Sunteți pe pagina 1din 6

COLINDE

ROMÂNEŞTI
CUPRINS

Introducere 4

1. Bună dimineaţa la Moş Ajun 5

2. Astăzi s-a născut Hristos 6

3. Moş Crăciun cu plete dalbe 7

4. Iată vin colindători 8

5. O, ce veste minunată 9

6. Dacă magii au plecat 10

7. Trei crai de la răsărit 11

8. Domnuleţ şi Domn din cer 13

9. Sus la poarta raiului 15

10. Steaua sus răsare 16

11. La Vitleem colo-n jos... 18

12. La poartă la Ţarigrad 20

13. Linu-i lin 22

14. Domn, domn, să-nălţăm 23


INTRODUCERE

Colindele sunt urări (felicitări) de tip epico-liric. Obiceiul colindatului este o


datină precreştină.
Iniţial, colindele aveau o funcţiune rituală, de urare pentru fertilitate, rod şi
belşug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar, fie de sfârşitul său. Pe de altă
parte, un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele şi de
reîntâlnire cu cei plecaţi pe tărâmul celălalt. În acest sens, ele moştenesc funcţia
sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie şi a Dies natalia Solis
Invicti. Peste timp, din semnificaţia iniţială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera
sărbătorească, de ceremonie şi urări.
Colindele se clasifică în general după sfera lor tematică. În practică, se deosebesc
anumite funcţii, corespunzătoare destinatarului colindei (de fată, de băiat, de negustor,
de tineri însurăţei, de logodiţi), a locului de desfăşurare (la intrarea şi la plecarea din casă,
de fereastră), sau a momentului (de doliu, de zori). Pornind de la rolul normativ
binecunoscut al acestora, se pot descifra mai multe funcţii secundare subordonate
funcţiei de bază, care este urarea.
Peste unele colinde s-a suprapus elementul creştin, regăsibil mai ales la refren,
fapt petrecut abia în Evul Mediu, sub influenţa Bisericii. Acestea conţin scene apocrife,
suprapuse peste elemente mai vechi.
În vremurile precreştine, ritualul era zgomotos, dura mai multe zile, iar
festivităţile cuprindeau ofrande vegetale şi animaliere, mese comune, dansuri şi
reprezentaţii dramatice. Toate acestea se desfăşurau primăvara sau toamna. După
mutarea Anului Nou la 1 ianuarie, în vecinătatea Crăciunului, aceste ritualuri au fost
serbate numai în vremea celor două sărbători.
„Ritualul se desfăşoară de obicei începând din Ajunul Crăciunului, până
dimineaţa zilei următoare. Grupul de şase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un
vătaf, care cunoaşte obiceiurile tradiţionale şi vreme de patruzeci sau optsprezece zile ei
se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucţia
necesară. În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcaţi în straie noi şi împodobiţi cu flori şi
zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat.
Chiuie pe străzi, cântă din trompete şi bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge
duhurile rele şi să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la
fereastră şi după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă, îşi continuă repertoriul
şi rostesc urările tradiţionale. Colindătorii aduc sănătate şi bogăţie, reprezentate de o
rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere şi pere mici. Exceptând familiile cele mai
sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc. După ce
au străbătut întreg satul, grupul colindătorilor organizează o serbare la care iau parte
toţi tinerii.” (Mircea Eliade - Istoria credinţelor şi ideilor religioase).
Editorul
TREI CRAI DE LA RĂSĂRIT

- 11 -
STEAUA SUS RĂSARE

- 16 -
LA VITLEEM COLO-N JOS ...

- 18 -