni traumatice.

Dacã se practicã corect, numãrul leziunilor este mai mic, fãrã sã scadã
spectacolul sportiv.
- Leziunile survin mai ales cu ocazia placajelor, în special când un
jucãtor este placat de mai mulĠi adversari.
- Fentele úi cãzãturile din fente dau leziuni ale genunchiului, leziuni
ligamentare úi leziuni de menisc.
- Prin cãzãturi frecvente pe umãr se produc entorse, subluxaĠii úi
luxaĠii ale claviculei la una din cele douã extremitãĠi. ArticulaĠia
acromioclavicularã este cel mai frecvent luxatã. În aceastã luxaĠie existã
semnul caracteristic al clapei de pian: extremitatea lateralã a claviculei,
luxatã deasupra acromionului, poate fi readusã în contact cu acesta, prin
apãsare de sus în jos asupra ei. Clavicula se reluxeazã, ridicându-se ca o
clapã de pian, îndatã ce încetãm sã exercitãm presiunea asupra ei.
LuxaĠia posterioarã a claviculei, sub trapez, este o formã mai rarã
de luxaĠie, în care lipseúte “semnul clapei de pian”.
Tratamentul subluxaĠiei acromioclaviculare constã în imobilizarea
cu benzi de elastoplast trase în aúa fel încât sã se apese 1/3 externã a
claviculei úi sã se ridice cotul în sus. Tratamentul este operator.
- Dintre fracturi, cea mai frecventã este cea a claviculei.
Tratamentul fracturii fãrã deplasare este cel conservator (imobilizare în
aparat gipsat cu umãrul în sus úi înapoi); în fracturile cu deplasare,
tratamentul este chirurgical.
- Prin lovirea cu capul în regiunea lombarã, la placaje, poate
surveni fractura proceselor costiforme lombare.
Tenis
- Leziunile produse prin rachetã úi minge sunt rare úi fãrã o

gravitate deosebitã. Existã posibilitatea rupturii irisului în urma unei
lovituri cu mingea a globului ocular.
- Caracteristicã pentru tenis este epicondilita care survine din cauza
tracĠiunilor intense úi repetate ale muúchilor care se inserã pe epicondili.
În urma micilor smulgeri se produc iritaĠii periostale. Survine mai ales la
sportivii obiúnuiĠi sã strângã racheta tot timpul loviturii úi mai ales la
lovitura de stânga.
Pentru prevenirea epicondilitei, racheta trebuie sã fie bine strânsã în
timpul lovirii mingii, restul miúcãrii trebuie fãcut cu musculatura mai
mult sau mai puĠin relaxatã. La lovitura de stânga mingea trebuie lovitã
înainte de linia corpului.
- În urma antrenamentelor excesive poate apãrea tenosinovita
extensorilor úi artralgia de efort a pumnului.
- Ruptura muscularã a tricepsului sural sau a plantarului subĠire se
produce cu ocazia extensiei piciorului la lovitura de smash sau serviciu.
Se întâlneúte preponderent la jucãtorii în vârstã, din cauza scãderii
elasticitãĠii musculare. Pentru prevenirea acestor rupturi se recomandã, în
special pe timp rece úi umed, o bunã pregãtire a organismului pentru
efort.
Box
Leziunile traumatice intereseazã membrele superioare úi capul.

- Fractura bazei primului metacarpian cu subluxaĠie este tipicã. Ea
survine în loviturile laterale.
- Sunt frecvente úi fracturile diafizare ale celorlalte metacarpiene,

