Gmail - Cumintenia pământului - Brâncuşi - Matei Stârcea Craciun https://mail.google.com/mail/u/0/h/44iaamvnaoka/?&th=152fa3f1eaac4...

Search Images Maps Play YouTube Gmail Drive Calendar More »

fraga9@gmail.com | Standard View | Account | Settings | Help | Sign out

Show search options

Create a filter

Compose Mail « Back to Search results 1 of 8 Older ›

Inbox (1753) Print New window
Starred
Cumintenia pământului - Brâncuşi - Matei Stârcea Craciun
Sent Mail
Drafts (316) marius paunescu<fraga9@gmail.com> Fri, Feb 19, 2016 at 5:56 PM
All Mail To: Zbif Schmaff <zbif999@gmail.com>, Dan Viorel <vd.vioreldan@gmail.com>
Spam (28) Reply | Reply to all | Forward | Print | Delete | Show original

Trash

Contacts .
Labels
adrese salva… (3)
Bloomberg la…
Call log
camil baciu …
corida
Cuminţenia pământului
DAN (9)
dimage x 31
DOINA BADEA
linkuri9 (55) "Priviţi (lucrările mele) până ce le vedeţi.
lista gnspy (678) "
lista scrier… Constantin Brâncuşi
Opera settin…
orange - mes…
psihologia m…
ramane pe jo…
raspuns de l… O hârtie ingălbenită şi ruptă păstrează câteva fraze mäzgălite într-o franceză
scottish gae…
precară. Sculptorul descrie lapidar etapele muncii: „A fost imaginată, revăzută,
SMS
Edit labels iarăşi revăzută, apoi iar imaginată şi iar revăzută, a fost desenatã, a fost rede-
senată, rotită, răsturnată, reaşezată in picioare, iar şi iar, muncă, muncă,
muncă, muncă, multă, fără răgaz, cu efort, cu suferinţă

intr-adevăr, odată depăşită epoca debuturilor, artistul se inverşunează să reia

şi adăncească prin eforturi insistente, fiecare idee, fiecare detaliu, avid să con-
fere pregnanţă, consistenţă, eleganţă şi, nu in ultimul rand, elevaţie discursului
plastic.

Semnificativ, începând din 1907, fiecărei compoziţii i se pot identifica ipostaze

premergătoare. De exemplu, in cazul Cuminţeniei Pământului finalizată in
1907, Sidney Geist semnala un anteproiect al lucrării - un bust de fată modelat
în gips (lucrare distrusă) Cu deosebire importante, in analiza lui Geist, sunt
încercările criticului de a explica stilul non-conformist al Cuminţenei. Criticul
relevă apropieri surprinzătoare intre compoziţia brăncuşiană şi un tablou pic-
tat in 1897 de Paul Gauguin, intitulat
"De unde venim? Cine suntem? incotro mergem?"
lntre femeia aşezată pe vine, din colţul stâng al pânzei amintite, şi
Cuminţenia Pământului, asemănările par izbitoare.

Gauguin avea să expună compoziţia, în 1906, La Salonul de toamnă - vizitat

de Brâncuşi - alături de un studiu premergător al acesteia, intitulat Eva bre-
tonă (1889). În studiu, portretul femeii ghemuite se impune şi mai limpede
atenţiei privitorului. Perechea de lucrări, susţine Geist, va fi reţinut atenţia lui
Brâncuşi, inspirându-l. Iată o ipoteză căreia nu i se pot opune uşor contra-
argumente.

De fapt, Cuminţenia Pământului, înţeleasă ca replică la Eva bretonă, reproduce

insuficient de fidel modelul pentru a se reduce, în intenţie, la un simplu exer-
ciţiu formal.

1 of 8 12-Mar-16 01:20
Gmail - Cumintenia pământului - Brâncuşi - Matei Stârcea Craciun https://mail.google.com/mail/u/0/h/44iaamvnaoka/?&th=152fa3f1eaac4...

