Drept Constitutional II Id PDF

Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd.
Gheorghe Glãvan
Drept constituþional ºi instituþii politice
vol. II
Instituþii politice
Bucureºti,
2004
Tehnoredactor: Paulina Ivãnuº
Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu
Drd. Gheorghe Glãvan
© Editura Universitãþii Titu Maiorescu, 2004

Bucureºti, România
Str. Dionisie Lupu nr. 70, sector 1
tel.: (004021) 650.74.30
fax: (004021) 311.22.97
www.utm.ro Drept constituþional
ºi instituþii politice
© Toate drepturile asupra prezentei ediþii sunt rezervate vol. II
Editurii Universitãþii Titu Maiorescu.
Orice reproducere, preluare parþialã sau integralã, Instituþii politice
prin orice mijloc a textului, este interzisã, aceasta fiind proprietatea
exclusivã a editorului. Ediþia a II-a, revizuitã ºi
completatã
Curs teoretic ºi aplicativ pentru învãþãmântul la distanþã

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
IANCU, GHEORGHE
Drept constituþional ºi instituþii politice / Gheorghe
Iancu, Gheorghe Glãvan. - Bucureºti: Editura Universitãþii
„Titu Maiorescu“, 2004
2 vol.
ISBN 973-7963-48-2
Vol. 2 : Instituþii politice. - ISBN 973-7963-47-4
I. Glãvan, Gheorghe
342(498)(075.8)
Facultatea de Drept
Catedra de Drept Public
TITULAR: CAPITOLUL I
Conf. univ. dr. GHEORGHE IANCU Puterea de stat
CURRICULUM VITAE:
GHEORGHE IANCU, nãscut la 2 septembrie 1952 în municipiul
1. Noþiunea de putere
Bucureºti.
Absolvent al Facultãþii de Drept a Universitãþii Bucureºti.
• Categoria de putere:
Doctor în drept constituþional al Facultãþii de Drept a Universitãþii din
• este cea mai des întâlnitã în practica ºi sistemele constituþionale;
Bucureºti.
• apare în exprimãri ca putere de stat, putere politicã, putere (puteri)
Conferenþiar universitar pentru materiile: „Drept constituþional” ºi „Drept
publicã sau suveranitate.
comparat” la Universitatea din Bucureºti ºi la Universitatea Independentã
• Pentru înþelegerea fenomenului, este necesar sã fie examinatã relaþia
Titu Maiorescu din Bucureºti.
popor – putere politicã – stat – putere de stat.
Membru fondator al „Centrului de drept constituþional ºi instituþii politice”
• Unicul „deþinãtor” al puterii politice este poporul, care nu o poate
din cadrul Universitãþii Bucureºti. exercita direct, iar, pe cale de consecinþã, instituþionalizeazã (creeazã)
Absolvent cu diplomã al unor cursuri postuniversitare (de tip master’s) statul, în accepþiunea sa de sumã a autoritãþilor publice (statale).
la Ottawa (Universitatea autonomã ºi Parlamentul canadian), Fribourg (Elveþia) • Statul, pentru a-ºi realiza scopurile, este înzestrat cu putere de stat.
la Institutul de federalism ºi la Florenþa (Institutul European de Drept). • În procesul de exercitare a puterii de stat se observã:
În anul 2002 a obþinut premiul „Andrei Rãdulescu” al Uniunii Juriºtilor • o anumitã separare a funcþiilor (competenþelor) autoritãþilor publice;
din România pentru contribuþia la lucrarea „Interpretarea constituþiei”. • nu implicã o separare în cadrul puterii unice politice, „deþinutã” de popor.
Fost consilier juridic ºef la Ministerul Silviculturii, procuror la Parchetul • Aceastã separare presupune echilibru ºi colaborarea dintre „puterile”
General de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie, consilier parlamentar la care realizeazã funcþiile separate.
Camera Deputaþilor, secretar general al Curþii Constituþionale ºi membru al • Cel ce a fundamentat teoria separaþiei, echilibrului ºi colaborãrii dintre
Curþii de Conturi a României (magistrat la Secþia jurisdicþionalã). puteri este baronul de Montesquieu, în cartea sa „Despre spiritul legilor”.
În prezent este adjunctul Avocatului Poporului. • Conform acestei teorii, cel care deþine putere este înclinat sã abuzeze
Autor a mai multor lucrãri, studii, comunicãri, rapoarte, articole ºi alte de ea, de aceea puterea trebuie sã fie îngrãditã.
asemenea, publicate în diferite edituri ºi reviste de specialitate. • Îngrãdirea trebuie fãcutã prin divizarea puterii unice absolute
Participant la mai multe congrese, conferinþe (interne ºi internaþionale), monarhice în trei puteri (legislativã, executivã ºi judecãtoreascã), pentru ca
simpozioane etc. „puterea sã fie înfrântã de putere”.
• Teoria a cunoscut o evoluþie în timp, mai ales datoritã apariþiei, în
Aparatul tehnico – aplicativ a fost prelucrat jurul anului 1850, a partidelor politice.
de asist. univ. ºi tutore: • Separaþia apare, în prezent, între majoritate ºi opoziþie, care trebuie
OFELIA ANDREIÞÃ – BÎRSAN sã fie constructivã.
• Trãsãturã constituþionalã a statului roman.
6 Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd. Gheorghe Glãvan Drept constituþional ºi instituþii politice 7
• De asemenea, teoria s-a manifestat diferit în regimurile politice actuale.

• Înscrierea în constituþii (art. 1 alin. (4) din Constituþie). 4. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã
2. Trãsãturile puterii de stat

A. Întrebãri ºi exerciþii
Trãsãturile puterii de stat sunt:
• caracterul de putere; 1. Explicaþi relaþia popor – putere politicã, stat – putere de stat. Definiþi
• caracterul de putere de constrângere; aceste categorii.
• caracterul social; 2. Identificaþi ºi explicaþi principalele idei ale teoriei separaþiei puterilor
• necesitatea de a exprima ºi realiza voinþa guvernanþilor ca voinþã în stat.
general-obligatorie; 3. Cum a evoluat în timp teoria separaþiei puterii?
• caracterul organizat ºi suveranitatea sa. 4. Principiul separaþiei puterilor în stat este sau nu înscris în Constituþia
României în vigoare?
3. Reprezentare graficã. Puterea de stat
B. Teste grilã
1. Trãsãturi generale ale puterii de stat sunt:

Trăsăturile Caracterul de putere a. caracterul de putere; putere politicã; putere socialã; putere de a
puterii de stat exprima ºi realiza voinþa guvernanþilor ca voinþã de stat; caracterul
organizat; suveranitatea puterii de stat;
Caracterul de putere de constrângere
b. suveranitatea puterii de stat; caracterul de putere; putere socialã;
putere de a exprima ºi realiza voinþa guvernanþilor ca voinþã de stat;
Caracterul social caracterul organizat; putere de constrângere;
c. putere politicã; putere socialã; putere de a exprima ºi realiza voinþa
Necesitatea de a exprima şi realiza guvernanþilor ca voinþã de stat; caracterul organizat; supremaþia
voinţa guvernanţilor ca voinţă general puterii de stat.
- obligatorie
2. Categoria largã de „putere” apare în diferite exprimãri ca:
a. putere de stat, putere politicã, putere publicã, puteri publice,
Caracterul organizat suveranitate de stat;
b. putere de stat, putere politicã, putere publicã, autoritate publicã,
Suveranitatea suveranitate de stat;
c. putere de stat, putere politicã, putere publicã, puteri publice, ºi
uneori suveranitate.
3. Exercitarea puterii politice este încredinþatã:

a. întotdeauna de cãtre stat – înþeles în accepþiunea sa juridicã
restrânsã – poporului;
b. de cãtre popor, statului – înþeles în accepþiunea sa juridicã restrânsã 8. Conform Constituþiei actuale a României implicarea executivului în
– cu excepþia cazurilor în care poporul o exercitã direct, prin referendum; activitatea Parlamentului poate interveni în urmãtoarele situaþii:
c. întotdeauna, de cãtre popor, statului (înþeles în accepþiunea sa a. promulgarea legilor de cãtre Preºedinte, care poate cere o singurã
juridicã restrânsã). datã reexaminarea legii; iniþiativa legislativã; poate fi abilitat sã emitã
ordonanþe în domenii care nu fac obiectul legilor organice etc.;
4. Potrivit concepþiei lui Montesquieu, între cele trei puteri (puterea b. controleazã activitatea Parlamentului; cu prilejul promulgãrii legilor;
legislativã, puterea executivã privitoare la chestiuni care þin de dreptul ginþilor iniþiativa de revizuire a Constituþiei;
ºi puterea executivã privitoare la chestiunile care þin de dreptul civil) trebuie c. aprobarea legilor de cãtre Preºedinte care poate cere o singurã
sã existe urmãtoarea relaþie: datã reexaminarea legii; iniþiativa legislativã; poate fi abilitat sã emitã
a. sã se exercite separat, independent, ºi trebuie sã colaboreze între ele; ordonanþe în domenii care nu fac obiectul legilor organice etc.
b. sã se exercite separat, independent, dar sã nu se autolimiteze,
echilibrându-se, ºi trebuie sã colaboreze între ele; 5. Bibliografie la Capitolul I
c. sã se exercite separat, dar nu independent, sã se autolimiteze,
echilibrându-se ºi trebuie sã colaboreze între ele. 1. Gheorghe Gheorghe, „Separaþia puterilor în stat. Teorie ºi
realitate”, Ed. S.E., Bucureºti, 1976.
5. Ce anume a determinat ca în prezent separaþia / echilibrul puterilor sã 2. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi
nu se mai realizeze între „puteri”, ci între majoritate ºi opoziþie parlamentarã? instituþii politice”, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2001.
a. instaurarea regimurilor politice totalitare;
3. Nicolae Popa, „Teoria generalã a dreptului”, Ed. Actami,
b. introducerea votului universal, secret, direct ºi liber exprimat;
Bucureºti, 1996.
c. apariþia partidelor politice ºi a rolului lor în configurarea instituþiilor
4. Gheorghe Iancu, „Drept constituþional ºi instituþii politice”, Ed.
politice ºi juridice.
Lumina Lex, Bucureºti, 2002.
6. Funcþionarea separaþiei / echilibrului puterilor în regimurile politice
semiprezidenþiale se realizeazã dupã cum urmeazã:
a. ºeful statului (ºeful executivului) nu rãspunde politic în faþa
parlamentului, dar guvernul trebuie sã aibã încrederea parlamentului
ºi sã fie aprobat de acesta;
b. ºeful statului care nu este ºi ºeful executivului nu rãspunde politic în
faþa parlamentului, ºi guvernul trebuie sã aibã încrederea parlamentului;
c. parlamentul este superior guvernului, pe care îl poate uºor înlocui,
putându-se crea instabilitatea guvernamentalã.
7. Constituþia României reglementeazã câteva structuri necesare

garantãrii libertãþilor publice ºi bunei funcþionãri a autoritãþilor statale. În
acest sens, sunt prevãzute:
a. Parlament, Guvern, Curtea Suprema de Justiþie;
b. Consiliul Superior al Magistraturii, Comisia Juridicã a Camerelor
Parlamentare;
c. Avocatul Poporului, Curtea Constituþionalã, Curtea de Conturi.
CAPITOLUL II
Partidele politice
1. Trãsãturile ºi definiþia partidului politic
• Apariþia partidelor politice este în strânsã corelaþie cu:

• apariþia ºi dezvoltarea parlamentarismului;
• ideea de reprezentare în viaþa politicã.
• În prezent ele sunt considerate „motor al vieþii politice”.
• Partidele politice sunt asociaþii înfiinþate în temeiul dreptului
fundamental de asociere.
Trãsãturile partidelor politice:
• asociaþii;
• libere;
• constituite din cetãþeni;
• cuprind membri de partid;
• scopul este de a cuceri ºi a exercita puterea, prin exprimarea voinþei
politice a cetãþenilor.
• Partidele politice pot fi definite ca asociaþii libere ale cetãþenilor, prin
care se urmãreºte, pe baza unei platforme (program), definirea ºi exprimarea
voinþei politice a cetãþenilor, asociaþii care au ºi îºi afirmã clar ºi deschis
vocaþia ºi aptitudinea guvernãrii.
Funcþiile partidelor politice nu se confundã cu scopul lor ºi sunt cele de
definire ºi exprimare a voinþei politice a cetãþenilor, respectând suveranitatea
naþionalã, integritatea teritorialã, ordinea de drept ºi principiile democraþiei.
Scopul partidelor politice este de a cuceri (instaura), menþine ºi exercita
puterea într-un stat.
2. Categorii ºi variante de partide politice
• partide confesionale, religioase, naþionale, de clasã ºi etnice;

• partide democratice, liberale, conservatoare, social-democrate, de
stânga, de centru ºi de dreapta;
• partide de cadre ºi de mase;

• partide suple ºi rigide; 4. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã
• partide unice, unificate ºi dominante;
• Sistemele de partide: partidul unic, bipartidismul ºi multipartidismul.
În România partidele politice au avut o bogatã istorie între cele douã A. Întrebãri ºi exerciþii
rãzboaie mondiale ºi dupã decembrie 1989.
• În prezent, organizarea ºi funcþionarea partidelor politice în România 1. Identificaþi trãsãturile partidului politic între celelalte asociaþii, precum
este reglementatã prin Legea nr. 14/2003. ºi faþã de alte grupãri politice.
2. Ce reprezintã baza electoralã solidã?
3. Reprezentare graficã. Partidele politice. Trãsãturile partidelor 3. Definiþi partidul politic.
politice 4. Care sunt funcþiile partidului politic?
5. Identificaþi ºi explicaþi pe scurt categoriile ºi variantele de partide
Trăsăturile partidelor Asociaţie politice ºi sistemele de partide politice.
politice 6. Analizaþi categoria de pluralism politic ºi comentaþi aplicabilitatea sa
Liber constituită de-a lungul timpului în reglementãrile constituþionale ale statului român.
7. Cine se poate pronunþa asupra neconstituþionalitãþii sau nelegalitãþii
partidelor politice?
Din cetăţeni
B. Teste grilã
Cuprind membri de
partid
1. Partidul politic prezintã anumite trãsãturi specifice. Dintre acestea amintim:
a. reprezintã o asociaþie; este rezultatul unei asocieri libere; asocierea
Scopul de a cucerii şi este formatã numai din cetãþeni; funcþioneazã pe baza unei platforme
exercita puterea (program); are drept scop exprimarea voinþei politice a cetãþenilor;
b. este persoanã juridicã de drept public; este formatã numai din
Categorii şi variante Confesionale, religioase, cetãþeni români cu domiciliul în þarã, are drept scop exprimarea voinþei
de partide politice naţionale, de clasă şi etnice politice a cetãþenilor;
c. reprezintã o asociaþie (persoanã juridicã de drept privat); este
Democrate, liberale, rezultatul unei asocieri libere; asocierea este formatã numai din
conservatoare, social- cetãþeni; funcþioneazã pe baza unei platforme (program); are drept
democrate, de stânga, de scop exprimarea voinþei politice a cetãþenilor.
centru şi de dreapta
2. Înscrierea unei persoane într-un alt partid politic constituie:

De cadre şi de mase a. demisie din partidul al cãrui membru a fost, dar numai dupã
aprobarea din partea acestui partid;
Suple şi rigide b. de drept demisie din partidul al cãrui membru a fost;
c. nu constituie demisie, el putând sã figureze ca membru al ambelor
Unice, unificate, dominante partide.
3. Partidele politice se organizeazã ºi funcþioneazã pe criteriul: 5. Bibliografie la Capitolul II

a. administrativ-teritorial;
b. al locului de muncã; 1. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi
c. al desfãºurãrii de activitãþi politice în cadrul agenþilor economici instituþii politice”, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2001.
sau al instituþiilor publice, precum ºi administrativ-teritorial. 2. P. P. Negulescu, „Partidele Politice”, Editura Garamond,
(reeditare nedatatã), Colecþia „Etos ºi logos”.
4. Caracteristica partidelor confesionale o reprezintã: 3. „Partidele Politice”, editatã de Centrul de drept constituþional ºi
a. exprimã interesele unei clase sociale; instituþii politice ºi Regia Autonomã „Monitorul Oficial”, Bucureºti,
b. criteriu de constituire, ºi anume credinþele religioase; 1993.
c. interesele reprezentate, ºi anume ale diferitelor regiuni ale unui 4. Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, publicatã în „Monitorul
stat unitar sau ale diferitelor pãrþi ale unui teritoriu naþional neajuns Oficial al României” nr. 25, din 17 ianuarie 2003.
încã la unificare. 5. Legea nr. 43/2003 privind finanþarea partidelor politice ºi a
campaniei electorale, publicatã în „Monitorul Oficial al României”
5. Partidele politice îndeplinesc mai multe funcþii. Constituþia României nr. 54, din 30 ianuarie 2003.
statueazã cã funcþia esenþialã a acestora este:
a. contribuie la definirea ºi la exprimarea voinþei politice a cetãþenilor;
b. contribuie la educarea politicã a cetãþenilor ºi încurajeazã
participarea acestora la viaþa publicã;
c. stimuleazã participarea cetãþenilor la scrutinuri ºi organizeazã
iniþiativa legislativã a cetãþenilor.
6. Pentru înfiinþarea unui partid politic este necesar un numãr minim de

susþinãtori, dupã cum urmeazã:
a. cel puþin 25.000 de membri fondatori, domiciliaþi în cel puþin 18
dintre judeþele þãrii, dar nu mai puþin de 700 în fiecare judeþ;
b. cel puþin 100.000 de membri fondatori, domiciliaþi în cel puþin 15
dintre judeþele þãrii, dar nu mai puþin de 10.000 în fiecare judeþ;
c. cel puþin 250.000 de cetãþeni cu drept de vot, domiciliaþi în cel
puþin 15 dintre judeþele þãrii, iar în fiecare din aceste judeþe sau în
municipiul Bucureºti trebuie sã fie înregistrate cel puþin 10.000 de
semnãturi.
7. Sistemele de partide politice pot fi clasificate în:

a. partid unic ºi pluripartidism;
b. bipartidism ºi multipartidism;
c. unipartidism, bipartidism ºi multipartidism.
CAPITOLUL III
Statul
1. Noþiunea de stat
• Între instituþiile politice ale unei societãþi, statul este cea mai
importantã.
• Importanþa ºi necesitatea statului pentru organizarea ºi conducerea
societãþii rezultã cu prisosinþã din caracterul sãu istoric, forma sa depinzând
de transformãrile sociale ºi istorice care s-au produs de-a lungul timpului.
• Grupurile sociale (politice) sunt preocupate de cucerirea puterii de
stat.
• Apariþia acestei noi forme politico-statale de organizare ºi conducere
a societãþii a avut drept consecinþã ºi apariþia unei forþe de constrângere,
specificã noii forme, pe care o deþine statul, la adãpostul cãreia s-au putut
dezvolta noi relaþii sociale.
• Reglementarea acestor noi relaþii sociale a necesitat apariþia normelor
juridice, a dreptului.
• Este un instrument de organizare ºi conducere socialã prin care grupurile
sociale ºi-au promovat interesele ºi în care ºi-a gãsit expresia concentratã
întreaga societate.
Scopul statului a constituit de-a lungul timpului o preocupare constantã
mai ales a filosofiei dreptului.
Terminologic, cuvântul „stat” s-a format din verbul latin „statuo” (a
pune, a aºeza, a întemeia). Aceasta nu înseamnã cã anterior nu a existat o
asemenea noþiune. Grecii foloseau pentru aceeaºi noþiune cuvântul „polis”.
• Capãtã sensul ei actual (laic) mult mai târziu (în secolul al XVI-lea),
în Europa Medievalã, o datã cu Renaºterea, prin intermediul principalului
ei promotor, care a fost Jean Bodin, în celebra sa carte „Les six livres de
la République”, alãturi de Th. Hobber, John Locke, Spinoza, J. J.
Rousseau etc.
În prezent, noþiunea de stat a fost abordatã din punctul de vedere 2. Apariþia statului modern
politologic, sociologic ºi juridic.
• Din punctul de vedere politologic, statul apare ca o colectivitate • Temporal, elemente componente ale statului apar cu aproape ºase
umanã, istoric constituitã ºi organizatã pe un anumit teritoriu, care politic milenii înainte de Hristos, în Egipt, Babilon, China, India.
se structureazã între guvernanþi ºi restul populaþiei. • Statul modern apare însã mai târziu, în Europa medievalã, fãrã sã
• Din punctul de vedere sociologic, statul reprezintã un produs al se ºtie de ce aici.
evoluþiei sociale a civilizaþiilor. • În legãturã cu apariþia statului au fost formulate o serie de teorii, cea
• Din punctul de vedere juridic, statul reprezintã: mai importantã fiind teoria contractualistã. Astfel sunt:
• O ordine juridicã, mai mult sau mai puþin centralizatã ºi care se gãseºte • Teoria patriarhalã a lui Robert Filmer din „Patriarhul” (1653), care
în strânsã legãturã cu ordinea internaþionalã. Cel care a fundamentat statul susþinea cã statul a luat naºtere direct din familie, între stat ºi familie nefiind
privit din punctul de vedere juridic a fost Hans Kelsen, susþinãtorul teoriei decât o diferenþã de întindere, ºi nu de substanþã.
normativiste, care caracteriza statul ca fiind o ordine normativã de • Teoriile patrimonialiste susþin cã, statul a apãrut din dreptul de
constrângere, diferitã de ordinea naturalã, dotatã cu putere de comandã, care proprietate asupra pãmântului, iar oamenii s-au supus puterii proprietarului
emite „imperative” în virtutea raportului de subordonare ce existã între indivizi întregului teritoriu, datoritã atributelor dreptului de proprietate (uzus, fructus
ºi stat ºi care are o organizare ºi o voinþã distinctã de voinþa indivizilor ºi ºi abuzus).
deasupra lor. • Formele (tipurile) statului reprezintã etape ale apariþiei statului modern
• O persoanã juridicã, titularã de drepturi ºi obligaþii. ºi sunt:
• Un concept interdisciplinar (intereseazã dreptul public intern ºi pe • statul feudal;
• statul absolutist;
cel internaþional).
• statul uniune politicã;
• Subiect de drept (se accentueazã capacitatea de conducere a sa ºi
• statul de drept ºi social.
competenþele sale normative. Statul este caracterizat, din acest punct de
• Statul feudal se caracterizeazã prin:
vedere prin capacitatea sa juridicã, adicã prin aptitudinea sa de a fi subiect
• fãrâmiþare feudalã ºi dorinþa de unitate politicã;
de drept în diferite raporturi juridice de drept public sau privat).
• existenþa raporturilor de dependenþã (denumite de Machiavelli „lo
• Instituþie politicã (cea mai importantã a societãþii ºi prin care puterea
stato”) ºi de supuºenie (vasalitate) dintre popor ºi monarh (feudalul
politicã se poate realiza – Maurice Hauriou). suprem).
Din definiþiile date în doctrinã se pot desprinde elementele de conþinut • Statul absolutist se caracterizeazã prin:
ale unei definiþii a noþiunii de stat (chiar dacã statul poate comporta o • concentrarea puterii la nivel central;
multitudine de definiþii), ºi anume: • suveranul absolut produce ºi impune dreptul, justiþia, ºi nu este
• formã de organizare politicã a unei colectivitãþi umane constituitã supus regulilor juridice;
istoric; • statul devine tot mai teritorializat, iar doctrinele naþionaliste
• teritoriul – ca localizare geograficã; sedimenteazã populaþia;
• existenþa unor guvernanþi investiþi cu atribuþii de conducere ºi de • exercitarea puterii devine o preocupare constantã;
exercitare a autoritãþii publice în numele poporului (puterea de stat). • constituþia ºi legea devin expresii formale ale statului;
• Se poate defini statul ca fiind cea mai importantã instituþie politicã a • apar germenii secularizãrii statului ºi a puterii sale.
societãþii, modalitate de organizare a puterii politice, care realizeazã puterea • Statul – uniune politicã este caracterizat prin:
sa de comandã prin intermediul guvernanþilor ºi în numele poporului. • stabilirea frontierelor sale culturale ºi naþionale (apare principiul
naþionalitãþilor);
• se formeazã naþiunea (unitatea culturalã) ºi statele naþionale; • În epoca modernã, legitimitatea statului rezultã din democraþie
• apare sensul clar al suveranitãþii de stat (legat de naþiune ºi de (procesul electoral) ºi principiul majoritãþii.
cetãþenie); • Reprezentanþii sunt desemnaþi democratic pe baza principiului
• apare democratizarea puterii politice. majoritãþii.
• Statul de drept ºi social se caracterizeazã prin: • Legitimitatea statului se mai bazeazã ºi pe principiul legalitãþii, prin
• expansiunea puterii politice ºi a democraþiei; invocarea teoriei puterii constituante originare, care a fost la începuturile
• apar noi generaþii de drepturi; statului (precum cuvântul în Biblie).
• evoluþia sistemului politic ºi apariþia domniei legii; • În opinia noastrã, care este una exprimatã în doctrinã, în legãturã cu
• apariþia constituþionalismului ºi constituþionalizarea sistemului politic; legitimitatea statului, se poate spune cã statul „rãmâne rezultatul convenþiei
• politica se circumscrie unor reguli juridice; sociale, pentru cã a convins cã este un rãu necesar” (Ioan Muraru).
• apare garantarea drepturilor sociale ºi economice;
• statul îºi asumã noi sarcini în economie ºi în politicile sociale. C. Funcþiile statului
Din punctul de vedere juridic, funcþiile statului:
3. Esenþa, legitimitatea ºi funcþiile statului • se concretizeazã prin acte juridice;
• ele exprimã legãtura dintre un tip de activitate ºi finalitatea sa ºi nu
A. Esenþa statului pot fi separate.
În decursul timpului, în legãturã cu esenþa statului s-au conturat douã • Ele sunt foarte diverse datoritã diversitãþii exigenþelor umane.
teorii diferite, ºi anume: • Se pot clasifica dupã multe criterii ºi sunt:
• statul este o manifestare de voinþã;
• interne ºi externe;
• statul este un instrument al forþei de constrângere, de dominare.
• economice, culturale, sociale, represive etc.;
• Statul ca manifestare de voinþã
• legislative, executive ºi jurisdicþionale (cea mai cunoscutã).
• Porneºte de la raþionalitatea umanã ºi capacitatea sa de decizie, în
vederea realizãrii binelui comun.
4. Elementele statului
• Esenþa statului este voinþa oamenilor raþionali.
• Statul ca instrument de constrângere
• Oamenii resimt necesitatea dominaþiei statului ºi a constrângerii, Statul este analizat, din punctul de vedere sociologic (mai puþin juridic)
dominaþia unui grup social asupra întregii societãþi. ca fiind compus din:
• Statul este o putere de comandã, iar voinþa generalã a sa se poate • populaþie;
realiza, la nevoie, prin constrângere, în numele puterii politice a poporului. • teritoriu;
• suveranitate (sau putere).
B. Legitimitatea statului
Conceptul de legitimitate a statului A. Populaþia
• Presupune stabilirea puterii constituante originare ºi care stabileºte • Este un element absolut indispensabil statului, datoritã caracterului
„competenþa competenþelor”. social al puterii.
• Nu existã un criteriu pentru analiza legitimitãþii, pentru cã existã atâtea • Termenul este vag ºi nu trebuie confundat cu poporul sau naþiunea.
legitimitãþi câte state sunt. • Poporul este o colectivitate umanã care locuieºte la un moment dat
• Contractul social schimbã temeiul legitimitãþii statului ºi scopurile pe un teritoriu sau pe alte teritorii ºi care prezintã aceeaºi identitate
sale. lingvisticã, culturalã, etnicã ºi religioasã.
• Naþiunea este poporul de ieri, de azi ºi de mâine, poporul în istorie ºi • constituie baza materialã care a determinat apariþia ºi dezvoltarea
se identificã cu conceptul cultural de unitate culturalã. naþiunilor.
• Ea este anterioarã statului. Delimitarea geograficã a teritoriului se face prin intermediul
• Are o sferã de cuprindere mai largã decât poporul ºi naþiunea, pentru frontierelor ºi cuprinde:
cã poate cuprinde ºi alte categorii de oameni, necuprinºi în cele douã • solul;
categorii, de exemplu minoritãþile naþionale, egali cu ceilalþi membri ai • subsolul;
populaþiei prin cetãþenia comunã, precum ºi cetãþenii strãini ºi apatrizii. • coloana de aer, care se ridicã deasupra solului cuprins între frontiere.
• Regrupeazã pe toþi cetãþenii unui stat (alãturi de cetãþenii strãini ºi • Solul ºi subsolul sunt definite în dreptul internaþional public.
apatrizii), cetãþeni care:
• au o legãturã specificã cu puterea politicã instituþionalizatã; Caracterele teritoriului statului român
• au un statut juridic aparte (faþã de cetãþenii strãini ºi apatrizii). a) inalienabilitatea teritoriului (art. 3(1) din Constituþie)
b) indivizibilitatea teritoriului (art. 1(1) din Constituþie)
B. Teritoriul
• Delimiteazã cadrul geografic al statului, în care se exercitã puterea C. Suveranitatea
politicã instituþionalizatã (puterea de stat). • Noþiunea de suveranitate a apãrut o datã cu statul ºi este legatã de
• Este elementul material al statului, iar populaþia elementul personal. puterea de stat ºi de independenþa statului.
• Definitoriu pentru un stat ar fi distincþia dintre guvernanþi ºi guvernaþi, • Suveranitatea este plurisemanticã.
într-o societate. Cu toate acestea un trib în care existã aceastã diferenþiere • Ideile ºi concepþiile despre suveranitate apar mai târziu decât statul,
nu este considerat un stat (!). spre sfârºitul Evului mediu, la autorii de drept internaþional public.
• În decursul istoriei au fost emise numeroase ºi diferite concepþii
Natura juridicã a teritoriului statului asupra suveranitãþii, care au mers de la afirmarea ºi justificarea sa ca realitate
ºi principiu pânã la negarea sa pentru cã ar fi ceva învechit, demodat, ºi
chiar pânã la considerarea suveranitãþii ca o sursã de conflicte.
• În epoca feudalã, monarhul (suveranul) avea drept de proprietate
• În Evul mediu, problema suveranitãþii a fost trecutã din domeniul
exclusiv asupra teritoriului, pe care îl putea înstrãina în orice mod ºi oricând
statului în cel al bisericii.
(teoria patrimonialã inspiratã din opiniile jurisconsulþilor romani).
• Acest fapt s-a produs o datã cu cristalizarea ºi instituþionalizarea formei
• În prima jumãtate a secolului al XIX-lea se contureazã:
de guvernãmânt – monarhia.
• teoria teritoriului-obiect, potrivit cãreia dreptul de proprietate asupra • Din acest moment se poate vorbi de o dezvoltare a ideilor ºi concepþiilor
teritoriului aparþine statului; despre suveranitate, care s-au materializat în mai multe teorii, ºi anume:
• teoria teritoriului-limitã terestrã (teritoriul era conceput ca o • Teoriile teocratice;
suprafaþã, o întindere de pãmânt asupra cãreia se exercitã puterea • Teoria contractului social.
de stat), teorie cunoscutã ºi ca a teritoriului – subiect (Jellinek), în
care teritoriul reprezenta însuºi statul. Titularul suveranitãþii
• teoria competenþei. Susþinãtorii acestei teorii considerau ordinea • Problema nu este doar teoreticã, ci ºi una de practicã constituþionalã,
de drept naþionalã ca parte componentã a ordinii de drept internaþionale, ºi are largi implicaþii de ordin social, economic, politic ºi juridic.
ºi aceasta din urmã se putea aplica pe teritoriul unui anumit stat. • Douã mari teorii:
• În opinia noastrã, pentru stabilirea naturii juridice a teritoriului trebuie • una care a considerat cã titularul suveranitãþii este o instituþie
plecat de la: politicã (monarh, parlament, stat);
• raportul dintre stat ºi teritoriu; • a doua, care a considerat cã titularul suveranitãþii este poporul sau
• faptul cã teritoriul a jucat un rol important în apariþia statului; naþiunea.
• Prima teorie îºi are originea în doctrina mai veche teocraticã;

