DETERMINAREA CARACTERISTICILOR DE AMBALARE

ALE UNEI MAŞINI HIDRAULICE REVERSIBILE

1. Scopul lucrării
Lucrarea are ca scop determinarea caracteristicilor de ambalare ale unui model de maşină
reversibilă radial-axială (Francis), fără aparat director şi fără stator.

2. Noţiuni teoretice
Fenomenul de ambalare a unei turbine apare atunci când maşina antrenată, de regulă un
hidrogenerator, ajunge la un moment util la arbore egal cu zero, deci nu mai preia lucrul mecanic de
la turbină decât pentru compensarea pierderilor sale prin frecări interne şi ventilaţie corespunzătoare
turaţiei respective. În consecinţă energia preluată de rotorul turbinei de la curentul de apă produce
accelerarea părţilor rotitoare până la o turaţie la care această energie este disipată în întregime prin
frecări hidrodinamice sau mecanice. Această creştere de turaţie de 2-4,5 ori turaţia nominală poartă
denumirea de turaţie de ambalare. Fenomenul de ambalare, în special la turbinele axiale cu pale
reglabile, este deosebit de periculos datorită creşterii de 4 până la 20 de ori a forţelor centrifuge care
acţionează asupra palelor, fiind posibilă depăşirea tensiunilor de rupere a materialului şi ruperii unei
pale, care provoacă distrugerea şi a celorlalte elemente rotitoare precum şi a lagărelor. Pentru a se
evita producerea acestor avarii turbinele sunt prevăzute cu regulatoare de turaţie care comandă
închiderea rapidă a aparatului director.
Caracteristicile de ambalare ale unei maşini sunt constituite din curbele n11a = n11a ( a0 ) şi
Q11a =  Q11a ( a0 ) , unde n11a este turaţia unitară de ambalare, Q11a este debitul unitar de ambalare, a0
este deschiderea organului obturator. Relaţiile de calcul ale acestora sunt:
nD
n11a = a 1 (1)
H
Q
Q11a = 2 a (2)
D1 H
Debitele şi turaţiile de ambalare sunt funcţie nu numai de deschiderea aparatului director a0 ,
ci şi de tipul turbinei, de căderea H şi de alte caracteristici geometrice şi mecanice ale maşinii.
În lucrarea de faţă, în lipsa unui aparat director, se vor face determinări ale debitului şi ale
turaţiei de ambalare funcţie de deschiderea vanei din amonte, modificându-se astfel şi căderea H.

3. Descrierea modelului maşinii şi a standului de încercări

Modelul de laborator este o maşină reversibilă radial-axială cu arbore vertical, cu aspirator
drept vertical, instalat deasupra nivelului apei din canalul de fugă. Maşina nu are stator şi nici aparat
director. Rotorul maşinii are diametrul D1 =450 mm.
Instalaţia este formată din :
- conducta amonte 1, legată la instalaţiile de alimentare cu apă ale laboratorului ;
- modelul 2 al maşinii descrisă anterior ;
- canalul de evacuare 3, care readuce apa în bazinul staţiei de pompare ;
- diafragma de măsurare a debitului 4, având prize de presiune la feţe ;
 - manometrul diferenţial cu tub U cu mercur 5, legat la prizele de presiune ale diafragmei, la care
se citeşte denivelarea hg [m.c.m];
- vana 6, cu care se va regla căderea turbinei ;
- manometrul cu element elastic 7 pentru măsurarea presiunii p1 [bar] la intrarea în turbină,
- tahometrul 8, care se introduce pe la capătul arborelui, la care se citeşte turaţia de ambalare na .

4. Modul de lucru
După pornirea pompelor se închide vana 6 şi se elimină aerul din tuburile de legătură la
manometrul diferenţial 5. Se deschide treptat vana, şi pentru fiecare deschidere, după atingerea unui
regim stabil, se citesc valorile denivelării hg indicate de manometrul 5 cu tub U, ale presiunii p1 şi
ale turaţiei corespunzătoare a maşinii, na . Măsurările se efectuează de la vana închisă până la vana
complet deschisă şi invers.

Fig. 1 Schema standului Fig.2 Fotografia standului

5. Prezentarea şi prelucrarea rezultatelor

Debitul se determină cu relaţia de calcul a debitului prin diafragmă
π 2∆p
Q = α d2 (3)
4 ρ
unde α = 0,68  este coeficientul de debit al diafragmei, iar d=135 mm este diametrul interior al
diafragmei.
Dacă se utilizează un manometru cu tub U cu mercur, la care se citeşte denivelarea hg [m],
pierderea de presiune la diafragmă va fi
( )
∆p = ρ Hg − ρ ⋅ g ⋅ hg (4)
 Vitezele la intrarea şi la ieşirea din turbină se determină din ecuaţia continuităţii
4Q 4Q
v1 = ; v2 = (5)
πDi2
πDS2
unde Di = 250 mm este diametrul conductei amonte, respectiv DS =560 mm este diametrul de ieşire
din aspirator.
Căderea turbinei se determină din relaţia lui Bernoulli între un punct de pe conducta amonte şi
un punct de la ieşirea din aspirator
p v2  v2
H =  1 + b1 + 1 + ∆z  − 2 (6)
 ρg 2 g  2g
 
unde b = 155 mm este cota de instalare a manometrului în raport cu axa conductei de intrare, iar
∆z = este diferenţa de cotă între axul conductei la intrarea apei în camera spirală şi la ieşirea din
aspirator.

Rezultatele vor fi trecute în tabelul următor:

p1 hg na Q v1 v2 H n11a Q11a
Nr.crt
[bar] [m] [rot/min] 3
[m /s] [m/s] [m/s] [m] [rot/min] 3
[m /s]
1
.....
10

Se vor trasa curbele n11a = n11a ( H ) şi Q11a = Q11a ( H ).