Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de
studiu biblic
Vol. II
Iosif Anca
PREFAŢĂ
Acest „Manual de studiu biblic” cuprinde schiţele lecţiilor de învăţătură biblică prezentate în
adunarea „Betel” Arad şi apoi difuzate prin mijloace audio, iar o parte din ele şi prin tipărire integrală
a mesajului. Utilitatea lor poate fi valorificată prin studierea personală sau colectivă. Ele se pot
constitui şi într-o introducere pentru o studiere mai aprofundată a diverselor teme ale Bibliei, printr-o
exegeză şi hermeneutică adecvată.
Structura lor nu se încadrează în mod rigid în teologia sistematică, ci se împleteşte cu elemente
de teologie practică, pentru a putea fi accesibile unui număr cât mai mare de credincioşi, care vor să
fie edificaţi spiritual şi să slujească Domnului.
Acest, al doilea volum, cuprinde următoarele tematici biblice:
-„Lupta cea bună” - 10 lecţii ce prezintă pregătirea necesară omului născut din nou pentru
abordarea cu succes a vieţii spirituale - „echipamentul” creştinului” (Efeseni 6), cu „armele de lovire
şi de apărare pe care le dă neprihănirea” (2 Corinteni 6:7). La fiecare lecţie sunt arătate exemple
negative şi pozitive, cu scurte explicaţii.
-„Păcatul” - 10 lecţii în care „falimentul” angelic şi uman este surprins în diversele lui forme
de apariţie şi evoluţie, prin definiţii doctrinare şi studii de caz. Totodată sunt arătate şi posibilităţile de
tratare individuală şi colectivă, în vederea anihilării lui şi a îndepărtării efectelor lui imediate şi de
durată. Astfel avem lecţii de „atitudini faţă de păcătoşi” şi de „nimicire a păcatului”.
-„Activitatea Bisericii” - 10 lecţii, într-o expunere independentă, dar interdependentă
a diferitelor acţiuni şi lucrări ale Bisericii/Adunării locate (în prim plan). Diferite discipline sfinte:
învăţarea Scripturilor, rugăciunea, cântarea, postul şi stăruinţa (în toate acestea) precum şi actele
cultice sacre, unice sau repetabile: botezul, Cina Domnului, spălarea picioarelor sunt descrise şi
explicate în fondul şi rolul lor soteriologic şi eclesiologic.
-„Relaţii frăţeştii” - 10 lecţii concepute pe rolul lucrărilor reciproce în Trupul lui Hristos, în
baza darurilor şi a slujirii frăţeşti - „Lucraţi împreună!”: „Edificaţi-vă unii pe alţii!”; „ Slujiţi-vă
unii pe alţii!”; „Acceptaţi-vă unii pe alţii!”; „Corectaţi-vă unii pe alţii!”; „Întăriţi-vă unii pe alţii!”;
„Ajutaţi-vă unii pe alţii!”; „Rugaţi-vă unii pentru alţii!”, apoi „Bucuraţi-vă împreună”. Lecţiile se
încheie cu o verificare şi o atenţionare introspectivă: „ Pe tine însuţi păzeşte-te curat!”
- „Viaţa practică” - 10 de lecţii ce conţin subiecte diverse, aşa cum existenţa noastră terestră
le „oferă”. Domeniul material, prin modalităţile de obţinere a veniturilor şi distribuire a lor, aria de
comuniune spirituală şi materială a membrilor adunării, proiectele şi durerile fizice şi sufleteşti, toate
sunt formative, în procesul uceniciei noastre.
- „Problemele creştinului”- 10 de lecţii ce identifică probleme din sfera religioasă şi socială,
prezentând contextul şi conţinutul lor, cu scopul abordării lor în mod realist şi cu credinţă. Un creştin
ce se conduce după perceptele Bibliei va dobândi un statut moral şi o „imunitate” spirituală puternică,
în vederea parcurgerii cu bine a „pustiei” lumii acesteia, în drum spre cetatea lui Dumnezeu
- „Viaţa”- 10 de lecţii, în care viaţa este văzută în etapele ei terestre, de la concepere şi naştere
la bătâneţe şi moarte, punându-se accent pe rolul şi statutul familiei în apariţia, întreţinerea şi
dezvoltarea omului. Studiul „ordonează” fenomenele vieţii, în perspectiva vieţii veşnice - scopul
suprem al existenţei noastre.
- „Antiteze” - 10 lecţii ce pun în evidenţă prin contrast frumuseţea unui caracter după natura
divină şi respectiv urâţenia unui chip mutilat de Diavolul prin păcat; contemporani din diverse familii,
slujbe sau locaţii georafice se poziţionează paralel pe scara istoriei umanităţii, adâncind prăpastia
peste care nu se va mai putea trece, după moarte, între cei care au investit în valorile eternităţii cu
Dumnezeu şi cei ce şi-au ales lucrurile şi valorile de aici, în superficialitate şi necredinţă.
- „Principii sfinte” - 20 de lecţii în care diverse sintagme biblice, ce prezintă adevăruri
concentrate, sunt explicate în parte cu scopul îmbogăţirii vieţii de credinţă, în relaţia cu Dumnezeu şi
cu aproapele. Unele dintre ele privesc aspecte spirituale: „Binecuvântaţi şi nu blestemaţi!” sau „Cine
citeşte să înţeleagă!”, iar altele abordează probleme materiale: „Daţi şi vi se va da!” . În special se au
în vedere atitudinile sfinte recomandate de Biblie în diferite situaţii: întâlniri şi acorduri bilaterale,
necazuri şi conflicte, activităţi eclesiastice sau profesionale, etc
Recomand tuturor care vor folosi aceste schiţe de studiu bibllic să-şi amintească faptul că
autorul are o cunoaştere „în parte” şi că întodeauna când dorim mai multă lumină trebuie să umblăm
în lumină. Amin!
Lupta cea bună
Lecţia 1
CHEMAREA LA LUPTĂ
INTRODUCERE
1. Lupta (războiul) – cea mai grea lucrare, datorită riscului morţii, se face din dorinţe puternice
(concepţii religioase, patriotism, ambiţii) sau obligaţie (Apocalipsa 12:11)
2. Lupta presupune: armate, arme, tehnică, tactică, temă…..(Efeseni 6:11-13)
ÎNCHEIERE
1. Viaţa creştină - o luptă (Luca 14:27-32), ce trebuie finalizată (Luca 14:33-35; 1 Regi 20:11), cu
biruinţă, ca Domnul Isus Hristos (Ioan 16:33; 19:30)
2. Biserica este formată din soldaţi curajoşi şi biruitori (Filipeni 1:27-30; Apocalipsa 12:11; 15:2)
Lupta cea bună
Lecţia 2
BRÂUL ADEVĂRULUI
INTRODUCERE
1. Cingătoarea care încinge mijlocul – în funcţie de slujbă (Exodul 28:8), cu rol pentru corp (efort),
haine (reglare), arme (suport)
2. Adevărul – prima armă de apărare împotriva lui Satan şi a păcatului (Ioan 8:32-34)
I. ADEVĂRUL – PREZENTARE
A. Istoria adevărului
1. umnezeul adevărului (Isaia 65:16; Tit 1:2)
2. Înăbuşirea adevărului prin nelegiuire (Romani 1:18; Ioan 8:44; Ezechiel 28:15)
B. Domeniile adevărului
1. Adevărul teoretic (Proverbe 8:6-9; 12:19; Efeseni 4:25; Ioan 3:2, 5)
2. Adevărul practic (Ieremia 9:3-5; Deuteronom 25:15-16; Filipeni 4:8)
3. Adevărul veşnic (1 Tesaloniceni 1:9; 2 Ioan 2; 3 Ioan 12)
C. Principiile adevărului
1. Adevărul revalat este pur, diferit toate „basmele” cu miez de adevăr (1 Ioan 2:21; Tit 1:14)
2. Adevărul trebuie obţinut prin cercetări (Proverbe 22:20-21; 23:23 ; Exodul 23:1; Deuteronom
13:14; Eclesiastul 12:10)
3. Adevărul trebuie păstrat (Ieremia 5:1; Tit 1:9)
D. Puterea (armei) adevărului
1. Lumină - transparenţă (Romani 13:12; Efeseni 5:8-14; Luca 12:35)
2. Judecată dreaptă /adevărată (Zaharia 7:9-10; 8:16-17; Proverbe 29:14)
E. Frumuseţea adevărului
1. Liniştea cugetului (Romani 9:1; 1 Ioan 3:18-20)
2. Farmecul dragostei (1 Corinteni 13:6; Zaharia 8:19; 2 Ioan 1)
ÎNCHEIERE
1. Adevărul din inimă cu „Adevărul” (Psalmul 15); iar minciuna cu „Mincinosul” (Apocalipsa
22:15)
2. Testul final al omenirii va fi bătălia dintre „dragostea adevărului” şi „plăcerea în nelegiuire”
(Geneza 3:1-6; 2 Tesaloniceni 2:9-13)
Lupta cea bună
Lecţia 3
PLATOŞA NEPRIHĂNIRII
INTRODUCERE
1. Platoşa (armura) – echipament militar de protecţie (Efeseni 6:14) şi totodată haină de nuntă a
Bisericii (Apocalipsa 19:8). Neprihănirea se învaţă, se îmbracă (Isaia 61:10; Matei 22:12)
2. Echipamentul fiilor luminii/zilei (Romani 13:12-13; 1 Tesaloniceni 5:8)
I. NEPRIHĂNIREA – PREZENTARE
A. Evoluţia neprihănirii
1. Pierderea (Eclesiastul 7:29; Geneza 3:10-11; Romani 3:10)
2. Recâştigarea şi păstrarea (Romani 1:16-17; Matei 5:6, 10)
B. Îmbrăcămintea neprihănirii
1. Haine străine (Ţefania 1:8; Psalmul 73:6; 109:18; 1 Tesaloniceni 2:6)
2. Haine murdare (Isaia 64:6); fariseism (Matei 23:28; Luca 16:15) apostazie (2 Petru 2:21-22;
Zaharia 3:3-4)
3. „Domnul Neprihănirea noastră” (Ieremia 23:6; Filipeni 3:9; Romani 5:1-2)
4. Hainele albe (Efeseni 4:24; Romani 6:13; Iacov 2:24; 1 Ioan 2:29)
C. Puterea de apărare a neprihănirii – strigăte de biruinţă (Psalmul 118:18; Proverbe 14:34; 28:1)
1. Rămânerea în picioare, pe front (Efeseni 6:13; Psalmul 1:5; Proverbe 24:16; 11:4-5)
2. Conducerea luptei cu înţelepciune (Proverbe 11:3, 9; 2 Timotei 3:16-17; Elisei – 2 Regi 6)
D. Frumuseţea platoşei (hainelor neprihănirii / iubiţilor Domnului (Psalmul 146:8)
1. Terestră: pace şi bucurie (Romani 14:17; Isaia 32:17; Iacov 3:18; Psalmul 33:1)
2. Celestă: strălucire (Daniel 12:3; Matei 13:43)
ÎNCHEIERE
1. Hainele sunt pentru mântuire iar mantaua pentru izbăvire (Isaia 61:10; Matei 6:33), cu condiţia
păstrării lor (Apocalipsa 16:15)
2. Lupta neprihănirii se dă împotriva nelegiuirii (2 Corinteni 6:14; 1 Timotei 6:11-12). Păstrează
frumoasa mărturie în Isus Hristos! (I Timotei 6:13 – 14)
3. Cununa celor neprihăniţi – după „lupta cea bună” (2 Timotei 4:7-8) – pe un pământ al neprihănirii
(2 Petru 3:13)
Lupta cea bună
Lecţia 4
INTRODUCERE
1. Încălţămintea oferă protecţia picioarelor şi reprezintă o stare gata de mişcare (luptă, lucrare,
alergare – Exodul 12:11). Numai când ajungem înaintea Domnului ne oprim (Exodul 3:5 – pe pământ
sfânt)
2. Râvna – dorinţa de a face sau a avea ceva bun pentru tine şi alţii
I. RÂVNA – PREZENTARE
A. Râvna – o stare spirituală
1. Râvna Domnului (Isaia 9:7; 37:32; Psalmul 119:139; Ioan 2:17)
2. Râvna creştinului (Romani 12:11; Matei 26:40-41)
B. Manifestări
1. Lenea (Matei 25:26; Proverbe 13:4; 18:9; 19:24; 26:13; Rut 4:7-8)
2. Râvna fără pricepere (Romani 10:2; Fapte 20:33; 22:3; Galateni 4:17-18; 2 Samuel 21:2)
3. Râvna Evangheliei păcii - diferită de râvna războiului (2 Corinteni 8:7; Fapte 17:11; Isaia 42:13)
C. Domenii ale râvnei
1. Râvna în pocăinţă (Tit 2:14; 1 Petru 3:13; Apocalipsa 3:19)
2. Activitate intensă proprie (1 Timotei 3:1; Romani 12:8; 1 Corinteni 9:25)
3. Provocarea altora (2 Corinteni 8:8; 1 Corinteni 14:12, 39;1 Timotei 4:11; 6:11-12; 2 Timotei 1:6-8;
2:2; 4:5)
D. Satisfacţii – Împliniri
1. Frumuseţea lucrării în curs (2 Corinteni 7:7-11; Ioan 4:31-35)
2. Frumuseţea lucrării finalizate (Isaia 53:11; 1 Cronici 29:2, 3a, 9, 28)
ÎNCHEIERE
1. Râvna pentru calitate - roade din belşug (2 Petru 1:3-11)
2. Râvna pentru cantitate – cucerirea pământului pentru Evanghelie (Evrei 6:10-12; Psalmul 2:8; 69:9-
13)
Lupta cea bună
Lecţia 5
SCUTUL CREDINŢEI
INTRODUCERE
1. Scutul – echipament defensiv de protecţie, ce stinge săgeţile vrăjmaşului, opreşte acţiunile de luptă
ale Satanei şi ale demonilor (Efeseni 6:14)
2. Scutul credinţei, platoşa (1 Tesaloniceni 5:8), în „lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12)
I. CREDINŢA – PREZENTARE
A. Sursa, materialul credinţei : (aur sau… - 2 Cronici 9:15-16; 12:9-11; 1 Petru 1:7)
1. Cuvântul Evangheliei (Romani 1:16; 10:17; 1 Corinteni 2:5)
2. Dragostea Duhului (1 Corinteni 13:7; Galateni 5:6)
B. Fronturile de luptă a credinţei: (se câştigă şi se păstrează / păzesc prin credinţă)
1. Mântuire / iertare (Efeseni 2:8; Fapte 10:42-44; Romani 4:16; Luca 22:32)
2. Lucrări supranaturale (Fapte 3:16; Matei 21:21-22; Luca 8:25)
3. Lupta pentru eliberare şi stăpânire (Matei 17:19-20; 1 Ioan 4:4)
4. Suferinţe / necazuri (Ioan 14:1; 1 Tesaloniceni 3:2-5; 2 Tesaloniceni 1:4; Iacov 5:15)
C. Folosirea scutului credinţei
1. Mărturisire (Apocalipsa 2:13; 12:11; 13:10; 14:12)
2. Împotrivire (1 Petru 5:8-9; Efeseni 6:13)
D. Frumuseţea (valoarea) scutului credinţei
1. Protecţia (1 Petru 1:5; 1 Ioan 5:18)
2. Bucuria (1 Petru 1:6; Filipeni 1:25)
3. Slava (1 Petru 1:7; Apocalipsa 5:12)
ÎNCHEIERE
1. Credinţa stinge „toate săgeţile arzătoare”, poate totul (Efeseni 6:16; Marcu 9:23); oricine crede
biruieşte (Romani 10:11)
2. Credinţa rămâne în luptă (Romani 11:20), dar „Vegheaţi!” (1 Corinteni 16:13)
Lupta cea bună
Lecţia 6
NĂDEJDEA MÂNTUIRII
INTRODUCERE
1. Coiful – protecţia capului, minţii (Efeseni 6:17; 1 Tesaloniceni 5:8)
2. Nădejdea (1 Corinteni 13:13) pentru viitorul imediat (Ieremia 29: 7, 11) şi viitorul veşnic (Efeseni
4:4)
I. NĂDEJDEA – PREZENTARE
A. Istoria nădejdii
1. Deznădejdea (lipsa speranţei) – opera Satanei (Efeseni 2:12)
2. Nădejdea salvării / mântuirii - frânghia salvării (Psalmul 40:1; 130:7; Proverbe 23:18; Evrei6:18,19)
B. Omul fără nădejde (Ieremia 17:9)
1. Manifestări: întristare (1 Tesaloniceni 4:13); abandonarea luptei (Daniel 11:30)
2. Cauze: lipsa mijloacelor şi / sau împlinirilor (Proverbe 11:7; Eclesiastul 2:20; 9:4; Iov 27:8)
C. Omul „plin” de nădejde (copii - Coloseni 3:21; părinţi - Proverbe 19:18; Ieremia 31:17; famei - 1
Petru 3:5; văduve - 1 Timotei 5:5)
1. Motive:
a) făgăduinţele Cuvântului (Romani 15:5; Evrei 6:18-19; Psalmul 119:49-50)
b) neprihănirea (Proverbe 14:32; Iov 4:6; Romani 5:4)
2. Manifestări: mărturisirea (1 Petru 3:15; Evrei 10:23); curăţirea (1 Ioan 3:3; Psalmul 119:166)
D. Efectul nădejdii în luptă (puterea)
1. Rezistenţa răbdării (Romani 8:25; Iov 5:16; 2 Corinteni 4:8)
2. Puterea de a îmbărbăta pe alţii (1 Tesaloniceni 5:14; Psalmul 27:14)
E. Binecuvântarea (frumuseţea coifului)
1. Aduce bucuria- fericirea (Romani 5:2; 12:12; Psalmul 146:5); „fericita noastră nădejde” (Tit 2:13)
2. Atrage iubirea specială a Domnului (Psalmul 33:18; 147:11)
ÎNCHEIERE
1. Dumnezeul nădejdii, prin puterea Duhului Sfânt, ne face tari în nădejde - tăria coifului (Romani
15:13). Dragostea nădăjduieşte totul (1 Corinteni 13:7), totdeauna (Osea 12:6)
2. Isus în noi, nădejdea slavei (Coloseni 1:27), o stare de aşteptare a Împărăţiei (nădejdea vie), cu
bucurie negrăită şi strălucită (1 Petru 1:3-8)
Lupta cea bună
Lecţia 7
INTRODUCERE
1. Sabia Duhului – arma creştinului pentru orice lucrare (2 Timotei 3:16-17); o armă spirituală (2
Corinteni 10:4)
2. Cuvântul lui Dumnezeu - Glasul Domnului - Biblia (Psalmul 29:3-9). Cuvântul credinţei –
proclamat în Numele lui Isus (Romani 10:8)
I. SABIA – PREZENTARE
A. Materialul săbiei - conţinutul şi dimensiunea Cuvântului (Apocalipsa 22:18-19)
1. Cuvântul are valori multiple; El este pâine (Ioan 6); medicament (Psalmul 107:20; foc, ciocan
( Ieremia 23:29); metal preţios (Psalmul 12:6; Proverbe 30:5).
2. Cuvântul este veşnic (1 Petru 1:23) şi este transmis prin Duhul (2 Petru 1:21)
B. Taberele de război (în cer şi pe pământ – Isaia 34:1-8)
1. Purtătorii sabiei sfinte (1 Samuel 3:1, 7; 13:22; Psalmul 68:11; Fapte 6:4; 2 Timotei 2:9)
2. Adversarii – oastea lui Satan (Deuteronom 32:41-42; Efeseni 6:12)
C. Folosirea săbiei (lovire şi apărare - 2 Corinteni 6:7)
1. Utilizarea Cuvântului, mai de preţ ca jertfele (1 Samuel 15:22), dar cu devotament şi dreptate (2
Timotei 2:1-15)
2. Mânuirea sub puterea Duhului (Fapte 1:8; 4:29, 31; 2 Samuel 23:9-10)
3. Între binecuvântare şi blestem (Ieremia 48:10; Habacuc 3:8-9; Matei 10:19-20; Ioan 16:13)
4. Modelul rostirilor profetice (Ieremia 1:9; 5:14; Numeri 22:38; 2 Samuel 23:1-2)
D. Strălucirea săbiei (biruinţa)
1. Lumina de după mahramă (2 Corinteni 3:7; 4:6)
2. Biruinţa vieţii şi învierii (Ioan 8:51; Psalmul 149:6-9)
ÎNCHEIERE
1. Sabia Domnului – „laser” divin şi putere de izbăvire (Luca 1:37; Psalmul 17:13; Evrei 4:12)
2. Cuvântul lui Dumnezeu este puterea Lui prin Duhul - pusă în gura luptătorilor săi (1 Corinteni
2:12-14; Ioan 12:48-50)
Lupta cea bună
Lecţia 8
ARMA RUGĂCIUNII
INTRODUCERE
1. Rugăciunea: o activitate tainică (Matei 6:6) a părtăşiei noastre cu Tatăl, o formă de închinare -
adorare în faţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:11-12)
2. Rugăciunea - o formă de luptă spirituală (Romani 15:30)
II. LUPTĂTORI
A. Învinşi
1. Prorocii lui Baal - rugăciuni zadarnice (1 Regi 18:26-29)
2. Israel – strigăte în vânt (1 Samuel 4:5-10)
3. Fiii lui Sceva – ordine neexecutate (Fapte 19:13-16)
B. Învingători
1. Isus Hristos – o viaţă de rugăciune şi biruinţă deplină (Luca 4:42; 6:12; Ioan 14:30; Matei 26:36-46)
2. Israel – biruinţe prin rugăciune (Iosua 6:3-4; 16, 20; 2 Cronici 20:3-6; 13:17, 22; Ezra 8:21-22, 31)
3. Neemia – omul de acţiune în urma rugăciunii (1:4-11; 2:4-8; 4:9)
4. Daniel – rugăciuni la vreme potrivită (2:13-20; 6:10, 27; 9:3-4, 21-22; 10:12-13)
5. Pavel – luptătorul în rugăciune (Romani 15:30-32; 1 Corinteni 15:32; Coloseni 1:3; 2:1)
6. Epafra – lupta pentru biruinţa adunării locale (Coloseni 4:12-13)
ÎNCHEIERE
1. Lupta în rugăciune – pentru toţi din Biserică şi câmpul Evangheliei (Efeseni 6:18)
2. Armătura completă: adevăr, neprihănire, râvnă, credinţă, nădejde, Cuvânt şi rugăciune (Efeseni
6:10-11)
Lupta cea bună
Lecţia 9
LUPTA INTERIOARĂ
INTRODUCERE
1. Omul: o imensitate compusă şi concentrată (model computer – Evrei 4:12b)
2. Lupta individuală spirituală (Romani 7:22-23)
I. PREZENTAREA LUPTEI
A. Acţiunile în firea noastră (trebuie cunoscute, identificate – Romani 7:18a)
1. Urmările (stările) robiei (Romani 7:14; 6:12, 14)
2. Acţiunea poftelor (Proverbe 25:28; 16:32; Iacov 4:1-2)
3. Acţiuni demonice directe în duh, trup (Luca 11:24-26; 1 Petru 5:8)
B. Acţiunile Duhului
1. Îndemnuri – călăuzire (Romani 8:1); permanenţa umblării prin Duhul (Galateni 5:25)
2. Oferirea informaţiei – pregătirea pentru luptă (1 Timotei 1:18; Faptel 20:22-24); valoarea
informaţiei (2 Regi 6:8-12)
3. Manifestarea puterii (2 Corinteni 10:3-5; Iacov 4:7; 1 Petru 5:9-10)
C. Atitudinile credinciosului
1. Fereşte-te de poftele trupului (1 Petru 2:11; Iacov 4:1)
2. Luptă-te până la sânge - ca martirii (Evrei 12:3-4; Apocalipsa 12:11)
3. Acţionează după principii divine (2 Timotei 2:5; Apocalipsa 19:11)
D. Rezultate
1. Suferinţă (Apocalipsa 2:10; Evrei 10:32; Filipeni 1:29-30); osteneli (2 Corinteni 11:27)
2. Biruinţă (Romani 8:37; Apocalipsa 15:2)
II. EXEMPLE BIBLICE (există o interferenţă a luptelor interioare cu lupta din câmpul
Evangheliei)
A. Negative
1. Cain – accesul diavolului şi efectele lui (Geneza 4:7, 9-10; 1 Ioan 3:12)
2. Saul – un om muncit de un duh rău (1 Samuel 10:27; 11:12-13; 15:17; 16:14; 18:8-11; 28:6-8)
3. Iuda – omul cu păcate ascunse, robul Diavolului (Ioan 12:4-7; 13:2, 27; Luca 22:3-6)
B. Pozitive
1. David – biruinţa în lupte sufleteşti (Psalmul 39:1-2; 62:1-2, 7; 143:3-9)
2. Iov – biruinţa asupra scopului Satanei (Iov 2:5, 10; 7:12-14; 19:12-19; 30:27-31 –)
3. Pavel – apostolul în luptă cu sine (Romani 7:22-25; 1 Corinteni 9:25-27; 2 Timotei 4:7)
ÎNCHEIERE
1. Învinge-te pe tine însuţi! (Marcu 8:34-36); recunoaşte inamicul intern şi prin puterea Domnului
alungă-l! (Romani 7:21; Marcu 1:25). Cere-i Domnului să rămână înăuntrul tău şi să conducă lupta
până la capăt! (Efeseni 6:10-13)
2. Finalul biruitor al luptei va fi viaţa veşnică (1 Timotei 6:12)
Lupta cea bună
Lecţia 10
INTRODUCERE
1. Frontul din familie, biserica locală şi până la marginea pământului – o luptă ce necesită putere
(Fapte 1:8; Matei 10:32-36)
2. Această luptă este suma, rezultatul luptelor interioare (2 Corinteni 11:28-29)
I. PREZENTAREA LUPTELOR
A. Domenii de luptă
1. Lupta poftelor rivale (Iacov 4:1-2; 1 Corinteni 3:3)
2. Lupta cu cei de afară (2 Corinteni 7:5; Romani 15:30-32)
3. Lupta în suferinţe (Evrei 10:32-34; Apocalipsa 2:2-3)
4. Lupta pentru vestirea Evangheliei (1 Tesaloniceni 2:1-2; Filipeni 2:22-30)
5. Lupta pentru păstrarea adevărului Evangheliei (Iuda 1:3; Filipeni 1:27-28, 30)
6. Lupta directă împotriva demonilor (Efeseni 6:12; Luca 4:1-13, 34-35)
B. Acţiuni de luptă
1. Pregătirea pentru luptă - echipament şi antrenament (Ezechiel 13:5; Psalmul 18:39; 144:1; Fapte
4:29-31)
2. Ordinul pentru luptă (2 Cronici 14:8-17; Numeri 10:9; Neemia 4:20; 1 Timotei 1:18)
3. Alianţe şi conduceri (Judecătorii 1:3; 10:18; Neemia 4:14-16; Galateni 2:1-2, 7-10)
4. Intervenţii dumnezeieşti directe (Psalmul 35:1; Judecătorii 5:20; Fapte 12:7-9)
C. Rezultate
1. Bătălii (2 Samuel 10:9-12; 11:25; Iosua 7:5; 8:24)
2. Biruinţe (Deuteronom 3:18-22; Isaia 8:9-10; Proverbe 21:31)
ÎNCHEIERE
1. David (lupta) – Solomon (pacea) de la cort (front) la Templu se schimbă hainele de luptători –
rămâne doar „cununa” (1 Cronici 17:8-9; 28:3; Isaia 9:5; 2 Regi 4:7)
2. Armata e frumoasă să o vezi, dar cine e gata de luptă? (Judecătorii 5:1-2,9, 31)
Păcatul
Lecţia 1
INTRODUCERE
INTRODUCERE
1. Păcatul - paranteza neagră a universului, ceea ce e greşit în univers; „hamartia” ( păcatul - lb.
greacă); „hamartanein” (a păcătui) – faliment, a greşi ţinta, drumul, scopul, eşec. Binele şi răul (yin
-yang) nu vor coexista veşnic
2. Păcatul – „o faptă, o vorbă sau o dorinţă contra legii veşnice” (Augustin); „neascultarea”
(Ioan Gură de Aur).