• Cea de-a doua este creaþia Revoluþiei franceze, în care titularul 6. Întrebãri, exerciþi ºi teste grilã
suveranitãþii a fost declarat poporul, care desemna „puterea constituantã” ºi
parlamentul, popor care apoi se supunea legii adoptate.
• Tot o creaþie a Revoluþiei franceze a fost ºi noþiunea de suveranitate A. Întrebãri ºi exerciþii
naþionalã ºi a titularului sãu – naþiunea.
• Toate constituþiile franceze, cu excepþia celei din 1814, au recunoscut 1. Care este scopul statului? Identificaþi principalele idei filosofice.
existenþa suveranitãþii naþionale. 2. Explicaþi noþiunea de stat din punct de vedere politologic, sociologic
• În prezent, constituþiile prevãd ca titular al suveranitãþii poporul sau naþiunea. ºi juridic. Definiþi noþiunea de stat.
• Constituþia francezã din 1958, la art. 3, aratã cã „suveranitatea naþionalã 3. Identificaþi principalele momente ale apariþiei statului modern. Care
aparþine poporului francez”. sunt formele (tipurile) de stat?
• Doctrina francezã însã a criticat aceastã redactare întrucât „Din punctul 4. Care sunt principalele idei privind esenþa ºi legitimitatea statului?
de vedere strict al tehnicii constituþionale, aceastã formulare este regretabilã 5. Identificaþi ºi prezentaþi pe scurt elementele statului.
pentru cã se combinã douã concepte ale suveranitãþii care se exclud”. 6. Explicaþi noþiunea de populaþie.
7. Explicaþi noþiunea de teritoriu ºi natura sa juridicã.
5. Reprezentarea graficã. Statul 8. Explicaþi pe scurt noþiunea de suveranitate. Care sunt principalele
teorii referitoare la suveranitate?
Elementele statului Populaţia
(abordare sociologică)
B. Teste grilã
Teritoriul Inalienabil
1. Din punctul de vedere juridic, statul reprezintã:
Indivizibil a. un produs al evoluþiei sociale a civilizaþiilor;
Esenţa statului
Suveranitatea
b. colectivitate umanã istoric constituitã ºi organizatã pe un anumit
(titularul suveranităţii) teritoriu, care politic se structureazã între guvernanþi ºi restul populaþiei;
Manifestare de c. o ordine juridicã mai mult sau mai puþin centralizatã ºi care se
voinţă gãseºte în strânsã legãturã cu ordinea internaþionalã.
Instrument de
Legitimitatea
constrângere
statului
2. Statul feudal se caracterizeazã prin:
Funcţiile statului a. fãrâmiþare feudalã ºi dorinþa de unitate politicã; existenþa raporturilor
(exemplificativ) Interne şi externe de dependenþã ºi de supuºenie dintre popor ºi monarh;
b. concentrarea puterii la nivel central;
Economice, c. expansiunea puterii politice ºi a democraþiei.
culturale, sociale,
represive
3. În legãturã cu esenþa statului s-au conturat de-a lungul timpului douã
Legislative teorii diferite:
a. statul este un instrument al forþei de constrângere sau statul este
Executive o uniune politicã;
b. statul este o manifestare de voinþã sau statul este un instrument al
Judecătoreşti forþei de constrângere;
c. statul este o manifestare de voinþã sau statul este o uniune politicã 6. Montesquieu, „Despre spiritul legilor”, I, ES, Bucureºti, 1964.
ºi socialã. 7. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi
instituþii politice”, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2001.
4. Funcþiile statului au fost clasificate dupã multe criterii. Ele sunt: 8. Ioan Muraru, Gheorghe Iancu º.a., „Constituþiile române”, Ed.
a. interne ºi externe; economice, culturale, sociale, represive etc.; RAMO, 1993.
legislative, executive ºi jurisdicþionale; 9. Nicolae Popa, „Teoria generalã a dreptului”, Ed. Actami,
b. intrinseci ºi extrinseci statului; Bucureºti, 1992.
c. morale, politice, de constrângere.
5. Caracterele teritoriului statului sunt:

a. inalienabilitatea ºi suveranitatea;
b. inalienabilitatea ºi indivizibilitatea;
c. inalienabilitatea, indivizibilitatea ºi suveranitatea.
6. Prin suveranitatea poporului înþelegem:

a. dreptul poporului de a decide singur asupra sorþii sale, de a-ºi stabili
linia politicã a statului ºi alcãtui autoritãþile (organele) sale, precum ºi
de a controla activitatea acestora;
b. dreptul fiecãrei naþiuni la autodeterminare ºi la dezvoltarea
independentã, fie cã posedã sau nu o organizare proprie a statului;
c. dreptul statului de a decide singur asupra politicii sale interne ºi
externe.
7. Titularul suveranitãþii este:

a. poporul sau naþiunea;
b. parlamentul;
c. adunarea constituantã.
7. Bibliografie la Capitolul III
1. Aristotel, „Politica”, Ed. Antet, Bucureºti, 1996.

2. Ion Deleanu, „Drept constituþional ºi instituþii politice”, vol. 2,
Iaºi, 1992.
3. Tudor Drãganu, „Drept constituþional ºi instituþii politice”, vol.
2, Cluj-Napoca, 1992.
4. Grigore Geamãnu, „Drept internaþional public”, vol. I, EDP,
Bucureºti, 1981.
5. Nicollo Machiavelli, „Principele”, Ed. Minerva, Bucureºti, 1994.
CAPITOLUL IV
Forma de guvernãmânt
1. Noþiunea de formã de guvernãmânt
• Forma de guvernãmânt este determinatã de modul de constituire,

organizare ºi funcþionare a organelor supreme ale statului (în principal ºeful
statului).
2. Tipurile formei de guvernãmânt
a) Monarhia:
• absolutã;
• limitatã;
• parlamentar dualistã;
• parlamentar contemporanã.
b) Republica:
• parlamentarã;
• prezidenþialã.
c) În România, forma de guvernãmânt a cunoscut o
evoluþie, specific fiind, pentru þara noastrã, domnia.
3. Reprezentare graficã. Forma de guvernãmânt

4. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã
Tipuri de forme de Monarhia absolută 1. Identificaþi ºi prezentaþi pe scurt formele de guvernãmânt.

guvernământ 2. Identificaþi principalele momente ale evoluþiei formei de guvernãmânt
limitată în România.
B. Teste grilã
parlamentar dualistă
1. Republica parlamentarã se caracterizeazã prin:
parlamentar a. alegerea ºefului de stat de cãtre cetãþeni, direct ºi liber exprimat,
contemporană la fel ca ºi alegerea Parlamentului;
b. alegerea ºefului statului prin intermediul colegiilor electorale;
c. alegerea ºefului de stat de cãtre Parlament, în faþa cãruia de altfel
ºi rãspunde, nuanþat, desigur.
Republica parlamentară
2. În România forma monarhicã a fost înlocuitã cu forma republicanã de
prezidenţială guvernãmânt prin:
a. Constituþia din 1938;
b. Legea nr. 363 /1947;
c. Constituþia din 1948.
3. Forma de guvernãmânt poate fi definitã ca:

a. modalitatea de constituire a organelor supreme ale statului (în
principal a ºefului statului), care este determinatã de anumite condiþii
specifice;
b. modalitate de separare a puterilor statului;
c. modalitate de realizare a suveranitãþii naþionale.
4. Monarhia limitatã se caracterizeazã prin:

a. ºeful statului (rege, împãrat) concentreazã, deþine întreaga putere
în mod discreþionar (legislativã ºi jurisdicþionalã);
b. puterea monarhului ºi a organului legislativ sunt aproximativ egale;
c. legea fundamentalã limiteazã puterea monarhului, care cedeazã o
parte a acesteia organului legislativ.
CAPITOLUL V
Structura de stat
1. Noþiunea de structurã de stat. Clasificarea structurilor de stat
• Structura de stat este organizarea de ansamblu a puterii de stat în

raport cu teritoriul.
• Ea indicã dacã un stat este format din unul sau mai multe state membre.
• Statul unitar ºi statul federal sunt formele structurii de stat, care
nu trebuie confundate cu asociaþiile de stat (confederaþiile, uniunile personale,
uniunile reale, uniunile inegale ºi alte uniuni).
2. Asociaþiile de state
• sunt uniuni de douã sau mai multe state suverane ºi independente;

• nu creeazã un nou stat;
• sunt forme ale relaþiilor de drept internaþional;
• se constituie pe baza unor instrumente internaþionale;
• sunt clasificate în:
• confederaþii;
• uniuni personale;
• uniuni reale;
• uniuni inegale:
• vasalitatea;
• protectoratul;
• mandatul;
• tutela.
• alte uniuni:
• uniunea francezã;
• uniunea britanicã;
• C.S.I.-ul.
3. Reprezentare graficã. Structura de stat

Asociaţiile de state Confederaţia A. Întrebãri ºi exerciþii

Uniunea personală 1. Definiþi conceptul de structurã de stat.
2. Identificaþi deosebirile dintre structura de stat ºi asociaþia de state.
Uniunea reală
3. Identificaþi ºi explicaþi pe scurt asociaþiile de state ºi clasificaþi-le.
Uniunea inegală vasalitatea
B. Teste grilã
protectoratul
1. Statul federativ se caracterizeazã prin:
mandatul a. existenþa unei singure formaþiuni statale unice ºi a unui singur rând
de organe centrale de stat; cetãþenii au o singurã cetãþenie;
tutela b. statul este format din douã sau mai multe state membre, din unirea
cãrora apare un subiect unitar de drept; existã douã rânduri de organe
Alte uniuni Uniunea franceză centrale de stat;
c. statul este format din unul sau mai multe state membre, existã
Uniunea britanică douã rânduri de organe centrale de stat, cetãþenii putând avea una,
respectiv douã cetãþenii.
C.S.I. 2. Uniunea realã reprezintã:
a. o asociaþie de douã sau mai multe state independente, care au în
comun ºeful statului;
b. o asociaþie de state independente, determinatã de considerente
economice ºi politice atât de ordin intern, cât ºi extern, care nu dã
naºtere unui stat nou;
c. o asociaþie de state în care, pe lângã ºeful statului, existã ºi alte
organe de stat comune.
3. Asociaþiile de state pot da naºtere la:

a. state noi, constituind subiecte de drept noi;
b. state noi, întrucât constituie forme ale structurii de stat;
c. nu pot da naºtere la state noi, întrucât nu constituie forme ale
structurii de stat.
4. Uniunea inegalã reprezintã:

a. o situaþie de dependenþã politicã a unui stat faþã de un alt stat;
b. o situaþie de subordonare a statului protejat statului protector, care îi
asigurã primului securitatea ºi asistenþa, substituindu-se acestuia în ceea
ce priveºte relaþiile internaþionale, apãrarea ºi chiar administraþia internã;
36 Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd. Gheorghe Glãvan
c. o asociere ierarhizatã, nu întotdeauna voluntarã, a douã state, destul

de diferite din punctul de vedere al dezvoltãrii politice, care au în comun
numai subordonarea unuia faþã de celãlalt.
5. Bibliografie la Capitolele IV-V

CAPITOLUL VI
1. Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, „Constituþiile române”, Ed. Caracterele constituþionale ale statului român
RAMO, 1993.
2. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi
1. Precizãri prealabile
3. Carta ONU, Oficiul de Informare Publicã, Naþiunile Unite, New
York.
• Caracterele statului român se regãsesc în Titlul I al Constituþiei.
• Potrivit art. 1 din Constituþie, România este un stat naþional, suveran
ºi independent, unitar ºi indivizibil, stat de drept, democratic ºi social, având
formã republicanã de guvernãmânt. Statul se organizeazã potrivit principiului
separaþiei ºi echilibrului puterilor, în cadrul democraþiei constituþionale, iar
respectarea Constituþiei, a supremaþiei ºi a legilor este obligatorie.
• În doctrina de specialitate se adaugã o altã trãsãturã, ºi anume cea
de „stat pluralist”, a statului român (Ion Deleanu).
• Potrivit art. 148 din Constituþie, caracterul naþional, independent, unitar
ºi indivizibil al statului român, forma republicanã de guvernãmânt, integritatea
teritorialã, alãturi de alte valori fundamentale, nu pot forma obiect de revizuire.
2. România stat suveran ºi independent
• Constituþiile române au consacrat în formulãri din ce în ce mai clare

suveranitatea ºi independenþa României.
• În Constituþia României din 8 decembrie 1991 reglementarea ei se
regãseºte în art. 1 ºi art. 2.
• Garanþiile acestei caracteristici sunt:
• economia româneascã;
• existenþa forþelor armate;
• capacitatea de apãrare a þãrii.
• Totodatã se constituie ca garanþii eficiente pentru suveranitatea ºi
independenþa statelor, ºi deci pentru România:
• climatul internaþional de destindere, cooperare, încredere ºi
securitate, organismele internaþionale (ONU, organismele sale
specializate, alte organisme internaþionale) la care þara noastrã • A doua problemã.

participã. • Lãmurirea ei trebuie sã porneascã de la definirea noþiunii de popor ºi
• interdicþia prevãzutã la art. 2 alin. (2) din Constituþie (Ioan Muraru). a celei de naþiune, deja examinate.
• Cele douã noþiuni diferã de cea de populaþie, ca element constitutiv
3. Stat unitar ºi indivizibil al statului, ºi de cea de cetãþenie, examinate în alte capitole ale demersului
nostru.
• Se analizeazã în legãturã cu structura de stat unitarã a României. • Având în vedere criteriul cantitativ, precum ºi definiþiile date poporului
• România are toate trãsãturile unui stat unitar: ºi naþiunii, se poate uºor concluziona caracterul naþional al statului român,
• pe teritoriul sãu fiind organizatã o singurã formaþiune statalã; fundamentat pe:
• un singur rând de autoritãþi publice centrale (un singur Parlament, • existenþa unei legãturi strânse între stat ºi naþiunea românã;
un singur Guvern ºi o singurã Curte Supremã de Justiþie); • existenþa unei compoziþii naþionale a acestuia.
• o singurã organizare administrativ-teritorialã; • Minoritãþile naþionale nu fac parte nici din poporul român ºi nici din
• o singurã cetãþenie, cea românã. naþiunea românã, alãturi de care totuºi au trãit, au luptat, au muncit ºi au
• Administraþia publicã localã se fundamenteazã pe principiul autonomiei murit.
locale. • Fac parte din popoarele ºi naþiunile a cãror identitate o au.
• Enunþarea principiului „deconcentrãrii serviciilor publice” în art. • Sunt însã formate din persoane care sunt cetãþeni ai statului în care
120 ºi art. 123 din Constituþie. trãiesc ºi faþã de care acesta din urmã trebuie sã aibã obligaþii foarte
• Statul român ºi componentele sale sunt indivizibile, în sensul cã nu importante, prevãzute, în România, în art. 6 din Constituþie.
pot fi segmentate (împãrþite) sau divizate, parþial sau total, în orice scop. • Firesc ar fi ca ºi grupul majoritar sã aibã drept la identitate, iar de
• Acest caracter, care se regãseºte încã din Constituþia românã din lege ferenda acest lucru ar trebui sã se prevadã într-o Constituþie modificatã.
anul 1866, priveºte toate elementele constitutive ale statului: teritoriul, Caracterul naþional al statului român se fundamenteazã pe o serie de
populaþia ºi puterea de stat (suveranitatea). principii care rezultã din dispoziþiile Constituþiei, ºi anume:
• unitatea statului, a poporului ºi a naþiunii române, care este
4. Stat naþional fundamentul statului român;
• egalitatea dintre cetãþenii români, indiferent dacã unii dintre ei aparþin
• Probleme minoritãþilor naþionale, fãrã discriminãri ºi fãrã privilegii;
• criteriul care stã la baza clasificãrii unui stat ca naþional sau • existenþa unei singure cetãþenii, ca factor de unitate între minoritãþile
multinaþional; naþionale ºi poporul român;
• raportul dintre popor (naþiune) ºi minoritãþile naþionale. • dreptul la identitate etnicã, culturalã, lingvisticã ºi religioasã al
• Prima problemã. persoanelor care aparþin minoritãþilor naþionale;
• Pe baza criteriului cantitativ, al procentului mai mare de conaþionali, • libertatea declarãrii naþionalitãþii;
se poate stabili cã un stat este naþional sau multinaþional. • necesitatea luãrii de cãtre stat a unor mãsuri de protecþie pentru
• În România conaþionalii români formeazã 89,4% din populaþia totalã, pãstrarea, dezvoltarea ºi exprimarea identitãþii persoanelor aparþinând
motiv pentru care statul român nu poate fi decât un stat naþional. minoritãþilor naþionale.
• O asemenea idee este confirmatã ºi de procentul celor mai numeroase Formarea statului naþional român este rodul unui proces istoric
minoritãþi naþionale (7,1% maghiari, 1,8% rromi, 0,5% germani), care sunt îndelungat, proces dominat de lupta poporului român, alãturi de minoritãþile
incomparabil sub procentul de 89,4% de români. naþionale, pentru unitate ºi independenþã.
5. Statul de drept 6. Stat social
• A apãrut mai târziu în istoria societãþii, ca o replicã la statul despotic, • Statul trebuie sã intervinã pentru realizarea interesului general, adicã
atunci când s-a considerat cã ºi guvernanþilor trebuie sã li se opunã regulile sã aibã o atitudine activã, ºi nu pasivã, cum o cerea doctrina clasicã liberalã.
juridice. • Statul trebuie sã protejeze pe cel slab; sã sprijine sectoarele economice
• Fundamentat în secolul al XIX-lea în doctrina germanã, dar el apare necesare promovãrii interesului general; sã asigure funcþionarea serviciilor
însã din secolul al XVIII-lea, ca o garanþie a drepturilor ºi libertãþilor publice ºi a protecþiei sociale.
fundamentale. În acest din urmã secol, sursa primordialã a statului de drept • Rezultã din natura statului, cât mai ales din funcþiile sale, care toate
a fost ºcoala dreptului natural. trebuie sã se fundamenteze pe intervenþia statului.
• În democraþiile actuale, statul de drept a devenit fundamentul • Tehnicile de intervenþie sunt multiple ºi sunt detaliate în alte ramuri
societãþii. ale dreptului.
• Statul de drept semnificã subordonarea statului faþã de drept. • Esenþialã este stabilirea gradului intervenþiei în fiecare etapã a
• Statul de drept este criteriu de clasificare a statelor în: dezvoltãrii economice ºi sociale, grad care nu trebuie nici sã exacerbeze
• state de drept ºi despotice; intervenþia, dar nici sã transforme statul într-un simplu „partener de afaceri”
• stat legiuitor; sau „simplu observator”.
• stat administrator; • Caracterul social al statului român rezultã din art. 135 din Constituþie.
• stat judecãtor.
• Nu se poate confunda cu principiul legalitãþii, pentru cã este mai 7. Stat democratic
mult decât acesta.
• Conþinutul complex al statului de drept constã în: • W. Churchil – democraþia nu este cea mai bunã, însã nu existã o altã
• domnia dreptului; categorie care sã o înlocuiascã.
• valorificarea la dimensiunile lor reale a drepturilor ºi libertãþilor • Presupune ca autoritãþile publice sã îºi întemeieze activitatea pe
fundamentale; voinþa poporului, exprimatã prin alegeri libere ºi corecte.
• realizarea echilibrului/colaborãrii reciproce a autoritãþilor publice; • Definiþia democraþiei, din punctul de vedere constituþional, este cea
• realizarea accesului liber la justiþie. din art. 2 din Constituþia Franþei, potrivit cãreia democraþia reprezintã
• Sistemul de garanþii al statului de drept se fundamenteazã pe „guvernarea poporului, prin popor ºi pentru popor”.
urmãtoarele reguli principale: • Implicã:
• un sistem pluralist;
• modificarea Constituþiei sã se facã doar de o adunare expres abilitatã,
• responsabilitatea guvernanþilor;
aleasã pe baze democratice ºi care sã realizeze procedura de
• obligaþia de a se conforma legilor;
revizuire;
• exercitarea imparþialã a justiþiei de cãtre judecãtori independenþi ºi
• revizuirea însãºi sã nu afecteze valorile fundamentale ale democraþiei
inamovibili;
constituþionale;
• domnia dreptului;
• existenþa unui control de constituþionalitate; restrângerea exercitãrii
• exercitarea suveranitãþii de cãtre popor;
drepturilor ºi a libertãþilor fundamentale, doar prin lege, dacã este
• asigurarea participãrii poporului la rezolvarea treburilor publice;
necesar, doar proporþional cu situaþia care a determinat-o, fãrã atingerea
• aplicarea principiului separaþiei / echilibrului ºi colaborãrii autoritãþilor
existenþei dreptului sau a libertãþii ºi pentru motivele expres prevãzute
publice;
în Constituþie, ºi neîngrãdirea accesului liber la justiþie.
• descentralizarea.
• Implicaþiile presupun:
• realizarea echilibrului puterilor; 9. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã
• asigurarea supremaþiei Constituþiei, un stat democratic regãsindu-
se acolo unde aceste douã trãsãturi sunt îndeplinite. A. Întrebãri ºi exerciþii
• Din Constituþia României reiese cu prisosinþã caracterul democratic
al statului nostru. În acest sens sunt dispoziþiile din: art. 2; art. 62 ºi 81; art. 1. Identificaþi în cuprinsul Constituþiei textele ce consacrã caracterele
74 ºi 150; art. 120-123; Titlul II; art. 142-147 din Constituþie. statului român ºi comentaþi-le pe scurt.
2. De ce România este stat suveran ºi independent?
8. Reprezentare graficã. Caracterele constituþionale ale statului 3. Pluralismul politic constituie o caracteristicã a statului român ori o
român valoare supremã a acestuia? Argumentaþi.
B. Teste grilã
Tipuri de forme de Monarhia absolută 1. Art. 1 al Constituþiei române prevede urmãtoarele caractere ale
guvernământ statului român:
a. stat naþional, independent, unitar ºi indivizibil;
limitată b. stat naþional, suveran, independent ºi unitar;
c. stat naþional, suveran, independent, unitar ºi indivizibil, stat de
parlamentar dualistă drept, democratic ºi social, având formã republicanã de guvernãmânt.
2. Ca o caracteristicã a unitãþii statului pe teritoriul României existã:

parlamentar
contemporană a. un singur Guvern, dar mai multe foruri judecãtoreºti ordinare ºi supreme;
b. o singurã formaþiune statalã, dar cu mai multe rânduri de autoritãþi
publice centrale: Guvern, Parlament, Curte Constituþionalã;
c. un singur rând de autoritãþi publice centrale, un singur for
Republica parlamentară judecãtoresc suprem ºi o singurã formaþiune statalã.
3. Caracterul indivizibil al statului se referã la :

prezidenţială
a. teritoriu, populaþie, suveranitate;
b. teritoriu, origine etnicã, cetãþenie;
c. teritoriu, administraþie, cetãþenie.
4. Caracterul democratic este determinat de:

a. autoritãþile publice se întemeiazã pe voinþa poporului, exprimatã în
alegeri libere ºi corecte, cu proclamarea ºi garantarea liberalitãþilor publice;
b. domnia evidentã a dreptului, realizarea colaborãrii ºi controlului
reciproc al puterilor publice, cu posibilitatea înlãturãrii ºefului statului
de cãtre ºeful Guvernului, atunci când situaþia o impune;
c. activitatea statului de participant la realizarea binelui comun, de

susþinerea celor dezavantajaþi de destin ºi ºansã, de sprijinire a
sectoarelor economice în crizã, cu sprijinirea prioritarã a sectorului
de stat în detrimentul celui particular.
10. Bibliografie la Capitolul VI CAPITOLUL VII

