Metoda Delphi

Martketing ID Anul I

Zaharia Daniela Raluca

METODA DELPHI
Pornita initial de catre corporatia Rand in anii `50 ca o metoda dezvoltata pentru
aplicatii militare (ca multe alte instrumente si tehnici de management ale
personalului utilizate mai intai de armata), metoda s-a consolidat ca o tehnica de
previzionare sau de ajungere la un acord asupra unui viitor comun prin sondaje
succesive de opinie aplicate unui grup de experti relevanti pentru domeniul de
interes.
Tehnica Delphi presupune deci selectarea unui anumit grup de experti care vor
trebui sa-si exprime, de cele mai multe ori anonim si separat, opinia asupra unui
subiect sau set de probleme. Pentru aceasta este necesara pregatirea in prealabil
a unui chestionar si alegerea unui moderator care va facilita colaborarea intre
membrii grupului. Fiecare participant va completa chestionarul si va primi
feedback structurat de la moderator, feedback care va incorpora toate
raspunsurile celorlalti participanti, impreuna cu argumentele acestora, insa totul
sub protectia anonimatului pentru a nu fi influentat de alte elemente decat cele
rationale si logice. Procesul se repeta, de aceasta data respondentii putand oferi
explicatii pentru opiniile lor care difera semnificativ fata de cele ale celorlalti
membri ai grupului. Statistic s-a constatat ca dupa un numit numar de iteratii
consensul asupra problematicii in discutie creste, ajungandu-se, de regula, la un
procent acceptabil de participanti care sa determine un raspuns colectiv validat.
Numarul de runde necesar se poate stabili de la inceput sau pe parcurs, de catre
moderator, in functie de rezultate. Este important sa fie clarificate inca de la
inceput toate obiectivele proiectului:
- Indicatorii cheie asupra carora se cauta consensul;
- Procentul de respondenti „aliniati” pentru a fi considerat un grad de consens
acceptabil;
- Modul de eliminare sau tratamentul optiunilor particulare pentru a nu pierde
sansa examinarii tuturor opiniilor/solutiilor posibile;
- Termenele limita pentru acordarea raspunsurilor;
- Gradul de expertiza si de eterogenitate al grupului de respondenti, pentru a nu
afecta rezultatele obtinute.

Etapele principale ale analizei Delphi sunt:

1) Cercetarea individuala a problemei de catre fiecare respondent

2) Agregarea datelor pentru o viziune centralizata de catre moderator
3) Reiterarea procesului in cazul lipsei consensului din prima runda
4) Concluzia finala, redactarea raspunsului colectiv validat.

Cand este utila aplicarea Metodei Delphi ?

Aplicarea este utila atunci cand

- numarul de persoane care trebuie implicate este foarte mare.

- distantele dintre respondenti sunt mari si este dificil ca timp si costuri sa
organizezi o intalnire.
- exista o anumita nevoie de a depasi obstacole de natura umana: teama de a
vorbi deschis in public (sefi, opinii contrare, refuz)
· rusinea de a recunoaste ca s-a gresit la prima opinare
· frica de umilinta a unui expert recunoscut
· tendinta de a fi influentat de opinia majoritatii
· evitarea acapararii discutiei de catre extrovertiti

In continuare va prezentam un exemplu de aplicare in practica a metodei la

introducerea unei politici de beneficii.

O firma multinationala doreste sa introduca la intrarea pe o noua piata un pachet

competitiv de beneficii si in acest scop pregateste un chestionar la care vor
raspunde principalii stake-holderi impactati de aceasta decizie precum si alti
experti (reprezentanti ai angajatilor si managementului, experti fiscali si specialisti
in Resurse Umane din tara de origine si tara tinta, factori de decizie din
departamentul Financiar si Resurse Umane, consultanti ai furnizorilor de beneficii
din piata, personal administrativ de executie etc.).