Dimpotrivă, e ca şi cum Brâncuşi conservă postura personajului

şi stilizãrile folosite de Gauguin
doar ca mijloc de a aborda tema pe cont propriu.
lar finalitatea unui atare efort emulatoriu nu comportă ambiguităţi. Evei
pictate de Gaugum, se poate conchide, Cuminţenia Pământului urma să îi
opună o Eva brâncuşiană.

Într-adevăr, deşi sculptorul se inspiră după maestrul francez, cum susţine

Geist,
stilul imitaţiei nu are nimic placid, nu preia, bunăoarä, afirmarea vreunei
afinităţi pentru viaţa austeră şi „pură" a traiului primitiv.
Ceea ce este intru totul firesc,
fiindcă exilul, nu trebuie uitat,
îmbracă semnificatii polar divergente pentru Bráncuşi,
emigrat in capitala Franţei,
şi pentru Gauguin, evadat in Oceania.
Într-adevăr, chemarea artei dobândêşte, dimpotrivă,
la sculptorul român, rostul unei ascensiuni spre Paris, centrul fierbinte al lumii,
vehement dezavuat de Gauguin.”

E de aceea demn de reţinut că similaritatea formală a celor două compoziţii

nu exclude posibilitatea ca ele să işi revendice, în fapt, aderenţa la viziuni
contrare.

Patru detalii distinctive, la Cuminţenia Pământului, notează Geist, apar ca pre-

luate intocmai de la Eva bretonã:

părul pieptănat pe spate,

absenţa gâlului,
scurtimea gambelor (în contrast cu torsul alungit)
şi coapsele drepte.

Mai mult, „ultimele trei trăsături, notează criticul, nu sunt conforme cu anatomia
femeii. ln această poziţie, genunchii ar trebui să urce până la înălţimea ume-
rilor, iar şoldurile s-ar profila spre inafară”

Totuşi, în ciuda imprumuturilor evidente, Cuminţenia Pământului evită degajat pastişa.

Dacă ar fi să reproducă nemijlocit portretul femeii polineziene pictat
de Gauguin, Cuminţenia ar fi trebuit să reitereze intocmai, cum spuneam, şi
fascinaţia pictorului pentru libertatea neingrădită, nudă, a existenţei primitive.
Dar spaţiul în care se inscrie nuditatea Cuminţeniei,
aşa cum este cioplită intr-un bloc de calcar cules din catacombele Parisului,
impregnat de nelinişti atavice,
se vrea distinct de căldura toridă a Polineziei.
lată, Brâncuşi sfarmă nasul
sculpturii parcă anume pentru a-i construi o altă identitate.
Căci, odată mutilată,
sculptura evadează inexorabil din domeniul prezentului
- fie el prezentul exotic râvnit de Gauguin -
pentru a coborî indefinit, înspre un timp arhaic.

Cu alte cuvinte, nasul ciobit expulzează tema sculpturii din domeniul recentului
(aboleşte evaziunea în exotic) pentru a o ancora în illo tempore (invită potenţial la evaziune în
mitic).

De altfel, detaliile morfologice enumerate de Geist nu se vor simple capricii

selectate aleator de cei doi artişti, în răspăr cu o posibilă evocare a Evei bi-
blice.
lată, din cauza gambelor scurte, genunchii Cuminţeniei, la fel ca cei
ai Evei bretone, se înalţă doar pânã la baza stemului. Anatomic vorbind,
genunchii unui individ aşezat pe vine ating în înălţime nivelul umerilor.
Dar, comprimarea lungimii gambelor, în lucrările amintite,
creează în fapt iluzia că
ele ar fi privite de undeva de deasupra.

Desigur, tridimensionalitatea conferă sculpturii un atvantetj net fatţă de pictură.

2 of 8 12-Mar-16 01:20
Gmail - Cumintenia pământului - Brâncuşi - Matei Stârcea Craciun https://mail.google.com/mail/u/0/h/44iaamvnaoka/?&th=152fa3f1eaac4...