Organizarea administrativã a teritoriului
1. Mihai Constantinescu, Ion Deleanu, Antonie Iorgovan, Ioan
Muraru, Florin Vasilescu, Ioan Vida, „Constituþia României,
comentatã ºi adnotatã”, Regia Autonomã „Monitorul Oficial”,
1. Noþiunea de organizare administrativ-teritorialã
Bucureºti, 1992.
2. Gheorghe Iancu, „Caracterul naþional al statului român”, în
• Problemã: lãmurirea expresiei de „organizare administrativ-
Revista de drept public, nr. 1-2/1996.
teritorialã”.
• Organizarea ºi delimitarea teritoriului sunt administrative, prin natura
lor, iar pe plan local îºi desfãºoarã activitatea ºi alte organe ale statului,
4. Institutul Român pentru Drepturile Omului, „Drepturi ale
alãturi de cele executive, ºi anume cele judecãtoreºti.
persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale”, Ed. RAMO,
• Cele douã noþiuni de organizare, ºi de delimitare, sunt folosite de
Bucureºti, 1993.
Constituþie ºi lege (art. 3 alin. 3 din Constituþie ºi art. 3 din Legea nr. 69/
5. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru ºi Antonie Iorgovan,
1991).
„Revizuirea Constituþiei României. Explicaþii ºi comentarii”, Ed.
• Pentru aceste motive legale, dar ºi datoritã caracterului unitar ºi
Rosetti, Bucureºti, 2003.
indivizibil al statului este necesar a fi folositã noþiunea de „organizare” a
teritoriului, ºi nu cea de „împãrþire” a acestuia, în unitãþi administrativ-teritoriale.
• Problema stabilirii diferenþei dintre organizarea adminis-
trativ-teritorialã ºi structura de stat.
• Acestea au fiecare un conþinut ºi un sens propriu, dar ºi un factor
comun al celor douã instituþii juridice – teritoriul.
• Deosebirea principalã constã însã „… în faptul cã prima se referã la
organizarea puterii la nivelul statului în întregul sãu, în timp ce organizarea
administrativã a teritoriului are în vedere crearea pe teritoriul statului a unui
numãr de unitãþi în scopul unei mai eficiente conduceri de stat pe plan local”
(Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu).
• În legãturã cu definirea organizãrii administrative a teritoriului, în
literatura juridicã de specialitate s-au conturat mai multe opinii (Nestor
Prisca, Ichil Bendeter ºi Ioan Muraru).
• Putem defini organizarea administrativã a teritoriului ca fiind delimitarea
teritoriului în unitãþi geografice având o anumitã suprafaþã delimitatã prin
lege ºi condiþionatã de populaþie ºi de dezvoltarea economico-socialã,
delimitare realizatã în scopul exercitãrii unitare a puterii de stat, pe întreg • Legea din 1864 a suferit 25 de modificãri, dar a rãmas în vigoare
teritoriul. pânã la data de 14 iunie 1962, când a fost adoptatã legea pentru unificarea
administrativã, prin care organizarea administrativã în judeþe, plãºi ºi comune
2. Importanþa organizãrii administrative a teritoriului de stat a fost extinsã ºi asupra teritoriilor care s-au unit cu România în 1918,
formând statul naþional unitar român.
• O datã cu formarea unor state cu teritorii întinse ºi populaþie • Prin legea pentru organizarea administraþiei locale din 3 august 1929
numeroasã, realizarea unitarã a puterii nu se mai putea face numai de se trece la o nouã organizare administrativã a teritoriului þãrii noastre. Potrivit
organele centrale, exigenþe de ordin economic, militar, fiscal, determinând acestei legi unitãþile administrative erau judeþul ºi comuna, plãºile fiind
constituirea unor organe locale coordonate însã central, care sã asigure considerate ca subdiviziune a judeþelor.
exercitarea puterii pe o anumitã suprafaþã a teritoriul statului, limitele • În 1938, prin legea administrativã din 13 august, se constituie o nouã
competenþei teritoriale a acestor organe devenind limitele unitãþilor unitate administrativã, þinutul, având o suprafaþã mai mare ºi o populaþie mai
administrative. numeroasã decât a judeþului, fiind condusã de un reprezentant numit rege.
• Cu timpul, pe mãsura dezvoltãrii economice, sociale ºi politice a • Aceastã unitate administrativ-teritorialã a fost desfiinþatã relativ repede,
societãþii, a crescut rolul ºi exigenþa organizãrii administrative a teritoriului, prin Legea nr. 577 din 21 noiembrie 1940.
existenþa ei fiind în concordanþã cu creºterea sarcinilor ºi funcþiilor statului • Potrivit Constituþiei din 1948, unitãþile administrative în care era
în viaþa oamenilor, pentru asigurarea, mai ales a serviciilor publice necesare. delimitat teritoriul României erau comunele, plãºile, judeþele ºi regiunile.
• Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 adoptã o nouã organizare
3. Organizarea administrativã a teritoriului României administrativã a teritoriului: comuna, oraºul, raionul ºi regiunea.
• Aceastã organizare administrativã a teritoriului a existat cu unele
• Înainte de ocupaþia romanã, teritoriul Daciei a fost organizat pe modificãri pânã în anul 1968, când s-a adoptat Legea nr. 2/1968 privind
criteriul proprietãþii comune, în obºti sãteºti. organizarea administrativã a teritoriului, în vigoare ºi azi, deºi a suportat
• Dupã cucerirea Daciei de cãtre romani, împãratul Traian, a organizat mai multe modificãri succesive, o abrogare ºi o repunere în vigoare dupã
Dacia într-o singurã unitate administrativã. abrogare.
• Urmaºul lui Traian, Hadrian, reorganizeazã Dacia în douã provincii: • Conform art. 3 alin. (3) din Constituþia României ºi Legii nr. 2/1968,
Dacia Superioarã ºi Dacia Inferioarã. teritoriul României este organizat în urmãtoarele unitãþi:
• Apoi are loc o a doua reorganizare a Daciei, prin crearea Daciei • judeþul;
Porolissensis, desprinsã din Dacia Superioarã. • oraºul;
• Dupã pãrãsirea Daciei de cãtre romani, teritoriul þãrii noastre a fost • comuna.
organizat în cnezate ºi voievodate. • Judeþele, oraºele ºi comunele sunt persoane juridice ºi în acest
• Dupã unirea cnezatelor ºi voievodatelor ºi formarea celor douã þãri sens au capacitate juridicã, un patrimoniu distinct ºi iniþiativã în ceea ce
române, Moldova ºi Þara Româneascã, în afara unitãþilor administrative, priveºte administrarea intereselor publice locale, exercitându-ºi autoritatea
ca oraºul sau târgul ºi comuna, se constituie pe considerente economice, în limitele administrativ-teritoriale legal stabilite.
judiciare ºi militare unitãþi administrative mai mari, ca þinutul ºi ocolul în
Moldova, judeþul ºi ocolul în Þara Româneascã. Judeþul
• Dupã Unirea Principatelor Române a fost elaboratã în 1864, sub • Este o unitate administrativã complexã din punctul de vedere economic
îndrumarea lui Alexandru Ioan Cuza, prima lege pentru organizarea ºi social-cultural.
administrativã a teritoriului þãrii noastre. • Formatã din mai multe oraºe ºi comune.
• Teritoriul þãrii era organizat în judeþe, plãºi ºi comune rurale ºi urbane.
• În stabilirea numãrului judeþelor au fost avute în vedere mai multe 4. Reprezentare graficã. Organizarea administrativã a teritoriului
criterii: suprafaþa, numãrul de locuitori, cãile de comunicaþie, potenþialul
economic, posibilitatea valorificãrii resurselor materiale locale.
• În prezent existã un numãr de 40 de judeþe.
• Suprafaþa unui judeþ este în medie de 6100 km2, iar populaþia în medie
Organizarea judeţe
de 450.000 locuitori.
administrativ-
Oraºul teritorială actuală
• Este un centru de populaþie mai dezvoltat din punctul de vedere a României
economic, social-cultural ºi edilitar-gospodãresc. oraşe
• Oraºele au un numãr mare de locuitori, o însemnãtate deosebitã în
viaþa economicã social-politicã ºi cultural-ºtiinþificã a þãrii.
• Cele care au condiþii de dezvoltare în aceste direcþii sunt organizate comune
ºi declarate prin lege ca municipii.
• Municipiile pot avea subdiviziune administrativ-teritorialã.
Municipiul Bucureºti
• Este capitala þãrii ºi are o organizare proprie, asemãnãtoare cu a
judeþului.
• Este organizat pe ºase sectoare, la care se adaugã S.A.I. ºi care au
o organizare proprie asemãnãtoare oraºelor.
Comuna
• Este unitatea administrativã pe teritoriul cãreia trãieºte populaþia ruralã
unitã prin comunitate de interese ºi tradiþii;
• Este alcãtuitã din unul sau mai multe sate ºi cãtune, în funcþie de
condiþiile economice, social-culturale, geografice ºi demografice, conform
Legii nr. 69/1991, modificatã ºi republicatã în anul 1996.
Staþiunile balneo-climaterice
• Nu constituie unitãþi administrative distincte, ci sunt acele oraºe ºi
comune (sate ºi cãtune), care datoritã condiþiilor climaterice, hidrografice
sau aºezãrii lor, prezintã importanþã pentru ocrotirea sãnãtãþii ºi asigurarea
ordinii cetãþenilor.
c. o unitatea administrativã pe teritoriul cãreia trãieºte populaþia ruralã

5. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã unitã prin comunitate de interese ºi tradiþii.
A. Întrebãri ºi exerciþii 6. Bibliografie la Capitolul VII
1. Analizaþi sensul noþiunii de teritoriu în accepþiunea dreptului 1. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi
constituþional. instituþii politice”, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2001.
2. Identificaþi rolul populaþiei în organizarea administrativã a teritoriului. 2. Legea nr. 2/1968, publicatã în Buletinul Oficial nr. 163, din 20
Definiþi noþiunea de organizare administrativ-teritorialã. decembrie 1968. Prin Legea nr. 35/1996 a fost modificatã Legea
3. Existã deosebiri între împãrþirea administrativ-teritorialã a României nr. 2/1968 privind organizarea administrativã a teritoriului
ºi organizarea administrativ-teritorialã? (publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 102, din 20 mai 1996). Prin
Legea nr. 2/1989 a fost abrogatã Legea nr. 2/1968, iar prin
B. Teste grilã Decretul-lege nr. 38/1990 a fost abrogatã Legea nr. 2/1989 ºi
repusã în vigoare Legea nr. 2/1968, fãrã art. 6 alin. 2 ºi fãrã
1. Constituie unitate administrativ-teritorialã: dispoziþiile referitoare la municipiile Constanþa ºi Petroºani
a. regiunea; (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 14, din 23 ianuarie 1990).
b. municipiul;
c. staþiunea balneo-climatericã.
2. Actuala prevedere constituþionalã considerã cã:

a. teritoriul este împãrþit în judeþe, oraºe ºi comune;
b. teritoriul este organizat în judeþe, oraºe ºi comune;
c. teritoriul este organizat în judeþe, oraºe, comune ºi sate.
3. Organizarea administrativã a teritoriului poate fi definitã ca fiind:

a. delimitarea teritoriului în unitãþi geografice având o anumitã
suprafaþã delimitatã prin lege ºi condiþionatã de componenþa populaþiei,
de dezvoltarea economico-socialã, delimitare realizatã în scopul
exercitãrii unitare a puterii de stat, pe întreaga þarã;
b. delimitarea teritoriului în unitãþi geografice condiþionatã de
componenþa populaþiei;
c. împãrþirea administrativ-teritorialã în funcþie de populaþie.
4. Oraºul reprezintã:
a. o unitate administrativã complexã din punct de vedere economic ºi
social-cultural, formatã din mai multe comune;
b. un centru de populaþie mai dezvoltat din punct de vedere economic,
social-cultural ºi edilitar-gospodãresc;
CAPITOLUL VIII
Sistemul electoral
1. Noþiunea de sistem electoral
Sistemul electoral presupune lãmurirea a trei probleme:

• drepturile fundamentale exclusiv politice;
• scrutinul;
• organizarea ºi desfãºurarea alegerilor politice (parlamentare ºi
prezidenþiale).
• Sistemul electoral cuprinde norme care reglementeazã relaþii sociale
ce apar în procesul de instaurare, menþinere ºi exercitare a puterii în stat.
2. Drepturile exclusiv politice
• Drepturile exclusiv politice, care au o sferã mai restrânsã decât sfera

drepturilor electorale ale cetãþenilor, sunt:
• dreptul de vot;
• dreptul de a fi ales;
• dreptul de a alege ºi de a fi aleºi în Parlamentul European (art. 38
din Constituþie);
• în dreptul nostru nu este reglementat dreptul de revocare.
A. Dreptul de vot
• Presupune lãmurirea trãsãturilor votului, care sunt reglementate în
art. 59 alin. (1) ºi art. 81 alin. (1) din Constituþie ºi care sunt:
• Universalitatea votului
• Trebuie diferenþiatã de votul restrâns, care, la rândul sãu, îmbracã
douã aspecte: votul cenzitar ºi votul capacitar.
• Censurile, care trebuie examinate sunt:
• de avere; • Reglementatã de art. 34 din Constituþie.

• de domiciliu; • Sunt consideraþi a nu avea aptitudini morale ºi deci vor fi excluºi
• de sex; de la exercitarea drepturilor de vot cei condamnaþi, prin hotãrâre
• de vârstã; judecãtoreascã definitivã, la pierderea drepturilor electorale, pe toatã perioada
• profesional etc. stabilitã prin hotãrârea judecãtoreascã de condamnare.
• Pentru a putea fi existat este necesar sã fie îndeplinite condiþiile • Existenþa aptitudinilor morale constituie un minim de ataºament al
legale ºi cele constituþionale prevãzute în art. 34 din Constituþie. alegãtorului faþã de stat.
• Votul capacitar. • În ceea ce priveºte faptele sãvârºite pentru care intervine
• Potrivit acestuia, alegãtorul poate participa la alegeri doar dacã nedemnitatea, existã o diversitate de reglementãri în diferitele sisteme
dovedeºte un anumit grad de instruire (Massachussetts – alegãtorii sã electorale.
ºtie sã citeascã în limba englezã Constituþia ºi sã îºi scrie numele; • În ceea ce priveºte dreptul de vot al persoanelor arestate preventiv,
Connecticut – alegãtorii sã ºtie sã citeascã un articol oarecare al Constituþiei considerãm cã nu existã nici un impediment legal ºi practic în calea exercitãrii
ºi sã aibã bune moravuri; Mississippi ºi Alabama – alegãtorii sã ºtie sã dreptului de vot. Aceastã soluþie se bazeazã pe prezumþia de nevinovãþie
interpreteze Constituþia). pânã la constatarea judecãtoreascã ºi definitivã a nedemnitãþii morale.
• Un asemenea cens este permis de amendamentul XV (3 februarie • În ceea ce priveºte persoanele aflate în executarea unei pedepse
1879) la Constituþia federalã a SUA. penale privative de libertate, în acest caz soluþia este restrângerea
• În þara noastrã, Legea electoralã din 9 mai 1939, adoptatã în aplicarea exercitãrii dreptului fundamental de vot, prin suspendarea exercitãrii lui
temporare pe durata executãrii pedepsei în cauzã.
Constituþiei din 1938, nu recunoºtea dreptul de vot decât „ºtiutorilor de carte”.
• În cazul eliberãrii unor asemenea persoane, acestea pot sã
• Caracterul democratic al votului.
redobândeascã dreptul de vot, prin încetarea suspendãrii, sau pot sã nu
• Astfel, o persoanã poate vota în România dacã:
redobândeascã un asemenea drept, din cauza continuãrii nedemnitãþii morale
• este cetãþean român. În condiþiile aderãrii României la Uniunea
ºi dupã eliberare, dacã instanþa judecãtoreascã s-a pronunþat astfel.
Europeanã, cetãþenii Uniunii, au dreptul de a alege doar autoritãþile
• De asemenea, restrângerea este conformã cauzelor prevãzute expres
administraþiei publice locale (art. 16 alin. (4) ºi art. 8 din Tratatul de la
ºi limitativ în art. 49 (1) din Constituþie, iar ambele situaþii reglementate de
Maastricht). Conform art. 38 din Constituþie, în condiþiile aderãrii art. 87 din Legea nr. 68/1992;
României la Uniunea Europeanã, cetãþenii români au dreptul de a • este în deplinãtatea facultãþilor mintale.
alege în Parlamentul European. Se utilizeazã, în mod corespunzãtor, • Constituþia stabileºte cã nu au drept de vot debilii sau alienaþii mintali
verbul „a alege” ºi nu cel de „a vota” (art. 36 din Constituþie). puºi sub interdicþie prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã ºi irevocabilã.
• Dreptul de a alege în Parlamentul European trebuie sã îndeplineascã • Aceastã dispoziþie constituþionalã cuprinde o dublã protecþie, ºi
aceleaºi condiþii ca cele prevãzute pentru dreptul de vot, dar ºi pe cele anume a persoanelor în cauzã, dar ºi a societãþii, actul votãrii implicând
reglementate în actul de aderare, numai cã reprezentanþii aleºi sunt pentru responsabilitate.
Parlamentul European nu pentru cel român. • Egalitatea votului
• Calitatea de cetãþean român concretizeazã faptul cã drepturile cu • O concretizare a principiului constituþional al egalitãþii cetãþenilor (art.
caracter politic aparþin numai cetãþenilor români, indiferent dacã au sau nu 16 din Constituþie).
ºi alte cetãþenii. • În conþinut presupune:
• are vârsta de 18 ani împliniþi pânã în ziua alegerilor inclusiv; • fiecare cetãþean are dreptul la un singur vot pentru alegerea aceluiaºi
• Vârsta minimã de 18 ani permite larga participare a tinerilor la vot, ea fiind organ de stat;
vârsta la care o persoanã are maturitatea electoralã ºi discernãmântul necesar. • circumscripþiile electorale, pentru alegerea aceluiaºi organ de stat,
• are aptitudinea moralã de a vota. sã fie egale ca numãr de locuitori.
• Singularitatea votului presupune: • Votul plural

• egalitatea de valoare a fiecãrui vot; • Constã în faptul cã anumite categorii de cetãþeni, într-o singurã
• este asiguratã de legile electorale prin faptul cã: circumscripþie, pe lângã votul pe care îl au toþi alegãtorii, mai dispun ºi de
• fiecare alegãtor are dreptul la un singur vot; unul sau mai multe voturi suplimentare, pentru alegerea aceluiaºi organ sau
• poate fi înscris doar pe o singurã listã electoralã; autoritate de stat.
• are un singur domiciliu, un singur act de identitate (buletin, carte • Aceste categorii de cetãþeni trebuie sã îndeplineascã anumite condiþii
sau paºaport), o singurã carte de alegãtor etc. de avere, numãr de copii, titluri ºtiinþifice etc. pentru a beneficia de votul plural.
• Egalitatea circumscripþiilor: • Sistemul a fost aplicat în Belgia între 1893 ºi 1921.
• din punctul de vedere al locuitorilor este simplu de realizat în sistemele • Votul multiplu
electorale cu scrutin uninominal, circumscripþiile fiind trasate, în mod • Este asemãnãtor votului plural, numai cã, potrivit acestuia, alegãtorul
legal, în funcþie de numãrul de parlamentari ce trebuie aleºi; care trebuie sã îndeplineascã anumite condiþii dispune de mai multe voturi
• în cazul scrutinului de listã, o asemenea egalitate este greu de pentru acelaºi organ sau autoritate de stat, dar în circumscripþii electorale
realizat, atunci când circumscripþiile electorale se confundã cu unitãþile diferite, putând astfel sã voteze de mai multe ori în aceste circumscripþii.
administrativ-teritoriale (judeþele), care au populaþii diferite ca numãr; • Acest sistem a fost aplicat în þara noastrã, sub imperiul Constituþiei
• în asemenea cazuri, se reglementeazã „norma de reprezentare”. din 1923, în alegerile pentru Senat ºi în Anglia pânã în 1948.
• Presupune ºi înlãturarea unor tehnici ºi procedee electorale care • Prima electoralã
altereazã egalitatea votului. • Procent, legal stabilit, de mandate (un plus de mandate) care se
• Aceste tehnici ºi procedee sunt: atribuie automat grupãrii declarate majoritarã, peste ceea ce i se cuvenea
• Geografia electoralã presupune crearea unor circumscripþii proporþional cu voturile obþinute, ºi care a realizat un anumit procent în
electorale inegale ca numãr de locuitori pentru alegerea aceluiaºi organ alegeri, nu neapãrat de peste 50%.
de stat. Prin acest procedeu se pot crea circumscripþii mari ca numãr de • Procedeul a fost folosit de regulã în perioade de crizã politicã, când
locuitori, care pot cuprinde adversari ai partidelor de guvernãmânt ºi în care partidul de guvernãmânt nu reuºea sã obþinã majoritatea în alegeri.
se alege un numãr egal sau mai mic de parlamentari decât în circumscripþii • Acest sistem a fost aplicat în Italia, unde a fost introdus prin Legea
mai mici. Acest procedeu a fost folosit în trecut în Anglia ºi în SUA. din 13 decembrie 1923, ºi în România, introdus prin Legea electoralã nr.
• Colegiile electorale. Conform acestui sistem, corpul electoral este 1424 din 27 martie 1926.
grupat legal, în vederea alegerilor, în douã sau mai multe categorii, în • Caracterul direct al votului
funcþie de avere, denumite colegii electorale. Aceste colegii electorale, • Presupune cã alegãtorul poate ºi trebuie sã îºi exprime opþiunea sa
inegale ca numãr de alegãtori, fie aleg acelaºi numãr de parlamentari, fie personal ºi nu prin intermediari sau reprezentanþi.
un numãr diferit de parlamentari dacã colegiile sunt egale. • În unele sisteme constituþionale este admis ºi votul indirect, cu mai
• Acest sistem a fost folosit sub imperiul Constituþiei române din 1866 multe faze, prin care alegãtorii nu îºi aleg ei reprezentanþii (electorii), ci
ºi a fost desfiinþat în România prin Constituþia din 1923, anterior fiind atenuat desemneazã în acest scop un numãr de intermediari (alegãtori de gradul al
în urma modificãrii din 1884 a Constituþiei din 1866. doilea).
• Variante ale acestui sistem au fost colegiile naþionale sau religioase. • Într-o asemenea categorie pot fi grupate sistemul francez de alegere a
Ele au existat în coloniile franceze potrivit unei legi din 1946. senatorilor ºi cel american de alegere a preºedintelui.
• O altã variantã a colegiilor electorale este cea a colegiilor • Votul indirect a fost folosit ºi în þara noastrã, sub imperiul Constituþiei
profesionale, conform cãrora alegãtorii sunt grupaþi potrivit profesiei lor, ºi din 1866 ºi al celei din 1923, pentru unii senatori.
a fost aplicat în România, sub imperiul Constituþiei din 1938, la alegerile • Nu trebuie confundat cu votul prin corespondenþã.
pentru deputaþi. • Caracterul secret al votului
• Este trãsãtura constituþionalã care dã posibilitatea alegãtorului de a-ºi • mixt (echilibrat, preponderent majoritar ºi preponderent cu
manifesta sau nu, în mod liber, opþiunea sa cu privire la candidaþii propuºi reprezentare proporþionalã).
pe liste, pentru ca aceastã opþiune sã nu fie cunoscutã de alþii sau supusã
vreunei presiuni. 4. Organizarea ºi desfãºurarea alegerilor
• În România legea prevede o serie de garanþii care asigurã secretul
votului. • Alegerile pot fi clasificate, în funcþie de mai multe criterii, în:
• Votul este public dacã scrutinul se realizeazã la vederea tuturor. • parlamentare ºi prezidenþiale;
• A fost folosit în Anglia pânã în 1872, în Prusia pânã la 1920, în • generale ºi parþiale;
Ungaria pânã la 1928. • naþionale (politice) ºi locale, etc.
• Caracterul liber al votului • Presupune examinarea tuturor operaþiunilor electorale, care sunt
• Este liber exprimat, în cazul participãrii la vot, prin aceea cã, alegãtorul prevãzute, dupã caz, în Legea nr. 68/1997 ºi Legea nr. 69/1992.
are posibilitatea de a-ºi manifesta liber opþiunea pentru o anumitã listã
sau un anumit candidat. a) Organizarea ºi desfãºurarea alegerilor parlamentare
• Unele sisteme electorale folosesc votul obligatoriu, care se • Operaþiunile electorale sunt:
fundamenteazã pe ideea calitãþii de alegãtor privitã ca o funcþie publicã • Stabilirea datei alegerilor;
(Italia, Grecia, Luxemburg, Australia, Chile, Brazilia, Belgia). În þara noastrã, • Stabilirea numãrului, delimitarea ºi numerotarea circumscripþiilor
votul obligatoriu a funcþionat sub regimul Constituþiilor din 1923. electorale;
• Listele electorale:
• Permanente;
B. Dreptul de a fi ales
• Speciale.
• A fost afectat de censuri (pecuniar, de reºedinþã etc.).
• Cãrþile de alegãtor;
• Aceste censuri nu trebuie confundate cu incompatibilitãþile ºi nici
• Birourile electorale:
cu condiþiile constituþionale ºi legale de a candida sau de a fi ales. Condiþiile
• Central (BEC);
constituþionale sunt prevãzute în art. 35 din Constituþie.
• De circumscripþie;
• Art. 38 din Constituþie prevede dreptul cetãþenilor români de a fi aleºi
• Al secþiilor de votare.
în Parlamentul European, în limita unui numãr stabilit de acesta. De • Secþiile de votare;
asemenea, conform art. 16 alin. (4) din Constituþie în condiþiile aderãrii • Candidaturile:
României la Uniunea Europeanã, cetãþenii Uniunii care îndeplinesc cerinþele • Ale partidelor;
legii organice au dreptul de a fi aleºi, dar numai în autoritãþile administraþiei • Independente.
publice locale. • Buletinul de vot. Semnele ºi ºtampilele electorale. Denumirea
coaliþiilor de partide;
3. Scrutinul • Campania electoralã;
• Desfãºurarea votãrii;
• Reprezintã modalitatea prin care alegãtorii desemneazã autoritãþile • Stabilirea rezultatelor obþinute în alegeri:
publice reprezentative. • La secþii;
• Existã trei tipuri de scrutin: • La circumscripþii.
• majoritar (uninominal ºi de listã); • Alegerile parþiale:
• reprezentarea proporþionalã (la nivel naþional; la nivel de circumscripþie, • Amânarea alegerilor generale;
sistemul d’Hondt); • Vacanþa unui mandat de parlamentar.
• Alte reguli referitoare la organizarea ºi desfãºurarea alegerilor: • La stabilirea rezultatelor alegerilor se va þine cont de reglementarea pragului
• Majoritatea calificatã; electoral, care este în prezent de 5% din voturile valabil exprimate pe þarã.
• Majoritatea absolutã; • Sub acest prag, nici un partid nu îºi poate trimite reprezentanþi în Parlament.
• Majoritatea simplã; • Calcularea pragului presupune centralizarea rezultatelor de la secþii,
• Majoritatea relativã. care se face de biroul circumscripþiei electorale.
• Birourile de circumscripþie electoralã atribuie ºi mandatele de
b) Organizarea ºi desfãºurarea alegerilor prezidenþiale parlamentari, cu excepþia mandatelor reprezentanþilor organizaþiilor
• Aceleaºi operaþiuni electorale, cu unele nuanþãri legate de: minoritãþilor naþionale, altele decât cea maghiarã, care se face de Biroul
• candidaturi. Electoral Central (B.E.C.).
• rolul Curþii Constituþionale în supravegherea acestor alegeri (care • În cazul alegerilor prezidenþiale se aplicã aceleaºi reguli ca pentru
înlocuieºte rolul B.E.C. din alegerile parlamentare). cele parlamentare, cu diferenþa cã „stãpânul” alegerilor prezidenþiale este
• stabilirea rezultatelor alegerilor. Curtea Constituþionalã ºi nu B.E.C.
5. Desfãºurarea votãrii. Stabilirea rezultatelor alegerilor (Exemple) c) Pentru Parlamentul European nu au fost stabilite reguli diferite
decât cele pentru alegerea Parlamentului României
a) Desfãºurarea votãrii
• Este una dintre operaþiunile electorale care se desfãºoarã sub 6. Reprezentare graficã. Sistemul electoral
supravegherea preºedintelui biroului secþiei de votare.
• Cuprinde mai multe etape:
• asigurarea sediului ºi a numãrului de cabine de vot;
• preluarea ºtampilelor necesare; Drepturile Drept de vot
• asigurarea cu o zi înainte a pazei secþiei; exclusiv politice
• prezenþa preºedintelui biroului, cu o zi înainte de cea a alegerilor;
• stabilirea duratei votãrii ºi eventual prelungirea ei; Drept de a fi ales
• acreditarea reprezentanþilor mass-media;
• votarea se realizeazã doar la o singurã secþie;
• accesul are loc în serii corespunzãtoare; De avere
• alegãtorii vor prezenta cãrþile de alegãtor; Censuri
• votarea se va face în cabine, prin aplicarea ºtampilei „votat” pe De domiciliu
buletinul de vot sau prin urnele volante;
• votarea se poate suspenda, în condiþiile legii.
De sex
b) Stabilirea rezultatelor votãrii.
• Se face dupã închiderea votãrii, dupã care se realizeazã câteva De vârstă
operaþiuni, care sunt cuprinse într-un proces-verbal al biroului secþiei.
• Procesul-verbal se înainteazã biroului circumscripþiei electorale ºi Profesional
cuprinde, în primul rând, numãrarea voturilor pe candidaþi ºi partide.
• În legãturã cu toate operaþiunile privitoare la desfãºurarea votãrii ºi
stabilirea rezultatelor este posibilã formularea de întâmpinãri ºi contestaþii.
Uninominal A. Întrebãri ºi exerciþii

