Metodologia de tratament in medicina fizica si de reabilitare

Reabilitarea medicala
 Tratamentul farmacologic
◦ Agenţi farmacologici specifici (AINS, antispastice, terapia biologică)
◦ Infiltraţii articulare, periarticulare
◦ Blocuri de nervi periferici (anestezic local, neurolize, toxina botulinică)
 Tratamentul nonfarmacologic (fizical)
◦ Agenţi fizici
◦ Termoterapie
◦ Masaj
◦ Exerciţii terapeutice
◦ Factori terapeutici naturali (balneoterapie)
◦ Terapia ocupaţională
◦ Tehnologia de asistare/ orteze si proteze
ELECTROTERAPIA
Electroterapia studiază utilizarea, acţiunea diverselor forme de energie electrică asupra organismului
uman în scop terapeutic
Electroterapia este o metodă de tratament nespecific şi neconvenţional care face parte din armamentul
medicinii fizice alături de alte metode, cum ar fi: kinetoterapia, termoterapia, balneoterapia etc.
Ea utilizează diferite forme de curent electric (curentul galvanic, curentul de joasă frecvenţă, curentul
de medie frecvenţă) pentru a obţine două mari categorii de efecte: analgezia şi stimularea contracţiei
musculare (alături de acestea, studiile experimentale şi clinice au demonstrat şi alte efecte - ce vor fi
amintite pe parcurs)
Plecand de la sursa de baza a electroterapiei care este curentul electric de la retea s-au elaborat
numeroase metodologii de tratament (studii de fiziologie; studii si cercetari experimentale; studii
clinice)
S-a convenit ca în capitolul electroterapiei să fie incluse şi alte forme de energie utilizata in scop
terapeutic:
• terapia ce utilizează câmpuri electrice de înaltă frecvenţă (unde scurte, microunde),
• câmpuri magnetice de joasă frecvenţă,
• terapia cu ultrasunete,
• terapia cu laser de joasă putere,
• fototerapia.
Este o formă de terapie ce se adresează verigilor fiziopatogenice ale durerii acute şi cronice,
inflamaţiei acute şi cronice, sechelelor musculotendinoase şi osteoarticulare ale bolilor reumatologice,
neurologice, ortopedicotraumatice etc.
Ea acţionează la nivel celular, modificând permeabilitatea membranei celulare şi refăcând
homeostazia celulară şi influenţează excitabilitatea neuromusculară la nivel local şi central.
Terapia cu agenti fizici
Cuprinde:
 curentul galvanic
 curentul de joasă frecvenţă
 curentul de medie frecvenţă
 terapia de înaltă frecvenţă
 terapia cu ultrasunete
 fototerapia
 terapia prin câmpuri magnetice de joasă frecvenţă
 Laser
 Metodologie de tratament
Pentru executarea în condiţii optime a aplicatiei de electroterapie, fizioterapeutul trebuie să se ghideze
după o prescripţie terapeutică care va cuprinde:
- denumirea procedurii,
- regiunea tratată,
- locul de fixare,
- dimensiunile şi polaritatea electrozilor,
- intensitatea curentului aplicat
- durata sedintei.
Metodologie de tratament
 Se va inspecta tegumentul la locurile de aplicare ale electrozilor pentru a se verifica
integritatea sa şi a se decela eventualele leziuni sau afecţiuni ale acestuia – oricat de mici ar fi
ele.
 Inainte de aplicarea electrozilor, se verifică aparatul utilizat, pentru a ne asigura de pozitia la
zero a comutatorului de intensitate;
 Controlăm polaritatea electrozilor si cuplarea corecta la bornele aparatului a bananelor
cablurilor de legătură.
 Electrozii trebuie să fie complet netezi, fara cute, fisuri şi înnădituri, care permit scurgeri de
curent ce produc efecte polare nedorite şi arsuri cutanate.
 Pentru siguranţă (evitarea arsurilor), în cazurile in care clemele au o dimensiune prea mare şi
vin în contact cu pielea, se interpune ca strat izolator o bucăţică de cauciuc sau pânză
cauciucată.
Pentru fixarea electrozilor se pot folosi urmatoarele:
• Benzi elastice de cauciuc perforate cu butoniere care se încheie cu butonaşe special destinate
(la membre sau segmente corporale mai înguste)
• Săculeţi umpluţi cu nisip (care să nu fie prea grei, pentru evitarea compresării circulaţiei)
• Greutatea corpului pe planul patului.
• Electrodul se acoperă cu o pânză cauciucată sau cu o folie de plastic izolatoare, care va depasi
suprafaţa stratului hidrofil, iar bolnavul se acoperă cu un cearşaf. Se recomanda a se utiliza
soluţiile de protecţie la umezirea materialului hidrofil.
• Dupa executarea tuturor secvenţelor enumerate şi descrise mai sus şi verificarea legăturii cu
pământul a aparatului, declanşăm introducerea curentului in circuitul bolnavului prin
acţionarea comutatorului general.
• Se va fixa ceasul semnalizator după durata prescripţiei.
• Manevrarea comutatorului potenţiometrului de intensitate se face lent - pentru introducerea
progresiva a curentului - până la intensitatea necesară şi prescrisă.
• In timpul şedinţei de aplicatie, pacientul va fi supravegheat şi întrebat asupra senzaţiilor
percepute la nivelul electrozilor aplicaţi.
• La expirarea timpului fixat, intensitatea curentului se va reduce lent, progresiv, până la poziţia
zero a comutatorului.
• Se închide comutatorul general şi se ridică electrozii de pe corpul pacientului
• Se va şterge tegumentul cu un prosop şi se pudrează zona tratată cu talc.
• După terminarea procedurii se examinează pielea bolnavului pe locurile de aplicare ale
electrozilor pentru a se controla reacţia cutanată produsă.