Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea: Cadastru Geodezie şi Construcţii
Departamentul : Inginerie, Management si Evaluarea Imobilului

LUCRARE DE AN
La disciplina ”Contabilitatea în Construcții”
Tema: Contracte de construcții. Determinarea costului contractual.

Elaborat: st. gr. IMC144

Sirotilo Denis

Coordonator: lect. superior. Timotin L.

Chișinău 2017
 Introducere
Actualitatea temei. Contabilitatea este stiinta si arta stapinirii afacerilor, in care
scop se ocupa cu „masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor,
datoriilor si capitallurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea
persoanelor fizice si juridice”. Contabilitatea sa nascut odata cu economia de subsistenta
a comunitatii primitive, desenele din pesterele rupestre nefiind alt ceva decit formele
incipiente ale „socotelilor”: cite animale au fost, vinate si mincate, cite piei s-au jupit si
cite haine au rezultat, etc. Impreuna cu economia in dezvoltare s-a perfectionat si „arta
tinerii socotelilor”, punctul de cotitura reprezentindu-l modelul matematic elaborat de
Luca Pacioli di Borgo acum mai bine de 500 de ani. Aceasta este foarte necesara in
viata noastra, cum afost si in trecut de-a lungul anilor, deoarece ea are hotare.
Companiile, intreprinderile, institutiile, societatile de orice fel si marime, pentru a
obtine succesul visat realizeaza ca au nevoie de contabilitate, ceea ce actualizeaza
activitatea sa.
Obiectivele si scopul lucrarii:
Scopul lucrarii este de a accentua necesitatea Contabilitatii, a principiilor, politicii sale
dar si de a evidentia ca in prezent, fiind folosita pe larg de catre orice afacere, fie ea
mare sau mica.
Obiectivele:
-de a face o introducere ceea ce reprezinta contabilitatea, principiile si politicile sale,
- de a valorifica necesitatea unei evidente a costurilor directe de productie, metode de
calculatie dar si modul de repartizare a costurilor indirecte,
- de analizare a unui studiu de caz, privind determinarea costurilor, cheltuelilor si
veniturilor aferente contractelor de constructie,
- de a evidentia nevoia contractelor de constructie dar si a stiintei contabile in rezolvarea
problemelor aparute intr-o companie de constructie.
Pentru a tinge obiectivele si scopul propus, am inpartit lucrarea in 3 capitole, fiecare
la rindul sau avind 3 subcapitole. Pentru a arata importanta, am folosit tabele, formule si
operatiuni economice. Lucrarea totala este finalizata cu o concluzie ce generalizeaza
informatia inclusa. De asemenea gasim la finele lucrarii bibliogafii si anexe.
1
 Cuprins:
Introducere.................................................................................................................................1
Capitolul 1. Noțiunile, sarcinile și funcțiile contabilității în activitatea de construcții ............................ 3

1.1 Noțiune, sarcinile și formele de evidență .................................................................................. 3

1.2. Obiectul și metoda contabilității ................................................................................................ 4

1.3. Principiile de elaborare a politicii contabile .............................................................................. 8

Capitolul 2. Contractele de construcții ..................................................................................................... 9

2.1. Tipurile de contracte de construcții ........................................................................................... 9

2.2. Rolul și condițiile de întocmire a contractelor de construcție ................................................... 9

2.3. Componența și caracteristica costurilor contractuale .............................................................. 10

Capitolul 3. Determinarea și contabilizarea costului contractual ........................................................... 13

3.1. Costurile directe și contabilizarea acestora ............................................................................. 13

3.2. Costurile indirecte, repartizarea și contabilizarea acestora ..................................................... 14

3.3. Costurile generale de antrepriză și contabilizarea acestora ..................................................... 15

Concluzii ................................................................................................................................................ 18

Bibliografie............................................................................................................................................. 19