Tipuri de scrutin Majoritar
De listă
1. Identificaþi ºi explicaþi pe scurt drepturile electorale fundamentale.
Reprezentare
proporţională La nivel de ţară Care sunt trãsãturile constituþionale ale votului?
2. Definiþi scrutinul.
Apropiată 3. Care sunt tipurile de scrutin?
Mixte 4. Sistemul d’Hondt este un scrutin – reprezentare proporþionalã – sau
o modalitate de repartizare a resturilor?
5. Prezentaþi principalele etape ale organizãrii ºi desfãºurãrii alegerilor
parlamentare ºi prezidenþiale.
6. În dreptul românesc existã drept de revocare? Examinaþi-l.
7. Definiþi conceptul de prag electoral ºi analizaþi necesitatea existenþei
sale. Identificaþi în reglementãrile sistemelor electorale ale statelor moderne
prezenþa pragului electoral. Comentaþi pe scurt aceste reglementãri.
8. Identificaþi nuanþele categoriilor de majoritãþii.
B. Teste grilã
1. Teoria mandatului imperativ presupune:

a. parlamentarii pot acþiona numai potrivit instrucþiunilor obligatorii
date de alegãtorii lor, iar în cazul în care încalcã aceste instrucþiuni
alegãtorii pot sã-i revoce dupã o motivare solidã;
b. parlamentarii primesc un mandat dat de întreaga naþiune, fãrã sã li
se stabileascã dinainte de cãtre alegãtori obligaþiile, ei fiind autorizaþi
de cãtre naþiune sã o reprezinte;
c. parlamentarii pot acþiona numai potrivit instrucþiunilor obligatorii
date de alegãtorii lor, iar în cazul în care încalcã aceste instrucþiuni
alegãtorii pot sã-i revoce fãrã vreo motivare.
2. Sistemele electorale au individualizat trei sisteme diferite de atribuire

a mandatelor:
a. sistemul uninominal, sistemul de listã ºi sistemele mixte;
b. sistemul majoritar, reprezentarea proporþionalã ºi sistemele mixte;
c. sistemul majoritar, reprezentarea proporþionalã ºi sistemul cu douã
tururi de scrutin.
3. Alegerile parlamentare se organizeazã ºi se desfãºoarã pentru orice motive, de supleantul de pe lista de candidaþi din alegerile
desemnarea: generale ºi când ºeful statului le solicitã;
a. primarilor ºi consilierilor locali; c. când în cadrul alegerilor generale, alegerile dintr-o circumscripþie
b. deputaþilor ºi a senatorilor; sau mai multe au fost anulate de cãtre Biroul Electoral Central ºi
c. ºefului de stat. când un mandat de deputat sau de senator devine vacant în primii
trei ani ai mandatului, iar postul devenit vacant nu poate fi ocupat, din
4. Listele electorale sunt de douã feluri: orice motive, de supleantul de pe lista de candidaþi din alegerile
a. obiºnuite ºi speciale; generale.
b. permanente ºi anuale;
c. permanente ºi speciale. 8. Alegerea Preºedintelui României se poate desfãºura:
a. în douã tururi de scrutin, dacã în primul tur nici un candidat nu a
5. Eliberarea cãrþilor de alegãtor se face: obþinut majoritatea absolutã a votului alegãtorilor înscriºi în listele
a. numai alegãtorilor înscriºi pe listele electorale permanente ale electorale, prin scrutin de listã;
localitãþii unde domiciliazã aceºtia, de cãtre primari, pentru a fi folositã b. într-un singur tur de scrutin, fiind desemnat câºtigãtor cel ce a
numai pentru „consultãri electorale cu caracter naþional”; obþinut cel mai mare numãr de voturi;
b. oricãrui alegãtor, de cãtre primari, pentru a fi folositã numai pentru c. în douã tururi de scrutin, dacã în primul tur nici un candidat nu a
„consultãri electorale cu caracter naþional”; obþinut cel puþin majoritatea votului alegãtorilor înscriºi în listele
c. alegãtorilor, de cãtre primari, pentru a fi folositã cu ocazia oricãror electorale, prin scrutin uninominal.
consultãri electorale.
8. Bibliografie la Capitolul VIII
6. În exercitarea atribuþiilor sale, Biroul Electoral Central lucreazã legal
dupã cum urmeazã: 1. Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Deleanu ºi Ioan
a. în prezenþa majoritãþii absolute a membrilor sãi; hotãrârile se iau Vida, „Alegerile parlamentare ºi prezidenþiale”, Ed. RAMO,
cu votul majoritãþii membrilor prezenþi ºi se aduc la cunoºtinþã în Bucureºti, 1992.
ºedinþã secretã; 2. Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Ioan
b. în prezenþa majoritãþii membrilor sãi; emite hotãrâri, care se iau cu Muraru, Florin Bucur Vasilescu ºi Ioan Vida, „Constituþia
votul majoritãþii membrilor prezenþi; hotãrârile se aduc la cunoºtinþã României – comentatã ºi adnotatã”, Ed. RAMO, Bucureºti, 1992.
în ºedinþã publicã; 3. Gheorghe Iancu, „Sistemul electoral”, Ed. RAMO, Bucureºti,
c. în prezenþa majoritãþii absolute a membrilor sãi; hotãrârile se iau 1998.
cu votul a 50 % plus unu din membrii prezenþi; hotãrârile se aduc la 4. Gheorghe Iancu, „Contenciosul electoral – realitãþi ºi
cunoºtinþã în ºedinþã publicã. perspective”, în „Analele Universitãþii Bucureºti”, an XLII/1993.
5. Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu ºi Ioan
7. Legea nr. 68/1992 prevede cã alegerile parþiale se pot organiza în Vida, „Noua lege electoralã a României. Text ºi comentarii”,
urmãtoarele situaþii: Bucureºti, 1990.
a. când realitãþile politice le impun; 6. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi
b. când un mandat de deputat sau de senator devine vacant în primii instituþii politice”, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2001.
trei ani ai mandatului, iar postul devenit vacant nu poate fi ocupat, din 7. Ioan Muraru, „Drepturile electorale ale cetãþenilor români”, în
revista „Drepturile omului”, nr. 1/1992.
8. Ioan Muraru ºi Mihai Constantinescu, „Studii constituþionale”,

2, Ed. Actami, Bucureºti, 1998.
9. Ioan Muraru ºi Mihai Constantinescu, „Studii Constituþionale”,
1, Ed. Actami, Bucureºti, 1995.
10. Ioan Muraru ºi Mihai Constantinescu, „Curtea Constituþionalã”,
Ed. Albatros, Bucureºti, 1997. CAPITOLUL IX
11. Ioan Muraru ºi Gheorghe Iancu, „Constituþiile române. Texte. Parlamentul
Note. Prezentare comparativã”, Ed. Actami, Bucureºti, 2000.
12. Gheorghe Iancu, „Drept constituþional ºi instituþii politice”, Ed.
Lumina Lex, Bucureºti, 2002.
1. Caracterizarea Parlamentului
13. Legea nr. 68/1992, publicatã în „Monitorul Oficial al României”
nr. 164, din 16 iulie 1992.
• Cauzele apariþiei:
14. Legea nr. 69/1992, publicatã în „Monitorul Oficial al României”
• reacþie împotriva despotismului ºi tiraniei;
nr. 164, din 16 iulie 1992.
• legatã de cerinþa umanã de participare la facerea legilor, prima
15. Legea nr. 47/1992, republicatã în „Monitorul Oficial al României”
nr. 187, din 7 august 1997. dintre legile democraþiei;
16. Legea nr. 69/1991, publicatã în „Monitorul Oficial al României” • existenþa unor teritorii întinse ºi cu populaþii numeroase, care
nr. 238, din 28 noiembrie 1991. fãcea imposibil ca întreg poporul sã legifereze.
17. Legea nr. 70/1991, publicatã în „Monitorul Oficial al României”, • Soluþia a fost ca poporul sã delege dreptul sãu de a legifera unor
nr. 239, din 28 noiembrie 1991. reprezentanþi ai sãi, care sã exprime voinþa acestuia.
• Au apãrut sistemele electorale, deputaþii ºi senatorii, Parlamentul.
• În prezent, aproape toate constituþiile statelor lumii consacrã dreptul
poporului (naþiunii) de a exercita puterea prin reprezentare sau prin
referendum.
• Referendumul reprezintã garanþia cã Parlamentul, în activitatea sa,
nu se îndepãrteazã de la împuternicirile pe care le are.
• Autonomia Parlamentului, care trebuie sã fie independent faþã de
alte autoritãþi publice.
• „Parlamentul apare deci ca o instituþie politicã ºi juridicã formatã din
una sau mai multe corpuri, adunãri sau «camere», fiecare alcãtuitã dintr-un
numãr de membri (deputaþi, senatori), dispunând, într-o mãsurã mai mare
sau mai micã, de putere de decizie”.
• Parlamentul nu trebuie confundat cu comitetele sau comisiile, din
care, de regulã, sunt create Camerele parlamentare ºi care cuprind un numãr
mai mic de membri ºi nici cu adunãrile consultative, care nu au putere de
decizie.
2. Funcþiile Parlamentului • controlul parlamentar;

• exercitarea conducerii în politica externã;
A. Clasificarea funcþiilor Parlamentului • organizarea ºi funcþionarea proprie.
• Împuternicirile Parlamentului trebuie sã valorifice poziþia statalã pe
care acesta o ocupã ºi trebuie sã fie specifice înfãptuirii, la cel mai înalt a) Funcþia legislativã
nivel, a conducerii statale, pentru cã: • Legiferarea rãmâne funcþia principalã a Parlamentului.
• este ales direct de cãtre cetãþeni; • Aceastã funcþie legislativã constã în edictarea de norme juridice,
• reprezintã voinþa poporului. obligatorii pentru executiv, iar, în caz de litigii, ºi pentru puterea jurisdicþionalã.
• Ca urmare, funcþiile Parlamentului sunt de conducere (deliberative). • Legea are douã accepþiuni:
• Parlamentul este puterea legislativã, unicul organ legiuitor. • una largã ca act juridic normativ;
• Rezerve, pentru cã Parlamentul nu este singurul care „face” legi, el • una restrânsã, ca act al Parlamentului, la care trebuie sã ne referim.
împarte aceastã funcþie cu Guvernul (iniþiativa legislativã, legislaþia delegatã), În aceastã accepþiune adoptarea legilor aparþine numai Parlamentului,
(limite ale funcþiilor Parlamentului). ca unica autoritate legiuitoare a þãrii (art. 62 din Constituþie).
• Specificul Parlamentului este cã, în exercitarea funcþiilor sale, el • Executivul se implicã în funcþia legislativã în diferite modalitãþi, iar
procedeazã prin deliberare. aceste implicãri se considerã limitãri ale puterii legiuitoare.
• Desemnarea prin puterea deliberativã a Parlamentului rãspunde mai • Limitãrile Parlamentului rezultã ºi din determinarea domeniului
bine funcþiilor acestuia. rezervat legii (liste de materii, care prin natura lor trebuie reglementate
• Parlamentul are funcþii de control. numai prin lege).
• Se pune întrebarea dacã Parlamentul poate avea funcþia de • În Constituþia României domeniul rezervat legii este, în principal,
în art. 73, care stabileºte cã Parlamentul poate adopta trei categorii de legi,
constituantã, precum ºi funcþii jurisdicþionale.
ºi anume legi constituþionale, legi organice ºi legi ordinare, definite în acelaºi
• Funcþia constituantã ºi funcþia legislativã nu se confundã, pentru cã
text constituþional.
Parlamentul doar legifereazã. Parlamentul poate avea funcþii constituante,
doar dacã le primeºte prin dispoziþii constituþionale exprese.
b) Funcþia de stabilire a principalelor direcþii ale activitãþii social-
• O altã problemã este dacã Parlamentul are o funcþie jurisdicþionalã.
economice, culturale, statale ºi juridice
• Rãspunderea ºefului de stat sau miniºtrilor, urmatã de posibilitatea
• Parlamentul poate decide în problemele cele mai importante prevãzute
suspendãrii sau demiterii lor din funcþie, are prin excelenþã, un caracter politic. în Constituþie.
• Pe cale de consecinþã, parlamentul nu are funcþii jurisdicþionale. • Aceastã funcþie se realizeazã prin lege ºi se exercitã:
• Parlamentul are o competenþã în principiu nelimitatã. Aceastã opinie • fie de Parlament în întregul sãu;
se fundamenteazã pe caracterul sãu larg ºi direct reprezentativ, adicã prin • fie de una din adunãrile (Camerele) Parlamentului, în cazul structurii
aceea cã este investit cu împuterniciri direct de cãtre popor. bicamerale.
• Aceastã competenþã trebuie însã sã fie prevãzutã în Constituþie. • În realizarea acestei funcþii, Parlamentului îi revin urmãtoarele atribuþii:
• Funcþiile Parlamentului pot fi clasificate, în funcþie de criteriul • adoptarea bugetului;
conþinutului acestora, în: • aprobarea programului Guvernului;
• legislativã (adoptarea legilor); • declararea mobilizãrii generale sau parþiale;
• stabilirea principalelor direcþii ale activitãþii social-economice, • reglementarea alegerilor;
culturale, statale ºi juridice; • reglementarea organizãrii ºi desfãºurãrii referendumului;
• alegerea, formarea, avizarea formãrii, numirea sau revocarea unor • organizarea ºi funcþionarea organelor de stat, precum ºi a partidelor
autoritãþi statale; politice;
• organizarea forþelor armate ºi a apãrãrii naþionale; • poate retrage încrederea acordatã Guvernului (art. 113–114);
• stabilirea regimului juridic al stãrii de asediu ºi a celei de urgenþã; • desemneazã Avocatul Poporului (art. 65 lit. i).
• stabilirea infracþiunilor ºi pedepselor; • Senatul României numeºte:
• acordarea amnistiei; • trei judecãtori la Curtea Constituþionalã (art. 142).
• reglementarea cetãþeniei; • Camera Deputaþilor numeºte:
• stabilirea regulilor privind statutul ºi capacitatea persoanelor fizice • trei judecãtori la Curtea Constituþionalã (art. 142).
ºi juridice;
• stabilirea sistemului general al impozitelor ºi taxelor; d) Funcþia de control parlamentar
• emisiunea de monedã; • Controlul parlamentar este necesar, deplin ºi diferenþiat. El este:
• stabilirea regimului proprietãþii ºi al moºtenirii; • necesar, deoarece Parlamentul, cãruia poporul îi deleagã funcþia
• stabilirea regulilor generale privind raporturile de muncã, sindicatele deliberativã, trebuie sã constate direct cum sunt respectate ºi aplicate
ºi securitatea socialã; Constituþia ºi legile, cum îºi realizeazã autoritãþile publice rolul ce-l
• organizarea învãþãmântului; au în mecanismul statal;
• organizarea administrativã a teritoriului; • deplin, pentru cã se întinde asupra întregii activitãþi desfãºurate,
• stabilirea statutului funcþionarilor publici; potrivit constituþiei ºi legilor;
• stabilirea procedurilor jurisdicþionale etc. • diferenþiat atât în funcþie de natura activitãþii controlate, cât ºi de
poziþia în sistemul statal a autoritãþii controlate. Aceasta explicã
c) Funcþia de alegere, formare, avizare a formãrii, numire sau nuanþãrile din dispoziþiile constituþionale, precum ºi diversitatea
revocare a unor autoritãþi statale formelor ºi mijloacelor de control.
• Exercitarea unei asemenea funcþii diferã de la un sistem constituþional • Se exercitã fie direct, de cãtre întregul Parlament, fie de una din
la altul. Camerele sale (în sistemul bicameral), fie prin alte mijloace ºi forme de
• Exprimã o anumitã preeminenþã a Parlamentului faþã de alte autoritãþi control.
publice, în special faþã de Guvern. • Constituþia României conþine multe dispoziþii în acest sens, printre
• Parlamentele: care menþionãm:
• aleg ºi revocã ºefi de state (republica parlamentarã), ºefi de • obligaþia Avocatului Poporului de a prezenta celor douã Camere ale
guverne; Parlamentului rapoarte anuale (art. 60);
• aprobã componenþa guvernelor sau revocã guverne (moþiuni de • rãspunderea politicã a Guvernului (art. 109);
încredere, moþiuni de cenzurã); • obligaþia Guvernului de a prezenta în cadrul controlului parlamentar
• numesc în funcþii înalþii funcþionari, aleg ºi revocã judecãtori. informaþiile ºi documentele cerute (art. 111).
• În SUA numirea ambasadorilor, consulilor ºi a unui mare numãr de • Dreptul de control al Parlamentului asupra executivului este o
funcþionari federali se face de preºedinte cu „avizul ºi acordul” Senatului posibilitate de manifestare a opoziþiei în legãturã cu Guvernul.
(Constituþia SUA, art. 3, paragraful 2, pct. 2). • Formele ºi mijloacele prin care se exercitã controlul parlamentar pot
fi clasificate dupã cum urmeazã:
• Parlamentul României: • prin dãri de seamã, mesaje, rapoarte ºi programe;
• poate suspenda din funcþie Preºedintele României (art. 95); • prin comisiile parlamentare;
• poate pune sub acuzare pe Preºedintele României (art. 96); • prin întrebãri ºi interpelãri;
• acordã votul de încredere Programului ºi întregii liste a Guvernului • prin dreptul deputaþilor ºi senatorilor de a cere ºi obþine informaþiile
(art. 103); necesare;
• prin rezolvarea petiþiilor cetãþenilor; • Discuþiile asupra interpelãrii se încheie printr-o moþiune simplã
• prin Avocatul Poporului (ombudsman). (art. 112 alin. 2 din Constituþie).
• Interpelarea, de regulã, presupune un vot; ea poate naºte
Controlul parlamentar exercitat prin dãri de seamã, mesaje, rapoarte responsabilitatea Guvernului în faþa Parlamentului.
ºi programe • Definiþiile interpelãrilor sunt prevãzute în art. 162 din Regulamentul
• Potrivit Constituþiei unele autoritãþi publice au obligaþia de a prezenta Camerei Deputaþilor ºi art. 157 din Regulamentul Senatului.
Parlamentului sau uneia dintre Camerele sale mesaje, rapoarte, dãri de • În Marea Britanie, fiecare ºedinþã parlamentarã se deschide prin
seamã sau programe. chestiuni orale, foarte scurte, urmate de un rãspuns rapid al celui întrebat,
• Parlamentul României: acestea fiind considerate ca un control eficient ºi ritmic al Parlamentului.
• ascultã anual mesajul Preºedintelui României cu privire la principalele
• În Franþa, procedeul este mai limitat.
probleme politice ale naþiunii (art. 88 din Constituþie);
• Potrivit Constituþiei (art. 112) Guvernul ºi fiecare dintre membrii sãi
• aprobã programul Guvernului (art. 103 din Constituþie);
• ascultã anual raportul Curþii de Conturi (art. 140 din Constituþie); sunt obligaþi sã rãspundã la întrebãrile sau la interpelãrile formulate de deputaþi
• aprobã rapoartele anuale ale Avocatului Poporului (art. 60 din sau de senatori.
Constituþie). • În legãturã cu întrebãrile ºi interpelãrile, regulamentele parlamentare
stabilesc reguli privind: forma sub care pot fi formulate; conþinutul; timpul
Controlul exercitat prin comisiile parlamentare în care pot fi formulate (ziua, orele); conþinutul ºi durata timpului de rãspuns;
• În sens larg toate comisiile parlamentare pot efectua control, dar aceste timpul pentru replicã; anumite efecte juridice.
funcþii sunt de regulã încredinþate unor comisii de anchetã sau comisii
speciale, care: Dreptul deputaþilor ºi senatorilor de a cere ºi obþine informaþiile
• au deseori puteri judiciare, pentru cã citeazã martori, care au necesare
obligaþia legalã de a compãrea în faþa comisiei ºi de a rãspunde; • Constituþia, prin art. 111, stabileºte cã Guvernul ºi celelalte organe ale
• dispun expertize; administraþiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activitãþii lor sunt
• aplicã sancþiuni, în cazul unor declaraþii mincinoase. obligate sã prezinte informaþiile ºi documentele cerute de Camera
Deputaþilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul
Controlul exercitat prin întrebãri ºi interpelãri preºedinþilor acestora.
• Întrebãrile sunt cereri adresate de cãtre deputaþi sau senatori • Regulamentele celor douã Camere ale Parlamentului României prevãd
autoritãþilor publice îndeosebi Guvernului sau miniºtrilor, în legãturã cu în detaliu modul de solicitare a unor asemenea informaþii, cu anumite nuanþãri.
activitatea analizatã în Parlament sau cu orice alte probleme sociale, • Astfel, deputaþii pot cere prin intermediul preºedintelui Camerei sau
economice, culturale, juridice.
al comisiei, dupã caz, de la organele administraþiei publice informaþii sau
• Prin întrebãri se cer anumite informaþii, precizãri etc.
documente, în copie certificatã, utile pentru activitatea lor.
• Definiþii ale întrebãrii sunt prevãzute în art. 154 din Regulamentul
• Se poate refuza satisfacerea cererii în cazul în care aceasta priveºte
Camerei Deputaþilor ºi art. 153 din regulamentul Senatului.
• Interpelãrile se deosebesc de întrebãri atât prin importanþa lor sporitã, secrete de stat de importanþã deosebitã.
cât ºi prin regimul lor juridic deosebit, stabilit de cãtre regulamentele Camerelor • În acest din urmã caz, refuzul poate fi adus la cunoºtinþa Camerei
parlamentare. Deputaþilor, care va decide în ºedinþa secretã.
• Obiectul oricãrei interpelãri se formuleazã în scris ºi se depune • Cât priveºte informarea senatorilor, în principiu se aplicã aceleaºi
preºedintelui Camerei, care o supune acesteia spre a hotãrî dacã urmeazã reguli.
a fi dezvoltatã de îndatã sau în care anume ºedinþã.
Controlul exercitat prin rezolvarea petiþiilor cetãþenilor • J. K. ºi J. O. au constituit modelul instituþiilor similare din alte þãri
• Parlamentele îºi organizeazã câte un birou de primire a reclamaþiilor (Finlanda, Danemarca, Anglia, Spania etc.).
cetãþenilor, grupurilor de interese, opoziþiei. • În Suedia, Riksdagul alege un ombudsman ºi patru adjuncþi însãrcinaþi
• Devin o tribunã publicã de dezbatere permanentã între cetãþeni ºi sã vegheze la aplicarea legilor ºi regulamentelor în cadrul activitãþilor publice.
Guvern, între opoziþie ºi majoritate. • Avocatul Poporului este denumirea sub care instituþia ombudsmanului
• Cetãþenii se pot adresa cu petiþii deputaþilor, senatorilor sau Camerelor se regãseºte în România.
Parlamentului, iar aceºtia trebuie sã se ocupe de rezolvarea petiþiilor • Reglementarea constituþionalã în articolele 58-60 ºi legalã în Legea
cetãþenilor. nr. 35/1997, modificatã, completatã ºi republicatã.
• Este un mijloc prin care parlamentarii, miniºtrii ºi Guvernul pot cunoaºte • Denumirea de Avocat al Poporului a fost preferatã de cãtre Adunarea
doleanþele cetãþenilor. Constituantã pentru cã exprimã cel mai clar ºi mai pe înþelesul tuturor rolul
• Regulamentele Camerelor Parlamentului României cuprind reguli
ºi semnificaþiile juridice ale acestei instituþii.
referitoare la primirea, examinarea ºi rezolvarea petiþiilor (art. 172-176 în
• Menirea constituþionalã a Avocatului Poporului este de a apãra
Regulamentul Camerei Deputaþilor ºi art. 164-167 din Regulamentul
drepturile ºi libertãþile persoanelor fizice, îndeosebi în raport cu autoritãþile
Senatului).
publice ºi în special cu cele executive.
Controlul exercitat prin Avocatul Poporului (ombudsman) • Este numit de cãtre Parlament pentru o duratã de 5 ani.
• De origine suedezã. • Pe durata mandatului sãu, Avocatul Poporului nu poate îndeplini nici
• S-a rãspândit în alte þãri. o altã funcþie publicã sau privatã, cu excepþia funcþiilor didactice din
• Întâlnitã sub diferite denumiri, precum: învãþãmântul superior.
• comisarul parlamentar; • Îºi exercitã atribuþiile la cererea persoanelor interesate sau din oficiu.
• apãrãtor al poporului; Are birouri teritoriale.
• apãrãtor public; • Poate formula obiecþii de neconstituþionalitate ºi direct excepþii de
• mediator public; neconstituþionalitate.
• procuror parlamentar. • Formuleazã puncte de vedere la solicitarea Curþii Constituþionale,
• Ombudsman-ul este o persoanã (sau mai multe), numitã de cãtre care este obligatã sã i le cearã.
Parlament (uneori de Guvern sau de ºeful statului), pentru a supraveghea • Poate fi consultat de iniþiatorii proiectelor de legi ºi de ordonanþe,
administraþia ºi, în unele state, ºi justiþia. dacã acestea privesc drepturi ºi libertãþi ale cetãþenilor.
• Instituþia cunoaºte douã forme importante: • Are obligaþia de a prezenta Parlamentului rapoarte, în care poate
• ombudsman-ul cu competenþã generalã ºi face recomandãri privind legislaþia sau luarea unor mãsuri pentru apãrarea
• ombudsman-ul cu competenþã specialã. drepturilor ºi libertãþilor publice.
• Ombudsman-ul cu competenþã generalã are misiunea de a primi
toate plângerile cetãþenilor contra exceselor ºi abuzurilor administraþiei, de e) Funcþia de conducere în politica externã
a face anchete ºi de a interveni pe lângã Guvern. • Parlamentul are atribuþii ce þin de domeniul conducerii, cum sunt:
• Ombudsman-ul cu competenþã specialã controleazã anumite servicii. • ratificarea ºi denunþarea tratatelor internaþionale;
De exemplu, în Germania, Suedia, el controleazã armata. • declararea stãrii de rãzboi;
• Primul ombudsman a fost ales în Suedia în 1713 (J. K.).
• suspendarea sau încetarea ostilitãþilor militare.
• În 1809 (anul adoptãrii Constituþiei Suediei) au mai apãrut ºi un J. O.
ºi un M. O. (pentru armatã).
f) Funcþia de organizare internã ºi funcþionare proprie 3. Structura Parlamentului

• Potrivit acestei funcþii, Parlamentul are urmãtoarele principale atribuþii:
• Validarea sau anularea alegerii parlamentarilor. • Parlamentele pot fi formate:
• Adoptarea regulamentului de organizare ºi funcþionare. • fie dintr-o singurã adunare (structura unicameralã);
• Alegerea organelor interne ale Camerelor Parlamentului. • fie din douã sau mai multe adunãri (structura bicameralã sau multicameralã).
• Aprobarea bugetului propriu. • Structura Parlamentului este în strânsã legãturã cu structura de stat.
• Alte atribuþii privind statutul deputaþilor sau senatorilor. • În unele sisteme constituþionale, considerându-se inutilã ºi fãrã
importanþã o a doua Camerã a Parlamentului, aceasta a fost suprimatã
Reprezentare graficã. Parlamentul (Danemarca 1953, Suedia 1969).
• Într-un sistem bicameral, Camerele pot avea aceeaºi legitimitate,
Funcţiile legislativă precum ºi aceeaºi competenþã sau competenþe diferite.
Parlamentului
de stabilire a principalelor • Cea de a doua Camerã se poate prezenta sub patru ipostaze:
direcţii ale activităţii social- • Camera aristocraþiei;
economice, culturale, statale • Camera federalã;
şi juridice
• Camera democraticã;
de control parlamentar prin dări de seamă, • Camera economicã.
mesaje, rapoarte şi
Justificarea ºi criticile bicameralismului în statele unitare
prin comisii parlamentare • Cât priveºte justificarea bicameralismului în statele unitare:
• ingeniozitatea constituþionalã;
prin întrebări şi interpelări • ponderare în activitatea legislativã, tempereazã avântul Camerei
prin dreptul reprezentative, de deputaþi (aleasã prin vot universal ºi direct);
parlamentarilor de a cere • contrapondere, balanþã, chiar frânã;
şi obţine informaţiile
necesare
• se înlãturã despotismul Parlamentului;
• chibzuinþã în adoptarea legii;
prin rezolvarea de petiţii • se evitã surpriza, votarea pripitã;
prin Avocatul Poporului
• se asigurã timpul pentru ca opinia publicã sã ia cunoºtinþã ºi sã
reacþioneze;
• reduce conflictele dintre Parlament ºi Guvern.
de conducere în politica externă
• Cât priveºte criticile în legãturã cu sistemul bicameral în statele
de organizare internă validarea sau anularea unitare:
proprie şi funcţionare alegerii parlamentarilor • este ilogicã faþã de unitatea statului ºi a naþiunii;
• poate înmulþi conflictele constituþionale.
adoptarea regulamentelor
• În opinia noastrã, structura bicameralã a Parlamentului în statele
alegerea organelor interne unitare:
ale camerelor parlamentului • trebuie sã fie o garanþie solidã cã Parlamentul nu se va îndepãrta
de la mandatul dat;
aprobarea bugetului
propriu • trebuie gãsite criterii care sã uneascã cele douã Camere, dar sã le
ºi diferenþieze, conferindu-i fiecãrei Camere un statut propriu.
alte atribuţii privind
statutul parlamentarilor
• Parlamentul României este format din douã Camere, Camera • Organizarea internã a Camerelor Parlamentului cuprinde:
Deputaþilor ºi Senatul, ambele alese prin vot universal, egal, direct ºi liber • grupuri politice parlamentare;
exprimat, ºi, în principiu, au aceleaºi atribuþii cu unele nuanþãri. • birouri;
• comitete;
Reprezentare graficã. Structura Parlamentului • comisii.
• Unele dintre ele sunt ale ºedinþelor comune ale Camerelor
Parlamentului.
Structura unicamerală b. Grupurile politice parlamentare

