Sunteți pe pagina 1din 4

SEISMELE

DEFINITIE
Cutremur sau seism sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce
constau în vibrații generate în zonele interne ale Terrei, propagate în
formă de unde prin roci.

CAUZE
Cauzele producerii cutremurelor pot fi de două feluri:

1. Naturale:
 deplasarea plăcilor tectonice
 erupții vulcanice
 impactul cu meteoriți
2. Antropice ( non-seismice)
 mijloacele de transport (produc minicutremure)
 explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear
subteran)
 edificii care se surpă (mine abandonate de exemplu)

Țara cu cele mai frecvente cutremure este Japonia. Există și zone unde
cutremurele nu se produc. Aceste zone, numite aseismice sunt
următoarele: scutul baltic, canadian, brazilian, african, australian,
platforma rusă, Groenlanda ș.a..

PRODUCERE
În momentul în care se declanșează cutremurul, din epicentru, adică din
punctul situat deasupra vetrei cutremurului, vor porni unde de șoc.
Primele valuri care vor porni se numesc unde primare sau unde P. Acestea
sunt valuri longitudinale,: produc mișcări în sens înainte – înapoi, în
direcția de propagare. Undele primare sunt urmate de undele secundare,
sau undele S. Sub efectul acestora, rocile se vor zgudui perpendicular pe
direcția de mers. Al treilea tip de unde, undele de suprafață, provoacă
unduirea solului și accentuează efectul distrugător al undelor secundare

MASURARE
Cele mai cunoscute scări de măsurare sunt Scara Richter (pentru
magnitudinea cutremurelor) și Scara Mercalli (pentru intensitatea
cutremurelor).

Scara Richter a fost imaginată în 1935 de Charles Richter și Beno


Gutenberg. Este o scară logaritmică, pentru că magnitudinea corespunde
logaritmului amplitudinii undelor de volum (de tip P și S), la 100 km de
epicentru și este gradată de la 1 la 9.
Scara Mercalli, inventată de seismologul italian Giuseppe Mercalli, este o
scară care stabilește intensitatea unui cutremur pe baza observațiilor
personale, subiective, din timpul cutremurului.

TIPURI
Suprafața globului este divizată în plăci tectonice. În timpul deplasării lor,
acestea inevitabil vor întâlni alte plăci tectonice în cale. Când două plăci se
întâlnesc, își lovesc și își deformează marginile astfel:

1. Margini divergente

Dacă se întâlnesc două plăci a căror margini sunt formate din crustă
oceanică și care se mișcă depărtându-se una de alta, în spațiul care apare,
iese la suprafață roca încinsă din manta, formându-se vulcani. Această
rocă încinsă se răcește în apa oceanului, se întărește și duce la formarea
unei noi cruste oceanice. Ea împinge cele două plăci forțându-le să se
depărteze ducând la apariția cutremurelor în locul respectiv. Locul în care
acest fenomen apare se numește zonă de divergență.

2.Margini convergente

Când două plăci se ciocnesc, o parte din marginile lor se distruge.


Rezultatul acestor distrugeri depinde de tipul de cruste de la marginea
plăcilor care se ciocnesc. Astfel:

 dacă se ciocnește o placă oceanică de una continentală, cea oceanică,


fiind mai subțire și mai densă va fi forțată să intre sub cea continentală
care este mai ușoară și mai groasă. Aici apare fenomenul de subducție.
Crăpătura scoarței pe unde placa pătrunde în manta se numește fosă.
 când se ciocnesc 2 plăci oceanice, de asemenea una poate fi împinsă
sub cealaltă.
 când se ciocnesc două plăci continentale, se creează arii de munți
pentru că marginile care se ciocnesc se vor încreți, se vor compresa și
vor fi împinse la suprafață. Acesta este procesul formării munților prin
încrețire (ex.: Himalaya). Zona în care două plăci se ciocnesc se
numește zonă de convergență.

3.Când plăcile tectonice trec unele pe lângă altele ele vor aluneca, se vor
lipi, se vor freca una de alta ducând la apariția unei presiuni care va face
ca plăcile să se zguduie, să se smucească formând cutremure.
EXEMPLU
Ştiaţi că în fiecare an se produc în lumea întreagă aproximativ 1,3
milioane de cutremure de pământ, în urma cărora îşi pierd viaţa aproape
8.000 de oameni?

Numai în California se produc aproximativ 10.000 de cutremure pe an.

Un seism poate elibera de sute de ori mai multă energie decât o bombă
nucleară, precum cea care a lovit Hiroshima, în Japonia, în 1945.

Seismele care se produc într-o parte a Terrei pot zgudui cealaltă parte a
planetei. Cercetătorii care au studiat cutremurul din 2004, cel care a
generat tsunamiuri în Oceanul Indian, au descoperit că seismul a slăbit cel
puţin o porţiune din falia San Andreas din California. Cutremurul din 1960
din Chile a generat trepidaţii timp de mai multe zile pe întreaga suprafaţă
a Pământului.

Cel mai ucigaş cutremur care a lovit vreodată Pământul, atestat prin
documente, a avut loc pe 23 ianuarie 1556, în provincia Shansi din
China. Se estimează că atunci şi-au pierdut viaţa 830.000 de persoane.

Cutremurul cu cea mai mare magnitudine, de 9,5, a fost înregistrat în


Chile, pe data de 22 mai 1960. Cel mai mare seism care a lovit SUA a
avut o magnitudine de 9,2 şi a lovit Prince William Sound în Alaska, pe 28
martie 1964.

Cutremurul care a avut loc în 2011 în Japonia a mişcat masa Terrei spre
centru, provocând o accelerare a mişcării de rotaţie a planetei şi o
scurtare a zilei cu 1,6 microsecunde. Seismul din 2004 din Sumatra a
scurtat ziua cu 6,8 microsecunde.

Cel mai puternic cutremur din istorie a cauzat alunecări de terenuri,


tsunami-uri, inundaţii şi erupţii vulcanice. (9,5 grade - Chile) Astăzi, Chile
a învățat bine lecția și și-a făcut conștiincios temele după ce a fost lovită
în 1960 decel mai puternic cutremur înregistrat de debutul măsurării
magnitudinii cutremurelor. Are norme stricte în privința construcțiilor, o
capacitate robustă de răspuns la dezastre și cu o istorie îndelungată de
gestionare a catastrofelor seismice.

Cel mai puternic cutremur din istoria Statelor Unite a lovit Alaska intr-o
vineri, la ora 5:36 p.m.Activitatea seismica a fost atât de puternică încât,
în unele locuri, solul s-a lichefiat.Cutremurul din 1964 a produs modificari
enorme in geologia regiunii. Insula Kodiak şi multe alte areale au suferit
mişcări pe verticală de circa 15 m. Cutremurul a produs un eveniment
ieşit din comun - deplasarea unei intregi insule (Latouche) cu 18 m la sud
de pozitia sa initiala. Aşezările umane au suferit, la rândul lor
pagube.Oraşul Portage s-a scufundat cu aproape 3 m.Disperaţi, locuitorii
l-au abandonat pentru totdeauna.

S-ar putea să vă placă și