Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării”
Titlul proiectului: Burse doctorale si postdoctorale pentru cercetare de excelenta
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/159/1.5/S/134378
Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov
Partener:

Universitatea Transilvania din Braşov

Şcoala Doctorală Interdisciplinară
Departament: Prelucrarea Lemnului şi Designul Produselor din
Lemn

Ing. Tatiana B. GRÎU (DOBREV)

Titlul tezei (lb. română) EVALUAREA ŞI MĂRIREA PUTERII

CALORICE A BIOMASEI LEMNOASE
Titlul tezei (lb. engleza) APPRECIATION AND INCREASING
THE WOODEN BIOMASS CALORIFIC POWER

Conducător ştiinţific
Prof.dr.ing. Aurel LUNGULEASA

BRAŞOV, 2014

1
 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT

D-lui (D-nei) ..............................................................................................................

COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov
Nr. 6786 din 25.07.2014

PREŞEDINTE: Prof.dr.ing. Mihai ISPAS

DECAN - Facultatea de Ingineria Lemnului
Universitatea „Transilvania” din Braşov
CONDUCĂTOR Prof.dr.ing. Aurel LUNGULEASA
ŞTIINŢIFIC: Universitatea „Transilvania” din Braşov
REFERENŢI: Prof.dr.ing. Dan GAVRILESCU
Universitatea”Gheorghe Asachi” Iaşi
Prof.dr.ing. Ioan DINESCU
Academia Forţelor Aeriene „Henri Coanda”
Conf.dr.ing. Camelia COŞEREANU
Universitatea „Transilvania” din Braşov

Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 24.09.2014, ora 10,
sala L III 3

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să

le transmiteţi în timp util, pe adresa griu.tatiana86@gmail.com

Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

doctorat.

Vă mulţumim.

2
 CUPRINS (lb. romana)
Pg. Pg.
teza rezumat
Capitolul 1. INTRODUCERE 1 5
1.1. Terminologie şi abrevieri 2 5
1.2. Aspecte introductive 4 6
1.3. Necesitatea şi oportunitatea cercetării 9 7
Capitolul 2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRII ÎN DOMENIU 11 8
2.1. Evoluţia biomasei 12 8
2.2. Biomasa lemnoasă – sursă de energie regenerabilă 15 9
2.2.1. Formele biomasei 16 9
2.2.2. Cantitatea de biomasă disponibilă şi utilizarea sa 21 11
2.2.3. Provenienţa şi prognoza producerii energiei din biomasă 26 13
2.3. Puterea calorică 31 14
2.3.1. Caracteristicile combustibile ale biomasei 32 14
2.3.2. Potenţialul energetic al biomasei 37 15
2.3.3. Modalităţi de determinare 39 15
2.3.4. Torefierea şi procedeele de torefiere 45 16
2.4. Aspecte economice 48 17
2.5. Concluzii 52 17
2.6. Obiective principale 52 18
Capitolul 3. EVALUAREA PUTERII CALORICE A BIOMASEI LEMNOASE 54 18
3.1. Materiale şi metoda 55 18
3.2. Rezultate şi discuţii 62 21
3.2.1. Puterea calorică a speciilor de foioase 62 21
3.2.2. Comparaţie între speciile energetice de fag şi salcie 64 22
3.2.3. Puterea calorică a lemnului masiv de răşinoase 75 24
3.2.4. Puterea calorică a speciilor exotice 81 25
3.2.5. Puterea calorică a cojii 90 27
3.2.6. Puterea calorică a rămăşiţelor obţinute din compozite 94 28
3.2.7. Puterea calorică a brichetelor şi peleţilor 100 30
3.3. Estimarea puterii calorice a biomasei 107 31
3.4. Concluzii 112 34
Capitolul 4. MĂRIREA PUTERII CALORICE PRIN TOREFIERE 114 35
4.1. Aspecte introductive 115 35
4.2. Metodica de lucru 116 36
4.3. Rezultate şi discuţii 119 37
4.3.1. Schimbări cromatice în compoziţia rumeguşului torefiat 119 37
4.3.2. Pierderile de masă în urma procesului de tratare termică/torefiere 122 39
4.3.3. Creşterea puterii calorice a rumeguşului torefiat 131 40
4.3.4. Stabilitatea brichetelor torefiate 140 42
4.4. Concluzii 141 43
Capitolul 5. EFECTE ECONOMICE ŞI CONCLUZII FINALE 143 44
5.1. Efecte economice 144 44
5.2. Concluzii finale 153 46
5.3. Contribuţii originale şi direcţii ale cercetărilor viitoare 156 48
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 158 49
Scurt rezumat 218 54
Curriculum-vitae 219 55
3
 CUPRINS (lb. engleza)
Pg. Pg.
teza abstr
act
Chapter 1. INTRODUCTION 1 5
1.1. Terminology and abbreviations 2 5
1.2. Introductory aspects 4 6
1.3. Necessity and opportunity of the research 9 7
Chapter 2. CURRENT STATE OF RESEARCH IN THE FIELD 11 8
2.1. Evolution of biomass 12 8
2.2. Woody biomass - a renewable energy source 15 9
2.2.1. Forms of biomass 16 9
2.2.2. The amount of biomass available and its use 21 11
2.2.3. Sources and forecast of energy production from biomass 26 13
2.3. The calorific power 31 14
2.3.1. Characteristics of biomass as fuel 32 14
2.3.2. The energy potential of biomass 37 15
2.3.3. Method of determination 39 15
2.3.4. Torrefaction and torrefaction processes 45 16
2.4. Economic aspects 48 17
2.5. Conclusions 52 17
2.6. Main objectives 52 18
Chapter 3. APPRECIATION OF CALORIFIC POWER FOR WOODY
BIOMASS 54 18
3.1. Materials and Methods 55 18
3.2. Results and discussion 62 21
3.2.1. The calorific value broadleaf species 62 21
3.2.2. Comparison of energy beech and willow species 64 22
3.2.3. The calorific value of solid wood of conifers 75 24
3.2.4. The calorific value exotic species 81 25
3.2.5. The calorific value of shell 90 27
3.2.6. The calorific value of the remains obtained from the composite 94 28
3.2.7. The calorific value of briquettes and pellets 100 30
3.3. Estimating the biomass calorific value 107 31
3.4. Conclusions 112 34
Chapter 4. INCREASE OF THE CALORIFIC POWER BY TORREFIATION 114 35
4.1. Introductory aspects 115 35
4.2. Working methods 116 36
4.3. Results and discussion 119 37
4.3.1. Color changes in the composition of torrefaction sawdust 119 37
4.3.2. Weight loss after heat treatment process /torrefaction 122 39
4.3.3. Increase the calorific value of sawdust torrefaction 131 40
4.3.4. Stability lighters torrefaction 140 42
4.4. Conclusions 141 43
Chapter 5. ECONOMIC EFFECTS AND FINAL CONCLUSIONS 143 44
5.1. Economic effects 144 44
5.2. Final conclusions 153 46
5.3. Original contributions and future research directions 156 48
SELECTED REFERENCES 158 49
Abstrast 218 54
Curriculum-vitae 219 55
4
 Capitolul 1. INTRODUCERE

1.1.TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI

Biomasa - Masa totală a micro- şi macroorganismelor vegetale şi animale, care trăiesc pe o

anumită unitate de suprafaţă sau într-un anumit volum de aer ori de apă (DEX 1996).
Bioenergie - Energia produsă prin activitatea fiziologică a organismelor vii (DEX 1996).
Biocombustibil - Combustibil obţinut din materii prime vegetale.
Brichetă- Produs obţinut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme
geometrice regulate (paralelipipedice, cilindrice, ovoidale etc.), în vederea transportului,
a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare (DEX 1996).
Capacitatea calorică – Mărimea fizică care caracterizează un sistem termodinamic şi reprezintă
căldura schimbată de sistem la o modificare a temperaturii cu o unitate, în condiţiile
menţinerii celorlalţi parametri constanţi.
Căldura (Q) - Parametrul de transformare care exprimă variaţia de energie a unui sistem
termodinamic în transformările în care parametrii de poziţie nu se modifică. Căldura
descrie schimbul de energie bazat pe mişcarea microscopică dezordonată a particulelor
sistemelor şi care nu se manifestă printr-o modificare vizibilă a dimensiunilor sistemului,
în timp ce lucrul mecanic descrie schimbul de energie bazat pe mişcarea macroscopică,
direct observabilă prin modificarea dimensiunilor (variaţie de volum) (DEX 1996).
Combustie (ardere) - Reacţie chimică rapidă de combinare a unei substanţe combustibile cu
oxigenul din aer, însoţită de degajare de căldură şi lumină (DEX 1996).
Putere calorică superioară- Cantitatea de căldură maximă obţinută din arderea unităţii de masa
combustibilă, atunci când se ţine seama de energia rezultată din condesarea vaporilor de
apă (Şova ş.a. 2004).
Putere calorică inferioară – Cantitatea de căldură obţinută din arderea unităţii de masă
combustibile, fără a ţine seama de energia obţinută din condesarea vaporilor obţinuţi.
Diferenţa dintre puterea calorică superioară şi energia latentă obţinută prin condesarea
vaporilor rezultaţi în timpul combustiei (Lunguleasa ş.a. 2007).
Torefiere - Operaţie de încălzire sau tratare termică a unor produse, ca tutunul, cafeaua, lemnul
etc., în scopul uscării acestora, pentru a fi înlăturate anumite elemente dăunătoare şi a se
obţine unele proprietăţi îmbunătăţite (DEX 1996)
Viteza de ardere – viteza cu care arde un combustibil, exprimată de obicei în kJ/min (Lunguleasa
şi Grîu 2013)

5
 1.2. ASPECTE INTRODUCTIVE

În 1999, contribuţia estimată a biomasei la aprovizionarea cu energie a Uniunii Europene

(EU), s-a ridicat la 1900 PJ. Această contribuţie a fost de aproximativ două treimi din producţia
totală de energie realizată din surse regenerabile în EU (la rândul său, energia regenerabilă
contribuie cu aproximativ 6% din totalul ofertei de energie primară a EU).
Resursele regenerabile de energie reprezintă una din variantele înlocuirii combustibililor
fosili în România şi în lume, cu perspective mari de dezvoltare în viitor. După estimările SRE-
SEC (2008), în România se prognozează un consum de energie de 34,9 Mtoe (Milioane tone
echivalent petrol) până în 2020. Conform aceluiaşi studiu se constată că biomasa acoperă mai
mult de 60 % din totalul Surselor de Energie Regenerabilă (SRE), respectiv 190 -200 PJ/an
(Gheorghiescu ş.a. 2007). Una dintre principalele direcţii strategice actuale, pe care România
trebuie s-o pună în aplicare, constă în mobilizarea tuturor eforturilor de introducere şi
implementare a SRE.
Biomasa provine de la termenii greceşti Bios - viaţă şi massein - a strânge, deci
reprezintă cantitatea de materie vie a întregului glob pământesc (DEX 1996). Comparativ cu
celelalte materiale combustibile (cărbuni, petrol etc), biomasa este răspândită peste tot şi se
găseşte sub diverse forme (lemn, plante lemnoase, plante acvatice, agricole, deşeuri etc). Orice
ţară de pe globul pământesc are posibilitatea şi obligaţia de a produce energie verde din
biomasă.
Rezervele de biomasă lemnoasă diferă pe întreg teritoriul Uniunii Europene, cât şi la
nivel mondial. Arealul forestier variază de la 27,6 milioane hectare în Suedia până la 117 ha în
Cipru (Panoutsou 2011). La nivel mondial, fondul forestier ocupă aproximativ 4 miliarde de ha,
cea mai mare cantitate fiind repartizată pe teritoriul Federaţiei Ruse - 809 milioane ha, Braziliei -
478 milioane ha, Canada - 310 milioane ha, SUA- 303 milioane ha, China - 197 milioane ha.
Dintre cele 27 de state ale Uniunii Europene, România se află pe locul al 8-lea după fondul
forestier pe care îl deţine, iar la nivel global România deţine doar 0,15 % din întreaga suprafaţă
de terenuri forestiere ale lumii.
Resursele de biomasă se pot determina şi în funcţie de gradul de utilizare a terenului pe
care fiecare stat îl are în folosinţă. Astfel, în Uniunea Europeană se utilizează aproximativ 50,1
% din suprafaţa de 4 303 401 km2 acesteia, 1 041 423,04 km2 fiind utilizată în scopuri agricole
şi 309 844,87 km2 în domeniul forestier (Eurostat 2012).
Creşterea eficienţei energetice are o contribuţie majoră la realizarea siguranţei în
domeniul alimentării şi dezvoltării durabile enegetice, a competitivităţii la economisirea
resurselor energetice primare şi la reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră. Determinarea
6
eficienţei utilizării biomasei utilizată sub formă de combustibil solid, cât şi evaluarea
potenţialului energetic reprezintă obiectivele de cercetare al unui număr mare de specialişti din
ţară şi din străinătate. România se consideră o ţară cu potenţial mare în domeniul producerii
biocombustibilor, dar şi în domeniul folosirii materiilor prime lignocelulozice pentru producerea
de căldură.

1. 3. NECESITATEA ŞI OPORTUNITATEA CERCETĂRII

Marea provocare a planetei în mileniul al III-lea în domeniul energiei este orientarea

către sisteme regenerabile de producere a energiei SRE, în condiţiile dezvoltării durabile a
energiei, prin care se va asigura populaţiei necesarul de energie fără a modifica major
ecosistemul planetei.
Biomasa sub formă de material lemnos, a fost şi va rămâne un material combustibil rămas
adânc în conştiinţa oamenilor, ca material care poate asigura necesarul de energie populaţiei la
un preţ redus. Biomasa a jucat şi joacă un rol important în economia energetică a planetei, deşi
în anul 1870 aceasta cedează în faţa combustibilor fosili (Cleveland 2009).
Prezenta cercetare abordează o temă de actualitate în domeniul producerii energiei din
surse regenerabile de energie (SRE), cu evaluarea potenţialului energetic al biomasei, prin
mărirea puterii calorice şi eficienţei utilizării lemnului în combustie. Cercetările actuale trebuie
să pornească de la determinarea puterii calorice, să continue cu determinarea influenţei
umidităţii, iar în final să se treacă la evaluarea eficienţii utilizării biomasei lemnoase prin
creşterea puterii calorice, prin tratarea termică uscată în mediu oxigenat.
Sporirea continuă a dezvoltării societăţii umane cât şi creşterea continuă a cererii de
energie a condus la noi viziuni şi ideii în producerea şi asigurarea necesarului de energie pe piaţa
energetică mondială, respectiv asigurarea cu material energetic inepuizabil. De aceea poluarea
mediului a devenit un factor important de orientare către biomasa lemnoasă, ca sursă de
producere a energiei.
Importanţa utilizării biomasei lemnoase reiese şi din aceea că face parte din categoria
resurselor regenerabile de energie, este o sursă combustibilă neutră în ceea ce priveşte emisiile
de CO2 în natură şi se găseşte în cantitate mare în natură, sub diferite forme.