Parlamentului • Partidele sunt resortul esenþial ºi principal al Parlamentului, ºi fãrã
partide nu existã un regim parlamentar.
bicamerală Camera aristocratică • Grupãrile politice reunesc parlamentari ai aceluiaºi partid sau proferând
aceleaºi idei.
Camera federală • Constituirea grupurilor parlamentare este, în general, o facultate.
• Constituirea grupurilor politice parlamentare implicã ºi acordarea de
drepturi sau înlesniri pentru membrii acestora.
Camera democratică
• Grupurile parlamentare funcþioneazã pe baza unor reguli cutumiare,
stabilite prin statute sau prin regulamente parlamentare.
Camera economică • În Parlamentul României, deputaþii ºi senatorii se pot organiza în
grupuri parlamentare potrivit regulamentului fiecãrei Camere (art. 64 din
Constituþie).
4. Organizarea internã a Parlamentului
• Organizarea ºi funcþionarea grupurilor parlamentare sunt reglementate
de art. 13-19 din Regulamentul Camerei Deputaþilor ºi art. 15-21 din
a. Consideraþii generale
Regulamentul Senatului.
• Camerele Parlamentului sunt organisme colegiale, cu o compoziþie
numeroasã, care lucreazã ºi decid numai în plenul lor. • Drepturile deputaþilor ºi senatorilor sunt prevãzute în regulamentul
• Ca munca parlamentarã sã fie eficientã ºi activitatea sã fie pregãtitã, Camerei Deputaþilor ºi Regulamentul Senatului.
se organizeazã ºi formaþiuni restrânse de lucru, parþiale ºi închise, care
constituie organizarea internã a Camerelor. c. Opoziþia parlamentarã
• Cuprinde: • Un sistem democratic permite însã reflectarea, în deciziile
• birouri; parlamentare, ºi a opoziþiei.
• comitete; • Opoziþia, care poate fi majoritatea de mâine, ocupã un rol oficial în
• comisii; cadrul Parlamentului.
• grupuri. • În unele sisteme constituþionale, ºeful opoziþiei este o veritabilã funcþie,
• Structura internã se organizeazã potrivit regulamentului fiecãrei fiind considerat omologul primului-ministru.
Camere. • Minoritatea parlamentarã trebuie sã fie protejatã, iar intervenþiile sale
• Ele sunt alese, numite, formate de cãtre fiecare Camerã, fãrã amestecul sã fie exprimate în conþinutul deciziilor luate de cãtre Parlament.
executivului (Guvernului).
d. Birourile ºi comitetele • În sistemul parlamentar românesc, potrivit Constituþiei, Camerele îºi

• Fiecare Camerã sau Parlamentul în întregul sãu îºi aleg birouri denumite pot constitui, în condiþiile art. 64 alin. (3) din Constituþie, art. 37-77 din
uneori permanente. Regulamentul Camerei Deputaþilor ºi art. 39-75 din Regulamentul Senatului:
• Sunt formate din deputaþi, respectiv senatori. • comisii permanente;
• Se alege pe durata unei legislaturi sau numai a unei sesiuni. • comisii de anchetã;
• Cuprind, de regulã, un preºedinte, vicepreºedinþi, secretari ºi chestori. • comisii speciale;
• Are o serie de atribuþii, care privesc buna organizare ºi desfãºurare a • comisii comune pentru Camera Deputaþilor ºi Senat.
lucrãrilor Camerei, sprijinirea activitãþii deputaþilor sau senatorilor.
• În România organizarea ºi funcþionarea birourilor permanente se Comisiile permanente
face prin regulamentele Camerelor, pentru Camera Deputaþilor în art. 20-34 • Sunt alese pe durata mandatului Camerei (Parlamentului) sau a sesiunii.
din Regulament, iar pentru Senat în art. 22-38 din Regulament, care detaliazã • Sunt specializate pe domenii de activitate corespunzãtoare unor
art. 64 din Constituþie. ministere sau departamente.
• Pentru ºedinþele comune se constituie comitetul Parlamentului, • În România organizarea ºi funcþionarea comisiilor permanente sunt
existând ºi un regulament propriu de organizare ºi funcþionare. reglementate de art. 58-70 din Regulamentul Camerei Deputaþilor ºi art. 56-69
din Regulamentul Senatului.
e. Comisiile parlamentare
• Au rol de pregãtire a lucrãrilor, precum ºi în exercitarea funcþiilor Comisiile temporare (ad-hoc)
parlamentare, în special a celor legislative ºi a celor de control. • Aceste comisii pot fi alese pentru orice probleme determinate sau
• În raporturile lor cu Camera parlamentarã decizia aparþine numai domenii de activitate.
Camerei sau Parlamentului, care nu pot fi înlocuite de nimeni. • Atribuþiile lor se limiteazã la scopul înfiinþãrii. De regulã sunt alese
comisii temporare pentru redactarea unor proiecte de legi sau pentru
Clasificarea comisiilor parlamentare exercitarea unui control aprofundat în anumite domenii de activitate (ele se
• Comisiile parlamentare pot fi clasificate (este cea mai rãspânditã regãsesc aici sub denumiri ca „de anchetã”, „speciale” etc.).
clasificare) astfel pe criteriul timpului pentru care sunt alese în: • Trebuie sã li se stabileascã atât atribuþiile, cât ºi modul de lucru. În
• permanente; lipsa unor dispoziþii exprese, comisiilor temporare li se aplicã aceleaºi reguli
• temporare. ca ºi comisiilor permanente.
• Existã însã ºi comisii parlamentare comune pentru ambele Camere • În România, organizarea ºi funcþionarea comisiilor temporare sunt
ºi proprii fiecãrei Camere (comisii speciale, comisii de anchetã, comisii reglementate de art. 71-77 din Regulamentul Camerei Deputaþilor ºi art. 70-75
de mediere). din Regulamentul Senatului.
• Desemnarea membrilor comisiilor parlamentare se face în trei moduri: • Categorii de comisii temporare
a) desemnarea lor de cãtre organul director al Parlamentului (Brazilia, - Comisia întregii Camere
Italia, Suedia); - Comisii speciale (select committees)
b) desemnarea lor de cãtre o comisie anume constituitã (Cipru, Irlanda, - Comisii fãrã specialitate (standing committees)
Norvegia); - Comisiile comune (mixte)
c) desemnarea lor de cãtre Camerã (Franþa, România). - Comisiile de anchetã
• În unele state este prevãzutã obligaþia de a face parte dintr-o comisie, - Comisiile de mediere
în altele parlamentarii pot face parte numai din cel mult douã comisii. De
asemenea, în unele sisteme existã ºi membri supleanþi.
f. Reguli privind funcþionarea comisiilor parlamentare Reprezentare graficã. Organizarea internã a Parlamentului
• Reguli detaliate, înscrise în regulamentele Camerelor.
• Privesc comisiile permanente, pentru cã acestea au rolul cel mai
important.
• Reguli specifice comisiilor temporare, dar numai în mãsura în care ele Organizarea internă a Grupurile politice
parlamentului parlamentare
derogã sau completeazã cele privind comisiile permanente.
• ºedinþele comisiei sunt convocate de cãtre preºedintele sau
Opoziţia parlamentară
vicepreºedintele acesteia, cu o perioadã prestabilitã înainte.
• Deputaþii ºi senatorii sunt obligaþi sã participe la aceste ºedinþe.
• ºedinþele nu sunt publice, dar pot fi invitate sã participe ºi alte Birourile şi comitetele
persoane. Comisia însã poate hotãrî ca ºedinþa sã fie publicã.
• Cvorumul de lucru este cel puþin jumãtate plus unu din membrii sãi
ºi se hotãrãºte cu votul a cel puþin jumãtate plus unu din numãrul membrilor Comisiile parlamentare
sãi.
• Votul este, de regulã, deschis, dar comisia poate hotãrî ºi vot secret.
• Regulamentele prevãd cã zilele rezervate activitãþii în comisie se
stabilesc de Camere, conform programului sãptãmânal. permanente temporare
• Sesizarea comisiilor se face de cãtre biroul permanent al Camerei.
• Comisiile pot þine ºedinþe comune cu aprobarea Camerelor.
Comisia întregii camere
Comisii speciale
Comisii fără specializare
Comisii comune
Comisii de anchetă
Comisii de mediere
5. Funcþionarea Parlamentului • Convocarea sesiunilor se poate face ºi de cãtre ºeful de stat, iar
aceasta apare ca o imixtiune în autonomia parlamentarã.
a. Legislatura • Durata sesiunilor este:
• Prin legislaturã se înþelege perioada de timp, pentru care este ales • fie stabilitã explicit prin lege;
Parlamentul (sau camerele) ºi în care îºi exercitã împuternicirile sale. • fie, de regulã, dureazã pânã la epuizarea problemelor înscrise pe
• Legislaturile pot fi de 4 sau 5 ani. ordinea de zi.
• Unele Camere ale Parlamentului se pot reînnoi la 2 sau 3 ani, câte o • În România reglementarea duratei sesiunilor ºi a iniþiativei convocãrii
treime, (Senatul SUA). în sesiuni ordinare ºi extraordinare sunt reglementate în art. 66, 92, 93 ºi
• În general, legislatura începe cu data când au loc alegerile de deputaþi 115 alin. (5) din Constituþie.
ºi senatori ºi înceteazã la data efectuãrii alegerilor pentru noul Parlament.
• Legislativa se încheie la expirarea termenului, în afarã de cazul când c. ªedinþele
Camerele sunt dizolvate mai înainte sau se autodizolvã. • În cadrul sesiunilor, Camerele Parlamentului lucreazã în ºedinþe
• Unele constituþii prevãd posibilitatea prelungirii legislaturii de cãtre (separate ºi comune).
Parlament în cazul în care se constatã existenþa unor împrejurãri care fac imposibilã • Constituþia nominalizeazã, prin art. 65 alin. (2) situaþiile în care
efectuarea alegerilor (starea de rãzboi, starea de asediu, calamitãþi naturale). Camerele lucreazã în ºedinþe comune.
• Cât priveºte Parlamentul României, Constituþia (art. 60) prevede cã • ºedinþele sunt publice cu excepþia situaþiilor când se hotãrãºte
legislatura (sau mandatul) Camerei Deputaþilor ºi Senatului este de 4 ani. ºedinþã secretã.
• În România organizarea ºi desfãºurarea ºedinþelor Camerelor sunt
b. Sesiunea reglementate în art. 129-143 din Regulamentul Camerei Deputaþilor ºi art.
• Camerele parlamentare îºi desfãºoarã activitatea periodic, în sesiuni. 105-119 din Regulamentul Senatului.
• Sesiunile sunt:
• Ordinare, în care Camera (adunarea, Parlamentul) este obligatã a se Ordinea de zi ºi programul de activitãþi al Camerelor
întruni (art. 66 alin. (1) din Constituþie); Ordinea de zi este aprobatã de Parlament, datoritã autonomiei sale
• extraordinare, care se pot þine ori de câte ori este nevoie, în afara funcþionale.
sesiunilor ordinare (art. 66 alin. (2) din Constituþie). • În România adoptarea ordinii de zi presupune unele precizãri.
• Conform Regulamentului Senatului, proiectul ordinii de zi ºi programul
Convocarea în sesiuni ºi durata lor se întocmesc de Biroul permanent, în condiþiile art. 32 lit. f) ºi se aprobã, în
• Dreptul de a convoca aceste sesiuni a aparþinut Guvernului condiþiile art. 80-84, de Plenul Senatului.
(executivului în general). • Conform Regulamentului Camerei Deputaþilor, proiectul ordinii de zi
• Pe parcurs, Parlamentul ºi-a dobândit dreptul de a decide singur când ºi programul se întocmesc de Biroul permanent al camerei Deputaþilor, în
sã se reuneascã în sesiune. condiþiile art. 80-81, ºi se supun aprobãrii Comitetului ordinii de zi, în
• Adunãrile pot fi convocate în sesiuni fie de cãtre preºedinþii Camerelor, condiþiile art. 82-85.
fie de cãtre alte organisme (birouri, comitete).
• Convocãrile pot fi: d. Sistemul de vot
• la datele stabilite de Parlament, de lege sau de Constituþie (uneori • Asupra problemelor discutate, Camerele Parlamentului hotãrãsc prin
obligatoriu, conform art. 115 din Constituþie); vot, care poate fi:
• la cererea (de regulã a ºefului statului, în prima ºedinþã dupã alegeri); • deschis;
• de drept, în situaþii excepþionale (stare de asediu ºi stare de urgenþã). • secret.
• Se stabileºte pentru fiecare problemã în parte ºi felul votului, afarã de

cazul în care chiar prin regulamentele de organizare ºi funcþionare nu se 6. Deputaþii ºi senatorii
stabileºte ºi caracterul votului. (exemplu art. 34 din Regulamentul ºedinþelor
comune ale Camerei Deputaþilor ºi Senatului, prevede votul secret cu bile a. Consideraþii generale
pentru acordarea votului de încredere Guvernului). • Membrii Parlamentului poartã, de regulã, denumirea de deputaþi sau
• Votul deschis se exprimã prin: senatori.
• ridicarea de mâini; • În structura bicameralã, o Camerã este denumitã Adunarea sau
• apel nominal; Camera Deputaþilor, Camera Reprezentanþilor ºi cealaltã Senat.
• ridicare în picioare; • Deputaþii ºi senatorii sunt aleºi prin vot universal, direct, secret ºi
• vot electronic. liber exprimat, numiþi sau pot reprezenta unele categorii sociale minoritare
• Votul secret se exprimã: (art. 4 din Legea privind alegerea Parlamentului ºi a Preºedintelui României),
• prin buletine de vot; soluþie preluatã de cãtre Constituþie în art. 62 alin. (2).
• prin bile; • Senatorii pot fi aleºi, de drept, ºi numiþi.
• electronic. • Alegerea parlamentarilor le conferã o mai mare independenþã faþã de
• Votul electronic poate fi deschis sau secret, dupã cum rezultatele se executiv, un prestigiu aparte, ei sunt mai aproape de sursa puterii decât
fac sau nu publice. miniºtrii, iar Camera din care fac parte are atribuþii mai importante.
• În România (ºi aceasta este regula), deputaþii ºi senatorii intrã în
Reprezentare graficã. Funcþionarea Parlamentului deplinãtatea drepturilor ºi îndatoririlor de la data alegerii, confirmatã prin
certificatele doveditoare ale alegerii, sub rezerva validãrii alegerii (Constituþia
României, prin art. 70).
• Calitatea de deputat sau de senator înceteazã la data întrunirilor legale
a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor
Funcţionarea Legislatura electorale, de incompatibilitate ori de deces.
parlamentului (mandat)
b. Drepturile ºi îndatoririle parlamentarilor
• Drepturile ºi îndatoririle parlamentarilor sunt stabilite atât prin
Sesiunea Constituþie, cât ºi prin regulamentele Camerelor.
• În funcþie de conþinutul lor, pot fi grupate în:
• drepturi ºi îndatoriri care privesc organizarea internã a adunãrilor;
Şedinţele • cele pe care le au în cadrul raportului de reprezentare ºi a
responsabilitãþilor faþã de alegãtori.
• În funcþie de timpul în care pot fi exercitate, drepturile ºi îndatoririle
deputaþilor ºi senatorilor pot fi clasificate în:
• drepturi ºi îndatoriri pe care deputaþii le exercitã în timpul ºedinþelor;
• cele pe care le exercitã între ºedinþe.
• În funcþie de actul normativ în care sunt cuprinse, acestea se pot
clasifica în:
• drepturi ºi îndatoriri prevãzute de Constituþie;
• cele prevãzute în legi.
• Aceste drepturi ºi îndatoriri sunt, în principal, urmãtoarele: d. Rãspunderea ºi sancþiunile parlamentarilor

• de a participa la întreaga activitate a Camerei parlamentare ºi a • Deputaþii ºi senatorii au o serie de obligaþii referitoare la respectarea
Parlamentului; regulamentelor.
• de a urmãri aplicarea legilor ºi a celorlalte mãsuri hotãrâte de cãtre • În cazul încãlcãrii acestora pot fi sancþionaþi potrivit regulamentelor.
Parlament; • La Camera Deputaþilor sancþiunile sunt prevãzute în art. 202 din
• de a pune întrebãri ºi adresa interpelãri; Regulament, iar la Senat, în art. 192 din Regulament.
• de a cere informaþiile necesare de la autoritãþile publice; • Procedura de aplicare a sancþiunilor este prevãzutã tot de regulamente, la
• de a pãstra legãturi cu alegãtorii din circumscripþia electoralã în Camera Deputaþilor, de art. 202 alin. (2) ºi (3)-210, iar la Senat, de art. 193-199.
care au fost aleºi;
• de a primi indemnizaþii, diurne, de a li se asigura cazarea ºi 7. Actele Parlamentului. Consideraþii generale
gratuitatea cãlãtoriei pe tren, avion, vapor, autobuz, de a li se rambursa
o serie de taxe; • Parlamentul adoptã:
• de a li se acorda concedii pentru motive de boalã sau interese • legi;
personale, în condiþiile regulamentului Camerei. • regulamente;
• hotãrâri;
c. Incompatibilitãþi ºi imunitãþi • declaraþii;
• Incompatibilitãþile constau în: imposibilitatea exercitãrii concomitente • moþiuni;
a unor funcþii sau demnitãþi; parlamentarul trebuie sã se concentreze numai • mesaje;
asupra activitãþii parlamentare. • apeluri.
• Între actele Parlamentului existã deosebiri:
• Art. 71 din Constituþie ºi Regulamentele Camerelor prevãd reguli
• de denumire;
referitoare la incompatibilitãþile pentru Senat în art. 172-178 din Regulament,
• de conþinut;
iar pentru Camera Deputaþilor în art. 185-193 din Regulament.
• de forþã juridicã;
• Imunitatea parlamentarã urmãreºte punerea parlamentarului la
• privind procedurile de adoptare.
adãpost împotriva unor urmãriri judiciare abuzive sau ºicanatorii, ºi nu pentru
• Unele acte sunt adoptate numai de o Camerã parlamentarã.
înlãturarea rãspunderii parlamentarului.
• Constituþia stabileºte doar actele prin care organele statului îºi exercitã
• Existã douã categorii de imunitãþi parlamentare: atribuþiile, nu ºi caracterul acestor acte sau clasificarea lor.
• inexistenþa rãspunderii (iresponsabilite), care priveºte activitatea • În activitatea parlamentelor se întâlnesc unele manifestãri de voinþã
legatã de exercitarea mandatului sãu (discursuri, opinii, vot) art. 72 alin. (1) lipsite de efecte juridice ºi care nu se încadreazã în categoria actelor juridice.
din Constituþie; • Acte cu caracter exclusiv politic.
• inviolabilitatea, care cuprinde reguli speciale privind percheziþia, • Ele cuprind manifestãri de voinþã în scopul de a produce anumite
reþinerea, arestarea sau trimiterea în judecatã, penalã sau contravenþionalã, efecte sociale, afirmaþii de principiu sau luãri de atitudine, lipsite de efect
a deputaþilor sau senatorilor, pentru alte fapte decât cele referitoare la voturi juridic imediat, dar care, prin faptul cã emanã de la organele situate pe cele
ºi opinii politice exprimate în exercitarea mandatului (art. 72 alin. (2) ºi (3) mai înalte trepte ale aparatului de stat, se bucurã de un deosebit prestigiu ºi
din Constituþie). de o largã influenþã în viaþa socialã ºi politicã.
• În România, reglementarea imunitãþilor se face prin art. 72 din Constituþie. • Aceste acte sunt:
• Regulamentele Camerelor prevãd reguli detaliate referitoare la • declaraþia;
imunitatea parlamentarilor, pentru Camera Deputaþilor în art. 180-184 din • mesajul;
Regulament, iar pentru Senat în art. 169-171 din Regulament. • apelul.
Clasificarea actelor juridice ale Parlamentului • Ioan Ceterchi ºi Momcilo Luburici definesc legea ca „actul normativ
• Prin Constituþii sunt nominalizate urmãtoarele acte juridice ale cu forþã juridicã superioarã tuturor celorlalte acte normative, care emanã de
Parlamentului: la organul suprem al puterii de stat ºi care reglementeazã cele mai importante
• legile; relaþii sociale.”
• regulamentele Camerelor; • Ioan Muraru considera cã legea, în accepþiunea sa restrânsã, este
• hotãrârile; actul juridic al Parlamentului, elaborat în conformitate cu Constituþia, potrivit
• moþiunile. unei proceduri prestabilite ºi care reglementeazã relaþiile sociale cele mai
• În funcþie de faptul dacã conþin sau nu norme juridice, actele pot fi generale ºi cele mai importante. Un asemenea mod de definire a legii
clasificate în douã categorii, ºi anume: surprinde, în opinia noastrã, atât aspectul formal, cât ºi pe cel material, fiind
• acte juridice cu caracter normativ; astfel corectã din punctul de vedere juridic.
• acte juridice cu caracter individual (nenormativ). • Definiþia legii ca act juridic al Parlamentului conduce la identificarea
• În prima categorie intrã legile ºi regulamentele Camerelor, fãrã domeniului rezervat legii. Legea reglementeazã cele mai generale ºi mai
excepþie, precum ºi hotãrârile cu caracter normativ. importante relaþii sociale.
• În a doua categorie hotãrârile individuale (care cuprind drepturi ºi • Practic, legea nu poate reglementa totalitatea relaþiilor sociale, deºi
obligaþii în sarcina unor subiecte de drept determinate) ºi moþiunile. ideal aºa ar trebui sã fie.
• S-a impus deci o selecþie valoricã a relaþiilor ce revin spre
8. Legea ca act juridic al Parlamentului reglementare legii, sau numai legii, selecþie ce a impus în timp categoria de
domeniu rezervat legii.
a. Conceptul de lege ca act juridic al Parlamentului • O inovaþie introdusã în art. 34 din Constituþia francezã din 1958, în
vigoare, ºi care reglementeazã acest domeniu.
• Termenul de lege este folosit în douã accepþiuni:
• Constituþia României prin art. 73 ºi prin alte dispoziþii, stabileºte
• o accepþiune largã (lato sensu), care exprimã orice act normativ;
domeniile rezervate reglementãrii prin legi constituþionale, legi organice ºi
• o accepþiune restrânsã (stricto sensu), prin care se desemneazã
legi ordinare.
actul juridic al Parlamentului. Ambele accepþiuni sunt corecte ºi în
mod curent utilizate.
c. Clasificarea legilor
• În definirea legii se au în vedere douã aspecte, ºi anume conþinutul
• Tradiþional legile sunt clasificate în:
actului normativ (criteriul material) ºi procedura sa de adoptare (criteriul • legi constituþionale;
formal). • legi organice;
• ordinare;
b. Definiþii doctrinare ale legii • Constituþia României cuprinde aceastã clasificare în art. 73 alin. (1).
• Georges Burdeau aratã cã, dacã se ia în consideraþie conþinutul, se • Legile constituþionale de revizuire a Constituþiei sunt acele legi, care
poate spune cã sunt legi toate reglementãrile generale ºi permanente. conþin reglementãri ale relaþiilor sociale fundamentale ºi esenþiale pentru
Dimpotrivã, dacã se considerã forma în care este edictatã, se poate spune instaurarea, menþinerea ºi exercitarea puterii de stat. Sub aspectul
cã legea este actul juridic votat de cele douã Camere. Într-o asemenea procedural, ele se adoptã cu cel puþin douã treimi din numãrul membrilor
concepþie nu ar exista materii care sã fie rezervate domeniului legii, fiecãrei Camere ºi sunt aprobate prin referendum (art. 151 din Constituþie).
legislatorul imprimând reglementãrilor caracterul de lege. • Legile organice sunt acele legi care reglementeazã în domeniile
• Mircea Lepãdãtescu defineºte legea ca fiind actul juridic adoptat de prevãzute de art. 73 alin. (3), precum ºi în alte domenii din Constituþie. Sub
Parlament prin care reglementeazã raporturile sociale cele mai generale ºi aspect procedural ele se adoptã cu votul majoritãþii membrilor fiecãrei
mai importante. Camere (art. 76 alin. (1) din Constituþie).
• Legile ordinare reglementeazã relaþii sociale de mai micã importanþã, ºi juridice. Legea dã reglementãri unor relaþii sociale din anumite
iar procedural sunt adoptate cu votul majoritãþii membrilor prezenþi în fiecare compartimente ale vieþii;
Camerã (art. 76 alin. (2) din Constituþie). • vasta reþea de norme juridice se elaboreazã în baza, în aplicarea
• Introducerea referendumului ca mod de adoptare a unor legi a dus la ºi executarea legii, se raporteazã direct mai întâi la lege, urmãrindu-
clasificarea legilor în patru categorii: se permanent conformitatea cu ea;
• legi constituþionale; • în practicã ºi în teorie referirile se fac numai la lege.
• legi referendum (adoptate prin referendum);
• legi organice; d. Consecinþe juridice ale supremaþiei legii
• legi obiºnuite, ordinare. • Din supremaþia legii în sistemul normativ rezultã o serie de consecinþe
juridice privind legea ca atare, care vor fi explicate ºi care sunt:
9. Supremaþia legii • elaborarea legii;
• modificarea, suspendarea ºi abrogarea legii;
a. Conceptul de supremaþie a legii • conformitatea cu legea a celorlalte acte emise de organele statului
• „Acea caracteristicã a ei care îºi gãseºte expresia în faptul cã normele ºi privind normele existente în sistemul constituþional.
pe care le stabileºte nu trebuie sã corespundã nici unor alte norme în afarã
de cele constituþionale, iar celelalte acte juridice emise de organele statului Reprezentare graficã. Actele Parlamentului
îi sunt subordonate din punctul de vedere al eficacitãþii lor juridice.”
• Supremaþia legii reprezintã o condiþie a unitãþii întregului sistem de
izvoare ale dreptului. Actele politice declaraţia
Parlamentului
b. Fundamentarea ºtiinþificã a supremaþiei legii mesajul
• Opinii exprimate în doctrinã:
• Fundamentarea ºtiinþificã a supremaþiei legii prin caracterele generale apelul
ale puterii ºi îndeosebi prin deplinãtate ºi suveranitate.
• Fundamentarea ºtiinþificã a supremaþiei legii prin poziþia în sistemul
juridice normative legile constituţionale
statal a autoritãþii eminente (Parlamentul).
• Fundamentarea ºtiinþificã a supremaþiei legii prin supremaþia
Constituþiei. Este exactã, dar nu este motivatã. organice
• Fundamentarea ºtiinþificã a supremaþiei legii prin cauzele care o
determinã ºi o explicã ºi care genereazã conþinutul ºi forma legii, precum ºi ordinare
poziþia sa supraordonatã în sistemul normativ, opinia pe care o împãrtãºim.
nenormative referendare
c. Supremaþia legii în raport cu supremaþia Constituþiei
• S-ar putea pune întrebarea dacã trebuie sã mai vorbim de supremaþia hotărârile regulamentele
legii, din moment ce existã supremaþia Constituþiei.
Argumente care justificã examinarea supremaþiei legii: moţiunile hotărârile
• nu întotdeauna ºi peste tot s-a fãcut distincþie (cât priveºte
supremaþia) între Constituþie ºi lege;
• constituþia este documentul politic ºi juridic fundamental, care simple de cenzură
cuprinde principiile întregii vieþi economice, politice, sociale, culturale
10. Elaborarea legii c. Includerea iniþiativei legislative pe ordinea de zi a ºedinþei

