Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Psihologie şi Ştiintele Educaţiei

Particularităţi ale procesării stimulilor

vizuali
la operatorul uman

Rezumat

Coordonator:
Doctorand:
Prof Univ Dr Mihai Anitei Mihaela
(Chraif) Popa

Bucuresti
2009
2
Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………..i

Capitolul 1 Procesarea stereoscopică a stimulior şi percepţia periferică.........................1

1.1. Procesarea vizuală a stimulilor la operatorul uman..............................................1

Capitolul 2 Teorii, modele şi aplicaţii în selecţia şi evaluarea psihologică......................6

Capitolul 3 Obiectivele cercetării..........................................................................................9

Capitolul 4 Studii aplicative.................................................................................................10

Contextul teoretic al abordării studiilor propuse...............................................................10

Studiul 1....................................................................................................................................11

Studiul 2 Particularităţi ale procesării stimulilor vizuali şi vederii steroscopice

la operatorul uman..................................................................................................................13

Studiul 3 Construirea şi validarea unei baterii de teste psihologice pentru şoferi amatori
în condiţii experimentale delaborator..................................................................................17

Studiul 4 Construirea şi validarea unei baterii de testare a şoferilor amatori în

condiţii reale de evaluare psihologică.................................................................................22

Capitolul 5 Concluzii..............................................................................................................30

Bibliografie...............................................................................................................................33
Introducere

Lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze rolul evaluării psihologice cu ajutorul

probelor moderne, computerizate dar şi importanţa validării acestor instrumente înainte
de a efectua procedurile de selecţie şi evaluare psihologică.
De remarcat este rigurozitatea şi detalierea studiilor ce privesc cercetarea privind
aspectelor legate de percepţia vizuală şi procesarea stereoscopică a fundalului şi
obiectelor din fundal (capitolul 1) precum şi aspecte practice ale aptitudinilor legate de
timpul de reacţie, vederea stereoscopică, percepţia vizuală periferică şi percepţia vizuală
în câmpul central.
Selecţia şi evaluarea psihologică sunt acele procese în care psihologii evaluatori
vor trebui să folosească instrumente şi procedee moderne cât mai apropiate de condiţiile
de muncă cu ajutorul cărora să stabilească profilele psihologice cât mai detaliate ale
candidaţilor sau angajaţilor. Instrumentele psihologice folosite însă trebuie validate în
organizaţiile folosite înainte de a fi aplicate în procesul de selecţie şi evaluare psihologică
a personalului. Validarea instrumentelor este o procedură sofisticată care cere timp şi
implicare din partea psihologilor.
Din punctul de vedere al executării operaţiunilor, sarcinilor şi activităţilor la locul
de muncă în vederea obţinerii performanţelor scontate, operatorul uman va trebui să fie
supus unei evaluări psihologice riguroare bazată pe verificarea acelor aptitudini,
deprinderi şi capacităţi necesare unei bune desfăşurări a activităţii la locul de muncă. În
acest sens, capitolul 2 al lucrării de faţă vine în spijinul evidenţierii metodelor şi
modelelor care privesc selecţia şi evaluarea psihologică periodică dar şi a validării
probelor psihologice înainte de a fi folosite în practica. Conform acestor modele şi teorii
orice psiholog înainte de a folosi probe de evaluare va trebui să le valideze pe populaţia
respectivă sau să folosească probe validate corespunzător.
Prin studiile din capitolul 4 am dorit să evidenţiez rolul pe care îl joacă aceste
procedee de validare folosind criteriile (sarcini, activităţi, operaţii şi acţiuni) şi
metodologia validării realizată atât experimental într-o primă etapă cât şi practic pe
subiecţi aflaţi în situaţia de examen real la şcolile de şoferi fără a şti că fac parte dintr-o
cercetare.
Punctul forte al studiilor de validare constă în faptul că am pornit partea practică a
acestei lucrări cu două studii de validare pe plan experimental, folosind aparatura cu
stimuli vizuali din laboratorul de psihologie experimentală unde lucrez şi am avut
oportunitatea de a construi secvenţele de stimuli şi a le modifica până la varianta optimă
în care subiecţii puşi să efectueze aceste secvenţe nu puteau stabili un algoritm strategic
de a obţine performanţe ridicate privind timpii de reacţie la stimulii vizuali.
Din ce în ce mai mult în ultimii ani şi la noi în ţară se apelează la simulatoarele
auto sau testele pe calculator care simulează condiţii de trafic, stimulări vizuale şi
auditive. Autocontrolul sau înregistrarea şi evaluarea efectelor este considerat o
particularitate generală a organizării şi desfăşurării comportamentului uman şi poate fi
exersat prin utilizarea periodică a aparatelor şi programelor construite special pentru
simularea stimulilor vizuali şi auditivi în câmp periferic, aprecierii vitezelor şi distanţelor
în câmp central, stimulilor auditivi, măsurarea timpului de reacţie etc.

2
Capitolul 1 Procesarea stereoscopică a stimulior şi percepţia
periferică
Acest capitol sintetizează atât cercetării şi studii autohtone şi internaţionale
privind sistemul vizual şi procesarea viziuală a stimulilor cât şi un scurt istoric al
stereoscopiei şi aparatelor care studiază vederea stereoscopică. Sistemele vizual şi auditiv
acoperă o arie corticală mai mare în afara zonelor primare de prelucrare decât sistemele
senzoriale.

1.1. Procesarea vizuală a stimulilor la operatorul uman

Acest subcapitol eivdenţiază vederea ca unul dintre cele mai importante simţuri
ale omului. Având în vedere contextul muncii şi al exercitării operaţiilor, sarcinilor şi
activităţilor, se resimte necesitatea periodică de evaluare psihologică a operatorului uman
precum şi analiza performaţelor înregistrate de acesta la locul de muncă. Astfel, de
maximă importanţă sunt informaţiile cu privire la percepţia vizuală, percepţia auditivă şi
psihomotricitate precum şi exersarea acestor aptitudini în vederea obţinerii de
performanţe ridicate la locul de muncă.
În teza de doctorat este tratat pe larg acest subiect din punctul de vedere al
analizei mecanismelor cognitive prin prisma neuroştiinţelor, pe lângă cortexul occipital,
părţi semnificative ale lobilor temporali şi parietali sunt dedicate procesării vizuale. Arii
ale lobului frontal sunt implicate în mişcarea ochilor şi în procesarea superioară a
memoriei de lucru vizual-spaţială. Ariile întinse dedicate vederii reflectă cât de mult se
bazează operatorul uman pe analizatorul vizual şi procesarea vizuală. Procesarea
informaţiei vizuale este, de asemenea, cel mai complex şi cel mai bine înţeles sistem
senzorial al creierului.
Un rol aparte îl joacă acuitatea vizuală care presupune aptitudinea de a percepe
lumina, contrastul dintre lumină şi întuneric, de a recunoaşte o ţintă, de a avea câmpuri
vizuale adecvate (Fleishman şi Reilly, 1995). Receptorii pentru formă surprind contururile
rotunde sau pătrate, precum şi direcţia liniilor. Texturile şi culorile precum pufos sau
albastru sunt procesate de alte arii vizuale primare. În formarea percepţiilor vizuale, unele
procese operează secvenţial, iar altele operează în paralel. Deşi vorbim despre procesarea
vizuală ca un proces ascendent de analiză rudimentară sau ca unităţi locale de informaţie
care sunt construite în percepte coerente, problema cu privire la impactul procesării
descendente sau al procesării dirijată de percepţie asupra vederii este un subiect de
dezbatere.(Grill-Spector şi Malach, 2004).
Datorită faptului că procesarea vizuală primară joacă un rol extrem de important
atât în analiza percepţiei formelor şi spaţiului dar şi a analizei muncii privind din
perspectiva operatorului uman şi a locului de muncă, acest subcapitol detaliză aspecte
precum: funcţionarea aparatului vizual, detaliarea modului de operare al celeulelor
fotoreceptoare şi căile de conducere al impulsului nervos către cortex.
Subcapitolele privind procesarea stereoscopică a stimulilor şi percepţia
stereogramelor precum şi metode de procesare vizuală a stereogramelor, formarea
imaginilor stereo au fost tratat în teza de doctorat mai amănunţit deoarece veredea
stereoscopică şi formarea imaginilor stereoscopice reprezintă punctul forete al studiilor
prezentate în capitolul 4.

