COŞUŞTEAʼs KEYS - PANORAMIC VIEW!

Luca DIACONESCU1
University of Oradea, Doctoral School of geography,
1st, Universităţii St., 410087, Oradea, Romania.

ABSTRACT: The beauty of the Mehedinti Plateau landscapes fascinates through the
picturesque view of the harmonious combination of the peaks and deep valleys dug in
limestone and hard rocks covered with lilac, hazel, acacia or lime forests, which offer a
pleasant panoramic view. Among these, the priority is the Coşuştei valley and its 10 km
long valleys between the towns of Cerna-Vârf and Firizu, abounding in natural and
anthropic monuments, with great landscape value, in the process of tourist affirmation. The
anthropic actions that are in progress, consisting in the modernization of the county road
that accompanies the valley and the construction of the Coşuştea-Crivelnic monastery, will
increase the number of tourists and it will be necessary to intensify the study of the tourist
potential, which is valuable information for the visitors.
Cuvinte cheie: chei, potențial peisajistic, vedere panoramică, turism, vale.

INTRODUCERE

Figura 1. Cheile Coșuștei – vedere panoramică.

1
diaconesculuca@yahoo.ro
 Situate în nordul județului Mehedinți, Cheile Coșuștei domină potențialul peisajistic al râului Coșuștea,
cu văi abrupte și sălbatice, de mare atractivitate turistică. Multă vreme ascunse de ochii străinilor, fiind accesibile
doar crescătorilor de animale, pescarilor și vânătorilor din satele învecinate ce traversau regiunea la pas, cheile
tind să-și schimbe înfățișarea prin alocarea de fonduri în anii 2017-2018 prin Programul Național de Dezvoltare
Locală pentru modernizarea DJ 671E ce se întinde de-a lungul văii Coșuștei între localitățile Dâlbocița, Firizu și
Cerna-Vârf, dar și drumul local Ilovăț- Crăguiești ce va scurta la doar 30 km distanța până la municipiul Dr. Tr.
Severin. Fiind un locuitor de baștină al zonei, sunt familiarizat cu potențialul turistic al cheilor, ce reprezintă
principala destinație de recreere și călătorie, atât pentru populația situată în apropiere cât și pentru vizitatorii
ocazionali ai acestora dornici de drumeții.

ASPECTE ALE PEISAJULUI NATURAL

Fiind cel mai mare afluent al Motrului, râul Coșuștea se întinde pe o lungime de 40 km și un bazin
hidrografic de 80 km2, strângând un debit mediu de aproximativ 4 m3/s, ce reprezintă dublul debitului râului
Topolnița, plasând Coșuștea pe primul loc între apele din Podișul Mehedinți (Daniel Peptenatu, Rasvan Stroe,
2011, pg. 83).
Izvorăște din Munții Mehedinți și traversează un lanț continuu de depresiuni intradeluroase între
așezările Isverna și Cerna-Vârf, după acestea urmând Cheile Coșuștei, depresiunea Ilovăț și sectorul de luncă
prin Dealurile Coșuștei până la vărsarea acesteia în râul Motru, în dreptul localităților Corcova – Cordun.
Cheile Coșuștei se desfășoară între localitățile Cerna-Vârf și Firizu pe o distanță de aproximativ 10 km,
unde apele au tăiat în calcare, gresii și conglomerate mezozoice formând o vale adâncă și cu versanți abrupți.
Cu o altitudine medie a dealurilor din jur de 480 de metri, râul coboară de-a lungul cheilor, de la 390 m
la 290 m altitudine absolută, unde captează o serie de pârâie cu ape repezi și curate, dintre care cele mai mari
sunt Lăpușnicul pe partea stângă și Criva din partea dreaptă, fiecare cu câte 5 km lungime (Daniel Peptenatu,
Răsvan Stroe, 2011, pg. 83-84), (Erdeli, 1998, pg. 20-27).
Cheile Coșuștei fac parte din parcul natural ,,Geoparcul Platoul Mehedinți,, precum și din Natura 2000,
înregistrat cu: Platoul Mehedinți – ROSCJ0198 (Constantin Furtună, 2014, pg. 68-71), ce s-a înființat ca arie
naturală protejată în anul 1980, întinzându-se pe o suprafață de 719 ha (Peptenatu, 2011, pg. 84).
Cheile exercită o puternică atracție turistică atât pentru străini cât și pentru locuitorii satelor apropiate,
astfel în timpul iernii grupuri de vânători și hăitași cutreieră pădurea iar vara, pescarii și cei dornici de drumeții
împânzesc râul. În prima parte a primăverii, poienile de ghiocei ce însoțesc albia râului, aduc grupurile
organizate de școlari iar mai târziu înfloresc brebeneii și pădurea de liliac de la Cuptoare ce se află pe malul
stâng al râului, în apropierea satului Cerna-Vârf. Acestea sunt succedate de coacerea alunului și zmeura ce se
întind de o parte și de alta a Coșuștei.
Între satele Firizu și Ilovăț, primăvara înflorește salcâmul, iar vara, în amonte de Firizu se găsește
pădurea de tei în dealul numit Teiș cu pădurile sale cunoscute sub numele de Boiereasca și Hoțeasca, ce
reprezentau odinioară ascunzișul haiducilor.
Între confluența cu râurile Lăpușnic și Criva, Coșuștea este barată de masivul Teiș format din șisturi
cristaline cu 550 m. altitudine absolută, ce forțează râul la o întoarcere de 180 0 spre vest, apoi spre sud ocolind
fortăreața și dând naștere celui mai mare meandru, cunoscut de localnici sub denumirea de Antoarta. În dreptul
satului Dâlbocița, pe dealul Bejeneștilor se află Lacul Fără Fund sau lacul Vintilă.