I. ORIGINE – TEORII
A. Originea păcatului
1. Existenţa păcatului:
a) conştiinţa îl declară (Romani 1:21-32)
b) religiile îl declară prin noţiunile de jertfe, Dumnezeu, împăcare (Fapte 17:22)
c) logica umană şi istoria îl declară (Iacov 4:1-4; Romani 7:14-21; Ieremia 40:2-3)
d) Biblia (Dumnezeu, credincioşii) îl declară (Romani 3:23; 2 Tesaloniceni 2:7)
2. Păcatul original:
a) Satan (ispite proprii - Iacov 1:13; taina fărădelegii – 2 Tesaloniceni 2:7; Isaia 14:12;
Ezechiel 28:11-19; 1 Ioan 3:8; Ioan 8:44)
b) natura păcatului luciferic: mândrie (Ezechiel 28); voinţă proprie (Isaia 14:12-14); patimă
(Isaia 14:14)
c) păcatul îngerilor (2 Petru 2:4; Apocalipsa 12:3-4)
3. Intrarea păcatului în umanitate – universalitatea păcatului (Romani 3:23; Coloseni 3:22; 1
Ioan 1:8):
a) ispitirea în condiţia umană: Omul creat putea să păcătuiască sau să nu păcătuiască;
omul căzut nu poate să nu păcătuiască; omul născut din nou poate să nu păcătuiască; omul
glorificat nu mai poate să păcătuiască
b) ispitirea în: trup (pomul bun de mâncat); suflet (plăcut la vedere); duh (cunoaşte bine şi
rău); în poftă, mândrie, voinţă proprie - ordine diferită faţă de Satan (Geneza 3:1-6). Toate sunt
împotriva lui Dumnezeu şi a legii Sale (Geneza 39:9; Psalmul 51:4; Geneza 3:1)
c) Legea învaţă păcatul (Geneza 2:17; Romani 3:20; 5:13; 1 Corinteni 15:56) şi confirmă
stăpânirea păcatului (Romani 5:21; 6:14; 7; Ioan 8:34). Toţi sunt păcătoşi prin Adam (Romani 5:12; 1
Regi 8:46; Evrei 7:9-10; Romani 5:19). Omul păcătuieşte pentru că e păcătos, nu e păcătos pentru că
păcătuieşte
B. Teorii despre păcat (O teorie falsă despre păcat este o învăţătură demonică care determină alte
doctrine false despre Dumnezeu, Lege, Isus Hristos, răscumpărare şi sfinţenie)
1. Teorii necreştine:
a) ateistă - nu există păcat, este o eroare, nu există Dumnezeu
b) determinată (fatalistă) – nu există voinţă liberă (teofizia); omul nu trebuie condamnat
c) evoluţionistă - păcatul este animalul din noi (necesitatea reincarnării)
d) hedonistică - păcatul # plăcere, filozofarea păcatului
e) mormonismul - păcatul este necesar pentru cunoaşterea binelui şi răului
2. Teorii creştine:
a) teoria inocenţei naturale (pelagiană)
b) teoria decăderii voluntare (arminiană)
c) teoria decăderii necondamnabile
d) teoria condamnării prin legământ
e) teoria condamnării pentru decădere
f) augustină – protestantă – unitatea naturală în Adam
III. LEGEA ŞI HARUL (Luarea în considerare a păcatului şi eliminarea lui prin jertfă)
A. Legile lui Dumnezeu
1. Legea morală, ceremonială, civilă (Romani 5:13); înainte a funcţionat legea conştiinţei (Romani
5:14; 2:14-15; Geneza 3:7-10)
2. Legea faptelor – legea credinţei (frunze – miel jertfă)
3. Legea păcatului şi a morţii (Romani 7:23; 8:2) – Legea Duhului de viaţă; restaurarea prin Hristos -
Duhul (Romani 8:1-4)
4. Legea dragostei / neprihănirii (Romani 13:8-10; Iacov 2:8-10; Galateni 5:23); Împlinirea legii din
interiorul omului (Ieremia 31:31-34)
B. Harul (Soluţia lui Dumnezeu pentru hamartia)
1. Isus mântuieşte de păcat (Matei 1:21), prin iertare (Matei 9:2; Coloseni 1:14; 1 Ioan 2:12)
2. Păcatul: acoperit (Psalmul 32:1-2; Romani 4:7); spălat (Fapte 22:16; Evrei 1:3; 1 Ioan 1:7); şters
(Fapte 3:19; Evrei 9:26); nu mai e luat în considerare (Romani 4:8)
3. Omul e eliberat (Romani 6:18; 8:2)
ÎNCHEIERE
1. Nu există nici o carte să condamne păcatul ca Biblia, dar nici una nu-i atât de sigură că s-a găsit
rezolvarea şi remediu pentru păcat
2. Toţi oamenii mor în Adam, iar cei eliberaţi de păcat vor domni în viaţă prin Hristos (Romani 6:23)
Păcatul
Lecţia 2
ISPITA
INTRODUCERE
1. Ispita – o ademenire, o imagine, o înşelare care prin atracţia poftelor face omul să păcătuiască
(Iacov 1:14-15)
2. Cadru este format din Ispititorul (I Tes. 3:5 ) şi ispititul – omul neputincios ( Matei 26:41); Biblia
(Dumnezeu) prezintă situaţia şi oferă soluţii de rezolvare
I. ISPITELE – PREZENTARE
A. Generalităţi
1. Omul (carnal), cerut pentru ispită: Iov, Petru, Isus Hristos (Iacov 1:14; Psalmul 78:18)
2. Satan – înşeală (2 Corinteni 11:14;Apocalipsa 12:9; 2 Corinteni 11:3); unelteşte (Efeseni 6:11);
pune curse (1 Timotei 3:7; 2 Timotei 2:26)
3. Dumnezeu – imun la ispită (Iacov 1:13); controlează ispita (1 Corinteni 10:13)
B. Forme
1. Domeniul poftelor trupeşti – lăcomie (1 Timotei 6:9; Proverbe 1:10); curvie (1 Corinteni 7:5)
2. Domeniu spiritual (Galateni 6:1; Luca 8:13; 2 Tesaloniceni 2:9-10; Galateni 4:14)
3. Ispitirea se manifestă în toate felurile, lucrurile (Evrei 4:15; 2:18)
C. Moduri de acţiuni în ispită (Lupta credinciosului)
1. Rugăciunea regulată şi insistentă (Matei 6:9; Luca 22:40)
2. Cuvântul – în interpretare şi folosire corectă (Matei 4:4, 7, 10)
3. Veghere (staţi gata!) – anticipată profetic: Petru (Luca 22:31); general (Matei 26:41; Efeseni 6)
4. Răbdare, stoparea, subordonarea răului (Iacov 1:12; Geneza 4:7)
5. Duhul Sfânt (plinătatea) coordonează acţiunea spre biruinţă (Matei 26:41; Luca 4:1, 14)
ÎNCHEIERE
1. Ispitirea – una din activităţile lui Satan, a duhurilor sale şi a oamenilor răi, iar omul nu poate evita
totul (Matei 6:9); ispita este îngăduită (1 Corinteni 10:13)
2. Dumnezeu este credincios, astfel ispită este limitată la putere umană; El oferă putere de rezistenţă
în ispită, iar biruinţa oferă cunună (Iacov 1:12; Iuda 1:24-25)
Păcatul
Lecţia 3
PRICINILE DE PĂCĂTUIRE
INTRODUCERE
1. Piatra de poticnire (gr. skandalon; eb. michsol - Leviticul 19:14); pârghia pentru momeală într-o
cursă, capcană (eb. mokesh - Iosua 23:13)
2. Alte expresii: a amăgi, a pune piedică, a sminti (Romani 14:13); ademenire la păcat (Romani 16:17)
I. PREZENTARE
A. Pricinile (o stâncă opreşte şi marea; dar şi o pietricică te poate face să şchiopătezi)
1. Pricini de amărăciune, întristare (Geneza 26:35; Proverbe 10:10; 27:3)
2. Pricini de cădere, slăbire (Romani 14:20-21; Ioan 16:1; Marcu 4:17)
3. Autopricini (Psalmul 64:8; Eclesiastul 5:6; Matei 18:8-9)
4. Pricini de păcătuire (Mica 1:13; 1 Timotei 5:14; Efeseni 4:27; Romani 12:19-24)
B. Prilejurile de păcătuire (O piatră are locul ei, la hotar, nu pe cărare)
1. Lucruri pământeşti (Matei 13:57; 26:31)
2. Lucruri spirituale – înţelegerea voii lui Dumnezeu (Matei 15:12; 1 Corinteni 1:23; Galateni 5:11)
- Ferice de cel ce nu se poticneşte în Isus şi calea Sa! (Matei 11:6)
C. Comportamentul creştinului
1. Nu fi pricină de păcătuire pentru alţii - împăcarea celor trei categorii(1 Corinteni 9:19-23; 10:32);
problema majoră : cei „micuţi” (Matei 18:6; 1 Corinteni 8:11-12)
2. Judecă tot ce faci, de la mâncare la slujbă! (Romani 14:13; 1 Corinteni 8:7-13; 10:23-33; 2
Corinteni 6:3). Judecă-te singur, să nu te judece alţii! (1 Corinteni 10:29)
3. Umblă în dragoste - transpune-te în postura celuilalt! (Romani 14:15; 2 Ioan 1:10)
4. Nu te lăsa provocat, rezistă ispitei! (Proverbe 24:19; Coloseni 3:13; Iacov 1:12-15); sau forţei
(Galateni 6:12)
II. EXEMPLE
A. Negative (Atenţie la pricinile de păcătuire prin oamenii credincioşi!)
1. Acan - autopricină şi pricină de păcătuire (Iosua 7:25; 22:20)
2. Fiii lui Eli – pricini de păcătuire pentru tot poporul (1 Samuel 2:22-24)
3. Ieroboam I – o pricină de păcătuire pentru generaţiile următoare (1 Regi 15:30; 16:2, 13; 2 Regi
13:11)
4; Manase - o pricină de păcat pentru cetatea sfântă (2 Regi 21:11)
5. Ahab – pricini de păcat în familie şi societate (1 Regi 21:4)
6. Iehu – o pricină de păcătuire parţială (2 Regi 10:29)
7. Ghedeon - o pricină de păcătuire pentru Israel (Judecătorii 8:27)
B. Pozitive
1. Hanania, Mişael şi Azaria - rezistenţa în faţa unei pricini în ispită şi forţă (Daniel 3:18, 28)
2. Isus şi Petru - o pricină eliminată (Matei 17:27)
3. Pavel şi Evanghelia lui - o pricină de poticnire pentru iudei formalişti, dar nu pentru cei cu intenţii
curate (Fapte 16:3; Galateni 2:3-5; 1 Corinteni 9:12; 2 Corinteni 8:20-22)
ÎNCHEIERE
1. Există poticnire de poticnire împotriva Isus (1 Corinteni 8:12) şi (pe nedrept) în Isus (Matei 16:23;
Luca 7:23)
2. „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!” (Luca 17:1;
Matei 13:41) şi ferice de cei ce evită a fi pricini de păcătuire (Romani 14:22)
Păcatul
Lecţia 4
EVOLUŢIA PĂCATULUI
INTRODUCERE
1. Apariţia păcatului: vinovăţia de a fi cei dintâi păcătoşi (Satan, Eva…)
2. Dezvoltarea păcatului: proliferarea păcatului până la „vârful nelegiuirii” (Geneza 6:5; 15:16)
I. ORIGINEA PĂCATULUI
A. Păcatul luciferic / angelic
1. Ispita proprie (Iacov 1:13); taina fărădelegii (2 Tesaloniceni 2:17); osânda (1 Timotei 3:6)
2. Conţinutul: mândrie (Ezechiel 28:2, 5, 17); voinţă proprie (Isaia 14:12-14); patimă (Isaia 14:14)
3. Îngerii (Iuda 6) – sub influenţă (Apocalipsa 12:4); ordinea osândirii (Matei 25:41)
B. Păcatul adamic (uman prin unitate naturală în Adam)
1. Ispita: trup – pofta firii – bun; suflet – voinţă – plăcut; duh – mândrie – de dorit (Geneza 3:6)
2. Identificarea, definirea păcatului : fărădelege / neascultare (1 Ioan 3:4; Romani 5:19); insultă /
înşelare (Psalmul 51:4; Numeri 15:30; Evrei 3:13)
3. Efectele căderii:
a) imediate: pierderea Edenului (Geneza 2:24); efect cunoştinţă – faptă – conştiinţă (Geneza
3:10; Romani 2:14-15)
b) îndepărtate: natura coruptă (Geneza 6:3a; Efeseni 2:1-3; 4:17-19); moarte / blestem (Geneza
3:16-19; Romani 6:23)
ÎNCHEIERE
1. Cauzele şi efectele primului păcat (de la înşelarea satanică la dominaţia sa)
2. Poziţia credinciosului faţă de păcat (Deuteronom 32:17-18; Osea 5:10) – revenirea la adevărul şi
neprihănirea iniţială şi păstrarea lor (Matei 19:8; 2 Timotei 3:14)
Păcatul
Lecţia 5
INTRODUCERE
1. Atitudini faţă de păcatele altora, făcute împotriva ta / păcatele celor din biserică / din lume (1 Regi
8:46)
2. Păcatele împotriva ta săvârşite de necredincioşi şi credincioşi (Matei 18:15; 1 Corinteni 5:12)
INTRODUCERE
1. Atitudinile faţă de păcatele celor din jurul nostru (familie, biserică, societate)
2. Atitudini: recomandare sau obligaţie? (1 Corinteni 5:2-5, 12)
III. PRINCIPII
A. Pentru Biserică
1. Stoparea răului (Deuteronom 7:10; 1 Corinteni 5:11-13; 6:3-5)
2. Promovarea binelui (Luca 8:18; 3 Ioan 5-12; Ezechiel 13:19-22)
B. Pentru lume
1. Conservare (Matei 5:13)
2. Iluminare (Matei 5:14-16)
ÎNCHEIERE
1. La fel ca Dumnezeu şi noi trebuie să tratam diferit binele şi răul (Psalmul 45:4-7; Proverbe 17:15);
acţiunea se poate face prin Duhul Domnului (Mica 3:8; Fapte 3:14-15; 5:1-11)
2. Există diferenţă dintre disciplina din Biserică şi atitudinea faţă de păcatele din lume (1 Corinteni
5:10-12; Matei 13:36-52).
Păcatul
Lecţia 7
INTRODUCERE
1. Atitudini faţă de cei ce se pocăiesc de păcatele lor: atitudini proprii şi a celorl din jur (Luca 15)
2. Procese necesare datorate greşelilor, păcatelor, căderilor (1 Regi 8:46; 1 Ioan 2:1-2)
II. ATITUDINEA BISERICII (faţă de cei „căzuţi”- Galateni 6:1; Iacov 5:19-20)
A. Atitudini imediate (operative)
1. Înştiinţarea (Ezechiel 3:17-19; Galateni 2:11-14)
2. Mijlocirea (Isaia 53:12; Iacov 5:15-16; aviz 1 Ioan 5:16; Tit 3:11)
B. Atitudini în timp (postoperative)
1. Reprimire, recuperare cu bucurie şi dragoste (Luca 15:17, 10, 32; 1 Petru 4:8; 2 Corinteni 2:1-10)
2. Mustrare, ceartă, îndemn (2 Timotei 4:2; 1 Timotei 5:2; 2 Corinteni 12:21; 13:2)
ÎNCHEIERE
1. Păcatul e din cale afară de păcătos (Romani 7:13; 1:18)
2. Duhul Sfânt către Biserici: „pocăinţa pocăiţilor” (Efes, Pergam, Tiatira, Sardes, Laodicea –
Apocalipsa 2, 3; Ioan 16:8-13; Apocalipsa 22:13, 17)
Păcatul
Lecţia 8
MĂRTURISIREA PĂCATELOR
INTRODUCERE
1. Mărturisirea păcatelor cuprinde: identificarea proprie, directă (Leviticul 4:22-23; 5:5) sau indirectă
(Ioan 4:19); smerenia profundă şi mărturisirea verbală (Leviticul 28:40-41; 1 Regi 8:47-48). Ea trebuie
asociată cu abandonarea, părăsirea păcatului (Proverbe 28:13)
2. Nici o carte nu condamnă păcatul ca Biblia, dar nici o carte n-are rezolvarea, decât ea. Ea prezintă
cadrul legal: păcat – moarte; iertare – viaţă (Romani 5:12, 18)
ÎNCHEIERE
1. Nemărturisirea apasă conştiinţa, aduce pedeapsa şi oricum se ajunge şi la aflarea păcatului (Geneza
42:21-22)
2. Mărturisirea aduce iertare şi părtăşie cu Dumnezeu şi fraţii (1 Ioan 1:7-9)
Păcatul
Lecţia 9
IERTAREA
INTRODUCERE
1. Iertarea – actul anulării păcatului; rezultatul ispăşirii; o componentă a vieţii creştine (Coloseni 3:13)
2. Iertarea „pe verticală” şi iertarea „pe orizontală” (Matei 6:12, 14-15)
ÎNCHEIERE
1. Omul care iartă/robul (ne)milostiv (Matei 18:23-35); Milă ca răspuns la milă (Matei 18: 35). Din
toată inima (Efeseni 4:32)
2. Omul iertat: datornicul care a rămas „dator” să iubească (Luca 7:40-43)
Păcatul
Lecţia 10
NIMICIREA PĂCATULUI
INTRODUCERE
1. Eliminarea păcatului – reforma spirituală – mişcare de trezire urmată de o nouă viaţă (sfântă)
2. O privire de ansamblu asupra istoriei religioase a Israelului şi Bisericii (Judecătorii 3:10-19;
Apocalipsa 2:2-5; 3:1-4)
ÎNVĂŢĂTURA (DOCTRINA)
INTRODUCERE
1. Biserica este stâlpul şi temelia adevărului (1 Timotei 3:15); esenţa adevărului (2 Timotei 1:13);
fondată de învăţătura lui Isus Hristos, pecetluirea şi călăuzirea Duhului Sfânt (Efeseni 1:13)
2. Bisericii îi este dată Biblia - scrisă şi interpretată prin Duhul (2 Petru 1:19-21)
I. DOCTRINA
A. Despre doctrină (Osea 4:6; Matei 22:29)
1. Avantajele învăţăturii (gr. katecheo– a învăţa : Luca 1:1-4)): a şti şi a face (Ioan 13:17);
2. Argumente contra/pro: doctrina usucă /doar fără viaţă sfântă (2 Timotei 3:10). Să crezi doar/nu
poţi crede cu adevărat fără să împlineşti (Ioan 7:16-17)
3. Tipuri de învăţătură (Matei 16: 13-23):
a) doctrina lui Dumnezeu, Isus Hristos (Tit 2:10; 2 Ioan 1:9)
b) doctrina oamenilor - tradiţii, filozofii (Matei 16:13-14; 1 Corinteni 2:13)
c) doctrina demonilor – înşelare, ocultism, magia albă, neagră (Matei 16:21-23; 1 Timotei
4:1; Deutoronom 4:1-8)
B. Doctrine false (erezii) în creştinism (populare şi cu succes - 2 Corinteni 2:17; Matei 23:28; 7:15-
23; 2 Corinteni 11:13, 15)
1. Clasificare:
a) fariseism şi tradiţie (Marcu 7:7-13; Fapte 15:5; Matei 15:6-9); obiceiuri băbeşti (1 Timotei
4:7); prozelitism de partidă – tovarăşi de credinţă (Matei 23:15; Fapte 20: 29-30)
b) antinomianism - credinţă fără fapte (Apocalipsa 2:6, 15, 20-24; Iuda 11-16; 2 Petru 2:13-
15); ideea „originală”- divinizarea fără sfinţire (Geneza 3:4; Ioan 2:4; 2 Timotei 2:2)
c) filosofii (Coloseni 2:8a); o religie a gândiri umane, sociale (2 Timotei 2:16-18).