3
 Vederea stereoscopică se poate exersa şi astfel exersând ochii să privească mereu
imagini stereoscopice. Studii şi cercetări anterioare au demonstrat că interpretarea vizuală
şi procesarea stimulilor se învaţă în copilărie şi în special procesarea feţelor. Mecanismul
elementar de procesare a imaginilor şi obiectelor este prezent încă de la naştere în cortexul
vizual şi numai experienţa va duce la interpretări binoculare. Mai mult decât atât, vederea
3D depinde şi de musculatura ochilor. Dacă un ochi are muşchii mai nedezvoltaţi în
copilărie şi neexersaţi, acesta este suprimat parţial ca funcţie la nivelul neocortexului,
neocortexul funcţionând doar cu impulsuri venite de la un singur ochi (cel puternic).
Componentele vederii stereoscopice: 1) convergenţa ochilor dată de musculatura
oftalmică până în momentul în care este recăpătată vederea dublă; 2) focalitatea
cristalinului; 3) corectările după vederea stereoscopică (Diplopia fiziologică).

a b c d
Figura 1 Vedere normală cu focalizare pe un obiect (a) procesare paralelă (b), procesare în cruciş(c)
şi d) procesare divergentă. Sursa: Stereografic Corparation (1997)

În figura 1 se poate vedea modul în care globii oculari focalizează un obiect în

câmpul central pentru a procesa informaţia. În acest stadiu nu se poate procesa 3D
informaţia şi să se observe stereogramelor.
Alte metode de procesare vizuală a stereogramelor şi vizualizare 3D a obiectelor
ascunse sunt metodele procesării paralele, în cruciş şi divergentă. Persoana care priveşte
stereograma îşi va focaliza după caz globii oculari înainte sau după de linia verticală unde
se află imaginea cu stereograma. Astfel din stereogramă se va detaşa obiectul ascuns sub
formă 3 D (John, 1980).
În lucrarea sa Häkkinen (2007) prezintă numeroase studii şi cercetări care vor fi
prezentate în continuare. Aceste studii au reprezentat punctul de pornire în investigaţiile
experimentale şi studiile de validare realizate în lucrarea de faţă.
Cu toate acestea, investigaţiile sistematice au început numai după studiile lui
Nakayama şi Shimojo, care au arătat clar că semi-acoperirile sunt semnificative în
localizarea profundă a obiectelor monoculare, în formarea suprafeţei iluzorii şi rivalitatea
bioculară (Nakayama şi Shimojo, 1990; Shimojo şi Nakayama, 1990, 1994).
Paradigma de cercetare a produs în ultimii ani rezultate ce indică faptul că
stereopsia da Vinci este semnificativă, spre exemplu, în determinarea latenţei fuzionale a
stereogramelor, în rezolvarea problemelor de corespondenţă, în percepţiile suprafeţei
iluzorii, în determinarea proprietăţilor suprafeţei, în integrarea suprafeţei din spatele
figurilor ascunse, în procesarea direcţiei vizuale a obiectelor monoculare şi in producerea
perceptiei volumului în vederea 3D.

Captura stereoscopică

Nakayama şi Shimojo (1990) citaţi de către Häkinen (2007) au descris un fenomen

în care obiectele monoculare localizate adiacent unui grup de obiecte bioculare crează
percepţia unui contur iluzoriu. Acest efect este prezentat în Figura 14 în care o parte din
dreptunghiurile albe sunt vizibile numai cu ajutorul unui singur ochi.

4
 Figura 2 Obiecte monoculare localizate adiacent unui grup de obiecte bioculare crează
percepţia unui contur iluzoriu. Sursa: Häkkinen (2007)

Figura 3 ilustrează o versiune schematică a acelei figuri 2 şi evidenţiază că atunci

când două dreptunghiuri vizibile numai ochiului stâng şi două dreptunghiuri vizibile
numai ochiului drept sunt localizate corespunzător între dreptunghiurile bioculare, două
contururi iluzorii sunt percepute şi o suprafaţă iluzorie se formează între ele.

Figura 3 Ilustrarea schematică a figurii 2. Sursa: Häkkinen (2007)

Demonstraţia experimentală indică faptul că sistemul vizual poate folosi

informaţii despre semi-ascunderi pentru formarea suprafeţei.
În al treilea studiu experimental realizat de către Häkkinen (2007) s-a urmărit
evidenţierea faptului că o suprafaţă fantomă are proprietăţi de suprafaţă similare cu o
figură iluzorie obişnuită investigându-se o serie de aspecte bazale ale capturii stereo
focalizate pe captura stereoscopică. Pornind de la ilustrarea schemetică a capturii
stereoscopice stereogramele sunt construite pe baza acestui principiu şi se poate
exemplifica cu stereograma din figura 4 care este prezentată la anexe în teza de doctorat şi
a fost folosită în primele două studii experimentale în diferenţierea lotului de participanţi
care văd stereoscopic împreună cu subtestul stereoscopie al probei viziotest.

Figura 4 Stereogramă Orhidee

5
 Conform lui Nakayama şi Shimojo (1990) citaţi de către Häkinen (2007) peroanele
care văd strereoscopic vor detaşa pe baza gradientului de textură special trasat acea formă
“captua stereoscopică” pe care o vor detaşa din fundal şi o vor viziona 3D.
Prin subcapitolul “Prezentarea unui model matematic de creare a unui program
soft ce simulează stereoscopia” am dorit să evidenţiez interesul şi preocuparea
cercetătorilor în studiul şi analiza stereoscopiei dar şi implicarea acestora în simularea
vederii stereoscopice. Astfel, ornind de la vederea stereoscopică şi detaşarea imaginilor
stereo din fundal cercetătorii au avasat şi modele matematice care stau la baza construirii
programelor software destinate transpunerii pe ecran a imaginilor 3D.
Aşa cum am menţionat în lucrare, există două cerinţe importante pentru a
transpune imagini stereoscopice tridimensionale pe un singur ecran (Stereografic
corporation, 1997):
- Software-ul trebuie să execute o proiecţie compensatorie a perspectivei fiecărui
ochi, în acest fel simulând ceea ce ar vedea fiecare ochi dacă ar fi scufundat în
lumea virtuală tridimensională pe care se bazează interpretarea software-ului;
- Interpretarea pentru ochiul stâng şi pentru ochiul drept trebuiesc formatate
către display-ul computerului într-o manieră care să permită sistemului
stereoscopic hardware să separe informaţiile de la ochiul stâng faţă de cele de
la ochiul drept.
Prin subcapitolul “istoria afişajului stereoscopic” am dorit să realizer o incursiune în
afişajul stereoscopic şi realizarea instrumentelor care oferă imagini stereoscopice acelor
persoane care văd normal şi nu pot procesa stereoscopic mediul înconjurător.
Deşi ilustrarea stereoscopică nu e folosită la scală largă astăzi, aceasta are o istorie
destul de lungă. De fapt, ilustrarea stereoscopică precede fotografia. Sisteme pentru
crearea şi vizionarea imaginilor stereo au existat încă din anii 1830. În anul 1832, Sir
Charles Wheatstone (1938) a dezvoltat primul stereoscop (fig.1). Wheatstone a denumit
instrumentul, din latinescul stereo, care înseamnă “solid” şi scop-, care înseamnă “a vedea”
(Rogers şi Bradshaw, 1993).

