CONCURSUL ”DIN ȘUGUIELILE LUI CREANGĂ”

CLASELE A III-A B, C ȘI D

MATERIAL DE ÎNVĂȚAT PENTRU CONCURS

Ion Creangă, considerat a fi cel mai mare povestitor al românilor, supranumit

”mărțișorul literaturii române”, s-a născut, după cum singur spune, la 1 martie 1837.
Este întâiul din cei opt copii ai lui Ștefan a Petrii Ciubotariul și al Smarandei
Creangă, răzeși (țărani liberi) din satul Humulești, ținutul (județul) Neamț. Frații și
surorile lui sunt: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre.
Copilăria și tinerețea scriitorului ne sunt cunoscute din marea sa operă ”Amintiri
din copilărie”. În 1847 începe școala, aflată pe vremea aceea chiar în biserica din satul
natal, unde îl are ca învățător pe dascălul Vasile a Ilioaei. Când acesta, tânăr fiind, este
luat la oaste (armată), mama îl trimite cu ajutorul bunicului, David Creangă, la școala din
Broșteni, unde stă în gazdă la baba Irinuca, cea cu caprele râioase. Aici îl are ca profesor
pe Nicolae Nanu. ”Aproape de Florii, profesorul Nanu mi-a dat drumul acasă și de la
Broșteni am venit cu niște plutași, pe Bistrița, la Borca; de la Borca, cu o ruda a mea, am
ajuns în Pipirig și din Pipirig la Humulești”. De Paști se află acasă, tuns chilug, dar
vindecat de râie căprească. Fetele râd de el, strigând: ”Tunsul felegunsul, tunsul
felegunsul, câinii după dânsul!”, dar este admirat de întregul sat pentru felul în care a
cântat în biserică ”Îngerul a strigat”.
După toate peripețiile din Broșteni, Creangă, care are de-acum 13 ani, este dat să
învețe carte la Școala Domnească de la Târgu Neamț, unde îl are ca profesor pe părintele
Isaia Teodorescu, sau cum îi spune scriitorul ”Popa Duhu”. Dorința cea mai mare a
mamei este de a-l vedea preot, așa că după o vreme este înscris la Școala catihetică (de
învățământ religios) din Fălticeni, pe care o termină clasat ”cel dintâi”.
Din Fălticeni, pleacă la Iași, unde se înscrie în cursul inferior al Seminarului
teologic de la Socola și, astfel, cu greu, se desparte pentru totdeauna de viața de țăran, așa
cum va spune chiar el în Amintiri.
La Iași, Creangă cunoaște profesori renumiți, ”cei mai învățați din lume”, autori de
manuale, de la care deprinde dragostea de învățătură și care îl determină să înceapă a-și
cumpăra din ce în ce mai multe cărți, printre care și Gramatica latină, despre care scrie:
”Această gramatică latină este a me cumpărată cu prețul de 22 di lei și 20 parale. Și cine
o va fura să fie afurisit cu tot neamul lui în vecii vecilor amin. Kreanga Ioan, Aprilie
1856”.
Anul 1857 îl găsește tot în Iași, la vârsta de 20 de ani și tot elev la Seminarul de la
Socola, unde trăiește cu mare entuziasm atmosfera plină de freamăt de dinaintea Unirii
Moldovei cu Muntenia (Țara Românească). Notele obținute și în această perioadă stau
mărturie că Ion Creangă era un elev de excepție, că studia cu mare seriozitate și își
cumpăra cărți, reușind să-și creeze propria bibliotecă.
La 25 ianuarie 1859, Ion Creangă se află tot la Iași, unde, împreună cu foștii colegi
de Seminar și cu profesorii săi va sărbători dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza și
înfăptuirea Marii Uniri dintre cele două țări române.
În 1859, când împlinește 22 de ani, Creangă se căsătorește și intră în rândul
preoțimii, împlinind visul mamei sale. Soția sa este Ileana Grigoriu, fiică de preot.
La 19 decembrie 1860, i se naște singurul fiu, pe care îl botează Constantin.
În 1864, unul dintre cei mai învățați oameni ai timpului, Titu Maiorescu, îl
prețuiește foarte mult pe Creangă și îl numește învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.
 După o viață grea dar și multe peripeții, unele mai amare, altele mai pline de haz,
Creangă este exclus definitiv din rândurile preoțimii, deoarece este părăsit de nevastă,
pentru că a tras cu pușca în ciorile care murdăreau cupola bisericii Golia, s-a tuns ca un
om din afara bisericii și a mers la teatru, fapte considerate ca mari abateri de la viața unui
preot.
Din acest moment, Ion Creangă se ocupă cu mare seriozitate de literatură și de
munca de scriere a unor manuale școlare. Astfel că în 1867 îi apare primul abecedar,
numit ”Metodă nouă de scriere și cetire”. Câțiva ani mai târziu îi apare un manual de
citire, intitulat ”Învățătorul copiilor”, în care introduce și trei povestiri ale sale: ”Acul și
barosul”, ”Prostia omenească” și ”Inul și cămeșa”.
În această perioadă îl cunoaște pe Mihai Eminescu, care este revizor școlar (un fel
de inspector școlar), cu care se împrietenește. La îndemnul acestuia, Creangă începe să
participe la ședințele literare ale societății Junimea, unde citește participanților din
scrierile sale. Începe să publice din poveștile și povestirile scrise, primele fiind ”Soacra
cu trei nurori” și ”Capra cu trei iezi”.
În 1878 este decorat pentru întreaga sa activitate didactică și publică basmul ”Ivan
Turbincă”.
Câțiva ani mai târziu se îmbolnăvește, iar boala îi este agravată de suferința
pricinuită de aflarea veștii despre boala și apoi despre moartea marelui său prieten, Mihai
Eminescu și a prietenei lor comune Veronica Micle.
În noaptea de 31 decembrie 1889, în timp ce era colindat de foștii săi elevi, Ion
Creangă trece la cele veșnice, după o viață de luptă și învățătură, fiind înmormântat în
cimitirul Eternitatea din Iași.
Marea moștenire rămasă nouă de la scriitor este umorul său, bucuria pentru fiecare
zi de viață, pe care a împletit-o cu suferința, alături de bine și rău, de prostie și
inteligență, de umbră și lumină, obținând în final cununa vieții.

Opera lui Ion Creangă

I. Povești
● Capra cu trei iezi
● Dănilă Prepeleac
● Fata babei și fata moșneagului
● Făt-Frumos, fiul iepei
● Povestea lui Harap-Alb
● Ivan Turbincă
● Povestea lui Ionică ce prost
● Povestea lui Stan-Pățitul
● Povestea porcului
● Povestea unui om leneș
● Punguța cu doi bani
● Soacra cu trei nurori

II. Povestiri
● Acul și barosul
● Cinci pâini
● Inul și cămeșa
● Ion Roată și Cuza Vodă
● Moș Ion Roată și Unirea
● Păcală
● Prostia omenească
● Ursul pâcâlit de vulpe

III. Nuvele
● Moș Nichifor Coțcariul
● Popa Duhul

IV. Roman autobiografic

● Amintiri din copilărie

V. Manuale școlare
● Metoda nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primare (1868)
● Învățătoriul copiilor - carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove și
buchi, cuprinzând învățături morale și instructive (1871)
● Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică (1876)
● Geografia județului Iași (1879)