7
 Capitolul 2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRII ÎN DOMENIU

2.1. EVOLUŢIA BIOMASEI

Descoperirea focului a fost punctul de plecare în ceea ce priveşte evoluţia biomasei în

scopuri energetice şi asigurarea necesarului energetic. Biomasa este parte a ecosistemului şi
produce un tip de energie ce nu poluează mediul înconjurător, conform ultimilor cercetări în
domeniu (Lunguleasa ş.a. 2007, Uemura ş.a. 2011). Biomasa se consideră o resursă regenerabilă
cu un potenţial major în producerea energiei verzi, care merită să fie valorificată în domeniul
producerii energiei pe piaţa mondială.
Evoluţia producerii energiei din combustibili s-a împărţit în trei perioade esenţiale.
Conform descrieriilor lui Piriou ş.a. (2013) prima etapă a constat în descoperirea combustibilor
fosili (1892) şi a modalităţilor de obţinere din aceştia a energiei. A doua etapă începe din
momentul apariţiei crizei energetice, în anii ‘70, care orientează populaţia lumii spre noi direcţii
şi viziuni de producere a energiei – printre care şi sursele regenerabile de energie (SRE), iar a
treia etapă constă în exploatarea şi asigurarea necesarului energetic din SRE. Combustibili fosili
sunt consideraţi ca reprezentând o parte importantă din biomasă care s-a descompus de-a lungul
timpului, cu caracteristici energetice importante pentru producerea energiei (Piriou ş.a. 2013).
Evoluţia SRE este determinată şi de politica desfăşurată de către EU în vederea cercetării
şi exploatării posibilităţilor alternative în domeniul energetic. Unul din cele mai importante
programe este cel legat de protecţia mediului prin reducerea emisiilor de substanţe nocive
produse din exploatarea şi folosirea combustibilor fosili (Cervinschi, Braga şi Fosin 1993).
Biomasa este una din sursele de energie regenerabilă folosite din cele mai vechi timpuri
de oameni. Până în secolul al XVIII-lea biomasa se considera ca fiind o sursă importantă pentru
asigurarea necesarului energetic pentru gătit, încălzit, etc., fiind şi una dintre cele mai uniform
răspândite surse energetice pe întreg globul pământesc.
Furnizarea energiei din biomasă a luat avânt începând cu anul 2000, iar în anul 2010
acest domeniu furniza deja 280 TWh de energie electrică la nivel global, care echivala cu 1,5 %
din energia electrică furnizată în lume (Eurostat 2012). În prezent biomasa continuă să joace un
rol important în ţările care nu sunt membre OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică) şi reprezintă sursa principală care asigură necesarul energetic. În prezent, ţările în
curs de dezvoltare îşi asigură necesarul de energie prin surse precum biomasa folosind centrale
termice cu un randament mic de 10-50 %. Luând în calcul aceste aspecte, devine necesară
asigurarea pe piaţa energetică cu combustibili şi instalaţii termice cu randament înalt, pentru ca
biomasa să devină o sursă competitoare pe piaţa energetică. Energia la ora actuală este un factor
8
care conduce la dezvoltarea statelor lumii. În întreaga lume se studiază potenţialul producerii
energiei din bogăţia surselor combustibile existente care sunt oferite de planetă (Fosin, Braga şi
Bartalos 1993, Chisăliţa 2007).

2.2. BIOMASA LEMNOASĂ – SURSĂ DE ENERGIE REGENERABILĂ

Biomasa este o sursă energetică regenerabilă, prin faptul că, creşte an de an, este larg
răspândită în lume şi prezintă costuri mici în comparaţie cu combustibilii fosili. Resursele
biomasei, din care se produce materialul combustibil, poate include lemnul şi deşeurile
lemnoase, cerealele agricole şi deşeurile rezultate din producţia acestora, deşeurile municipale,
dejecţiile de animale, deşeuri din procesarea alimentaţiei, biomasa acvatică şi algele. Biomasa
este una din formele de surse regenerabile care poate fi convertită în combustibil energetic solid,
lichid şi gazos şi care poate genera atât energie sub formă de căldură prin arderea acesteia, cât şi
energie electrică prin procese de conversie (Lunguleasa ş.a. 2007, Uemura 2011). Biomasa este
definită printr-un termen amplu dat tuturor formelor de materie organică care pot fi folosite în
procesul de producere a energiei, după Cleveland (2009) şi este materia care poate fi strânsă din
mediul înconjurător şi transformată în energie cu ajutorul proceselor de conversie.
Biomasa participă în cadrul ciclului carbonului în natură, prin utilizarea CO2 (dioxid de
carbon). Dioxidul de carbon participă atât la procesele de fotosinteză în timpul creşterii, dar este
şi componentul care determină o ardere completă în timpul combustiei lemnului
(Aghamohammadi ş.a. 2011). Prin procesele elementare care se petrec în timpul fotosintezei,
cca 1% din energia primită de la Soare este transformată în energie chimică de către plantele în
timpul creşterii. Energia solară absorbită de biomasă alcătuieşte structura chimică a
componentelor din biomasă (Ciubota-Roşie ş.a. 2008, Marosvolgyi şi Vityi 2004).
În prezent biomasa contribuie cu aproximativ 12% la producţia de energie primară în
lume, iar în statele în curs de dezvoltare aceasta ocupă 40-50% din necesarul asigurării cu
energie. Biomasa este sursa alternativă care, după Gominho ş.a. (2012) a contribuit cu 7 % din
energia produsă în lume. În prezent, folosirea materialelor combustible regenerabile precum
rămăşiţele forestiere pentru producerea biocombustibilor, cresc şansele biomasei în planul
disponibilităţii acesteia pe piaţa energetică.

2.2.1. Formele biomasei

La nivel mondial, conform ultimelor cercetării în domeniu, se evidenţiază preocupări în

domeniul utilizării biomasei în scopuri energetice. România potrivit estimărilor ISN (2011)
9
deţine un potenţial de 60% în producerea energiei din sursele existente de biomasă. România
dispune de o suprafaţă de 6300 mii ha, care reprezintă 27 % din suprafaţă teritoriului existent
(Răducan, Barbu şi Papadopol 2004, Beldeanu 2004). Resursele de biomasă, în prezent,
reprezintă materia primă rezultată din prelucrarea lemnului, agricultură, deşeurile municipale şi
dejecţiile animale. Toată această materie primă reciclată şi utilizată devine un material valoros
pentru producerea energiei, căldurii şi a biocombustibilului.
Biomasa diferă de celelalte forme de surse regenerabile SRE prin faptul că reprezintă o
bogată materie primă ce poate fi transportată prin diverse procese de conversie în combustibili
gazoşi, lichizi şi solizi. Biomasa este devizată în 4 mari categorii descrise în normativul SR EN
14961-1:
-Producţie forestieră: lemn, deşeuri din tăierea lemnului, rumeguş, copaci, arbuşti, aşchii,
coajă, etc., rezultate din exploatarea şi curăţarea pădurilor;
-Deşeuri: rezultate din producţia agricolă, din procesele agricole, deşeuri cerealiere,
deşeuri urbane organice;
-Cereale energetice: culturi din prelucrarea de scurtă durată, culturi de amidon (porumb,
grâu şi orz), culturi de zahăr (trestia de zahăr şi sfecla de zahăr), culturi furajere (iarbă, lucernă şi
trifoi), culturi oleaginoase (floarea-soarelui, soia, şofrănel);
- Plante acvatice: alge, ierburi de apă, zambilă de apă, stuf şi papură.
Biomasa lemnoasă provine din lemnul care a rezultat în urma tăierii coroanelor
copacilor, care nu poate fi utilizată industrial, din cantităţile de lemn care urmează a fi prelucrat,
din păduri şi prelucrarea lemnului, etc. (Gavrilescu 2008). Practic, exploatarea forestieră începe
cu tăierea lemnului din pădure, curăţarea de crengi şi îndepărtarea rădăcinilor, după care urmează
operaţiunea de transport şi depozitarea în cadru întreprinderilor de prelucrare, locul unde se
realizează adevărata sortare şi clasificare pe grupe de calitate a lemnului (Berkesy ş.a. 2011),
toate acestea reprezintă în jur de 10% deşeuri lemnoase. Coaja nu este bună pentru producţia
zahărurilor fermentabile, datorită conţinutului mare de substanţe extractibile şi compuşilor
aromatici, inclusiv taninuri şi lignină (Feng ş.a. 2013).
În prezent se observă că biomasa este în premanenţă creştere. Această creştere se
materializează prin direcţiile de utilizare a biomasei şi a produselor rezultate din procesarea
biomasei, separate în materiale pentru producerea biogazului şi a biocombustibilului (Plieninger
ş.a. 2006, Raven şi Gregersen 2007). Producerea combustibilor lichizi din specii lignocelulozice
au potenţialul de a reduce cantitatea de substanţe volatile emise în atmosferă de către produsele
petroliere (McMillan 1997, McLaughlin şi Walsh 1998).
Plantele agricole precum porumbul, grâul şi orzul, trestia de zahăr şi sfecla de zahăr,
iarba, lucerna şi trifoi, floarea-soarelui, soia, şofrănel etc sunt folosite la producerea bioenergiei
10
din plante şi ar putea contribui substanţial la reducerea emisiilor de substanţe volatile şi a
reducerii schimbărilor climatice (Karp şi Shield 2008). Aproximativ 46 EJ/an (1 EJ = 118
Joules) energie este obţinută din plante şi echivalează cu 13,4 % din energia globală. Se
preconizează o producţie posibilă de aproximativ 200-400 EJ /an (Jurginger ş.a. 2006). Plantele
energetice pot fi separate în două categorii: plante generatoare de electricitate, căldură şi
combinate şi plante generatoare de combustibil lichid pentru transport. Calitatea produselor
combustibile obţinute din plante se poate compara cu cea a combustibililor fosili obţinuţi din
ţiţei de tip benzină sau motorină.
Plantele acvatice cuprind aproximativ 2 miliarde de specii printre care: alge, buruieni de
apă, zambilă de apă, stuf şi papură. În industria producerii etanolului, conform cercetărilor, se
folosesc opt specii principale: Salvinia molesta, Hydrilla verticillata, Nymphaea stellata, Azolla
pinnata, Ceratopteris sp. Scirpus sp. Cyperus sp. şi Utricularia reticulata, după Abbasi ş.a.
(1990). Potenţialul energetic al metanului produs din aceste plante ar putea ajunge la 418,6 GJ/ha
(1GJ/ha =108 kcal/ha) într-un an (Abbasi ş.a. 1990). Cu toate acestea, potenţialul biomasei
acvatice presupune recolte promiţătoare de micro- şi macroalge, iarba de mare, pentru producrea
energie, care sunt pe larg investigate (Bringezu ş.a. 2009). În plus, producţia de biomasă din alge
ar putea fi o opţiune de viitor în producerea energiei, mai ales datorită facilităţilor de a putea fi
cultivată pe un teren care nu concurează cu alte terenuri (de exemplu, cele din domeniul agricol).

2.2.2. Cantitatea de biomasă disponibilă şi utilizarea sa

Culturile lemnoase sunt diferenţiate, conform cercetărilor, în cantitatea de material

disponibil netă a biomasei prin următorii patru factori: cantitatea de energie solară; cantitatea de
energie interceptată de biomasă; eficienţa conversiei fotosintetice în energie; pierderea de
biomasă prin exploatare, după cum precizează Tudora (2009). În afară de energia solară,
obţinerea unor recolte mai ridicate din biomasa primară şi cât mai calitative, este condiţionată de
numeroşi alţi factori, precum: factori interni-genetici (specie, soi, hibrid), care au un rol
primordial în capacitatea de acumulare a biomasei, factori externi (factori de mediu, factori
tehnologici).
Producţia mondială de biomasă este estimată la 146 miliarde tone pe an, din sursa
primară de materie forestieră exploatată. În zona apelor dulci se găsesc plante într-o diversitate
mai mică, dar ca şi cantitate, se poate obţine în jur de 1-3 t/ha în apele curate şi 4-9 t/ha în apele
eutrofizate (Tudora 2009). Capacitatea producţiei speciilor este evaluat în zona temperată la 20-
30 tone biomasă uscată/ha, fiind realizată de speciile cu cele mai mare rată de creştere şi în
condiţii favorabile ale mediului (Tudora 2009). La plantele inferioare precum licheni cantitatea
11
de material obţinut este de 2-3 t/ha, muşchii – 0,5-0,7 t/ha, iar pajiştile sunt valorificate la 4,5
t/ha. În anul 2012, cantitatea de buşteni de molid a fost de 546,92 m3, din care lemn de foc de
162,66 m3, iar cantitatea de lemn rotund de 464,39 m3 în România. La ora actuală, cea mai mare
cantitate de material este asigurată de păduri, în jur de 40 t/ha de biomasa uscată. România este
bogată în păduri de fag cu suprafaţă estimată la 1890 mii ha. La nivel mondial în lume există
aproximativ 327 milioane tone de material lemnos în formă brută, după relatările lui Gadonneix
ş.a. (2010). Productivitatea forestieră primară în medie este de 8,6 t/ha la nivel mondial, pentru
speciile forestiere de foioase din zona temperată productivitatea este estimată conform
cercetărilor la circa 12 t/ha, iar cele de conifere la 15-18 t/ha. Pentru pădurile de stejar sau fag
care au o vârstă de 120 de ani, cantitatea de biomasa este evaluată la 275 t/ha (Gadonneix ş.a.
2010).

Tabelul 1
Producţia totală de resurse de biomasă (Tudora 2009)
Tipul de resursă de Producţia totală, tone Producţia medie,
biomasă tone/1000ha
Principalele 10 culturi agricole
Lucerna 7 846 000 341
Porumb 7 777 600 338
Leguminoase 6 316 667 274
Grâu 5 364 014 233
Plante de nutreţ 4 678 167 203
Cartofi 3 742 300 162
Trifoi 2 704 367 117
Legume 1 244 867 54
Viţa de vie 1 170 786 51
Produse forestiere mc/1000ha
Lemn de foc şi mangal 3 152 600 137
Reziduuri de lemn 243 500 15
Animale Număr/1000ha
Bovine 3 097 000 134
Păsări 69 312 000 3009
Porcine 6 521 000 283

România este o ţară cu potenţial mare în domeniul sursele de energie regenerabilă SRE şi
anume în producerea energiei din biomasă, unul dintre motivele de creştere a acestui domeniu
fiind creşterea preţurilor la carburanţii fosili. Obţinerea energiei din sursele de energie
regenerabilă devine astfel o valoroasă investiţie, atât pentru consumatori cât şi pentru
întreprinderi de mare capacitate. Condiţiile favorabile pentru producerea energiei din surse
alternative sunt determinate şi de legislaţia în vigoare şi de fondurile europene care încurajează

12
producerea de energie regenerabile din biomasă, precum şi utilizarea energiei solare, a energiei
eoliane, geotermale şi hidro (Braga, Fosin şi Ghincioiu 2003).

2.2.3. Provenienţa şi prognoza producerii energiei din biomasă

Potrivit lui Panoutsou (2011) se estimează că bioenergia totală obţinută din biomasa
agricolă, forestieră şi deşeurile bio va oferi o cantitate de 13,1 EJ (300 Mtep) în 2030, iar dintre
acestea 5,4 EJ (142 Mtep) va fi obţinută din exploatare agricolă. România este o ţară care are un
potenţial mare în domeniul obţinerii sursei de energiei din biomasă. Ponderea surselor
regenerabile în consumul total de resurse primare în România este de 217,1 PJ (4946,00 mii tep)
la nivelul anului 2010, iar ca prognoză în anul 2015 aceasta va atinge o cotă de 243,1 PJ
(5537,20 mii Tep), iar din aceasta, biomasa are o pondere în consumul de energie primară de
146,9 PJ (3347,30 mii tep) în 2010, iar pentru 2015 circa 166,9 PJ (3802,00 mii tep).

6%
Agricol 40,1%

Forestier 7,2% Teren arabil -

14% 24,3%
Pășuni - 13,2%
Alte categorii Terene agricol -
2,8% 2,5%
Grădini - 0,1%
80%

Figura 3.
Cantitatea de teren folosit la nivelul Uniunii Europene, în 2007 (IEA 2012)

La nivelul anul 2004 în toate statele UE-25 se remarcă o creştere cu 5,6 % în comparaţie
cu ani precedenţi.
În literatura de specialitate se estimează că potenţialul energetic al biomasei în anul 2050
va ajunge la 1500 EJ/an (1EJ=1018J). Biomasa forestieră şi agricolă vor oferi anual o capacitate
de 50-150 EJ/an (Gadonneix ş.a. 2010). Acest scenariu încurajează enorm politicile de cercetare
în direcţia obţinerii surselor energetice noi, care să contribuie la creşterea producţiei de energie.
Biogazul produs zilnic de o staţie de fermentare este estimat la 1200-3600 m3 pe zi
(numai din utilizarea dejecţiilor) sau 2400 kWh energie electrică pe zi sau 700 000 kWh pe an
energie electrică. Transformată în caldură, aceasta reprezintă 15 120 kJ (4200 kWh) căldură pe
zi sau 5,5 GJ (1 600 000 kWh) pe an (Zecasin 2005).
Ponderea surselor regenerabile în consumul total de energie primară produsă în România
este de 2,17 PJ (4946,00 mii Tep) la nivelul anului 2010, iar ca prognoză în 2015 va ajunge la o
cotă de 2,43 PJ (5537,20 mii tep). Din aceasta, biomasa va avea o pondere în consumul de
13
energie primară de 1,46 PJ (3347,30 mii tep) (2010), iar pentru 2015 – 1,66 PJ (3802,00 mii tep)
(1PJ=1015J) (Ionescu 2013). Biomasa va contribui în 2015 cu 68 % în comparare cu celelalte
surse de energie SRE.
Lemnul acoperă mai mult de 10 % din cererea de energie primară în multe ţări din Asia,
Africa şi America Latină şi în câteva ţări din Europa (Suedia, Filanda, Austria), după unele
cercetări (Haglund 2008). Producerea energiei din biomasă este încă concentrată în statele
OECD, unde este considerată principala sursă de energie. State precum Brazilia şi China, în
prezent, au devenit competitoare pe piaţa energetică în domeniul producerii energiei din
biomasă. În prezent, energia din biomasă este produsă prin procesele de combustie şi generare de
energie prin turbine de abur incluzând şi sistemele prin co-generare.

