Metoda Delphi

Metodă de previziune a evoluţiei viitoare a unui fenomen, de către un grup de experţi,

constând în folosirea unei succesiuni de chestionare şi feed-back-uri de informaţii, pentru
obţinerea unui consens din partea experţilor, metoda foloseşte avantajele luării deciziei în
grup, eliminând dezavantaje cum ar fi influenţa membrilor dominanţi sau schimbarea
părerilor membrilor.
Numele metodei vine de la Oracolul din Delphi şi a fost dezvoltată de RAND
Corporation (USA) la începutul Războiului Rece (între 1950 şi 1960) pentru a estima
impactul tehnologiei asupra războiului. Astfel, experţii RAND au dezvoltat metoda Delphi
atunci când au fost întrebaţi despre probabilitatea, frecvenţa şi intensitatea posibilelor atacuri
inamice. De atunci a fost preluată şi utilizată mai ales în mediul de afaceri şi asimilată
metodelor de previziuni şi cercetare ale pieţelor. Metoda oferă rezultate mult mai precise
decât cele oferite de către grupuri nestructurate sau chiar metode cantitative.
Ca domenii, se poate aplica, cu bune rezultate, în organizare, comerţ, obiectivarea unor
valori subiective, alegerea unor soluţii tehnice,de proiectare etc.
Este o metodă de grup, utilizând exclusiv specialişti, experţi, majoritatea din domeniul
problemei puse în discuţie, dar şi alţii, din domenii adiacente sau chiar diferite. Specialiştii
rămân neschimbaţi până la terminarea unei consultări Delphi.
Principiile metodei sunt:
1. Eliminarea deficienţelor metodei comitetului prin mai multe runde de consultări pe
bază de chestionare, desfăşurate cu specialiştii neîntruniţi, şi fără a cunoaşte că fac
parte din acelaşi grup Delphi.
2. Utilizarea „feed-back-ului de opinie”, prin consultarea inter-reciprocă repetată, până
când răspunsurile se stabilizează.
Metoda Delphi este folosită în principal în două direcţii: pentru a alege una, respectiv
câteva ipoteze, propuneri, soluţii, variante de obiecte etc. (ordonate valoric), dintr-un şir
preexistent, obţinut printr-o altă metodă de creaţie de grup sau individuală; şi pentru prognoze
pe termen mai îndelungat.
Utilizarea metodei Delphi implică parcurgerea a trei etape:
- pregătirea şi lansarea anchetei;
- efectuarea anchetei;
- preluarea datelor obţinute şi valorificarea lor în procesul decizional.
 În prima etapă se stabileşte conducătorul anchetei şi problema decizională pentru care
se utilizează ancheta şi aspectul major asupra căreia se va solicita opinia specialiştilor, se
constituie grupul de specialişti şi se întocmeşte cât mai clar şi detaliat, primul chestionar care
se transmite componenţilor grupului în vederea completării lui.
Etapa a doua constă în completarea chestionarului de către participanţi, restituirea
răspunsurilor organizatorilor anchetei şi îmbunătăţirea chestionarelor pe baza opiniilor
exprimate de specialişti.
În baza răspunsurilor primite se calculează tendinţa medie (în producerea
evenimentului şi a datei lui) care este din nou comunicată participanţilor cu invitarea acestora
de a-şi motiva opţiunea lor.
Specific acestei etape este transmiterea şi chestionarea specialiştilor, completarea de
către aceştia şi reformularea succesivă de către organizatori pe baza opiniilor exprimate de
componenţii grupului. Ciclul expediere chestionar – completare – înapoiere chestionar –
prelucrarea opiniilor exprimate şi reformularea chestionarului se repetă pană când se obţine
consensul a cel puţin 50% dintre membrii grupului de specialişti asupra opiniilor inserate în
chestionar.
Etapa finală a utilizării tehnicii Delphi constă în prelucrarea, analiza şi sinteza
informaţiilor obţinute prin intermediul chestionarelor şi prezentarea rezultatelor factorilor de
decizie în vederea luării deciziilor care se impun. Tot în aceasta etapă se include şi
recompensarea materială şi morală a componenţilor grupului pe ale căror opinii se
fundamentează alternativele decizionale conturate în final.
Scopul metodei este de a obţine direcţionări, prognoze sau chiar soluţii în probleme de
mare anvergură şi deosebită dificultate prin valorificarea competenţei unui grup de experţi,
combinând în mod eficient creativitatea individuală cu cea de echipă.
Factorii principali care condiţionează calitatea opţiunilor decizionale degajate ca
urmare a utilizării tehnicii Delphi sunt următorii:
 realismul şi claritatea prezentării problemei supuse anchetei şi a formulării
chestionarelor;
 calitatea şi eterogenitatea componenţilor grupului;
 durata perioadelor în care specialiştii trebuie să răspundă la chestionare şi să transmită
răspunsurile;
 seriozitatea specialiştilor în formularea răspunsurilor la chestionare;
 spiritul de discernământ şi capacitatea de sinteză a organizatorului utilizării tehnicii
Delphi.
 Valorificarea rezultatelor utilizării metodei Delphi pe planul deciziei depinde într-o
măsura apreciabilă de potenţialul organismelor manageriale implicate şi de încrederea pe care
o manifestă faţă de rezultatele anchetei.
Utilizarea metodei Delphi prezintă mai multe avantaje potenţiale:
- valorificarea în interesul firmei a competenţei unei părţi apreciabile dintre cei mai buni
specialişti din domeniul respectiv;
- analiza aprofundată a unor probleme majore finalizată în stabilirea unor concluzii şi
soluţii pertinente pentru organizaţie;
- preconfigurarea de soluţii la problemele de îndelungată şi medie perspectivă, deosebit
de dificil de realizat, dacă nu chiar imposibil, prin metodele şi abordări clasice.
Limitele metodei se referă, în principal, la faptul că ia în considerare, de regulă, numai
factorii specifici domeniului respectiv, deşi evoluţia pe termen lung şi mediu este determinată
şi de factori externi acestuia.