Când dai ocol Cumiţteniei şi te apropii apoi treptat de ea, făptura ghemuită
prinde, ai zice, să gliseze în jos, de-a lungul unui plan virtual, oblic des-
cendet.

O mărturie consemnată de V.G. Paleolog, circumscrie vag - dar neechivoc -

tema sculpturii, aşa cum a gândit-o sculptorul. „Cumintenia Pământului", se
destăinuie Brâncuşi exegetului, a fost incercatrea mea de a da de fundul ocea-
nului cu degetul arătător (încercarea de a atinge vechimea, arhaicul), căci mi-
a fost prea mare spaima când i-am ridicat vălul... Femeia nu trebuie niciodată
dezvăluită... Isis trebuia să rămână acoperită sub cel puţin unul dintre cele
şapte văluri ale frumuseţii sale, sub cel al misterului - care ii oferă şi pretuirea
şi nemurirea. Cuminţenia Pământului a fost pentru mine ceea ce este cu mult
mai adânc femeia, dincolo de psihologia Dumneavoastră“

Astfel, Cuminţenia Pământului, aşa cum dezvăluie artistul, se doreşte o alegorie

despre dragoste, specific cantonată în arhaic şi în mitologic.

Lucrarea ilustrează pentru Noica „o anumită formă a liniştii" speciticä „spaţiu-

lui cultural românesc.

Dar memnbrele strânse pe lângă trup, ţinuta rigidă, nerelaxată, a trunchiului,

capul retras intre umeri, indică mai curând o stare de angoasă şi crispare ce
infirmă lectura senină propusă de Noica şi, deopotrivă, portretul saipienţial
Construit de Gaugain Evei brelone.

Desigur, atari observaţii mai mult sau mai puţin accidentale fac să câştige
teren ipoteza autonomiei ideatice a Cuminţeniei.
Dar poate şi alte detalii de
formă, în portretul brâncuşian, sunt gândite să puncteze nuanţe de sens precis
orientate.

Oare bărbia ştearsă nu indică aici un caracter slab, lipsit de voinţă, iar buzele
groase o făptură senzuală, aşa cum lămuresc indeobşte tipologiile fiziono-
mice?

Şi de ce s-ar crede în definitiv că sculptorul sfarmă nasul statuii doar pentru

a-i afirma «vechimea» de idol arhaic? Un nas mutilat poate ilustra, deopotrivă,

3 of 8 12-Mar-16 01:20
Gmail - Cumintenia pământului - Brâncuşi - Matei Stârcea Craciun https://mail.google.com/mail/u/0/h/44iaamvnaoka/?&th=152fa3f1eaac4...

ideea de ultragiu, de mândrie Înfrântă - cu referire implicită la suplicii curent

practicate în Evul Mediu.

Pe de altă parte, oare capul masiv nu trădează şi el o anume lentoare înnăs-

cută a spiritului? lată, izbiturile ce se disting pe fruntea statuii, între sprâncene
- craterele mici de pe frunte sunt realizate cu un dorn ascutit - par a vorbi
convergent, ca o parabolă plastică redată în stil minimal, despre... loviturile
sorţii.

Cu fiecare nou detaliu morfologic citit în cheie alegorică, scena alungării din
Eden, relatată în Cartea Genezei, prinde tot mai limpede contur în mintea
privitorului.”

Unul dintre primele texte critice consacrate lucrării, semnat de Alexandru Vla-
huţă, descrie prudent Cuminţenia drept „destul de urâtă". De fapt, chipul fe-
meii frapează printr-o nefirească urâţenie. Şi aceasta nu atât din cauza nasului
ciuntit, cât a ochilor, amplasaţi - incredibil - unul mai sus altul mai jos, în pla-
nul feţei. Vizitatorul ajuns în faţa Cuminţeniei' e uimit să constate cum nu doar
sprânceana stângă a personajului este mai ridicată, ci întreaga orbită, aşa cum
se întâmplă doar la un craniu diform, monstruos.