Figura 5. Primul stereoscop al lui Wheatstone (din Wheatstone 1938) sursa: (Stereografic
Corparation, 1997)

Acesta era un instrument bazat pe oglinzi (figura 5), proiectat pentru a arăta globilor
oculari imagini neasemănătoare, asigurându-se ca fiecare dintre aceştia să vadă doar
fotografia care îi era destinată. În centrul dispozitivului se aflau două oglinzi, montate
într-o manieră triunghiulară, cu spatele aflat la un unghi 90°. Spre aceste oglinzi centrale
erau orientate plăci verticale mobile, montate pe un şurub. Când şurubul era învârtit,
plăcile se apropiau sau se depărtau de oglinzi. Pe aceste plăci, Wheatstone în timpul
expunerii participanţilor la studiile sale experimentale punea desene special făcute pentru
acest instrument. Observatorii se plasau în faţa stereoscopului pe cât de aproape posibil

6
faţă de oglinzi, uitându-se fix în faţă. Când plăcile erau mutate până în poziţia în care
imaginile ce erau lipite de ele se centrau în cele două oglinzi, un obiect tridimensional
creat prin fuziunea acestor imagini putea fi observat (Wheatstone, 1938). Motivul pentru
care Wheatstone a construit acest instrument era dorinţa acestuia de a investiga efectele
micilor diferenţe văzute în imaginile percepute de către ochiul drept şi stâng atunci când
acestea priveau un obiect.
În continuarea istoriei stereoscopiei sunt analizate imagini stereo anaglifice şi
evoluţia instrumentelor ce măsoară stereoscopia pornind de la lucrarea de dizertaţie a lui
Gary (2003) dar şi de la pagini web accesibile pe internet.

Astfel, amintesc pe scurt în figura (6 a,b,c) stereoscopul Holme şi Stereo-ochelari

moderni, în teza de doctorat regăsindu-se detaliat şi cu mai multe exemple şi alte
instrumente şi aparate stereoscopice.

c
Figura 6, a şi b Stereo-ochelari moderni, cu mărime fixă , c)Stereoscop Holme Sursa:
Greensdale şi Green (1974) citat de Gary (2003), pag. 11 şi pag 12

Continuând incursiunea în universul stereoscopiei, în capitolul 1 al tezei de

doctorat sunt prezentate şi alte sisteme precum cel mai popular sistem de vedere
stereoscopică folosit şi în ziua de astăzi, sistemul View-Master, sistem a intrat în vânzări
încă din anul 1939 şi a fost întotdeauna descris ca un sistem de divertisment. Sistemul
constă dintr-un dispozitiv de vizualizare şi un disc ce conţine şapte imagini stereoscopice.
Imaginile sunt imprimate pe disc ca perechi stereo. Sistemul View-Master foloşeste două
căi optice pentru a crea efectul stereo (Baird, 2001). De asemenea sunt prezentaţi şi
ochelari cu ajutorul cărora se pot vedre imaginile stereoscopic precum şi alte modele de
siteme cu vizualizare stereoscopică.
Abordând operatorul uman din punctul de vedere al timpului de reacţie ca
răspuns la percepţia stimulilor din câmpul vizual, capitolul 1 al tezei de doctorat oferă
numeroase cercetări şi studii efectuate de-a lungul timpului asupra timpului de reacţie la
oameni.
În acest sens am destinat un subcapitol problematicii abordării “ timpului de
reacţie ca răspuns la percepţia stimulilor din câmpul vizual” atât din perspectiva teoretică
cât şi practic aplicativă timpul de reacţie.
Conform studiilor efectuate, psihologii au numit trei tipuri de bază de
experimente care studiază timpul de reacţie cu aplicaţie în activităţile desfăşurate ale
operatorilor umani (Luce, 1986; Welford, 1980):
 în experimentele simple care studiază timpul de reacţie, există un singur stimul şi
un singur răspuns. „X la locaţia cunoscută”, „urmăreşte punctul”, şi „reacţia la
sunet” măsoară timpi simpli de reacţie.
 în experimentele de recunoaştere care studiază timpul de reacţie există anumiţi
stimuli la care ar trebui să se răspundă („setul de memorie”) şi altele care ar trebui
să nu primească niciun răspuns („setul de distragere”). Există tot un singur
răspuns corect. „Recunoaşterea simbolurilor” şi „recunoaşterea tonurilor” sunt
amândouă experimente de recunoaştere.
 în experimentele de alegeri care studiază timpul de reacţie, utilizatorul trebuie să
dea un răspuns care să corespundă cu stimulul, cum ar fi apăsarea unei chei care
să corespundă cu o literă, dacă litera apare pe ecran. Programul Reaction Time nu

7
 foloseşte acest tip de experiment deoarece răspunsul este întotdeauna acordat
apăsând tasta de spaţiu.
Studii şi cercetări efectuate argumentează că, profesioniştii care fac aceste
experimente folosesc aproximativ 20-30 de participanţi care efectuează între 100 şi 200 de
teste de timp de reacţie fiecare pe şedinţă (Luce, 1986, Cap. 6) şi Sanders (1998, p. 23)
recomandă o perioadă de practică, iar apoi colectarea a 300 de timpi de reacţie pentru
fiecare participant la cercetare. De aceea experimentele cu 3 sau 4 participanţi care
reacţionează doar la 10 stimuli calculându-se 10 timpi de reacţie pentru fiecare
participant sunt foarte limitate. Iosif şi Moldovan Scholtz (1996) subliniază că pentru o
operaţie de aproximativ o jumătate de minut, s-a putut nota că între 1000 şi 10 000 de
repetări, timpul poate varia cu încă câteva sutimi de minut. Astfe, autorul relevă că
procentul de scurtare a timpului devine tot mai mic odată cu creşterea frecvenţei de
repetare. În conformitate cu studiile şi cercetările ewfectuate, tmp de aproape 120 de ani,
cifrele acceptate pentru media timpilor de reacţie simpli ai tinerilor (19-25 ani) sunt de
aproximativ 190ms (0,19 secunde) pentru stimulii vizuali şi 160ms pentru stimulii auditivi
(Galton, 1899; Fieandt et al., 1956; Welford, 1980; Brebner şi Welford, 1980).
Iosif şi Moldovan Scholtz (1996), evidenţiază că, criteriul esenţial al muncii de serie
rezidă în executarea sarcinilor pe o durată de timp stabilită astfel că se poate vorbi de
“viteza ca abilitate sau deprindere” (Friedman, 1964). Acelaşi autor subliniază faptul că
reorganizarea activităţii este posibilă prin anticipare astfel că un semn devine un anunţ la
ceea ce urmează. Activitatea de execuţie este reglată de indicii sau semne şi semnale pe
care muncitorul le prelevează din interiorul (interiorul organismului să) sau exteriorul
(câmpul acţiunii) pe durata efectuării sarcinilor la locul de muncă. Salvucci (2001) în
studiul său a propus o nouă abordare a efectelor in-car de interfaţă în comportamentul
şoferului folosind sisteme de procesare cognitivă arhitecturală (calculatoare).