mai ales ale celui de al doilea.
- Mai rare fracturi de scafoid.
- La cei care boxeazã cu pumnul în flexiune se produce artroza
carpometacarpianã, ca urmare a entorselor repetate la acest nivel.
- La cei obiúnuiĠi sã se apere de lovituri cu antebraĠul, din cauza
loviturilor repetate pe care le primeúte nervul ulnar, se produce nevrita.
- Loviturile la cap, când ating urechea, dau hematoame ale
pavilioanelor, care în timp, dau aspectul tipic al urechii boxerului, cu
îngroúarea pavilionului urechii. Tratamentul în acest caz constã în puncĠie
evacuatorie úi bandaj compersiv cu ajutorul unui bandaj de ghips.
- Fractura oaselor nazale duce la aspectul de nas în úa. Se mai pot
produce fracturi ale mandibulei úi ale dinĠilor.
- În box se întâlnesc entorse de gleznã, cot, pumn, umãr úi mai rar
de genunchi.
- Contuziile pãrĠilor moi dau plãgi ale arcadei orbitare sau ale
buzelor.
- Caracteristic boxului este knock out-ul sau KO. Acesta se produce
la lovituri puternice în menton, în regiunea sinusului carotidian, în
regiunea epigastricã sau pericardiacã, în hipocondrul drept-ficat. La KO
poate duce úi un cumul de lovituri mai puĠin puternice asupra acestor
regiuni. În cãzãturile la podea se pot produce fracturi ale bazei craniului
sau hemoragii cerebrale.
Pentru prevenirea leziunilor traumatice se recomandã folosirea
mãnuúilor úi cãútii, protezã dentarã de cauciuc, tehnicã corectã de lovire.
KO este o cãdere la podea de scurtã duratã 1-3 secunde. Reprezintã
o pierdere trecãtoare, instantanee a cunoútiinĠei, exprimatã prin pierderea
controlului central al poziĠiei ortostatice, în urma unui traumatism
(lovitura de pumn) într-o regiune reflexã.
Boxerul cade la podea ca „secerat” dar se ridicã foarte repede,

reflex. Arbitrul controleazã starea boxerului, poziĠia de gardã, luciditatea
úi de regulã permite continuarea luptei.
ProtecĠia sportivilor reclamã ca la juniori sã se acorde un interval
de timp mai mare pânã la meciul urmãtor úi sã se efectueze a doua zi un
examen neuropsihiatric minuĠios úi EEG, iar în cazul cãderilor repetate la
podea, chiar în cazul câútigãrii meciurilor sã impunem o restricĠie
competiĠionalã de o lunã (la fel ca la KO).
KO se poate produce úi prin lovituri nepermise de regulament în
zona scrotalã sau lombarã úi se însoĠesc de pierderea cunoútinĠei peste 9
sec. úi întreruperea meciului.
Reprezintã o formã de úoc, cu pierderea cunoútinĠei úi însoĠitã
imediat sau la distanĠã de complicaĠii grave uneori letale.
Sindroame encefalitice posttraumatice recente

Coma cerebralã este cea mai frecventã úi cea mai benignã dintre
sindroamele traumatice craniocerebrale. Caracteristicã boxului este KO.
Simptome:
- pierderea cunoútinĠei total reversibilã pentru secunde sau minute;
- tahicardie, bradicardie, extrasistole reversibile;
- apnee urmatã de hiperpnee;
- dispnee cu revenire la normal;
- vomã inconstantã.
La revenirea cunoútinĠei avem amnezie lacunarã pentru perioada
traumatismului.
Tratament:
- repaus 5-6 zile sub control medical;
- control neurologic obligatoriu.
Sindroame encefalitice porttraumatice tardive

Encefalopatia traumaticã este consecinĠa necrozelor produse de
procesele distrofice úi discirculatorii cauzate de traumatisme repetate,
care duc la o atrofie corticalã generalizatã sau localizatã, hidrocefalie.
Clinic existã stãri psihopatoide, ca epilepsia traumaticã úi demenĠa.
Apare la boxerii care au recepĠionat lovituri puternice la cap úi KO-
uri repetate. Ca urmare, se constituie mici focare hemoragice în substanĠa
cerebralã cu evoluĠie spre necrozã.
Boxerul lezat prezintã instabilitate motorie úi de coordonare,
tulburãri de echilibru care lasã impresia de ebrietate, vorbire greoaie cu
logoclonie, tremor digital, scãderea marcatã a facultãĠilor psihice, în
special a atenĠiei úi memoriei. În formele grave apar sindroamele
parkinsoniene, însoĠite de tulburare psihicã de tip demenĠial.
Se recomandã controale periodice, EEG de 2-3 ori pe an úi dupã
fiecare KO, investiaĠii tomografice computerizate sau RMN la 1-2 ani,
dupã caz.
Lupte
Leziunea caracteristicã luptãtorilor este periartrita scapulo-