2.3. PUTEREA CALORICĂ

Termenul de putere calorică, care este emisă de corpuri a fost folosit pentru prima dată de
Kepler, iar în literatura ştiinţifică este introdusă de către Thomas Young (1807). Conceptul de
căldură este folosit mai întâi de către Claussius cu sensul de energie internă, care reprezintă
transferul de căldură de la un corp către altul. Conversia biomasei în energie este rezultatul
folosirii a două principale precese tehnologice: termo-chimic şi bio-chimic/biologic, după
cercetatorul Ciubota – Roşie (2008).
Arderea combustibilului solid şi lichid se consideră un procedeu complex. În prima fază a
procesului de ardere a combustibilului se produce încălzirea şi evaporarea apei din combustibil.
În faza a doua, vaporii formaţi prin procesul de ardere a combustibilului se amestecă cu aerul,
urmat apoi de încălzirea, aprinderea şi arderea amestecului subtanţelor rezultate din combustibil.
Combustibilul solid, în timpul arderii, trece prin trei faze principale: încălzirea combustibilului în
scopul eliminării substanţelor volatile, formarea amestecului de substanţe volatile combustibile
cu aerul, încălzirea, aprinderea şi arderea (Ion şi Ion 2006).

2.3.1.Caracteristicile combustibile ale biomasei

Cercetările efectuate în domeniul energetic au demonstrat faptul că biomasa prezintă o

serie de caracteristici combustibile, care îi determină calităţile competitoare pe piaţa energetică.
Încurajarea folosirii biomasei ca material combustibil este evidenţiată şi de instalaţiile de
combustie adoptate la arderea diferitor materiale combustibile (instalaţii pentru lemn de foc,
peleţi, brichete, co-generare, etc.).

14
 Din alt punct de vedere, caracteristicile combustibile ale biomasei lemnoase diferă de la
un material la altul şi desigur faţă de cea a combustibilor fosili. Biomasa, pe lângă avantajele
principale, are o serie de dezavantaje, de care trebuie să se ţină seama, faţă de combustibilii
fosili:
- Densitatea biomasei şi puterea calorică a speciilor lemnoase este mai mică în
comparaţie cu cea a combustibililor fosili;
- Unele surse de biomasă sunt în mare parte generate doar sezonier, de obicei în perioada
de recoltare, rezultând astfel necesitatea de depozitare şi păstrare a materialului în condiţii
optime, care să nu influenţeze asupra biodegradării.
- Sistemele termice utilizate pentru diferite procese de conversie trebuie să aibă
capacităţi mari, care să conducă la echivalarea preţului instalaţiilor combustibililor fosili.
- Biomasa ne-tratată are de obicei un conţinut mare de umiditate, care este principalul
factor care determină un conţinut scăzut de căldură obţinută din material în urma proceselor de
combustie;
- Caracteristicile termochimice şi compoziţia chimică a biomasei diferă în mare parte de
combustibilii fosili, respectiv un conţinut mare de oxigen, substanţe alcaline şi cloruri.

2.3.2.Potenţialul energetic al biomasei

Procesul de combustie al materialelor combustible solide reprezintă o tehnologie pentru

producerea căldurii, cu ajutorul instalaţiilor termice. În figura 4 este redată după Milos (2000)
puterea calorică a materialelor combustibile solide prezente pe piaţa energetică. Evident, cea mai
mare putere calorică o au reziduurile de motorină, benzină, pacură. Aceste reziduuri folosite în
combustie sunt consideraţi inamicii mediului înconjurător, deoarece provoacă poluarea mediului,
încălzirea globală, schimbări climaterice majore etc, care sunt observate şi resemţite de către om,
an de an (Milos 2000). Conform cercetărilor mai recente, cea mai mare putere calorică inferioară
pentru produsele energetice din cereale este obţinută pentru brichetele din floare-soarelui 17 070
-17370 kJ/kg (17,07–17,37 MJ/kg), care au şi un conţinut scăzut de umiditate de 5,9–6,2 %.
Brichetele de cânepă au o putere calorică inferioară de 16 600 – 16 740 kJ/kg (16,60–
16,74MJ/kg).

2.3.3. Modalităţi de determinare

Determinarea puterii calorice a combustibilor este cercetată în întreaga lume. Până în

prezent se cunosc o serie de modalităţi de determinare a puterii calorice pentru speciile

15
lemnoase, atât pe cale experimentală cât şi prin ecuaţii empirice. Pentru prima dată, s-a folosit
calorimetrului de tip Junkers, care determină puterea calorică pentru combustibilii gazoşi.
Puterea calorică a combustibililor solizi şi lichizi grei, se măsură cu bomba calorimetrică.
Relaţiile empirice de calcul cu ajutorul cărora se calculează valoarea puterii calorice
(inferioare), obţinută în urma arderii materialului, diferă de cea a puterii calorice superioare
datorită căldurii obţinute prin condensarea vaporilor de apă şi a substanţelor volatile formate în
timpul procesului de ardere.
Puterea calorică a lemnului se mai poate determina şi prin metoda determinării puterii
calorice a principalelor elemente chimice, în funcţie de conţinutul de umiditate, pe baza
relaţiei lui Nadejin, etc. Metoda determinării puterii calorice pe baza fiecărui element chimic
din lemn este propusă de Mendeleev, prin relaţiile 9 şi 10 (Lunguleasa ş.a. 2007):
PCS=[8100∙C+3400(H+O/8)-600(U-9H)]/0,23884[kJ/kg] (9)
unde:
C, H, O sunt procentele din masa totală a elementelor chimice, [kg];
U - conţinutul de umiditate, [kg/kg].
[1kJ/kg = 0,238846 kcal/kg]

2.3.4. Torefierea şi procedeele de torefiere

Combustibilii rezultaţi din biomasă sunt văzuţi de mulţi cercetători ca materiale

combustibile, care contribuie la scăderea emisiilor nocive ale combustibililor fosili în atmosferă.
Procesul de torefiere implementează proprietăţi termice superioare combustibilului solid obţinut
din biomasă, asemănătoare cu cele ale combustibililor fosili de tip huilă. Procesul de torefiere se
consideră o metodă modernă de uscare a materialului şi are trei performanţe: scăderea
conţinutului de umiditate din combustibil, mărirea puterii calorice şi crearea unui combustibil
hidrofobic care reabsoarbe numai un mic conţinut de umiditate (Bridgeman ş.a. 2010).
Conform cercetărilor lui Doshi ş.a. (2014) puterea calorică obţinută este de 17 300 kJ/kg
(17,3 MJ/kg) pentru speciile de cereale, 19 400 kJ/kg (19,4 MJ/kg) bagasă, 17 400 kJ/kg (17,4
MJ/kg) iarbă, 18 500 kJ/kg (18,5 MJ/kg) plop şi iarba elefantului (Miscanthus giganteus).
În lucrările de cercetare ale procesului de tratare termică, se consideră că există două
procedee principale, respectiv cel uscat şi cel umed. Cuptorul utilizat pentru procedeele de
torefiere uscată, în comparare cu celelalte modalităţi de uscare a fost proiectat cu închidere
ermetică, controlul temperaturii de tratare, măsurarea conţinutului de oxigen/azot şi a cantităţii
de material. Obţinerea mediului inert în interiorul cuptorului a fost posibilă cu ajutorul azotului

16
care era introdus pentru a controla cantitatea de oxigen din interior, aspecte relatate de diverşi
cercetători (Almeida ş.a. 2010).

2.4. ASPECTE ECONOMICE

Biomasa este o sursă primară de carbon alături de celelalte surse de energie regenerabilă.
Aceasta poate fi utilizată ca materie primă pentru producerea energiei, a biocombustibililor şi a
combustibililor bio-chimici, în scopul de a se obţine independenţa energetică a regiunii sau ţării.
Materialul obţinut din biomasă produce o cantitate mare de energie, ce poate fi disponibilă
pentru orice consumator. De exemplu, puterea calorică inferioară (PCI) al lemnului variază între
15480 şi 19440 kJ/kg (4300 şi 5400 kWh/t), în funcţie de specie şi conţinutul de umiditate.
Biomasa poate avea un potenţial de 14 % din necesarul total de energie din lume conform
literaturii de specialitate (Repellin ş.a. 2010).
Caracteristicile fizice cât şi compoziţia chimică a biomasei acţionează asupra calităţii
materialului lemnos utilizat ca şi combustibil solid. Caracteristicile biomasei diferă de la o
specie utilizată drept combustibil la alta. De exemplu conţinutul de umiditate poate varia între
20-55% faţă de masa uscată a materialului pentru lemn de foc, sau la umidităţii mai mici de 10%
pentru peleţi şi brichete. Din aceste considerente, calităţiile combustibilului poate fi îmbunătăţită
prin tehnologii de pretratare a materialului lemnos (procese de torefiere).

2.5. CONCLUZII

Energia este baza tuturor ativităţilor umane şi evoluţia acesteia nu poate fi întreruptă. De
asemenea, combustia este unul din cele mai importante procese termico-chimice de producere a
energiei. Nu trebuie neglijat faptul că procesele de ardere sunt posibile doar în prezenţa
oxigenului, care de obicei este introdusă în focar prin aerul de combustie.
În prezent, toate statele lumii îşi canalizează investiţiile pe producerea energiei din surse
altenative (SRE), care, după prognozele efectuate se estimează să ajungă către anul 2020 la o
cantitate de 20% din totalul energiei folosite la nivel european. Potenţialul mare în producerea
energiei îl deţine biomasa (47%) fiind urmată de energia hidro (45%), la nivel european. De
aceea este necesară cunoaşterea energiei eliberate în timpul arderii de diferitele forme de
biomasă.
Datele din literatura de specialitate nu sunt centralizate, pentru a se putea face o
comparaţie între diferitele tipuri de biomasă existente pe piaţă. De asemenea nu există o coeziune

17
în ceea ce priveşte exprimarea puterii calorice, respectiv a unităţilor de măsură. Din această
cauză toate aceste neclarităţi şi neajunsuri, trebuie studiate şi analizate metodic.
Creşterea puterii calorice a biomasei prin procesele de torefiere uscată reprezintă o
direcţie actuală de cercetare şi investiţie a tuturor statelor lumii. Din cercetările actuale rezultă că
torefierea biomasei conduce clar la creşterea densităţii calorice. Nu există însă date certe privind
torefierea speciilor lemnoase europene sau a factorilor de influenţă.

2.6. OBIECTIVE PRINCIPALE

Obiectivul principal al prezentei cercetări îl reprezintă evaluarea şi creşterea puterii

energetice a biomasei lemnoase. Utilizarea biomasei lemnoase în domeniul combustiei creează o
serie de necunoscute privind mecanismul arderii lemnului, factorii de influenţă ai combustiei,
factorii şi evaluare eficienţii utilizării acestui combustibil etc. De aceea, pornind de la aceste
neclarităţi, cercetarea îşi propune următoarele obiective principale:
- Efectuarea unui studiu exhaustiv asupra stadiului actual al determinării puterii calorice a
biomasei lemnoase, cu scopul declarat de găsire a direcţiilor de evaluare şi mărire a puterii
calorice a biomasei lemnoase;
- Determinarea puterii calorice a speciilor lemnoase indigene cât şi exotice, a produselor
lemnose biocombustibile (peleţi, brichete, coajă, rămăşiţe etc) în vederea folosirii eficiente a
acestora, dar şi în scopul de a avea o bază clară de raportare a produselor cu putere calorică
ridicată;
- Mărirea puterii calorice a biomasei lemnoase cu cel puţin 5 %, prin tratarea termică
uscată a rumeguşului pentru specii de răşinoase (larice, molid) şi foioase (fag, stejar) în prezenţa
aerului;
- Evaluarea economică a produselor torefiate.
Pe perioada cercetării se va urmării crearea unei metodologii clare de lucru, de aşa natură
încât experimentele parcurse să fie oricând şi de oricine reproduse cu uşurinţă.

Capitolul 3. EVALUAREA PUTERII CALORICE A BIOMASEI LEMNOASE

3.1. MATERIALE ŞI METODA

Determinarea puterii calorice pentru lemn şi materiale lemnoase sau lignocelulozice este
aproape similară cu cea a cărbunelui (ca şi combustibil solid) şi cu puţine deosebiri faţă de
combustibili lichizi (benzina, motorina etc) sau gazoşi (gaz metan, GPL, biogaz etc). În general,
18
metoda de determinare a puterii calorice se face separat pentru combustibili solizi (ASTM
D3286-96 1996, Dihoiu 1995) sau lichizi şi gazoşi.
Numărul de încercări cerute de normative şi alţi cercetători este de 5, 8 sau 10 probe
cercetate pe cale experimentală (ASTM D3286-96, DIN 51900-1 2000, Dihoiu 1995).
Experimentele în cadrul lucrării s-au efectuat pe 5 probe (DIN 51900-1 2000) pentru fiecare
specie sau tip de material cercetat, luându-se ca valoare de studiu validată, media acestora, atunci
când are o probabilitate de peste 95%. Pentru determinarea puterii calorice a cojii s-a folosit
metoda Pre-Control cu limite strânse utilizându-se în acest caz numai 3 epruvete şi luându-se
media acestora.
Instalaţia folosită pentru determinarea puterii calorice a biomasei lemnoase a fost
calorimetrul cu ardere explozivă tip XRY-1C, produs de Shanghai Changji Geological
Instrument Co., din China (Fig 8). Înainte de a efectua încercarea propriu-zisă se face etalonarea
bombei calorimetrice cu acid benzoic, folosindu-se acidul benzoic cu o valoare a puterii calorice
cunoscută (de obicei 26 463 kJ/kg (1kJ/kg=1J/g), sau cu mici diferenţe de maxim ±3% faţă de
această valoare), pentru a se determina coeficientul calorimetric k (ecuaţia 25) al instalaţiei
calorimetrice.

[kJ/kg] (25)

unde:
k - coeficientul calorimetric, determinat prin etalonare cu acid benzoic, exprimat în kJ/grad ;
tf – temperatura finală, în grade;
ti – temperatura iniţială, în grade;
ml - masa lemnului, în kg.
qs - căldura consumată pentru arderea firului de sârma de nichelină, în kJ;
qb – caldura obţinută prin arderea firului de bumbac, în kJ.

Figura 8.
Instalaţia pentru determinarea puterii calorice a biomasei lemnoase cu bomba calorimetrică cu
soft propriu.

