Evreii in Banat

Prezenta evreilor in Banat dateaza inca din secolele II-III e.n. In secolele XIII-XVI se confirma
prezenta unor negutatori si zarafi evrei pe meleagurile banatene, iar asezarea evreilor la Timisoara
este atestata de pietrele funerare aflate in cimitirul evreiesc central al orasului, cea mai veche piatra
funerara datand din anul 1693, fiind cea a medicului evreu Azriel Assael, originar din Salonic. In acele
vremuri evreii din Timisoara si Banat au trait sub dominatie turceasca.

Dupa victoria de la Zenta a printului Eugen de Savoya asupra turcilor (1698), administratia
austriaca a tolerat la Timisoara prezenta unei populatii evreiesti de 144 de suflete. Odata cu imperiul
Habsburgic erau impuse foarte multe restrictii in cee ace priveste viata evreilor din Banat. Totusi, prin
consolidarea monarhiei austriece in sec al XVIII-lea, au luat avant infiintarea de comunitati evreiesti
sefarde (spaniole) si aschenaze (germane), acestea avand in frunte rabini prestigiosi.

Dupa anul 1870 anul sciziunii comunitare - iau fiinta comunitatea statu-quo ante in cartierul
timisorean Fabric si cea ortodoxa in cartierul Iosefin. Cel mai important rabin in prima jum a sec al XIX-
lea il ocupa rabinul de faima europeana Oppenheim sau Oppenheimer Tvi Hirsch ben David (1821-
1859), al carui mormant, cladit in stil mausoleum, a devenit un loc de pelerinaj nu numai pentru evrei,
ci si pentru neevrei.

Sinagoga din cartierul Cetate, Timisoara, 2001