Capitolul 2 Teorii, modele şi aplicaţii în selecţia şi evaluarea

psihologică

Acest capitol a luat naştere din dorinţa şi necesitatea evidenţierii importanţei

analizei muncii în realizarea atât a fişelor de post dar şi alegerii probelor de evaluare
psiholoigcă a operatorilor umani în concordanţă cu aptitudinile, deprinderile şi
competenţele operatorului uman dar şi cu operaţiile, sarcinile şi activităţile pe care acesta le
va defăsura la locul de muncă.
Astfel, aptitudinile, deprinderile, sentimentele şi interesele, indiferent cât sunt de
specifice pentru un individ, reprezintă realităţi psihologice interne care sunt mascate şi
inaccesibile prin instrumentele cunoaşterii directe. Allport (1970) subliniază că la nivelul
personalităţii, acelaşi fapt de conduită poate fi determinat, la persoane diferite, de proprietăţi
psihologice diferite. Măsurarea psihologică priveşte, în linii principale, problema diferenţelor
individuale cu referire directă la trăsăturile, particularităţile sau dimensiunile psihologice.
Măsurătorile psihologice, aşa cum apar din raportul psihodiagnostic, reprezintă
estimări realizate la nivelul unor scale nominale, ordinale sau de intervale. Scalele de
rapoarte nu sunt utilizate în măsurările psihologice (acest lucru este totuşi posibil când este
vorba de domeniul teoriei răspunsului la item sau al teoriei stărilor şi trăsăturilor latente,
care au primit în ultimii ani o extensie considerabilă) (Pitariu, 2007).

Un aspect important legat de utilizarea testelor şi procedurilor de testare

psihologică se referă la calitatea intrinsecă a acestora, a obligativităţii respectării unor
standarde şi norme, precum şi reglementări legislative.

8
 Referitor la procedurile de testare psihologică se au în vedere câteva aspecte
esenţiale: 1) cerinţe vizavi de prezentarea testului (Orice examen psihologic trebuie
pregătit. Această pregătire începe cu verificarea testului care va fi utilizat, nu sub aspectul
datelor psihometrice ci al felului în care acesta este prezentat subiecţilor (este vorba mai
mult de o extensie a validităţii de aspect).
Bazele proiectării unui sistem de selecţie psihologică a reprezentat punctual forte
al lucrării de doctorat, şi din acest considerent în capitolul 2 am prezentat pe larg
metodologia realizării şi validării unei baterii de evaluare psihologică.
Pornind de la faptul că în linii generale, selecţia de personal urmăreşte două obiective:
alegerea şi decizia de angajare a personalului pentru o organizaţie şi decizia de schimbare
a locului de muncă sau funcţiei, în interiorul organizaţiei. Important de precizat este un
punct forte ale selecţiei de personal precum că noţiunea de utilitate primează celei de
potrivire a candidatului cu caracteristicile postului de muncă. Utilitatea se referă la
rezultatele generale ale evaluării acţiunii de selecţie vis-a-vis de obiectivele şi resursele
organizaţiei cât şi la succesele angajaţilor în contextul mediului organizaţional (Roe, 1998;
Schmidt şi Hunter, 1998; Hunter şi Hunter, 1984).

În acest sens, figura prezintă o adaptare a paradigmei generale tradiţionale

după care se desfăşoară o cercetare care are în vedere proiectarea unui sistem de recrutare
şi selecţie a personalului.
Analiza trebuinţelor de
selecţie a personalului din
organizaţie

Analiza muncii

Studiul sarcinilor de muncă şi Studiul calităţilor individuale

al criteriilor de eficienţă care conduc la eficienţa
profesională profesională

Recrutarea
personalului

Alegerea şi sau proiectarea

predictorilor

Validarea procedurii de
selecţie profesională

Studiul strategiei de selecţie

şi a utilităţii
Figura 7. O strategie de derulare a proiectării unui sistem de selecţie a personalului
(adaptată după Smith şi Robertson, 1993 citat de Pitariu, Radu şi Chraif, 2009).

9
 O analiză la nivelul cerinţelor de personal se impune întotdeauna înainte de
debutul unor studii de selecţie a personalului deoarece presupune analiza unor statistici
legate de personalul existent precum acoperirea posturilor de muncă cu un personal
adecvat, performanţele profesionale ale personalului existent analiza posturilor de muncă
individuale sau pe familii etc.
Aducând în discuţie validarea convergentă şi discriminativă precum şi un studiu
de validare convergentă realizat anterior, se poate consemna faptul că se poate aplica şi
pentru alte tipuri de scale cu ajutorul cărora se apreciază criteriul (Pitariu şi Chraif, 2009)
precum: scale de măsurare a comportamentului observat (BOS), scale de apreciere în
trepte calitative, etc
Avantajul metodei de validare convergentă este aceea de a conferi o metodologie
operaţională pentru a măsura validitatea de construct (Pitariu şi Chraif, 2009). Printr-o
singură matrice de intercorelaţii este posibil să examinăm atât validitatea convergentă cât
şi cea discriminativă în mod simultan. Matricea multi-trăsături multi-metodă este
considerată ca fiind o metodă extrem de riguroasă pentru măsurarea validităţii de
construct. Cu toate acestea, un dezavantaj al acestei metodei estecă fiecare trăsătură cere a
fi măsurată prin câteva metode, etse vorba de proiectarea unui design încrucişat sau prin
replici multiple cu metode multiple.
Subcapitolul “Proiectarea unei proceduri de selecţie: problema predicţiei
performanţelor profesionale” vine în contunuare să evidenţeze şi pe plan practic aplicativ
printr-un exemplu importanţa predicţiei în evaluarea psihologică a operatorului uman.
Aşa cum, selecţia profesională are ca obiectiv delimitarea dintr-o populaţie a celor mai
potriviţi candidaţi care datorită aptitudinilor se vor încadra cel mai bine în specificul
profesiei, un rol fundamental în selecţia de personal îl deţine faptul că profesii diferite fac
apel la individualizarea unor aptitudini sau configuraţii aptitudinale diferite şi că acestea
sunt măsurabile.
Prin analiza muncii vor fi identificate aspectele critice ale profesiei, acelea care
sunt cele mai importante în obţinerea unor performanţe profesionale calitativ superioare.
În continuare, se poate utiliza metodologia folosirii instrumentului F-JAS (Fleishman,
1975; Fleishman şi Reilly, 1995) pentru selectarea aptitudinilor implicate în caracteristicile
postului respectiv.
Următoarea activitate a psihologului, specifică tot primei etape constă în
identificarea ansamblului de aptitudini care sunt implicate în munca sa, în activităţile
considerate critice.
Principala etapă şi totoda etapa cheie în munca psihologului constă în selectarea
din arsenalul de probe psihologice existente pe acelea care consideră că ar estima cel mai
bine aptitudinile, deprinderile şi competenţele specifice postului respective.
Astfel, în acest subcapitol este prezentat un model de validare la criteriu şi etapele
acestei proceduri de validare pe baza unui exemplu de construire a unei baterii de teste
pentru selecţia personalului pentru analişti-programatori (Pitariu, Radu şi Chraif, 2009).