In primul sondaj de opinie s-au pus intrebari legate de tipul beneficiilor care s-ar
pune in discutie, ce avantaje si dezavantaje se preconizeaza odata cu
implementarea acestora in viitor, sugestii legate de politica de Resurse Umane
aferenta acestora.

Raspunsurile au fost foarte diversificate deoarece dorintele angajatilor sau

specialistilor in Resurse Umane au fost temperate de posibilitatile oferite de
fiscalitate si bugetele previzionate. De asemenea, unele optiuni au fost eliminate
din cauza solutiilor de implementare costisitoare sau administrarii greoaie. In
runda a 2-a au fost eliminate 8 dintre cele 22 de tipuri de beneficii puse in discutie
rezultand 10 beneficii a caror implementare nu ar genera probleme de buget sau
de administrare si 4 beneficii care ar necesita externalizarea pentru a fi
implementate corespunzator.

In finalul rundei a treia s-au eliminat si variantele care ar fi dus la politici de

motivare si compensare diferentiate pentru diverse categorii de angajati si au
ramas 8 beneficii care se vor implementa sub forma unei matrici de beneficii
optionale cu buget constant si contributii din partea angajatilor.

Solutiile gasite au tinut cont si de tratamentul fiscal al acestor beneficii , de

facilitatea implementarii si de optiunile consolidate a 75% din angajatii
respondenti. Restul optiunilor au fost retinute pentru a se studia oportunitatea
implementarii lor in anii urmatori.
Metoda Philips 6-6
Este asemănătoare brainstormingului. Poate fi intitulată brainstorming pe grupe
mici. Este o metodă axată mai ales pe producere de idei rezolutive pentru o
problemă dată, ea presupunând elaborarea unui mare volum de soluții.
Numele îi provine de la ce consacrat-o, iar atributul 6-6 se leagă de modul de
organizare a activității elevilor (de pildă, De Peretti şi colaboratorii săi. 2001. o
denumesc şi mai clar metoda Philips 6-6 pm, adică  p - participanți, m- minute). Ca
elemente specifice, se pot menționa : grupul căruia i se adresează se împarte în
subgrupuri de câte 6 , fiecare subgrup fiind reprezentat în dezbaterea finală de un
lider. Modul de structurare şi aplicare a metode permite utilizarea ei şi cu grupuri
mari , de până la 50 de membri.  ( Moise Constantin , Seghedin Elena , 2009 ,
p.374 )
     
Modul de desfășurare a unei reuniuni Philips 6-6 (în antrenamentul grupurilor
creative propriu-zise) cuprinde etapele :
          1) organizarea subgrupurilor, desemnarea liderilor, lansarea problemei de
soluționat , 4 minute;
          2) producerea ideației rezolutive, concomitent în toate subgrupurile, 6
minute
          3) colectarea rapoartelor de la fiecare lider de subgrup- 2 minute.
          4) elaborarea deciziilor.

          Marele avantaj implicat în această metodă, pe lângă dinamizarea de

principiu a participanților, constă în posibilitatea de colectare a unui volum
apreciabil de opinii într-un timp scurt.  Dacă ne referim în mod special la utilizarea
ei în clasă, remarcăm şi avantaje concrete. De pildă, faptul că elevii participă la
dezbatere - sprijinire reciprocă - și își construiesc împreună
linii de argumentare determină dobândirea de către ei - chiar şi cei mai timizi sau
cu un ritm mai lent al învățării - a încrederii în propriile posibilități de înțelegere
sau de elaborare a unei opinii, câștigarea respectului colegilor față de capacitățile
manifestate în construirea unui răspuns comun etc. Sintetic, avantajele acestei
metode se construiesc pe faptul că „asigură abordarea mai multor aspecte ale
unei probleme într-un timp limitat, facilitează comunicarea şi exprimarea,
confruntarea şi luarea deciziilor.” 
   ( Moise Constantin , Seghedin Elena , 2009  , p. 375 )