Fereastra lui Johari – modalitate de

cunoaștere personală
Fereastra lui Johari reprezintă o metodă folosită în psihologie, dar și în diverse joburi
pentru a construi o imagine personală clară. Botezată după prenumele celor 2 cercetători
(Joseph și Harry), această metodă definește clar limitele în care ne vedem noi, cum ne
cred ceilalți și ceea ce obișnuim să ascundem despre noi.

Cum funcționează Fereastra lui Johari?

Este o metodă simplă de aplicat, dar care necisită, în primul rând, sinceritatedin partea
celor implicați. Persoana implicată primește o listă de adjective, bifându-le doar pe cele
care consideră că îl caracterizează. Pentru a afla mai multe opinii, lista de adjective este
distribuită și altor persoane care au intrat în contact cu prima. Cei din urmă, la rândul lor,
bifează și ei adjectivele pe care le consideră potrivite pentru persoana respectivă.

După completarea listei de adjective, vom obține patru panouri ale ferestrei:

Zona deschisă Blind Spot „Zona Oarbă”

Cunoscută sieși Necunoscută sieși

Cunoscută celuilalt/celorlalți Adjective selectate de ceiulalți (cum

te văd ceilalți)

Zona ascunsă Zona necunoscută

Cunoscută sieși Necunoscută pentru toți cei

implicați
Necunoscută celuilalt/celorlalți

Cele 56 de adjective care se utilizează sunt:

afectuos agil altruist

brav bun calm

capabil complex conștiincios

curajos curios demn

de încredere energic erudit

extrovert fericit flexibil

generos grijuliu idealist

independent ingenios inteligent

introvert isteț iubitor

încrezut înțelept matur

mândru modest nervos

organizat perspicace prietenos

prostuț puternic rațional

răbdător reflexiv relaxat

religios sensibil sentimental

spontan șiret tăcut

timid tolerant

De ce e nevoie de acest test?

Fereastra Johari este o metodă de cunoaștere personală. Astfel, aflăm ceea ce cred ceilalți
despre noi și dacă imaginea pe care o avem corespunde cu cea descrisă de ceilalți.

Pentru a eficientiza comunicarea, pentru a promova imaginea personală, este nevoie de o

zonă deschisă cât mai mare, în care să permitem , evident, în măsura stabilită de noi,
pătrunderea mai multor persoane. Doar persoanele care se află sub acest raport realizează
o comunicare într-adevăr eficientă.

Aspecte negative???

Nu am găsit nicăieri despre aspectele negative ale acestei metode, de aceea voi avea
curajul să îmi exprim umila mea părere.

1. Lista de adjective calificative nu mi se pare una completă. Le numesc calificative,

pentru ar trebui incluse atât calități cât și defecte, iar cuvintele folosite să fie cât mai
clare și mai determinante pe o arie foarte îngustă. Altfel, oricine se poate considera
capabil sau afectuos. O listă mai largă ale acestor determinative ar ajuta la stabilirea
unor puncte importante și de profunzime din personalitatea fiecăruia, și nu doar o
analiză de suprafață.
2. Este important să ne axăm pe ceea ce spu alții despre noi, dar nu înseamnă că este
adevărat sau potrivit personalității noastre. De aceea, contează ca această metodă să
fie aplicată între persoane care se cunosc foarte bine și care sunt dispuse să fie
sincere și obiective îmn măsura în care sunt capabili să facă acest lucru.
De bună îndrumare mi-o fost buchiile scrise de Mihai Dinu în a sa carte „Comunicarea –
repere fundamentale – „(București, 1997) și marele izvor de
informații http://en.wikipedia.org/wiki/Johari_window

//////////////////////////////
 Fereastra Johari – o fereastra
deschisa catre noi si lume
Va invit astazi sa parcurgem impreuna un model de dezvoltare
personala folosit mai ales in domeniul comunicarii si lucrului in echipa.

Este vorba de modelul Johari, descoperit in anii ’50, de catre psihologii

americani Joseph Luftsi Harry Ingham. Numele acestui model deriva din
combinatia numelor celor doi – JoHary, dupa care devenind Johari. In
consecinta, sintagma des auzita la cursurile de team building – modelul lui
Johari, va va spune de acum inainte multe despre (in)competenta trainerului…

Imi place acest model pentru ca ofera un cadru simplu pentru a compara ceea
ce comunicam noi despre noi si ceea ce percep ceilalti despre noi.