Camerei parlamentare
• Este prestabilitã prin Constituþie ºi lege. • Iniþiativa legislativã implicã obligaþia includerii ei pe ordinea de zi a
• În procedura de elaborare a legii intervin, cu titluri diferite, organisme ºedinþelor Camerei.
politice, sociale ºi statale, precum ºi cetãþenii. • La întocmirea proiectului ordinii de zi, biroul Camerei trebuie sã aibã
• Determinantã este participarea Parlamentului, care este de fapt în vedere proiectele de legi ºi propunerile legislative înregistrate.
autoritate legiuitoare. • La Camera Deputaþilor proiectul ordinii de zi se aprobã de Comitetul
• În procedura de elaborare a legilor trebuie nominalizate numai ordinii de zi (art. 83-85 din Regulament), iar la Senat de Plenul acestei Camere
operaþiunile de care Parlamentul ia cunoºtinþã direct, astfel spus numai (art. 80-84 din Regulament) ºi în ambele situaþii la propunerea birourilor
acelea prevãzute de Constituþie ºi regulamentele Camerelor Parlamentului, permanente.
ºi anume:
• iniþiativa legislativã; d. Dezbaterea iniþiativei legislative în plenul fiecãrei Camere a
• examinarea ºi avizarea proiectului de lege de cãtre comisiile Parlamentului
parlamentare; • În România, iniþiativa legislativã se discutã ºi se adoptã în condiþiile
• includerea proiectului de lege pe ordinea de zi a ºedinþelor Camerelor; art. 74-79 din Constituþie. În acest scop, Constituþia prevede crearea Camerei
• dezbaterea proiectului de lege în Plenul fiecãrei Camere; de reflexie ºi a Camerei decizionale (art. 75) în vederea optimizãrii ºi
raþionalizãrii procedurii legislative, prin eliminarea medierii ºi a concilierii ºi
• votarea proiectului de lege în fiecare Camerã;
pentru realizarea egalitãþii între competenþele celor douã Camere. Prima
• semnarea legii de cãtre preºedinþii Camerelor;
Camerã sesizatã este cea de reflexie, care este obligatã sã adopte iniþiativa
• promulgarea ºi publicarea legii;
legislativã, în 45 de zile sau 60 de zile, dupã caz, iar apoi, aceasta se
• aprobarea legii prin referendum.
trimite la Camera decizionalã, care hotãrãºte definitiv.
• Depãºirea termenelor are ca efect adoptarea iniþiativei legislative, fãrã
a. Iniþiativa legislativã dezbateri, ºi nu prelungirea lor.
• Cuprinde posibilitatea de a propune proiecte de legi sau propuneri de • Senatul este Camera decizionalã pentru ratificarea instrumentelor
legi, corelatã cu obligaþia Parlamentului de a le examina, a le dezbate ºi a juridice internaþionale ºi pentru legile organice care se referã la organizarea
se pronunþa asupra lor. ºi funcþionarea statului (art. 38¹ – 38³ din Regulament) ºi Camera de reflexie
• În România, iniþiativa legislativã este reglementatã în art. 74 din pentru celelalte iniþiative legislative.
Constituþie, care trebuie corelat cu art. 79 din Constituþie. • Camera Deputaþilor este Camera decizionalã în situaþiile în care Senatul
• În Legea nr. 24/2000 sunt prevãzute regulile de tehnicã-legislativã este Camera de reflexie, având astfel o competenþã de drept comun ºi de
pentru întocmirea ºi depunerea iniþiativelor legislative. reflexie în cele în care Senatul este Camerã decizionalã.
• În cazul în care Camera sesizatã prima cu iniþiativa legislativã este
b. Examinarea ºi avizarea iniþiativei legislative de cãtre comisiile decizionalã ºi adoptã o prevedere, care intrã în competenþa sa, adoptarea
parlamentare este definitivã dacã cealaltã Camerã (de reflexie) este de acord cu ea. În
• Comisiile parlamentare examineazã iniþiativa legislativã ºi pot propune caz contrar (nu este de acord) acea prevedere se întoarce de la Camera
adoptarea sa, eventual cu amendamente sau respingerea proiectului. decizionalã, care va hotãrî definitiv, prin procedura legislativã de urgenþã
• Asupra iniþiativei legislative hotãrãsc numai Camerele Parlamentului, (art. 75 alin. (4) din Constituþie). În cazul în care Camera sesizatã prima
potrivit competenþelor sale. este cea decizionalã, dar iniþiativa legislativã nu intrã în competenþa ei
decizionalã, se va proceda la fel (art. 75 alin. (5) din Constituþie).
• Iniþiativa legislativã se înainteazã pentru adoptare cu avizul Consiliului i. Aprobarea legii prin referendum
Legislativ sau dupã solicitarea verificãrii îndeplinirii condiþiilor pentru • În procedura de legiferare, unele sisteme constituþionale au
exercitarea iniþiativei legislative de cãtre Curtea Constituþionalã. instituþionalizat referendumul.
• Dezbaterile cuprind: dezbaterile generale ºi dezbaterile pe textele • Referendumul este legislativ sau constituþional, iar fiecare, la rândul
iniþiativei legislative. sãu, poate fi aprobativ, abrogativ, de modificare ori de completare a actului
• Detalierea procedurii legislative de dezbateri se face în art. 86-106 normativ respectiv.
din Regulamentul Camerei Deputaþilor ºi în art. 85-101 din Regulamentul • În unele sisteme constituþionale referendumul reprezintã o etapã
Senatului, ea fiind, de principiu, aceeaºi. (condiþie de validitate) obligatorie, în procedura legislativã (Elveþia) ori
constituþionalã.
e. Votarea iniþiativei legislative • Explicaþia referendumului constã în aceea cã legiferarea trebuie sã
• Votarea intervine în fiecare Camerã dupã discutarea amendamentelor, se desfãºoare sub controlul permanent al poporului.
rezervelor sau declaraþiilor, dupã caz, ori dupã constatarea cã, la acea • Poporul, prin referendum, decide, hotãrãºte, în virtutea puterii sale
iniþiativã, nu au fost formulate asemenea propuneri. suverane.
• În sistemele bicamerale, iniþiativa legislativã trebuie votatã de cãtre • În unele state referendumul reprezintã însãºi procedura legislativã
ambele Camere, de aceea se trimite, dupã ce a fost votatã de cãtre una din (Parlamentul intervenind nesemnificativ).
Camere, celeilalte Camere, conform procedurii legislative deja examinate. • În alte state, se organizeazã ca o etapã în adoptarea legii, dupã ce
aceasta a fost votatã de Parlament.
f. Semnarea legilor de cãtre preºedintele Camerei
• Consultarea poporului intervine, de regulã, dupã ce s-a derulat întreaga
• O datã votatã, legea trebuie semnatã de cãtre preºedintele Camerei,
procedurã de legiferare la Parlament.
sau de un vicepreºedinte, dacã ºedinþa a fost condusã de acesta.
• Constituþia României prevede referendumul în art. 2 alin. (1), art. 73
• Semnãtura atestã respectarea procedurii de elaborare a legilor.
alin. (3) lit. d), art. 90, art. 95 alin. (3), art. 146 lit. i) ºi art. 151 alin. (3).
• Pentru acest demers intereseazã prevederile din art. 2(1) ºi art. 90.
g. Promulgarea legilor de cãtre ºeful de stat. Publicarea legilor
Referendumul legislativ se poate organiza doar în baza art. 2(1) din
• Dupã votarea sa, legea este înaintatã ºefului de stat pentru
promulgare sau sancþionare, dupã cum ºeful statului este preºedinte sau Constituþie, ºi nu în baza art. 90 din Constituþie, pentru cã prin „probleme de
monarh. interes naþional” (expresie prevãzutã de art. 90) nu se poate înþelege un
• Promulgarea este actul prin care ºeful de stat autentificã textul legii. astfel de referendum (art. 12 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea ºi
• ºeful statului, preºedinte de republicã, este obligat sã promulge legea desfãºurarea referendumului, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 84 din 24
dacã ea a fost adoptatã regulamentar. februarie 2000).
• În România promulgarea legilor se face în condiþiile art. 77 din
Constituþie. j. Alte reguli constituþionale privind elaborarea legii
• Din Constituþie ºi din regulamentele Camerelor rezultã unele situaþii în
h. Publicarea legilor care procedura de elaborare a legii, aºa cum am prezentat-o, cunoaºte
• Publicarea legilor este operaþiunea prin care acestea, de regulã, intrã anumite nuanþãri:
în vigoare. • adoptarea proiectelor de legi sau propunerile legislative cu procedurã
• Legea poate sã prevadã o altã datã de intrare în vigoare, dar cu de urgenþã (art. 76 alin. (3) ºi art. 75 alin. (4) ºi (5) din Constituþie, ºi
respectarea principiului neretroactivitãþii legii. art. 107-111 din Regulamentul Camerei Deputaþilor ºi ale art. 102-119
• În România, intrarea în vigoare a legilor este prevãzutã de art. 78 din din Regulamentul Senatului).
Constituþie.
• angajarea rãspunderii Guvernului în condiþiile art. 114 din Constituþie. 11. Alte aspecte privind legea ca act juridic al Parlamentului
Procedura se desfãºoarã conform Regulamentului ºedinþelor comune ale
Camerei Deputaþilor ºi Senatului. a. Modificarea, suspendarea ºi abrogarea legii
• legile adoptate în ºedinþe comune (art. 65 alin. (2) din Constituþie ºi • Procedurile de modificare, suspendare ºi abrogare a legii trebuie sã
art. 1 din Regulamentul ºedinþelor comune ale Camerei Deputaþilor ºi punã în valoare supremaþia acesteia. Modificarea, suspendarea ºi abrogarea
Senatului). legii se realizeazã tot printr-o lege, adoptatã la rândul sãu cu majoritatea
prevãzutã de Constituþie, conform principiului simetriei în drept.
Reprezentare graficã. Elaborarea legii
b. Deosebirile dintre Constituþie ºi legi
• Între Constituþie ºi legi existã deosebiri:
Elaborarea legii Iniţiativa legislativă • de conþinut;
(operaţiuni) • de formã;
Examinarea şi avizarea iniţiativei legislative de • de forþã juridicã.
către comisiile parlamentare
c. Conformitatea cu legea a celorlalte acte emise de cãtre organele
Includerea iniţiativei legislative pe ordinea de zi a statului
şedinţei Camerei parlamentare • Supremaþia legii fundamenteazã (ºi se fundamenteazã) chiar pe
principiul legalitãþii, pentru cã, într-o accepþiune restrânsã, legalitatea
Dezbaterea iniţiativei legislative de Plenul fiecărei
înseamnã respectarea legii ca act juridic al Parlamentului.
Camere a Parlamentului
• Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice este o consecinþã a
Votarea iniţiativei legislative supremaþiei legii.
• Conformitatea tuturor actelor juridice cu legea este asiguratã printr-o
Semnarea legilor serie de garanþii (îndatorirea constituþionalã de respectare a legii, controlul
judecãtoresc al legalitãþii).
Promulgarea şi publicarea legilor
12. Regulamentele parlamentare
Aprobarea legii prin referendum
• Potrivit principiului autonomiei regulamentare, fiecare Camerã a
Parlamentului îºi adoptã câte un regulament propriu de organizare ºi
funcþionare, precum ºi un regulament al ºedinþelor comune.
• Regulamentul este supus obligaþiei de publicare, sub semnãtura
preºedintelui Camerei, sau a ambilor preºedinþi, în cazul celui al ºedinþelor comune.
• Regulamentul poate face obiectul controlului de constituþionalitate.
• În România, Parlamentul poate adopta asemenea regulamente, în
conformitate cu art. 64 alin. (1) ºi 65 alin. (2) din Constituþie.
• Regulamentele Camerelor au fãcut obiectul controlului de
constituþionalitate, pentru care Curtea Constituþionalã a pronunþat deciziile
nr. 45/1994 ºi nr. 46/1994.
• Prin aceste decizii au fost lãmurite urmãtoarele probleme:

• natura juridicã de hotãrâre a regulamentelor Camerelor; 15. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã
• acestea trebuie sã reglementeze doar organizarea ºi funcþionarea
Parlamentului; A. Întrebãri ºi exerciþii
• statutul parlamentarilor, care nu trebuie reglementat prin regulamente, 1. Identificaþi funcþiile Parlamentului ºi explicaþi funcþia legislativã.
ci trebuie sã cuprindã reguli de nivel constituþional sau al legii. 2. Care sunt caracteristicile controlului parlamentar, formele ºi mijloacele
prin care se realizeazã ?
13. Hotãrârea ca act juridic al Parlamentului 3. Definiþi rolul opoziþiei parlamentare.
4. Clasificaþi comisiile parlamentare.
• Hotãrârile pot avea atât caracter normativ, cât ºi caracter nenormativ. 5. Definiþi legislatura ºi sesiunile.
6. Care sunt drepturile ºi obligaþiile deputaþilor ºi senatorilor în Parlamentul
14. Moþiunile ºi actele structurilor parlamentare României?
7. Definiþi incompatibilitatea ºi imunitatea parlamentarã ºi identificaþi
a. Moþiunile formele acesteia în Constituþia României.
• Moþiunile privesc, în general, poziþia faþã de Guvern în cadrul raporturilor 8. Care este natura juridicã a Regulamentelor parlamentare ?
Parlament – Guvern ºi dreptul Parlamentului de a controla activitatea 9. Identificaþi ºi explicaþi regulile constituþionale referitoare la moþiunea
Guvernului. de cenzurã.
• Moþiunile sunt simple (art. 112 alin. (2) din Constituþie) ºi de cenzurã
(art. 113 ºi 114 din Constituþie). B. Teste grilã
b. Actele structurilor parlamentare 1. Controlul parlamentar în România poate fi exercitat prin una dintre
urmãtoarele forme:
• Aceste acte sunt ale structurilor din cadrul organizãrii interne a
a. control exercitat prin dãri de seamã, mesaje, rapoarte, programe
Parlamentului.
prezentate Parlamentului; control exercitat prin comisiile parlamentare
• În România preºedinþii Camerelor emit decizii pentru convocarea în
asupra activitãþii preºedintelui României;
sesiune a Camerelor sau pentru asigurarea conducerii Camerei pe perioada
b. control exercitat prin întrebãri ºi interpelãri; control exercitat prin
lipsei preºedintelui acesteia.
Avocatul Poporului;
• Cât priveºte comisiile permanente, aºa cum am mai arãtat deja, ele emit:
c. dreptul deputaþilor de a cere ºi obþine informaþiile necesare de la
• avize; senatori; control exercitat prin rezolvarea petiþiilor cetãþenilor; control
• rapoarte. exercitat prin Avocatul Poporului.
2. Controlul parlamentar prezintã urmãtoarele caracteristici:

a. este necesar, deplin, diferenþiat;
b. este politic, indirect ºi supraordonat;
c. este politico-jurisdicþional, direct ºi deplin.
3. Menirea constituþionalã a Avocatului Poporului este:

a. de a apãra drepturile ºi libertãþile persoanelor fizice, îndeosebi în
raport cu autoritãþile publice ºi în special cu cele executive;
b. de a apãra drepturile ºi libertãþile cetãþeneºti, îndeosebi în raport b. conþinutul actului normativ, organul competent sã adopte actul
cu autoritãþile judecãtoreºti; normativ, forþa juridicã a normelor sale;
c. de a media conflictele ce pot sã aparã între stat ºi cetãþeni. c. organul cãruia îi aparþine iniþiativa legislativã, organul competent
sã adopte actul normativ, procedura de adoptare.
4. Camerele Parlamentului reprezintã:
a. organe de lucru ale Parlamentului; 9. Parlamentul adoptã numai:
b. organisme colegiale cu o compoziþie numeroasã, care lucreazã ºi a. legi, regulamente, hotãrâri;
decid numai în plenul lor; b. legi, regulamente, ordonanþe, moþiuni, mesaje, apeluri;
c. grupãri parlamentare cu o compoziþie numeroasã, care lucreazã ºi c. legi, regulamente, hotãrâri, declaraþii, moþiuni, mesaje, apeluri.
decid numai în plenul lor.
5. Imunitatea parlamentarã are drept scop: 16. Bibliografie la Capitolul IX
a. înlãturarea rãspunderii politice a parlamentarului;
b. punerea parlamentarului la adãpost împotriva unor urmãriri judiciare 1. Gheorghe Iancu, „Rolul ºi locul ombudsman-ului în sistemele
abuzive sau ºicanatorii, ºi nu înlãturarea rãspunderii parlamentarului; constituþionale europene”, în Revista românã de drept umanitar,
c. punerea parlamentarului la adãpost împotriva unor urmãriri judiciare nr. 2-3 (12-13)/1996.
abuzive sau ºicanatorii pe perioada exercitãrii mandatului. 2. Gheorghe Iancu, „Instituþii politice parlamentare”, Ed. Universitatea
Ecologicã, Bucureºti, 1992.
6. Inexistenþa rãspunderii reprezintã una dintre formele imunitãþii 3. Gheorghe Iancu, „Parlamentul României”, Ed. RAMO, Bucureºti,
parlamentare, care:
1994.
a. cuprinde reguli speciale privind reþinerea, arestarea, percheziþionarea
4. Ghiþã Ionescu ºi Isabel de Madanaga, „Opoziþia”, Ed. Humanitas,
sau trimiterea în judecatã penalã, în cazul în care deputaþii sau
Bucureºti, 1992.
senatorii sunt învinuiþii de crime sau delicte;
5. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, „Ordonanþa guvernamentalã.
b. pune parlamentarul la adãpost de tot ce priveºte activitatea legatã
Doctrinã ºi jurisprudenþã”, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2000.
de exercitarea mandatului sãu (discursuri, opinii, vot);
6. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, „Drept parlamentar
c. cuprinde reguli speciale privind trimiterea în judecatã civilã a
parlamentarilor. românesc”, Editura Actami, Bucureºti, 1999.
7. Aprobarea cererii de reþinere, arestare ºi percheziþionare a unui deputat instituþii politice”, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2001.
sau senator se face: 8. Ioan Vida, „Procedura legislativã”, Bucureºti, 1999.
a. de cãtre Comisia juridicã a Camerei respective, dupã ce a fost 9. Victor Dan Zlateru, „Introducere în legistica formalã”, Bucureºti,
supusã atenþiei preºedintelui Camerei; 1995.
b. de cãtre procurorul general; 10. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru ºi Antonie Iorgovan,
c. de cãtre Camera din care face parte parlamentarul respectiv, cu „Revizuirea Constituþiei României. Explicaþii ºi comentarii”,
respectarea condiþiilor impuse de Constituþie ºi regulamente. Editura Rosetti, Bucureºti, 2003.
11. Regulamentul Senatului, republicat în „Monitorul Oficial” nr.
8. Clasificarea legilor române în legi de revizuire a Constituþiei, legi 58, din 2 februarie 2001.
organice ºi legi ordinare se realizeazã în baza a trei criterii. Acestea sunt: 12. Regulamentul Camerei Deputaþilor, republicat în „Monitorul
a. conþinutul actului normativ, forþa juridicã a normelor sale, procedura Oficial” nr. 51, din 31 ianuarie 2001.
de adoptare;
13. Regulamentul ºedinþelor comune ale Camerei Deputaþilor ºi

Senatului, publicat de RAMO în 1996.
14. Legea nr. 35/1997 privind organizarea ºi funcþionarea instituþiei
Avocatul Poporului, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 48 din
20 martie 1997, modificatã ºi completatã prin Legea nr. 181/
2002, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 268, din 22 aprilie 2002. CAPITOLUL X
15. Regulamentul privind organizarea ºi funcþionarea instituþiei Puterea executivã
Avocatul Poporului, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 326, din
16 mai 2002.
16. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru
1. Consideraþii generale ºi terminologice
elaborarea actelor normative, publicatã în „Monitorul Oficial”
nr. 139, din 31 mai 2000.
• Pentru nominalizarea puterii executive se utilizeazã expresii ca:
17. Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului ºi
• „puterea executivã”;
Preºedintelui României, publicat în „Monitorul Oficial al
• „autoritatea administrativã”;
României”, nr. 35, din 18 martie 1990.
• „administraþia de stat”;
18. Legea nr. 3/2000 privind organizarea ºi desfãºurarea
• „administraþie publicã”; „executiv”.
referendumului, publicatã în „Monitorul Oficial al României” nr.
• Toate denumirile exprimã unul ºi acelaºi lucru, ºi anume autoritãþile
84/2000.
publice care sunt însãrcinate cu executarea legii.
19. Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniþiativei legislative de
• Constituþia reglementeazã „Puterea executivã” în Titlul III, capitolele
cãtre cetãþeni, publicatã în „Monitorul Oficial al României”, nr.
II, III ºi IV.
611, din 14 decembrie 1999.
• Activitatea autoritãþilor executive (administrative) constã în organizarea
20. Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea guvernamentalã,
executãrii ºi executarea în concret a legilor ºi conducerea politicii naþionale,
publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 300, din 28 iunie 1999,
pentru care dispun de aparatul administrativ.
modificatã ºi completatã prin Legea nr. 253/2002, publicatã în
• Dreptul constituþional intereseazã, în ceea ce priveºte structura
„Monitorul Oficial” nr. 334, din 20 mai 2002.
executivului, doar:
21. Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul
• identificarea marilor structuri executive din sistemul statal;
stãrii de asediu ºi regimul stãrii de urgenþã, publicatã în
• raporturile constituþionale cu celelalte autoritãþi.
„Monitorul Oficial” nr. 22, din 21 ianuarie 1999.
2. Identificarea marilor structuri ale executivului
• Marile structuri ale executivului sunt:

• ºeful de stat;
• Guvernul;
• ministerele ºi celelalte autoritãþi ale administraþiei publice centrale;
• autoritãþile administraþiei publice locale, la care se adaugã aparatul
administrativ însãrcinat sã pregãteascã ºi sã execute decizii, la nivelul
fiecãrei structuri executive.
a) ºeful de stat A. Rolul legislativului în formarea executivului

• ºeful de stat va fi explicat distinct, într-un alt capitol.
a) Desemnarea ºefului executivului
b) Guvernul • În forma de guvernãmânt monarhicã (ereditarã), intervenþia
• Terminologic, existã denumiri diferite pentru acesta, precum cele de Parlamentului este rarã ºi doar în cazul schimbãrii dinastiei.
Cabinet, Guvern, Consiliu de miniºtri, în funcþie de sistemul constituþional. • În republica prezidenþialã ºeful statului fiind ales prin vot universal
• Guvernul are douã componente: ºi direct, rolul Parlamentului este redus doar la solemnitatea depunerii
• ºeful guvernului (acolo unde existã); jurãmântului ºi preluãrii funcþiei.
• miniºtri ºi secretari de stat. • În republica parlamentarã ºeful statului este ales de Parlament, iar
• Potrivit art. 102 alin. (3) al Constituþiei României, Guvernul este alcãtuit rolul legislativului este foarte mare.
din prim-ministru, miniºtri ºi alþi membri, stabiliþi prin lege organicã.
• Cât priveºte ºeful Guvernului, el existã sub denumiri diferite, cum b) Desemnarea ºefului guvernului ºi a membrilor acestuia
ar fi prim-ministru, preºedinte – în funcþie de denumirea Guvernului. • ºeful Guvernului este figurã juridicã distinctã în cadrul oricãrui
• Executivul poate fi monist sau dualist. Guvern (cu excepþia situaþiilor, în care funcþia este exercitatã nemijlocit
de cãtre ºeful de stat).
c) Ministerele ºi celelalte autoritãþi ale administraþiei publice centrale • De regulã, ºeful Guvernului este desemnat pe criterii foarte clare, iar
executã legile în domeniile lor de activitate. el prezintã lista membrilor Guvernului, în funcþie de regimul politic.
• În regimurile politice prezidenþiale (Brazilia, SUA, Mexic), funcþiile
• Sunt denumite de domeniu sau de resort ºi se subordoneazã
de ºef de stat ºi de ºef de Guvern sunt îndeplinite de aceeaºi persoanã,
Guvernului.
ºeful de stat, desemnat de naþiune. Numirea miniºtrilor revine ºefului de
stat fãrã intervenþia Parlamentului, este realizatã de cãtre ºeful de stat, cu
d) Autoritãþile administraþiei publice locale îºi desfãºoarã activitatea avizul sau acordul Senatului.
în unitãþile administrativ-teritoriale. • În regimurile politice semiprezidenþiale ºi în cele parlamentare
• Ele cunosc: sunt mai multe situaþii.
• o subordonare ierarhicã (pe verticalã) faþã de autoritãþile executive • Într-o primã situaþie se foloseºte formula alegerii directe a primului-
superioare; ministru de cãtre parlamente, cu o majoritate absolutã. Membrii Guvernului
• o subordonare pe orizontalã faþã de autoritãþile locale alese prin vot sunt desemnaþi potrivit aceleiaºi proceduri, la propunerea ºefului Guvernului
de cãtre cetãþeni (uneori). (procedeul s-a practicat în statele din Estul Europei).
• Într-o a doua situaþie sunt statele (Australia, India, Anglia) în care
3. Raporturile dintre legislativ ºi executiv ºeful partidului majoritar al Camerei populare este invitat de cãtre ºeful
de stat sã formeze Guvernul, ca rezultat al votului din alegeri. Membrii
• Raporturile dintre legislativ ºi executiv presupun: Guvernului, la propunerea primului-ministru, sunt numiþi de ºeful statului,
• explicarea implicãrii legislativului în formarea ºi activitatea dupã care vor obþine învestitura din partea Parlamentului.
executivului; • Într-o a treia situaþia sunt statele în care obþinerea unei majoritãþi
parlamentare este dificilã (Belgia, Italia). ºeful statului însãrcineazã cu
• compatibilitatea funcþiei parlamentare ºi funcþiei executive;
formarea Guvernului un membru al Parlamentului considerat a avea ºanse
• tendinþa de creºtere a rolului executivului în raport cu Parlamentul.
reale în obþinerea învestiturii parlamentare. Membrii Guvernului sunt aleºi
de partidul lor ºi numiþi de ºeful statului. Propunerile sunt dinainte negociate
ºi acceptate.
• Într-o a patra situaþie sunt statele în care Parlamentul are un rol redus Intervenþia executivului în activitatea legislativului
în desemnarea ºefului Guvernului (Monaco, Tailanda, Zambia). • O astfel de intervenþie este conformã conþinutului teoriei separaþiei/echilibrului
• ºeful statului desemneazã primul ministru dupã unele consultãri, ºi ºi a controlului reciproc al puterilor în stat. Intervenþia se manifestã prin:
apoi el îl numeºte prin decret, care nu mai este supus nici unei aprobãri din • iniþiativa legislativã;
partea Parlamentului. • promulgarea legilor;
• Tot ºeful statului, dupã consultãri, cheamã în Guvern membri ai • referendum.
Parlamentului ºi alte personalitãþi.
• În România, desemnarea primului-ministru ºi a membrilor Guvernului C. Compatibilitatea funcþiei parlamentare ºi funcþiei executive
se face conform art. 103 din Constituþie ºi a regulilor cuprinse în Regulamentul • În unele sisteme constituþionale, exercitarea unei demnitãþi de ministru
ºedinþelor comune ale Camerei Deputaþilor ºi Senatului. este incompatibilã cu exerciþiul unui mandat în Parlament (SUA, Franþa).
Dacã un parlamentar doreºte sã accepte ocuparea unui post de ministru,
B. Raporturile legislativ-executiv în legãturã cu activitatea acestora trebuie sã demisioneze din Parlament.
• Rolul autoritãþilor executive este de a lua decizii, de a realiza programe, • Un alt sistem permite cumularea celor douã funcþii (mandate).
de a angaja ºi realiza negocieri, de a recompensa pe cei devotaþi, de a • Într-un al treilea sistem, miniºtrii nu sunt obligaþi sã fie ºi parlamentari,
sancþiona încãlcãrile, de a reglementa afacerile ºi problemele curente, ceea dar cu toate acestea ei trebuie sã îndeplineascã condiþiile de eligibilitate
ce nu poate face o adunare parlamentarã. (Liechtenstein).
• Autoritãþile executive sunt înarmate din punctul de vedere tehnic • În România, potrivit Constituþiei, funcþia de membru al Guvernului
(oameni de decizie, ierarhizaþi), din punctul de vedere politic (membrii este compatibilã cu cea de parlamentar (art. 68 din Constituþie).
executivului sunt lideri ai partidului majoritar), din punctul de vedere
instituþional (dispun de mijloacele necesare executãrii legilor) faþã de Argumente pentru compatibilitate:
Parlament. • o identitate de atitudini ale majoritãþii parlamentare ºi Guvernului;
• Rezultã un raport favorabil executivului faþã de Parlament. • majoritatea parlamentarã ºi Guvernul au aceeaºi sursã a legitimitãþii
• Partidul învingãtor în alegeri are posibilitatea de a-ºi impune opþiunea ºi afinitãþii, ºi anume majoritatea electoratului,
sa politicã atât prin Parlament, cât ºi prin Guvern. • se înlãturã conflictele constituþionale între puteri;
• permite cunoaºterea directã a problemelor legislative ºi executive
Intervenþia legislativului în activitatea executivului (operativitate ºi eficienþã).
Se realizeazã prin:
• stabilirea legilor pe care executivul trebuie sã le punã în executare; Argumente contra compatibilitãþii:
• aprobarea programului executivului (a se vedea, pentru România, • compatibilitatea este contrarã separaþiei puterilor în stat, chiar în
art. 103 din Constituþie); interpretarea sa suplã;
• aprobarea delegãrii legislative (a se vedea, pentru România, art. • ea ar fi o cale de concentrare a puterii în mâna executivului;
115 din Constituþie); • face ineficient controlul parlamentar.
• controlarea activitãþii Guvernului. Se realizeazã astfel controlul
parlamentar, care pierde din semnificaþii dacã Guvernului îi corespunde D. Creºterea rolului executivului
o majoritate confortabilã în Parlament. • Tendinþa de creºtere a rolului executivului se explicã prin rolul hotãrâtor
• În statele cu instabilitate politicã, Guvernul nu deþine o astfel de majoritate al partidelor politice în crearea celor mai importante instituþii statale.
parlamentarã fidelã, iar ameninþarea controlului este realã, dar datoritã deciziilor • Guvernului „element motor ºi dinamic al întregului sistem politic”
luate de statele majore ale partidelor politice ºi a altor cauze. (Pierre Pactet) i s-a rezervat posibilitatea luãrii marilor decizii politice,
care se traduc prin mãsurile executive, legiuitorul rezervându-ºi rolul de