Procedeul de determinare a puterii calorice a materialului lemnos se referă în primul rând

la pregătirea materiei prime şi a instalaţiei, apoi la determinarea propriu zisă şi în final la
obţinerea rezultatului final. Pregătirea materialului lemnos în vederea testării constă în preluarea

19
unei mici părţi de circa 0,6-0,8 grame din materialul întreg, proba cântărită cu o precizie de
0,0002 g. Proba trebuie să fie curată, din lemn tăiat proaspăt, pentru că lemnul vechi nu are toate
substanţele volatile şi inflamabile, care ar putea influenţa puterea calorică a acestuia. Această
probă se aşează într-un creuzet de porţelan şi se introduce într-o etuvă de laborator, în vederea
uscării, la o temperatura de 103±2 oC.
Obţinerea stării anhidre a materialului lemnos se verifică prin cântăriri succesive, până
când diferenţa între două cântăriri succesive este mai mică decât dublul preciziei de cântărire,
sau acoperitor pentru piesa de o asemenea mărime de cel puţin 2 ore de păstrare a probei în
etuvă. După uscare, probele sunt păstrate în exicator pentru răcire şi neschimbarea conţinutului
de umiditate, până la introducerea în bomba calorimetrică. Pregătirea instalaţiei în vederea
încercării, se referă la verificarea cantităţii de apă din calorimetrul sau cuvă Cu (de aşa natură
încât să depăşească cu 1-2 mm capacul bombei calorimetrice), a agitatorului A al apei Ap din
cuvă, a softului calculatorului C, a termometrului exterior calorimetrului T şi a nivelului
presiunii gazului în butelia de oxigen Bo. Proba de testat 1 se leagă de firul de bumbac 2 şi se
pune în creuzetul bombei 3. Se leagă firul de nichelină spiralat 4 de probă şi firul de bumbac,
după care se poziţionează corect capacul de protecţie 5. Creuzetul este legat de capacul bombei
calorimetrice 6 prin doi electrozi 7 şi 8, care se continuă cu firele electrice de cuplare a bombei
calorimetrice 9 şi 10. Prin înfiletarea capacului bombei se cuplează bomba 11 prin ştuţul 12 la
butelia de oxigen Bo, introducându-se 30 atmosfere. Se introduce bomba în calorimetrul
instalaţiei Cu, se cuplează cele două fire electrice, se închide capacul calorimetrului şi se
introduce termostatul T pentru determinarea temperaturii (Fig.6).
Rezultatul final al arderii biomasei lemnoase se exprimă prin puterea calorică,
noţiune prin care se înţelege cantitatea de căldură obţinută la arderea unităţii de masă. Pentru
materiale combustibile cu conţinut mare de apă şi hidrogen, aşa cum este biomasa
lemnoasă, se pot distinge două tipuri de puteri calorice, respectiv puterea calorică
superioară (PCS) şi puterea calorică inferioară (PCI).
Rezultatele obţinute în urma determinării puterii calorice superioare şi inferioare, sunt
validate numai după obţinerea şi analiza a cel puţin 5 valori. Există metode mai simple de
determinare prin utilizarea a trei valori succesive, după cum se specifică în metoda Pre-Control
cu limite strânse (Juran 1973). Principiul metodei Pre-Control se bazează pe ipoteza celei mai
rele condiţii care se poate accepta pentru un proces de testare, capabil să producă piese de bună
calitate. Cu alte cuvinte dacă toleranţa găsită este identică cu cea prescrisă de specificaţii şi dacă
procesul de testare este bine centrat, orice schimbare intervenită pe fluxul de testare va avea
drept consecinţă apariţia de defecte (Lunguleasa şi Grîu 2013).

20
Figura 12.
Diagrama Pre-Control

3.2. REZULTATE ŞI DISCUŢII

3.2.1.Puterea calorică a speciilor de foioase

În practică industrială rezultă rămăşiţe de fabricaţie din totalitatea speciilor lemnoase

industrializabile. De aceea, în procesul de cercetare s-au utilizat din categoria speciilor de foioase
indigene următoarele specii: castan porcesc (Aesculus hipocastanus L.), carpen (Carpinus
betulus L.), cer (Quercus cerris L.), cireş (Prunus avium L.), fag (Fagus silvatica L.), frasin
(Fraxinus excelsior L.), mesteacăn (Betula pendula Roth.), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus L.), păr pădureţ (Pyrus pyraster L.), salcâm (Robinia pseudacacia L.), salcie
(Salix alba L.), soc (Sambucus nigra L.), stejar (Quercus rubur L.). O bună parte din aceste
specii sunt considerate la ora actuală specii cu putere calorică mare şi sunt pe larg utilizate în
domeniul asigurării necesarului energetic atât în zonele rurale ale ţărilor in curs de dezvoltare cât
şi în ţările dezvoltate industrial.

Puterea calorica superioara, kJ/kg Puterea calorica inferioara, kJ/kg

22000
20830
21000 19555 20285
19647
19406 19539 19567 19968
20000 19008
18741 18802 19257
18625 18802 19685
19000
18930 19078 19051 20224
18000 18268 18336 18783 19063 19094
18336 18370 19499
18034
17000

16000

Figura 14.
Puterea calorică a speciilor de foioase indigen

21
 Rezultatele obţinute conform metodicii din lucrare au fost aşezate în tabele în vederea
analizei acestora. Din rezultatele prezentate în tabelul 7, conform caracteristicilor energetice
obţinute, rezultă că dintre toate speciile analizate, specia de salcie (20224 kJ/kg) şi cireş (19499
kJ/kg) deţin o putere calorică inferioară mare în comparaţie cu speciile de mesteacăn (18034
kJ/kg).

3.2.2. Comparaţie între speciile de fag şi salcie

Pe piaţa lemnului de foc, specia de fag este cea mai mult folosită, motiv pentru care în
continuare se face o comparaţie cu specia de salcie, în vederea găsirii de noi soluţii energetice. În
prezent pe piaţa energetică specia de salcie este considerată o specie energetică, cu potenţial
mare de investiţie şi producere a energiei. Specia de salcie energetică (Salix viminalis L.) este
considerată de către cercetători o plantă agricolă cu potenţial energetic şi de asemenea este
considerată o specie ecologică. În România se cunosc în jur de 20 de specii de Salix, care în
trecut erau folosite ca şi materie primă pentru industria producerii coşurilor şi a mobilei din
nuiele (Ivănescu ş.a.1979).
Salcia este o plantă ce creşte pe terenuri inundabile, pe malul râurilor şi în albiile
râurilor, putând fi considerată o specie extrem de folositoare pentru zonele corespunzătoare.
Conform cercetărilor, s-au descoperit în jur de 200 de specii de salcie, din care 18 specii sunt
specii cu caracteristici energetice precum: creştere rapidă, putere calorică înaltă, rezistentă la
boli, perioadă de recoltare de la 10-25 ani, cu înălţime de 7-8 m.
Altă specie des utilizată în scopuri energetice este fagul, din care la ora actuală se produc
brichete, peleţi, dar se foloseşte şi ca lemn de foc. Speciile de fag sunt considerate specii cu
caracteristici calorice bune pe piaţa Europeană. În Europa cât şi în România se pot găsi o mare
varietate de specii de fag (Câmpean ş.a. 2004). Pe teritoriul României se cunosc specii în zona
Munţilor de Vest, Platoul Central al Moldovei, Oltenia, Banat şi Bucovina (Grîu şi Lunguleasa
2013). Fagul (Fig. 15) este un arbore din prima categorie cu înălţime de 30 m, rar 45 m, lemn
de esenţă tare, duramen fals (3), alburn (4), inele (5), punctuaţie uniformă (1); tulpina este
cilindrică cu coaja de la gri la albicios. Coroana copacului este ovală în masiv.

Fagus silvatica L. Salix viminalis L.

22
 Figura 16.
Structura macroscopică a speciilor de salcie şi fag

Specia de salcie (Salix Viminalis L.) este o specie energetică cu o putere calorică de
19738 kJ/kg (19,7MJ/kg), care este mai mare decât a speciei de plop (bucăţi de lemn masiv) –
19685 kJ/kg (19,6 MJ/kg) sau al rumeguşului 18500 kJ/kg (18,5 MJ/kg). Fagul are o putere
calorică de 19051 kJ/kg (19,05 MJ/kg). Această putere calorică nu diferă esenţial de cea de
salcie, care are în plus alte avantaje precum: creştere rapidă, soluri mai puţin bogate etc.

Carpen (Carpinus betulus L.) Salcie (Salix alba L.)

Figura 19.
Influenţa umidităţii asupra speciilor de foioase indigene

În figura 19 sunt reprezentate pentru fiecare specie în parte influenţa umidităţii asupra
conţinutului de energie obţinut în urma cercetărilor. Se observă că odată cu creşterea umidităţii
cantitatea de căldură va scade semnificativ. În urma combustiei speciilor de foioase cu grad de
umiditate înalt vor rezulta procese de combustie incompletă, care reprezintă un factor de poluare
a mediului (Grîu şi Lunguleasa 2014a). Densitatea energetică este bună, cu valori între 4-11
kJ/cm3, la umiditatea de 50%. Aceasta este însă diferită de la o specie la alta şi scade odată cu
creşterea umidităţii probelor.

Carpen (Carpinus betulus L.) Salcie (Salix alba L.)

Figura 20.
Influenţa umidităţii asupra vitezii de ardere şi densităţii energetice a speciilor de foioase
indigene

23
Carpen (Carpinus betulus L.) Salcie (Salix alba L.)
Figura 21.
Influenţa umidităţii asupra randamentului energetic al speciilor de foioase indigene

3.2.3. PUTEREA CALORICĂ A BIOMASEI DE RĂŞINOASE

În prezent o gamă largă de produse lemnoase utilizează materii prime din specii de
răşinoase. De la prelucrarea acestora rezultă o serie de rămăşite care pot fi valorificate prin
ardere la centrale termice. Cunoaşterea caracteristicilor calorice şi energetice ale acestor specii
lemnoase devine astfel necesară, pentru a evalua care este energia acestora.

Figura 22.
Puterea calorică superioară şi inferioară a speciilor de răşinoase indigene

Ienupar de Virginie (Jeniperus Pin (Pinus silvestris L.)

virginiana L.)
Figura 23.
Influenţa umidităţii asupra PCS şi PCI a speciilor de răşinoase indigene

24
Ienupar de Virginia Pin (Pinus silvestris L.)
(Jeniperus virginiana L.)
Figura 24.
Influenţa conţinutului de umiditate asupra densităţii energetice şi viteza de ardere a speciilor de
răşinoase indigene

Ienupar de Virginia (Jeniperus Pin (Pinus silvestris L.)

virginiana L.)

Figura 25.
Influenţa umidităţii asupra randamentului energetic al speciilor răşinoase indigene

3.2.4. PUTEREA CALORICĂ A SPECIILOR EXOTICE

Speciile lemnoase sunt grupate, după provenienţa acestora în specii indigene (răşinoase şi
foioase) şi exotice. Speciile exotice se găsesc în zonele cu climat cald, tropical, cunoscându-se
aproximativ 50 000 de specii de arbori. Având în vedere faptul că, în practica industriala se obţin
rămăşiţe de fabricaţie din specii exotice, este necesară studierea caracteristicilor energetice
(calorice) ale acestora. Respectând metodologia de lucru impusă în capitolul 3 al lucrării,
rezultatele obţinute privind caracteristicile energetice au fost puse în tabele pentru fiecare specie
în parte, după care s-a efectuat centralizator al valorilor, precum se observă în Tabelul 13.

25
Figura 26.
Puterea calorică a speciilor exotice

Din datele experimentale obţinute în urma testării rezultă că speciile exotice au o putere
calorică mai mare, respectiv de 20 000-21 000 kJ/kg (20,0 – 21,0 MJ/kg).

Acajo Berlina SPP

Figura 27.
Influenţa conţinutului de umiditate asupra puterii calorice a speciilor exotice

Comparativ cu speciile de conifer indigene care au o putere calorică de 18 000-19 000

kJ/kg (18,0 – 19,0 MJ/kg) şi foioasele indigene cu o putere calorică de 18 000 kJ/kg (18,0
MJ/kg), speciile exotice au o putere calorică cu puţin mai mare.
Conform cercetărilor experimentale, s-a observat o influenţă negativă mare a umidităţii
asupra conţinutului caloric, cu descreşteri atât asupra conţinutul de căldură obţinut cât şi asupra
densităţii energetice şi a randamentului energetic (Fig. 27, 28). Randamentul energetic a fost
calculat ca şi raport dintre proba uscată folosită şi puterea calorică în stare uscată a epruvetei şi
valorile obţinute pentru proba umedă (Fig. 29).

26
 Acajo Berlina SPP

Figura 28.
Influenţa umidităţii asupra densităţii energetice şi vitezei de ardere a speciilor exotice

Acajo Berlina SPP

Figura 29.
Influenţa conţinutului de umiditate asupra randamentului energetic al speciilor exotice

Energia care poate fi obţinută din materialul lemnos umed scade, din cauza conţinutului
de umiditate, care este prezentă în material. Dacă se doreşte să se utilizeze biomasa ca şi
combustibil solid, atunci conţinutul de umiditate nu trebuie să depăşească 60 %, raportată la
masa uscată, pentru că la acest nivel cantitatea de căldură obţinută este mai mică decât puterea
latentă de vaporizare a apei, care este conţinută în biomasă. Diferenţele dintre puterea calorică
superioară (PCS) şi puterea calorică inferioară (PCI) sunt datorate faptului că oxigenul şi
conţinutul de apă din lemn influenţează negativ procesul de ardere.

3.2.5. PUTEREA CALORICĂ A COJII

Coaja reprezintă stratul exterior al plantelor lemnoase (de obicei copaci, pomi, viţă de vie
şi arbuşti). Coaja este prezentă în jurul trunchiului de lemn, crengi şi rădăcini la toate tipurile de
plante lemnoase, pentru a proteja împotriva insectelor, ciupercilor, lumina soarelui, îngheţ, de
ploaie şi de alţi factori externi. Cantităţile de scoarţă sunt, în medie, până la aproximativ 10 %
din volumul total, dar procentul real depinde de specie şi vârsta acesteia.

27
 De obicei, coaja este formată din două straturi vizibile, cele interioare şi exterioare, chiar
dacă nu sunt inele anuale macroscopice distincte. Coaja exterioră este formată din ritidom, un
ţesut mort a cărui grosime, netezime şi neregularităţi sunt criterii botanice pentru identificarea
speciilor (Grîu şi Lunguleasa 2013b). Coaja interioară cuprinde o mulţime de straturi precum
cambium, feloderm, floem secundar şi cambiu vascular (Fig 30). Inele anuale sunt foarte subţiri
şi, prin urmare, nu sunt vizibile la microscop. Conţinutul de celuloză şi hemiceluloză este mai
mic decât în lemn.
Tabelul 15.
Caracteristicile energetice ale cojii

kJ/min, Ec.28
Putere calorică,

energetic, %,

Conţinut de
ardere, min

Rendament

umiditatea,
energetică,
Densitatea

Densitatea
kJ/kg
epruvetei,

epruvetei,
material

Viteza de
Timp de

kJ/cmc,
PCS PCI

ardere,
g/cm3

Ec.27

Ec.29
Masa
Tip

%
g

Coaja 0,510 32 0,463 19441 18943 8,782 306 - 0

de 0,491 25,5 0,446 17372 16672 7,45 289 97 10
molid 0,710 26 0,645 15552 14153 9,14 309 92 20
0,789 28 0,717 10092 6594 4,73 93 69 50
Coaja 0,740 27 0,672 19655 19152 13,05 532 - 0
de plop 0,496 24,5 0,451 17563 16862 7,61 307 97 10
0,380 26 0,345 15723 14321 4,95 167 92 20
0,873 31 0,793 10203 6698 5,32 94 69 50
0,890 25 0,809 19181 18681 15,32 674 - 0
Coaja 0,660 26 0,600 17137 16737 10,04 382 98 10
de fag 0,637 26 0,579 15344 14544 8,42 285 96 20
0,879 32 0,799 9963 7963 6,36 109 84 50

3.2.6. PUTEREA CALORICĂ A RĂMĂŞIŢELOR OBŢINUTE DIN COMPOZITE

În practica industrială rezultă rămăşiţe de fabricaţie şi din compozitele lemnoase

procesate. Termenul de compozit este folosit pentru a descrie orice material complex pe baza de
lemn. Compozitele pe bază de lemn cuprind o gamă largă de produse, de la PFL şi grinzi
lamelare până la plăci OSB. Compozite pe bază de lemn sunt folosite pentru un număr de
aplicaţii, de la panouri de acoperire de interior, la panouri pentru utilizări exteriore, în mobilier şi
pentru sprijinirea de structuri a clădirilor. Componenţa principală de compozite pe bază de lemn
este lemnul, adesea 90 % sau mai mult din masa sa. Răşinile-liant utilizate în mod obişnuit
includ fenol-formaldehida, uree-formaldehidă, melamină-formaldehidă şi izocianat (Stark ş.a.
2011).