humeralã, care survine în urma repetatelor entorse úi traumatisme pe care
le suferã articulaĠia.
Simptomatologia se caracterizeazã printr-o durere persistentã,
surdã, localizatã în umãr, cu accentuarea la efort. În cazurile mai vechi se
poate instala o redoare articularã cu hipertrofia deltoidului.
- Entorsele cotului úi ale mâinii sunt frecvente.
- Destul de frecventã este luxaĠia cotului.
- Prin contracĠii puternice survin rupturi musculare în muúchii

cefei, muúchii pectorali, muúchii spatelui úi muúchii cvadriceps.
- Se pot întâlni hematoame ale pavilionului urechii.
-Sunt frecvente fracturile costale úi disjuncĠiile condrocostale. Ca
accidente grave se pot întâlni fracturi cu luxaĠii ale vertebrelor cervicale.
Pentru evitarea accidentelor la lupte se impune luarea unor mãsuri:
x saltelele trebuie sã fie suficient de mari pentru a evita
contuziile úi entorsele care survin atunci când luptãtorul cade
pe podea;
x luptãtorii de categorii diferite sã nu efectueze antrenamente
între ei, deoarece la diferenĠe mari de categorie pot apãrea
accidentãri la cei din categorii inferioare;
x nu se recomandã pierderea forĠatã a greutãĠii;
Gimnastica la aparate
Poate da leziuni traumatice la cãderea de pe aparat, la lovirea de

aparat úi la aterizarea greúitã.
- Prin cãderea de pe aparat úi lovirea de aparat se pot produce
contuzii, fracturi úi entorse care intereseazã în mod egal membrele
superioare úi inferioare. Mai mult de 50% din leziunile traumatice din
cadrul activitãĠii sportive la femei sunt cauzate de gimnastica la aparate.
Cele mai grave leziuni traumatice se întâmplã la bara fixã. Cãderea
din “giganticã” poate da fracturi ale craniului sau ale coloanei vertebrale.
- Aterizãrile de pe aparate pe podea, când salteaua nu e suficient de
latã, pot cauza fracturi ale calcaneului, metatarsienilor úi fracturi de
gleznã.
În urma cãzãturilor pe mâini survin fracturi ale extremitãĠii distale
ale radiusului sau de scafoid.
Se mai pot întâlni luxaĠii de semilunar úi entorse ale mâinii.

- Cãzãturile de pe aparate pot da contuzii musculare úi ale
organelor genitale.
- Ca leziuni de hiperfuncĠie amintim: tenosinovitele muúchilor
antebraĠului, scleroza Ġesutului dermic din palmã;
- La exerciĠiile la cal cu mânere pot apãrea entorse ale degetelor cu
ruperea ligamentelor articulaĠiei metacarpofalangiene, din cauza prizei
greúite a mânerului.
- În urma sãriturilor la cal úi ladã survin iritaĠii periostale ale
vârfului rotulei prin tracĠiunea pe care o executã tendonul rotulian la
bãtaia úi aterizarea rigidã.
Pentru evitarea multor accidente se impune respectarea mãsurilor
de prevenire:
x execuĠiile sã se efectueze sub supravegherea antrenorului sau a
unui coechipier, care sã fie pregãtit sã acorde un sprijin în
momentul critic al exerciĠiului sau în cãzãturã;
x la exerciĠiile la barã fixã sã se utilizeze protectoare pentru palme úi
praf de magneziu pentru a nu aluneca mâinile;
x sã se exerseze aterizãrile de la aparat úi cãzãturile cu rostogolire;
x aparatele sã fie bine fixate.
Scrimã
- Leziunile traumatice sunt produse aproape exclusiv prin înĠeparea

cu floreta ruptã. Se citeazã perforãri ale carotidei, arterei humerale sau
femurale, perforãri ale trunchiurilor nervoase, ale organelor abdominale úi
ale inimii.
- Epicondilita este asemãnatoare cu cea a jucãtorilor de tenis.
- Alte leziuni care pot surveni sunt rupturile musculare ale

adductorilor úi tricepsului sural, care se produc în momentul asaltului.
Înot
Aproape cã nu existã leziuni din cauza naturii mediului în care se

