Războiul purtat între martie – august 1944, la nord de Iaşi, a distrus vechea Piaţă a

Unirii, încadrată într-un careu de zidiri cochete cu un singur etaj care au ars în zilele acelea,
sub focul ghiulelelor şi al bombelor. Din lipsa fondurilor a rămas ruinată până în septembrie
1947 când începea refacerea şi se mărea mult şi suprafaţa pietonală. Dorindu-se valorificarea
terenului şi satisfacerea marilor cerinţe de spaţiu locative, noile clădiri aveau să fie mulţi
etajate cu arhitectura liniară apecifică anilor 1960 şi policromia variată a culorilor proaspete.
Prin 1963, se realizeze pavimentul pieţii dupa proiectul semnat de arhitectul Gh.
Hussar, pictorul Şaru şi sculptoriţa Olga Porumbaru din ISCAS Bucureşti. Astfel, la poalele
noilor zidiri se aşternea covorul mozaicat din granit de Silezia şi marmură cu legendare
tablouri istorice – precum întâlnirea lui Dragoş şi Zimbrul Moldovei – înconjurate de peluze
înflorite şi pânze multicolore de ape arteziene. Iluminatul artistic se săvârşea prin lămpi
fluorescente pitice.
Turismul începând a căpăta mari valenţe în activitatea economică a oraşului Iaşi şi
lipsind un hotel modern cu mari spaţii de cazare, pentru realizarea acestuia se organiza un
concurs câştigat de arhitectul Gh. Husar şi arhitecta Sulaminta Mureşan.
În zona centrală a oraşului se afla şi fostul han Petrea Bacalu, numit apoi “Hotelul
România” în amintirea faptului că în odăile “ospeţiei” sale, de la parter, se întâlniseră tinerii
militanţi pentru Unirea Principatelor Moldova şi Muntenia, săvârşită în ianuarie 1859,
formându-se România.
De aceia autorităţile vremii au destinat noului local numele “Unirea”, ca şi Piaţa
Unirii, socotindu-l urmaş tradiţional al străvechiului “Hotel România”. Se preconiza chiar ca
firma să poarte titlu “UNIREA” şi subtitlu “România”- 1859.
Aşezământul, numit complexul hotelier Unirea, se amplasa în locul liber anume
rezervat pe terasa superioară unde se urcă pe treptele cu granit roşu de Baveno şi marmură,
reprezentând elemental dominatnt ce marchează caracterul rezidenţial al pieţei. În spate fusese
odinioară “Hotel Rusia”. Pentru placare se folosea ceramică, sticlă cristalizată pe cărămidă de
şamot şi lemn, în specificul tradiţiilor artei româneşti.
Inaugurarea clădirii avea loc în ziua de 30 iulie 1969, în prezenţa autorităţilor locale,
panglica tăind-o Miu Dobrescu, conducătorul judeţului de atunci – prim secretarul
organizaţiei judeţene PCR, luând-o în primire Oficiului Naţional de Turism, instituţia care
coordona activităţile turistice.
Proiectantul, arhitectul Gh. Husar prezenta lucrarea cu 17 nivele ce oferea musafirilor
vreo 350 de locuri de cazare, un restaurant încăpător, o sală pentru micul dejun şi un bar de
noapte la subsol – mare noutate pe atunci. Holul era plin de plante tropicale ca o seră, iar
mirosul tradiţionalilor oleandri adia din colţuri.
Cofetăria elegantă de pe terasa superioară, cu rol de “belvedere” oferea vizitatorilor
priveliştea panoramică de neuitat, a oraşului de la mare înălţime şi a culmelor legendare
ascunse în ceaţa depărtării şi în hlamida istoriei. Pentru turişti se organizau vizionări colective
în prezenţa unui ghid după care urma gustarea savuroaselor prăjituri. Pereţii holului erau
împodobiţi cu imagini din epoca Unirii, meniul oferind şi bucate tradiţionale expoziţii cu
bucate strămoşeşti şi specific românesc.

PASTILA 1:”

Cu 1 zi inainte de ziua hotelului, am putea face o postare cu cele 2 fotografii, cum arata Piata
Unirii fara hotel si cum arata astazi (trebuie gasita o fotografie de zi cu hotelul, din
aproximativ acelasi unghi).

- Ca si text, putem scrie: “Acum 48 ani, pe terasa superioara din Piata Unirii, a fost
inaugurat Hotelul Unirea, de la ferestrele caruia se poate observa cel mai bine covorul
mozaicat al pietei, din granit de Silezia şi marmură, cu legendare tablouri istorice –
precum Intâlnirea lui Dragoş şi Zimbrul Moldovei.”

Pastila 2:

”Fatada exterioara a Hotelului Unirea este placata cu ceramica si sticlă cristalizată pe

cărămidă de şamot şi lemn, în specificul tradiţiilor artei româneşti”

Pastila 3:
“In camere si pe holurile fiecarui etaj al hotelului sunt amenajate adevarate galerii de arta
reprezentand, in stiluri caracteristice, istoria a numeroase orase ale lumii, care dau hotelului o
nota de distinctie si originalitate. Toate aceste tablouri si lucrari deosebite sunt semnate de
pictori si artisti plastici ieseni: profesorul Gheorghe Lupu si asistentii sai, pictorul Cristi
Diaconescu si pictorita Petronela Bivol.