28
OSB adeziv, 18mm OSB aşchii orientate, 18 mm

Figura 34.
Influenţa umidităţii asupra puterii calorice superioare (PCS) şi inferioare (PCI) a materialelor
compozite

OSB adeziv, 18mm OSB aşchii orientate, 18mm

Figura 35.
Influenţa umidităţii asupra densităţii energetice şi vitezei de ardere a materialelor compozite

Randamentele energetice obţinute la combustia rămăşiţelor obţinute din compozite

lemnoase (Fig. 36) sunt optime în intervalul umidităţii de 10-20 % ca şi pentru celelalte tipuri de
biomasă analizate în cadrul cercetărilor experimentale şi sunt între 50 - 85 % atunci când
umiditatea este peste 50 %.

OSB adeziv, 18 mm OSB aschii orientate, 18 mm

Figura 36.
Influenţa umidităţii asupra randamentului energetic a materialelor compozite analizate

29
 3.2.7. PUTEREA CALORICĂ A BRICHETELOR ŞI PELEŢILOR

Una din posibilităţile de utilizare a biomasei lemnoase drept combustibil este sub formă
de brichete şi peleţi. Brichetele şi peleţii din biomasa lemnoasă sunt produse superioare obţinute
din lemn mărunţit, obţinuţi prin comprimare şi fără aditivi suplimentari.

Peleţi de plop Peleţi de fag

Figura 37.
Influenţa umidităţii asupra puterii calorice a brichetelor şi a peleţilor

Importanţa utilizării lor faţă de lemnul masiv de foc se datorează faptului că produsele
sunt uscate la 10% conţinut de umiditate şi îşi păstrează această umiditate constant până în
momentul utilizării, datorită ambalajelor de polietilenă în care sunt păstrate.

Peleţi din plop Peleţi din fag

Figura 38.
Influenţa umidităţii asupra densităţii energetice şi vitezei de ardere a peleţilor şi a brichetelor

Peleţi din molid Brichete din stejar

Figura 39.
Influenţa umidităţii asupra randamentului energetic a peleţilor şi a brichetelor

Din acest motiv, valoarea lor calorică este mai mare. Prin adăugarea unor aditivi naturali
(amidon, zahăr, leşie de sodă, var, gips, melasă) (Borowsky 2012; Stelte ş.a. 2011) se
30
îmbunătăţeşte consistenţa suprafaţei brichetelor, iar cu tratări termice sau de activare a ligninei,
calitatea acestor produse va fi îmbunătăţită (Shulga ş.a. 2008).

3.3. ESTIMAREA PUTERII CALORICE A BIOMASEI

Procesul de ardere reprezintă un proces complex de natură fizică şi chimică. Reacţia de

ardere a biomasei lemnoase este reversibilă cu cea de generare a biomasei, aşa cum se observă în
Ec. 31 şi Fig. 43.
Cx HyOz + (x+y/4-z/2)O2 = CO2 + (y/2) H2O+
(31)
Cenuşa + Energie termică

Figura 43.
Procesul ciclic de ardere şi de generare a biomasei lemnoase

Combustia conţine un număr de etape de bază, şi anume:

• Evaporarea apei;
• Aprinderea;
• Descompunerea termică a elementelor chimice (cu inserţie de aer primar);
• Combinaţie de elemente chimice pentru a forma unele gaze combustibile şi gaze de ardere;
• Arderea gazelor combustibile (cu inserţie de aer secundar);
• Arderea carbonului.
Cunoaşterea valorii puterii calorice aproximative a biomasei este necesară, în scopul de a
calcula cantitatea de combustibil, în orice moment. Predicţia poate fi obţinută prin următoarele
două metode:
- pe baza unor elemente chimice;
- pe baza compuşilor chimici.
Când elemente chimice precum carbon, hidrogen, oxigen, sulf, azot, etc, sunt luate în
considerare, se poate folosi în primul rând relaţia lui Channiwala şi Parikh (Chen ş.a. 2011a,
Chen ş.a. 2011b, Chen ş.a. 2012) (36):
PC=33,910·C/100+11,783·H/100-1,034·O/100+1,005·S/100-151·N/100-
(36)
211·As/100[kJ/kg]

31
unde: C, H, O, S, N, Ca - cantitatea de carbon, hidrogen, oxigen, sulf, azot şi cenuşă, în %
exprimată ca masa uscată; 34910, 11,783,1,034, 1005, 151 şi 211, valorile puterii calorice ale
carbonului, hidrogenului, oxigenului, sulfului, azotului şi cenuşii, în kJ/kg.
O corelaţie de predicţie a puterii calorice superioare (luând în considerare faptul că 1 kcal
= 4,1868 kJ), în funcţie de puterea calorică a elementelor chimice, este relaţia lui Mendeleev
(37):
PCSMc=33,913·C/100-14,235·(H+O/8)/100-2,512·(Mc-9·H)/100 [kJ/kg] (37)
Pentru biomasa lemnoasă şi coajă (Mc = 0%), ecuaţia de mai sus (38) devine:
PC=33,913·C/100+8,373·H/100-1,779·O/100 [kJ/kg] (38)
Analizând ecuaţiile anterioare (36) şi (38) şi corelarea lor cu alte publicaţii în domeniu,
rezultă că:
- Carbonul se găseşte în proporţia cea mai mare (aproximativ 85% pentru combustibil lichid,
dar aproximativ 50% pentru biomasa lemnoasă şi coajă), fiind principalul element
combustibil, deoarece arderea completă produce 33 910 kJ / kg (33,9 MJ/kg);
- Hidrogenul se găseşte sub formă de combinaţii cu carbon (în hidrocarburi până la 25%) şi
arderea completă produce 14 310 kJ / kg (14,3 MJ/kg);
- Oxigenul se găseşte în cantităţi diferite (2 ÷ 44%, maximum la cărbunele de lemn); aceasta va
reduce puterea calorică, deoarece se găseşte în combinaţie cu carbonul şi hidrogenul şi, astfel,
o parte din aceste elemente combustibile sunt deja oxidate; prin urmare, căldura dată de
oxigen 1780 kJ kg (1,78 MJ/kg) va fi scăzută din căldură totală de combustie;
- Azotul se găseşte în cantităţi mici (0,8 ÷ 0,9%); este inactiv pentru ardere, se încălzeşte în
timpul procesului de ardere, consumând din cantitatea de căldură degajată de elementele care
produc căldură, astfel azotul reduce valoarea calorică a biomasei lemnoase şi cojii cu 151 kJ /
kg (0,151 MJ/kg); această influenţă este mică şi poate fi neglijată;
- Sulful se găseşte sub formă de compuşi necombustibili, în cantităţi variabile, între 0,1 şi 0,7%;
sulful produce 1005 kJ/kg (1,005MJ/kg); influenţa este la fel de mică şi poate fi neglijată;
- Conţinutul de cenuşă are o cantitate mică de carbon şi minerale, au o influenţă negativă şi scade
puterea calorică totală cu 211kJ/kg (0,211 MJ/kg); influenţa este mică şi poate fi neglijată.

32
 Tabelul 18.
Predicţia puterii calorice a cojii cu relaţii în funcţie de elementele chimice
Elemente chimice, % Puterea calorică, PC, kJ/kg
Ec 37. Ec 39. Ec 40. Experi

Diferenţe

experime
ntală, %
Channiwala şi Mendeleev mental

valoare
Specie

Parikh ă

vs
C=49,9 N=0,6 17 501 16 931 17 416 18 973 Ec 37: -7,7
H=8,2 S=0,03 Ec 39: -
Molid

O=38,1 As=3,17 10,7

Ec 40: -8,2
C=49,1 N=0,6 16 809 16 729 17 274 17 507 Ec 37: -3,8
H=9,2 S=0,05 Ec 39:-4,4
Plop

O=38,9 As=2,15 Ec 40:-1,3

C=50,7 N=0,6 17 739 17 197 17 640 17 598 Ec 37:

Mesteacăn

H=8,0 S=0,04 +0,8

O=37,5 As=3,16 Ec 39: -2,2
Ec 40:
+0,2
C=50,2 N=0,7 17 584 17 042 17 510 18 844 Ec 37:-6,6
H=8,1 S=0,02 Ec 39: -9,5
O=37,1 As=3,88 Ec 40: -7,0
Fag

Tabelul 19.
Predicţia puterii calorice în funcţie de compuşii chimici principali
Specie Compuşii Putere calorică, PC, kJ/kg

experimen
chimici, % Valori Ec 41. Ec 42.
Deviaţia

tale, %,
valorile
faţă de
experimentale Demirbas

Molid Li=33 18 973 19 921 18 715 Ec 41: +4,9

Ce+He=60 Ec 42: -1,3
Plop Li=23 17 507 19 028 17 072 Ec 41:+ 7,9
Ce+He=65 Ec 42: -2,5
Meste Li=22 17 598 18 938 17 341 Ec 41:+ 7,0
acăn Ce+He=68 Ec 42: -1,4
Fag Li=25 18 844 19 207 18 095 Ec 41:+1,8
Ce+He=68 Ec 42:-4,1

Pe baza consideraţiilor de mai sus, o nouă relaţie a fost identificată pentru produsele
lemnoase, respectiv:
PC=33,910·C/100+14,310·H/100-1,780·O/100 [kJ/kg] (39)

33
 3.4. CONCLUZII

Combustia biomasei lemnoase indigene şi exotice, a rămăşiţelor compozitelor

lignocelulozice, a cojii şi a brichetelor/peleţilor a condus la obţinerea unei baze centralizatoare
referitoare la puterea calorică, a vitezei, densităţii şi randamentului energetic. Rezultatele privind
puterea calorică au diferit de la o specie la alta (în funcţie de compoziţia chimică elementară şi
compuşii chimici principali ai speciilor), iar în cadrul aceleaşi specii s-a observat influenţa
negativă a conţinutului de umiditate.
Conţinutul de umiditate luat pentru analiză şi cercetare a fost de 20 % pentru lemnul de
foc şi tocătură, 10 % pentru brichete/peleţi şi 0%, pentru comparare. Conţinutul de 50 % este
considerat conform încercărilor, ca valoare maximă posibilă pentru masa lemnoasă ce este
folosită în calitate de combustibil solid, altfel randamentul instalaţiilor scade foarte mult.
Umiditatea din combustibil are efectul de a absorbi o parte din căldura eliberată în timpul
procesului de ardere şi de a reduce cantitatea de căldură disponibilă.
Folosirea speciilor lemnoase precum speciile de salcie şi plop, care sunt pe larg
răspândite pe teritoriul Românie, este considerată avantajoasă în producerea energiei. Prin
folosirea lemnului se poate proteja mediul şi contribuie esenţial la reducerea de CO2 precum şi
efectele de încălzire globală. Conform graficelor, rezultă că intervalul optim al umidităţii la care
poate fi folosit eficient materialul lemnos este de 10-20%, iar randamentul pe care îl obţinem
conform rezultatelor este de 85-95%.
Privind aspectele perioadei de ardere a speciilor poate fi remarcat faptul că, plopul arde
repede, în consecinţă, căldura obţinută nu este menţinută fiind necesară de o cantitate mare de
material pentru a fi arsă. Fagul în comparaţie cu plopul, prezintă o ardere mai lentă, favorând
menţinerea căldurii, prin aceste aspecte se poate face şi economie de materie primă.
În cadrul cercetării s-au obţinut valori pentru speciile foioase a specii de fag de 19051
kJ/kg (19,051 MJ/kg) pentru conţinut de umiditate de 0%, iar pentru salcie s-a obţinut valori de
19738 kJ/kg (19,738 MJ/kg) pentru material uscat, comparativ cu alte cercetări care au
înregistrat puteri calorice de 15410 – 19520 kJ/kg (15,41 – 19,52 MJ/kg), după cercetările lui
Erol (2010).
Pentru speciile de răşinoase, cea mai mare putere calorică s-a obţinut pentru specia de pin
silvetru (21676, kJ/kg) datorită faptului că prezintă un conţinut mare de răşină. La speciile
exotice s-au obţinut valori mari ale puterii claorice pentru speciile care prezită o densitate mai
mare precum guaiacul (20972 kJ/kg), iroko (21523 kJ/kg), erun (20720 kJ/kg).
Brichetele executate din materiale lemnoase au prezentat puteri calorice de 19502 kJ/kg
pentru cele executate din specia de molid, 18734 kJ/kg pentru cele executate din specia de fag,
34
peleţi din plop (19094 kJ/kg), comparativ cu rezultatele lui Berkesy ş.a. (2011) care consideră că
puterea calorică a peleţilor la umiditatea de 0 % este de 19700 kJ/kg (19,7 MJ/kg), iar cele
obţinute din cereale au puteri calorice între 18822 – 19221 kJ/kg (18,822 -19,221 MJ/kg),
comparativ cu valorile obţinute în lucrarea lui Alarua ş.a. (2011) de 16600 – 17070 kJ/kg (16,6 –
17,07 MJ/kg).
În prezent, pe piaţa energetică există o serie de produse superioare ale biomasei precum
peleţii şi brichetele. Acestea sunt formate prin comprimarea rumeguşului şi reprezintă un pas
înainte ca aspect economic şi utilizare eficientă a biomasei lemnoase. Densitatea calorică a
acestor materiale este mai bună decât a speciilor lemnoase folosite efectiv ca şi material
combustibil prin faptul că sunt folosite la umiditate de 10 % şi au un grad de compactare ridicat.

Capitolul 4. MĂRIREA PUTERII CALORICE PRIN TOREFIERE

4.1. ASPECTE INTRODUCTIVE

În prezent se cercetează o varietate de metode de îmbogăţire a caracteristicilor energetice

a biomasei şi care să poată fi aplicabilă uşor în domeniul producerii energiei din biomasă.
Tratarea termică se folosesc tot mai larg în procesele de îmbunătăţire a caracteristicilor
mecanice sau fizico-chimice ale biomasei lemnoase. Modificarea structurii şi proprietăţilor
biomasei se obţine pe seama modificării compoziţiei chimice, oferind îmbogăţirea conţinutului
de carbon prin procesele de tratare termică.
Tratarea termică sau torefierea biomasei este o metodă promiţătoare şi de viitor pentru
promovarea biomasei ca material energetic cu valori apropiate de cele a combustibilor fosili
precum cărbunele şi huila. Totodată, acest proces poate valorifica eficienţa materialului tratat
prin folosirea cantităţilor mai mici de material tratat pentru producerea necesarului de energie în
comparaţie cu cantitatea de material ne tratat folosit pentru producerea energiei pentru o anumită
suprafaţă. Torefierea este un proces asemănător cu piroliza, diferenţiindu-se printr-o durată de
tratare mai scurtă şi care se petrece în intervaul de temperaturi mai mici de 200-300 oC (Chen
ş.a. 2010).
Procesele de torefiere sau de tratare termică rapidă sunt considerate de către cercetători
procese eficiente, care îmbogăţesc conţinutul de carbon al biomasei. Torefierea se consideră o
metodă de tratare termică a biomasei la temperaturi de 200-300 oC. Procesele de tratare termică
descrise de Bridgwater (2012), Sarvaramini ş.a. (2014), Uemura (2011) oferă produse
energetice complexe, într-o perioadă de reacţie mai scurtă, în comparaţie cu descompunerea
biologică prin fermentare care durează foarte mult.