practicã.
- La polo pe apã survin entorse ale degetelor úi contuzii fãrã
importanĠã deosebitã;
- La sãrituri de pe trambulinã se pot produce leziuni grave atunci
când apa nu este suficient de adâncã. Deosebit de gravã este luxaĠia de
coloanã vertebralã cervicalã însoĠitã de secĠionarea mãduvei spinãrii.
- Se mai pot produce entorse lombare, leziuni discale.
Pentru prevenirea accidentelor grave la sãrituri, trambulinele nu se
instaleazã decât conform cu regulamentele în vigoare.
Hipism
Leziunile traumatice pot fi datorate cãzãturilor de pe cal, loviturilor

cu copita úi cãzãturilor împreunã cu calul. Acestea din urmã sunt grave
când calul cade peste cãlãreĠ. În aceste cazuri toate fracturile sunt
posibile. Tipicã pentru accidentele de cãlãrie este fractura de claviculã.
Dintre luxaĠii, cea mai frecventã este cea acromioclavicularã.
LuxaĠia piciorului în articulaĠia mediotarsianã se produce în cãzãturã,
atunci când cãlãreĠul rãmâne cu piciorul atârnat în scãriĠã.
Schi
Leziunile se produc prin traumatisme directe úi indirecte.
- Cele prin traumatisme directe sunt contuzii, plãgi contuze úi
fracturi, care survin prin lovirea schiorului de diferite obstacole.
- Cele indirecte sunt cauzate de tehnica deficitarã, deci sunt
specifice schiului.
Traumatismele directe se întâlnesc mai ales la schiorii avansaĠi, iar
cele indirecte mai ales la începãtorii care au deficienĠe de tehnicã.
Cele mai frecvente leziuni sunt:
- entorsa gleznei;
- fractura maleolei laterale;
- fractura spiroidã în 1/3 inferioarã a gambei;
- entorsa de genunchi;
- fractura femurului în 1/3 superioarã;
Aceste leziuni traumatice apar din mai multe cauze: tehnicã greúitã,
obosealã, lipsã de pregãtire fizicã, curaj excesiv, imprudenĠã, echipament
necorespunzãtor, calitatea zãpezii.
O prizã greúitã a beĠelor de schi úi o poziĠie greúitã a lor la coborâre
pot provoca leziuni ale ochilor úi feĠei în cãdere.
- În cãderea pe umãr se pot produce luxaĠi acromioclaviculare úi
scapulohumerale, însoĠite uneori de paralizii ale nervului axilar.
Pentru prevenirea accidentelor în schi, sunt necesare:
x o bunã pregãtire fizicã;
x învãĠarea unei tehnici corecte;
x utilizarea unui echipament de calitate;
x prudenĠã în caz de condiĠii nefavorabile;
x porĠile bine aúezate;
x pârtii de competiĠie regulamentar amenajate.
CUPRINS
CAP. I. Primul ajutor medical: definiĠie, reguli generale de organizare 2