Capitolul 3 Obiectivele cercetării

În acest capitol a fost evidenţiat faptul că teza de doctorat este fundamentată pe
de-o parte de importanţa predicţiei în evaluarea psihologică pornind de la faptul că
probele psihologice trebuie să aibă valoare predictivă la locul de muncă al operatorului
uman şi pe de altă parte de scopul general al investigării rolului percepţiei periferice, al
procesării vizuale de stimuli, şi al timpului de reacţie la stimulii vizuali în activitatea
desfăşurată de către operatorul uman.
Aspectele şi particularităţile care privesc stimulii vizuali şi procesarea vizuală a
acestora precum şi mecanismele superioare care iau parte (percepţia, reprezentarea,

10
memoria şi gândirea) de multe ori au impact puternic asupra unor caracteristici ale
locului lor de muncă şi al unor trăsături personale ale operatorului uman în manifestarea
activităţii profesionale, a realizării cu eficienţă şi performanţe ridicate a sarcinilor la locul
de muncă.
Beneficiile studiilor descrise în cadrul acestei lucrări pot fi grupate în următoarele
categorii:
1. beneficii de ordin metodologic: construirea şi validarea a două baterii cu
scop experimental construite din instrumente şi aparatură psihofiziologică şi
construirea şi validarea unei baterii folosită în Uniunea Europeană la evaluarea
psihologică pentru obţinerea carnetului de conducere a autovehiculului, care este
introdusă şi în legislaţia europeană;
2. beneficii de ordin teoretic: construirea unor modele experimentale de
validare la ctriterii din diferite domenii de activitate bazate pe probe şi instrumente
moderne care au la bază studii şi cercetări din domeniile cele mai avansate ale
neuroştiinţelor şi psihofiziologiei (capitolul 1).
3. beneficii de ordin aplicativ: furnizarea unor date concrete privind
reactivtatea psihomotrică la stimuli vizuali, măsurarea în mod riguros a percepţiei
vizuale şi în special a evidenţeirii stereoscopiei la anumite persoane. Sublinierea şi
evidenţerea faptului că la locul de muncă angajaţii trebuie să fie evaluaţi periodic cu
testel, instrumente şi aparatură care să evaluaze aptitudinile, deprinderile şi
anumite deficienţe. O evaluare superficială poate duce la reducerea performanţelor
la locul de muncă în îndeplinirea sarcinilor dar şiîn imposibilitatea exercitării
activităţii de muncă.
Aceste informaţii pot fi utilizate de către psihologii practicieni în scopul planificării
unor acţiuni precum: acţiuni de intervenţie de tipul introducerii în training cognitiv
aptitudinal al viitorilor angajaţi sau al operatorilor umani care se află în procesul de
produţie; acţiuni de psihodiagnostic organizaţional; acţiuni de efectuare a analizei muncii
în vederea planificării acţiunilor de analiză a muncii; acţiuni de evaluare periodică a
personalului şi multe altele.

Capitolul 4 Studii aplicative

Contextul teoretic al abordării studiilor propuse

Cadrul teoretic al cercetărilor realizate este constituit din sursele teoretice şi practic
aplicative menţionate în capitolul 1 dar şi în capitolul 2. În plus faţă de sursele citate, se
adaugă experienţa în realizarea studiilor şi cercetărilor experimentale cu ajutorul
aparatelor şi instrumentelor folosite în cele patru studii realizate şi prezentate în acest
capitol. Pornind de la cercetările lui Häkkinen (2007) şi Nakayama şi Shimojo (1990) dar şi
având în vedere modelul matematic de realizare a programului software care simulează
stereoscopia (Stereografic corporation, 1997) au luat naştere ideile realizării studiilor 1 şi 2.
Astfel, în primul studiu am pornit de la particularităţile procesului perceptiv, ale vederii

11
stereoscopice şi de la aspectele practic aplicative al acestora în activităţile şi sarcinile la
care este supus operatorul uman. Pornind de la definirea percepţiei „ca un prim nivel la
care se realizează gestaltul adică forma organizată sau integrală” (Golu, 2000), precum şi
de la caracterul fazic al percepţiei: a) orientarea, b) explorarea, c) detecţia, d)
discriminarea; e) identificarea, f) interpretarea (ibidem) am dorit să realizez legătura între
modalitatea de procesare vizuală a informaţiei şi performanţele înregistrate de operatorul
uman în activităţi profesionale.
Astfel, în primul studiu am pornit de la interesul pentru evidenţierea diferenţelor
semnificative statistic între persoanele care văd stereoscopic şi cele care văd normal fără a
putea procesa vizual streoscopic gradientul de textură. Cel de al doilea şi cel de-al treilea
studiu experimental pornesc de la supozitia
Probele psihologice care intră în componenţa unei baterii de evaluare trebuie să fie
validate şi etalonate corespunzător populaţiei pe care se doreşte utilizarea lor (Stan, 2002).
Din perspectiva realizării demersului evaluării psihologice cu valoare predictivă pentru
realizarea performanţelor ridicate în îndeplinirea operaţiunilor, sarcinilor şi acţiunilor la
locul de muncă Constantin (2004) subliniază necesitatea investigaţiei pe bază de
chestionare şi pe baza inventarelor de personalitate. Autorul expune modele de inventare
de personalitate, metodologia construirii acestora precum şi variante de validare a
acestora.
Pornind de la interesul pentru validarea la criteriu dar şi convergentă şi
discriminativă (Anastasi, 1976; 1988; Stan, 2002; Pitariu, Radu şi Chraif, 2009) cele două
studii exeprimentale precum şi cel de al patrulea practic aplicativ au fost fundamentale
ştiinţific riguros. Mai mult decât atât validarea baterie de probe psihologice din cel de al
patrulea studiu porneşte şi de la validări realizate în ţări europene de către cercetători care
lucrează în departamentul cercetare dezvoltare al Companiei Schuhfried (Hornke,
Kuppers şi Etzel, 2000; Sommer, Herle, Hausler, Risser, Schutzhofer şi Chaloupka, 2008 ).
Pornind atât de la aspecte teoretice ale literaturii de specialitate internaţionale şi
autohtone cât şi de la studii ştiinţifice privind partucularităţile percepţiei şi procesării
vizuale ale fundalului şi obiectelor precum şi riguroase studii de validare cele patru studii
prezentate în capitolul 4 denotă o implicaţie profundă în cercetarea ştiinţifică necesară
construirii şi validării probelor psihologice şi psihofiziologice în vederea evaluării
psihologice.

Studiul 1 Procesarea Stereoscopică şi percepţia periferică

1 Obiective

Obiectivul acestei cercetări a fost reliefarea faptului că participanţii care procesează

stereograme obţin rezultate semnificativ statistic mai bune la procesarea în câmp central
faţă de procesarea stimulilor în câmp periferic.

2 Ipoteze

1. Participanţii care procesează vizual stereograme au performanţe semnificativ statistic

mai bune la procesarea stimulilor vizuali în câmp central, decât participanţii care nu
procesează stereograme.

12
2. Participanţii care procesează vizual stereograme au performanţe semnificativ statistic
reduse la procesarea stimulilor vizuali în câmp periferic faţă de participanţii care nu
procesează stereograme.