35
 4.2. METODICA DE LUCRU

Metoda de lucru utilizată pentru mărirea puterii calorice a biomasei lemnoase se referă la
un procedeu de creştere a puterii calorice pentru micro-brichetele din rumeguş prin tratare
termică de scurtă durată a rumeguşului, în vederea măririi eficienţei energetice a biomasei
lemnoase. Brichetele din rumeguş sunt produse energetice compactizate, folosite din ce în ce mai
mult în ultima perioadă de timp, atât pentru sobe cât şi la centrale termice, a căror utilitate este
dată de faptul că sunt produse regenerabile realizate din biomasa lemnoasă, protejează şi sunt
prietenoase cu mediul înconjurător şi reduce volumul de transport şi depozitare.
Scopul principal al metodei este să furnizeze un procedeu de creştere a puterii calorice a
brichetelor lemnoase obţinute din rumeguş. Dezavantajele identificate din cercetările anterioare
sunt descreşterea gradul de comprimare a materialului, din aceste motive fiind necesară uneori
utilizarea unui liant/adeziv natural, care să nu influenţeze conţinutul de căldură obţinut în urma
exploatării. Acest tratament de torefiere va avea parametrii constanţi pentru rumeguşul speciilor
europene: temperatura de tratare termică de 200-300 0C şi timpul de tratare de 3, 5 şi 10 minute.
Valorile fixe ale duratei şi temperaturii de tratare termică sunt limitative superioare, deoarece
prin depăşirea acestor valori, chiar dacă puterea calorică se măreşte, coeziunea brichetelor
obţinute va scădea semnificativ. De asemenea, dispunerea rumeguşului în timpul tratării de
torefiere trebuie făcută sub forma unui strat subţire de maxim trei rânduri de particule, pe un
suport metalic din aliaj nichel-crom de tip creuzet, care să reziste la temperatura de tratare şi să
nu influenţeze major transmiterea căldurii sau să accentueze procesul de carbonizare. În cadrul
procesului de tratare termică a rumeguşului, operaţia de uscare a rumeguşului se va suprapune cu
cea de torefiere, în acest fel reducându-se cantitatea de energie suplimentară consumată.

Figura 46.
Cuptor de calcinare pentru tratare termică:
1- element de deschidere a uşei ; 2- uşa pivotată; 3- corpul cuptorului; 4- gură de evacuare a
gazelor şi de introducere a aerului; 5- rezistenţe electrice; 6- creuzet cu proba; 7- suport
cuptor ; 8 – cablu electric de alimentare; 9- programatorul cuptorului
36
 Un alt exemplul de aplicare a metodei se referă la brichetele obţinute din rumeguş de
molid, tratate termic la 260 0C timp de 5 minute. Procedeul de obţinere a brichetelor şi de
prelevare a epruvetelor pentru determinarea puterii calorice cu ajutorul bombei calorimetrice este
identic ca în exemplul anterior. Valorile puterii calorice pentru brichetele din rumeguş de molid
tratat termic la 260 0C timp de cinci minute (PCS=19 671 kJ/kg şi PCI= 19 148 kJ/kg) sunt mai
mari cu 13,1 %, respectiv 13,2 %, faţă de cele rezultate din rumeguş ne-tratat (PCS=17 034 kJ/kg
şi PCI=16 452 kJ/kg) date obţinute pentru conţinutul de umiditate 10%. Se observă că rumeguşul
speciile de răşinoase tratat termic conduce la creşteri ale puterii calorice cu mult mai mari decât
cel al speciilor de foioase (Lunguleasa ş.a. 2014 – BOPI A00249).
Brichetele obţinute vor fi analizate din punctul de vedere al puterii calorice, dar şi a
integrităţii şi stabilităţii acestora. În cercetare s-au utilizat rumeguş de fag, stejar, molid şi larice.

4.3. REZULTATE ŞI DISCUŢII

Biomasa a fost şi este pe larg folosită în zonele ţărilor în curs de dezvoltare, ca principală
sursă de asigurare a necesarului energetic. Puterea calorică a biomasei lemnoase este dependentă
direct de compoziţia chimică elementară (carbon, hidrogen şi oxigen, în ordinea importanţei
acestora), dar şi de compuşii chimici principali ai lemnului (lignina, celuloza şi hemiceluloza, în
ordinea importanţei acestora).

4.3.1. Schimbări cromatice în compoziţia rumeguşului torefiat

În primul rând s-a observat schimbarea culorii, indiferent de specia studiată. Spre exemplu
molidul porneşte de la o culoare gălbuie (proba martor), se continuă cu un maro deschis (la 240
0
C) şi ajunge la un maro închis spre negru (la 300 0C).

a. b. c. d.
Figura 47.
Rumeguş tratat termic la temperatura de 200 – 300 o C, a. proba martor, b. 200o C, c.
260 o C, d. 300 o C

37
Figura 48.
Schimbarea culorii micro-brichetelor tratate termic din lemn de fag la durata de 3, 5 şi
10 minute (pe verticala) pentru temperaturi de 200, 220, 240, 260, 280, 300 oC (pe
orizontala)

Figura 49.
Schimbarea culorii micro-brichetelor tratate termic din lemn de stejar la durata de 3, 5
şi 10 minute (pe verticala) pentru temperaturi de 200, 220, 240, 260, 280, 300 oC (pe
orizontala)

Figura 50.
Schimbarea culorii micro-brichetelor tratate termic din lemn de Molid la durata de 3, 5 şi 10
minute (pe verticala) pentru temperaturi de 200, 220, 240, 260, 280, 300 oC (pe orizontala)

38
Figura 51.
Schimbarea culorii micro-brichetelor tratate termic din lemn de Larice la durata de 3, 5 şi 10
minute (pe verticala) pentru temperaturi de 200, 220, 240, 260, 280, 300 oC (pe orizontala)

4.3.2.Pierderile de masă în urma procesului de tratare termică/ torefiere

Pierderile de masă înregistrate după tratarea termică sunt datorate, conform explicaţiilor
cercetătorilor care au studiat această problemă, descompunerii compuşilor chimici principali din
lemn respectiv celuloză, hemiceluloză şi lignină.

Tabelul 20.
Pierderile de masă înregistrate în urma tratării termice a speciei de fag, pe durata de tratare
de 3 minute
T, Masa Masa Pierderea de Pierdere de Miros, Putere
o
C epruvetei epruvetei masa, %, Ec. 43 masa în culoare, calorică
iniţială, finală, g funcţie de chimie inferioară,
g conţinutul de kJ/kg,
umiditate al U-0%
probei martor
U-8,53%,
Ec.44
7,486 7,15 4,488
200 3,88 -4,65 -------- 17921
9,544 9,231 3,279
6,424 6,125 4,654
220 4,98 -3,55 -------- 18046
8,044 7,617 5,308
5,832 5,527 5,229
240 5,40 -3,13 --------- 18206
9,222 8,708 5,573
6,555 6,129 6,498
260 5,94 -2,59 -------- 18366
10,697 10,12 5,394
8,676 8,089 6,765
280 6,78 -1,75 -------- 18526
8,085 7,535 6,802
7,994 7,375 7,743 Brună,
300 7,37 -1,16 18686
6,882 6,399 7,018 miros

Conform cercetărilor, intervalul la care are loc descompunerile sunt de la temperaturile

de 150 oC, moment în care are loc evaporarea apei din materialul lemnos, al doilea interval este
39
între 150-250 oC momentul când încep să se elimine substanţele volatile din materiale, iar după
o
250 C are loc descompunerea compuşilor chimici formaţi precum CO2 şi H2O
(Aghamohammadi ş.a. 2011; Chen ş.a. 2012 şi 2011; Serrano ş.a. 2013; Bates ş.a. 2013). După
relatările lui Aghmonammadi ş.a. (2011) se observă pierderi nesemnificative de masă care au loc
la temperaturi ce depăşesc 405 oC, iar la temperaturi de 570 oC nu se observă pierderi de masă,
pentru alte tipuri de biomasă. Pierderile de masă obţinute variază de la 0-4 % la 8-15 %,
rezultatele depinzând direct de umiditatea peleţilor în procesului de tratare.

Stejar (Quercus robur L.)

Fag Fag (Fagus silvatic L.)

Figura 52.
Pierderea de masă a speciei de fag şi stejar în funcţie de temperatura de tratare termică

În descrierea lui Phanphanich ş.a. (2011) biomasa prezintă o pierdere de 10–20 % prin
substanţele volatile şi alte elemente chimice care se elimină. În urma procesului de tratare
termică, conţinutul de carbon s-a mărit mult în comparaţie cu proba martor. Pierderile de masă
au loc în faza iniţială pe intervalul de temperaturi de 150 – 220 oC în momentul când are loc
procesul de încălzire a materialului şi până a avea loc procesul de aprindere (Chen ş.a. 2011a,
Chen ş.a. 2012).

4.3.3. Creşterea puterii calorice a rumeguşului torefiat

În momentul când se descrie un combustibil solid, trebuie să se analizeze principala sa

caracteristică energetică, care este puterea calorică. Diferiţi combustibili prezintă puteri calorice
diferite în funcţie de tipologia acestora, de umiditatate şi caracteristici.
40
 Procesul de combustie a biomasei presupune două reacţii termice ce au loc şi anume: pe
intervalul de temperaturi de la 0 oC până la temperatura de 220 oC are loc reacţia endotermică
care constă în procesul de absorbţie a energie şi rezultă descompunerea compuşilor secundari din
probe (apa, substanţe volatile), iar al doilea interval de temperaturi de la 220 oC, din momentul în
care s-a produs aprinderea materialului are loc reacţii exotermice care presupe degajarea
(cedarea) de căldură, cum se observă în Fig. 54 (Priddle ş.a. 1998).

Fag (Fagus silvatica L.)

Figura 55.
Creşterea puterii calorice a speciilor de foioase, obţinută în urma torefierii (tratării termice)
pe intervalul de temperaturi de 200-300oC

Brichetele din speciile lemnoase de obicei prezintă o putere calorică de 17000-18000

kJ/kg (17-18 MJ/kg) conform relatărilor cercetătorului Tumuluru ş.a. (2011). Aceste
caracteristici calorice sunt considerate pentru procesul de ardere complet (Swithenbank ş.a.
2011). În timpul proceselor de combustie, biomasa lemnoasă conţine o cantitate mai mare de
umiditate decât combustibili convenţionali, de care trebuie să se ţină seama.

Molid (Picea abies Krast.)

Figura 58.
Mărirea puterii calorice în funcţie de timp şi temperatură, pentru molid, U=0%

41
 S-a stabilit de asemenea că, pentru a se asigura condiţii optime ale combustiei complete a
unor cantităţi mari de combustibil într-un spaţiu limitat şi în timp scurt, presupune să se lucreze
cu aer în exces faţă de necesarul de aer teoretic (Kirkinen ş.a. 2008). Lemnul este în mare parte
format din compuşi chimici precum celuloză, hemiceluloză şi lignină şi elemente chimice
precum carbon, hidrogen şi oxigen. Prezenţa oxigenului în compoziţia lemnului reduce valoarea
calorică a lemnului la aproximativ o jumătate decât cea a combustibililor fosili convenţionali. În
timpul arderii acest oxigen este încorporat în apa şi dioxid de carbon, producând gazele de
ardere ce se evaporă. Mai mult decât atât, lemnul brut poate conţine mai mult de 50% conţinut
de umiditate; prin urmare, fracţiunea produsului combustibil în general conţine mai multă
umiditate decât s-ar obţine din combustibili convenţionali (Swithenbank ş.a. 2011). Densitatea
are un efect benefic asupra combustiei; în general, peleţii cu densitate mai mare au o valoare a
densităţii calorice mai bună. În procesul de tratare termică, aşa cum se observă din rezultatele
prezentate în lucrare, se arată că elementele componenete în biomasă precum O şi H sunt în
descreştere faţă de elementul caloric principal C, precum şi substanţele volatile (în special cele
date de hemiceluloze) se elimină în timpul procesului de tratare a lemnului (Brostrom ş.a. 2012).

4.3.4. Stabilitatea brichetelor torefiate

Stabilitate epruvetelor/brichetelor obţinute în condiţii de laborator (prin presare cu

ajutorul unei presei manuale) s-a efectuat prin cădere liberă, şi arată că, odată ce creşte
temperatura şi durata de tratament, stabilitatea epruvetei se va micşora. Metoda determinării
presupune existenţa unui dispozitiv, prevăzut cu un liniar gradat, în vederea lăsării să cadă
bricheta de la o înălţime de 300 mm. Dacă bricheta a suferit deteriorări majore după cădere,
înseamnă că nu a rezistat la test, iar dacă a rămas sub forma iniţială, înseamnă că a rezistat la
această încercare. Răspunsurile la acest test au fost "da" sau "nu". În considerare s-a luat, din
acest punct de vedere, că o temperatură de 260 0C de calcinare, la o durată de 5 minute tratare în
cuptorul de calcinare prezentat în subcapitolul 4.1, este optimă pentru stabilitatea epruvetelor
obţinute din speciile de foioase şi răşinoase. Brichetele din lemn de fag, precum şi cele
executate din specie de stejar sunt mai puţin compacte după torefiere (Tabelul 36), motiv pentru
care se sparg mai uşor, prin urmare, ar necesita câteva produse naturale în vederea măririi
adeziunii.

42
 4.4. CONCLUZII

Pierderile de masă la temperatura de tratare 200oC – 300 oC se datorează în mare parte

degradării hemicelulozelor. Începând cu temperaturii de 220 oC va creşte şi pierderea de masă,
pe baza descompunerii hemicelulozelor, iar de la 280 oC există posibilitatea ca odată cu
degradarea hemicelulozei să se degradeze şi o mică parte din celuloză.
Avantajele folosirii lemnului tratat termic prin pierderea de masă sunt multiple,
amintindu-se pe lânga îmbogăţirea în carbon, scăderea higroscopicitaţii rumeguşului şi mărirea
puterii calorice. Îmbogăţirea puterii calorice a lemnului prin procesele de tratare termică rapidă
este principalul avantaj al torefierii, care conduce la obţinerea de produse termice superioare.
Tratarea termică a lemnului duce la apropierea acestuia, din punct de vedere caloric, de
proprietăţile cărbunelui, care are o putere calorică de 20 000-22 000 kJ/kg (20 - 22 MJ/kg). În
procesul de torefiere se observă că temperaturile mari de torefiere a biomasei vor conduce la
conţinut mare de carbon. Acest lucru duce la creşterea puterii calorice a produsului la
temperaturi mari de torefiere.
Odată cu creşterea temperaturii de torefiere are loc un proces de durificare superficială a
rumeguşului, care determină o mai slabă adeziune la formarea brichetei. De aceea, prin
cercetările efectuate privind stabilitatea dimensională a micro-brichetelor s-au obţinut valori
optime ale temperaturilor de torefiere, acestea fiind limitate superior la 260 0C, pentru o duraă de
tratare de 5 minute.
În comparaţie cu rezultatele obţinute de către cercetătorul Duncan ş.a. (2013) pentru
peleţii torefiaţi care a obţinut puteri calorice de 17550 – 21130 kJ/kg (17,55 – 21,13 MJ/kg), în
cadrul cercetării din lucrare s-au obţinut valori între 17886 – 21298 kJ/kg (17,88 – 21,29 MJ/kg)
pentru rumeguşul tratat termic al speciilor indigene, analizate în condiţii de laborator.
În conformitate cu obiectivul principal al lucrării, respectiv acela de mărire a puterii
calorice, s-a efectuat un tratament termic de torefiere, prin utilizarea rumeguşului de fag, stejar,
larice şi molid, pentru a determina pierderiile de masă în funcţie de durata şi temperatura de
tratare. Rumeguşul uscat a fost tratat termic, prin metoda de tratare termică stabilită în lucrare cu
rezultate vizibile, prin schimbarea culorii materialului tratat, dar mai ales prin pierderea de masă
a rumeguşului. Pierderea de masă creşte odată cu temperatura şi cu durată de tratare. Dacă se ia
în considerare umiditatea rumeguşului înainte de tratare, pierderea de substanţă lemnoasă este
mai mică, respectiv între 0,1 – 7,5%. Aceste valori nu depăşesc procentul maxim de
hemiceluloză din lemn, dar temperaturile şi timpii nu pot creşte mai mult, deoarece stabilitatea
brichetelor ar fi foarte mică şi ar necesita aditivi naturali suplimentari (amidon, melasa, etc) sau
alţi adezivi de mărire a coeziunii între particule.