- Teologii greşite (2 Corinteni 10:3-5; 2 Tesaloniceni 2:2; Evrei 13:9)
2. Etape de depistare: caracterul slujitorului (1 Timotei 4:6-16; Matei 7:16; Tit 2:7-8); motivul slujirii
(Filipeni 1:15); mesajul (1 Timotei 6:3-5)
RUGĂCIUNEA
INTRODUCERE
1. Rugăciunea în duh şi adevăr (Ioan 4:24); o închinare de respect, cinstire, slujire, adorare, mulţumire
în faţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:12)
2. Alte expresii biblice similare: „a chema pe Domnul” (Geneza 4:26); „a striga către Domnul”
(Psalmul 3:4); „a-ţi înălţa sufletul” (Psalmul 25:1); „a căuta pe Domnul” (Isaia 55:6); „a te apropia de
Dumnezeu, prin scaunul îndurării” (Evrei 4:16; 10:22)
3. Necesitatea învăţarii rugăciunii (Luca 11:1-2) cu mintea şi duhul (Zaharia 12:10; 1 Corinteni
14:14); altfel nu ştim – mijlocirea Duhului (Romani 8:26-27)
III. EXEMPLE BIBLICE (Maleahi 1:11; în pofida legii mezilor şi perşilor - Daniel 6:7)
A. Rugăciunile Domnului Isus (Evrei 5:7; Matei 26:40)
1. Pe pământ (Isaia 53:12; Matei 14:23; Luca 6:12; 9:28; 23:34; 22:32; Matei 26:36)
2. În ceruri (1 Ioan 2:1; Evrei 7:25; Romani 8:26-27)
B. Rugăciuni neascultate, neîmplinite (lipsă condiţii; sens greşit)
1. Moise – nepermisiunea de a intra în Canaan (Deuteronom 3:23-29)
2. David – neascultarea prin nesuspendarea pedepsei pentru păcat (2 Samuel 12:16)
3. Pavel - un „ţepuş” necesar (2 Corinteni 12:8)
4. Către sfinţi – tradiţii nebiblice (Coloseni 2:18)
C. Rugăciuni ascultate
1. Pentru iertare – mântuire:
a) David – o cerere de iertare pentru păcate mari (Psalmul 51; 32:5)
b) Iona – o rugăciune de pocăinţă, în necaz (Iona 2:1-10)
c) Daniel – rugăciuni de mijlocire pentru poporul Domnului (Daniel 9)
d) Neemia – rugăciunea pentru Ierusalimul nenorocit (Neemia 1)
e) Ezra - o rugăciune pentru iertare şi ridicare spirituală (Ezra 9:5-15)
f) Corneliu – rugăciuni care au ajuns la Dumnezeu (Fapte 10:2-4)
2. Pentru viaţă şi lucrare (caz special - Luca 8:32):
a) Avraam – rugăciuni curente şi rugăciuni speciale (Geneza 13:18; 20:17)
b) Isaac - rugăciuni în familie/pentru familie (Geneza 26:25; 25:21)
c) Iacov – rugăciuni pentru viitorul apropiat /îndepărtat (Geneza 32:9-12; 28:20-22)
d) Iosua – o rugăciune cu efecte cosmice (Iosua 10:12)
e) Samson – o rugăciune de izbăvire personală (Judecători 16:21-30)
f) Ana – o rugăciune de mamă (1 Samuel 1:10, 13)
g) David – o rugăciune pentru Casa Domnelui şi casa împăratului (2 Samuel 7:18-29; o carte
de rugăciuni - psalmii)
h) Ilie – rugăciuni stăruitoare (Iacov 5:17)
i) Ezechia – rugăciuni pentru ocrotire de duşmani (2 Regi 20:2-5)
î) Habacuc – rugăciuni la vreme de necaz (Habacuc 3)
j) Daniel – rugăciuni şi o viaţă de rugăciune (Daniel 2:17-23; 6, 9)
k) Ezra – o rugăciune de ocrotire pentru un drum lung (Ezra 8:21-23, 31)
l) Ana - o viaţă de rugăciune: zi şi noapte (Luca 2:37)
3. Rugăciuni pentru alţii – mijlocire, cu bucurie (Filipeni 1:4):
a) Eleazar – o rugăciune cu toată inima pentru altul (Geneza 24:12)
b) Moise – permanenţa mijlocirilor pentru Israel (Exodul 32:33; Numeri 21:7; 11:2; 14:13-20),
pentru iertare (Exodul 17:11-12; Numeri 12:13), pentru vindecare (Exodul 8:20; 1 Regi 13:6)
c) Samuel – profetul şi judecătorul rugativ, mijlocitor (1 Samuel 7:5; 12:19, 23)
d) Ilie – rugăciunea pentru învierea unui copil (1 Regi 17:20-22)
e) Isaia – mijlocirea sfinţilor pentru poporul Domnului (2 Regi 19:3-4)
f) Ştefan – o ultimă rugăciune, de mijlocire (Fapte 7:59)
g) Pavel – apostolul care se ruga „neîncetat” (Romani 1:9; 1 Tesaloniceni 3:10)
ÎNCHEIERE
1. Rugăciunile fierbinţi ale sfinţilor (Iacov 5:16) sunt o luptă (Romani 15:30)
2. Rugăciunea cuprinde: tot felul de rugăciuni, pentru toţi oamenii, în toată vremea (Efeseni 6:18;
5:20; 1 Timotei 2:1)
3. Rugăciunile sunt prezentate în ceruri în cădelniţe de aur (Apocalipsa 5:8; 8:3) şi primesc răspunsuri
la vremea potrivită (Daniel 10:12-14; Luca 18:7-8)
Activitatea Bisericii
Lecţia 4
CÂNTAREA (MUZICA)
INTRODUCERE
1. Muzica are origine cerească, sfântă, conferită omului prin creaţie (Iov 37:7). Ea are continuitate
veşnică (Apocalipsa 14:2). După cădere a apărut muzica laică şi cea idolatră, demonică (Geneza 4:21;
Daniel 3:5)
2. Muzica este o exprimare complexă între fiinţe vii
ÎNCHEIERE
1. Având în vedere statutul iniţial şi efectele căderii lui Satan, se impune biruinţa sfinţilor asupra lui şi
în domeniu muzicii (Ezechiel 28:13, 17; Daniel 3; Apocalipsa 15:2)
2. Imaginea cântării întregi, cârmuite de la dreapta altarului, aduce slava lui Dumnezeu între noi şi ne
va duce pe noi în slava lui Dumnezeu (2 Cronici 5:12-13)
Activitatea Bisericii
Lecţia 5
EVANGHELIZAREA
INTRODUCERE
1. Evanghelizarea este strigătul inimii lui Dumnezeu pentru lumea pierdută în păcat (1 Timotei 2:4; 2
Petru 3:9)
2. Evanghelizarea: profeţită în Vechiul Testament (Geneza 22:17-18; 1 Regi 8:43) şi Noul Testament
(Matei 24:14); poruncită (Matei 28:19-20; Marcu 16:15)
3. Evanghelizarea este prezentarea lui Isus Hristos prin puterea Duhului Sfânt astfel încât oamenii să
creadă şi să se integreze activ în Biserică.
ÎNCHEIERE
1. Evanghelizarea: obiectivul primar al lui Dumnezeu în lume – urmate de creştere, desăvârşire -
naşterea copiilor în familia lui Dumnezeu (Ioan 1:11-14)
2. Totul pentru Evanghelie (Pavel – 1 Corinteni 9:23); toată puterea – rolul şi locul Duhului Sfânt
(Fapte 9:31); la toate neamurile (Matei 28:19); prin cei împuterniciţi (2 Corinteni 5:19-20)
Activitatea Bisericii
Lecţia 6
POSTUL
INTRODUCERE
1. Apare în istoria biblică începând cu Moise şi devine o practică a credincioşilor
2. Isus Hristos a postit şi a învăţat despre post (Matei 6:16-18)
3. Postul este o abţinere benevolă de la mâncare şi băutură, alte pofte trupeşti, pentru o anumită
perioadă de timp limitată, în vederea apropierii de Dumnezeu, cu scop spiritual dar prezintă şi avantaje
fizice
I. GENERALITĂŢI
A. Clasificarea posturilor
1. Din punct de vedere al modului de abstinenţă: absolut (Estera 4:16; Fapte 9:9); parţial (Daniel 10:3)
2. Din punct de vedere al lungimii: 3 zile (Estera 4:16); 7 zile (1 Samuel 31:13); 40 de zile (1 Regi
19:8); nu există o regulă strictă ≈ 1 zi
3. Din punct de vedere al participanţilor: individual (Matei 6:17); colectiv (Neemia 9:1)
4. Din punct de vedere al frecvenţei: regulate (Leviticul 16:29; Zaharia 8:19); ocazionale – de
necesitate (Matei 9:15)
B. Cauze (motive, scopuri)
1. Necazuri, prigoniri, boli, crize (Estera 4:16; 2 Cronici 20:3-4; Psalmul 35:13; Luca 5:33-35)
2. Misiuni, slujire, lucrări spirituale (Ezra 8:23; Fapte 13:3; 14:23; Matei 17:21 - exorcism)
3. Treziri spirituale – sistematic, permanent (Ioel 2:12, 15, 28)
C. Efecte (beneficii) ale posturilor
1. Smerenia sufletului (Psalmul 69:10)
2. Stăpânirea trupului (1 Corinteni 9:27; Eclesiastul 19:17); există o legătură între post şi păcatele
trupului (Ieremia 5:8)
3. Binecuvântări duhovniceşti (Isaia 58): sănătate şi neprihănire (vers. 8); ascultarea rugăciunii (vers.
9); călăuzire şi dărnicie (vers. 10-11); restaurare (vers. 12)
ÎNCHEIERE
1. Postul reduce poftele umane şi voinţa umană poate fi disciplinată mai uşor (1 Corinteni 3:27)
2. Postul este o întristare, o smerenie după voia lui Dumnezeu care duce la pocăinţă (2 Corinteni 7:10-
11)
3. Postul este o formă a stăruinţei şi devotamentului pentru o cauză (Daniel 9:3; Fapte 13:2)
Activitatea Bisericii
Lecţia 7
STĂRUINŢA
INTRODUCERE
1. A stărui – a ruga insistent, a repeta o lucrare, a persevera într-o acţiune (Matei 7:7)
2. Dumnezeu răspunde la stăruinţa în bine şi o răsplăteşte, de asemenea notifică şi pedepseşte stăruinţa
în rău (Romani 2:7-8)
ÎNCHEIERE
1. Planuri alese, susţinute stăruitor (Isaia 32:8); scop suprem – Împărăţia (Matei 6:32-33; Psalmul
34:10; 1 Timotei 4:16)
2. Viaţa de credinţă; o alergare (Evrei 12:1), un efort total fără abandonare (2 Regi 13:15-19)
Activitatea Bisericii
Lecţia 8
BOTEZUL ÎN APĂ
INTRODUCERE
1. Botezul în (cu) apă – practică creştină, prefigurată din Vechiul Testament (spălări, trecerea Mării
Roşii – 1 Corinteni 10:2); element primar (oficial) de integrare în Biserică (Evrei 6:2)
2. Botezul în prezentare biblică - valoarea reală în seria botezelor
I. DOCTRINA BOTEZULUI
A. Instituire
1. Iniţiat de Dumnezeu prin Ioan Botezătorul (Luca 20:4, 7; Ioan 1:33)
2. Practicat şi poruncit de Isus Hristos (Matei 3:16; 28:19-20)
B. Cadru biblic al botezului
1. Cuvântul şi botezul (Luca 3:3; Efeseni 5:26)
2. Mărturisirea, pocăinţa şi botezul (Matei 3:6, 8)
3. Credinţa şi botezul (Romani 10:8, 10; 1 Petru 3:21)
4. Simbol şi procedură (Romani 6:4; Fapte 19:3-5; Galateni 3:27; Ioan 5:6, 8)
ÎNCHEIERE
1. Botezul este actul întoarcerii spre Domnul Dumnezeu a celor din poporul Israel şi a venirii la El
(prima Evanghelie), a neamurilor – o unică şansă de mântuire (Efeseni 4:5)
2. Botezul cu apă şi/cu botezul Duhului Sfânt, lansează şi echipează credinciosul pe traiectoria
veşniciei, în dependenţă de Dumnezeu (Efeseni 4:1-6)
Activitatea Bisericii
Lecţia 9
CINA DOMNULUI
INTRODUCERE
1. Instituită de Domnul Isus Hristos (Matei 26:26-29) simbolizând trupul şi sângele Său – noul
legământ (1 Corinteni 11:23)
2. Originea: imaginea prefigurativă – Melhisedec (Geneza 14:18); – mielul pascal (Exodul 12)
ÎNCHEIERE
1. „Am dorit mult” (Luca 22:15); Pavel – „aş dori” (Filipeni 1:23);
2. S-a tulburat (Ioan 13:21); ei s-au întristat (Marcu 14:19)
Activitatea Bisericii
Lecţia 10
SPĂLAREA PICIOARELOR
INTRODUCERE
1. Spălarea picioarelor este o practică antică pentru călătorii ce poposesc la o gazdă primitoare
2. Spălarea picioarelor este un act consacrat, efectuat şi poruncit de Domnul ucenicilor în vederea
păstrării caracterului slujirii totale în comunitatea creştină
I. CADRU ISTORIC
A. Vechiul Testament
1. Exemple: Avraam (Geneza 18:4); Lot (Geneza 19:2) Laban (Geneza 24:32); Economul lui Iosif
(Geneza 43:24); Bătrânul din Ghibea (Judecători 19:21); obicei statornicit la diferite popoare – o lege
nescrisă
2. Un act încadrat în „capitolul” primirea de oaspeţi; o îndatorire a gazdei – o dorinţă a musafirului
(Romani 12:13; Evrei 13:2)
B. Noul Testament
1. Continuarea obiceiului V T (Luca 7:44); cazul de excepţie al unei femei (Luca 7:37-38)
2. Instituirea de către Domnul (Ioan 13); prezentare în detalii cuprinzând date explicative şi date de
continuitate - de la Domnul la apostoli şi văduve(1 Timotei 5:10)
ÎNCHEIERE
1. În perioada V T: o lege lăsată de Dumnezeu în conştiinţa oamenilor şi practicată la nivelul trăirii lor.
2. În noul legământ: adevărata cunoaştere - dragostea slujirii (Ioan 13:17). Modelul original: Domnul
şi Învăţătorul (Ioan 13:14); o pildă (v.15); o poruncă (v.15); o răsplată (v.17)
Relaţii frăţeşti
Lecţia 1
INTRODUCERE
1. A edifica: a zidi, a ridica, a cădi construcţii monumentale; a lămurii, a clarifica. Clădirea este Casa
lui Dumnezeu, Templul Dumnezeului celui viu (2 Corinteni 6:16)
2. Edificiul este opera lui Dumnezeu, dar noi suntem lucrători împreună cu El (1 Corinteni 3:9)
ÎNCHEIERE
1. Fiecare este „dator” să lucreze la edificarea trupului – Templu: fiecare cărămidă şi fiecare celulă
este necesară (Romani 14:13-19; 15:5-7)
2. Fiecare este dependent de edificiu şi va beneficia (în plus) de o răsplată pentru activitatea
desfăşurată (1 Corinteni 3:14-15)
Relaţii frăţeşti
Lecţia 2
LUCRAŢI ÎMPREUNĂ!
INTRODUCERE
1. Organizarea Adunării ne solicită să lucrăm împreună, iar dragostea, ca element fundamental în
natura divină, ne strânge în echipe, părtăşii locale sau mondiale. Modelul desăvârşit este Tatăl şi Fiul
(Ioan 10:30; 17:21-23)
2. Lucrarea împreună are un randament mai mare şi o bucurie pe măsură (Filipeni 2:17-18)
I. DE CE ÎMPREUNĂ ?
A. Pentru că este un singur Dumnezeu şi o singură lucrare
1. Aptitudinile şi necesităţile oamenilor sunt complementare ca organele trupului (Romani 12:4-8; 1
Corinteni 12:7-11)
2. O lucrare complexă cere o mulţime de lucrători (ca îngerii), cu diferite grade de calificare,
experienţă (Proverbe 11:14; 1 Corinteni 15:11; 1 Petru 5:5; Tit 2:3-5; 2 Corinteni 4:15)
B. Pentru că avem (dobândim) aceeaşi natură
1. Noi nu suntem asociaţi sau prieteni, ci fraţi şi surori (o iubire sfântă) în Domnul (Psalmul 133; 1
Ioan 2:9-11; 3:11-15; 4:7, 11); slujiţi-vă în dragoste! (Galateni 5:13)
2. În frăţietate există grade diferite de unire (ca în familie), dar toţi sunt împreună (Filipeni 2:1-4, 18-
25)
ÎNCHEIERE
1. Unirea frăţească are la bază un singur Duh (Sfânt) într-un singur trup (1 Corinteni 12:12-13)
2. Regula unităţii în lucrarea Evangheliei (Matei 12:30; 1 Corinteni 3:9)
Relaţii frăţeşti
Lecţia 3
INTRODUCERE
1. Noi slujim unui Dumnezeu al orânduielii şi păcii – organizare fără conflict, ca în univers şi în trupul
uman (1 Corinteni 14:33)
2. Neorânduiala se asociază cu pasivitatea şi păcatul (Amos 3:9; 6:1)
I. SLUJITORI CÂRMUITORI
A. Categorii de slujitori (sub cârmuirea Domnului – Efeseni 1:17-23; Ioan 13:13-17)
1. Prezbiteri locali (Tit 1:5; Filipeni 1:1; 1 Petru 5:1-2; Fapte 14:23; 20:28-32); în adunare nu există
structuri episcopale, ci doar consultative (Fapte 15), în funcţie de părinţii spirituali (Evrei 13:7, 17;
Iuda 1:17; 3 Ioan 1:9-10)
2. Diaconi - lucrători administrativi (Fapte 6:1-6)
B. Calificări pentru slujire ( oameni de încredere - 2 Timotei 2:2)
1. Ei trebuie aleşi pe baza aptitudinilor (de dar şi roadă) şi descoperirilor divine (Efeseni 3:2-11; 2
Petru 3:15-16; 1 Timotei 3:1-13; Luca 6:12; 1 Timotei 1:18; 4:14)
2. Dedicarea în sfinţenie şi preocuparea în slujire evidenţiază măsura de slujire a fiecăruia (Romani
12:1-2; 1 Timotei 4:11-16; 2 Timotei 1:6; 1 Tesaloniceni 2:1-10)
ÎNCHEIERE
1. O slujire bună răsplăteşte ambele părţi (Proverbe 25:13; 27:18; 2 Corinteni 8:12-15)
2. Răsplata şi bucuria slujirii vor determina locul de slujire în Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 25:21-
23; Luca 19:17-19)
Relaţii frăţeşti
Lecţia 4
INTRODUCERE
1. Scopul lui Dumnezeu este unirea tuturor fiinţelor şi lucrurilor în Isus Hristos (Efeseni 1:9-10)
2. Lumea aceasta este într-un antagonism feroce, iar cei credincioşi trebuie să iasă din acest sistem şi
să trăiască după alte principii (Efeseni 4:13; Tit 3:3; 1 Corinteni 10:9-10)
I. UNII ŞI ALŢII
A. Diverse categorii de oameni (culturale, sociale, economice)
1. Bogaţi – săraci; înţelepţi – inculţi; sănătoşi – handicapaţi; tineri – bătrâni (Iacov 2:2-4; 8-9; Galateni
4:14-15; 1 Petru 5:5; 1 Timotei 6:2)
2. Toate stări actualele sunt temporare (Iacov 1:9-11; Eclesiastul 11:7-10; 12)
B. Probleme între unii şi alţii (familie, biserică, societate)
1. Disensiuni, certuri (1 Corinteni 6:4-8; Galateni 5:13, 26; 2 Timotei 2:14). Există probleme reale sau
imaginare pe care Satan le exploatează pentru ruinarea relaţiilor (Iacov 3:14-16)
2. Diferenţe doctrinare şi confesionale datorate moştenirii tradiţionale şi înţelegerii parţiale (Romani
14:1-8; 1 Corinteni 1:12-15; Coloseni 2:16-23)
ÎNCHEIERE
1. „Primiţi-vă” şi „acceptaţi-vă” după modelul Domnului Isus Hristos! (Romani 15:7)
2. Practicaţi regula de aur! (Matei 7:12)
Relaţii frăţeşti
Lecţia 5
CORECTAŢI-VĂ UNII PE ALŢII!
INTRODUCERE
1. Corectarea reciprocă este atitudinea prin care se încearcă îndreptarea şi recuperarea; asociată
învăţăturii; împreună formează educaţia (Proverbe 6:23)
2. Indiferenţa, neglijenţa descalifică şi aduce pagubă (Proverbe 17:15; 3:11-12; Evrei 12:6-11).
I. NECESITATEA CORECTĂRILOR
A. Corectarea pentru sănătatea Adunării (Tit 1:13-14)
1. Orice sesizare, mustrare, se face în nădejdea îndreptării, rodirii, mântuirii (Proverbe 25:4; 28:23;
29:1; Luca 13:6-9; 1 Corinteni 5:5)
2. Există o diferenţă de fond şi de scop între corectare şi vorbirea de rău (activitate satanică).
Corectarea este o sesizare cu un ochi bun, iar vorbirea de rău cu un ochi rău (Tit 3:1-3; 1 Petru 3:16;
Zaharia 3:15; Apocalipsa 12:10; Iacov 4:11; Proverbe 16:28; 26:20; 27:5-7)
B. Corectarea pentru curăţia Adunării (Proverbe 25:5 - bolnavi trebuie vindecaţi, iar morţi
îngropaţi)
1. Trebuie luată o atitudine împotriva învăţăturii şi învăţătorilor falşi, ceea ce va stârni vrăjmăşie (1
Petru 2:1-4; Tit 1:9b-11; Galateni 4:11; Proverbe 9:1-12)
2. Scopul acestei atitudini este protejarea celorlalţi credincioşi (1 Timotei 5:20; 1 Corinteni 5:5-6)
ÎNCHEIERE
1. Orice corectare trebuie făcută cu intenţie şi procedură bună, conform voii şi scopului divin
(Galateni 6:1-2)
2. În corectare sunt câştigate ambele părţi (Proverbe 24:25; 12:1; Iacov 5:19-20)
Relaţii frăţeşti
Lecţia 6
INTRODUCERE
1. Vegheaţi unii asupra altora şi întăriţi-vă, sprijiniţi-vă, încurajaţi-vă, mângâiaţi-vă, „căci orice cap
tare are şi un loc moale" (1 Tesaloniceni 5:14)
2. Există darurile (consacrate) de îmbărbătare, ajutorare, dar este nevoie ca fiecare să dea o mână de
ajutor (Romani 12:8; Evrei 12:12-18)
ÎNCHEIERE
1. Prezenţa Duhului Paraclet (apărător, ajutor) te face să fii alături de fraţii tăi în momentele necesare
(1 Cronici 12:1, 15-18)
2. „De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr” (1 Tesaloniceni 5:11)
Relaţii frăţeşti
Lecţia 7
INTRODUCERE
1. Ca şi în celelalte domenii, în cel material, repartiţia valorilor este diferită, iar organele trupului se
hrănesc reciproc, stomacul şi inima lucrează diferit. Ajutorarea este un aspect indispensabil şi practic
în religie (Iacov 1:27 / Amos 2:6-8; 8:4-8)
2. Atenţie la nedreptăţi! (Proverbe 17:8; 1 Tesaloniceni 4:6) şi lene (2 Tesaloniceni 3:7-10)
ÎNCHEIERE
1. Tot ceea ce facem trebuie să fie făcut cu toată inima, ca pentru Domnul (Coloseni 3:17, 23-24)
2. Tot ceea ce facem ne va fi răsplătit de către Domnul (Matei 10:40-42; 25:34-40)
Relaţii frăţeşti
Lecţia 8
INTRODUCERE
1. Rugăciunea de mijlocire este o calificare specială a celui neprihănit (Iacov 5:16-18; Isaia 1:15)
2. Orice credincios are nevoie ca fraţi şi surorile să se roage pentru el (1 Tesaloniceni 5:25)
II. CUM TREBUIE SĂ NE RUGĂM UNII PENTRU ALŢII ? (1 Ioan 5:16; Luca 11:1)
A. Conţinut
1. În primul rând pentru naşterea şi dezvoltarea fiinţelor spirituale – o luptă a slujitorilor şi a fraţilor
mai mari (Coloseni 1:9-12; 2 Tesaloniceni 1:11-12; Coloseni 4:12-13)
2. Pentru toate nevoile vieţii, pentru toate compartimentele fiinţei umane (Ieremia 29:7; 1 Timotei 2:1-
4; 1 Tesaloniceni 5:23; Iacov 5:16a; Evrei 13:18-19)
B. Metode
1. Cu respectarea regulilor generale ale rugăciunii privind duhul şi trupul (1 Timotei 2:8-9; Marcu
11:24-25); nu te poţi ruga pentru unii, în timp ce pe alţii nu-i poţi ierta! (1 Petru 3:7)
2. Conform călăuzirii şi râvnei Duhului (1 Tesaloniceni 6:17; Fapte 9:10-17; 14:9-10; 28:8-9; Romani
8:26-27; Iuda 1:20)
C. Exemple de rugăciuni şi oamenii rugăciunilor de mijlocire
1. Samuel – dorinţa de rugăciune mijlocitoare (1 Samuel 7:5; 8-9; 12:23; 15:11; 16:1)
2. Pavel – slujitorul care se ruga pentru toţi credincioşii (Romani 1:9; Filipeni 1:4-5; Coloseni 1:3; 1
Tesaloniceni 1:2; 2 Timotei 1:3)
ÎNCHEIERE
1. A fost o lucrare necesară şi reuşită pentru Domnul şi apostoli (Marcu 14:33-38; Fapte 6:4)
2. „Rugaţi-vă unii pentru alţii!” este rugăciunea Tatăl Nostru, o rugăciune a oricărei odăiţe pentru
orice om şi orice problemă. (Matei 6:9-13)
Relaţii frăţeşti
Lecţia 9
BUCURAŢI-VĂ ÎMPREUNĂ!