3 Metoda
3.1 Participanţi

Grupul experimental este alcătuit 41 de participanţi care procesează

stereogramele, vârstă între 18 şi 26 de ani (m=23,5ani, A.S=1.53), fete şi băieţi, studenţi ai
Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei şi ai Facultăţii de Electronică. Grupul de
control este constituit din 45 de participanţi, care nu procesează stereogramele, vârsta
cuprinsă între 18 şi 26 de ani (m=21,8; A.S=1.86), fete şi băieţi, studenţi ai Facultăţii de
Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei şi ai Facultăţii de Electronică.

3.2 Instrumente şi aparate

3.2.1. Aparatul Visiotest-Campitest (EAP, 1992) Anexa 14, 15 şi 16 din teza de doctorat
este un instrument pentru determinarea complexă a particualităţilor vederii (evaluarea
funcţiei vizuale) şi a câmpului vizual

3.2.2. Testul de percepţie periferică (Schuhfried, 1988) este destinat evaluării

aptitudinilor persoanelor de a percepe şi procesa informaţiile vizuale periferice, punându-
se accentul pe percepţiei rapidă a stimulilor intraţi în câmpul vizual din părţile laterale.
3.2.3. Proba DEST de apreciere a vitezelor şi distanţelor (Schuhfried, 1992),
permite o examinare a trei aspecte ale performanţei: precizia estimărilor de viteză,
corelarea armonioasă între simţuri şi reacţia motoare precum şi tendinţa spre reacţii
precipitate.
3.3 Procedura de lucru cu probele psihologice
1. Procedura de lucru cu proba de percepţie periferică
Prezentarea probei de percepţie periferică se face cu ajutorul unui aparat special de
testare, aparat ce încorporează aşa numita „Expunere periferică”, constând din diode
emiţătoare de lumină care sunt aranjate pe verticală şi pe orizontală şi permit stimulilor
luminoşi să se propage de la periferie spre centrul câmpului vizual. Stimulul din prim
plan (globul) este prezentat pe ecranul aparatului iar subiectul îşi va concentra atenţia în
timpul sarcinii asupra acestuia.
2) Procedura de lucru cu testu DEST
Procedura utilizată pentru DEST constă în explicarea participanţilor a faptului că
un mic dreptunghi se deplasează orizontal de-a lungul ecranului, parcurge o distanţă
stabilită şi apoi dispare în faţa unei bariere “invizibile”. Sarcina participantului constă în a
apăsa o tastă exact în momentul când crede el că dreptunghiul ar atinge sfârşitul barierei,
acesta fiind marcat de o linie verticală la marginea ecranului.
3) Procedura de lucru cu proba viziotest
Participanţii au fost instruiţi verbal să se aşeze cu globii oculari în faţa lentilelor
aparatului şi să privescă relahat conform anexei 15 literele din tabelul luminat. Aceştia
după o perioadă de 30 secunde-1minut trebuiau să menţioneze dacă literele se pot
observa stereoscopic (3D) şi care sunt acele litere conform careului.
4. Designul experimental
1) Variabila independentă este reprezentată de nivelul de vedere stereoscopică (grup care
vede stereoscopic şi grup care nu vede stereoscopic)
2)Variabile dependente
1) Pentru testul de percepţie periferică, variabilele dependente sunt reprezentate de:
media timpului de reacţie de răspuns la stimulii din partea dreaptă, partea stângă şi total

13
(VMD, VMS, VMT), abaterea standard pentru evaluarea constanţei reacţiei, numărul de
stimuli detectaţi la textul periferic de percepţie.
2) Pentru proba de percepţie în câmp central variabilele dependente sunt reprezentate de:
număr de aprecieri corecte, tendinţa de estimare, reacţii omise şi media erorilor de
estimare (MEE) în aprecierea distanţelor şi vitezelor.

5 Rezultate şi discuţii
Pentru a verifica ipotezele cercetării, a fost efectuată analiza şi discuţia datelor
obţinute în urma aplicării probei DEST şi a probei de percepţie periferică pentru
eşantioanele selectate conform criteriului „procesare stereoscopică a stereogramelor”.
Datele colectate au fost prelucrate statistic şi rezultatele au fost prezentate într-un tabel cu
„Media, abaterea standard semnificaţia statistică la aplicarea testului t pentru cele două
grupuri” pentru grupul 1 (nu procesează stereograme) şi grupul 2 (procesează
stereograme), în lucrarea de doctorat. Conform acestui tabel, grupul 2 care procesează
setereograme (văd stereoscopic distingând conturul formelor de fundal) are performanţe
la procesarea stimulilor în câmp periferic stâng, semnificativ statistic mai mici (t=-11,911);
(p<0,001) decât grupul care nu procesează stereograme grupul 1). Astfel pentru stimulii
care intră în câmp periferic stâng, grupul 2 a obţinut media timpului de reacţie mai mare
decât grupul 1 (2,096>1,514). Aceast lucru este relevat de graficul „box plot” pentru media
timpilor de reacţie la procesarea stimulilor în câmp periferic stâng de către ambele grupe
separat.

a) b)
Fig. 8 Reprezentare „box plot” a mediei timpului de reacţie de răspuns la stimuli în câmp periferic
a) stâng şi b) drept, pentru ambele grupuri.

De asemena, grupul 2 care procesează setereograme (văd stereoscopic distingând

conturul formelor de fundal) a obţinut performanţe la procesarea stimulilor şi în câmp
periferic drept semnificativ statistic mai slabe (t=-10,770); (p<0,001) decât grupul care nu
procesează stereograme grupul 1). Astfel pentru stimulii care intră în câmp periferic
stâng, grupul 2 (cu vedere stereoscopică) a obţinut media timpului de reacţie mai mare
decât grupul 1 (2,242>1,608). Aceast lucru este relevat şi de graficul „box plot” pentru
media timpilor de reacţie la procesarea stimulilor în câmp periferic drept, de către ambele
grupe separat.
2. Concluzii şi propuneri

În urma analizei datelor efectuate şi a semnificaţiilor statistice rezultate, ipotezele

statistice au fost confirmate: participanţii care procesează stereograme au performanţe
semnificativ statistic mai bune la procesarea stimulilor în câmp vizual central decât
participanţii care nu procesează stereograme si tot aceeaşi participanţi care procesează
stereograme au obţinut performanţe semnificativ statistic reduse la procesarea stimulilor
vizuali în câmp periferic faţă de participanţii care nu procesează stereograme
Analizând datele obţinute pentru variabila media timpului de reacţie total de
răspuns la stimuli în câmp periferic (proba de percepţie periferică), grupul 1 a obţinut
performanţe semnificativ statistic mai bune decât grupul 2 (t=-11,751); (p<0,001) adică
timpi de reacţie mai mici.

14
 Analizând datele obţinute pentru variabila „media erorilor de estimare” în urma
aplicării testului de apreciere a vitezelor şi distanţelor în câmp central (proba DEST),
grupul 2 care procesează stereograme a obţinut performanţe semnificativ statistic
superioare faţă de grupul 1 (t=11,229); (p<0,001), adică media erorilor de estimare a
grupului 2 semnificativ statistic mai mică decât media erorilor de estimare a grupului 1
(20,363<41,182). Această performanţă este reliefată sugestiv şi de reprezentarea „box plot”
a mediei erorilor de estimare pentru cele două grupuri.