43
 Capitolul 5. EFECTE ECONOMICE ŞI CONCLUZII FINALE

5.1. EFECTE ECONOMICE

Biomasa a jucat un rol important în furnizarea de energie de la începutul civilizaţiei şi

încă joacă un rol important în economiile ţărilor în curs de dezvoltare. Astăzi, biomasa are o
nouă viziune la nivel mondial, în special ca urmare a preţurilor ridicate ale petrolului şi ale altor
combustibili fosili, precum şi a schimbărilor climatice globale cauzate de creşterea consumului
de combustibili fosili. Mai mult decât atât, creşterea economică rapidă în ţările în curs de
dezvoltare, dependenţa ridicată de transport la nivel mondial şi local, poluarea şi epuizarea
resurselor din ţările importatoare de energie, au ridicat gradul de conştientizare a nevoii de
resurse non-fosile de energie regenerabilă după Repellin ş.a. (2010). Din aceste considerente
rezultă că studiul biomasei lignocelulozice este o necesitate şi oportunitate a zilelor noastre.
Chiar dacă torefierea este în fază incipientă, mai multe studiile arată că torefierea creşte
densitatea de energie, natura hidrofobă şi proprietăţile de măcinare a biomasei. Biomasa torefietă
conţine de obicei 70 % din greutatea sa iniţială şi 90 % din conţinutul de energie originală.
Absorbţia de umiditate a biomasei torefiate este foarte limitată, variind de la 1 % to 6 %.
Producţia de peleţi (Fig. 60) necesită particule mici de materie primă (rumeguş fin), şi
umiditate sub 10–15%. Cu toate acestea, pistonul presei de peletizare poate suporta până la 20%
umiditate conţinută în masa lemnoasă. Peletizarea este realizată la o temperatură ce atinge 150
o
C. Dacă materia primă este fie prea uscată sau prea umedă, presiunea necesară pentru
densificare creşte în mod semnificativ. De fapt, conţinutul de umiditate de 10-25% este
considerat optim pentru procesul de peletizare. Ulterior, materia primă este încălzită la 50-100
o
C pentru a se activa lignina şi a se obţine peleţi cu stabilitateridicată.

Figura 60.
Costuri procentuale ale produselor obţinute prin torefiere

44
 În cercetarea lui Uslu ş.a. (2008) este prezentat costul investiţiilor de capital de 60
kton/per producţie de combustibil, din care aproximativ 39% din costul total cuprinde costurile
de instalare, în timp ce 31 % reprezintă costurile echipamentelor. Când costul materiei prime este
exclus, costul total de producţie a biomasei torefiate este calculată în intervalul de 40–56
euro/tonă. Peleţii produşi au o putere calorică netă de încălzire în intervalul de 16 000-18 000
kJ/kg (16–18 MJ/kg) (vezi cap. 3). Valoarea reală depinde în mare măsură de conţinutul de
umiditate care variază între 5% şi 10%. Costul total al investiţiei pentru materie primă pentru o
cantitate de 24 000 tone de peleţi/an este în intervalul de 2 Meuro–2,6 Meuro. Într-un alt studiu,
costurile de investiţii pentru o instalaţie de producere peleţi (80 000 tone de peleţi / an) este de
5,9 Meuro.
Consumul de energie variază de la 1,98 GJ/ton (pentru procesul de TOP având o scară
relativă mică) la 2,46 GJ/ton (pentru biomasă torefiată, fără peletizare). Această diferenţă se
produce ca urmare a energiei utilizată în timpul proceselor de depozitare. Principalele etape
sunt consumul de energie primară, necesarul de energie pentru densificare şi combustibilul
consumat. Aproximativ 40 % din energia utilizată se datorează uscării-pretratării termice.
Din tabelul 40 se observă că, costurile anuale ale încălzirii casei sunt mai mici cu 0,3 %
faţă de utilizarea peleţilor ne-torefiaţi datorită faptului că preţul peleţilor ne-torefiaţi este mai
mare cu 8,3%. Avantajele produselor torefiate reiese din faptul că au puteri calorice mai mari, iar
conţinutul de umiditate şi absorbţie a umidităţii din atmosferă este mai mic faţă de peleţi simpli.

Figura 61.
Efectele economice ale utilizării peleţilor torefiaţi şi ne-torefiaţi la încălzire

45
 În corelaţie cu tabelul 40 s-a elaborat un grafic centralizator cu toate efectele economice
studiate. Din acest grafic se observă efectele negative ale preţul superior al peleţilor torefiaţi faţă
de cei ne-torefiaţi şi efectele pozitive ale creşterii puterii calorice a peleţilor torefiaţi faţă de cei
ne-torefiaţi. Acest efect pozitiv al creşterii puterii calorice se transmite asupra cererii anuale de
combustibil, care va avea o scădere de -4,1 %, respectiv o scădere a consumului estimat de
combustibil sub forma de peleţi pentru o casă cu suprafaţa de 200 m2 de -0,3 %. De asemenea s-a
ţinut seama în cadrul analizei economice de faptul că costurile investiţionale în cadrul utilizării
peleţilor torefiaţi sunt mai mari, datorită apariţiei operaţiei suplimentare de torefiere, cu o
creştere de +1,3 %.

5.2. CONCLUZII FINALE

Necesitatea asigurării căldurii în sezonul rece precum şi pentru prepararea hranei a fost şi
rămâne un factor foarte important în viaţa oamenilor. De asemenea accesibilitatea populaţiei la
combustibilii necesari pentru asigurarea energiei curente, devine tot mai importantă atât din
punct de vedere logistic, cât şi financiar. De aceea o primă concluzie constă în faptul că biomasa
lemnoasă sub diferitele sale forme, care este o sursă ieftină de încălzire şi se găseşte din
abundenţă, poate asigura necesarul energetic al populaţiei. Principalul dezavantaj pentru această
utilizare este prezenţa în multe case a centralelor şi a sobelor cu un grad scăzut de eficienţă
termică de 10-15%, care continuă să ducă la poluarea mediului.
Folosirea produselor tratate termic cât şi a peleţilor torefiaţi vor contribui la eficientizarea
folosirii speciilor lemnoase de către consumatorii casnici. Combustibilul solid este un important
sector în producerea energiei, cât şi pentru determinarea eficientizării utilizării speciilor
lemnoase în generarea de energie.
Sintetizând concluziile de la fiecare capitol, precum şi prin găsirea corelaţiilor dintre
diferite probleme rezolvate, au fost extrase concluziile principale ale lucrării, care se vor
prezenta în continuare.

a. Referitor la metoda de cercetare

Prin metoda de realizare a epruvetelor de lemn masiv stabilite în cadrul programului de
cercetare s-a urmărit obţinerea epruvetelor prin metode simple de tăiere, care au presupus un
consum minim de material şi energie. Astfel cantităţile de material de 0,4-0,8 g, au fost câtărite
în condiţii de laborator la balanţa cu precizie de 0,002g şi au fost uscate la temperature de 103 oC
în etuva de laborator.

46
 La determinarea puterii calorice pentru speciile lemnoase indigene şi exotice au fost
folosite materiale uzuale şi accesibile precum fir de nichelină, fir de bumbac şi oxigen de 99%
puritate.
S-au folosit metode moderne de validare a rezultatelor (metoda Pre-Control, elaborată
pentru prima dată de cercetătorul american de origine română Josef Juran).
S-a efectuat o modelare matematică de prognoză a puterii calorice, găsindu-se o relaţie
matematică originală.
S-a găsit o metodică proprie de torefiere a rumeguşului.

b. Referitor la rezultatele experimentării

Valorile experimentale obţinute pe speciile lemnoase indigene şi exotice sunt
comparabile cu cele din literatura de specialitate studiată, chiar dacă unităţile de măsură şi
speciile lemnoase studiate sunt diferite.
Testarea rumeguşului tratat termic prin torefiere a evidenţiat mărirea potenţialului
energetic şi anume al puterii calorice pentru materialele tratare pe intevalul de timp de 3, 5, şi 10
minute. Prin intermediul testării rumeguşului tratat la durata de 3 minute s-a stabilit o mărire a
puterii calorice cu 4-7% faţă de epruveta martor, la temperatura de 260 oC la un conţinut de
umiditate 0%, iar pentru conţinutul de 10% aceste valori au prezentat măriri între 10-15%.
Valorile obţinute pentru epruvetele testate la durata de 5 minute au avut măriri de 7-9% faţă de
epruveta martor la temperatura de 260 oC, la un conţinut de umiditate 0 %, iar pentru conţinutul
de 10 % aceste valori au prezentat măriri între 10-16%. Valorile obţinute pentru epruvetele
testate la durata de 10 minute au arătat măriri de 9-17% faţă de epruveta martor la temperatura
de 260 oC, la un conţinut de umiditate 0%, iar pentru conţinutul de 10% a umidităţii aceste
valori au prezentat măriri între 14-21%.

c. Referitor la rezultate analizelor teoretice de prognozare a puterii calorice

Determinarea erorilor dintre puterile calorice experimentale şi teoretice ale rumeguşului
torefiat, au fost realizate pe baza relaţiilor de calcul al puterii calorice rezultată din compoziţia
chimică a materialului combustibil. Pentru speciile tratate s-au obţinut valori ale erorilor mai
mici de 5%. La intervalul de timp de 5 minute erorile pentru speciile de foioase sunt de 0,61 –
4,52 %, iar pentru speciile de răşinoase aceste volori au fost de 0,2 – 1,76 %.
Determinarea densităţii energetice pentru speciile analizate au evidenţiat cantitatea de
energie prezentă în combustibil. În funcţie de cantitatea de material analizat şi puterile calorice
obţinute pentru speciile lemnoase s-au înregistrat valori ale densităţii energetice între 11,540 -35,
073 kJ/cm3 pentru speciile de foioase şi 11,777 – 38,049 kJ/cm3 pentru speciile de răşinoase.
47
 Determinarea randamentului energetic pentru peleţii din rumeguş torefiat a identificat
căile de mărire a randamentelor energetice ale centralelor termice de la 95% la 99%.
Determinarea stabilităţii la cădere liberă a peleţilor obţinuţi în urma torefierii au aratat
fragilitatea acestora atunci când regimurile de tratare sunt aspre, respectiv temperatura este
ridicată peste 280 0C, iar timpul de tratare este ridicat, de 10 minute.

d. Referitor la optimizarea timpului de tratare termică

De remarcat faptul ca valorile obţinute pentru peleţii trataţi termic sunt în creştere în
raport cu timpul de tratare termică; o perioada de 5 minute este optimă.
Stabilitatea şi integritatea brichetelor din rumeguş torefiat, determinată la cădere liberă,
este invers proporţională cu creşterea perioadei şi a temperaturii de tratare.
Se admite faptul că micro-brichetele tratate la temperatura de 260 0C de 5 minute sunt
cele mai bune de a fi folosite în domeniul producerii peleţilor torefiaţi şi utilizarea acestora ca şi
material combustibil solid în centralele termice pe peleţi.

5.3. CONTRIBUŢII ORIGINALE ŞI DIRECŢII ALE CERCETĂRILOR VIITOARE

Contribuţii originale. Din lucrare s-au identificat următoarele contribuţii originale:

A fost realizată o documentaţie amplă, prin evidenţierea şi realizarea unei baze de date
privind puterea calorică a unor speciilor indigene şi exotice. S-au subliniat avantajele
folosirii biomasei lemnoase ca şi combustibil solid, cu conţinut mic de umiditate pentru a fi
posibil de extras cea mai mare cantitate de căldură din materialul energetic utilizat.
Cercetarea documentară întreprinsă evidenţiază proprietăţilor energetice ale biomasei
speciilor indigene şi exotice, cât şi a rumeguşului tratat termic.
Se aduce în prim realizarea de materiale noi cu puteri calorice mărite, apropiate de cele ale
combustibilor fosili care sunt utilizate pe plan mondial ca şi sursă de energie, respectiv
micro-brichetele din rumeguş torefiat.
Speciile utilizate în cercetare sunt specii care sunt des folosite în industria prelucrări
lemnului şi din rezultatul căruia rezultă o cantitate considerabilă de reziduuri (10% din
cantitatea totală de materie primă exploatată).
S-a realizat un calcul economic privind potenţialul preţ al peleţilor obţinuţi prin metoda
torefierii.
Prelucrarea datelor, evaluarea rezultatelor şi concluziile aferente sunt realizate şi prezentate
într-o maniera originală.

48
 Rezutatele cercetărilor sunt comparabile cu materialele prezentate în literatura de specialitate
şi pe piaţa energetică mondială, chiar dacă speciile studiate nu sunt aceleaşi.

Direcţii viitoare de cercetare. Din studiile efectuate în lucrare s-au desprins unele direcţii
viitoare de cercetare, care au fost tratate mai puţin în cadrul lucrării, cum ar fi:
Extinderea cercetărilor privind realizarea peleţilor pe bază de rumeguş torefiat din specii
lemnoase indigene şi exotice, în compoziţii de specii diferite. De exemplu se poate folosi o
reţetă de 30% molid şi 70% fag pentru a permite o comprimare mai eficientă a materialelor
torefiate în momentul peletizării şi pentru a exclude folosirea aditivilor-lianţi de altă
natură.
Introducerea în domeniul de cercetare a rumeguşului torefiat a altor specii lemnoase decât
cele utilizate în lucrare, în special specii repede crescătoare precum cel din salcie, plop,
salcâm etc.
Introducerea unor aditivi naturali în compoziţia peleţilor torefiaţi, cum ar fi amidonul sau
deşeuri de la fabricarea zahărului, pentru a oferi o creştere a gradului de stabilitate şi
compactare a peleţilor fabricaţi din rumeguş torefiat.
Torefierea superficială (a suprafeţei exterioare) a peleţilor şi a brichetelor după realizarea
acestora, în vederea eliminării instabilităţii şi compactării acestora.
Modelări matematice privind determinarea descreşterii procentuale a compuşilor chimici în
biomasa torefiată.
Utilizarea unui rumeguş cu dimensiuni în afara domeniului studiat de 0,4-1,0 mm.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Abbasi S.A., Nipaney P.C., Schaumberg G.D., (1990). Bioenergy potential of eight common
aquatic weeds. Biological Wastes, Vol.34, No.4, pp. 359–366.
http://dx.doi.org/10.1016/0269-7483(90)90036-R
2. Aghamohammadi N., Sulaiman N. M. N., Aroua M. K., (2011). Combustion characteristics
of biomass in South East Asia. Biomass and bioenergy, Vol.35, pp.3884-3890.
DOI:10.1016/j.biombioe.2011.06.022
3. Almeida G., Brito J.O., Perré P., (2010). Alterations in energy properties of eucalyptus wood
and bark subjected to torrefaction: The potential of mass loss as a synthetic indicator.
Bioresource Technology, Vol. 101, pp. 9778–9784. doi:10.1016/j.biortech.2010.07.026
2. ASTM D3286-96 Standard Test Method for Gross Calorific Value of Coal and Coke by the
Isoperibol Bomb Calorimeter.