reflecþie ºi de control al Guvernului. 5. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã
• Creºterea rolului Guvernului este deja instituþionalizatã dupã cum
urmeazã:
• ºeful de stat este ales prin vot universal (SUA, Franþa, România). A. Întrebãri ºi exerciþii
Aceasta legitimeazã o poziþie statalã egalã cu a Parlamentului;
• ºeful Guvernului este numit de cãtre ºeful statului; 1. Care sunt componentele Guvernului ºi de câte feluri este executivul?
• datoritã legislaþiei delegate (Franþa, România). 2. Explicaþi pe scurt rolul legislativului în formarea ºi activitatea
executivului.
4. Reprezentare graficã 3. Executivul poate interveni în activitatea legislativului? Comentaþi.
Marile structuri ale Şeful statului B. Teste grilã

executivului Şeful
guvernului
Guvernul Componenţa 1. Activitatea autoritãþilor executive (administrative) constã în:
Miniştrii şi a. punerea în executare a legilor adoptate de Parlament;
secretarii b. organizarea executãrii ºi executarea în concret a legilor, conducerea
de stat politicii naþionale pentru care dispun de un aparat administrativ;
c. activitatea de apãrare a drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti,
Structura Monist îndeosebi în raport cu autoritãþile publice ºi în special cu cele
executive.
Ministerele şi
celelalte autorităţi dualist
ale administraţiei 2. Structurile executivului sunt:
publice centrale a. ºeful de stat; Guvernul; ministerele ºi celelalte autoritãþi ale
administraþiei publice centrale;
b. ºeful de stat; Guvernul; ministerele ºi celelalte autoritãþi ale
administraþiei publice centrale; autoritãþile administraþiei publice locale,
Autorităţile
administraţiei la care se adaugã aparatul administrativ însãrcinat sã pregãteascã ºi
publice locale sã execute decizii la nivelul fiecãrei structuri executive;
c. prim-ministrul; Guvernul; ministerele ºi celelalte autoritãþi ale
administraþiei publice centrale; autoritãþile administraþiei publice locale,
la care se adaugã aparatul administrativ însãrcinat sã pregãteascã ºi
sã execute decizii, la nivelul fiecãrei structuri executive.
3. Executivul poate fi monist sau dualist, fiecare tip fiind caracterizat

dupã cum urmeazã:
a. executivul monist presupune ca ºeful executivului sã fie ºeful
Guvernului sau executivul sã fie condus de ºeful statului, iar executivul
dualist presupune ca ºeful statului sã nu fie ºi ºeful Guvernului, b. Preºedintele Senatului, dacã primul-ministru demisioneazã;
existând ºi ºef de stat ºi Guvern; c. Preºedintele Camerei Deputaþilor, dacã primul-ministru este revocat.
b. executivul monist presupune ca ºeful statului sã nu fie ºi ºeful
Guvernului, existând ºi ºef de stat ºi Guvern, iar executivul dualist 6. Bibliografie la Capitolul X
presupune ca ºeful executivului sã fie ºeful Guvernului sau executivul
sã fie condus doar de ºeful statului; 1. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi
c. executivul monist presupune ca ºeful Guvernului sã fie ºeful statului, instituþii politice”, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2001.
iar executivul dualist presupune ca ºeful statului sã nu fie ºi ºeful 2. Virginia Vedinaº, „Drept administrativ ºi instituþii politico-
Guvernului, existând ºi ºef de stat ºi Guvern. administrative”, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2002.
4. Intervenþia legislativului în activitatea executivului se realizeazã prin:

a. iniþiativa legislativã; promulgarea legilor; referendum;
b. stabilirea legilor pe care puterea executivã trebuie sã le punã în
executare; numirea primului ministru; controlarea activitãþii Guvernului;
c. stabilirea legilor pe care puterea executivã trebuie sã le punã în
executare; aprobarea programului executivului; aprobarea delegãrii
legislative; controlarea activitãþii Guvernului.
5. În România, potrivit art. 8 din Constituþie, funcþia de membru al Guvernului:

a. este compatibilã cu cea de parlamentar;
b. nu este compatibilã cu nici o altã funcþie publicã sau privatã;
c. este compatibilã cu funcþia de parlamentar ºi cadru didactic
universitar.
6. Pentru aprobarea programului ºi listei Guvernului este necesar votul:

a. majoritãþii deputaþilor ºi senatorilor;
b. a 2/3 din numãrul deputaþilor ºi senatorilor;
c. majoritãþii membrilor prezenþi în ºedinþa comunã a celor douã
Camere.
7. Desemnarea candidatului la funcþia de prim-ministru se face de cãtre:

a. Preºedintele Senatului;
b. Preºedintele partidului care a câºtigat alegerile;
c. Preºedintele României.
8. Primul-ministru interimar este numit de :

a. Preºedintele României, dacã primul ministru se aflã în imposibilitate
de a-ºi exercita atribuþiile;
CAPITOLUL XI
Instituþia ºefului de stat
1. Consideraþii generale
• Colectivitãþile umane au avut un ºef, iar cele statale un ºef de stat.

• Explicarea instituþiei ºefului de stat trebuie sã plece de la:
• teoria unicitãþii puterii;
• teoria separaþiei/echilibrului puterilor în stat.
• Unicitatea puterii presupune crearea organelor puterii de stat, categorie
necunoscutã în sistemul separaþiei puterilor, ºeful de stat fiind încadrat în
aceastã categorie alãturi de Parlament.
• Teoria separaþiei puterilor, încadreazã ºeful statului, de regulã, în
puterea executivã („ºeful puterii executive” sau „ºeful executivului”).
• Poporul deþine puterea politicã, el încredinþeazã exerciþiul acesteia
autoritãþilor reprezentative (Parlamentului ºi uneori ºefului de stat). Acest
loc exprimã ºi relaþia popor, Parlament, ºef de stat.
2. Evoluþia instituþiei ºefului de stat în România
• În istoria statalã româneascã au existat trei categorii de ºef de stat:

• domn (specific þãrii noastre);
• rege;
• preºedinte.
• Într-o anumitã perioadã de timp (1948-1974) aceastã demnitate a avut
caracter colegial.
• Domnul a fost considerat ºef de stat sub imperiul Constituþiilor de la
1864 ºi 1866 (pânã în anul 1884).
• Regele a fost ºeful statului român sub imperiul Constituþiilor de la
1866 (dupã anul 1884), 1923 ºi 1938, pânã la 30 decembrie 1947.
• În baza Legii nr. 363/1947 se instaureazã un ºef de stat colegial
(Prezidiul Republicii).
• Constituþia din 1948 încredinþeazã funcþia de ºef de stat unui alt organ • acrediteazã ambasadorii;
colegial, Prezidiului Marii Adunãri Naþionale, menþinut ºi de Constituþia din • primeºte scrisorile de acreditare;
1952, pânã în anul 1961, când a fost înlocuit prin Consiliu de stat. • acordã graþierea etc.
• În anul 1974 s-a creat funcþia de preºedinte de republicã, îndeplinitã • În Statele Unite ale Americii „puterea executivã va fi exercitatã de
de o singurã persoanã. cãtre Preºedintele Statelor Unite ale Americii” (art. 2§1 din Constituþie), care
• Dupã revoluþia din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 2/1989 privind are urmãtoarele atribuþii:
constituirea, organizarea ºi funcþionarea Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale • încheie tratate;
se creeazã funcþia de preºedinte al consiliului. Decretul-lege încredinþeazã • numeºte ambasadori ºi le primeºte scrisorile de acreditare;
atribuþiile de ºef de stat preºedintelui consiliului. • numeºte miniºtri, consuli, judecãtori la Curtea Supremã, anumiþi
• Prin Decretul-lege nr. 92/1990 privind alegerea Parlamentului ºi a funcþionari superiori;
Preºedintelui României, funcþia de ºef de stat este încredinþatã Preºedintelui • acordã mandate de senatori, în condiþiile prevãzute de Constituþie;
României, ales prin vot universal, egal, direct, secret ºi liber exprimat. • poate sã convoace ambele Camere sau una dintre ele ºi sã le
Aceastã soluþie este consacratã ºi prin Constituþia actualã a României. suspende activitatea pânã la data pe care o socoteºte corespunzãtoare;
• supravegheazã aplicarea corectã a legilor; aprobã ºi semneazã legile;
3. Rolul, funcþiile ºi atribuþiile ºefului de stat în alte sisteme • exercitã dreptul de veto, în condiþiile art. 1§7, pct. 2 din Constituþia
constituþionale SUA.
• În Suedia atribuþiile ºefului statului sunt de ordin ceremonial.
• Atribuþiile ºefului de stat (împuternicirile) depind de structura, funcþiile • Existã multe asemãnãri, dar ºi multe deosebiri între sistemele
ºi raporturile dintre puterile publice, garanþiile constituþionale, durata constituþionale.
mandatului organelor reprezentative, modul de desemnare a ºefului de stat • Atribuþiile ºefului de stat ar putea fi urmãtoarele:
(ereditar, alegere), responsabilitatea acestuia (Ioan Muraru). • reprezentarea statului;
• În Franþa preºedintele republicii are astfel trei funcþii: • semnarea tratatelor;
• de reprezentare (pe plan intern ºi pe plan extern); • aprobarea unor acte normative elaborate de anumite organe de stat;
• de apãrare (în calitate de „garant” al independenþei naþionale, al • semnarea legilor ºi a altor acte în vederea publicãrii;
integritãþii teritoriului, al respectãrii ºi al independenþei justiþiei ºi pentru • prezidarea ºedinþelor unor organe de stat;
cã „vegheazã la respectarea Constituþiei” ca „pãzitor al Constituþiei”); • acordarea unor calitãþi ºi titluri;
• de arbitraj (în sensul cã preºedintele asigurã funcþionarea puterilor • numiri în funcþii superioare;
publice, precum ºi continuitatea statului). • acordarea graþierii (de regulã individualã);
• Potrivit Constituþiei Franþei, preºedintele republicii: • proclamarea stãrii de asediu sau de urgenþã;
• numeºte ºi revocã pe primul ministru, iar la propunerea acestuia, • primirea scrisorilor de acreditare etc.
miniºtri; • Aceastã enumerare nu este limitativã, ea fiind deosebit de utilã ºi
• prezideazã Consiliul de Miniºtri; pentru stabilirea domeniilor în care ºeful de stat intervine prin acte juridice
• promulgã legile; cu caracter normativ sau individual (Ioan Muraru).
• poate sã cearã Parlamentului o nouã deliberare;
• poate supune referendumului anumite proiecte de lege; 4. Rolul, funcþiile ºi atribuþiile Preºedintelui României
• poate dizolva Adunarea Naþionalã;
• semneazã ordonanþele ºi decretele emise de Consiliul de Miniºtri; • Rolul ºi funcþiile Preºedintelui României rezultã cu prisosinþã din art.
• numeºte în funcþii civile ºi militare; 80 ºi 92 alin. (1) din Constituþie.
• Atribuþiile Preºedintelui României, clasificate dupã conþinutul acestora, • în care ºeful de stat este ales direct de cãtre Parlament (Grecia,
sunt urmãtoarele: Israel);
• Atribuþii privind legiferarea (art. 77 ºi 146 lit. a); • în care parlamentele aleg organe colegiale ca ºefi de stat (fostele
• Atribuþii privind organizarea ºi funcþionarea puterilor publice (art. 80 state socialiste);
alin. (2); art. 86 – 88 ºi art. 90); • în Elveþia Consiliul Federal este ºef al statului ºi este ales pe
• Atribuþii privind alegerea, formarea, avizarea formãrii, numirea sau patru ani de cãtre Consiliul Statelor ºi Consiliul Naþional, reunite în
revocarea unor autoritãþi publice (art. 85; art. 89; art. 125; art. 134; art. 142 Adunarea Federalã.
alin. (3); art. 94 lit. c); • Unul din membrii Consiliului Federal este ales în aceeaºi manierã,
• Atribuþii în domeniul apãrãrii þãrii ºi asigurãrii ordinii publice (art. 92 pentru un an, preºedintele confederaþiei.
alin. (2); art. 93 alin. (1));
• Atribuþii în domeniul politicii externe (art. 91); c. Alegerea ºefului de stat de cãtre un colegiu electoral (Germania,
• Alte atribuþii (art. 94). Italia, SUA, Coreea de Sud)
• În Statele Unite ale Americii, Coreea de Sud etc., colegiul electoral
5. Desemnarea ºefului de stat este ales prin vot universal ºi este format din electori.
• Desemnarea ºefului de stat se face în funcþie de forma de d. Alegerea ºefului de stat prin vot universal
guvernãmânt ºi este legatã de funcþiile ºi raporturilor ºefului statului cu • Existã în þãrile unde executivul este dualist (Finlanda, Franþa, Irlanda).
celelalte autoritãþi publice. • Alegerea ºefului de stat în România a fost deja examinatã.
• Existã patru moduri de desemnare a ºefului de stat:
• pe cale ereditarã; 6. Durata mandatului ºefului de stat. Numãrul mandatelor
• prin alegere de cãtre Parlament;
• prin alegere de cãtre un colegiu electoral; a. Durata mandatului ºefului de stat
• prin alegere prin vot universal. • În formele de guvernãmânt monarhice, „mandatul” este pe viaþã.
• În celelalte forme de guvernãmânt, mandatul ºefului de stat este limitat.
a. Desemnarea ºefului de stat pe cale ereditarã
• De regulã, moºtenitorul monarhului devine ºef de stat sau monarhul
numeºte pe cel ce-i va succeda la tron. b. Numãrul mandatelor
• Ordinea de succesiune la tron se supune regulilor constituþionale sau • Este vorba doar de sistemele în care ºeful de stat este ales.
cutumiare, iar rolul Parlamentului este nesemnificativ, cu excepþia Poloniei, • De regulã, aceeaºi persoanã poate ocupa funcþia de ºef de stat pentru
unde regii erau aleºi. cel mult douã mandate.
• În prezent, în unele monarhii (Spania, Belgia, Danemarca, Norvegia, • George Washington a fost primul preºedinte al Statelor Unite (1789
Kuwait), Parlamentul numeºte un succesor la tron sau participã la aceastã – 1797) care a refuzat un al treilea mandat, creând o cutumã constituþionalã.
numire dacã dinastia se stinge. • Un amendament la Constituþia americanã (nr. 22 din anul 1947 ºi
aplicabil din anul 1951) a restabilit regula impusã de Washington,
b. Alegerea ºefului de stat de cãtre Parlament interzicând pe viitor ca un preºedinte sã poatã obþine mai mult de douã
• Parlamentul este într-o poziþie supraordonatã executivului. mandate.
• Existã trei sisteme: • În România, durata mandatului este reglementatã de art. 83 din Constituþie.
7. Proceduri, solemnitãþi, protocol 9. Actele ºefului de stat
• Investirea unei persoane cu calitatea de ºef de stat presupune • Actele prin care ºeful statului îºi exercitã atribuþiile sunt denumite
depunerea jurãmântului. decrete. Ele pot fi cu caracter normativ sau caracter individual.
• Jurãmântul preºedintelui SUA este prevãzut în art. 2, §.1, pct. 7. • Decretele trebuie contrasemnate, cel care contrasemneazã luându-
• În România, alegerea Preºedintelui se valideazã de cãtre Curtea ºi rãspunderea îndeplinirii prevederilor acelui act contrasemnat.
Constituþionalã. Se depune jurãmântul în faþa Camerei Deputaþilor ºi Senatului, • Contrasemnarea este o condiþie de valabilitate a actului.
în ºedinþa comunã, jurãmânt care este prevãzut de art. 82 din Constituþie. Constituþia României prevede reguli referitoare la contrasemnãturã în art.
100 alin. (2).
8. Rãspunderea ºefului de stat
10. Reprezentare graficã. Instituþia ºefului de stat
• Rãspunderea ºefului statului nu este cunoscutã în formele de
guvernãmânt monarhice, datoritã, în primul rând, procedurii de
contrasemnare a actelor normative (art. 87 din Constituþia românã din 1923
ºi art. 44 din Constituþia românã din 1938). Atribuţiile Reprezentarea statului
• În formele de guvernãmânt republicã, ºeful statului nu este în afara şefului de stat
responsabilitãþii, chiar în condiþiile existenþei contrasemnãturii, rãspunderea Semnarea tratatelor
putându-se angaja pentru alte motive.
• Imunitatea. ªefii de stat se bucurã de imunitate în condiþiile prevãzute Aprobarea unor acte normative elaborate de
de constituþii. anumite organe de stat
• În România, conform art. 84 alin. (2) din Constituþie, Preºedintele se
bucurã de imunitate (art. 72 alin. (1) din Constituþie), în condiþiile art. 95 ºi 96 Semnarea legilor şi a altor acte în vederea
publicării
din Constituþie. Rãspunderea Preºedintelui României este politicã ºi juridicã.
Prezidarea şedinţelor unor organe de stat
a. Rãspunderea politicã
• Rãspunderea politicã se angajeazã în temeiul art. 95 din Constituþie
Acordarea unor calităţi şi titluri
pentru fapte grave, prin care se încalcã Constituþia.
• Conform art. 99 din Constituþie rãspunderea politicã aparþine ºi
Numiri în funcţii superioare
Preºedintelui interimar.
• În cazul în care propunerea de suspendare din funcþie este aprobatã,
Acordarea graţierii (de regulă individuală)
demiterea Preºedintelui României se poate decide numai de cãtre un
referendum ºi care se organizeazã în cel mult 30 de zile.
Proclamarea stării de asediu sau de urgenţă
b. Rãspunderea juridicã
• Rãspunderea juridicã penalã se angajeazã în condiþiile art. 84 alin. Primirea scrisorilor de acreditare
(3) din Constituþie.
• Rãspunderea juridicã civilã se angajeazã în aceleaºi condiþii ca
pentru orice cetãþean al României.
numirea sau revocarea unor autoritãþi publice; atribuþii în domeniul

11. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã apãrãrii þãrii ºi asigurãrii ordinii publice; atribuþii în domeniul politicii
externe;
A. Întrebãri ºi exerciþii c. de reprezentare; de apãrare; de ordin ceremonial; de arbitraj.
1. Explicaþi pe scurt rolul, funcþiile ºi atribuþiile preºedintelui în România. 4. Desemnarea ºefului de stat se face în funcþie de forma de
2. Care sunt modalitãþile de desemnare a ºefului de stat? guvernãmânt ºi este legatã de funcþiile ºi raporturile ºefului statului cu
3. Un ºef de stat, preºedinte, poate îndeplini mai mult de douã mandate? celelalte autoritãþi publice. Modurile de desemnare a ºefului de stat sunt:
4. Un ºef de stat, preºedinte, poate fi fãcut rãspunzãtor? Dacã da, în a. prin alegere de cãtre Parlament; prin alegere de cãtre un colegiu
ce condiþii? electoral; prin alegere prin vot universal;
5. Dezbateþi pe scurt rolul Preºedintelui de mediator între puterile statului. b. pe cale ereditarã; prin alegere de cãtre Parlament; prin alegere de
Exemplificaþi situaþii în care Preºedintele ºi-a exercitat funcþia de mediator cãtre un colegiu electoral; prin alegere prin vot universal;
între puterile statului. c. pe cale ereditarã; prin alegere de cãtre Parlament; prin alegere de
cãtre un colegiu electoral; prin alegere prin vot indirect; prin alegere
B. Teste grilã prin vot direct ºi universal.
1. În istoria statalã româneascã au existat urmãtoarele categorii de ºef 5. Rezultatul alegerilor pentru funcþia de preºedinte este validat de:
de stat: a. Curtea de Conturi;
a. domnitor ºi preºedinte; b. Camera Deputaþilor ºi Senat, în ºedinþã comunã;
b. domn, rege ºi preºedinte; c. Curtea Constituþionalã.
c. domn, principe, rege ºi preºedinte.
6. Durata mandatului de preºedinte în România este de :
2. În Franþa, preºedintele republicii are trei funcþii: a. 4 ani, cu posibilitatea de prelungire, prin lege organicã, în caz de
a. de reprezentare (pe plan intern ºi pe plan extern); de apãrare (în rãzboi sau de catastrofã;
calitate de „garant” ºi pentru cã „vegheazã la respectarea Constituþiei” b. pe parcursul a douã mandate de 4 ani;
ca „pãzitorul Constituþiei”); de arbitraj (în sensul cã preºedintele asigurã c. cel mult 8 ani, cu posibilitate de prelungire prin lege organicã în
funcþionarea puterilor publice, precum ºi continuitatea statului); caz de rãzboi sau catastrofã.
b. de reprezentare (pe plan intern ºi pe plan extern); de apãrare (în
calitate de „garant” ºi pentru cã „vegheazã la respectarea Constituþiei” 7. Preºedintele poate emite urmãtoarele acte:
ca „pãzitorul Constituþiei”); de ordin ceremonial; a. ordonanþe preºedinþiale;
c. reprezentarea statului; semnarea tratatelor; aprobarea unor acte b. decrete cu caracter normativ sau individual;
normative elaborate de anumite organe de stat. c. hotãrâri de aplicare a legilor.
3. Preºedintele României are urmãtoarele atribuþii : 8. Rãspunderea penalã a Preºedintelui României intervine:
a. reprezentarea statului; semnarea tratatelor; aprobarea unor acte a. pentru crima de înaltã trãdare;
normative elaborate de anumite organe de stat; b. pentru crima de genocid;
b. atribuþii privind legiferarea; atribuþii privind organizarea ºi funcþionarea c. pentru crime de rãzboi.
puterilor publice; atribuþii privind alegerea, formarea, avizarea formãrii,
12. Bibliografie la Capitolul XI
1. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Ion Deleanu, Florin

Vasilescu, Antonie Iorgovan, Ioan Vida, „Constituþia României.
Comentatã ºi adnotatã”, Ed. RAMO, Bucureºti, 1992.
2. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi CAPITOLUL XII
instituþii politice”, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2001. Autoritatea judecãtoreascã
1. Consideraþii generale ºi terminologie
• Denumirea de autoritate judecãtoreascã evocã foarte clar justiþia,

ca funcþie (activitate) ºi ca sistem.
• Prin justiþie tradiþional se înþelege:
• sistemul organelor judecãtoreºti;
• activitatea de soluþionare a proceselor civile, administrative,
comerciale, penale, de muncã etc.
• În timp, faþã de sensul tradiþional, justiþia ºi-a îmbogãþit conþinutul
în sensul efectuãrii controlului asupra modului cum guvernanþii acþioneazã
în limitele Constituþiei ºi dreptului, adicã în realizarea principiului legalitãþii.
• Statul de drept a devenit de neconceput fãrã justiþie.
• Funcþiile justiþiei au fost ºi sunt încredinþate unor autoritãþi distincte,
investite cu puteri statale care-i dau eficienþã ºi care trebuie sã fie
independente ºi imparþiale, instanþele judecãtoreºti.
• S-au dezvoltat ºi activitãþi înfãptuite ºi de alte organisme decât
instanþele judecãtoreºti care presupun folosirea aceloraºi proceduri
judecãtoreºti.
• Pentru a lega aceste activitãþi cu justiþia se utilizeazã (în legislaþie ºi
doctrinã) denumirea de activitate jurisdicþionalã, care cuprinde atât aceste
activitãþi, cât ºi justiþia.
• Justiþia rãmâne însã partea substanþialã a activitãþii jurisdicþionale.
• Este necesarã individualizarea justiþiei faþã de restul activitãþii
jurisdicþionale (care împrumutã trãsãturile ºi principiile justiþiei).
• Ansamblul judecãþilor (hotãrârilor judecãtorilor) formeazã jurisprudenþa,
care limpezeºte textele obscure.
• Întrebarea este pânã unde poate merge jurisprudenþa în interpretarea
textelor obscure ale legii.
• Rolul justiþiei este de a aplica dreptul ºi nu de a crea drept. • avansarea;

• Existã ºi excepþii, ºi anume dispoziþiile art. 101-102 din Constituþia • controlul activitãþii judecãtorilor.
românã din anul 1866.
• În urma judecãþii se dau hotãrâri, în care se stabilesc drepturi ºi 4. Organele judecãtoreºti (art. 126, art. 131-134 din Constituþie)
obligaþii pentru subiectele de drept (participanþi în proces), se aplicã sancþiuni,
se stabilesc despãgubiri, se dau ordine de executare atât pãrþilor în proces, • Organele judecãtoreºti sunt:
cât ºi autoritãþilor publice. • instanþele judecãtoreºti (art. 126 alin. (1) din Constituþie);
• Hotãrârile judecãtoreºti trebuie sã fie respectate ºi executate de cãtre • Ministerul public (art. 131 ºi art. 132 din Constituþie), care cuprinde
cetãþeni ºi autoritãþile publice. procurorii, organizaþi în parchete ºi care în mod generic intrã în categoria
magistraþilor;
2. Specificul activitãþii jurisdicþionale • Consiliul Superior al Magistraturii (art. 133 ºi art. 134 din Constituþie),
care este autoritatea creatã în vederea exercitãrii a douã funcþii, prevãzute
• Justiþia (în general activitatea jurisdicþionalã) este o activitate de de Constituþie.
rezolvare a litigiilor, în litera ºi spiritul Constituþiei, legilor, obiceiului, convenþiilor • Sistemul instanþelor judecãtoreºti este format în general din:
ºi contractelor. • judecãtorii;
• Judecãtorul care înfãptuieºte justiþia cautã sã afle adevãrul în procesul • tribunale;
respectiv, pentru a identifica exact încãlcarea legii, victimele, cauzalitatea, • curþi de apel;
rãspunderea ºi responsabilii. • curþi supreme, înalta curte de casaþie ºi justiþie etc.
• Organizarea ºi funcþionarea instanþelor judecãtoreºti sunt stabilite prin
3. Principiile constituþionale de realizare a justiþiei lege.
Aceste principii sunt: 5. Raporturile cu legislativul ºi executivul

• Principiul legalitãþii (art. 126 din Constituþie)
Acest principiu este de esenþa statului de drept ºi cuprinde douã • Raporturile autoritãþii jurisdicþionale cu Parlamentul:
aspecte: legalitatea instanþelor judecãtoreºti ºi legalitatea infracþiunilor ºi a • organizarea ºi funcþionarea instanþelor judecãtoreºti se realizeazã
pedepselor. numai potrivit legii, prin care se stabileºte competenþa ºi procedura
• Justiþia este unicã ºi egalã pentru toþi (art. 16 ºi 126 din Constituþie) potrivit cãreia îºi desfãºoarã activitatea;
• Folosirea limbii oficiale ºi a limbii materne în justiþie (art. 128 din • prin lege se stabilesc infracþiunile ºi pedepsele.
Constituþie) • În unele state, autoritatea judecãtoreascã (justiþia) poate interveni în
• Dreptul la apãrare (art. 24 din Constituþie) activitatea legislativã prin controlul constituþionalitãþii legilor.
• Organizarea activitãþii jurisdicþionale pe trei grade de jurisdicþie
(fond, apel ºi recurs). • Raporturile autoritãþii judecãtoreºti cu executivul:
• Prezumþia de nevinovãþie (art. 23 alin. (11) din Constituþie) • numirea ºi avansarea magistraþilor aparþine executivului (ºefului de
• Independenþa judecãtorului ºi supunerea lui numai legii (art. 124 stat, ministrului justiþiei etc.), prin proceduri care sã punã în evidenþã
alin. (3) din Constituþie) numai competenþa profesionalã a celor în cauzã;
• Garanþii ale independenþei judecãtorilor sunt: • controlul legalitãþii actelor administrative de cãtre justiþie.
• condiþiile de recrutare;
• inamovibilitatea;
6. Reprezentare graficã. Autoritatea judecãtoreascã 7. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã
Principiile Principiul legalităţii
constituţionale de 1. Prezentaþi raportul dintre justiþie ºi activitatea jurisdicþionalã.
realizare a justiţiei 2. Care este rolul jurisprudenþei în acoperirea lacunelor legii?
Justiţiea este unică şi egală pentru toţi
3. Enumeraþi ºi explicaþi pe scurt principiile constituþionale de realizarea
a justiþiei, precum ºi analogia dreptului.
Folosirea limbii oficiale şi a limbii materne în justiţie
4. Care sunt garanþiile independenþei judecãtorilor?
5. Autoritatea judecãtoreascã se poate implica în activitatea legislativului
Dreptul la apărare ºi executivului, ºi dacã da, cum?
6. Parlamentul poate avea atribuþii jurisdicþionale?
Organizarea activităţii jurisdicţionale pe trei grade de 7. Explicaþi principiul organizãrii justiþiei pe trei grade de jurisdicþie (fond,
jurisdicţie (fond, apel şi recurs) apel ºi recurs).
Prezumţia de nevinovăţie B. Teste grilã
Independenţa judecătorului şi supunerea lui numai 1. Principiul legalitãþii:

legii a. este de esenþa statului de drept ºi cuprinde douã aspecte: legalitatea
instanþelor judecãtoreºti ºi legalitatea infracþiunilor ºi a pedepselor;
b. nu excede justiþiei, având aplicare în principial în domeniul civil;
c. nu excede justiþiei, având aplicare în principial în domeniul penal.
Sistemul Instanţele Judecătorii