INTRODUCERE
1. „Bucuraţi-vă” – este o chemare şi o poruncă divină (Filipeni 4:4), la o nouă bucurie (Psalmul 9:2;
Ioan 15:11)
2. „Bucuraţi-vă împreună” – rezultă din unitatea noastră organică, motivul şi scopul comun (1
Corinteni 12:26)
I. BUCURAŢI-VĂ!
A. Bucuria omului firesc (Eclesiastul 10:9-10)
1. Este determinată de împliniri fizice (Fapte 14:17; 2 Petru 2:13-14)
2. Este majorată de împliniri sufleteşti: divertisment, cântec, filme, sport…. (Isaia 5:11-14; 24:7-11)
B. Bucuria omului duhovnicesc
1. Bucuria este determinată de capacitatea şi starea omului (copil, matur), de dimensiunea spirituală,
supradimensionată – bucuria mântuirii (1 Petru 1:3-9; 1 Tesaloniceni 1:6)
2. Toate bucuriile vieţii devin normale, corectate prin sfinţire (2 Timotei 2:16-18; Filipeni 3:17-19;
Efeseni 4:25-32; 5:4-18)
II. ÎMPREUNĂ!
A. Bucuria adunării
1. Bucuria întâlnirilor din Casa Domnului - părtăşia sfinţilor (Matei 18:20; Psalmul 122-1; 137:5-6;
Proverbe 19:22). „sărutul sfânt” (Romani 16:16; 1 Corinteni 16:20; 2 Corinteni 13:12; 1 Tesaloniceni
5:26; 1 Petru 5:14)
2. Bucuria slujirii reciproce (Leviticul 23:40; Deuteronom 16:13-15; Proverbe 10:20-21; 16:24; 1
Tesaloniceni 2:19-20; 3:6, 9-11). Chiar în necazurile omului, să-i facem puţină bucurie (Iacov 1:2-4;
Evrei 10:32)
B. Alte bucurii ale credincioşilor
1. Bucuriile unei familii, neam credincios (Psalmul 128:5-6)
2. Bucuriile întâlnirilor dintre familii: vizite şi ajutor (Geneza 18:1-8; Evrei 13:1-16; Proverbe 25:17);
sfinţire şi discreţie (Fapte 2:46; 4:32-35)
C. Exemple ale celor care au ştiut să se bucure
1. David şi cei din Casa Domnului – bucuria sfântă (Psalmul 42:4; 43:3-5; 81:1-4; 100; 122:1-9)
2. Pavel şi filipenii - epistola bucuriei „împreună” (Filipeni 2:2, 17-18)
ÎNCHEIERE
1. Bucuria mântuirii se va amplifica la venirea Domnului (Isaia 35:10; Luca 10:20; Isaia 25:9)
2. Bucuria părtăşiei şi slujirii împreună este veşnică (Matei 25:21, 23; Psalmul 16:11; Apocalipsa
19:7)
Relaţii frăţeşti
Lecţia 10
INTRODUCERE
1. Sfatul apostolic „pe tine însuţi păzeşte-te curat” este revizia de fond a „relaţiilor frăţeşti” (1 Timotei
5:22)
2. Ideea separării de neamuri a evreilor, rămâne ideea separării de lume, dar şi a fiilor lui Iuda de cei ai
lui Efraim (Romani 13:8; 9:7; Filipeni 3:1-2)
ÎNCHEIERE
1. „Ce fel de oameni ar trebui să fim?” (2 Petru 3:11-18)
2. Adame: păzeşte-te, nu numai lucrează! (Proverbe 16:17; Geneza 2:15)
Viaţa practică
Lecţia 1-2
BOGĂŢIA ŞI SĂRĂCIA
INTRODUCERE
1. Bogăţia şi sărăcia – două stări materiale, ce cuprind problema muncii, venitului, consumului,
economiilor şi investiţiilor (Matei 6:23)
2. Gândirea şi practica economică umană tratează elementul material fără cel spiritual, diferit de Biblie
/Dumnezeu (Matei 6:33)
I. GENERALITĂŢI. PREZENTARE
A. Evoluţii istorice (în acest veac – 1 Timotei 6:17)
1. Toată istoria şi geografia conţin aceste două categorii (Deuteronom 15:12; Ioan 12:8)
2. Ele sunt vremelnice (Iov 27:19; Apocalipsa 18:17; Ieremia 39:10; Proverbe 23:5; 27:24)
B. Moduri de obţinere sau pierdere a avuţiei (Eclesiastul 9:11; 5:19; 1 Samuel 2:7)
1. Bogăţia:
a) moştenire (Proverbe 19:14; Eclesiastul 2:21); valori dobândite (Luca 16:9, 11); comori
găsite (Geneza 36:24)
b) lăcomie de avere (Coloseni 3:5; Proverbe 23:4; Eclesiastul 4:4); sub diferite forme
(Proverbe 28:8, 20; Ieremia 17:11; Iacov 5:4)
c) hărnicie şi binecuvântare (Proverbe 10:4; 10:1-7; 28:20; Deuteronom 8:17; Geneza15:14;
Exodul 12:36)
2. Sărăcia:
a) lenevire (Proverbe 20:13; 28:19)
b) pedeapsă (blestem) (Geneza 4:12; Proverbe 13:18)
c) sărăcia sfinţilor (Proverbe 13:31; 12:27-28; Romani 15:26; Psalmul 37:25-26)
C. Moduri de folosire a banilor/ bunurilor) (depinde cum s-au câştigat - Proverbe 13:11)
1. Bogăţia (Psalmul 49:6-8; Proverbe 22:1):
a) trăirea în huzur, lux, plăceri (Luca 6:24; 16:19; 12:19; Eclesiastul 2:10)
b) tezaurizare (Luca 12:18; Matei 6:19)
c) folosire cumpătată şi dăruire înţeleaptă (Eclesiastul 10:17; Efeseni 4:28; Proverbe 14:24;1 Ioan
3:17)
2. Sărăcia (există bogaţi nepricepuţi şi săraci înţelepţi – Proverbe 28:11; Deuteronom 10:18):
a) afaceri neînţelepte (Proverbe 23:21; Isaia 55:2)
b) îngrijorare fără dărnicie (Luca 12:22, 25; Proverbe 28:27)
c) cheltuielile sfinţilor (1 Timotei 6:7-8)
I. BOGAŢI ŞI SĂRACI
A. Exemple negative
1. Sodoma şi Gomora – culmea bogăţiei şi păcătăşeniei (Geneza 14:14, 21; 19:25); idem în vremea
lui Noe (Luca 17:26-33)
2. Egiptenii – muncă forţată şi exploatarea semenili/robilor; temple şi piramide / plăgi şi moarte în
Marea Roşie (Exodul 1:13-14; 5:5-18)
3. Israel – de la prosperitatea din vremea lui lui Solomon la foamete (Isaia 5:14; Plângerile lui Ieremia
1:19; 4:4-5); – atitudini spirituale şi rezultate materiale (Hagai 1:5-11; 2:15-19)
4. Nabal – bogatul ursuz şi zgârcit (1 Samuel 25:2-3, 11, 18, 37-38)
5. Bogaţii din evanghelii – oameni care au neglijat lucrurile sfinte (Luca 12:15-20; 16:19-22); - un om
legat de avere (Luca 18:21-23)
6. Biserica apostată – oameni lacomi după cele fireşti (Apocalipsa 3:17-18; Iuda 12; 2 Petru 2:13-14)
B. Exemple pozitive
1. Avraam – un bogat prieten cu Dumnezeu, legat de cer, nu de pământ (Geneza 13:2, 9; 14:22-23)
2. Iacov – de la nevoile de bază la bogăţie (Geneza 28:20; 32:10)
3. Iov – un bogat neprihănit şi greu încercat (şi) prin pierderea averii (Iov 1:3, 14-22; 29:1-6, 12-16;
19:13-20; 42:12)
4. David – un bogat fericit (1 Cronici 29:28)
5. Solomon – un bogat nefericit (Eclesiastul 2:18; 5:10)
6. Familia din Sunem – oameni cu inima darnică şi gata de slujire, ajutaţi de Dumnezeu în orice vreme
(2 Regi 4:8-17; 8:1-6)
7. Elisei - omul care avea putere (de la Dumnezeu) să înmulţească bunurile materiale, dar care nu a
fost dependent de ele (1 Regi 9:19-21; 2 Regi 4:7, 38-44; 5:16, 26; 7:1-2)
8. Pavel – apostolul muncitor şi fără pretenţii (1 Tesaloniceni 2:9; Psalmul 104:23; Filipeni 4:10-17)
9. Isus Hristos – cel mai sărac şi cel mai bogat (1 Corinteni 8:9; Matei 8:20; 17:27)
ÎNCHEIERE
1. În economia grădinii Edenului, (aproape) toţi pomii sunt buni – dar la mijloc este pomul vieţii – fără
el – toată bogăţia s-a dus şi omul a murit. Adam s-a implicat material- să lucreze- dar a uitat
elementul spiritual – să păzească şi să caute întâi pomul vieţii (Geneza 2:9, 15)
2. Există două locuri, două ere (Matei 6:19-20; 1 Timotei 6:17-19). Nu te lega de cele de aici şi acum
(Eclesiastul 5:13-16) ci apucă pe cele adevărate – Împărăţia eternă (Luca 12:32)
Viaţa practică
Lecţia 3- 4
DĂRNICIA
INTRODUCERE
1. A dărui (în sens larg) – a da ce suntem datori (Luca 17:10); cu bucurie, a da tot ce vrem pentru a
avea şi alţii (lipsiţi). În Biblie există şapte sute de versete despre bani
2. A da lui Dumnezeu şi Cezarului - oamenilor ce-i reprezintă sau cu care se identifică (Matei 22:21;
10:40-42; 25:40)
ÎNCHEIERE
1. Fericirea de „a da” (Fapte 20:35); binecuvântarea sau blestemul (Maleahi 3:10); te uiţi la ce dai sau
la ce rămâne! (2 Corinteni 9:7);
2. Rugăciunea dăruitorilor (1 Cronici 29:12-18); rugăciunea primitorilor (2 Corinteni 9:11)
Viaţa practică
Lecţia 5 - 6
PĂRTĂŞIA FRĂŢEASCĂ
INTRODUCERE
1. Părtăşia – cuvânt grecesc „koinonia” – asociaţie, tovărăşie, comuniune, conţine în esenţă ideea de
comunitate, a sta împreună, a lua parte, a fi parte din ceva
2. Părtăşia este o caracteristică a fiinţelor vii (cine se aseamănă, se adună); lumea vegetală, animală,
umană şi angelică se dezvoltă normal în colectivităţi
3. Părtăşia creştină (Fapte 2:42); era a doua prioritate a Bisericii lui Dumnezeu; o împărăţie, cetate
sau casă dezbinată nu dăinuieşte (Matei 12:25)
ÎNCHEIERE
1. Părtăşia creştină începe pe pământ la intrarea în Biserică cu Dumnezeu şi toţi sfinţii (1 Ioan 3-7)
2. Părtăşia creştină va continua veşnic în cer (1 Petru 5:1; Ioan 17:24), fără suferinţe şi la parametri
desăvârşiţi, cereşti (1 Tesaloniceni 4:17)
Viaţa practică
Lecţia 7
PLANURI
INTRODUCERE
1. Majoritatea acţiunilor din viaţa oamenilor se derulează conform ne (realizării) unor planuri
(Proverbe 19:21a)
2. Dumnezeu a organizat istoria lumii după un plan etern (Psalmul 40:5)
I. PREZENTAREA PLANURILOR
A. Planurile oamenilor
1. Planuri normale pentru activităţile vieţii – chibzuinţă comună (Proverbe 21:5; 15:22 )
2. Planuri nelegiuite (Proverbe 6:18; Isaia 29:15; 2 Corinteni 2:11; Osea 10:6; Psalmul 37:7)
B. Planurile lui Dumnezeu
1. Planurile organizării şi funcţionării universului material (Psalmul 148:6; Isaia 40:12-14; 28:29; Iov
37:9-13; Numeri 24:16)
2. Planul de mântuire (Efeseni 3:10-12; 1:9-10; Fapte 20:27; Isaia 55:11)
III. PLANIFICATORI
A. Planuri rele (Isaia 8:10)
1. Popoare (Neemia 4:15; Ezechiel 11:1-10; Osea 10:6; Fapte 4:25-29)
2. Conducători:
a) Saul – un plan de moarte pentru David (1 Samuel 23:9)
b) Haman – un plan de nimicirea evreilor (Estera 9:24-25)
3. Răufăcători - planuri rele dejucate de Dumnezeu (Fapte 12; 23:12-24; Daniel 6)
4. Ultima încercare – un plan mare împotriva poporului lui Dumnezeu şi o mare pedeapsă divină
(Ezechiel 38:10; Apocalipsa 16:13-14; Ieremia 50:45)
B. Planuri bune
1. Individuale – familiale (Iov 17:11; 23:13-14; 27:11; 38:2; 42:3)
2. În adunarea Domnului:
a) Beţaleel – proiecte inspirate (Exodul 35:32, 35)
b) Balaam – o viziune a planurilor Celui Prea Înalt (Numeri 24:15-24)
c) Pavel – un plan al Domnului pentru un apostol (Galateni 1:15)
3. Conducere / organizare:
a) David – în proiect divin de perspectivă (Fapte 13:36; 1 Cronici 28:12, 19)
b) Ahitofel / Huşai – planuri sub semnătură divină (2 Samuel 16:23; 17:14)
4. Planificarea apocalipsei – planuri omeneşti şi demonice sub control divin (Apocalipsa 6:10-11;
11:2-3; 17:17)
ÎNCHEIERE
1. Planurile sunt precum plănuitorul (Matei 7:17-18; Isaia 32:7-8), dar toate trebuie însoţite de
rugăciuni (Psalmul 140:8; 20:4)
2. Planurile lui Dumnezeu sunt minunate – ferice de cei ce le doresc! (Psalmul 33:9-22; 106:13; 40:5)
Viaţa practică
Lecţia 8
UCENICIA SFÂNTĂ
INTRODUCERE
1. Ucenic – a urma pe cineva (sub diferite aspecte); în înţeles biblic: ucenicii – urmaşi ai lui Isus
Hristos – creştini (Fapte 11:26; Matei 28:19)
2. Un bun ucenic trebuie să aibă un învăţător bun şi colegi buni (2 Timotei 3:10; 2:22; Evrei 13:7; Ioan
13:35)
I. PREZENTARE – UCENICIE
A. Caracteristici
1. Ascultarea sfatului, învăţăturii (1 Corinteni 4:15-17); se realizează prin urmărirea atentă a cuvântării
(Isaia 50:4b; Fapte 20:2; nu 15:10) şi conduce la supunerea faţă de Lege (Cuvânt) prin trăirea la
standardul de viaţă biblic (Leviticul 26:3; 2 Tesaloniceni 3:7)
2. Urmarea, ascultarea, slujirea stăpânului de către sclav, sau a conducătorului de către soldat (2
Timotei 2:3-9). Slujirea ca rob - ucenic aduce răsplată (Matei 19:27; Luca 17:7-10)
B. Cerinţe (Ilie – Elisei – Ghehazi)
1. Cu credinţă (Romani 4:12); îngroziţi sau cu bucurie - Avraam cu Isaac spre Moria (Marcu 10:32;
Fapte 11:52)
2. Purtând crucea personală (Matei 10:38; Luca 14:26, 33; Matei 8:19-20)
3. Cu perseverenţă nu abandon (Ioan 8:30-31; 1 Timotei 4:6; 5:15; Evrei 6:12; Ioan 15:8)
C. Rezultate
1. Harul luminii (Ioan 8:12; 1:9, 16-18)
2. Harul vieţii (Ioan 12:25-26; Matei 19:27-29)
ÎNCHEIERE
1. Ucenicie şi rezultate (Luca 6:40; Matei 10:25; Apocalipsa 14:4, 13; 19:14)
2. Responsabilitatea pentru posteritate (2 Timotei 2:1-2; 1 Tesaloniceni 1:6-7)
Viaţa practică
Lecţia 9
SUFERINŢA
INTRODUCERE
1. Suferinţa: de la o simplă durere, la moartea fizică şi de la chinuri sufleteşti la focul iadului
2. De ce există suferinţă (cu un Dumnezeu bun şi iubitor). Suferinţa a apărut prin Satan şi păcat şi apoi
Dumnezeu a folosit-o ca o armă împotriva lui şi a răului
ÎNCHEIERE
1. Suferinţa – efectul gustat al păcatului; răul care doare (pe lângă răul plăcere), având ca durere
finală: plâns şi scrâşnirea dinţilor (Apocalipsa 14:10)
2. Suferinţa sfinţilor e dată de partea lor de păcat (până la răscumpărare) şi de prezenţa împotrivitoare
a Diavolului şi oamenilor o suferinţă cu bucurie, urmată de bucurie (Ioan 16:21; Evrei 12:2)
3. În toate Dumnezeu este bun şi drept (Romani 2:7-11)
Viaţa practică
Lecţia 10
VIAŢA PRIN DUHUL
INTRODUCERE
1. A fi născut şi a trăi crescând – de la botez la trăirea în Hristos Isus (Galateni 5:25; 3:27; Romani 8:1,
5 – îndemnuri; Galateni 5:16 – cârmuire; 5:18 – călăuzire)
2. Viaţa prin Duhul – singura izbăvire de păcat şi moarte (Romani 8:2)
ÎNCHEIERE
1. Două categorii: pământeşti – duhovniceşti / respinşi – admişi (Romani 8:8-9);
2. Umblarea prin Duhul (trăire) produce neprihănirea (1 Ioan 2:29), iar umblarea prin Duhul (lucrare)
desăvârşirea (2 Timotei 3:16-17)
Problemele creştinului
Lecţia 1
GRIJILE – ÎNGRIJORĂRILE
INTRODUCERE
1. Cuvântul gr. „merimna” - grijă, îngrijorare, nelinişte cu privire la ceva
2. Grija - sentiment uman exploatat negativ de Satan prin păcat (Geneza 3:10)
I. PREZENTARE
A. Grijile lumii (Eclesiastul 5:15-17)
1. Tipuri de îngrijorări (motive):
a) îngrijorări pentru nevoile esenţiale ale vieţii (Matei 6:25-26; Luca 12:25-30)
b) griji asupra viitorului (Matei 6:34, 32-33; Luca 12:31-34)
c) teama pentru încercări, prigoane (Matei 10:19-20; 28:31)
d) problemele căsniciei (1 Corinteni 7:32-34; 29:31)
2. Stări şi efecte:
a) îngrijorarea e asociată cu păcatul (Eclesiastul 2:26), iar grijile lumii cu Mamona (Matei
6:24; Romani 13:14)
b) îngrijorările provoacă stări neplăcute (1 Timotei 6:7-10; Eclesiastul 5:3)
c) grijile lumii împiedică rodirea, creşterea şi slujirea sfântă (Matei 13:22; Luca 8:14)
B. Grijile Bisericii (Amos 6:1)
1. Adevăratele griji – domenii; probleme I.a (Luca 12:30; Iov 34:13):
a) grija păzirii Cuvântului (Deuteronom 17:10; Marcu 8:15; Matei 19:20)
b) grija reciprocă a trupului (Efeseni 5:25; 2 Corinteni 11:28 (slujire); 1 Corinteni 12:25; 1
Cronici 23:32 - lucrări)
c) îngrijorare pentru familie – spiritual, apoi material (1 Timotei 3:5; 5:8)
d) grija pentru lucrarea misionară şi săraci (3 Ioan 1:6; Psalmul 41:1; Galateni 2:10)
2. Copiii lui Dumnezeu şi grijile:
a) grija şi: neprihănirea (Isaia 32:18); înţelepciunea (Proverbe 1:33); pacea (Filipeni 14:7)
b) abandonarea grijilor lumii (1 Petru 5:7); grija harului (Fapte 14:26; 15:40)
c) dedicarea pentru Împărăţie (Matei 6:33); veghere (Luca 12:35-40; 21:34-36)
II. EXEMPLIFICARE
A. Îngrijorările lumii
1. Israel – îngrijorări pedepsite de Domnul (Exodul 14:10-15; Numeri 14:1-3; 1 Cronici 13:3)
2. Familia Chis – îngrijorări familiale (1 Samuel 9:5; 10:2)
3. Marta – îngrijorările unei gospodine (Luca 10:41)
4. Ucenicii – îngrijorări şi frică de fenomenele naturii (Matei 14:15-18; Marcu 6:48-52)
B. Grijile poporului lui Dumnezeu
1. Avraam – încrederea credinţei în Dumnezeu (Geneza 22:8-14)
2. Israel – puterea divină în acţiune oferă siguranţă (Deuteronom 11:12; 32:10; Psalmul 78:53)
3. Samariteanul milostiv – grija pentru cei bolnavi şi săraci (Luca 10:34)
4. Timotei – grija pentru lucrarea Domnului (Filipeni 2:20)
5. Colaboratorii apostolului Pavel – a îngriji de partea materială a lucrării sfinte (2 Corinteni 11:9;
8:20; Fapte 27:3)