CAP. II. Asepsia úi antisepsia: definiĠie, metode úi mijloace 6
II.1. Asepsia 7
Mijloacele úi tehnica sterilizãrii prin cãldurã 8
Sterilizarea prin mijloace chimice 10
II.2. Antisepsia 11
Antisepticele clasice 13
Antisepticele moderne 15
CAP. III. Transportul accidentaĠilor 17
Transportul cu targa 18
Transportul fãrã targã 25
Executat de o singurã persoanã 25
Transportul executat de douã persoane 26
CAP. IV. Traumatismele 28
IV. 1. Contuziile 29
Contuzii superficiale 29
Contuzii profunde 31
Contuzia abdominalã 31
Contuzia toracicã 32
Contuzia cerebralã 33
Traumatismele vertebromedulare 35
Traumatismele maxilofaciale 36
IV. 2. Plãgile 36
Clasificarea rãnilor 37
Simptomele rãnii 38
Tratamentul rãnii 39
Primul ajutor în accidentele ochilor 40
Primul ajutor în muúcãtura de viperã 41
IV. 3. Ruptura muscularã úi ruptura de tendon 42
Rupturile musculare 42
Hernia muscularã 43
Ruptura de tendon 43
IV. 4. Crampa muscularã 44
CAP. V. Pansamentul 46
Principiile unui bun pansament 46
Materialul necesar unui pansament 48
Primul pansament 50
CAP. VI. Bandajul 53
Bandajarea simplã 53
Aplicarea feúii 54
Bandajarea în raport cu diferite regiuni 56
Bandajarea cu feúi compuse 58
CAP. VII. Entorsele 60
Mecanism de producere 60
Etiologie 60
Leziuni patologice articulare 61
Diagnostic 61
Clasificarea entorselor 62
EvoluĠie úi prognostic 62
Tratament úi prim ajutor 63
Entorse mai des întâlnite 63
Entorsa genunchiului 63
Leziuni traumatice ale meniscurilor 64
Entorsa articulaĠiei tibiotarsiene 65
CAP. VIII. LuxaĠiile 66
Etiologie 66
Mecanism de producere 67
Leziunile patologice articulare 67
Diagnostic 68
ComplicaĠii 69
LuxaĠii mai frecvente 70
CAP. IX. Fracturile 73
Cauzele fracturilor 73
Mecanismul de producere 73
Clasificarea fracturilor 74
Simptomatologie 76
ComplicaĠiile fracturilor 77
Primul ajutor la locul accidentului 79
CAP. X. Imobilizarea provizorie în caz de fracturi úi luxaĠii 81
Mijloace improvizate de imobilizare 81
Mijloace specializate de imobilizare 81
Fracturi mai des întâlnite: caracteristici úi prim ajutor 83
La nivelul capului 83
La nivelul feĠei 83
Fracturile coloanei vertebrale 84
Fracturile cutiei toracice 84
Fracturile de bazin 85
Fracturile braĠului 85
Fracturile antebraĠului 86
Fracturile femurului 86
Fracturile gambei 87
CAP. XI. Hemoragia 88
Clasificarea hemoragiilor 88
Dupã natura vasului lezat 88
Dupã locul de revãrsare al sângelui 89
Dupã debitul de sângerare 91
Dupã durata sângerãrii 92
Dupã intervalul scurs între rãnire úi apariĠia hemoragiei 92
Semnele clinice ale hemoragiei acute 93
Tratamentul hemoragiilor 95
CAP. XII. Hemostaza 96

Clasificare 96
Hemostaza provizorie 97
Hemostaza provizorie prin poziĠionarea segmentului lezat 97
Hemostaza provizorie prin compresiune 98
Hemostaza în epistaxis 102
CAP. XIII. Înecul úi alte accidente acvatice 104
Înecul propriu-zis 104
Reguli specifice în reanimarea înecaĠilor 106
HidrocuĠia 108
Traumatismele în apã sau sub apã 109
Embolia gazoasã în mediul acvatic 111
IntoxicaĠia cu oxigen în mediul acvatic 112
CAP. XIV. Tulburãri úi leziuni produse de temperatura mediului ambiant asupra
organismului uman 113
XIV. 1. Accidente cauzate de temperatura ridicatã a mediului 113
Arsurile 114
Sindromul de insolaĠie 114
Primul ajutor 114
XIV. 2. Accidente cauzate de acĠiunea frigului 116
CongelaĠia 116
Primul ajutor în congelaĠia de gradul I 117
ÎngheĠul sau hipotermia accidentalã 118
Unele aspecte ale hipotermiei 120
Mãsuri de prim ajutor 122
Mãsuri de reîncãlzire 124
Prevenirea accidentelor prin frig 125
CAP. XV. Accidente provocate de energia electricã 127
Îndepãrtarea victimei de sursa de curent electric 128
Acordarea primului ajutor 129
CAP. XVI. Stopul cardiorespirator úi metode de resuscitare cardiorespiratorie 131
Metode de resuscitare cardiorespiratorie 132
Asigurarea permeabilitãĠii cãilor respiratorii 133
RespiraĠia artificialã 135
Masajul cardiac extern 135
Metode de respiraĠie artificialã 135
Metode directe de respiraĠie artificialã 136
Metode indirecte de respiraĠie artificialã 137
Masajul cardiac extern 138
CAP. XVII. Accidente frecvente în educaĠie fizicã, sport úi kinetoterapie 143
XVII. 1. Cauzele leziunilor traumatice întâlnite în activitatea sportivã 143
Mãsurile de prevenire a leziunilor traumatice 144
XVII. 2. Leziunile traumatice, pe ramuri de sport 145
Atletism 145
Fotbal 147
Handbal, volei, baschet 148
Rugby 149
Tenis 150
Box 150
Lupte 153
Gimnasticã la aparate 154
Scrimã 155
Înot 156
Hipism 156
Schi 157
Bibliografie selectivã
BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ
1. Acalovschi, I. – Manopere úi tehnici în terapia intensivã. Ed. Dacia,