2
 Capitolul 1. Noțiunile, sarcinile și funcțiile contabilității în activitatea de
construcții

1.1 Noțiune, sarcinile și formele de evidență

Prin evidenţă, în general, se înţelege înregistrarea (reflectarea), într-o ordine şi pe baza unor
principii stabilite a fenomenelor şi proceselor din natură şi societate, care se desfăşoară într-un anumit
loc şi timp, cu scopul de a servi necesităţilor impuse de activitatea practică.
Evidenţa economică constituie un sistem unitar de înregistrare, urmărire şi control, documentat,
cronologic şi sistematic, în etalon cantitativ şi valoric, pe baza unor principii bine stabilite, a
fenomenelor şi proceselor economice, în scopul cunoaşterii activităţilor desfăşurate. Fiind legată de
activitatea economică, ea a existat în toate formaţiunile social-economice, ca urmare a existenţei
permanente a producţiei materiale, a necesităţii reflectării fenomenelor şi proceselor economice, a
caracterizării modului de utilizare a resurselor şi de determinare a rezultatelor obţinute.
După natura, modul de obţinere, prelucrare şi prezentare a informaţiilor pe care le furnizează,
evidenţa economică îmbracă trei forme: evidenţa operativă, contabilitatea (evidenţa contabilă) şi
statistica. Aceste forme sunt legate între ele prin unitatea obiectivelor de îndeplinit, completându-se
reciproc şi alcătuind împreună sistemul unitar de evidenţă economică.
Evidenţa operativă înregistrează, urmăreşte şi controlează acele laturi ale activităţii a căror
cunoaştere prezintă o importanţă imediată. Se numeşte operativă, deoarece obţinerea şi folosirea
informaţiilor cu ajutorul ei se efectuează, de regulă, în momentul şi la locul producerii fenomenelor şi
proceselor economice. Domeniile în care se foloseşte evidenţa operativă sunt: consumul de materiale,
prezenţa la lucru a salariaţilor, folosirea timpului de lucru etc. Datele informaţionale furnizate de
evidenţa operativă sunt, de regulă, preluate şi prelucrate de contabilitate şi statistică.
Statistica înregistrează, prelucrează şi furnizează informaţii privitoare la fenomene social-
economice de masă. Statistica are o sferă de cuprindere mult mai largă decît celelalte forme ale
evidenţei economice, ea studiază fenomenele naturale, demografice, culturale, sportive, etc. Statistica
foloseşte fie etaloane cantitative, fie etalonul bănesc separat, paralel sau simultan, după necesităţi.
Statistica se realizează în principal pe două căi:
(1) o cale proprie, concretizată în culegerea, înregistrarea, prelucrarea şi analiza informaţiilor
social-economice prin mijloace specifice (anchete, recensământe, monografii etc.) pe care le grupează
şi centralizează în scopul obţinerii de indicatori care să caracterizeze în ansamblu fenomenele
respective;
(2) folosirea informaţiilor furnizate de evidenţa operativă şi de contabilitate, informaţii pe care
le prelucrează prin metode statistice.

3
 Ca formă principală a evidenţei economice, contabilitatea înregistrează, urmăreşte şi
controlează numai acele laturi ale activităţii care pot fi exprimate valoric cu ajutorul etalonului bănesc.
Indiferent de forma sau obiectul de activitate al întreprinderii, contabilitatea este principalul sistem de
informaţii al acesteia. Ea culege informaţiile primare (intrările), le prelucrează şi produce informaţii
elaborate (ieşirile). Deci, contabilitatea reprezintă un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează
şi comunică (transmite) informaţii financiare despre o întreprindere identificabilă. Ea este un limbaj cu
ajutorul căruia informaţia este transmisă către utilizatorii ei. Informaţia contabilă este o informaţie
economică specifică, rezultată din prelucrarea prin metode, procedee şi instrumente proprii a datelor
din contabilitate. Ea este reală, precisă, completă, operativă reprezentând tabloul de bord, suportul
deciziilor economice, financiare şi gestionare ce se iau de managerii întreprinderilor.

1.2. Obiectul și metoda contabilității

La baza obiectului de studiu al contabilităţii este pus patrimoniul întreprinderii, deoarece
contabilitatea a apărut din necesitatea cunoaşterii şi gestiunii eficiente a patrimoniului. Prin patrimoniu
se înţelege totalitatea bunurilor ce aparţin unei persoane fizice sau juridice, dobândite în cadrul
relaţiilor de drepturi şi obligaţii. De aici rezultă că patrimoniul este format din două părţi
interdependente: persoana fizică sau juridică, ca subiect de patrimoniu, şi relaţiile de drepturi şi
obligaţii, în cadrul cărora au fost procurate aceste bunuri.
Bunurile economice ca obiecte de drepturi şi obligaţii formează averea, adică acea parte a
patrimoniului cu conţinut concret, material, determinate fizic şi economic. Determinarea fizică a
bunurilor economice remarcă faptul că ele au o formă concretă. Determinarea economică a bunurilor
se concretizează prin utilitatea şi valoarea lor. Cea de a doua componentă a patrimoniului, şi anume
drepturile şi obligaţiile, exprimă raporturile de proprietate în cadrul cărora se procură şi gestionează
bunurile.
Relaţiile de drept au în vedere situaţia în care subiectul de patrimoniu (întreprinderea) îşi
procură o parte din avere. Evidenţa contabilă resurse proprii, bunurile respective îi aparţin de drept, iar
partea respectivă din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu propriu.
Relaţiile de obligaţii au în vedere situaţia în care subiectul de patrimoniu (întreprinderea) îşi
procură o parte din avere din resurse aparţinând altor persoane fizice şi juridice, bunurile respective nu
îi aparţin de drept, echivalentul valoric al acestora trebuie restituit proprietarului, fapt pentru care
partea corespunzătoare din patrimoniu poartă denumirea de patrimoniu străin.