ÎNCHEIERE
1. Toate îngrijorările trebuie tratate cu rugăciune (Psalmul 13:2 / Filipeni 4:6; Luca 21:34).
2. „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa...” (Filipeni 4:19)
Problemele creştinului
Lecţia 2
ÎNDOIELILE
INTRODUCERE
1. Îndoiala – neîncredere, nesiguranţă, opusul încrederii
2. Analiza îndoielii şi lupta împotrivă ei (Evrei 11:6)
I. ÎNDOIALA – PREZENTARE
A. Forme de manifestare (în inimă – Marcu 11:13)
1. Nestatornicie, oscilări, lacune în încredinţare (Iacov 1:6-8)
2. Teamă, frică (Matei 14:30-31; Psalmul 34:4; 1 Samuel 12:17-20)
B. Cauze (motivele îndoielilor)
1. Lipsa cunoaşterii (Romani 14:1-5, 23)
2. Cunoaşterea stărilor (Ieremia 38:18-19; Matei 25:24)
C. Efectele
1. Neascultarea, neîmplinirea lucrării (1 Samuel 13:11-13; Matei 25:25)
2. Pierderea credinţei (Romani 14:23; Psalmul 20:8; 1 Timotei 1:19; 2 Timotei 1:14)
ÎNCHEIERE
1. Îndoielile apar ca o influenţă străină (Geneza 3:1-4; Iov 1:11) sau o lipsă de cunoaştere (1 Corinteni
8:7, 11-12) şi finalizează prin a fi un blestem (Deuteronom 28:65-66)
2. Încrederea este dată de siguranţa cunoaşterii lui Dumnezeu (Proverbe 16:3; Evrei 10:35; Isaia 25:9)
Problemele creştinului
Lecţia 3
ÎNCERCĂRILE
ÎNTRODUCERE
1. Încercările sunt probe pentru verificarea însuşirilor, experienţe practice de cunoaştere pozitivă sau
negativă a oamenilor, lucrurilor şi fenomenelor
2. Încercările sunt o necesitate în planul lui Dumnezeu (Iov 7:17-18), dar există şi încercări între
oameni şi în raport cu lumea spirituală
I. ÎNCERCĂRILE OMULUI
A. Din partea lui Dumnezeu (Proverbe 17:3)
1. Unii oameni care au cerut să fie încercaţi (Psalmul 26:2; 139:23), alţii au propus încercarea altora
(Iov 34:36)
2. Scopul încercării: o cunoaştere profundă a stării şi ascultării (Deuteronom 8:2; Judecători 3:4)
3. Metode de încercare: sărăcie sau prosperitate; bine sau rău (Deuteronom 8:3-4, 16; Psalmul 66:9-
12), inclusiv provocări radicale (Deuteronom 13:1-3)
4. Încercările sunt o probă necesară pentru formarea noastră spirituală, pentru mântuire (1 Petru 1:5-
9), dar toată lumea va fi încercată (Apocalipsa 3:10; Ieremia 9:7)
B. Încercări pentru cunoaşterea lui Dumnezeu
1. Încercarea prin împlinirea Cuvântului, sau împlinirea unor semne pentru încredinţare (Maleahi 3:10;
Judecători 6:36-40)
2. Atenţie la posibilitatea de ispitire a lui Dumnezeu! (Psalmul 95:8-11; Evrei 3:9)
C. Încercările în relaţiile dintre oameni
1. Prima probă este necesară pentru noi înşine, suspectându-ne cu dreptate (Ieremia 17:7; 2 Corinteni
13:5)
2. Domenii de încercare a oamenilor: prin discuţii şi probe practice de ascultare şi verificare, în funcţie
de scop (1 Regi 10:1; Geneza 42:15-18; 2 Corinteni 8:22; 1 Timotei 3:10; Apocalipsa 2:2; 2 Corinteni
2:9)
3. Atenţie la încercările negative, provocatoare la păcat! (Proverbe 1:10): soţia lui Potifar (Geneza 39);
Dalila (Judecători 16)
D. Încercările demonice
1. Necazuri cu scopul provocării la păcat (Apocalipsa 2:10; Luca 22:31-32)
2. Atenţie la ispita de a încerca pe Satan, de a lua legătura cu lumea ocultă! (2 Petru 2:10)
ÎNCHEIERE
1. Încercările sunt o disciplină obligatorie cu scopul desăvârşirii omului (1 Petru 4:12-13; Ieremia
20:12)
2. Încercările trebuie primite cu optimism, gândind că Dumnezeu controlează spre binele nostru toate
încercările(2 Petru 2:9)
3. Încercarea ne califică pentru o slijire desăvârşită (2 Timotei 2:17; Proverbe 28:2)
Problemele creştinului
Lecţia 4
JUDECĂTORI ŞI JUDECĂŢI
INTRODUCERE
1. A judeca – aţi forma o opinie, a lua o hotărâre, printr-o analiză dreaptă, înţeleaptă, examinând
fiinţelor în funcţie de împrejurări, prin faptele, cuvintele şi gândurile lor (Isaia 66:18; Luca 12:47-48;
Romani 2:12)
2. În lume există mulţi şi diferiţi judecători şi judecăţi (Luca 12:14; Fapte 18:15)
I. PREZENTARE
A. Judecători şi judecăţi în Israel
1. Dumnezeu a dat Lege şi judecători (Deuteronom 4:8; Judecători 2:16-19)
2. Decizii şi modificări (Deuteronom 17:8-12; Mica 3:11; Luca 18:2; 22:30; Fapte 4:19)
B. Dreptul şi justiţia în lume
1. Rolul (Romani 13:4, 6 ; 1 Timotei 2:1-3)
2. Evoluţia istorică (Eclesiastul 3:16; 6:10; 1 Corinteni 5:11-12; Isaia 40:23)
C. Judecăţile Bisericii (1 Corinteni 10:15)
1. Judecata de sine (Isaia 1:18; 1 Corinteni 11:31; Romani 14:13; Matei 7:3-5)
2. Judecata stărilor de păcat (1 Corinteni 5:3, 12; 6:1-7; Matei 5:40)
3. Interzicerea altor judecăţi (Iacov 4:11-12; Romani 14:13, 4; 2:1-3; Coloseni 2:16)
D. Judecăţile divine (de temut - Psalmul 119:120; Evrei 10:27; Fapte 24:25; rolul martorilor în
procesele divine - Deuteronom 30:19; Romani 2:15)
1. Judecăţi actuale: poporul Domnului (2 Samuel 7:14; Ezechiel 5:15; 1 Corinteni 11:32); lumea
necredincioasă (Geneza 15:14; Exodul 6:6)
2. Judecata celor mântuiţi (1 Petru 4:17; Romani 14:10; 2 Corinteni 5:10; Iov 9:29-35; Deuteronom
32:36; 2 Corinteni 5:19-20)
3. Judecarea celor nemântuiţi (Daniel 7:9-10, 26; Fapte 17:3; Matei 25; Apocalipsa 20:4; 1 Corinteni
6)
4. Judecata îngerilor (2 Petru 2:4; 1 Corinteni 6:3; Ioan 12:31; 16:11)
ÎNCHEIERE
1. Dumnezeu are judecăţi nepătrunse, dar toate sunt drepte (Romani 11:33; Iuda 1:14-15); laudă-L
pentru aceasta! (Psalmul 119:62)
2. „Judecaţi voi singuri ce este drept” (Luca 12:57); prin experienţă (Evrei 5:14); fără greşeli
(Proverbe 16:10); ca pentru Domnul (2 Cronici 19:16)
3. Judecata dreaptă aduce binecuvântare (Proverbe 24:25)
Problemele creştinului
Lecţia 5
LUCRĂTORII FĂRĂDELEGII
INTRODUCERE
1. Există structuri paralele / lucrători adevăraţi şi falşi (Matei 24:24; Luca 13:27)
2. Există învăţătură biblică pentru identificarea înşelătorilor şi protejarea credincioşilor (1 Ioan 2:20-
29)
II. PRINCIPII
A. Acţiuni caracteristice înşelătorilor
1. Amăgirea: învăţături eretice(Romani 16:18; 1 Timotei 6:3-5; 2 Timotei 3:7); miracole demonice sau
înşelătorii (Marcu 13:22; 2 Tesaloniceni 2:9)
2. Scop: câştig, mândrie (Tit 1:11; 1 Timotei 6:5; 2 Petru 2:3, 15)
3. Rezultatele reale: pierderea abilităţilor sfinte şi a mântuirii (Matei 24:12; 1 Timotei 1:3-7; 2
Timotei 4:3; 2 Petru 2:12-14, 18-22)
B. Atitudinile credincioşilor
1. Separare (Romani 16:17; 2 Corinteni 6:14; 2 Timotei 2:19)
2. Statornicie, cunoaştere (2 Petru 3:16; 2 Corinteni 11:3; Efeseni 4:13-14; 2 Tesaloniceni 2:2-3)
ÎNCHEIERE
1. Necesitatea separării întunericul de lumină (2 Corinteni 11:14-15; 2 Tesaloniceni 2:4)
2. „Băgaţi de seamă!” (Matei 24:4-5); „ întăriţi-vă alegerea!” (2 Petru 1:10-11)
Problemele creştinului
Lecţia 6
CREŞTINII ŞI LUMEA
ÎNTRODUCERE
1. Ce a creat Dumnezeu este foarte bun (Geneza 1:31), însă lumea este afectată de decăderea firii
umane sub dominaţia lui Satan (1 Ioan 5:19)
2. Raporturile noastre cu lumea - model Isus Hristos (Ioan 17:15-16)
I. LUMEA
A. Prezentare – Caracterizare (o împărăţie, un sistem)
1. Duhul lumii (1 Corinteni 2:12); un mod de gândire bazat pe poftele firii (Efeseni 2:2-3; 1 Ioan 2:16-
17). Satan – lider (Ioan 14:30; Apocalipsa 12:10; Matei 4:8-9); Psalmul 17:4)
2. Chipul lumii (1 Corinteni 7:31; Iacov 1:15); pofte devenite păcat, stricăciune (2 Petru 1:4; 1
Corinteni 3:4); faptele firii, vorbirea lumii (1 Timotei 4:7; 6:20; 2 Timotei 2:16; 1 Ioan 4:5; Luca
12:20)
B. Poziţia lumii faţă de creştini
1. Ignoranţă (1 Ioan 3:1); în pofida înţelepciunii (1 Corinteni 1:21; Romani 1:22); aceeaşi ca faţă de
Isus Hristos (Ioan 16:3; 8:23); l-au respins (Ioan 1:10); pentru că a condamnat-o (Ioan 7:7)
2. Prigoană – ură (Ioan 15:19-20); necazuri (Ioan 16:33). Nu vă miraţi! (1 Ioan 3:13); sunt valori
opuse (Luca 16:15; Iacov 2:5; 1 Corinteni 1:27). Cine nu înţelege vrea două locuri întâi (Luca 11:47)
II. CREŞTINII
A. Statutul lor în raport cu lumea (gr. xenos – străin; parapidemos – rezident temporar)
1. Străini şi călători (2 Petru 2:11; Psalmul 39:12). Cuvântul este statutul ce ne separă (Ioan 17:14, 16)
2. Cetăţeni ai cerului (Filipeni 3:20). În final cerul şi pământul vor fi Împărăţia lui Isus (Ioan 18:36;
Apocalipsa 11:15)
B. Comportamentul creştinului în lume
1. Respingere - nu iubiţi lumea (1 Ioan 2:15); răstignirea eu-lui (Galateni 6:14), prin naştere din
Dumnezeu (1 Ioan 5:4)
2. Separare (Iacov 1:27; 4:4), nepotrivire cu împotrivire (Romani 12:2; Tit 2:12). Există riscul
întoarcerii în lume! (2 Petru 2:20; Efeseni 5:10-11)
3. Iluminare: Isus (Ioan 8:12); Biserica (Matei 5:14; Filipeni 2:15), prin trimiterea în lume (Ioan
17:18). Duhul Sfânt dovedeşte (Ioan 16:8), iar noi mărturisim adevărul, ca Isus (Ioan 7:7 )
4. Judecata (1 Corinteni 6:2), în funcţie de slujba şi statutul fiecăruia (Ioan 3:16-19)
C. Exemple
1. Negative:
a) Lumea antediluviană – o lume pierdută (2 Petru 2:5)
b) Esau – un tânăr lumesc (Evrei 12:16)
c) Dima – o dragoste pentru lumea de acum (2 Petru 4:10; Isaia 13:11)
2. Pozitive:
a) patriarhii – străini şi călători pe pământ (Evrei 11:9, 13; Geneza 23:4)
b) Biserica – oameni ce gândesc diferit de lume (1 Petru 1:1; 4:1-5)
ÎNCHEIERE
1. Lumea (fără pace şi credinţă - Ioan 14:17), iubită de Dumnezeu (Ioan 3:16). Fiecare om alege între
viaţa din lumea aceasta şi viaţa veşnică (Ioan 12:25)
2. Creştini: oameni scoşi din lume, umpluţi de Duh, având Cuvântul şi trimişi în lume (gr. paraikos –
parohia cerului pe pământ - Ioan 17:6, 14, 18)
Problemele creştinului
Lecţia 7
MULŢUMIREA
INTRODUCERE
1. Mulţumirea este modalitatea de exprimare a recunoştinţei, starea de satisfacţie, în special în raport
cu Dumnezeu, pentru toate binefacerile Lui (Psalmul 50:23; Apocalipsa 5:12; 7:12)
2. Există jertfe de mulţumire păgâne / idolatre, dar şi forme false de mulţumire (Luca 18:11; Fapte
24:2-3), dar şi multă nemulţumire, în vremurile din urmă (2 Timotei 3:2)
I. JERTFELE DE MULŢUMIRE
A. Caracteristici
1. Locaţie, conţinut – proceduri (Leviticul 19:5; 17:5; 3:1-4; 7:20-21 )
2. Relaţia jertfei de mulţumire cu arderea de tot, jertfa de ispăşire şi jertfa de laudă (Leviticul 3:5;
6:12; 7:12; 9:22; Numeri 10:10; Neemia 12:46)
B. Exemple
1. Israel – un popor educat în mulţumire (Exodul 24:5; Deuteronom 27:4-7; Iosua 8:31; 2 Samuel
6:17; 1 Regi 8:64-66)
2. David – o jertfă cu cheltuieli (2 Samuel 24:25)
3. Solomon – mulţumirea pentru înţelepciune (1 Regi 3:15)
4. Ezechia / Manase – jertfele restabilirii slujbelor sfinte (2 Cronici 29:31, 35; 30:22; 31:2 / 33:16)
5. Jertfe idolatre – viţelul de aur (Exodul 32:6); jertfe de mulţumire cu aluat (Amos 4:5; 5:22) şi
mulţumiri rele (Obadia 1:12; Plângeri 1:5)
ÎNCHEIERE
1. Mulţumirea face pe om fericit (Proverbe 15:15)
2. Veşnicia viitoare va aduce fericirea eternă pentru cei mântuiţi (Psalmul 16:9-11;21:2
Problemele creştinului
Lecţia 8
UNITATEA SPIRITUALĂ
ÎNTRODUCERE
1. Principiu unităţii - un singur: trup, nădejde, Duh, Domn, credinţă, botez, Dumnezeu (Efeseni 4:4-6)
2. Apariţia păcatului a adus despărţirea (cer-pământ; viaţă-moarte; etc.)
3. Isus Hristos – elementul ce uneşte din nou universul (Efeseni 1:9-10)
I. TEORIA UNITĂŢII
A. Forme şi nivele de unitate
1. Modelul absolut – divinitatea (Ioan 10:30; 16:14-15)
2. Modele organism – trup:
a) fiinţa umană – trup, suflet – duh (Romani 12:4; 1 Tesaloniceni 5:23)
b) familia (Geneza 2:24)
c) Biserica (Romani 12:5; 1 Corinteni 12:13)
3. Modelul final: Împărăţia lui Dumnezeu (1 Corinteni 15:27-28)
B. Moduri, metode de realizare a unităţii
1. Învăţătura comună - unirea credinţei şi a cunoştinţei (Ioan 17:6-8, 20-21; 1 Corinteni 1:10; 12:12-
27; 15:11; 2 Corinteni 4:13; Efeseni 4:13-16)
2. Trăirea în dragoste (Coloseni 2:2; 3:13-15; 2 Corinteni 5:14); unitatea iubirii (Romani 8:38-39)
C. Unitatea la rău (Daniel 2:43)
1. Unitatea pe viaţă - lungă (Iosua 23:12; 2 Corinteni 6:11-17)
2. Unitatea pe moment - scurtă (Psalmul 2:2; Exodul 23:1-2; Isaia 1:13-14; Iacov 4:4)
– Biblia recomandă unitatea la bine şi separarea la rău (Romani 15:6-7)
ÎNCHEIERE
1. Există două unităţi:
a) pe verticală – în Isus (Coloseni 1:17, 22; Filipeni 2:9-11; spre Ioan 17:24
b) pe orizontală - a lumii (Apocalipsa 18:4; 13:14-15)
2. Exemplul desăvârşit al unităţii Domnului Isus cu Tatăl (Ioan 17:17-24)
Problemele creştinului
Lecţia 9-10
CINSTEA
ÎNTRODUCERE
1. Cinstea – atribut moral: onestitate, integritate, corectitudine; respect, preţuire pentru poziţia şi
personalitatea cuiva; onoarea primită prin harul divin şi activitatea proprie
2. Cinstea în imagine divină - biblică (Luca 16:14-15, 19-23)
ÎNCHEIERE
1. Caută cinstea sub toate aspectele – a fi, a oferi, a fi vrednic (Romani 2:7; Filipeni 4:8 - „aceea să vă
însufleţească”)
2. Aşteaptă adevărata cinste în adevărata viaţă (1 Timotei 6:16, 19; Apocalipsa 7:12; 1 Petru 1:7; Ioan
12:26; Isaia 61:7), lumea şi valorile ei sunt efemere (Psalmul 49:12; Ieremia 23:40)
Viaţa
Lecţia 1
NAŞTEREA
INTRODUCERE
1. Naşterea – aducerea / venirea în lume a unei fiinţe, una din minunile de transformare a vieţii
(Geneza 20:17)
2. Naşterea fizică precede „naşterea din nou” (mântuirea) – ordinea celor doi Adam – drumul vieţii
ÎNCHEIERE
1. Naşterea nu are sens, suport, fără înţelegerea istoriei vieţii prezentată de Creator prin Biblie
(Psalmul 8:3-9)
2. Conlucrarea Dumnezeu – bărbat – femeie – este poarta prin care se realizează apariţia neamului
omenesc în viaţă (Geneza 1:27)
Viaţa
Lecţia 2
COPILĂRIA
INTRODUCERE
1. Copilăria este perioada vieţii de la naştere la tinereţe (aprox. 15 ani, vremea creşterii)
2. Statutul biblic al copiilor – între naşterea fizică şi naşterea din nou (Deuteronom 11:19-21)
I. PREZENTAREA COPILĂRIEI
A. Locul copiilor în familie (arborele vieţii -Psalmul 128:5-6; nu al răului - Ieremia 7:18)
1. Părinţii – tulpina copiilor (Iov 29:5; Geneza 33:11; Psalmul 103:9). Nu (Matei 10:21)
2. Copiii – o dependenţă în respect şi ascultare (Efeseni 6:1-3; Maleahi 4:6). Nu (Iov 19:18;
2 Timotei 3:2)
3. Fără „părinţi” (Plângerile lui Ieremia 5:7; Eclesiastul 10:17); fără copii (Ieremia 22:30)
B. Activitatea copiilor (pe lângă părinţi – 2 Corinteni 12:14)
1. Munca (2 Regi 4:5; Exodul 2:4,7; Eclesiastul 2:7)
2. Joaca – activitate la nivelul minţii (Zaharia 8:5;1 Corinteni 14:20)
C. Viaţa şi sănătatea copiilor (regula – Efeseni 6:1-3)
1. Boala şi suferinţele (Ioan 9:1-3; 1 Samuel 4:4; 2 Samuel 12:5; Ieremia 32:35; Deuteronom 24:26).
Domnul a vindecat copii (2 Regi 4:35; Luca 8:42)
2. Copiii cu zile puţine (Isaia 65:20; Iacov 4:14 – fiii lui David, Ieroboam) – problema mântuirii lor!
D. Educaţia copiilor (scop: calea vieţii - Deuteronom 32:46-47; Proverbele 6:23; 20:11)
1. Învăţătura:
a) verbală şi scrisă (Proverbele 22:6; Efeseni 6:4; Deuteronom 6:7)
b) imagini şi trăire (Iosua 4:20-22; Deuteronom 4:9)
2. Mustrarea:
a) certarea (Proverbele 22:15; 3:12; 10:17)
b) nuiaua (Proverbele 23:13-14; 29:15, 17)
E. Slujirea copiilor pentru Domnul
1. Participarea împreună cu părinţii la slujire (Exodul 10:9; Neemia 12:43; Matei 21:15; Fapte 21:5)
2. Lucrări specifice (1 Samuel 3:8; 2 Regi 5:3-4; Luca 2:46-47; Fapte 23:16-22; Ioan 6:9)
ÎNCHEIERE
1. Copii buni / răi, efecte diferite; bine/rău (Proverbele 17:21; 23:24; Isaia 7:16)
2. Domnul iubeşte şi binecuvântează copiii (Marcu 10:13-16). Unii copii au şi harul unor părinţi sfinţi
(1 Corinteni 7:14; Deuteronom 1:36), dar hotărâtoare pentru mântuire şi binecuvântare revine
atitudinii lor: recabiţii (Ieremia 35) sau efraimiţii (Psalmul 78)
Viaţa
Lecţiile 3-4
TINEREŢEA
INTRODUCERE
1. Tinereţea este etapa vieţii cuprinsă între 16 ani şi căsătorie (continuă şi după dar în mod diferit).
Este perioada orientării – omul ajungând matur preia responsabilităţii vieţii.
2. Biblia (Dumnezeu) pregăteşte tinerii (preluaţi din copilărie) pentru luarea deciziilor vieţii
(Eclesiastul 11:9; 12:1)
ÎNCHEIERE
1. Tinereţea este perioada vieţii când omul trebuie să se dăruiască total lui Dumnezeu şi să-l învingă pe
Satan (Eclesiastul 11:10; 12:1; 1 Corinteni 7:32-35; 1 Ioan 2:14)
2. Tinereţea este vremea alegerilor pentru viaţă (1 Regi 2:2-4; Eclesiastul 11:9)
Viaţa
Lecţiile 5-6
MATURITATEA
INTRODUCERE
1. Maturitatea este perioada cuprinsă între căsătorie (aprox.) şi bătrâneţe (aprox. pensionare), este cea
mai lungă etapă a vieţii (30 – 40 ani). Este perioada activităţii din toate punctele de vedere (1
Corinteni 7:34-35)
2. Maturitatea este pregătită de tinereţe şi ea pregăteşte bătrâneţea (Isaia 3:10-12)
I. PREZENTARE
A. Activităţi specifice perioadei
1. Familia - o împlinire reciprocă (Geneza 2:18; Eclesiastul 9:9; 1 Corinteni 7:33-34, 3-5; Proverbe
31:23, 28):
a) bărbatul: un mic Hristos (Efeseni 5:23); cu iubire în plan spiritual (Efeseni 5:26-27); şi în
plan material (Efeseni 5:28-29)
b) femeia: o Biserică în miniatură (Efeseni 6:22, 24; Geneza 3:16; Numeri 30:6-8;1 Petru 3:6 –
cu Domnul ei)
2. Activitatea aleasă (Eclesiastul 9:10):
a) o viaţă paşnică (1 Timotei 2:2; 1 Corinteni 9:21)
b) o viaţă de război (Iosua 1:14); robie (Deuteronom 15:12)
c) o grijă (responsabilitate) pentru celelalte categorii de vârstă: copii (2 Corinteni 12:14;
Deuteronom 6:7); bătrâni (1 Timotei 5:8, 16)
B. Statutul spiritual al familiştilor (Galateni 3:28; Coloseni 1:28; Deuteronom 33:9; 29:18; 1 Petru
3:5)
1. Viaţa prin Duhul (Efeseni 4:22; Luca 8:14; Romani 8:6; Fapte 6:3); Cuvântul în dragoste şi
înţelepciune (Ioan 16:3; 1 Petru 3:1)
2. Folosirea dreptului de răscumpărare (Rut 4:14; 1 Corinteni 7:16; Iacov 4:17)
C. Problemele vieţii (uneori dezgustat de ea – alteori sătul - Iov 10:1; 42:17)
1. Căderi spirituale – apostazie (Numeri 14:36-38; Iov 27:2-4; Ieremia 7:18; 44:15-19)
2. Eşec familial – divorţ (Proverbe 21:20; 14:1; 1 – 1 Timotei 6:5; 2 Timotei 3:8; Maleahi 2:14;
Proverbe 6:24-26; 32:34; Geneza 19:4; Ezechiel 16:45; 22:10; Deuteronom 22:13)
3. Alte probleme ale vieţii (1 Regi 19:10; Deuteronom 33:3; Geneza 45:7; 1 Regi 18:13; 1 Samuel
25:29; 26:24; Matei 6:33; Filipeni 14:6-7)
D. Slujba înaintea Domnului (Exodul 35:29; Amos 6:1; Isaia 32:9; 1 Petru 3:4; Proverbe 14:30; 2
Timotei 3:6)
1. Activităţi comune; la nivel de biserică şi familie – Acuila şi Priscila (Neemia 8:2-3)
2. Slujiri specifice (Geneza 3:16-19; Deuteronom 22:5; 1 Corinteni 14:34-37; 1 Timotei 4:34-38; 5:13;
2:11-15; Judecătorii 13:7, 13; Isaia 49:15; Tit 2:4-5; Psalmul 68:11)
ÎNCHEIERE
1. Noaptea testării maturităţii (Luca 17: 26- 36; Amos 4:12)
2. „Maturitatea” trăirii în Hristos (Mica 6:8; Coloseni 1:28)
Viaţa
Lecţia 7
CELIBATUL
INTRODUCERE
1. Celibatari (bărbaţi, femei) - fameni, necăsătoriţi, văduvi
2. Viaţa de familie a celibatarului – în funcţie de dar (1 Corinteni 7:7) şi alegere (1 Corinteni 7:37)
I. PREZENTARE
A. Categorii de celibatari
1. Pe viaţa: famenii (Matei 19:12) naturali, artificiali (intervenţii chirurgicale), spirituali (nazirei)
(Matei 19:11)
2. Temporari (1 Corinteni 7:9, 36):
a) probleme sociale (1 Corinteni 7:26-28)
b) decesul partenerului (1 Corinteni 7:8-9; 1 Timotei 5:14-15
c) probleme de boală (2 Regi 7:4)
d) problema constituirii familiei – numărul de băieţi şi fete (Judecătorii 21:16)
B. Activităţi specifice
1. Serviciul clasic antic (2 Regi 20:18; Estera 1:10, 12; 2:15; 6:14)
2. Posibilităţi actuale mai libere, diferite de ale familiştilor – misionari, asistenţă socială, deplasări,
îngrijiri, asistenţă medicală (Luca 9:58; 1 Corinteni 9:5-6; Filipeni 4:11-12)
C. Cum să fi împlinit „singur”?
1. Când nu e bine singur? (Geneza 2:18 – în rai, dar din Geneza 3 în afara Grădinii Eden sunt multe
probleme – Proverbele 21:9, 19; Deuteronom 23:1-4; Matei 12:46-50; 10:36). În raiul viitor vom fi iar
toţi împreună (Luca 20:34-36; Matei 12:50)
2. Cum nu e bine să fii singur? (Ioan 8:28-29; 2 Timotei 4:16-17). Domnul să fie prietenul vieţii tale
(Psalmul 68:5; Deuteronom 10:18; Isaia 9:17) şi nu uita de contribuţia la fondul de asigurări sociale
(Iov 31:18; Luca 20:46)
3. Probleme (crize) pământeşti, neîmpliniri pentru lume (Eclesiastul 4:9-12; Leviticul 25:26, 28)
4. Avantajele: evlavie totală şi slujire fără piedici (1 Timotei 4:8; Evrei 5:7; 2 Corinteni 7:32-35)
II. EXEMPLIFICARE
A. Oameni singuri
1. Absalom – criza de identitate (2 Samuel 18:18)
2. Bigtan şi Tereş – răzbunare pe familişti (Estera 2:21-23)
B. Fameni dregători
1. Ieremia – omul căruia Domnul i-a cerut să nu se căsătorească (Ieremia 16:1-4; Plângerile lui
Ieremia 3:24-29)
2. Daniel şi cei trei – o viaţă dedicată Domnului şi profesiei (Daniel 1:3-5, 9-11, 17-21)
3. Famenul etiopian – un om împlinit prin mântuire (Fapte 8:27-39)
ÎNCHEIERE
1. A fi celibatar e mai bine ca şi căsătorit (1 Corinteni 7:1, 38; Isaia 56:5; Matei 19:12)
2. Celibatarii alipiţi de Domnul să „stăruie” 100% în singurul legământ (Isaia 56:3-4)
Viaţa
Lecţia 8
BĂTRÂNEŢEA
INTRODUCERE
1. Bătrâneţea cuprinde perioada vieţii după cincizeci de ani (leviţi), şaizeci de ani - văduve (1 Timotei
5:9), este perioada pensionării, dar unii oameni nu au bătrâneţe (Luca 12:20; Eclesiastul 7:17)
2. Perii albi sunt podoabă (Proverbe 20:29). Bătrâneţea este faza de desăvârşire a vieţii – rodul matur
şi copt (Daniel 7:13; Deuteronom 34:7), dar pe pământ este degradarea fizică ce sfârşeşte cu moartea.