POTENȚIAL TURISTIC ANTROPIC

Populate din timpuri străvechi, aceste meleaguri au găzduit primi locuitori în zonele înalte ferite de
invadatori și propice activităților ce asigurau hrana în acele vremuri, precum vânatul și creșterea animalelor. O
dovadă ale acestui trecut sunt satele dispărute: Nevăț și Criva, ce au predat locul unor noi vetre situate în luncile
propice cultivării plantelor precum Firizu, Dâlbocița și Ilovăț. Există un raport direct între extensia lunilor și
mărimea demografică a așezărilor, astfel cu primele apariții ale teraselor s-a dezvoltat satul Firizu cu cei 40 de
locuitori ai săi. Odată cu extinderea luncii, apare satul Dâlbocița cu 280 de locuitori, înconjurat de dealuri tot mai
domoale ce anunță apropierea de Culoarul Depresionar Mehedințean. Depresiunea Ilovăț coincide cu ieșirea
râului Coșuștea din Podișul Mehedinți, unde își treăiesc existența cei 590 de locuitori ai satului și reședinței de
comună, Ilovăț, reprezentând baza acestei succesiuni de așezări cu formă piramidală.
O altă atractivitate este reprezentată de conace, adăposturi pentru animale ce țineau loc și de locuințe,
dotate cu vatră și coșul în față, precum și de morile de apă ale căror construcții încă se mai disting, la moara
dâlmenilor și moara runcșorenilor, unde apa râului Coșuștea a fost arhaic, dar inteligent zăgăduită în zone
potrivite pentru învârtirea roților de moară (Erdeli, 1998, pg. 121-131).

LĂCAȘUL DE CULT COȘUȘTEA-CRIVELNIC

După Antoarta, primele lunci dezvoltate pe râul Coșuștea deservesc Mănăstirii Coșuștea-Crivelnic
înființată la anul 1493.
 Figura 2. Ruinele mănăstirii Coșuștea-Crivelnic Figura 3. Chiliile mănăstirii Coșuștea Crivelnic

Pârâul din spatele lăcașului de cult poartă numele de Ogașul Mănăstirii, unde a existat satul Criva
desființat la 1666 și unde în timpul Sfântului Nicodim de la Tismana a fost construită mănăstirea, urmând să fie
dezafectată în secolul al XVIII-lea, și reînființată la data de 5 iulie 2005 ca mănăstire de călugări cu hramul
Cuviosul Pahomie Cel Mare ce se sărbătorește pe data de 15 mai. Odată cu desființarea mănăstirii, o serie de
fortificații încă poartă dovada existenței așezării vizibile la figura 2, cu ziduri de 1 metru înălțime și între 2 și 3
metrii grosime (Album, monumente istorice din județul Mehedinți, 2014, pg. 257), Localnicii spun locului ,,la
deal la Cetățuie,,, iar râul Lăpușnic este un derivat de la prima denumire ,,La Pusnic,,.
Așezată într-un areal pitoresc, înconjurată de sălbăticiune dar cu o cale de acces modernizată constituită
din drumul județean 671 E, Mănăstirea Coșuștea-Crivelnic aduce un plus de valoare Cheilor Coșuștei ce se
reflectă și în numărul tot mai mare de pelerini ce se alătură turiștilor deja existenți.