4
 Patrimoniu
Averea (Bunurile economice ca obiect de drepturi Patrimoniu propriu (relații de drepturi)
și obligații) Patrimoniu strain (relații de obligații)

Deci, între bunurile economice ca substanţă materială a averii şi drepturile , obligaţiile

exprimabile în bani se interpune, în mod obligatoriu, persoana fizică sau juridică, în calitatea sa de
subiect de patrimoniu, care administrează bunurile, asumându-şi drepturi şi obligaţii corespunzătoare.
Astfel, se realizează o dublă reprezentare a patrimoniului, ce se prezintă prin următoarea figură:

PATRIMONIU

Patrimoniu economic exprimă Patrimoniu juridic exprimă

Persoane
totalitatea bunurilor deținute de drepturile juridice, drepturile și
agentul economic, utilizate pentru fizice obligațile care se crează în unitatea
desfășurarea obiectului de activitate, sau patrimonială ca urmare a existenței
idiferent de apartenența acestora. și folosirii patrimoniului economic.
juridice

Bunuri economice ca obiecte de DREPTURI ȘI OBLIGAȚII

drepturi și obligații

DREPTURI OBLIGA’II

CAPITAL CAPITAL
PROPRIU STRĂIN

ACTIV PATRIMONIAL PASIV PATRIMONIAL

Figura 1.1 Dubla reprezentare a patrimoniului în contabilitate

Sursa:elaborat de autor in baza [2]
Principalele trăsături ale obiectului contabilităţii se consideră următoarele:
1) contabilitatea studiază patrimoniul în expresie valorică. Ea studiază în condiţii concrete de
loc şi timp circuitul elementelor patrimoniale, măsoară şi calculează în expresie valorică mărimea lor
şi dezvăluie prin analiză şi control în ce măsură se asigură integritatea materială şi gestionarea
eficientă a acestor valori. Starea patrimoniului este reflectată de contabilitate prin stocurile şi soldurile
valorilor componente, prin intermediul unor procedee specifice de lucru. Mişcarea patrimoniului este
reflectată în operaţiile de intrări şi ieşiri, atât în cât şi din patrimoniu, precum şi a proceselor
economice interne prin care se transformă intrările în ieşiri, modificând în acelaşi timp şi starea lor
iniţială;
5
 2) contabilitatea studiază modul de gestionare a patrimoniului, adică prin contabilitate se oferă
conducerii întreprinderii informaţii operative şi de sinteză în legătură cu starea patrimoniului şi
gestionarea acestuia;
3) contabilitatea studiază echilibrul global al patrimoniului.
Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii
Din această relaţie se poate determina patrimoniul propriu şi cel străin:
Patrimoniul propriu (net) = Bunuri economice – Obligaţii
Patrimoniul străin = Bunuri economice – Drepturi
Echilibrul global al patrimoniului este expresia dublei determinări a patrimoniului;
4) contabilitatea studiază echilibrul intern al patrimoniului. Contabilitatea are menirea să
înregistreze starea patrimoniului în clipa în care se naşte, şi apoi să înregistreze evenimentele
economice care au loc şi care produc schimbări în conţinutul patrimoniului, adică, echilibrul specific
proceselor sau activităţii economice interne, care produc transformări calitative şi cantitative în
volumul şi structura patrimoniului. Efortul efectuat este măsurat de contabilitate prin noţiunea de
cheltuieli, iar efectul obţinut, prin noţiunea de venituri. La nivelul obiectului contabilităţii, acest
echilibru este oglindit ca o relaţie între venituri şi cheltuieli şi, implicit, un rezultat obţinut prin
compararea veniturilor cu cheltuielile. Rezultatul obţinut poate fi profit (beneficiu) sau pierdere.
Rezultat financiar (R) = Profit (B) sau Pierdere (P);
Profit (B) = Venituri (V) > Cheltuieli (Ch);
Pierdere (P) = Cheltuieli (Ch) > Venituri (V);
Venituri (V) = Cheltuieli (Ch) ± Rezultat financiar(R) - ecuaţia de echilibru intern al
patrimoniului.
Reluând ecuaţia de echilibru al patrimoniului din momentul TO, o corectăm cu ecuaţia
echilibrului intern, şi ajungem la ecuaţia de echilibru în momentul T1:

BE = D + O + B
BE = D + O ± R
BE = D + O – P

Sintetizând, se poate spune

că, la nivelul contabilităţii, pentru urmărirea patrimoniului, se apelează la structurile de activ, pasiv,
consumuri, cheltuieli, venituri, rezultate.

6
 Metoda contabilității
Prin metoda contabilităţii se înţelege ansamblul de principii, procedee şi instrumente cu
ajutorul cărora se realizează evidenţa, calculul, analiza şi controlul stării şi mişcării patrimoniului.
Metoda contabilităţii, sintetizând un drum de parcurs întro investigaţie economică, se va baza
pe procedee de lucru care reprezintă o manieră, un anume fel specific de a ajunge la un anumit scop.