I. PREZENTARE
A. Caracteristici
1. Stările fizice – anii cu puţinei plăceri trupeşti (Eclesiastul 12:1-6; Geneza 48:10; 1 Regi 1:1; 14:4;
15:23; 1 Samuel 19:35)
2. Evoluţia vieţii – diferenţe (Eclesiastul 5:15-20; Geneza 47:8-9; 2 Corinteni 5:4; Psalmul 90:10)
3. Starea generală a bătrâneţii fericite (Iov 24:22-24; Luca 16:19, 22; Psalmul 128; Exodul 34:7;
Proverbe 17:6; Psalmul 128; Judecătorii 8:32; Ieremia 49:11). Condiţii preliminare! (1 Regi 3:14;
Proverbe 3:2; 1 Timotei 5:9-10)
B. Locul (rolul) bătrânilor
1. Relaţia cu Domnul (Psalmul 71:5-6, 9, 18; Geneza 48:15-16; Ioan 3:4; 8:9; Psalmul 105:22;
Eclesiastul 14:13; Fapte 2:17; Psalmul 23:6; 1 Regi 11:4; Deuteronom 19, 22, 25)
2. Activităţile bătrâneţii:
a) slujire spirituală totală (1 Timotei 5:5)
b) slujirea spirituală şi slujirea familiei (Tit 2:2, 5; 1 Timotei 5:10b)
c) stări de boală – conturi nesoldate (1 Cronici 21:18-19; Geneza 27:1; Apocalipsa 2:20-21)
3. Atitudini faţă de bătrâni: conducere onorifică (Filipeni 1:8-10; Numeri 11:16, 17; Deuteronom
32:7). Harul să fii ascultat toată viaţa! (Judecătorii 2:7; 2 Petru 1:12-15):
a) supunere – cinste (1 Petru 5:5; Tit 2:2-4; 1 Timotei 5:1-2)
b) grijă – recompensă (1 Timotei 5:4,8,16)
II. BĂTRÂNI
A. Bătrâni
1. Bătrânii Sodomei – oameni stricaţi (Geneza 19:4; Judecătorii 19:15-21)
2. Eli – slujitorul bătrân şi fără autoritate (1 Samuel 2:24; 4:18)
3. Proorocul din Betel – un bătrân fără înţelepciune(1 Regi 13:11, 25, 29)
4. Bătrânimea lui Israel – autorii morali ai condamnării la moarte a Domnului Hristos (Fapte 5:21;
Luca 9:22; Matei 16:21; Luca 7:3)
B. Bătrâni înţelepţi (fericiţi)
1. Avraam – o bătrâneţe trăită prin credinţă (Geneza 15:15; 25:6, 8)
2. Naomi – o bătrâneţe liniştită, după o viaţă cu dureri (Rut 4:15-16)
3. Samuel – un bătrân curat la suflet (1 Samuel 12:2)
4. Iehoiada – un bătrân de excepţie (2 Cronici 24:14-16)
5. Recabiţii – bătrâni respectaţi şi ascultaţi (Ieremia 35:6-10)
6. Ana - o bătrâneţe închinată Domnului (Luca 2:35)
ÎNCHEIERE
1. Bătrânii – pensionarii vieţii (1 Regi 15:5; 1 Cronici 28:27-30; 23:1)
2. Bătrâneţea: activitate la saturaţie (Psalmul 92:14; 103:5); în aşteptarea mântuirii (Isaia 46:3-4)
Viaţa
Lecţia 9
MOARTEA
INTRODUCERE
1. Moartea este procesul plecării omului din viaţa pământească (Eclesiastul 12:7). Momentul adormirii
(pentru unii mai greu), dar „mai mult face ... şi ziua morţii decât ziua naşterii” (Eclesiastul 7:1)
2. Moartea este o urmare a păcatului (Geneza 2:17; Iacov 1:15) dar în final (la judecată) va fi anihilată,
rămânând doar moartea a doua, pentru cei nemântuiţi (Apocalipsa 20:14)
I. PREZENTARE
A. Forme ale morţii (cel mai simplu în somn – Judecătorii 4:21; însă cazurile sunt diferite - Iov
21:23-26; 1 Tesaloniceni 4:17; Evrei 11:5)
1. Bătrâneţea prin slăbirea şi încetarea funcţiilor vitale (Psalmul 90:10; Eclesiastul 12:2-7)
2. Accidente, loviri, război, distrugerea organelor, morţi năprasnice (Numeri 14:37); pedeapsa capitală
(Deuteronom 21:21). Unii sunt daţi pe mâna altora (Exodul 21:13; Daniel 5:19; Ieremia 27:6)
3. Boli de moarte, blesteme (Deuteronom 28:27, 59-62)
4. Lipsa elementelor necesare vieţii: hrană, apă, aer, căldură (Plângerile lui Ieremia 2:19)
B. Atitudini faţă de moarte (fără informaţii oculte - Deuteronom 18:10-11)
1. Anticipată – aşteptată (Luca 2:26, 29), uneori prematur (1 Regi 17:12; 2 Corinteni 1:8; Filipeni
2:27); o adăugare/realipire de părinţi (1 Cronici 17:11)
2. Neaşteptată (Iov 33:22)
3. Teamă, spaimă (1 Samuel 15:32; Evrei 2:15).
4. Dorinţă neîmplinită – supărare (1 Regi 19:4; Iona 4:3); durere (Iov 3:20; Ieremia 8:3)
C. Doctrina vieţii şi a morţi (Dumnezeu nu o doreşte - Ezechiel 18:32; Ioan 5:24-25)
1. Cauza morţii (Romani 5:12, 14; 1 Corinteni 15:22); o dispariţie (Rut 1:17); o odihnă fericită
(Apocalipsa 14:13)
2. Ispăşirea divină (Romani 5:18; 6:23; 1 Corinteni 15:54-57); răscumpărarea (1 Corinteni 15:50-53)
ÎNCHEIERE
1. Pe pământ trăim în umbra morţii (Isaia 9:2; Psalmul 23:4; Maleahi 4:2; Psalmul 49:15), dar prin
Isus – moartea rămâne o odihnă (Psalmul 116:7-8, 16)
2. Viaţa viitoare va fi fără moarte (Isaia 25:8)
Viaţa
Lecţia 10
VIAŢA VEŞNICĂ
INTRODUCERE
1. Viaţa este existenţa reală a unei fiinţe. Viaţa pământească este cuprinsă între naştere (concepere) şi
moarte; viaţa adamică – aproximativ 70-80 ani (Psalmul 90:10)
2. Viaţa veşnică este existenţa celui născut din nou (în spirit) şi trăită real după înviere –
transformare/răpire (1 Petru 1:23-25; 5:24-25; 1 Corinteni 15:51-53; Daniel 12:2)
ÎNCHEIERE
1. Viaţa veşnică este numai în prezenţa lui Dumnezeu şi pentru cei care sunt (le place să fie) ca El
(Psalmul 90:2; Daniel 2:20; 1 Timotei 4:8). Fericirea (1 Corinteni 2:9)
2. Viaţa aceasta este examenul pentru viaţa veşnică, prin ombinaţia celor doi pomi – alegerea binelui
(prin Isus Hristos) şi a pomului vieţii (Romani 2:7-8).
Antiteze
Lecţia 1
A FI SAU A NU FI DIN DUMNEZEU
INTRODUCERE
1. A fi din Dumnezeu; a fi sau nu în credinţă este o realitate sau o aparenţă (Ioan 1:9-14)
2. Caz de referinţă: Cain şi Abel (Geneza 4:1-8); o jertfă a descris starea, iar un eveniment, a pecetluit
soarta (viitorul), mântuirea / pierzarea lor
I. CAIN
A. „Cain la adunare”
1. Religia formală născută (generată) pe fondul religios al fiecărui individ (factor intern) şi conform
mediului tradiţional (factor extern) este ca şi o căsătorie doar în virtutea vârstei şi nevoii asociată cu
faptul că aşa au făcut şi alţii (Geneza 4:2)
2. Alte cazuri (Exodul 32:4-6; Numeri 25:2; Fapte 19:27-28; 8:18-23)
B. „Cain acasă şi la serviciu”
1. Evidenta (sub sesizare divină) a stărilor fireşti în interior, care au răsfrânt irezistibil şi afară (deşi a
negat); de la o ranchiună la ură şi crimă (Geneza 4:5-9)
2. Alte cazuri (Matei 15:8, 19-20; 2 Timotei 3:1-5; Iacov 3:11-18; Iuda 1:11, 16, 19)
C. „Viitorul lui Cain”
1. Sute de ani fără pace, fără binecuvântare, fără bătrâneţe; o veşnicie fără Domnul (Geneza 4:11-24;
Iuda 11-15)
2. Sentinţă generală (1 Ioan 3:14-15; 2 Timotei 3:8-9, 13; Luca 13:24-28)
II. ABEL
A. „Abel la adunare”
1. Credinţa l-a determinat să îndeplinească activităţile sacre la superlativ, printr-o conştienţă a cine-i
Domnul şi ce trebuie să i se ofere, ca într-o căsătorie din iubire matură (Geneza 4:4; Evrei 11:4)
2. Alte cazuri (Evrei 11:1-3, 6; Iosua 14:6-9; Filipeni 2:20-22; 1 Timotei 4:11-16)
B. „Abel acasă şi la serviciu”
1. Realitatea zilnică a faptelor bune, făcute fără a fi influenţat de Satan sau Cain – dovedită şi în ziua
morţii (Geneza 4:8; 1 Ioan 3:12)
2. Alte cazuri (2 Timotei 3:10-12; Daniel 6:4-5; 2 Ioan 1:4; 3 Ioan 1:4-5)
C. „Viitorul lui Abel”
1. Ecoul slujirii şi trăirii lui au motivat 6000 de ani de istorie şi-l vor premia pentru toată veşnicia
(Evrei 11:4)
2. Răsplată şi efect general (Evrei 12:1-2; 2 Timotei 4:7-8)
ÎNCHEIERE
1. A fi sau a nu fi din Dumnezeu a fost teza fundamentală a scrierilor apostolului Ioan (Ioan 8:41-47; 1
Ioan 4:6-13; 3:6-10)
2. Fiecare „ştim…” (1 Ioan 5:18-20)
Antiteze
Lecţia 2
INTRODUCERE
1. Dintre cei 12+1 copii ai lui Iacov, Iuda şi Iosif, sau evidenţiat cel mai puternic. Să-i observăm prin
prisma raportării faţă de părinţi (familie) pe parcursul întregii vieţi (Geneza 37:47)
2. Porunca a V-a (şi în Noul Testament) are o implicaţie şi efecte pe viaţă (Efeseni 6:1-3)
I. IUDA
A. Iuda, fiul lui Iacov
1. Tânărul ce avea un simţ al fraternităţii, dar care şi-a luat libertatea de a decide fără părinţi şi fără a-i
informa (Geneza 37:26-28), nu era el şi fraţii lui la prima abatere (Geneza 34:25-31; 35:22)
2. Alte cazuri (2 Samuel 13; 2 Timotei 3:1-2; Proverbe 20:20; 23:22; 30:17)
B. Iuda plecat de la Iacov (de acasă)
1. Tânărul ce s-a dezlipit de familie, legat de o prietenie din lume, dar care a plătit greu prin copii şi el
însuşi s-a făcut vinovat faţă de ei (Geneza 38, urmează după Geneza 37!)
2. Alte cazuri (2 Samuel 13:28, 38; Judecători 9:2-20, 55-57; Proverbe 19:27; 22:5)
C. Un alt Iuda
1. Omul ce a învăţat târziu şi cu un preţ mare (Geneza 38, 42-45), dar a putut să-şi repare „greşeala”
şi să-i întâlnească pe Iacov cu Iosif (Geneza 43:1-14; 44:14-34; 37:35)
2. Pocăinţa (Proverbe 28:13; Judecători 10:6-16; Osea 5:1-5, 11, 14-15; 6:1-5); vai de cei nu se
pocăiasc! (Ieremia 8:4-7, 20-21)
II. IOSIF
A. Iosif, fiul lui Iacov
1. Tânărul care deşi avea viziunea supremaţiei s-a abandonat (a ascultat) în mod desăvârşit, un model
al Domnului (Psalmul 40:5-8; Geneza 37:13-17; 47:30). La fel s-a comportat în Egipt (Geneza 39:5,
22)
2. Reguli generale (Proverbe 4:1-13, 14-27; 5:1-3; Coloseni 3:20)
B. Iosif plecat de la Iacov (în Egipt)
1. Tânărul care deşi smuls din familie a fost dăruit toată viaţa pentru familia lui (Geneza 42:15-20;
43:25-34; 45:9-13)
2. Reguli generale (Fapte 7:23-30; Romani 9:1-3; 10:1; 1 Timotei 5:4, 8, 16)
C. Acelaşi Iosif
1. Omul care a ajuns să se bucure de tot ce a făcut, de tot ce s-a întâmplat, de toată familia - fericirea
respectării poruncii (Geneza 39:3, 23; 45:8; 48:8-12).
2. Copii ce se vor bucura când vor fi părinţi (Exodul 20:12; Ieremia 35:6-10, 18-19)
ÎNCHEIERE
1. Iuda şi-a pierdut (prin neascultare, răzvrătire) inelul, lanţul şi toiagul (Geneza 38:18). Iosif le-a
primit „cadou” (Geneza 40:42-43), prin ascultare (Proverbe 1:8-9)
2. E un har să ai părinţi credincioşi, dar e o fericire de o viaţă să-i asculţi (Luca 11:27-28)
Antiteze
Lecţia 3
INTRODUCERE
1. Credincioşia faţă de un legământ se dovedeşte cel mai puternic în faţa unui alt legământ (există doar
două legăminte : religios şi de familie – 2 Corinteni 6:14-18)
2. Esau şi Iacov sunt imagini ale tinerilor crescuţi în familii de credincioşi; două destine diferite
(Geneza 18:19; 26:5; 31:5, 53)
I. ESAU
A. Adolescentul Esau
1. O înclinaţie de aventurier, pasionat profund de vânătoare. Tipul de tânăr întreprinzător, descurcăreţ
(sportiv) care are trecere în faţa tuturor (băieţi, fete) (Geneza 25:27a, 28a, 34)
2. Alte cazuri (Tit 2:6, 11-15; Ioan 15:19; 1 Ioan 2:15-17)
B. Esau şi credinţa (religia)
1. Deşi era lumesc şi curvar, deşi îşi nesocotise dreptul de întâi născut, era doritor să beneficieze de
binecuvântarea lui Avraam şi Isaac - tipul de om duplicitar (Geneza 25:31-33, 27; Evrei 12:16-17)
2. Alte cazuri (Iacov 4:1-5; 2 Petru 2:12-14; Matei 7:21-27)
C. Familistul Esau
1. S-a căsătorit aşa cum i-a fost tinereţea, iar familia l-a îndepărtat total de Dumnezeu, deşi el socotea
că Iacov este vinovat (Geneza 26:34-35; 25:32; 27:36, 38-41, 46; 28:6-9; 36:6, 8)
2. Alţi familişti fără binecuvântare (Proverbe 7:7-8, 21-27; 22:14; Eclesiastul 7:26; 1 Timotei 5:11-15)
II. IACOV
A. Adolescentul Iacov
1. O copilărie şi o tinereţe normală, petrecută în muncă şi încadrată în familie (Geneza 25:27, 29)
2. Alte cazuri (Geneza 24:15-16, 28, 63; 29:6, 12, 14, 20; C. Cântărilor 8:4; Luca 2:51-52; 1 Timotei
1:5; 4:8, 12)
B. Iacov şi credinţa (religia)
1. Omul cu slăbiciuni, dar care a înţeles şi experimentat că binecuvântarea are regulile ei şi este în
mâna lui Dumnezeu şi El o păstrează pentru cei ce-L ascultă (Geneza 27:11-24, 27-29, 42-45; 28:10-
22)
2. Generalizare în Vechiul şi Noul Testament (2 Timotei 2:19-21; 1 Petru 3:10-12; Eclesiastul 8:12)
C. Familistul Iacov
1. O căsătorie în legământ şi ascultare de părinţi credincioşi. Familia, cu toate necazurile ei, l-a
consacrat (Iacov → Israel), astfel credinţa avramică s-a transmis generaţiei următoare (Geneza 28:1-5;
31:3; 42:32)
2. Familii în legământ (2 Timotei 2:22; Luca 1:5-6; Marcu 6:14-26)
ÎNCHEIERE
1. Călăuzirea divină e pentru toată viaţa (Geneza 48:15), de la prima la ultima profeţie (Geneza 25:33;
Maleahi 1:2-6), iar căsătoria (de regulă) o evidenţiază (Deuteronom 7:3-6, 9-10)
2. Dacă vrei să fi fiu, fiică de Dumnezeu, nu numai de pocăiţi, atunci desparte-te în orice privinţă de
lume! (2 Corinteni 6:14-18)
Antiteze
Lecţia 4
INTRODUCERE
1. Un învăţător creează condiţiile ca ucenicul lui să-l imite, să se formeze (Luca 6:40). Ferice de cei cu
învăţători buni! (Matei 11:1-6; 23:15)
2. Ilie şi Elisei au fost doi învăţători buni, dar Elisei şi-a „copiat” învăţătorul, ceea ce Ghehazi n-a
făcut-o. De ce?
I. GHEHAZI
A. Slujitorul omului lui Dumnezeu
1. Nu ştiu dacă Ghehazi a fost ales în urma vreunei descoperiri, dar este cert că a beneficiat ani în şir
de compania profetului Elisei (2 Regi 8:4)
2. Reguli generale (Psalmul 95:8-11; Matei 11:20-24)
B. Ghehazi în şcoala proorocilor
1. El a fost martor la lucrările lui Dumnezeu prin Elisei, ca nimeni altul. Totodată a fost provocat
(învăţat) să slujească la fel (2 Regi 4:12-17, 25:37…6:15-17; 8:5)
2. Alte cazuri (2 Cronici 23:11; 24:2-6, 17-27); Iuda – ucenicul (Luca 13:25-28; Fapte 22:14-15;
20:24)
C. Slăbiciunile lui Ghehazi
1. Necredinţă – teamă; lăcomie – minciună – omul care nu s-a putut raporta corect la Dumnezeu, el n-
a ajuns niciodată omul lui Dumnezeu, a rămas doar slujitorul omului lui Dumnezeu, nu şi-a înţeles
chemarea (2 Regi 5:16, 19-27; 6:15-16...)
2. Ucenici nevrednici (1 Samuel 8:1-5; Matei 19:21, 27; 2 Timotei 4:10)
II. ELISEI
A. Slujitorul lui Ilie
1. O chemare – o renunţare, o slujire pentru un profet sfânt într-o ţară apostată (1 Regi 19:16-21; 2
Regi 3:11-19)
2. Alte cazuri (Exodul 33:11; Numeri 27:15-20; Ioan 6:70; 15:16)
B. Elisei în şcoala proorocilor
1. Ucenicul devotat de la a turna apă la a-l urmări cu pasul şi privirea (2 Regi 3:11; 2:2-14), de la
arderea de tot iniţială, la râvna de pe patul de moarte (1 Regi 19:20-21; 2 Regi 13:14-19)
2. Alte cazuri (Numeri 11:28-29; Iosua 11:15; 14:6; Ioan 14:12-14; Fapte 2-5; Filipeni 2:20-30; 1
Timotei 4:14-16)
C. Punctele forte ale lui Elisei
1. Pasiunea Duhului – îndrăzneala credinţei; o raportare înţeleaptă, dar deliberată faţă de posesiunile
materiale (2 Regi 2:2; 3:15; 4:33-35; 5:16, 7)
2. Slujitori vrednici (Proverbe 22:29; 1 Timotei 1:12-17; 2 Timotei 3:10-17; 4:1-8)
ÎNCHEIERE
1. Fiecare capătă ceea ce cere (2 Regi 2:9-10; 5:20), drept urmare primeşte haina ce o meriţi (2 Regi
2:14; 5:27)
2. Alegerea aparţine ucenicului, în funcţie de ea va fi ales, va rămâne sau se va pierde în timp (Luca
22:24-30)
Antiteze
Lecţia 5
INTRODUCERE
1. În întreg planul Său, Dumnezeu are drept si ştie pe cine să-l aleagă pentru diferite slujbe; problema
e că uneori nu e uşor să înţelegem noi oamenii (Exodul 31:2-6; 35:30-34)
2. Dacă disputa Saul/David s-a încheiat fără dubii, în generaţia următoare ea a fost din nou pe rol (1
Regi 1:17-20)
I. ABSALOM
A. Tânărul cu ambiţii monarhice
1. Omul care s-a luptat ani de zile, folosind orice mijloc pentru a convinge poporul să-l „promoveze”
şi a avut „succes” (2 Samuel 14:32-33; 15:1-13)
2. Alte cazuri (Proverbe 18:17; Judecători 9:1-6; Fapte 19:29-30)
B. Împăratul Absalom
1. Caracterul lui (vechi) s-a dovedit (descoperit) imediat după instalare, ca de altfel la mulţi alţi
împăraţi / oameni (2 Samuel 13:28-29; 14:30; 15:14; 16:22; 17:1-14)
2. Alte cazuri (Proverbe 17:11; 19:26; 2 Cronici 21:1-6; Iuda 1:11-19)
C. Stâlpul lui Absalom şi pietrele
1. Soarta lui cu toate efectele acţiunii lui a fost o nenorocire individuală şi colectivă (2 Samuel 18:9-
10, 17-18)
2. O istorie „demonică” ce se poate relua oricând în umanitate (Isaia 14:13-20)
II. SOLOMON
A. Tânărul ales
1. Omul care în mod personal nu s-a „luptat”, n-a făcut nimic pentru a fi ales, nici după ce a avut
promisiuni şi lucrurile evoluau altfel (1 Cronici 28:4-10; 1 Regi 1:5-40)
2. Reguli generale (Proverbe 13:9; 19:21; Matei 20:20-28)
B. Împăratul Solomon
1. Stilul său a ieşit în evidenţă prin „cererea” lui şi s-a materializat desăvârşit prin lucrarea Templului,
dreptatea şi pacea din ţară (1 Regi 3:3-15, 28; 7:51; 8:12-16)