CONCLUZII
Nordul Olteniei tinde să devină o regiune turistică majoră a României, integrându-se tot mai mult în
circuitul turistic național și internațional, cu progrese vizibile și interes crescut. Existența fondurilor destinate
modernizării căilor de acces în vederea valorificării potențialului turistic, au cuprins și sectorul de vale Cerna-
Vârf – Firizu – Ilovăț, cunosc drept Cheile Coșuștei, fiind atât o rută ce leagă podișul și munții Mehedinți de
zonele joase ale Podișului Getic, dar și o perlă a vederii panoramice în plin proces de dezvoltare și cu un număr
tot mai mare de turiști.

REFERINȚE

ACADEMIA ROMÂNĂ, Institutul de Etnografie și Folclor ,,C. Brăiloiu” , (2010), Habitatul, Vol. I: Oltenia, ,
Editura Etnologică, București.
CUCU V., CUCU P.A., (1980), Județul Mehedinți, Editura Academiei, București.
DIACONESCU L., (2013), Riscuri și Hazarde naturale, Sectorul Depresionar Bala-Șovarna, Editura Damira,
Dr. Tr. Severin.
DOBRESCU A., (2008), Monografia satului Runcșor, comuna Bala, Editura Casa Corpului Didactic, Dr. Tr.
Severin.
ERDELI G., (1998), Podișul Mehedinți, Geografie Umană, Editura Metropol, București.
ERDELI G., CUCU V., (2007), România, Populație, Așezări umane, Economie, Editura Transversal, București.
FURTUNĂ C. (2014), România- Atlas, Editura All, București.
IELENICZ M., PĂTRU I., (2005), România – Geografie Fizică, Volumul I, Editura Universitară, București.
IELENICZ M., (2007), România – Geografie Fizică, climă, ape, vegetație, soluri, mediu, Volumul II, Editura
Universitară, București.
IELENICZ M., COMĂNESCU L., (2006), România, Potențial Turistic, Editura Universitară, București.
IELENICZ M., SĂNDULACHE I., (2008), România – Podișuri și Dealuri, Editura Universitară, Bucureşti.
IELENICZ M., PĂTRU I.G., CLIUS M., (2005), Subcarpații României, Editura Universitară, București.
IELENICZ M., (2010), Geomorfologie, Editura Universitară, București.
ILIE I., ILIE E., (1969), Podișul Mehedinți, Terra nr.4, București.
LUNGU M., (2009), România: Atlas Geografic, Editura Steaua Nordului, Constanța.
MANEA G., (2011), Elemente de Biogeografie, Editura Universitară, București.
MANOLEA M., (2011), Podișul Mehedinți, potențial și valorificare turistică, (Teză de doctorat), Universitatea
din București, Facultatea de Geografie, București.
NEGUȚ S., (2011), Geografie umană, Editura Academiei Române, București.
NEGUȚ S., (2004), Geografia turismului, Editura Meteor Press, București.
PEPTENATU D., STROE R. (2011), Dicționar Geografic al Județului Mehedinți, Editura Fundației ,,Scrisul
Românesc”, Craiova.
PEPTENATU D., BRAGHINĂ C. (2006), Evaluarea riscului și dezvoltarea teritorială. Studiu de caz Dealurile
Coșuștei, Terra XXXV, Editura Societății de Geografie, București.
POPESCU M. (2011), Atlas de geografie a României, Editura Aramis, București.
ȘANDRU I., AUR N., (2009), Geografia Așezărilor Rurale, Editura CD Press, București.
ŞCHIOPOIU A. (1982), Dealurile piemontane ale Coşuştei, Editura Srisul Românesc, Craiova.
VERGA M., PIȚIGOI R., (2009), Geoparcul ,,Platoul Mehedinți”, Terra, Anul XXXVIII-XXXIX, București.
VÎLCEA I. C., (2011), Țara Severinului. Studiu de geografie regională, (Teză de doctorat), Universitatea
,,Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca, Facultatea de Geografie, Cluj.
*** (2009), Harta- Județul Mehedinți, Știucă Lili SRL.
*** (2014), Album, monumente istorice din județele Dolj și Mehedinți, Editura Arhiepiscopia Craiovei, Craiova.