Aceste procedee utilizate de către metoda contabilităţii pentru realizarea obiectului său de
studiu pot fi grupate în:
1. procedee comune tuturor ştiinţelor;
- Observaţia
- Raţionamentul
- Comparaţia
- Clasificarea
- Analiza
- Sinteza,
1. procedee comune şi altor ştiinţe economice;
- Documentaţia
- Evaluarea
- Calculaţia
- Inventarierea
2. procedee specifice metodei contabilităţii
Bilanţul contabil este un document care reflectă sintetic, în expresie valorică, în activ,
mijloacele economice după componenţa lor materială, iar în pasiv, aceleaşi mijloace după sursele lor
de provenienţă în cadrul unei unităţi patrimoniale, la un moment dat.
Contul este procedeul propriu contabilităţii, prin care elementele patrimoniale sunt
individualizate în cadrul fiecărei unităţi, fiind destinat urmăririi apariţiei şi evoluţiei acestora pe
parcursul existenţei lor, concomitent cu existenţa patrimoniului. Conturile reflectă componenţa
patrimoniului şi starea acestuia de-a lungul fazelor circuitului economic. Totalitatea conturilor utilizate
de către o întreprindere formează sistemul de conturi.
Dubla înregistrare este considerată un procedeu de bază al metodei contabilităţii, care
presupune înregistrarea oricărei operaţii economice, oricât de simplă este ea, în cel puţin două conturi,
unul care se debitează şi altul care se creditează.

7
1.3. Principiile de elaborare a politicii contabile
1. Principiul prudentei - nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si veniturilor si
subevaluarea elementelor de pasiv si cheltuielilor.
2. Principiul permanentei metodelor - presupune asigurarea continuitatii aplicarii normelor si
regulilor de evaluare, inregistrarea si prezentarea in contabilitate a elementelor patrimoniale de
activ si pasiv, a rezultatelor activitatii astfel incât sa se permita comparabilitatea in timp a
informatiilor contabile.
3. Principiul continuitatii activitatii - presupune ca unitatea isi continua in mod normal
functionarea fara a intra in stare de lichidare sau reducere sensibila a activitatii.
4. Principiul necompensarii - inregistrarea distincta a elementelor de activ si de pasiv, a
veniturilor si cheltuielilor, a datoriilor si creantelor, nefiind admisa compensarea intre ele.
5. Principiul specializării exerciţiilor constă în înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor, pe măsura
ce ele se câştigă sau se produc şi se reflectă în rapoartele financiare pentru perioadele la care se
referă, indiferent de timpul efectiv de încasare sau plată a mijloacelor băneşti.
6. Principiul concordanţei cheltuielilor cu veniturile prevede reflectarea simultană în contabilitate
şi în rapoartele financiare a cheltuielilor şi veniturilor ocazionate de unele şi aceleaşi operaţiuni
economice. De exemplu, costul produselor vândute se constată şi se reflectă în conturile
contabile şi în rapoartele financiare concomitent cu venitul din vânzarea produselor, adică într-
o singură perioadă de gestiune
7. Prioritatea conţinutului asupra formei. Metodele alese în politica de contabilitate trebuie să fie
orientate spre reflectarea operaţiunilor economice în contabilitate, pornind nu numai de la
forma juridică a acestora, dar şi de la conţinutul economic şi situaţia economică în care ele au
fost efectuate. Respectarea acestui principiu este deosebit de importantă în condiţiile
constituirii economiei de piaţă, când legislaţia rămâne în urma dezvoltării realităţii economice.
8. Esenţialitatea. în rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluită toată informaţia esenţială pentru
evaluări şi luarea deciziilor de către utilizatori. Informaţia se consideră esenţială atunci când
lipsa sau insuficienţa acesteia poate să influenţeze

8
 Capitolul 2. Contractele de construcții

2.1. Tipurile de contracte de construcții

Contract de construcţie - contract încheiat între beneficiar şi antreprenor pentru construirea,
reparaţia, modernizarea şi reconstruirea unui activ sau a unui grup de active, care ca proiectare,
tehnologie şi funcţionare sau destinaţie sînt interconexate şi interdependente.
Conform contractului, antreprenorul execută toate lucrările, ține evidența tuturor consumurilor
legate de construcție, cumpără toate materialele necesare pentru construcție, etc. El reflectă în
contabilitate toate operațiile legate de: procurarea materialelor, a OMVSD, a salariilor, CAS, CAM,
etc.
Beneficiarul reflectă operațiunile de primire a lucrărilor de la antreprenor și contabilizează
decontările dintre antreprenor și beneficiar.
Antreprenorul ține evidența conform SNC 11”Contractele de construcție”.
Clasificarea în construcții:
I. În raport cu modul de determinare a valorii:
a) Contracte cu valoare fixă (în cazul în care ambele părți au negociat o valoare fixă pentru
construcția uneia sau mai multor obiecte).
b) Contractul cu valoare deschisă (conform căreia beneficiarul plătește antreprenorului
consumurile efectiv efectuate plus o recompensă exprimată de obicei în procente – profitul
antreprenorului).
c) Contracte mixte – prevede condițiile primului și al doilea tip de contract în valoare deschisă.
II. În raport cu obiectul de evidență a consumurilor și veniturilor:
a) Contracte pe obiecte – contractele încheiate la contrucția unuia sau a cîtorva obiecte, care
sunt exprimate separat, dacă sunt respectate următoarele condiții:
1. Valoarea contractului este stabilită pe fiecare obiect
2. Consumurile, veniturile, rezultatele financiare se recunosc separat pe fiecare obiect.
b) Contracte combinate – contractele care prevăd construcția unor obiecte legate după
tehnologia executării lucrărilor de construcție și după proiectarea acestora. [3]