2. Reguli generale (2 Samuel 8:1-15; 2 Corinteni 10:12-18; 12:11-17)
C. Vremea şi rezultatele domniei lui Solomon
1. Efectele domniei lui a fost o binecuvântare pentru tot Israelul (excepţie căsătoria şi efectele „lor”).
Ce ar fi fost domnia lui fără această eroare? (1 Regi 4:20-21, 29-34; 2 Cronici 5:1-14)
2. Chemări şi slujiri întregi sau parţiale (Fapte 20:24; 1 Corinteni 9:15-23)
ÎNCHEIERE
1. Dumnezeu îi mai lasă pe oameni să-şi facă de cap, dar vai unde este „un cap fără cap” (Proverbe
6:12-15; 13:21; 24:20; Eclesiastul 3:16-17; 12:14)
2. „Staţi liniştiţi în formaţie” şi treceţi în faţă numai dacă este un ordin clar de la Dumnezeu, ca să nu
fiţi nimiciţi împreună cu alţii (Fapte 5:34-42)
Antiteze
Lecţia 6
INTRODUCERE
1. În orice vreme, oamenii au avut o libertate (mai mult sau mai puţin) în a respecta principiile morale,
legile sau/şi a asculta sau nu „vocea divină” (Romani 1:19-28)
2. Cazul Haman / Mardoheu evidenţiază în mod accentuat şi simbolul imaginii demonice sau christice
prin starea egoistă sau de slujire în adevăr
I. HAMAN
A. Omul cu temperament puternic
1. Omul capabil şi de succes, care a ajuns să se „bucure” de avere şi putere – tot ce şi-ar dori un om
din lume (Estera 3:1-2a, 10-11; 5:9)
2. Generalizare (Psalmul 73:1-20)
B. Omul cu scopuri fără valori
1. Omul care şi-a focalizat energia pentru sine şi un mic grup (prieteni, familie), dar fără principii
sfinte, morale, drepte (Estera 3:5-8; 5:10-14; 6:6)
2. Alte cazuri (Proverbe 18:1; Saul; Diotref)
C. Omul fără viitor
1. Omul căruia i s-a închis orizontul, căruia i s-a răsplătit după intenţii şi fapte, la momentul potrivit
(Estera 6:13-14; 7:4-10; 8:2-3)
2. Oameni ce se vor „întâlni” cu mijloacele, nu cu scopurile (Proverbe 16:4; 5:22; Eclesiastul 8:13;
Proverbe 26:27)
II. MARDOHEU
A. Omul cu principii puternice
1. Omul care în robie (sau libertate) acţiona cu demnitate spirituală, îndeplinindu-şi slujba cu
responsabilitate (Estera 2:5-7, 10, 19-23)
2. Alte cazuri (Proverbe 22:29; Iosif în Egipt; Daniel în Babilon)
B. Omul care nu-şi „sacrifică” principiile
1. Omul care în orice împrejurări se raportează la Dumnezeu şi nu face compromisuri după cum nici
nu le-a admis în sfera responsabilităţilor sale (3:1-4; 4:1-17; 5:9)
2. Alte cazuri (Proverbe 21:21; Daniel 3; Luca 4:1-11)
C. Omul cu „viitor”
1. Omul care a văzut mâna lui Dumnezeu intervenind pentru el şi toţi ai lui şi care a putut sluji cu
principii sfinte la multe naţiuni (Estera 6:1-12; 8:1-2; 10:1-3)
2. Oameni cărora nu le va părea rău de felul în care au acţionat (Proverbe 10:24-25, 27; 11:3-10)
ÎNCHEIERE
1. A avea principii sfinte nu ţine de oportunităţi/stări, ci de o educaţie corespunzătoare şi hotărâri
ferme (Proverbe 21:7-8, 10, 15; Psalmul 15)
2. Haman – omul de lume (eu, aici); Mardoheu – evreul în lume (Dumnezeu oricând, în eternitate),
două destine opuse (Proverbe 28:10, 28)
Antiteze
Lecţia 7
INTRODUCERE
1. Familia este locul unde se dovedeşte cel mai puternic spiritualitatea, faţa reală a fiecăruia
(Deuteronom 4:40; 11:18-21)
2. Cazurile familiilor Lameh şi Enoh din generaţia a şaptea sunt imagini maximizate, antiteze
reprezentative (Psalmul 127)
I. LAMEH
A. Un om materialist
1. Lameh a fost „clădit” şi el a „clădit” pe realizări şi ambiţii omeneşti (Geneza 4:17-22)
2. Generalizare (Eclesiastul 2:4-26; Luca 12:13-34)
B. Un om anormal în viaţa de familie
1. Lameh a modificat normele familiei prin poligamie şi uciderea strămoşului (Geneza 4:17-24)
2. Generalizare (Maleahi 2:10-16; Matei 19:3-12; 1 Timotei 4:3a; 2 Timotei 3:2-3)
C. Un om fără urmaşi
1. Peste copiii lui până la a patra generaţie, aproximativ, au venit apele potopului (Geneza 6:5-6; 7:23)
2. Generalizare (Iuda 1:14-15; Proverbe 21:12; Eclesiastul 5:10-19)
II. ENOH
A. Un om evlavios
1. Enoh s-a născut dintr-un neam de oameni ce „chemau Numele Domnului”, care-l cunoşteau pe
Dumnezeu (Geneza 4:26; 5:18-21)
2. Generalizare (Geneza 8:20; 12:7-8; 26:25; 35:1-3; 2 Timotei 1:5)
B. Un familist, o familie în religia lui Iahve
1. Enoh a umblat cu Dumnezeu (a întreţinut o relaţie vie, permanentă) – în special după ce a devenit
părinte (Geneza 5:21-23)
2. Generalizare (Proverbe 20:7; Geneza 18:18-19; Deuteronom 6:6-9; Efeseni 5:19; 6:4)
C. Un om şi o familie eternă
1. Enoh este cel mai longeviv om, el şi-a îndreptat şi pregătit urmaşi pentru o nouă eră, salvându-i de
la potop (Geneza 5:24, 29; 6:8-9)
2. Generalizare (1 Cronici 17:10-27; 1 Corinteni 7:14; 1 Timotei 3:4-5)
ÎNCHEIERE
1. Scopul lui Dumnezeu pentru oameni a fost convieţuirea în comuniunea familiei, după modelul Tatăl
– Fiul (Matei 25:34-40; 12:49-50)
2. Cei ce nu vor învăţa şi trăi în respect pentru familie, nu vor avea nici loc de casă, vor fi alungaţi
(Matei 25:41-45; 1 Timotei 5:8)
Antiteze
Lecţia 8
INTRODUCERE
1. Înţelepciunea este necesară pentru orice om, orice lucrare, dar ea este activă acolo unde este agreată,
preţuită (Proverbe 10:23; Iacov 1:5)
2. Femeia este inima, viaţa casei; efectele ei se arată cel mai mult în viaţa soţului, apoi a copiilor
(Proverbe 14:1; 31:10-31)
I. MICAL
A. O tânără soţie
1. A avut parte de binecuvântare, mai mult ca sora ei Merab, prin circumstanţe ciudate a ajuns soţia lui
David – regină (1 Samuel 18:17-28; 19:11-17; 2 Samuel 3:13-16)
2. Generalizare (Geneza 24:57-58; Deuteronom 21:10-13)
B. O criză în familie
1. În ziua aceea rea a ispitei (nu prima) a acţionat fără înţelepciune, aducând un nor peste soarele unei
zile frumoase (2 Samuel 6:12-22; 1 Cronici 15:29)
2. Generalizare (Proverbe 21:23; 14:8; Geneza 30:1-2; Estera 1:11-12)
C. O relaţie de familie distrusă
1. O insatisfacţie pentru bărbat şi poate o văduvie şi lipsă de maternitate (1 Samuel 6:23)
2. Generalizare – femei fără minte şi fără viitor (Eclesiastul 7:25-28; Estera :13-22)
II. ABIGAIL
A. O tânără soţie
1. Printr-un context necunoscut, probabil specific Vechiului Testament (cu sau fără decizie proprie) a
ajuns soţia unui om bogat, dar ursuz, chiar „nebun” (1 Samuel 25:3)
2. Generalizare (Geneza 38:1-8; Judecători 21:13-23)
B. O criză în familie
1. În noaptea în care greşeala soţului ar fi adus distrugerea în casă, înţelepciunea ei a salvat casa (1
Samuel 25:4-37)
2. Generalizare (Proverbe 20:13; 14:3; 12:18; 1 Ioan 3:1-7; 2 Samuel 20:16-22)
C. O „nouă” familie
1. A schimbat hainele de văduvă cu cele de regină (1 Samuel 25:39-42)
2. Femei care rezistă situaţiilor controlându-se; ele pot schimba răul în bine pentru ele şi pentru
familie (1 Petru 3:1; Tit 2:3-5; Estera 4:15; 5:8; 7:1; 8:7)
ÎNCHEIERE
1. „Moarte şi viaţa sunt în puterea limbii…” (Proverbe 18:21; 15:4; 20:15)
2. A fi, a avea (vb. fundamentale) – un soţ (soţie) bun (bună) – un har (Proverbe 18:22; 19:14). A nu
avea, a nu fi – o groază, o pedeapsă (Proverbe 11:22; 12:4)
Antiteze
Lecţia 9
INTRODUCERE
1. Iubirea de neam este naturală în lanţul iubirii pentru sine, familie, neam (biserică, popor), alt neam
(1 Timotei 5:8; 2 Petru 1:7; Luca 7:5)
2. Iubirea (de neam) este evidentă; trebuie dovedită în momente (vremi) de dificultate: Ismael, fiul lui
Netania, fiul lui Hacalia
II. NEEMIA
A. Cadru naţional contemporan
1. După mai mult de 100 de ani după Ismael, Israelul era tot într-o stare jalnică, iar Ierusalimul
dărâmat (Neemia 1:1-3)
2. Generalizare: Isus ca fiu, Moise ca slugă (Matei 9:35-38; Exodul 3:5-6)
Planul lui Neemia
1. Dumnezeu i-a pus pe inimă să rezidească Ierusalimul. Astfel, cu lacrimi, trudă şi ajutor frăţesc, l-au
reconstruit în pofida piedicilor multiple (Neemia 1:4; 6:15)
2. Generalizare (Proverbe 24:10-11; Romani 9:1-3; 10:1; 1 Samuel 11:1-7)
C. Rezultate
1. Realizările la termen şi asocierea cu Ezra (preotul şi cărturarul), împreună cu alte măsuri necesare
au consolidat naţiunea (Neemia 8:8-12; 9:1-3; 10:29-31; 12:27-40)
2. Oameni care lucrează pentru binele altora (Isaia 58:6-14)
ÎNCHEIERE
1. Prin Ismael, fiul lui Netania, evreii au fost distruşi şi îndepărtaţi peste (mai mult) ca prin babilonieni
(Ieremia 41:18); teama şi → (Ieremia 44:1-7)
2. Prin Neemia, poporul a fost refăcut mai mult decât prin libertatea şi decretul persanilor (Ezra 3:10-
13; Neemia 12:43)
Antiteze
Lecţia 10
INTRODUCERE
1.Realităţile biblice şi contemporane dovedesc posibilităţi de statornicie sau nu în slujirea lui
Dumnezeu (Samuel, Saul, Iehoiada, Zaharia, Ioas)
2. Analiza vieţii acestora poate sluji pentru nerepetarea greşelilor şi trezirea celor ce nu aleargă cu
stăruinţă, după modelul altora (Evrei 12:1-2)
I. SAUL
A. Tânărul Saul
1. A dovedit calităţi speciale pe un fond fizic dotat, după care printr-o conjunctură inedită a primit o
investitură specială şi a avut un început promiţător (9-11)
2. Generalizare (Romani 9:4-5; Galateni 3:1-5; Filipeni 2:12-16; Apocalipsa 2:25)
B. Bărbatul Saul (împăratul)
1. O viaţă activă, dar aflată într-o neascultare crescândă şi marcată de un moment de lepădare
„reciprocă” (1 Samuel 13:8-14; 15:1-29; 16:14-15; 18:29; 14:52)
2. Generalizare (2 Petru 1:3-12; Iuda 1:5-6; Apocalipsa 2:2-5; 3:5)
C. „Bătrânul” Saul
1. Un sfârşit lipsit de toate „valorile” iniţiale, în care a căutat chiar pe „Satana”, sfârşind fără glorie şi
fără mântuire (1 Samuel 28:5-13, 20; 31:4-5; 1 Cronici 10:13-14)
2. Oameni pentru care ar fi fost mai bine să nu se fi născut (Isaia 1:21-22; Matei 26:24; 2 Petru 2:15-
22)
II. SAMUEL
A. Copilul şi tânărul Samuel
1. O naştere, copilărie şi tinereţe închinată Domnului, nu doar prin părinţi şi Cort, ci prin angajamentul
propriu, în pofida posibilelor influenţe rele (1 Samuel 1:26-28; 2:17-18; 3:19)
2. Generalizare (2 Cronici 34:1-5; 2 Timotei 1:4-6)
B. Bărbatul Samuel (judecătorul)
1. O viaţă activă, marcată de multe evenimente, unele neprevăzute, dar evidenţiată prin trăirea lui cu
Dumnezeu şi în ascultare deplină (1 Samuel 7:15-17; 8:6-10; 10:17-25; 15:1; 16:1-13)
2. Generalizare (Iosua 24:15, 31; 2 Ioan 2:24-29)
C. Bătrânul Samuel
1. Un sfânt „alb” şi o ştafetă predată; o răsplată veşnică şi un viitor al generaţiei următoare de care (în
aceste condiţii) vor răspunde alţii (1 Samuel 12:1-5; 25:1)
2. Oamenii pe care-i plângem când mor şi care vor trăi veşnic (Proverbe 16:31; 2 Cronici 32:33; 2
Timotei 4:1-8)
ÎNCHEIERE
1. Saul – o viaţă pierdută, o generaţie slabă (Proverbe 13:11; 19:16). Samuel – o viaţă câştigată, o
generaţie avantajată (Psalmul 99:6-7)
2. Antiteze veşnice (Daniel 12:2-3; Matei 25:31-46)
Principii sfinte
Lecţia 1
INTRODUCERE
1. Alternanţa şi lupta dintre bine şi rău provine de la consumul protopărinţilor noştri din pomul
cunoştinţei binelui şi răului (Geneza 2:9, 17; 3:1-6)
2. Omul trăieşte sub această dublă provocare, fiecare având efectele ei imediate şi veşnice (Geneza
4:7; Deuteronom 30:15, 19)
I. PREZENTARE
A. Înfrângerea păcătosului (Proverbe 24:20)
1. Oameni cărora le place să facă răul (Isaia 5:20; Mica 3:1-4; Psalmul 52:3)
2. Oameni care doresc binele dar fac răul (Romani 7:18-21) din obişnuinţă sau supărare (Ieremia 4:22;
13:23; Psalmul 37:8)
B. Explicaţia răului
1. Cei ce fac răul sunt influenţaţi sau posedaţi de un duh rău (1 Samuel 16:14; Psalmul 143:10)
2. Cel rău acţionează şi se justifică după „legea talionului” (Geneza 21:23; Judecătorii 15:3; Luca
6:33)
C. Metode de înfrângere a răului
1. Acceptarea educaţiei sfinte – învaţarea binelui – umplerea inimii cu bunătate (Psalmul 1:1; Isaia
1:17; Amos 5:14-15)
2. Dobândirea noii naturi, divine – rodul pomului binelui (Iov 28:28; Proverbe 8:13; Matei 7:17-18;
12:35)
3. Rezistenţa la ispite acţionând după modelul şi puterea divină – când răul este îngăduit (Iov 1:1;
2:10; Proverbe 20:22; Tit 3:1-4, 8; Iacov 1:12; 1 Petru 3:9-14; 3 Ioan 11)
4. Iniţiativa unor acţiuni concrete - „jertfele binelui” (Evrei 13:16; 1 Samuel 24:9-19; Proverbe 18:22;
31:12; Ieremia 29:7; Galateni 6:9-10)
5. Facerea binelui ca „pentru Dumnezeu”. De rău (răi) se ocupă El (Psalmul 97:10; Romani 12:17-21)
II. EXEMPLE
A. Dumnezeu („Cel prea bun” - Psalmul 59:17)
1. Binele divin a realizat mântuirea omenirii, recuperând lumea afectată de păcat (Geneza 1:31;
Deuteronom 28:11; Romani 5:8-9)
2. Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a modelului Său (Mica 6:5; Psalmul 103:2, 17)
B. Sfinţii Vechiului şi Noului Testament
1. Iosif – o viaţă de biruinţă a răului prin bine (Geneza 37-50)
2. Filimon – bunătatea care iartă şi iubeşte (Filimon 1:5-6, 14-21)
ÎNCHEIERE
1. Fii atent să nu comiţi răul şi la fel de atent să nu omiţi binele! (1 Tesaloniceni 5:15; Iacov 4:17)
2. Stăruinţa în bine va aduce pentru veşnicie: slavă, cinste, pace (Romani 2:7, 10)
Principii sfinte
Lecţia 2
INTRODUCERE
1. Râvna este entuziasmul şi pasiunea până la gelozie pentru o cauză bună (Iacov 4:5)
2. Dimensiunea umană poate fi activată prin râvnă (Matei 26:41)
I. PREZENTARE
A. Orientări greşite
1. Ocupaţii şi preocupări demonice (Isaia 47:12-15; Fapte 19:19-20, 28, 34)
2. Pasiuni lumeşti: materiale, culturale, sportive (2 Petru 2:12-14; 2 Timotei 4:10; 1 Ioan 2:15; Fapte
17:21; 20:33)
3. Fervoare religioasă tradiţională, legalistă sau mistică (Romani 10:1-4; Fapte 21:20; 22:3; Galateni
4:17)
– Există oameni fără pasiune? (Iosua 18:1-4; Proverbe 26:13-16)
B. Orientări corecte (Efeseni 5:18)
1. Fii plin de râvnă şi pocăieşte-te! (Apocalipsa 3:19; 2 Corinteni 7:11)
2. Fii plin de râvnă şi slujeşte Domnului! (Psalmul 69:9; 119:20, 139; Efeseni 6:15; 1 Timotei 3:1-7);
exemplul lui Elisei (2 Regi 2:2, 4, 6, 9-10; 3:15; 13:14-17)
3. Fii plin de râvnă în fapte bune! (Tit 2:14; 2 Corinteni 8:16-17, 22; 1 Petru 3:14)
C. Râvna – o disciplină stimulativă (Romani 12:11)
1. Pasiunile sunt unidirecţionale (Matei 6:24; Luca 10:39-42; Filipeni 3:12-14)
2. Râvna accentuează şi permanentizează activitatea prin Duhul (1 Corinteni 14:12-13, 39-40); cazul
Iehu – ambiţia fără sfinţenie (2 Regi 10:16, 31)
3. Râvna este o provocare sfântă pentru ceilalţi (2 Corinteni 8:7-8; 9:2; Filipeni 1:12-14)
II. EXEMPLE
A. Dumnezeu - râvna desăvârşită
1. Viaţa duhului are vigoare permanentă (Isaia 9:7; 37:32)
2. Râvna conferă statornicie (imuabilitate) şi perseverenţă în planuri (Psalmul 33:11; Ieremia 30:24)
B. Sfinţii Vechiului şi Noului Testament
1. Ilie - un proroc plin de râvnă pentru Domnul şi pentru Israel (1 Regi 17:1, 21; 18:36-40; 19:10)
2. Pavel - apostolul neobosit (Galateni 1:14; Fapte 21:20; Filipeni 3:6; 1 Corinteni 15:9-11; 2
Corinteni 10:12-16; 11:2, 22-27)
ÎNCHEIERE
1. Râvna produce cantitate şi calitate (Evrei 6:9-12)
2. Oamenii cu râvnă sunt aleşi de Dumnezeu în lucrare (Numeri 25:7-13)
Principii sfinte
Lecţia 3
INTRODUCERE
1. Timpul este valoarea vieţii ce trebuie folosit cu maximă productivitate şi rentabilitate (Efeseni 5:16)
2. Răscumpărarea este procesul prin care un lucru vândut sau pierdut reintră în posesia deţinătorului
iniţial (Leviticul 25:24-28)
I. DUMNEZEU RĂSCUMPĂRĂTOR
A. Activitatea lui Dumnezeu
1. Lucrarea iniţială – creaţia (Geneza 1:31; 2:1-3)
2. Lucrarea de răscumpărare – mântuirea (Evrei 9:11-15). Trimiterea lui Iona; neascultarea,
recuperarea lui, a corăbierilor şi a ninivenilor (Iona 1-4)
B. Răscumpărarea omului
1. Un act al harului divin (Psalmul 49:7; Iov 19:25; Romani 3:24)
2. Realizarea trăirii unei vieţi de la început, cu alte principii (Galateni 3:13; 1 Timotei 2:6; Psalmul
107:1-2)
ÎNCHEIERE
1. Omul nu trece de două ori prin viaţă, ea este irepetabilă şi fără răscumpărare este pierdută şi
irecuperabilă (Eclesiastul 11:9-10; 12:8)
2. Dumnezeu îşi răscumpără lucrarea; omul are şansa răscumpărării în timpul vieţii – o vei folosi?
(Apocalipsa 21:5-8)
Principii sfinte
Lecţia 4
INTRODUCERE
1. Îngăduinţa creştină este permisibilitatea în acţiunile şi relaţiile umane, potrivit principiilor divine
(Coloseni 3:13; Romani 14:18-19)
2. Dumnezeu este modelul desăvârşit al îngăduinţei înţelepte
I. UN DUMNEZEU ÎNGĂDUITOR
A. Dragostea divină tratează cu îngăduinţă libertatea fiinţelor create
1. El „îngăduie” oamenilor (le oferă, le dă har) să se bucure de viaţă (1 Regi 1:48; Eclesiastul 5:19).
Ex.: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat” (Marcu 2:27)
2. El suportă pe cei răi până la o vreme (Neemia 9:30; Daniel 7:12; Romani 2:4)
B. Autoritatea divină controlează (vizează) totul
1. Îngăduinţa Lui e conformă desfăşurării planului divin (2 Regi 19:25; Fapte 2:27; 4:27-28; 14:3; 1
Corinteni 16:7; Iacov 4:13-16)
2. Îngăduinţa nu afectează siguranţa credincioşilor în raport cu: spiritele rele (1 Corinteni 10:13;
Deuteronom 18:14); oamenii (Geneza 20:6; 31:7; 1 Cronici 16:21; Psalmul 121:3-4)
3. Nu este îngăduită scurgerea de informaţii din rai (2 Corinteni 12:4; Apocalipsa 10:4)
ÎNCHEIERE
1. Îngăduinţa este exprimarea dragostei în familia divină, determinată de evoluţiile diferite în procesul
creşterii spirituale (Efeseni 4:11-16)
2. Îngăduinţa lui Dumnezeu este unilaterală, dar a noastră trebuie să fie bilaterală - „unii pe alţii”
(Coloseni 3:13)
Principii sfinte
Lecţia 5
INTRODUCERE
1. Recunoştinţa este o atitudine intelectuală şi sentimentală de gratitudine, mulţumire, izvorâtă din
cunoaşterea şi recunoaşterea adevărului (Coloseni 3:15)
2. Omul recunoscător este amabil, plăcut la fire şi vorbeşte cu inimă curată şi mulţumitoare (Proverbe
3:6)
ÎNCHEIERE
1. Omul recunoscător are un adevăr preţuit şi etichetat corect, pe care-l poartă în inimă şi pe buze
(Matei 11:25-26; Romani 13:5)
2. Tratează-i cu bunătate şi pe nerecunoscători! (Luca 6:35; Proverbe 3:3)
Principii sfinte
Lecţia 6
INTRODUCERE
1. Da şi respectiv nu, sunt cele mai scurte dar mai categorice, contrare şi definitive exprimări ale
deciziilor şi/sau convingerilor (Matei 5:37)
2. Exprimarea verbală are valoarea unui angajament responsabil (Matei 12:36-37)
I. REGLEMENTĂRI BIBLICE
A. În perioada Vechiului Testament
1. Angajamente prin jurăminte sau făgăduinţe (Evrei 6:17-20; Numeri 30:1-8; Eclesiastul 5:4-5)
2. Modificările erau determinate doar de imposibilitatea de drept şi de păcat (Numeri 30:8, 12;
Leviticul 5:1, 4-6; 27:28-29; Psalmul 15:4; Marcu 6:26; Daniel 6:8)
B. În perioada Noului Testament
1. Abrogările au fost determinate de îmbunătăţirea relaţiilor (Matei 5:33-37; Iacov 5:12)
2. Există domenii, situaţii în care nu sunt obligatorii da şi/sau nu (Ioan 7:8-9, 14; 19:9)
ÎNCHEIERE
1. „Da, da” şi „nu, nu” arată fidelitatea pentru Dumnezeu şi valorile adevărului, dar şi rezistenţa în
faţa presiunilor şi înşelătoriilor demonice (Luca 22:56-60; Psalmul 62:1-5)
2. „Da, da” şi „nu, nu” constituie şi un mod de funcţionare eficient - „morţii se acoperă cu pământ,
vii cu hârtii, iar credincioşii cu DA şi NU”
Principii sfinte
Lecţia 7
„BINECUVÂNTAŢI ŞI NU BLESTEMAŢI” (Romani 12:14)
INTRODUCERE
1. Binecuvântarea şi blestemul sunt două sisteme în care acţionează legea cauză/efect – ele au
intervenit în urma consumului din pomul cunoştinţei binelui şi răului (Iacov 3:9-10)
2. Ambele sunt active, de aceea trebuie studiate (Deuteronom 30:19-20)
I. BINECUVÂNTAREA ŞI BLESTEMUL
A. Binecuvântarea
1. Un Dumnezeu care binecuvântează (Geneza 1:22, 28; 2:3; Iov 1:10; Psalmul 128:4-6; Matei 5:44-
45)
2. O binecuvântare ca răspuns (1 Cronici 29:10-13; Psalmul 103:1-2)
3. Un mod de raportare între oameni (Geneza 14:19-20; 24:31, 60; Luca 2:28-35; Numeri 22:6; 23:8,
20)
B. Blestemul
1. Blesteme rostite ca pedeapsă (Maleahi 2:2; 2 Petru 2:14):
a) de către Dumnezeu (Geneza 3:14, 17; 4:11)
b) de către oameni (Iosua 6:26; 1 Regi 16:34; 2 Regi 2:23-24; Neemia 13:25; Numeri 5:21-22)
2. Blesteme rostite sub imbold demonic (Proverbe 26:2; 30:11):
a) răzbunări umane (Romani 3:14; Exodul 21:17; Proverbe 20:20; 2 Samuel 16:5-6; Psalmul
109:28)
b) scopul diavolului (Leviticul 24:10-16; Iov 1:11, 21; 2:9-10; Leviticul 24:10-16)
ÎNCHEIERE
1. Cine are parte de binecuvântare trebuie să dea binecuvântare (1 Petru 3:9; Apocalipsa 22:3)
2. Binecuvântarea aduce viaţa; blestemul cauzează moartea (Evrei 6:7-8)
Principii sfinte
Lecţia 8
INTRODUCERE
1. „Feriţi-vă” – un sfat de sesizare; un principiu pe care Eva l-a enunţat, dar nu l-a respectat (Geneza
3:3)
2. „Feriţi-vă”: de orice formă/înfăţişare a răului, evitaţi orice apropiere de rău/ de orice variantă a
răului (1 Tesaloniceni 5:22)