Cluj-Napoca, 1989.
2. Acalovschi, I. – Manual de anestezie úi terapie intensivã. Tipografia
UMF, Cluj-Napoca, 1997.
3. Andercou, A. – Lucrãri practice de propedeuticã chirurgicalã.
Tipografia UMF, Cluj-Napoca, 1991.
4. Andercou, A. – Traumatismele abdominale. Tipografia UMF, Cluj-
Napoca, 1993.
5. Andercou, A. – UrgenĠe chirurgicale traumatologice. Ed.Dacia, Cluj-
Napoca, 1993.
6. Beuran, M. – Ghid de urgenĠe în ORL, oftalmologie úi chirurgie
cervicooromaxilofacialã. Ed. Scripta, Bucureúti, 1998.
7. Beuran, M; Ulmeanu, G. – Ghid de urgenĠe pediatrice. Ed. Scripta,
Bucuresti, 1997.
8. Boloúiu, H. D. – Semiologie. Ed.Medex, Cluj-Napoca, 1994.
9. Dorofteiu, M. – Mecanismele hemostazei sanguine. Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 1989.
10. Drãgan, I. úi colab. – Practica medicinii sportive. Ed. Medicalã,
Bucureùti, 1989.
11. Georgescu, M – Îndrumar de lucrãri practice pentru control medical
úi prim ajutor medical. Curs IEFS, Bucureúti, 1986.
12. Georgescu, M; Alexandrescu, C. – Primul ajutor în accidente úi
îmbolnãviri subite. Curs IEFS, Bucureúti, 1988.
13. Ionescu, A. – Bazele teoretice úi practice ale îngrijirii arúilor. Ed.
Medicalã. Bucuresti, 1978.
14. Kaufman, A. – Propedeuticã, semiologie úi patologie chirurgicalã,
Vol. I úi II. Litografia UMF, Cluj-Napoca, 1990.
15. Kory Calomfirescu ùtefania – Semiologia sistemului nervos.
Tipografia UMF, Cluj-Napoca, 1995.
16. Mãnãstireanu, D. – Curs practic de urgenĠe medico-chirurgicale.
Primul ajutor specializat în urgenĠele medicale. EDP, Bucureúti,
1996.
17. Mogoú, V. T. – Oprirea cardiorespiratorie. UrgenĠe în medicina
clinicã. EDP, Bucureúti, 1992.
18. Niculescu, Gh. – Fiziopatologia degerãturilor úi implicaĠiile
terapeutice.Rev. Sanit. Milit. Nr. 2, 1985.
19. Niculescu, Gh; Mãnãstireanu, D. – Tehnica îngrijirii bolnavului úi
elemente de prim ajutor primar úi specializat. EDP, Bucureúti,
1994.
20. Pop, Rodica – Oftalmologie. Casa CãrĠii de ùtiinĠã, Cluj-Napoca,
1995.
21. Priúcu, Al. – Chirurgie. Vol. I EDP, Bucuresti, 1995.
22. Sepulveda, S. – Ghid practic de medicinã de urgenĠã
prespitaliceascã. Ed. Libra, Bucureúti, 1995.
23. Tomescu, E. – UrgenĠe úi manevre în practica ORL de cabinet.Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 1996.
24. Zamora, C. D; Pop, Monica – Elemente practice de
pneumoftiziologie. Ed. Casa CãrĠii de ùtiinĠã, Cluj-Napoca, 1996.
25. Zegreanu, Gr. I. – Practici de acordare a primului ajutor.
Ed.Argonaut, Cluj-Napoca, 1999.
26. XXX – American Red Cross – Lifeguarding today, Mosby Lifeline,
1995.