2.2. Rolul și condițiile de întocmire a contractelor de construcție

Contractul se încheie în conformitate cu legislaţia în vigoare şi stabileşte valoarea construcţiei,
termenele începerii şi terminării lucrărilor, drepturile şi obligaţiile antreprenorului şi beneficiarului,
modul de efectuare a decontărilor între ei, precum şi alte condiţii.
Contractul poate să prevadă:

9
 a) construirea unui singur obiect cum ar fi, de exemplu, o clădire, un pod, un baraj, o conductă, un
drum, un tunel etc.;
b) construirea unui grup de obiecte care sînt într-o strînsă interrelaţie sau interdependenţă în ceea
ce priveşte condiţiile de proiectare, tehnologia construcţiei şi funcţionării ori după destinaţia
(utilizarea) lor finală, de exemplu, construirea clădirilor de producţie ale întreprinderii şi
montarea utilajului;
c) extinderea producţiei (punerea în funcţiune a unor linii tehnologice noi), reconstrucţia şi
reutilarea tehnică a întreprinderilor în funcţiune sau a subdiviziunilor acestora;
d) menţinerea capacităţilor întreprinderilor în funcţiune, de exemplu, pregătirea unor orizonturi
noi în mine şi sectoare pe profiluri, descoperirea şi pregătirea rezervelor de zăcăminte pentru
explorare etc.;
e) reparaţia capitală a clădirilor, construcţiilor speciale şi a altor obiecte ale întreprinderilor în
funcţiune.[2]

2.3. Componența și caracteristica costurilor contractuale

Particularitatile activtăți de construcție și condițiile contractelor de construcție influențeaza
semnificativ organizarea evidenței contabile în organizatiile de construcție vis-a-vis de alte genuri de
activitate (industrie, producere, servicii ...) la baza evidenței costurilor în construcție stau urmatoarele
sarcini:
a. Delimitarea în timp a costurilor de producție fiecarei perioade de gestiune trebuie să-i se
atribuie costurile care privesc executarea lucrărilor sau serviciilor din această perioadă
b. Separarea costurilor de producție de alte cheltuieli pe feluri de activități și în cadrul acestora pe
obiecte lucrări și servici
c. Individualizarea costurilor pe obiecte, grupuri de obiecte, loturi, șantiere sau lucrări la lucrările
de baza
d. Determinarea costurilor aferente obiectului construit și in curs de execuție
e. Analiza comparativa a costului efectiv cu cel din deviz de cheltuieli pentru a stabili eficacitatea
lucrărilor contractuale respective
f. Controlul folosiri mijloacelor de producție și a forței de muncă.
g. Obținerea tuturor datelor și a informațiilor necesare bilanțului și a altor situații financiare
Pentru determinarea tuturor costurilor aferente contractului de antrepriză și calcularea costului
obiectelor construite se ține cont de prevederile SNC –contracte de construcție care prevede gruparea
costurilor și evidența acestora.

10
 Costurile contractuale includ:
1) costurile directe contractuale;
2) costurile indirecte contractuale; şi
3) costurile de regie ale construcţiei recuperabile de beneficiar

Între beneficiar și antreprenor se încheie un contract. Contabilitatea se ține pe comenzi. cînd se

scrie o comandă, se menționează :
- Denumirea obiectului
- Beneficiarul
- Valoarea de deviz a acestui obiect
- Etc.
În baza la aceasta, se întocmește calculația planificată pentru fiecare obiect și se indică:
- Volumul de lucru spre executare.
- Consumul de materiale.
- Consumul pentru salarii
- Contribuțiile sociale și medicale
- CIP-urile
- Etc.
Aceste calcule se anexează la comandă și se prezintă producătorului de lucrări. În baza acestora
se deschid conturi analitice la 811, unde se determină valoarea de deviz. (valoarea de deviz nu este
egală cu costul de deviz.).[4]
Costurile precontractuale se includ în costurile contractuale dacă:
1) pot fi identificate separat;
2) pot fi estimate credibil; şi
3) există probabilitatea încheierii contractului.
Costurile precontractuale se contabilizează iniţial ca cheltuieli anticipate, care ulterior se includ
în costurile contractuale sau se raportează la cheltuieli curente.
Dacă contractul a fost încheiat în perioada de gestiune în care costurile precontractuale au fost
suportate, aceste costuri, în funcţie de pragul de semnificaţie prevăzut în politicile contabile ale
antreprenorului, pot fi incluse în componenţa costurilor contractuale:
1) integral în perioada de gestiune în care s-a încheiat contactul;
2) prin decontarea uniformă în perioadele de gestiune pe durata contractului;
3) în baza altor metode raţionale, prevăzute în politicile contabile ale antreprenorului.