2. Principiul conform cãruia justiþia este unicã ºi egalã pentru toþi se
organelor judecătoreşti concretizeazã în:
judecătoreşti a. pentru toþi cetãþenii existã o singurã justiþie, toþi sunt judecaþi de
Tribunale
instanþe în procese similare; nu sunt posibile tribunalele extraordinare;
b. pentru toþi cetãþenii existã o singurã justiþie, toþi sunt judecaþi de
Curţi De apel instanþe similare în procese similare, iar tribunalele extraordinare sunt
permise numai în împrejurãri extraordinare;
Supreme c. toþi cetãþenii sunt judecaþi de aceleaºi instanþe, în procese similare,
neputând fi create secþii speciale ºi nici folosite, în speþe similare,
Ministerul Public Parchete
Înalta Curte aceleaºi reguli procedurale.
de Casaţie şi
Consiliul Superior Justiţie
3. Considerarea unei persoane nevinovate atât timp cât nu s-a pronunþat
al Magistraturii
o hotãrâre judecãtoreascã definitivã de condamnare reprezintã conþinutul:
a. principiului dreptului la apãrare; b. organizarea ºi funcþionarea instanþelor judecãtoreºti se realizeazã

b. principiului justiþiei unice ºi egale pentru toþi; numai potrivit legii, prin care se stabileºte competenþa ºi procedura
c. principiului prezumþiei de nevinovãþie. potrivit cãreia îºi desfãºoarã activitatea; prin lege se stabilesc
infracþiunile ºi pedepsele. În unele state autoritatea judecãtoreascã
4. Principiul independenþei judecãtorului ºi supunerea lui numai legii (justiþia) poate interveni în activitatea legislativã prin controlul
presupune cã: constituþionalitãþii legilor;
a. judecãtorul se supune numai legii ºi conºtiinþei sale; c. prin lege se stabilesc infracþiunile ºi pedepsele; controlul legalitãþii
b. judecãtorul se supune numai legii ºi soluþiilor date în procesele actelor Parlamentului de cãtre justiþie.
anterioare;
c. judecãtorul se supune numai legii ºi ordinelor date de ministrul 8. Bibliografie la Capitolul XII
justiþiei.
1. Viorel Ciobanu, „Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã”,
5. Inamovibilitatea constã în : volumul I, Teoria generalã, Editura Naþional, Bucureºti, 1996.
a. recrutarea judecãtorilor numai pe bazã de concurs; 2. Maurice Duverger, „Institutions politiques et droit constitutionnel”,
b. recrutarea judecãtorilor prin numire de cãtre ministrul de justiþie; 1988.
c. judecãtorul nu poate fi nici revocat, nici retrogradat, nici transferat 3. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi
pe un post echivalent, nici avansat fãrã consimþãmântul sãu. instituþii politice”, Ed. Lumina Lex, Bucureºti, 2001.
4. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru ºi Antonie Iorgovan,
6. Controlul hotãrârilor judecãtoreºti trebuie efectuat în urmãtoarele condiþii: „Revizuirea Constituþiei României. Explicaþii ºi comentarii”, Ed.
a. numai de cãtre Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi numai dupã Rosetti, Bucureºti, 2003.
proceduri jurisdicþionale; 5. Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, publicatã
b. numai de cãtre instanþe judecãtoreºti ºi numai dupã proceduri în „Monitorul Oficial”, nr. 197, din 13 august 1992, modificatã ºi
jurisdicþionale; republicatã în „Monitorul Oficial” nr. 259, din 30 septembrie 1997
c. numai de cãtre ministrul justiþiei, în conformitate cu prevederile ºi apoi iar modificatã.
exprese ale legii. 6. Legea nr. 56/1993, Legea Curþii Supreme de Justiþie, publicatã
în „Monitorul Oficial al României”, nr. 159, din 13 iulie 1993.
7. Organele judecãtoreºti reglementate de Constituþia României sunt:
a. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi celelalte instanþe prevãzute
de lege;
b. instanþele judecãtoreºti ºi parchetele;
c. instanþele judecãtoreºti; Ministerul public care cuprinde procurorii
în parchete, care în mod generic intrã în categoria magistraþilor;
Consiliul Superior al Magistraturii.
8. Între autoritatea jurisdicþionalã ºi Parlament se stabileºte urmãtoarea relaþie:

a. numirea ºi avansarea magistraþilor aparþine Parlamentului, prin
proceduri care sã punã în evidenþã numai competenþa profesionalã a
celor în cauzã; controlul legalitãþii actelor Parlamentului de cãtre justiþie;
CAPITOLUL XIII
Controlul constituþionalitãþii legilor în România
1. Precizãri prealabile
• Reglementarea controlului constituþionalitãþii legilor în România este

cuprinsã în:
• art. 142-147 din Constituþie;
• în Legea nr. 47/1992 privind organizarea ºi funcþionarea Curþii
Constituþionale, republicatã;
• în Regulamentul de organizare ºi funcþionare a Curþii Constituþionale,
aprobat de Plenul Curþii Constituþionale prin Hotãrârea nr. 12 din 4
noiembrie 1997;
• Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preºedintelui României, dar care
concretizeazã dispoziþiile art. 144 lit. d) din Constituþie.
2. Trãsãturile, organizarea ºi competenþa Curþii Constituþionale.

Actele supuse controlului de constituþionalitate
A. Trãsãturile Curþii Constituþionale
• Controlul constituþionalitãþii legilor este încredinþat de Constituþia
României unei autoritãþi publice denumitã Curte Constituþionalã.
• Din Constituþie ºi legea de organizare ºi funcþionare a Curþii
Constituþionale rezultã trãsãturile ce o caracterizeazã:
• este o autoritate publicã. Curtea este o autoritate publicã (fãrã
însã sã fie o „putere” în stat), chiar dacã nu este cuprinsã, firesc,
printre autoritãþile publice enumerate în Titlul III al Constituþiei;
• este unica autoritate de jurisdicþie constituþionalã din România;
• este independentã faþã de orice autoritate publicã. În activitatea sa
Curtea Constituþionalã se supune numai Constituþiei ºi legii sale de
organizare ºi funcþionare;
• scopul curþii este de a garanta supremaþia Constituþiei (art. 142
alin. (1) din Constituþie);
• controlul constituþionalitãþii legilor poartã asupra legilor, Camerei care i-au ales sau a Preºedintelui României, dupã caz, ºi la cererea
regulamentelor Parlamentului ºi a ordonanþelor Guvernului. Conform procurorului general.
art. 146 din Constituþie atribuþiile curþii sunt însã mai întinse. Art. 2
alin. (2) din Legea nr. 47/1992 stabileºte cã sunt neconstituþionale b) Preºedintele Curþii Constituþionale
actele normative (supuse controlului) „care încalcã dispoziþiile sau • I se aplicã prevederile legale referitoare la judecãtori, cu unele
principiile Constituþiei”; circumstanþieri.
• competenþa Curþii prevãzutã în art. 146 din Constituþie nu poate fi • Este ales dintre membrii Curþii de cãtre aceºtia. Preºedintele Curþii are
contestatã de nici o autoritate publicã, aceasta fiind singura în drept atribuþiile prevãzute de art. 11 din Legea nr. 47/1992 ºi art. 6 din Regulament.
sã hotãrascã asupra competenþei sale;
• judecãtorii Curþii sunt independenþi în exercitarea atribuþiilor ºi c) Plenul Curþii Constituþionale
inamovibili pe durata mandatului pentru care au fost aleºi. Ei nu pot fi traºi • Curtea Constituþionalã îºi desfãºoarã activitatea jurisdicþionalã în plen.
la rãspundere pentru opiniile ºi voturile exprimate în adoptarea soluþiilor. • Cvorumul de lucru este de douã treimi din numãrul judecãtorilor Curþii.
• Poate fi consideratã „o autoritate publicã politico-jurisdicþionalã.“ • Plenul adoptã acte cu votul majoritãþii judecãtorilor.
• Caracterul politic rezultã din modul de desemnare a membrilor Curþii • ºedinþele plenului se convoacã ºi sunt conduse de preºedintele
Constituþionale, precum ºi din natura unor atribuþii. Curþii. ºedinþele de judecatã sunt în principiu publice, cu excepþia
• Caracterul jurisdicþional rezultã din „principiile de organizare ºi cazurilor în care s-a hotãrât de plen cã ºedinþa este secretã.
funcþionare (…), precum ºi din alte atribuþii ºi proceduri.”
C. Competenþa Curþii Constituþionale
B. Organizarea Curþii Constituþionale • Limitativ prevãzute de art. 146 din Constituþie ºi în condiþiile prevãzute
de Legea nr. 47/1992, în care se prevede o competenþã mai largã decât
controlul constituþionalitãþii legilor.
a) Judecãtorii Curþii Constituþionale
• Curtea Constituþionalã este formatã din 9 judecãtori.
Actele supuse controlului de constituþionalitate
• Numirea judecãtorilor se face de Camera Deputaþilor (trei), de Senat
• Sunt supuse controlului de constituþionalitate:
(trei) ºi de Preºedintele României (trei), numai cu acordul prealabil exprimat
• legile;
în scris al candidatului.
• regulamentele Camerelor Parlamentului;
• Curtea se reînnoieºte cu o treime din judecãtori din 3 în 3 ani. • ordonanþele.
• O importantã ºi obligatorie condiþie pentru exercitarea funcþiei este
cea a depunerii jurãmântului individual, prevãzut de art. 39 din Legea nr. 3. Procedura în faþa Curþii Constituþionale
47/1992, în faþa preºedintelui Camerei Parlamentului sau a Preºedintelui
României, care i-a ales sau numit, dupã caz. • Stabilitã, pe larg, în Legea nr. 47/1992 ºi în Regulamentul de organizare
• Mandatul judecãtorilor este de 9 ani ºi nu poate fi nici prelungit ºi nici ºi funcþionare a Curþii Constituþionale.
reînnoit. • Potrivit art. 16 din sus-numita lege, procedura se completeazã cu
• Mandatul înceteazã în cazurile, condiþiile ºi procedura prevãzutã de regulile din Codul de procedurã civilã, în mãsura în care ele sunt compatibile
art. 43-45 din Legea nr. 47/1992. cu natura procedurii în faþa Curþii Constituþionale, compatibilitatea hotãrându-
• Judecãtorii rãspund disciplinar pentru încãlcarea cu vinovãþie a se exclusiv de cãtre Curte.
obligaþiilor expres prevãzute de art. 40 din Legea nr. 47/1992. • Câteva reguli generale de procedurã:
• Judecãtorii Curþii nu pot fi arestaþi sau trimiºi în judecatã • sesizarea Curþii Constituþionale se face numai în scris ºi motivat;
contravenþionalã sau penalã decât cu aprobarea Biroului permanent al • plenul Curþii hotãrãºte ºedinþa secretã;
• pãrþile au acces la lucrãrile dosarului; autoritãþile publice, instituþiile, • procedura pentru verificarea respectãrii regulilor de organizare ºi
regiile autonome, societãþile comerciale ºi orice alte organizaþii au desfãºurare a referendumului ºi de confirmare a rezultatelor acestuia prin
obligaþia sã comunice Curþii la cererea acesteia, informaþiile, art. 44-45 din Legea nr. 3/2000;
documentele ºi datele pe care le deþin; • regulile pentru verificarea procedurii pentru alegerea Preºedintelui
• cererile adresate Curþii sunt scutite de taxa de timbru. României ºi confirmarea rezultatelor sufragiului, prin Legea nr. 69/1992 pentru
alegerea Preºedintelui României;
• Procedura controlului constituþionalitãþii legilor • prin lege organicã se vor putea stabili ºi alte atribuþii decât cele
• Procedura în cazul controlului prealabil de constituþionalitate (art. prevãzute în Constituþie (art. 146 lit. l) din Constituþie).
146 lit. a) din Constituþie ºi art. 17-20 din Legea nr. 47/1992).
• Procedura în cazul judecãrii excepþiei de neconstituþionalitate (art. 4. Actele Curþii Constituþionale
146 lit. d) din Constituþie ºi art. 23-25 din legea nr. 47/19929.
• Procedura controlului constituþionalitãþii iniþiativelor de revizuire a • Curtea Constituþionalã:
Constituþiei (art. 146 lit. a) din Constituþie ºi art. 36 din Legea nr. 47/ • pronunþã (litera a, b ºi c);
1992) • hotãrãºte (litera d ºi k);
• Procedura controlului constituþionalitãþii tratatelor sau altor acorduri • vegheazã (litera f ºi i);
internaþionale (art. 146 lit. b). • constatã (litera g);
• Procedura controlului constituþionalitãþii regulamentelor Parlamentului • dã aviz (litera h);
(art. 146 lit. c) din Constituþie ºi art. 21-22 din Legea nr. 47/1992) • verificã (litera j);
• Procedura controlului constituþionalitãþii, a legilor sau ordonanþelor • soluþioneazã (litera e).
Guvernului (art. 146 lit. d) din Constituþie ºi art. 23-25 din Legea nr. • Constituþia nominalizeazã douã acte juridice, ºi anume decizia ºi
47/1992) avizul consultativ.
• Procedura soluþionãrii conflictelor juridice de naturã constituþionalã • Actele Curþii Constituþionale sunt:
(art. 146 lit. e) din Constituþie) • deciziile;
• Procedura de constatare a existenþei împrejurãrilor care justificã • hotãrârile;
interimatul în exercitarea funcþiei de Preºedinte al României (art. 146 • avizele.
lit. g) din Constituþie ºi art. 33-34 din Legea nr. 47/1992) • Curtea Constituþionalã procedeazã prin emiterea de:
• Procedura avizãrii suspendãrii din funcþie a Preºedintelui României • decizii pentru exercitarea atribuþiilor prevãzute de art. 144 lit. a), b),
(art. 146 lit. h) din Constituþie ºi art. 31-32 din Legea nr. 47/1992) c) ºi i) din Constituþie;
• Procedura controlului constituþionalitãþii partidelor politice (art. 146 • de hotãrâri pentru exercitarea atribuþiilor prevãzute de art. 144 lit.
lit. k) din Constituþie ºi art. 28-30 din Legea nr. 47/1992) d), e), g) ºi h);
• Alte proceduri (art. 144 lit. f), i), j) ºi l) din Constituþie ºi art. 35 din • de avize consultative în cazul propunerii de suspendare din funcþie
legea nr. 47/1992) a Preºedintelui României (art. 144 lit. f).
• Potrivit art. 35 din Legea nr. 47/1992 procedurile pentru exercitarea
atribuþiilor prevãzute la art. 144 lit. f), i) ºi j) din Constituþie se stabilesc 5. Efecte juridice ale actelor Curþii Constituþionale
prin legile privind reglementarea acestor activitãþi.
Astfel: • Deciziile emise în exercitarea atribuþiilor prevãzute de cãtre art. 146 lit.
• procedura pentru verificarea îndeplinirii condiþiilor de exercitare a a), b) ºi c) din Constituþie, prin care se constatã neconstituþionalitatea legilor,
iniþiativei legislative de cãtre cetãþeni prin art. 7 din Legea nr. 189/1999; se trimit Parlamentului, pentru a se proceda conform art. 147 din Constituþie.
• Tratatul sau acordul internaþional constatat neconstituþional nu poate

fi ratificat (art. 146 lit. b) din Constituþie). 6. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã
• Cât priveºte iniþiativa de revizuire a Constituþiei (art. 146 lit. a),
decizia Curþii Constituþionale nu poate depãºi forþa juridicã a unui aviz pentru A. Întrebãri ºi exerciþii
procedura de modificare a legii fundamentale.
• Decizia prin care se constatã neconstituþionalitatea unei legi sau a 1. Identificaþi ºi explicaþi pe scurt trãsãturile Curþii Constituþionale a
unei ordonanþe constituie temei legal pentru rejudecarea cauzei, într-un României.
proces civil (art. 26 alin. 1 din Legea nr. 47/1992). 2. În ce constã independenþa Curþii Constituþionale a României ºi care
• În procesele penale aceastã decizie constituie temei legal pentru este scopul acestei?
rejudecarea cauzelor în care condamnarea s-a pronunþat pe baza prevederii 3. Ce tipuri de rãspundere juridicã pot avea judecãtorii Curþii
legale declarate ca neconstituþionalã (art. 26 alin. 2 din Legea nr. 47/1992 ). Constituþionale a României?
• Legea organicã va stabili efectele modului de soluþionare a conflictelor 4. Realizaþi o comparaþie între cele douã modalitãþi ale controlului
de naturã constituþionalã (art. 146 lit. e) din Constituþie). constituþionalitãþii legilor: anterior ºi posterior promulgãrii.
• Efectele juridice ale deciziei Curþii Constituþionale privind 5. În ce constã modelul european ºi cel american de control al
neconstituþionalitatea unui partid politic constau în radierea partidului constituþionalitãþii legilor?
politic din evidenþa partidelor legal constituite, de la Tribunalul Bucureºti. 6. Care sunt efectele juridice ale actelor Curþii Constituþionale?
• Hotãrârile Curþii Constituþionale trebuie apreciate nuanþat, în funcþie Argumentaþi-vã poziþia faþã de efectele deciziei Curþii Constituþionale în cadrul
de situaþiile în care intervin. Astfel ele nu pot depãºi efectele juridice ale controlului anterior promulgãrii legii.
unui aviz dacã intervin în exercitarea atribuþiilor de la art. 146 literele g), i) ºi
j) din Constituþie. B. Teste grilã
În exercitarea atribuþiei de la art. 146 lit. f), g), i), j) din Constituþie, 1. Curtea Constituþionalã a României este formatã din:
a. 9 judecãtori aleºi pentru o duratã de 9 ani, fãrã posibilitate de
Curtea Constituþionalã emite hotãrâri, care sunt definitive.
reînnoire a mandatului, 3 aleºi de cãtre Camera Deputaþilor, 3 de cãtre
• Avizul consultativ (art. 146 lit. h), care are valoarea unui astfel de
Senat ºi 3 de cãtre Preºedintele României. Membrii Curþii
aviz, consultativã.
Constituþionale se reînnoiesc, la fiecare 3 ani, cu câte o treime;
b. 9 judecãtori numiþi pentru o duratã de 9 ani, fãrã posibilitate de
reînnoire a mandatului, 3 numiþi de cãtre Camera Deputaþilor, 3 de
cãtre Senat ºi 3 de cãtre Preºedintele României. Membrii Curþii
Constituþionale se reînnoiesc, la fiecare 3 ani, cu câte o treime;
c. 9 judecãtori numiþi pentru o duratã de 9 ani, cu posibilitatea de
reînnoire a mandatului, 3 numiþi de cãtre Camera Deputaþilor, 3 de
cãtre Senat ºi 3 de cãtre Preºedintele României. Membrii Curþii
Constituþionale se reînnoiesc, la fiecare 3 ani, cu câte o treime.
2. Competenþa Curþii Constituþionale poate fi stabilitã astfel:

a. de cãtre Parlament;
b. nu poate fi contestatã de nici o autoritate publicã, aceasta fiind
singura în drept sã hotãrascã asupra competenþei sale;
c. de cãtre instanþele de drept comun.
3. Actele ce pot fi supuse controlului de constituþionalitate exercitat de 7. Bibliografie la Capitolul XIII

Curtea Constituþionalã sunt:
a. legile, iniþiativa de revizuire a Constituþiei, regulamentele 1. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, „Curtea Constituþionalã a
Parlamentului, ordonanþele ºi hotãrârile Guvernului; României”, Ed. Albatros, Bucureºti, 1997.
b. legile, iniþiativa de revizuire a Constituþiei, hotãrârile Parlamentului, 2. Ioan Muraru, Mihai Constantinescu, Simina Tãnãsescu, Marian
ordonanþele ºi hotãrârile Guvernului; Enache, Gheorghe Iancu, „Interpretarea Constituþiei”, Ed.
c. legile, iniþiativa de revizuire a Constituþiei, regulamentele Lumina Lex, Bucureºti, 2002.
Parlamentului, ordonanþele Guvernului, iniþiativele legislative populare. 3. Ioan Muraru ºi Simina Tãnãsescu, „Drept constituþional ºi
4. Excepþia de neconstituþionalitate se judecã: 4. Mihai Constantinescu, Ioan Muraru ºi Antonie Iorgovan,
a. pe douã grade de jurisdicþie, în primã instanþã în complet format „Revizuirea Constituþiei, Explicaþii ºi comentarii”, Ed. Rosetti,
din 3 judecãtori ºi în recurs în complet format din 5 judecãtori; Bucureºti, 2003.
b. de cãtre plenul Curþii Constituþionale, cu votul majoritãþii judecãtorilor; 5. Legea nr. 47/1992 privind organizarea ºi funcþionarea Curþii
c. de cãtre plenul Curþii Constituþionale, cu votul majoritãþii calificate Constituþionale, publicatã în „Monitorul Oficial al României” nr.
a judecãtorilor. 101, din 22 mai 1992 ºi republicatã în „Monitorul Oficial al
României” nr. 138, din 24 iulie 1997.
5. Curtea Constituþionalã în exercitarea atribuþiilor sale: 6. Legea nr. 138 din 24 iulie pentru modificarea Legii nr. 47/1992
a. întotdeauna trebuie sã fie sesizatã, ea nu se poate sesiza din oficiu; privind organizarea ºi funcþionarea Curþii Constituþionale,
b. oricând se poate sesiza ºi din oficiu;
publicatã în „Monitorul Oficial al României” nr. 170, din 25 iulie
c. trebuie sã fie sesizatã, existând o singurã excepþie controlul
1997.
constituþionalitãþii iniþiativelor de revizuire a Constituþiei-situaþie în care
7. Regulamentul de organizare ºi funcþionare a Curþii Constituþionale
Curtea se poate sesiza din oficiu.
aprobat de Plenul Curþii Constituþionale prin Hotãrârea nr. 2 din 4
noiembrie 1997, publicat în „Monitorul Oficial al României” nr.
6. Actele Curþii Constituþionale sunt:
308, din 12 noiembrie 1997.
a. decizii, avize obligatorii, hotãrâri;
b. decizii, hotãrâri, avize consultative; 8. Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniþiativei legislative de
c. hotãrâri, decrete, decizii. cãtre cetãþeni, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 611, din 14
decembrie 1999.
7. Decizia de neconstituþionalitate a unor prevederi, datã în cadrul 9. Legea nr. 3/2000 privind organizarea ºi desfãºurarea
controlului excepþiei de neconstituþionalitate produce urmãtoarele efecte: referendumului, publicatã în „Monitorul Oficial” nr. 84, din 24
a. scoate din vigoare prevederile considerate neconstituþionale; februarie 2000.
b. determinã neaplicarea prevederilor legale considerate neconstituþionale;
c. obligã la reexaminarea de cãtre Parlament a prevederilor legale
considerate neconstituþionale.
8. Curtea Constituþionalã poate fi consideratã:

a. o autoritate publicã jurisdicþionalã;
b. o autoritate privatã;
c. o autoritate publicã politico-jurisdicþionalã.
Rezolvarea testelor grilã
Cuprins
Capitolul I
1 – b2 – a3 – b4 – c5 – c6 – a7 – c8 – a
Capitolul V CAPITOLUL I
1 – b2 – a3 – c4 – c 1. Puterea de stat ................................................................................ 5
2. Trãsãturile puterii de stat ................................................................. 6
Capitolul IX
CAPITOLUL II
1 – b2 – a3 – a4 – b5 – b6 – b7 – c8 – a9 – c
Partidele politice ................................................................................ 11
Capitolul XIII CAPITOLUL III
1 – b2 – b3 – c4 – b5 – c6 – b7 – b8 – c Statul ................................................................................................. 17
Capitolul II CAPITOLUL IV
1 – a2 – b3 – a4 – b5 – a6 – a7 – c Forma de guvernãmânt ...................................................................... 29
CAPITOLUL V
Capitolul VI
Structura de stat ................................................................................ 33
1 – c2 – c3 – a4 – a
CAPITOLUL VI
Capitolul X Caracterele constituþionale ale statului român .................................... 37
1 – b2 – b3 – a4 – c5 – a6 – b7 – c8 – a CAPITOLUL VII
Capitolul III Organizarea administrativã a teritoriului .............................................. 45
1 – c2 – a3 – b4 – a5 – c6 – c7 – a CAPITOLUL VIII
Sistemul electoral .............................................................................. 53
Capitolul VII
CAPITOLUL IX
1 – b2 – b3 – a4 – b
Parlamentul ........................................................................................ 67
Capitolul XI CAPITOLUL X
1 – c2 – a3 – b4 – b5 – c6 – a7 – b8 – a Puterea executivã ............................................................................ 105
CAPITOLUL XI
Capitolul IV Instituþia ºefului de stat .................................................................... 115
1 – c2 – b3 – a4 – c
CAPITOLUL XII
Capitolul VIII Autoritatea judecãtoreascã ............................................................... 125
1 – c2 – b3 – b4 – c5 – a6 – b7 – c 8 – a CAPITOLUL XIII
Capitolul XII Controlul constituþionalitãþii legilor în România ................................. 133
1 – a2 – a3 – c4 – a5 – c6 – b7 – a8 – b
Rezolvarea testelor grilã ........................................................................ 142
Printed and bound in Romania
by

Drept Constitutional II Id PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Constitutional II Id PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Conf. univ. dr. Gheorghe Iancu • Drd.

Drept constituþional ºi instituþii politice

© Editura Universitãþii Titu Maiorescu, 2004

Curs teoretic ºi aplicativ pentru învãþãmântul la distanþã

• De asemenea, teoria s-a manifestat diferit în regimurile politice actuale.

2. Trãsãturile puterii de stat

1. Trãsãturi generale ale puterii de stat sunt:

3. Exercitarea puterii politice este încredinþatã:

7. Constituþia României reglementeazã câteva structuri necesare

1. Trãsãturile ºi definiþia partidului politic

• Apariþia partidelor politice este în strânsã corelaþie cu:

2. Categorii ºi variante de partide politice

• partide confesionale, religioase, naþionale, de clasã ºi etnice;

• partide de cadre ºi de mase;

2. Înscrierea unei persoane într-un alt partid politic constituie:

3. Partidele politice se organizeazã ºi funcþioneazã pe criteriul: 5. Bibliografie la Capitolul II

6. Pentru înfiinþarea unui partid politic este necesar un numãr minim de

7. Sistemele de partide politice pot fi clasificate în:

• Prima teorie îºi are originea în doctrina mai veche teocraticã;

5. Caracterele teritoriului statului sunt:

6. Prin suveranitatea poporului înþelegem:

7. Titularul suveranitãþii este:

7. Bibliografie la Capitolul III

1. Aristotel, „Politica”, Ed. Antet, Bucureºti, 1996.

1. Noþiunea de formã de guvernãmânt

• Forma de guvernãmânt este determinatã de modul de constituire,

2. Tipurile formei de guvernãmânt

3. Reprezentare graficã. Forma de guvernãmânt

Tipuri de forme de Monarhia absolută 1. Identificaþi ºi prezentaþi pe scurt formele de guvernãmânt.

3. Forma de guvernãmânt poate fi definitã ca:

4. Monarhia limitatã se caracterizeazã prin:

1. Noþiunea de structurã de stat. Clasificarea structurilor de stat

• Structura de stat este organizarea de ansamblu a puterii de stat în

• sunt uniuni de douã sau mai multe state suverane ºi independente;

3. Reprezentare graficã. Structura de stat

Asociaţiile de state Confederaţia A. Întrebãri ºi exerciþii

3. Asociaþiile de state pot da naºtere la:

4. Uniunea inegalã reprezintã:

c. o asociere ierarhizatã, nu întotdeauna voluntarã, a douã state, destul

5. Bibliografie la Capitolele IV-V

2. România stat suveran ºi independent

• Constituþiile române au consacrat în formulãri din ce în ce mai clare

specializate, alte organisme internaþionale) la care þara noastrã • A doua problemã.

5. Statul de drept 6. Stat social

2. Ca o caracteristicã a unitãþii statului pe teritoriul României existã:

3. Caracterul indivizibil al statului se referã la :

4. Caracterul democratic este determinat de:

c. activitatea statului de participant la realizarea binelui comun, de

10. Bibliografie la Capitolul VI CAPITOLUL VII

c. o unitatea administrativã pe teritoriul cãreia trãieºte populaþia ruralã

A. Întrebãri ºi exerciþii 6. Bibliografie la Capitolul VII

2. Actuala prevedere constituþionalã considerã cã:

3. Organizarea administrativã a teritoriului poate fi definitã ca fiind:

1. Noþiunea de sistem electoral

Sistemul electoral presupune lãmurirea a trei probleme:

2. Drepturile exclusiv politice

• Drepturile exclusiv politice, care au o sferã mai restrânsã decât sfera

• de avere; • Reglementatã de art. 34 din Constituþie.

• Singularitatea votului presupune: • Votul plural

7. Întrebãri, exerciþii ºi teste grilã

Uninominal A. Întrebãri ºi exerciþii

1. Teoria mandatului imperativ presupune:

2. Sistemele electorale au individualizat trei sisteme diferite de atribuire