Studiul 2 Particularităţi ale procesării stimulilor vizuali şi vederii

steroscopice la operatorul uman

2.1 Obiective

1. Evidenţierea de diferenţe semnificative statistic între cele două loturi la probele

psihologice şi psihofiziologice alese;
2. Realizarea unui model de regresie multiplă cu valoare predictivă pentru operatorul
uman în performanţele de reperare a indicilor bursieri aflaţi în mişcare pe monitoarele
LCD ale agenţiilor de brokeraj.

2.2 Ipoteze

1. Există diferenţe semnificative statistic între lotul de participanţi cu vedere

stereoscopică şi lotul de participanţi cu vedere normală sub aspectul procesării
stimulior vizuali în câmp periferic şi central.
1.1. Participanţii cu vedere stereoscopică realizează performanţe semnificativ
statistic superioare în apreciarea vitezelor şi distanţelor stimulilor din câmpul
vizual central.
1.2. Participanţii cu vedere normală prezintă performanţe superioare în procesarea
stimulilor în câmpul vizual periferic.
2. Variabilele probelor psihologice alese sunt predictori ai performanţelor
operatorilor umani în procesarea stimulilor vizuali reprezentaţi de indicii bursieri
în mişcare pe monotiarele LCD.

2.3 Metoda

2.3.1 Participanţi

Participanţii au fost un număr de 112 studenti, anul I şi anul II, Facultatea de

Psihologie şi Stiinţele Educaţie, Universitatea din Bucuresti, băieţi şi fete, cu vârsta între
19 şi 28 ani (m=22,1, A.S.=3,21). Aceştia au fost selectionaţi astfel: pentru testarea ipotezei
1 lotul 1 de control au fost aleşi acei studenţi care nu văd steeroscopic (60 studenti); lotul 2
studenţi care văd stereoscopic (52 studenti). Criteriul de selectie a fost vederea
stereoscopică şi s-au folosit 10 planşe cu stereograme (Anex1—Anexa 10) dar şi aparatul
viziotest-subtestul stereoscopie. Pentru testarea ipotezei 2 s-au folosit aceeaşi participanţi
dar nefiind diferenţaţi în două loturi.
Pentru testarea ipotezei 2 s-au folosit datele colectate de la ambele loturi pentru a
realiza modelul de regresie pentru ambele grupuri de subiecţi (cu vedere stereoscopică şi
fără vedere stereoscopică).

2.3.2. Instrumente şi aparate

15
 2.3.2.1. Aparatul Visiotest-Campitest (EAP, 1992) este un instrument pentru
determinarea complexă a particualităţilor vederii (evaluarea funcţiei vizuale) şi a
câmpului vizual. Indicatori vizuali au fost prezentaţi la pagina 101 în cadrul studiului
1.
2.3.2.2. Testul de percepţie periferică (Schuhfried, 1988) este destinat evaluării
aptitudinilor persoanelor de a percepe şi procesa informaţiile vizuale periferice, punându-
se accentul pe percepţiei rapidă a stimulilor intraţi în câmpul vizual din părţile laterale.
2.3.2.3. Proba DEST de apreciere a vitezelor şi distanţelor (Schuhfried, 1992), permite o
examinare a trei aspecte ale performanţei: precizia estimărilor de viteză, corelarea
armonioasă între simţuri şi reacţia motoare.
2.3.2.4. Secvenţe de stimuli vizuali: Filmul de 5 minute înregistrat de pe canalul de
televiziune „Money Channel” reprezintă criteriul pentru cercetarea numărul 2,
verificarea ipotezei numărul 2.
Participanţii la această cercetare au efectuat un training a câte 5 ore timp de 2 zile
conform shcemei 43. Aceştia au fost învăţaţi să vizualizeze cotaţiile bursiere prezentate
sub formă de indic bursieri crescători (cu verde) şi descrescători (cu roşu). S-au exersat
aptitudinile de urmărire şi numărare a indicilir crescători alternând cu numărarea celor
descrescători.
2.3.3. Procedura de lucru
2.3.3.1. Procedura de lucru cu proba de percepţie periferică
Prezentarea procedurii deaplicare a probei de percepţie periferică a fost prezentată pe
larg în studiul 1 la pagina 104.
2.3.3.2. Procedura de lucru cu proba DEST
Procedura utilizata pentru proba DEST a fost prezentată în stusiul 1 la pagina 105.
2.3.3.3. Procedura de lucru cu secvenţele de stimuli vizuali destinaţi criteriului
Fiecare participant la finalul perioadei de training cu indici bursieri a fost supus unui
instructaj privind instrumentele şi probele cu care vor fi evaluaţi. În privinţa secvenţelor
de stimuli vizuali cu indici bursieri participanţii au fost instruiţi să acţioneze tasta
corespunzătoare indicilor crescători şi cea corespunzătoare indicilor descrescători imediat
ce aceştia îşi fac apariţia în câmpul vizual.

2.3.3.4. procedura de lucru cu aparatul viziotest a fost prezentată în cadrul studiului 1 la

pagina 105.

2. 4 Designul experimental
A) Pentru testarea ipotezei diferenţei dintre mediile celor două loturi selecţionate în
funcţie de criteriul „vedere stereoscopică” variabilele sunt:
1) Variabila independentă
Număr de stereograme litere vizualizate de către fiecare participant la instrumentul
viziotest. Numărul maxim de stereograme litere este 7.
2)Variabile dependente
1) Pentru testul de percepţie periferică, variabilele dependente sunt reprezentate de:
media timpului de reacţie de răspuns la stimulii din partea dreaptă, partea stângă şi total
(VMD, VMS, VMT), abaterea standard pentru evaluarea constanţei reacţiei, numărul de
stimuli detectaţi la textul periferic de percepţie.
2) Pentru proba de percepţie în câmp central variabilele dependente sunt reprezentate de:
număr de aprecieri corecte, tendinţa de estimare, reacţii omise şi media erorilor de
estimare (MEE) în aprecierea distanţelor şi vitezelor.
B). Pentru testarea ipotezei numărul 2 conform căreia variabilele testelor alese sunt
predictori ai performanţelor operatorilor umani în procesarea stimulilor vizuali
reprezentaţi de indicii bursieri în mişcare pe monitoarele LCD, variabilele cercetării sunt:

16
1) Variabile independente:

testul DEST- apreciera vitezelor şi distanţelor în câmp central: Aproximări corecte,

subaprecieri, omisiuni, tendinţa de aproximare şi eroarea medie de estimare.
Proba de percepţie periferică- VMT (valoarea medie a timpilor totali de reacţie la stimuli
din partea stângă şi din partea dreaptă), VMD (valoarea medie a timpilor de reacţie la
stimuli din partea dreaptă), şi VMS (valoarea medie a timpilor de reacţie la stimuli din
partea stângă).
2) Variabila dependentă: Numărul de indici bursieri crescători percepuţi vizual în timp de 5
minute de către fiecare participant aşezat în faţa monitorului LCD unde rulează cotaţiile
bursiere (Anexa 13). Numărul maxim a fost luat de 50 indici bursieri crescători (100%).
Design-ul experimental pentru testarea ipotezei numărul 2 este within subject’s design, adică
un singur lot de participanţi care este supus la cele trei instumente şi criteriul selecţionat.