11
 Dacă costurile precontractuale a unui contract sînt suportate într-o perioadă de gestiune şi există
probabilitatea încheierii contractului în altă perioadă de gestiune, costurile înregistrate iniţial ca
cheltuieli anticipate curente se includ în costurile contractuale.
Dacă antreprenorul a suportat costuri precontractuale, iar ulterior contractul nu a fost încheiat,
astfel de costuri vor fi recunoscute ca cheltuieli curente ale perioadei de gestiune în care s-a constatat
faptul că contractul nu a fost încheiat.
Costurile suportate de antreprenor care nu pot fi atribuite unor contracte de construcţie concrete se
recunosc ca cheltuieli curente. Astfel de cheltuieli cuprind:
1) cheltuielile de distribuire;
2) amortizarea maşinilor şi mecanismelor care nu sînt utilizate în cadrul unor contracte concrete;
3) pierderile din staţionări;
4) amenzile, penalităţile şi despăgubirile legate de activitatea antreprenorului;
5) cheltuielile efective de regie ale construcţiei, în cazul cînd antreprenorul într-o perioadă de
gestiune nu execută lucrări de construcţie;
6) cheltuielile peste normele stabilite în cazul cînd acestea nu vor fi recuperate de către beneficiar;
şi
7) alte cheltuieli care nu ţin de executarea contractelor.
În cazul cînd antreprenorul suportă costuri peste normele stabilite, dar este prevăzută recuperarea
acestora de către beneficiar, acestea se includ în costurile contractuale.

12
 Capitolul 3. Determinarea și contabilizarea costului contractual

3.1. Costurile directe și contabilizarea acestora

Costurile directe contractuale cuprind costurile care pot fi incluse în mod direct în costul
contractului de construcţie.
Costurile directe contractuale pot fi diminuate cu valoarea activelor (instalaţiilor tehnice,
echipamentelor, materialelor) vîndute, destinate doar pentru executarea unui contract concret.
Costurile directe contractuale cuprind:
1. costurile precontractuale aferente contractelor încheiate, inclusiv costuri de delegare, de
reprezentanţă, taxe de participare la tender pentru obţinerea contractului, alte costuri similare;
2. costurile directe de materiale, inclusiv costul materialelor de construcţie, combustibilului, energiei
electrice, termice, aerului comprimat, aburilor şi apei, alte materiale utilizate în procesul executării
contractului;
3. costurile directe cu personalul, inclusiv:
a) costurile privind salariile personalului care execută nemijlocit operaţii tehnologice şi care
supraveghează lucrările prevăzute în contract;
b) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală calculate la salariile menţionate în pct.3) lit.a) din prezenta anexă; şi
c) alte costuri directe cu personalul;
4. costurile directe de exploatare a maşinilor şi mecanismelor de construcţie, instalaţiilor tehnice,
utilajului şi a echipamentelor (în continuare - maşini şi mecanisme) utilizate nemijlocit la
executarea contractului care includ:
a) costurile energiei electrice, combustibilului, pieselor de schimb şi a altor materiale folosite
pentru întreţinerea şi reparaţia maşinilor şi mecanismelor;
b) costurile cu personalul încadrat în exploatarea şi deservirea maşinilor şi mecanismelor;
c) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală calculate la salariile menţionate în pct.4) lit.b) din prezenta anexă;
d) amortizarea maşinilor şi mecanismelor;
e) costurile transportării maşinilor şi mecanismelor la/de la construcţia obiectului;
f) costurile închirierii maşinilor şi mecanismelor;
g) costurile privind asigurarea obligatorie a maşinilor şi mecanismelor; şi
h) alte costuri ce ţin de exploatarea maşinilor şi mecanismelor;
5. alte costuri directe aferente contractului, care pot include:
a) costurile de transportare a materialelor de la magazia plasată pe şantier pînă la obiectul de
construcţie, precum şi de la depozitul central pînă la obiect;
13
 b) costurile proiectării şi asistenţei tehnice direct atribuibile contractului;
c) costurile îndatorării direct atribuite contractului capitalizate în conformitate cu SNC "Costurile
îndatorării";
d) costurile aferente acţionării în judecată şi reclamaţiilor recunoscute de beneficiar sau stabilite în
baza deciziei instanţei de judecată. În cazul nerecunoaşterii de către beneficiar a reclamaţiilor
înaintate, astfel de costuri se constată ca cheltuieli curente;
e) amortizarea imobilizărilor necorporale utilizate nemijlocit la executarea contractului;
f) costurile lucrărilor executate şi serviciilor prestate de către subantreprenori şi alte persoane
terţe;
g) asigurarea obligatorie a personalului încadrat nemijlocit la lucrările de construcţie a obiectului
şi a lucrărilor de construcţie executate;
h) costurile privind paza obiectului de construcţie;
i) amortizarea calculată a construcţiilor provizorii (neprevăzute în lista de titluri);
j) provizionul constituit pentru costuri de garanţie legate de contractul de construcţie;
k) costurile de transportare a muncitorilor la/de la obiectul de construcţie, prevăzute în contract; şi
l) alte costuri direct atribuibile contractului de construcţie.[3]
Pentru evidența costurilor directe este destinat contul sintetic 811 ”Activtăți de bază ” pentru care
se deschid conturile analitice :
8111 ”Costurile directe materiale ”
8112 ”Costuri directe pentru remunerarea munci”
8113 ”Costuri de asigurari sociale și medicale ”[4]

