Liceul Teoretic „Grigore Moisil”, Tulcea

Prof. Oana-Gabriela Agache

COMEDIA
1. Definirea conceptului
Comedia este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proză, în care se prezintă
întâmplări hazlii, cu personaje ridiculizate, antrenate într-un conflict derizoriu, cu un final
fericit şi un sens moralizator.
Caracteristici
• intriga este neînsemnată, eroii se confruntă cu false probleme;
• personajele sunt, în general, fiinţe mediocre, cu multe defecte;
• ele au trăsături îngroşate până la caricatură şi stârnesc râsul;
• stilul este parodic;
• ridiculizează aspecte sociale, morale, tipuri umane, tare de comportament;
• urmăreşte crearea unei atmosfere de bună dispoziţie;
• susţine, indirect, anumite valori morale.

2. Diacronia speciei
Comedia este cultivată, în literatura noastră, în perioada paşoptistă, de Vasile
Alecsandri (ciclul pieselor care o au în centrul lor pe Chiriţa) care îi premerge lui
Caragiale prin satira socială şi morală precum şi prin cultivarea diferitelor tipuri de comic
(de nume, de caracter, de situaţie, de moravuri, de limbaj, de intenţie). Contrastul între
aparenţă şi esenţă defineşte exemplar, în operele lui Alecsandri, o lume românească
neomogenă, atrasă de splendorile Occidentului, mult îndatorată obiceiurilor şi filosofiei
de viaţă orientale.
În comediile lui Caragiale, a căror acţiune se petrece câteva decenii mai târziu,
apare o societate mai evoluată, dar care odată cu beneficiile progresului social şi
cultural, îşi diversifică şi strategiile de parvenire şi măştile.

COMICUL

- categorie estetică ce implică un conflict, situaţii, personaje ce stârnesc râsul.

La bază stau anumite contraste, neconcordanţe, inadvertenţe potrivit cărora
reacţia comică îmbracă forme particulare.
Sursele comicului:
a) Inadecvarea dintre conţinut şi formă, dintre fond şi expresie
b) Neconcordanţa dintre intenţie, acţiune şi rezultat, dezacordul dintre mijloacele
folosite şi scopul urmărit – realizează surpriza, neaşteptatul, imprevizibilul
c) Conflictul dintre aparenţă şi esenţă, dintre ceea ce este şi ceea ce vrea să pară
Deznodăm e derizoriu.
În funcţie de modul în care se desfăşoară acţiunea şi deznodământ, comicul
are mai multe variante:
1. buf – râs spontan provocat de un bufon, arlechin
2. sarcastic – neînduplecat, necruţător, incisiv faţă de personaje
3. burlesc imitarea unor personaje prin fapte
4. grotesc – evidenţiază urâtul fizic şi moral, se exagerează trăsăturile negative
5. tragic sau tragi-comic – împletirea comicului cu tragicul
6. umoristic – compasiune, simpatie, înţelegere faţă de unele defecte ale
oamenilor

UMORISTICUL

- categorie estetică aparţinând sferei comicului, a cărei esenţă constă în

relevarea nonsensului şi a incompatibilităţii laturilor unor situaţii sau
fenomene considerate, în virtutea obişnuinţei, fireşti.
Constă într-o atitudine de simpatie şi înţelegere superioară faţă de moravuri sau
mici defecte umane. Are funcţie moralizatoare.
Reflectă o gamă largă de tonalităţi afective ale spiritului uman care se
concretizează în: joc de cuvinte, umor vesel, binevoitor, grotesc, amar, negru, macabru,
absurd, când include elemente dramatice sau tragice.