49
3. Berkesy C., Begea M., Berkesy L., Craciun M., Andreica M., Somesan M., (2011).
Aspecte ale producţiei de biomasă provenită din păduri. Ecoterra, No. 28, pp.23-30
4. Braga I., Frosin D., Ghincioiu N., (2003). Tehnologii de utilizare energetică a biomasei
lemnoase. Conferinţa naţională ştiinţa şi ingineria lemnului în mileniul III, Braşov, 20-21
Noiembrie, pp. 386
5. Bridgeman T.G., Jones J.M., Williams A., Waldron D.J., (2010). An investigation of the
grindability of two torrefied energy crops. Fuel, Vol. 89, p. 3911–3918.
doi:10.1016/j.fuel.2010.06.043
6. Bringezu S., Schütz H., O´Brien M., Kauppi L., Howarth R.W., McNeely J., (2009).
Towards sustainable production and use of recourses: Assessing biofuels. UNEP.
7. Câmpean M., Marinescu I., (2004). Tratamente termice ale lemnului: Uscarea cherestelei de
fag. Editura Universităţii Transilvania din Braşov, p.162
8. Cervinschi V., Braga I., Fosin D, (1993). Studii I.N.L. privind instalaţii de curăţare a gazelor
de ardere de suspensii şi bioxid de sulf (SO2) la cazanele centralelor termice din industria
lemnului, p.317-322
9. Chisaliţa D., (2007). Economia Energiei. Editura Universităţii Transivania din Braşov, p.164
10. Ciubota-Roşie C., Gavrilescu M., Macoveanu M., (2008). Biomass – an important renewable
source of energy in romania. Environmental Engineering and Management Journal, Vol.7,
No.5, p. 559-568. http://omicron.ch.tuiasi.ro/EEMJ/
11. Cleveland J.C., (2009). Dictionary of energy. University of Boston Press, p.581
12. DEX (1996). Dicţionar explicativ al limbii române. Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,
p.1192
13. Dihoiu N., (1995). Curs de fizica moleculara si caldura. Vol.1, Editura Universităţii
Transilvania din Braşov, p.131.
14. DIN 51900-1, (2000). Determining the gross calorific value of solid and liquid fuels using
the bomb calorimeter, and calculation of net calorific value – Part 1: General information,
Deutsches Institute fur Normung
15. Eurostat, (2012). Dezvoltare durabilă în Uniunea Europeană. Raport de monitorizare pentru
anul 2011 a Strategiei de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene – Sinteză. [Online].
Available: <http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-DK-12-001/EN/KS-
DK-12-001-EN.PDF> (Septembrie, 2012)
16. Feng S., Cheng S., Yuan Z., Leitch M., Xu (Ch.) C., (2013).Valorization of bark for
chemicals and materials: A review. Renewable and Sustainable Energy Reviews, Vol. 26, p.
560–578. http://dx.doi.org/10.1016/j.rser.2013.06.02463. Fosin D., Braga I., Bartalos D.,
(1993). Instalaţii de ardere a combustibilului lemnos pentru cazane centralelor termice din
50
 industria lemnului. Sesiunea ştiinţifică jubiliară, 60 de ani de cercetare ştiinţifică şi 45 de
ani de învăţământ tehnic superior pentru industria de prelucrare a lemnului, Braşov, Oct,
1993
17. Gadonneix P., Barnés de Castro F., Franco de Medeiros N., Drouin R., Jain C.P.,Younghoon
D.K., Ferioli J., Nadeau M.-J., Sambo A., Teyssen J., Naqi A.A.,Ward G., Guobao Z., Frei
C., (2010). Survey of Energy Resources. London, United Kingdom, Published by: World
Energy Council
18. Gavrilescu D., (2008). Energy from biomass in pulp and paper mills. Revista Enviromental
Engineering and Management Journal, Vol. 8, No. 5, Sep-Oct, 2008, p.537-546
19. Gheorghiescu P., Teodoreanu D., Turcu I., Blujdea V., (2007). Plan de măsuri pentru
valorificarea surselor regenerabile de energie în România. On line:
<http://terraiii.ngo.ro/date/b2d1f2f8f1bb3ec1206dd2e29da29cba/plan_de_actiune.pdf>,
Accesat: 16.02.2013)
20. Gominho J., Lourenco A., Miranda I., Pereira H., (2012). Chemical and fuel properties
of stumps biomass from Eucalyptus globulus plantations. Industrial Crops and
Products, Vol.39, p. 12– 16. doi:10.1016/j.indcrop.2012.01.026
21. Grîu T. , Lunguleasa A., (2014a). Utilizarea biomasei drept combustibil solid. The use of
biomass as solid combustible. Recent, Vol. 15, Martie, Nr. 1(41), p.12-18
22. Haglund N., (2008). Guideline for classification of ash from solid biofuels and peat utilised
for recycling and fertilizing in forestry and agriculture. NT Technical Report, TR 613
23. IEA, (2012). International Energy Agency – Bioenergy Project Development and Biomass
Supply. On line: <http://www.iea.org/weo/2007.asp>, Accesat: 21.01.2012
24. Ion I.V., Ion D.-I., (2006). Energie din biomasa.Consideratii teoretice Energie, Nr.
7(38)/2006, On line: <http://www.tehnicainstalatiilor.ro/articole/pdf/nr_38/ 014-030.pdf >,
Accesat: 18.11.2011
25. Ionescu Gh., (2013). Biomasa. On line: <www.arhiconoradea.ro
/Info%20Studenti/Note%20de%20cursIonescu%20Gh/2%20SISTEME%20ENERGETICE%
20IN%20CONSTRUCTII/1%20Biomasa.pdf>, Accesat: 25.02.2013
26. Ivanescu, S.T., Nicovescu, H., Nedea, P., (1979). Răchitarii – Cultura şi valorificarea
rachitei. Editura Cereş, p.376
27. Jurginger M., Faaij A., Rosillo-Calle F., Wood J., (2006). The growing role of biofuels –
opportunities, challenges and pitfalls. International Sugar Journal, Vol. 108, p.618–629
28. Karp A., Shield I., (2008). Bioenergy from plants and the sustainable yield challenge. New
Phytologist, Vol. 179, p. 15–32. doi: 10.1111/j.1469-8137.2008.02432.x

51
29. Lunguleasa A., Costiuc L., Patachia S., Ciobanu V., (2007). Combustia ecologică a
biomasei lemnoase. Editura Universităţii Transivania din Braşov, p.124
30. Lunguleasa A., Grîu T., (2013). Procedeu de determinare a puterii calorice a biomasei
lemnoase folosind bomba calorimetrica cu soft propriu de lucru. A 2014 00249, BOPI nr.
7/2014. 30.07.2014, G01K17/00; G01N25/26 ,On line: www.
http://worldwide.espacenet.com/publicationDetails/biblio;jsessionid=4BE0A5BC86C85F795
3C694BC4B849E04.espacenet_levelx_prod_3?FT=D&date=20131129&DB=worldwide.esp
acenet.com&locale=en_EP&CC=RO&NR=129020A0&KC=A0&ND=4
31. Marosvölgyi B., Vityi A., (2004). Development of biomass projects in Hungary. Hungarian
Biomass Association, Bioenergia kerekasztal, Sopron, On line:
http://www.oekosozial.at/uploads/pics/Vityi_ppt.pdf, Accesat: 19.05.2013
32. McMillan J.D., (1997). Bioethanol production: Status and prospects. Renewable Energy,
Vol. 10, No 2-3, p. 295–302. http://dx.doi.org/10.1016/0960-1481(96)00081-X
33. McLaughlin S.B., Walsh M.E., (1998). Evaluating environmental consequences of producing
herbaceous crops for bioenergy. Biomass and Bioenergy, Vol.14, No 4, p. 317–324.
http://dx.doi.org/10.1016/S0961-9534(97)10066-6
34. Milos I., Tehnologii de obţinere a unor materiale cu valoare combustibilă superioară prin
asocierea rumeguşului de la prelucrarea lemnului cu reziduuri petroliere. Conferinţa
internaţională de comunicari ştiinţifice, industria lemnului în pragul mileniu III.
Universitatea Transilvania din Braşov, Braşov, Buletin 17-18, NOV, 2000, p.376
35. Panoutsou C., (2011). Supply of solid biofuels: Potential Feedstocks, Cost and sustainability
issues in EU27.2011. On line: < www.speinger.com >, Accesat: 26.09.2012
36. Piriou B., Vaitilingo G., Veyssière B., Cuq B., Rouau X., (2013). Potential direct use of solid
biomass in internal combustion engines. Progress in Energy and Combustion Science,
Vol.39, p. 169-188. http://dx.doi.org/10.1016/j.pecs.2012.08.001
37. Plieninger T.,Bens O., Hüttl R. F., (2006). Perspectives of bioenergy for agriculture and rural
areas. Outlook on Agriculture, Vol. 35, No 2, June 2006 , p. 123-127(5). DOI:
http://dx.doi.org/10.5367/000000006777641624
38. Raven R.P.J.M., Gregersen K.H., (2007). Biogas plants in Denmark: successes and setbacks.
Renewable and Sustainable Energy Reviews, Vol.11, No.1, January 2007, p. 116–132,
http://dx.doi.org/10.1016/j.rser.2004.12.002
39. Repellin V., Govin A., Rolland M., Guyonnet R., (2010). Energy requirement for fine
grinding of torrefied wood. Biomass and bioenergy, Vol. 34, p. 923–930

52
40. Şova M., Costiuc L., Şova D., Ungureanu V.B., Şerbanoiu N., Bacanu Gh., Muresan M.,
Huminic G., Dani P., Tarulescu R., (2004). Lucrări practice de termotehnică, maşini şi
instalaţii termice. Editura Universităţii din Braşov, p.127
41. Uemura Y., Wissam N. O., Noor A. Bt O., Suzana Bt Y.,Toshio T., (2011). Effect of
atmosphere on torrefaction of oil palm wastes. World renewable energy congress 2011 –
Sweden, 8-13 may 2011, Linkoping, Sweden. Bioenergy Technology, p. 516-523
42. Tudora E., (2009). Biomasa ca resurca regenerabila. Simpozionul Impactului Acquis-ului
comunitar asupra echipamentelor şi echipamentelor şi tehnologiilor de mediu - Agigea,
2009
43. Zecasin, (2005). Platfoma integrata locala pentru procesarea durabilă a resurselor
regenerabile din ferme argricole, program MENER, SC. ZECASIN S.A., 2005.On line:
<http://www.zecasin.ro/docs/powerfarm.pdf>, Accesat: 27.03.2012

53
Scurt rezumat (Abstract)

EVALUAREA ŞI MĂRIREA PUTERII CALORICE A BIOMASEI LEMNOASE

Rezumatul tezei de doctorat
Conducător Ştiinţific Doctorand
Prof. Univ. Dr.Ing. Aurel Lunguleasa Ing. Tatiana Grîu (Dobrev)

Lucrarea „Evaluarea şi creşterea puterii calorice a biomasei lemnoase” are ca obiectiv

principal evaluarea puterii calorice a speciilor lemnoase indigene şi exotice cât şi a altor rămăşiţe
rezultate din prelucrarea lemnului. Pe baza rezultatelor obţinute s-a trecut la rezolvarea celui de-
al doilea obiectiv al lucrării, respectiv creşterea puterii calorice, realizat prin tratarea termică de
scurtă durată a rumeguşului. În acest scop s-a folosit un cuptor de calcinare, iar pentru
determinarea puterii calorice s-a folosit bomba calorimetrică cu ardere explozivă tip XRY-1C.
În urma testelor de mărire a puterii calorice, rezultatele obţinute pentru rumeguşul celor
patru specii lemnoase studiate (molid, larice, fag şi stejar) au evidenţiat, o creştere cu 1-26 %, în
funcţie de temperatura la care a fost expus rumeguşul şi de durata tratării. Speciile de foioase au
prezentat creşteri ale puterii calorice de 4-10 % pentru temperaturi cuprinse între 200-300 0C şi
durata de tratare de 5 minute, iar speciile de răşinoase au prezentat creşteri de 3-9 %, pentru
acelaşi interval de temperatura. Creşterile de putere calorică ale micro-brichetelor obţinute cu
rumeguş torefiat pot concura din punctul de vedere al puterii calorice cu cărbunele de tip huila.

APPRECIATION AND INCREASING THE WOODEN BIOMASS CALORIFIC POWER

PhD Thesis Abstract
Scientific Coordinator PhD Student
Prof. Univ. Dr.Ing. Aurel Lunguleasa Ing. Tatiana Grîu (Dobrev)

Paper „Appreciation and increasing the wooden biomass calorific power” has as main
objective assessment of the calorific power of wooden native and exotic species and other debris
resulting from woodworking. Based on the results obtained was passed to the resolution of the
second objective of the paper, respectively the increase of calorific power, achieved by short heat
treatment of sawdust. For this purpose there was used a calcination furnace, and to determine the
calorific power was used calorimetric bomb explosive combustion type XRY-1C.
Following the tests of calorific power enlarge, results for sawdust of four wood species
studied (spruce, larix, beech and oak) revealed, an increase with 1-26%, depending on the
temperature to which it was exposed sawdust and the duration of treatment. Broadleaf species
showed increases of calorific power of 4-10% for temperature between 200-300 0C and the
duration of treatment 5 minutes, and softwood species showed increases 3-9%, for the same
temperature range. Increases the calorific value of the micro-briquettes obtained from sawdust
torrefaction can compete in terms of calorific power of type pit coal.

54
 Curriculum-vitae
Informaţii personale
Nume/Prenume Grîu Dobrev Tatiana
Adresa Str. Braşovului, nr.65, bl.2, com. Hărman, jud. Braşov,
România
Telefon 0764454411
E_mail griu.tatiana86@gmail.com
Naţionalitate Româna
Data naşterii 01.04.1986
Sex Femenin
Educaţie şi formare
Perioada 2009-2011
Calificare/diploma Inginer Ingineria civilă/Diploma de Master
obţinută
Numele şi tipul Universitatea Transilvania din Braşov, str. Universităţii 1,
instituţiei de 500068 Braşov, România
învăţământ/furnizor de
formare
Informaţii Publicaţii
suplimentare
Grîu T. Lunguleasa A. Sparchez Cosmin-Gherghe. 2014. The
compressive strength as the main property of wood briquettes.
Cienciea e tehologia viniviticola, Vol.29, No.7, pp.257-268.
ISSN: 0254-0223
Grîu T., Lunguleasa A., 2014. The use of the white poplar
(Populus alba L.) biomass as fuel. Forestry research journal,
(accepted paper)
Grîu, T., Lunguleasa A., 2013. Salix viminalis vs Fagus
sylvatica – Figth for renewable energy from woody biomass in
Romania. Envinroment Energy and Management Journal,
(accepted paper)
Lunguleasa A., Cosereanu C., Grîu Dobrev T. 2014. Procedeu
de crestere a puterii calorice pentru brichete din rumeguş. A
00249 din 31.03.2014
Dobrev T., Lunguleasa, A., 2013. Procedeu de determinare a
puterii calorice a biomasei lemnoase folosind bomba
calorimetrica cu soft propriu de lucru. A 2014 00249, BOPI nr.
7/2014. 30.07.2014
Dobrev Tatiana, Lunguleasa A., Sparchez Gheorghe-Cosmin.
Procedeu de evaluare a calitarii şi a indicelului de
marketabilitate pentru brichete lignocelulozice. BOPI nr. A
2013 00827

55
 Curriculum-vitae (Limba engleză)

Personal information
Name/ Surname Grîu (Dobrev) Tatiana
Address Str. Braşovului, nr.65, bl.2, com. Hărman, Braşov, România
Phone +40764454411
E_mail griu.tatiana86@gmail.com
Nationality Romanian
Birthday 01.04.1986
Gender Female

Education and training

Period 2009-2011
Qualification / diploma Engineer Civil Engineering / Master Diploma
obtained
Name and type of Transilvania University of Brasov, str. Universitatii 1, 500068
organization / training Brasov, Romania
provider
Additional Publications
information
Grîu T., Lunguleasa A., Sparchez Cosmin-Gherghe. 2014.
The compressive strength as the main property of wood
briquettes. Cienciea e tehologia viniviticola, Vol.29, No.7,
pp.257-268. ISSN: 0254-0223
Grîu T., Lunguleasa A., 2014. The use of the white poplar
(Populus alba L.) biomass as fuel. Forestry research journal,
(accepted paper)
Grîu, T., Lunguleasa A., 2013. Salix viminalis vs Fagus
sylvatica – Figth for renewable energy from woody biomass in
Romania. Envinroment Energy and Management Journal,
(accepted paper)
Lunguleasa A., Cosereanu C., Grîu Dobrev T. 2014. The
process of increasing the calorific value for briquettes. A
00249 din 31.03.2014
Dobrev T., Lunguleasa, A., 2013. Process for determining the
calorific value of wood biomass using bomb calorimetry own
software. A 2014 00249, BOPI nr. 7/2014. 30.07.2014
Dobrev Tatiana, Lunguleasa A., Sparchez Gheorghe-Cosmin.
The process for evaluating the quality and marketability index
lignocellulosic briquettes. A 2013 00827, BOPI nr.

56