I. DOMENIILE RĂULUI
A. Răul cunoscut (determinat)
1. Efectul consumului din pomul cunoaşterii binelui şi răului (Geneza 2:16-17; 3:5-6, 22)
2. Scopul Legii (educaţiei sfinte), constantele binelui şi răului (Romani 1:28-32; 2:9, 14-18, 23; 3:20).
Explicaţiile cele mai profunde, mai exacte, au fost date de Domnul Isus Hristos (Matei 5:17-19, 21-22,
27-28…)
B. Răul necunoscut (nedeterminat)
1. Rele neprecizate distinct – forme extreme sau noi ale răului: ofrande umane pentru zei, fumat,
droguri (Ieremia 32:35; Fapte 23:1; Romani 9:1; Filipeni 1:9-11; 1 Ioan 2:15-16; 5:19)
2. Rele complexe, care trebuie sesizate prin interpretare, calculate într-un sistem de valori:
ecumenism, procreare, etc (Efeseni 4:20-24; 5:8-17; Matei 12:1-8; 1 Timotei 2:8-15; 5:22-23)
ÎNCHEIERE
1. Răul este tot rău – şi dacă-l cunoşti şi dacă nu-l cunoşti (Deuteronom 12:30-32), deci, alege binele!
(Psalmul 119:101)
2. Este vrednic de urmat sfatul recabiţilor - pilda generaţiilor de sute de ani: „regimul dietetic e bun şi
pentru bolnavi şi pentru sănătoşi”; „e mai bine să fii puritan decât liberal” (Proverbe 4:14-15, 27;
14:27)
Principii sfinte
Lecţia 9
INTRODUCERE
1. Cuvintele scrise sau vorbite constituie cartea tehnică de descriere a tuturor lucrurilor, dar trebuie
înţelese în mod corect (Matei 24:15-16)
2. Scripturile prezintă desfăşurarea (metodologia) planului divin, dar dacă cineva nu-l înţelege nu
poate fi salvat (1 Corinteni 14:36-38; 2 Petru 3:15-16)
ÎNCHEIERE
1. Nu se poate înţelege fără să se citească – „Ferice de cine citeşte…” (Apocalipsa 1:3; Osea 4:6)
2. Nu se poate înţelege numai citind, dacă nu eşti luminat de Dumnezeu (Ioan 8:43-47; 1 Corinteni
2:14)
Principii sfinte
Lecţia 10
INTRODUCERE
1. Unele principii sfinte, izvorâte din caracterul lui Dumnezeu, sunt opuse principiilor firii umane
decăzute (Luca 6:27-37)
2. „Daţi şi vi se va da” – primul care oferă (dăruieşte) câştigă (Luca 6:38)
I. CUM „DAŢI ?”
A. În domeniul material
1. Oferirea de valori material-financiare potrivit necesităţilor sau preţuirii, iubirii (Deuteronom 15:6-
11; Psalmul 15:5; 41:1-3; 112:2-5, 9; 145:15)
2. Educaţia „dăruirii cu bucurie”, din familia Tatălui (Luca 6:35-36; 2 Corinteni 8:9). O ofertă liberă şi
la timp (2 Corinteni 9:7; Matei 7:12; Estera 6:6)
B. În alte domenii
1. Familia – cadru permanent şi nelimitat de „dăruire” (2 Corinteni 12:14; 1 Timotei 5:4; 1 Petru 3:1-
2, 7; Efeseni 5:21-30)
2. Oferta iubirii divine, manifestată prin „fiii Celui Preaînalt” (Matei 20:28; Ioan 10:18; 1 Ioan 3:16;
Fapte 3:6; Romani 13:9)
ÎNCHEIERE
1. „Daţi” – este un mod luminat de călăuzire a „orbilor”; observarea şi implementarea unui mod
superior de raportare între fiinţe independente dar interdependente (Luca 6:39-40)
2. „Vi se va da” – un sfat dirijat de dreptatea şi iubirea lui Dumnezeu (Galateni 6:7-10; Evrei 6:9-10;
Fapte 20:35)
Principii sfinte
Lecţia 11
INTRODUCERE
1. „Vegheaţi!” este o funcţie de ocrotire, supraveghere (2 Regi 18:8; Marcu 13:34)
2. Omul este dator să fie un veghetor, alături de Dumnezeu (Marcu 13:37; Psalmul 127:1)
ÎNCHEIERE
1. Păzirea Legii Domnului ne păzeşte pe noi – paza grădinii l-ar fi păzit pe Adam (Proverbe 6:20-22;
16:17; 20:28)
2. Miţpa „Domnul să vegheze…” (Geneza 31:49); ca un prieten şi niciodată ca un duşman (Iov 29:2-4;
19:11-12; 42:3; Psalmul 34:7)
Principii sfinte
Lecţia 12
INTRODUCERE
1. Vremurile din urmă sunt vremurile lăudăroşilor: alazon (gr.) – lăudăros; medic - vraci din Grecia
antică; alazoneia (gr.)– lăudăroşenie; a-ţi asuma calităţi demne de laudă, dar pe care nu le posezi deloc
sau numai parţial (Romani 1:30; 1 Ioan 2:16).
2. Vremea Bisericii prin excelenţă este vremea laudei în Domnul (Ieremia 9:23-24; 2 Corinteni 10:17-
18; 1 Timotei 3:2)
ÎNCHEIERE
1. Lauda în Domnul este un raport al vieţii de aici şi a celei viitoare: aici prin Domnul ne lăudăm cu
Împărăţia Lui – acolo ne vom primi lauda pentru ce a realizat El aici prin noi / în noi (Evrei 3:6; 1
Corinteni 4:5; 1 Petru 1:7)
2. Dragostea poartă în sine măsura laudei (1 Corinteni 13:4)
Principii sfinte
Lecţia 13
INTRODUCERE
1. „Nu te teme” – este un mesaj necesar, venit din partea lui Dumnezeu pentru poporul Său (Isaia 35:4)
2. Biblia – cartea adevărului – prezintă de cine să te temi şi de cine şi de ce să nu te temi (Luca 12:4-7)
I. TEME-TE DE DUMNEZEU!
A. Obligativitatea temerii de Dumnezeu
1. Dumnezeu este Stăpân absolut şi veşnic al universului (Maleahi 1:6; Apocalipsa 15:4)
2. Tot pământul este chemat la temere de Dumnezeu (Psalmul 33:8; Eclesiastul 3:14; 12:13-14;
Ieremia 10:7)
B. Cum trebuie să ne temem? (Ce este temerea de Dumnezeu?)
1. Prin păzirea atentă şi totală a Legii Sale (Cuvântului) - scopul „Sinaiului” (Deuteronom 4:10-12;
6:2)
2. Printr-o slujire responsabilă, curată şi permanentă (Deuteronom 10:12-13, 20; Romani 11:20)
C. Beneficii ale temerii de Dumnezeu
1. Încheierea legământului şi oferirea asistenţei divine (Geneza 15:1; Evrei 11:7; Daniel 10:19)
2. Oferirea serviciilor şi asistenţei divine (Maleahi 3:16; Psalmul 31:19; 145:19)
II. NU TE TEME!
A. Temeri posibile
1. Teama de acţiuni umane, de adversitate - de la respingere la ucidere (Numeri 14:8-9; Deuteronom
7:17-18; Matei 10:28; Ioan 9:22; Apocalipsa 2:10)
2. Teama de condiţii vitrege în viaţă: sărăcie, boală (Luca 12:29-32)
3. Teama de forţele oculte sau de animale (Judecătorii 6:10; Ieremia 10:2-5; Iov 5:22; Geneza 9:2; 2
Regi 6:15-17)
– Toate acestea anulează sau afectează credinţa (Marcu 5:36; Matei 14:30)
B. Sfaturi şi încurajări (Plângerile lui Ieremia 3:57)
1. Lucrează legal şi cu înţelepciune (Romani 13:4; Proverbe 1:33; 14:16)
2. Fii drept (neprihănit), ca Dumnezeu să-ţi fie favorabil (Proverbe 10:22; Psalmul 112:5-8; 1 Petru
3:14-15)
3. Acţionează fără teamă în lucrarea sfântă şi când sunt multe motive de teamă (2 Corinteni 7:5; Fapte
20:20; Filipeni 1:14; Proverbe 28:1)
C. Argumente şi dovezi
1. Nu te teme, căci Dumnezeu este un Ocrotitor desăvârşit (2 Regi 6:16; Psalmul 118:6; Estera 613 ;
Isaia 12:2)
2. Israel şi împăratul David sau Iov, sunt exemple suficiente (Evrei 11:27; Exodul 14:13; Isaia 4:10,
13-14; Psalmul 23:4; 27:1; 34:4; 56:3-4; Iov 1:1, 9; 29:2-4; 3:25)
ÎNCHEIERE
1. Temerea de Dumnezeu şi încrederea în El te califică înaintea Lui (Fapte 10:35; 16:14)
2. Credincioşii au asigurat un prezent şi un viitor fără teamă (Evrei 13:6; Ieremia 46:27)
Principii sfinte
Lecţia 14
INTRODUCERE
1. „Slujiţi Domnului” este o chemare pentru poporul lui Dumnezeu (Exodul 7:16)
2. Slujirea se face în condiţiile date şi conform cerinţelor sfinte (1 Samuel 3:1; 12:1-2; Exodul 19:6)
ÎNCHEIERE
1. Slujirea în univers este afectată de răzvrătirea Diavolului şi efectele ei. Oamenii nu ştiu sau nu vor
să-i slujească Domnului (2 Regi 17:15-16, 24-27)
2. Scopul final – mântuirea – este o slujire totală, reciprocă şi armonioasă (Daniel 7:10, 14, 27;
Apocalipsa 22:1-4)
Principii sfinte
Lecţia 15
INTRODUCERE
1. Supunerea este o stare de relaţionare, manifestată în general de un subordonat în raport cu
superiorul său (Luca 7:8)
2. Firea pământească datorită influenţelor Satanei se află într-o stare de nesupunere, chiar
imposibilitate de ascultare corectă (Romani 8:7)
ÎNCHEIERE
1. Toate îi sunt şi trebuie să-I fie supuse lui Dumnezeu (Psalmul 119:91; Eclesiastul 1:13; 3:10)
2. Supunerea într-un sistem divin dintr-o voinţă conştientă a fiecărei fiinţe, creează premisele unei
societăţi desăvârşite (Apocalipsa 22:3-5)
Principii sfinte
Lecţia 16
INTRODUCERE
1. Omul (Adam) a fost creat la capacitate (plin), dar un atentat (ispita) l-a golit şi dezgolit – memoria a
fost virusată (Geneza 2:19; 3:10-11). Stare (o casă goală) în care omul a prezentat mare interes pentru
Satan (Luca:11:26)
2. Fiţi plini de Duh! – este o cerinţă, dar şi o ofertă divină (Efeseni 5:18b). Fiecare să-şi apropie vasul
(2 Regi 4:3) şi Dumnezeu să îl umple de puterea Duhului Său (Luca 4:22; Fapte 4:33; 2 Timotei 2:16)
ÎNCHEIERE
1. Chemarea noastră este statura plinătăţii lui Hristos (Efeseni 4:13; Coloseni 2:2, 9; Romani 5:17)
2. Rezultatul va fi: desfătareade plinătatea slavei în plinătatea Duhului (Psalmul 16:11; Isaia 66:11; 1
Corinteni 15:28)
Principii sfinte
Lecţia 17
INTRODUCERE
1. Relaţiile dintre fiinţele vii au la bază interacţiunii lor saluturile; chiar şi lumea animală are
„saluturi” specifice
2. Împărăţia lui Dumnezeu prin îngeri şi sfinţii de pe pământ, sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu,
foloseşte saluturi sfinte
I. PREZENTARE
A. Saluturi în Vechiul Testament
1. Saluturi propriu-zise (Judecătorii 19:20; 1 Samuel 25:6; Rut 2:4; Psalmul 115:15; Daniel 10:19;
Ezra 4:17; 5:7)
2. Întrebări de sănătate – discuţii despre problemele generale ale vieţii (Exodul 18:7; Judecătorii
18:15; 2 Regi 10:15)
B. Saluturi în Noul Testament
1. „ Har şi pace” (Romani 1:7; 1 Corinteni 1:3; 2 Corinteni 1:2; Galateni 1:2; Efeseni 1:2; Filipeni
1:2; Coloseni 1:2; 1 Tesaloniceni 1:1; 2 Tesaloniceni 1:2; Tit 1:4; Filimon 1:3; 1 Petru 1:2; 2 Petru 1:2;
Apocalipsa 1:4); „har, îndurare şi pace” (1 Timotei 1:2; 2 Timotei 1:2)
2. „Harul să fie cu voi” (Romani 16:24; 1 Corinteni 16:23; Galateni 6:18; Efeseni 6:24; Filipeni 4:23;
Coloseni 4:18; 1 Tesaloniceni 5:28; 2 Tesaloniceni 3:18; 1 Timotei 6:21; 2 Timotei 4:22; Tit 3:15;
Filipeni 1:25; Evrei 13:25; Apocalipsa 22:21)
3. „Sănătate” – în general la încheiere (Romani 16:3-16, 21, 23; 1 Corinteni 16:20; 2 Corinteni 13:12-
13; Filipeni 4:21-22; Coloseni 4:14-15; 1 Tesaloniceni 5:26; 2 Tesaloniceni 3:17; Tit 3:15; Evrei
13:24; Iacov 1:1; 1 Petru 5:13-14; 2 Ioan 13; 3 Ioan 14)
4. Alte saluturi: (Luca 24:36; Ioan 19:21; 1 Petru 5:14; Efeseni 6:23; Iuda 1:2; Romani 15:33; 2
Timotei 4:22)
II. CARACTERIZARE
A. Saluturi social – culturale
1. Ele reprezintă dorinţe, sentimente, aprecieri din respect sau rutină (Daniel 3:9; 5:10; 6:21; Fapte
23:26, 30)
2. Trebuie folosite saluturile cele mai „bune” şi evitate cele „goale”: bună ziua….
B. Conţinutul şi rolul saluturilor sfinte
1. Saluturile sunt o deschidere spre relaţii frăţeşti (1 Cronici 12:16-18; Romani 16:16; 1 Corinteni
16:20)
2. Saluturile sunt o rugăciune, o chemare a Numelui Domnului în părtăşia sfinţilor (Matei 18:20; 2
Corinteni 13:14; Filipeni 4:19, 23; 1 Ioan 1:3-4; 2 Ioan 1:3)
3. Saluturile sunt o binecuvântare realizabilă, dorită şi necesară (Ioan 20:19-23; Rut 2:13; Luca 1:39-
44; Galateni 1:3-5 – de la Tatăl şi Fiul; 2 Petru 1:2 – să fie înmulţite)
4. Saluturile trebuie să fie însoţite de apelative corespunzătoare: fraţi, surori, sfinţi, părinţi şi de o
politeţe şi cinstire permanentă (Coloseni 1:1-2; 1 Tesaloniceni 5:26; Tit 3:15)
ÎNCHEIERE
1. O părtăşie sfântă conţine la început şi la încheiere saluturi sfinte (Efeseni 5:19; Iuda 1:14-20)
2. În cer vom fi întâmpinaţi cu saluturi sfinte iar credincioşii fac „repetiţii” pentru părtăşia sfinţilor
(Matei 25:34; Apocalipsa 19:4-9; 22:20-21). Cântările şi exclamaţiile, sunt saluturi îmbogăţite
(Apocalipsa 5:13-14; 14:1-3)
Principii sfinte
Lecţia 18
INTRODUCERE
1. Mângâierea îşi are originea şi resursele în Dumnezeu şi este o permanentă necesitate în viaţa
creştină (2 Corinteni 1:3-7)
2. Întărirea în duh este necesară pentru creştere şi refacere (Efeseni 3:16; 1 Tesaloniceni 5:14)
I. MÂNGÂIAŢI-VĂ
A. Un Dumnezeu care mângâie (Atenţie! – Luca 6:24; 16:25)
1. El a oferit o mângâiere veşnică; mântuirea aşteptată de la primii patriarhi (Geneza 5:29; Luca 2:25;
2 Tesaloniceni 2:16-17)
2. El mângâie pe toţi copiii Săi, prin Scripturi, El oferă speranţă în smerenie şi ascultare (Romani
15:4-13; Psalmul 112:1, 8; 119:50; Iov 6:10; 2 Corinteni 7:6; Isaia 57:15)
B. Oamenii trebuie să folosească mângâierea
1. Ce presupune (conţine) mângâierea? Să asculţi necazul şi să vorbeşti cu afecţiune, din dragoste,
pentru încredere şi înviorare (Iov 21:1-3; Isaia 36:15; 66:13; 1 Tesaloniceni 2:11-12; 1 Corinteni 14:3;
Filipeni 2:1-2). O slujbă a Duhului (Ioan 14:16, 26; 15:26)
2. Ce oameni au nevoie de mângâiere? Cei care suferă necazuri sau moartea cuiva drag (Geneza
24:67; Rut 2:13; 1 Cronici 7:22; 1 Tesaloniceni 4:15-18); căderi în pocăinţă (2 Corinteni 2:6-8). Caz
Iov (Iov 2:11; 16:2; 29:25; 42:11)
3. Oameni care au practicat mângâierea: Iosif (Geneza 50:21); Barnaba (Fapte 4:36), alţii (Coloseni
4:11; 2 Timotei 1:16)
II. ÎNTĂRIŢI-VĂ
A. Ce presupune (ce este) întărirea spirituală?
1. Fortificare, dotare spirituală, dezvoltare necesară creşterii şi rezistenţei (2 Corinteni 10:4; Efeseni
6:10-11; Filipeni 4:13; 1 Timotei 1:12; 2 Timotei 4:16-17; 1 Corinteni 16:13)
2. Ea conferă putere de răbdare cu bucurie şi statornicie, încredinţare puternică (credinţă) în
învăţăturile Bibliei (Coloseni 1:11; Fapte 19:20; 1 Tesaloniceni 3:1-5; Evrei 2:4)
B. Necesitatea şi practica întăririi
1. Oameni ce trebuie întăriţi: poporul şi conducătorii (Deuteronom 31:6-7; Iosua 1:6, 18; Luca 22:32;
1 Petru 5:10; Evrei 12:12)
2. Cine poate şi trebuie să-i întărească: Dumnezeu (Psalmul 119:133; 138:3); îngerii (Daniel 10:18-19;
Luca 22:43); credincioşii plini de har, de credinţă şi de duh (Romani 1:11-12; Fapte 14:22; 15:32;
18:23)
ÎNCHEIERE
1. Mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă este o poruncă divină, la care participă toate efectivele sfinte (Isaia 40:1;
49:13; 61:2; 1 Tesaloniceni 5:11)
2. Fii producător, comerciant, intermediar, nu doar consumator de mângâieri şi întăriri (Filipeni 1:7-
14; 2 Corinteni 12:14-15)
Principii sfinte
Lecţia 19
INTRODUCERE
1. „Trăiţi în pace” este sfatul Mântuitorului şi a întregii Scripturi (Marcu 9:50; Romani 12:18; 1
Tesaloniceni 5:13)
2. Pacea este o stare sfântă de o valoare inestimabilă (Filipeni 4:7)
I. EXPLICAŢII GENERALE
A. Pacea cu Dumnezeu
1. O ofertă şi realizare divină, o binecuvântare (Numeri 6:26; Isaia 53:5; Ioan 14:27; Romani 5:1)
2. O şansă ratată de lume (Isaia 27:2-5; Luca 19:41-44)
– Un legământ, o perspectivă pentru credincioşi (Romani 5:10; 2 Corinteni 5:18-20; Coloseni 1:20)
B. Pacea dintre oameni (Luca 2:14)
1. O urare reală între / pentru credincioşi (Exodul 4:18; 2 Regi 5:19; Psalmul 122:1-7; 125:5; 128:6;
Luca 7:50)
2. O realizare parţială, temporară, o utopie pentru necredincioşi (Ieremia 6:14; 12:1; Apocalipsa 6:4; 2
Tesaloniceni 5:3; Isaia 48:22; 57:21)
ÎNCHEIERE
1. Credinciosul este în Împărăţia păcii (Isaia 9:6-7; Romani 14:17; 15:13, 33). Pacea trebuie să
stăpânească (Coloseni 3:15)
2. O rugăciune pentru pace (2 Tesaloniceni 3:16)
Principii sfinte
Lecţia 20
„BUCURAŢI-VĂ ... PLÂNGEŢI ...” (Romani 12:15)
INTRODUCERE
1. „Bucuraţi-vă… plângeţi...” (Romani 12:15), fiecare atitudine la vremea ei (Eclesiastul 3:4), aparţine
realităţii cotidiene a credincioşilor, a umanităţii (Psalmul 30:5)
2. Împletirea lor şi asocierea la fiecare dintre ele se realizează prin puterea lui Dumnezeu (1
Tesaloniceni 1:4-7)
II. PLÂNGEŢI…
A. Momente de plâns
1. Plânsul pierderii (morţii) celor dragi din familiesau dintre prieteni (Marcu 5:38; 2 Samuel 12:16,22-
24; 13:36; Luca 7:13)
2. Plânsul necazurilor (1 Samuel 11:4; 20:41; 30:4-6; Iov 2:12; 42:11; Neemia 1:2-4)
3. Plânsul pentru cei păcătoşi este o durere comună, deşi ei nu simt pentru că sunt „morţi” spiritual
(Luca 19:41)
B. Absenţa plânsului comun
1. Determinat de plângeri reciproce (Coloseni 3:13; Iacov 5:9)
2. O urmare a indiferenţei sau a urii umane (Obadia 1:10-14)
ÎNCHEIERE
1. Orice om ce vrea bucurie – să se bucure cu cine se bucură. Orice om ce a plâns (nu-i o bucurie) să
mai „consume” din plânsul celorlalţi (Ioan 3:29; Filipeni 2:18-29)
2. În veşnicie vor fi separate: „bucuraţi-vă”, de „plângeţi” (Isaia 35:10; Matei 25:21, 41)