Modelul imparte aceasta informatie in patru cadrane care formeaza o fereastra

(mai este cunoscut si dupa denumirea fereastra Johari):

1. ceea ce o persoana cunoaste despre sine si este cunoscut si de catre

ceilalti (“eu stiu si ceilalti stiu”);
2. ceea ce este necunoscut persoanei despre sine dar este cunoscut de
altii (“eu nu stiu dar ceilalti stiu”);
3. ceea ce o persoana stie despre ea dar ceilalti nu stiu (“eu stiu dar
ceilalti nu stiu”);
4. ceea ce nici persoana nici ceilalti nu stiu despre acea perosna (“eu nu
stiu si nici ceilalti nu stiu”);
Fereastra Johari
Eu stiu si ceilalti stiu Eu nu stiu dar ceilalti stiu

Eu stiu dar ceilalti nu stiu Eu nu stiu si nici ceilalti nu stiu

1. “Eu stiu si tu stii” (arena)

“Arena” reprezinta ceea ce tu stii despre tine si ceea ce stiu si altii despre tine.
In arena impartasesti informatii despre tine: fapte, sentimente, motive,
comportamente, nevoi, si dorinte.

“Arena” este benefica pentru comunicare si lucru in echipa. Astfel, pentru a

sta cat mai mult in arena, te ajuta sa impartasesti cat mai multe informatii
relevante pentru grup si sa asculti activ informatiile celorlalti. Vei crea astfel o
atmosfera mai deschisa si vei limita numarul interpretarilor personale (mai mult
sau mai putin corecte) asupra ta.

Desigur, nu este recomandat sa ai o arena larga cu toata lumea. De exemplu,

intr-o relatie cu cineva pe care l-ai cunoscut de curand, o cantitate de informatii
prea mare de informatii impastasite poate bloca relatia.

2. “Eu nu stiu dar ceilalti stiu” (unghiul mort)

“Unghiul mort” reprezinta ceea ce tu nu stii despre tine, dar ceilalti observa la
tine. Si poate fi vorba de o pata de pe haina sau despre obiceiul tau de evita
privirea interlocutorului la un interviu. Informatii utile, care ne ofera o privire
“din exterior” asupra noastra, ajutandu-ne sa ne vedem cu mai multa
obiectivitate.

Pentru a diminua “unghiul mort”, cuvantul cheie este: intreaba. Cere

feedback si fii pregatit sa asculti ceea ce ceilalti observa la tine! S-ar putea sa
fii surprins de diferentele de perceptie…

3. “Eu stiu dar ceilalti nu stiu” (fatada sau aria ascunsa)

Aici regasim informatiile pe care tu le stii despre tine, dar ceilalti nu. Fiecare
avem informatii pe care dorim sa le tinem pentru noi (de exemplu detalii intime
sau nerelavante pentru grup), iar in acest caz fatada se dovedeste folositoare.

Dar mai exista si alte situatii. De exemplu, a nu impartasi din informatii despre
mine pentru ca nu cred ca sunt suficient de interesante pentru ceilalti. Sau
de teama de a nu fi ranit, respins, atacat, ranit si a te mentine astfel in postura
celui care mereu ii asculta pe ceilalti dar nu are niciodata ceva de spus despre
sine.
Cuvantul cheie este aici este: impartaseste. Spune celorlalti despre ceea ce
faci, ceea ce simti, ceea ce esti si comunicarea va deveni mai facila.

4. “Eu nu stiu si nici ceilalti nu stiu” (necunoscutul)

Aici gasim necunoscutul, ceea ce inca nu stim despre noi si nici ceilalti nu au
avut ocazia sa descopere.

Este zona cea mai dificil de explorat, deoarece inca nu este

constientizata. Sunt aici resursele tale nebanuite – lucruri pe care ai putea sa
le faci, dar pana acum nici macar nu ai incercat niciodata. Sunt credinte despre
tine si despre lume pe care le consideri “normale” si nu le mai pui in discutie.

Cheia care deschide acest taram este dezvoltarea personala. Printr-un

demers reusit de dezvoltare personala, adecvat noua, putem deschide
aceasta fereastra catre inconstient.

Cum ma ajuta acest model?

Cred ca fereastra Johari poate fi un audit foarte bun al comunicarii si
integrarii intr-un grup.Cu cat “arena” este mai mare, cu atat schimburile (de
idei, de afecte) intre membrii echipei sunt mai intense. Totodata, este un
indicator foarte bun al brandingului personal – in ce masura ceea ce stiu
ceilalti despre tine este si ceea ce ai dori tu sa le comunici?

Inchei aici articolul de astazi, urandu-ti ferestre cat mai deschise atat catre tine
cat si catre lume