3.2. Costurile indirecte, repartizarea și contabilizarea acestora

Costurile indirecte contractuale includ:
1. costurile ce ţin de asigurarea bunurilor şi personalului aferente mai multor contracte, în cazul
cînd acestea nu se includ în costurile de regie ale construcţiei;
2. costurile proiectării şi asistenţei tehnice aferente mai multor contracte, în cazul cînd acestea nu
se includ în costurile de regie ale construcţiei;
3. costurile îndatorării, aferente mai multor contracte, capitalizate în conformitate cu SNC
"Costurile îndatorării"; şi
4. costurile de exploatare a maşinilor şi mecanismelor care se utilizează la executarea mai multor
contracte în cursul unei perioadei de gestiune (componenţa acestora este indicată în subpct.4) al
anexei 1 etc.[3]
Antreprenorul, pînă la repartizarea costurilor indirecte contractuale, va ţine evidenţa separată a
acestora. Costurile indirecte contractuale se repartizează între contracte concrete în modul prevăzut de

14
politicile contabile, luînd în considerare nivelul normal al activităţii de construcţie. Ca bază de
repartizare a costurilor indirecte pe tipuri de contracte pot servi veniturile contractuale, costurile
directe contractuale, costurile directe de materiale, numărul efectiv de maşină-ore, costurile de deviz
ale unei maşină-ore şi alte metode raţionale.
Costurile efective de exploatare a maşinilor şi mecanismelor utilizate la executarea mai multor
contracte pot fi repartizate pe contracte concrete, la data raportării proporţional cu numărul efectiv de
maşină-ore lucrate pe fiecare unitate sau grup de maşini şi mecanisme, cu costurile de deviz ale unei
maşini-oră sau în baza altor metode.
Evidența costurilo indirecte de productie se ține de contul 822 „costuri indirecte aferente
contractelor de construcție”, în debitul cărora pe parcursul perioadei de gestiune se acumulează
costurile aferente mai multor contracte de construcție. Înregistrările contabile se fac pe parcursul
perioadei de gestiune.
Reflectarea sumei salariului calculat muncitorilor încadrați în exploatarea, deservirea și
reparația mașinilor, mecanismelor și a utilajului de construcție aferente mai multor contracte.
Dt 822 „Costuri indirecte aferente contractelor de construcție ”
Ct 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii”
Calculul CAS și CAM a acestora.
Dt 822 „Costuri indirecte aferente contractelor de construcție”
Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale”
Reflectarea valorii combustibilului, materialelor pieselor de schimb consumate la exploatarea,
întreținerea și reparația mașinilor.
Dt 822 „Costuri indirecte aferente contractelor de construcție”
Ct 211 „Materiale”
Calculul sumei amortizării calculate a mașinilor, mecanismelor și utilajelor.
Dt 822 „Costuri indirecte aferente contractelor de construcție”
0Ct 124 „Amortizarea mijloacelor fixe ”[4]

3.3. Costurile generale de antrepriză și contabilizarea acestora

Evidența costurilor de regie este destinată contului 823” Costuri de regie aferente contractelor de
construcție). Pe parcursul perioadei de gestiune în debitul acestui cont se acumulează costurile
generale aferente contractului. În contabilitate aceste costuri se înregistrează prin următoarele formule
contabile :

1.Reflectarea salariului calculat personalului de conducere, economic, paza, lucrărilor sferei de

cercetare, proiectare și a altor categorii de personal administrativ gospodăresc.

15
Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

Ct 531 “ Datorii față de personal privind retribuirea muncii”

2. Reflectarea CAS (23%) și CAM (4.5%)

3. Reflectarea sumei achitării costurilor de reprezentanță, servicii poștale și telecomunicații

Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

Ct 242 “Conturi curente în monedă națională”

4 Reflectarea cheltuielilor privind delegarea personalului administrativ de conducere

Dt 823 „Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

Ct 226 “ Creanțe ale personalului “

5. Reflectarea amortizării calculate a imobilizărilor corporale utilizate pentru necesitățile

administrative

Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

Ct 211 “ Materiale”

6. Reflectarea valorii materialelor consumate pentru necesitățile gospodărești , laboratoarelor de

producere și cercetări științifice și proiectare cercetată

Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

Ct 211“ Materiale”

7. Reflectarea OMVSD “obiecte de mica valoare și scurtă durată” la valoarea unitară până la 3000 lei
utilizate în scopuri gospodărești

Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

Ct 213 “ Obiecte de mică valoare și scurtă durată”

8. Calculul uzuri OMVSD cu valoarea ce depășește 3000 lei pe unitate

Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

Ct 214 “ Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”

16
9. Înregistrarea sumei plății de arendă a localurilor și a altor mijloace fixe cu destinație general-
gospodărească

Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

Ct 544 “Alte datorii curente”

10. Reflectarea valoorii serviciilor de repartizare a mijloacelor fixe cu destinație general-

gospodărească executată cu ajutrul secției de reparație a entitații

Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

Ct 812 “Activități auxliare”