Iar efectul de oblicitate a orbitelor sporeşte la maximum când sculptura e pri-

vită din dreapta. Văzut dinspre latura dreaptă, ochiul stâng apare larg deschis,
pe când cel drept stă închis. Şi mai surprinzător, cum constată Noica privind
atent semiprofilul drept al lucrării, urechea dreaptă a Cuminţeniei nu e deloc
figurată.

Detalii aparent stranii incununeazã tabloul deja insolit al alegoriei brâncu-

şiene. Ochiul drept inchis şi lipsa urechii drepte afirmă simplu despre femeia
figurată in Cuminţenie că " vede" şi "aude" doar pe partea stângă.

..........................
........................

Brâncuşi speculează abil legile perspectivei, după reguli clar neaservite fron-
dei cubiste.
Axa oblică a ochilor Cuminteniei
influenţează subconştient comportamentul vizitatorului,
îl determină să evite contemplarea sculpturii în plan frontal.
Dar e suficient să te deplasezi uşor spre stânga lucrării şi orizontala
ochilor se reechilibrează pe nesimţite.

Fotografii preferă şi ei semiprofilul stâng al Cuminţeniei Pământului. Cum se

poate vedea in monografiile consacrate sculpturii brâncuşiene, compoziţia
apare pozată mai ales dinspre latura stângă, anume pentru a estompa ano-
malia poziţionării ochilor.

Ca exemplu similar, merită amintit Capul de fată (lucrare pierdută, 1907), acea
alegorie de o forţă rar întâlnită, pe tema Îndărătniciei, a Încăpăţânării rele,
unde, de asemenea, ochiul drept stă inchis, iar din cel stâng mijeşte o privire
tăioasă şi rece.

Lucrări precum Cuminţenia Pământului prelungesc tradiţii ale reprezentării

bogat ilustrate incă din Evul Mediu.
În arta tradiţională, canonul reprezentării,
se ştie,
rezervă partea dreaptă a corpului evocării divinităţii,
în timp ce latura stângă comentează influenţa maleficului.”

Prin reducţie, latura stângă ajunge uneori să semnifice femininul (la ispita şar-
pelui, Eva cedează prima), iar latura dreaptă, masculinul.

Devine credibil ca devierea spre stânga - hotărâtă de artist

ca unghi optim de contemplare a lucrării - să comporte valoare simbolică.
Cuminţenia Pământului, postulăm, se cere privită din partea stângă, deoarece inchipuie de-

4 of 8 12-Mar-16 01:20
Gmail - Cumintenia pământului - Brâncuşi - Matei Stârcea Craciun https://mail.google.com/mail/u/0/h/44iaamvnaoka/?&th=152fa3f1eaac4...

liberat femeia drept ipostaza stângă a fiinţei.

Rămâne in sarcina capitolelor următoare să identifice argumente complemen-

tare în sprijinul ipotezei că, prin discursul simbolic, Cuminţen/a Pământului se
poziţionează la antipod faţă de Eva bretonă a lui Gauguin.

Elementele trupului, în alegoria Cuminţeniei, conotează carenţe ale spiritului.

Proporţiile gracile ale lucrării
rescriu tainic afirmaţii severe ale tradiţiei.
Portretul Evei, întruchipat de sculptor,
o prezintă drept surdă şi oarbă la
injoncţiunile «binelui», o făptură lipsită de voinţă, lovită de soartă, umilită şi
înfricoşată.
Nimic mai tragic decât silueta acestui trup împuţinat,
multiplu stigmatizat, evocând, pe cât se pare, prima dramă din destinul mitic al omenirii:
căderea din Eden.”