Curs de Prim Ajutor Si Igiena

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs de Prim Ajutor Si Igiena

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elena Zamora

Doina Elena Zamora

Primul ajutor medical în educaĠie fizicã,

Prof. Dr. Elena Zamora, profesor universitar, medic primar

Dr. Doina Elena Zamora, medic rezident chirurgie pediatrică2

Adrian Popescu, asistent universitar, licenĠiat în EducaĠie Fizicã úi Sport,

Tehnoredactare úi Coperta: Iustinian Popa, student Design Industrial4

Lucrarea de faĠã se adreseazã viitorilor profesori de educaĠie

Primul ajutor medical: definiĠie, reguli generale de

Prin urgenĠã se înĠelege suferinĠa violentã, aparutã pe neaúteptate,

Ce trebuie sã facem când acordãm primul ajutor.

x În primul rând trebuie sã ne interesãm asupra cauzei care a

x În cazul în care accidentatul nu respirã sau nu i se percep bãtaile

întins, iar dacã are fracturi, sã facem o imobilizare provizorie a

Ce nu trebuie sã facem când acordãm primul ajutor

x Este foarte important sã nu stârnim panicã. Sã procedãm energic

 Un pachet de vatã sterilã úi unul de vatã nesterilã pentru curãĠirea

Asepsia úi antisepsia: definiĠie, metode úi mijloace

Asepsia cuprinde totalitatea mijloacelor utilizate în vederea evitãrii

Îndepãrtarea agenĠilor microbieni de pe mâini se face printr-o

Cel mai important mijloc prin care se realizeazã asepsia este

Alegerea metodei de sterilizare se face în funcĠie de materialul care

Instrumentele optice nu se sterilizeazã prin cãldurã; se folosesc

Cãldura necesarã sterilizãrii poate fi obĠinutã în trei modalitãĠi:

RezistenĠa microbianã faĠã de cãldurã este diferitã în funcĠie de

Fierberea apei la suprapresiune de 1 atm. se efectueazã în

- la 1600 Celsius – 2 ore;

- la 1700 Celsius – 1 ½ ore;

- la 1800 Celsius – ½ ore – 45 min.

Se foloseúte numai pe scarã industrialã pentru materialele cu o singurã

- la 170 Celsius dureazã 24 ore;

- la 250 Celsius dureazã 2 ore;

- la 500 Celsius dureazã 1 / 2 orã.

sterilizarea obiectelor împachetate în oricare dintre aceste materiale. Are

Antisepsia este o metodã curativã care utilizeazã mijloace fizice

ale bacteriei. Alteori, se produce denaturarea úi coagularea unor

O altã clasificare este:

- Hipocloritul de sodiu este antiseptic citofilactic. Se foloseúte sub

- Sublimatul corosiv soluĠie 1‰ se foloseúte la dezinfecĠia

soluĠii concentrate. Se foloseúte sub formã de creion cu acĠiune causticã,

II. Antiseptice moderne

Toxicitatea lor e variabilã. DetergenĠii cationici sunt mai periculoúi,

Transportul reprezintã, alãturi de acordarea primului ajutor, un factor

Primul lucru pe care trebuie sã-l avem în vedere este alegerea

Eludând aceste aspecte putem greúi úi dãuna bolnavului.

De obicei, orice accidentat este transportat la spital cu ajutorul

Tãrgile special construite pot fi executate dintr-un cadru de metal

Etapele transportului cu targa

I. Una dintre cele mai importante manevre este ridicarea

1. Se aúeazã targa lânga accidentat. Dacã acesta prezintã o

sub coapse úi genunchi. Dacã salvatorii sunt înúiraĠi în stânga

Sunt anumite cazuri în care se cere o deosebitã atenĠie în manevrarea

accidentatul va fi aúezat pe targã de cel puĠin patru persoane, dintre care

membrului inferior, imobilizate provizoriu, se recomandã aúezarea de

II. A doua manevrã care trebuie efectuatã corect este transportul

Transportul propriu-zis se descompune în mai mulĠi timpi:

1. Dupã aúezarea pe targã a accidentatului, la comanda ”la targã” cei

2. Urmeazã comanda „apucaĠi” la care toĠi se apleacã úi apucã targa

se aúteaptã ca cei doi purtãtori laterali sã-úi reia locurile

Transportul fãrã targã

Este posibil uneori ca o singurã persoanã sau douã sã fie nevoite sã

Transportul executat de o singurã persoanã

a) Transportul pe braĠe. În acest mod pot fi transportaĠi cei care

Un pachet de vatã sterilã úi unul de vatã nesterilã pentru curãĠirea