11. Înregistrarea valorii energiilor consumate pentru necesitățile gospodărești

Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

Ct 521 “ Datorii comerciale curente” sau Ct 544 “Alte datorii curente”

La finele fiecăreii perioade de gestiune costurile de regie aferente contractului de antrepriză efective se
repartizează pe contracte de construcții. Costurile de regie ce urmăresc a fi recuperate de către
beneficiar se includ în costul contractelor și se reflectă:

Dt 811 “ Activități de bază”

Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

Suma ce depășește această limită se trece la cheltuielile perioadei și se înregistrează prin formula:

Dt713 “ Cheltuieli administrative”

Dt 823 “Costuri de regie aferente contractelor de construcție”

În cazul în care costurile de regie efective nu depășesc sumele ce urmează a fi recuperate de beneficiar
se includ integral în costul contractului

17
 Concluzii
Odata cu trecerea la economia de piata, activitatea de constructii ocupa o pondere importanta in
economia tarii deoarece impune investitii mari in active corporale, denumite imobilizări corporale si
obtinerea de avantaje economice pe o perioada indelungata. Aceste condiții pun ca la baza desfașurarii
activitații de construcție sa se afle contractele de constructie.
Activitatea de construcții si evidența contabilă in acest domeniu respectă cerințele SNC
‘’Contracte de construcții’’, ‘’Planul de conturi general’’, ‘’Legea contabilitatii’’
Contractul se încheie în conformitate cu legislaţia în vigoare şi stabileşte valoarea construcţiei,
termenele începerii şi terminării lucrărilor, drepturile şi obligaţiile antreprenorului şi beneficiarului,
modul de efectuare a decontărilor între ei, precum şi alte condiţii.
Evidenta economica constitue un sistem unitar de inregistrare, urmarire si control, documentat,
cronologic si sistematic, in etalon cantitativ si valoric, pe bza unor principii bine stabilite, a
fenomenelor si proceselor economice, in scopul cunoasterii activitatilor economice. Fiind legata de
activitatea economica, ea a existat in toate formatiunile social-economice, ca urmare a existentei
permanente a productiei materiale, necesitatiii reflectarii fenomenelor si proceselor economice, a
caracterizare a modului de formare a surselor si de determinare a rezultatelor obtinute. Reflectarea
fidela a realitatii economico-financiara si a consecintelor sale sociale, umane, institutionale sunt
aributile definitorii a conteblitatii, pentru perfectionarea careie se bat, se lupta si muncesc astzi cei mai
redutabili specialisti in „siinta conturilor”, preocupati de standarte, de convergenta, de reflectare
economica a realitatiii, profesionisti contabili se preocupa in fpt de economie, de institutii, de oameni.

Standartele Internationale de Contabilitate vin cu un bagaj cultural greu, ele se fundamenteaza pe

rationamentul profesional, realizat prin apelul la principii, si care poate conduce la mai multe solutii
pentru o anumita problema.

18
 Bibliografie

1.1 Standartul National de Contabilitate ’’Contracte de constructii”, aprobat prin ordinul Ministerului
Finantelor al Republicii Moldova „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”. Nr. 233-237 din 22
octombrie 2013, cu aplicare din 01.012014
1.2 Legea contabilitatii nr. 113-XVI din 27.04.2007. in : „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.
207
2007, nr.90-93 cu modificarile si completarile ulterioare Nr. 324 din 13.12.2013. aprobat prin ordinul
Ministerului Finantelor al Republicii Moldova.
1.3 Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin ordinul Ministerului Finantelor al Republicii
Moldova nr. 27 din 28.02.2004.
1.4 • Scrisoarea Ministerului Finanțelor nr. 15-08/467 din 26.08.15 Privind contabilizarea faptelor
economice aferente realizării contractelor de construcţii în conformitate cu prevederile Legii
contabilităţii şi SNC

Manuale, monografii, carti, brosuri

2.1 Ghidul Contabilului. Evidenta contabila de indreptare si practica. Chisinau Editura
”VivarEditor” SRL, 2007.
2.2 Tudor Alcaz, Anatolie Rusu, Diana Osipov, Ala Oprea. Evidenta Contabila. Ciclu de prelegeri,
Chisinau 2007.
2.3 Sirbu V., Analiza activitatii Economico-Financiare (partea I, II). Chisinau, 2008
2.4 Mihai Ristea ,, Contabilitate Aprofundata” , editura Universitatea 2003
2.5 Bazele Contabilitatii: Note de curs/ Svetlana Mihaila, Ana Avorniuc; Universitatea de Studii
Politice si Economice Europene. – Chisinau: Complexul Editorial al INCE, 2014

Internet
1. :http://contabilsef.md/newsview.php?l=ro&id=7961&idc=499
2. http://www.contabilsef.md/pageview.php?l=ro&idc=501
3. http://ru.scribd.com/doc/960449997/Cheltuieli-indirecte
4. http:/lex.justice.md/index.php?action=wiew&wiew=doc&id=306391

19