„Cuminţenia Pământului e hâda ce şade sub pământ şi se hrăneşte din tru-

purile morţilor?” scria dr. Alexandru Olaru intr-un text datând din 1969, pe
nedrept ignorat de critică - primul autor ce prezintă Cuminţenia Pământului
ca studiu al unui personaj eminamente negativ.
Sculptorul, notează şi V.G. Paleolog, considera Cumintenia „un greş .
Apelaţiunea nu presupune, totuşi, o retractare plastică, cum au susţinut unii co-
mentatori, dezavuarea unei lucrări timpurii judecată drept deficientă,
bunăoarã, în plan compoziţional.
Mai curând, este vorba de o indicatie,
adresată posteritãţii, asupra subiectului propriu lucrării:
Cuminţenia, se cere dedus,
glosează „greşul" evocat în legenda cuplului primordial.

Consideraţiile de mai sus fac necesară o completare. Limbajul alegorie selec-

tat de artist, recursul la detalii precum amintitele „cucuie“, presărate pe frun-
tea Cuminţeniei, nasul zdrelit, proportiile mignone ale sculpturii, înaltă de doar
50 de centimetri, transferă insensibil acţiunea intr-un spaţiu propriu copilăriei.

Astfel, în contrast cu patetismul fastuos etalat de Rodin pe batanţii Porţii In-

fernului (1880-1917), nota dominantă în Cuminţenia Pământului rămâne dimi-
nutivarea damnaţiei - mai precis spus, relocarea damnaţiei intr-un spaţiu de
responsabilităţi şi implicit de... penalităţi reduse

Iata-l aşadar pe sculptor, meditând la tema clasică a alungãrii perechii pri-

mordiale din Eden.
Asemeni unui jude nerăbdător să soluţioneze dosarul unui
proces, Brâncuşi cântăreşte meticulos situaţia Evei - „inculpată" de a fi încălcat
porunca lui Dumnezeu. Totuşi, pe măsură ce înaintează în lucru, începe să
se înduioşeze de soarta vinovatului, de cruzimea pedepsei hotărâtă de
demiurg, şi escamotează finalul dramatic al condamnării, rostind sentinţa pe
ton bonom, ca de părinte ce mustră o odraslă neastâmpărată.
Desigur, argumentul forte, privitor la teza diminutivării damnaţiei, îl oferă titlul
lucrării. Într-adevăr, Brâncuşi nu inventează sintagma cuminţenia pământului,
ci o preia ca atare din vorbirea curentă.

Două expresii antonime, «drac de copil» şi «cuminţenia pământului» denu-

mesc în limbaj familiar, de o parte copii exagerat de zburdalnici, de altă parte
copii cuminţiţi brusc, prin autocontrol, după ce tocmai au făptuit o poznă.

Cuminţenia Pământului se revelă, astfel, ca exerciţiu plastic

de travestire a legendei prin transfer spre un spaţiu insolit.

Sculptura îşi ocultează intenţionat

identitatea, se doreşte enigmatică.
Ea ajunge să solicite atenţia nu atât în virtutea unor atribute de armonie a formelor,
aşa cum insistent recomanda arta academică,
cât pentru coerenţa afirmaţiilor plastice, intuite de privitor ca
având consistenţă aparte.

5 of 8 12-Mar-16 01:20
Gmail - Cumintenia pământului - Brâncuşi - Matei Stârcea Craciun https://mail.google.com/mail/u/0/h/44iaamvnaoka/?&th=152fa3f1eaac4...

„Ceea ce îl singularizează pe Brâncuşi în contextul generaţiei sale,

scria Sergiu Al-Ceorge,

este felul propriu în care înţelege noul;

în contrast cu colegii săi de breaslă
care nu puteau concepe reînnoirea decât prin instituirea unui
nou şi personal limbaj

- întrucât de la Renaştere gestul artistului nu era decât prilej

de manifestare personală a insului -

Brâncuşi nu concepe noul ca găsire a unui limbaj original,

ci ca regăsire a celui originar.

Pentru el, a fi original presupunea aflarea originarului.

.

7 attachments — Scan and download all attachments View all images

IMG292.jpg
596K View Scan and download

6 of 8 12-Mar-16 01:20