2.5 .Rezultate şi discutii

Primul pas în analiza datelor a constat în analiza statisticilor descriptive şi

semnificaţia statistică a testului t după analiza normalităţii datelor colectate (Kolmogorov-
Smirnov semnificativ statistic) (Popa, 2008). Astfel, într-o primă etapă se analizează
tabelul cu statisticile descriptive şi semnificaţia testului t pentru cele două loturi
experimental şi de control.
Din acel tabel cu statistici descriptive şi semnificaţia statistică a testului t se poate observa
că între loturile alese conform criteriului „vedere stereoscopică” există diferenţe
semnificative statistic pentru variabilele: aproximări corecte (t=12.362; p<0.01); omisiuni
(t=-2.295; p<0.05); tendinţa de aproximare (t=2.359; p<0.05); media erorii de estimare (t=-
11.40; p<0.01); viziotest_stereoscopie (t=-17.29; p<0.01); criteriu (t=16.455; p<0.01); VMS
(t=-13.510; p<0.01); VMD (t=-12.262; p<0.01); VMT (t=-12.553; p<0.01)

Folosind variabilele dependente ale testelor: DEST, viziotest-strereoscopie,

percepţie periferică ca variabile independente pentru un model de regresie se urmăreşte
construirea unui model de regresie având ca predictori aceste variabile independente iar
pe post de criteriu, variabila dependentă sarcină de efectuat (număr maxim de cotaţii
bursiere ale căror indice bursier creşte sau scade cu minim 1 punct care pot fi numărate de
către fiecare subiect).
Analizând tabelul cu matricea de corelaţie între variabilele predictori şi variabila
criteriu se observă că variabilele independente: răspunsuri corecte, media erorilor de
estimare, viziotest-stereoscopie, VMS, VMD si VMD corelează semnificativ statistic
(p<0.01) foarte puternic cu variabila dependentă criteriu. Luând în consideraţie faptul că
şi variabilele independente corelează între ele s-au calculat de asemenea şi coeficenţii de
corelaţie parţială.
Astfel, controlând variabila independentă viziotest s-au obţinut următoarele
corelaţii: VMS corelează puternic şi invers cu criteriul (r=-0.56, p<0.01); VMD corelează
puternic şi invers cu criteriu (r=-0.43, p<0.01); VMT corelează puternic şi invers cu criteriu
(r=-0.54, p<0.01); şi variabila “Corecte” corelează pozitiv, semnificativ statistic cu Criteriu
(r=0.41, p<0.01).
Calculând coeficinţii de corelaţie parţiali pentru variabila VMS controlată s-a
obţinut: variabila VMD corelează pozitiv, semnificativ statistic cu Criteriu (r=0.23;
p<0.01); variabila VMT nu corelează semnificativ statistic cu Criteriu (r=0.034,
p=0.73>0.05).
De asemenea, calculând coeficienţii de corelaţie parţiali controlând variabila
independentă VMT s-au obtinut rezultatele: corelaţie negativă puternic semnificativă

17
statistic între VMS şi criteriu (r=-0.21, p<0.01) şi corelaţie pozitivă, semnificativă statistic
între VMD şi Criteriu (r=0.19, p<0.01).
Table 1 Model Summary (b)
Model R R Pătrat R pătrat Media erorii
ajustat de estimare
1 0.781 (a) 0.609 0.598 2.186
a). Predictori: (constanta), VMT, omise, media erori de estimare, subaprecieri, corecte, tend de
aproxiamre, viziotest, VMS, VMD.
b). Dependent Variable: CRITERIU (numărul de cotaţii bursiere observate pe afişajul electronic al
monitorului timp de 5 minute).
Aşa cum reiese din tabelul 1 modelul de regresie ales realizează o reducere a erorii cu
60.9% din eroarea de estimare.
Conform tabelului “Modelul de regresie multiplă pentru variabila dependentă:
număr de indic bursieri observaţi pe ecran” ecuaţia de regresie multiplă în urma selectării
coeficenţilor β semnificativ statistic (p<0.05) este următoarea:
Y= 54.49+0.18*Corecte-0.29*Viziotest/Stereograme-0.54*VMS
Y= 54.49+0.18*X1-0.29*X6-0.54*X7
Y= criteriul număr de indic bursieri crescători sau descrescători observaţi pe ecranul LCD
Scatterplot
Dependent Variable: CRITERIU
50

40

30

20
CRITERIU

10
-2 -1 0 1 2 3

Regression Standardized Predicted Value

Figura 9 Histograma Figura 10 Reprezentarea scatter plot

Aşa cum se observă în figura 10 există o corelaţie puternică, semnificativă statistic

(p<0.05) între valorile observate şi cele expectate. Modelul de regresie are valoare
predictivă pentru criteriul ales.

2.6. Concluzii şi propuneri

Conform acestor metodelor de procesare stereoscopică, persoana care priveşte

stereograma îşi va focaliza ochii înainte de linia verticală, unde se află imaginea cu
stereograma. Pornind de la modelul matematic de creeare a unui software cu vizionare de
stereograme (Stereografic Corporation, 1997) precum şi cercetările experimentale
prezentate în capitolul 1 (Häkkinen, 2007) prin studiul de faţă am dorit validarea unei
baterii de probe care vizează aptitudinile vizuale cu precădere vederea stereoscopică la un
criteriu ales cin activitatăţile şi sarcinile de executat ale angajaţilor unei organizaţii de
brokeraj. Trecând de parte incitantă a procesării stereogramelor şi a descoperi tainele artei
stereogramelor, persoanele care procesează stereograme, în mod natural fără a exersa în
prealabil metodele enunţate au serioase disfuncţii ale analizatorului vizual atât din punct
de vedere anatomic cât şi funcţional.

Studiul 3 Construirea şi validarea unei baterii de teste psihologice

pentru şoferi amatori în condiţii experimentale de laborator

A) Chestonarul de evaluare a performanţelor în conducerea autovehiculului

18
 Obiectivul acestui studiu a constat în validarea unei baterii de teste psihologice de
reactivitate la stimuli vizuali în câmp periferic şi central precum şi proba stereoscopie a
testului viziotest. Pentru a valida această baterie de teste s-au folosit experimental în
laborator succesiuni de stimuli vizuali la care participanţii au fost puşi să reacţioneze
psihomotric.
Procedura de construire a Chestionar de evaluare a performanţelor conducătorului de
autovehicul (CEPCA 2008) a înregistrat etapele menţioate în teza de doctorat de la studiul
3 (Spector, 1991).

B) Studiul de validare
3.1 Obiective specifice ale studiului
1). Primul obiectiv specific a constat în realizarea unei baterii de testare a conducătorilor
auto cu valoare predictivă în performanţele înregistrate în traficul rutier.
2). Cel de-al doile obiectiv specific s-a orientat pe evidenţierea testului de percepţie
stereoscopică ca predictor al performanţelor în traficul rutier.
3.2 Ipoteze
1). Probele psihologice selectate în bateria de testare a şoferilor au valoare predictivă
pentru performanţele înregistrate în conducerea autovehiculului.
2). Proba de percepţie stereoscopică are valoare predictivă pentru performanţele
înregistrate în conducerea autovehiculului.
3.3 Metoda
3.3.1 Participanţi

Participanţii au fost în număr de 133 studenţi, anul I şi anul II, Facultatea de

Psihologie şi Stiinţele Educaţie, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Electronică,
Institutul Politehnic, băieţi şi fete, cu vârsta între 19 şi 32 ani (m=22,1, A.S.=3,21). Aceştia
au fost selectionaţi aleator atât studenţi care văd steeoscopic dar şi cu vedere normală.
Participanţii au fost selecţionaţi şi în funcţie de criteriul: deţine carnet de conducere a
autovehiculului de minim 2 ani maxim 3 ani.

3.3.2 Instrumente şi aparate

3.3.2.1. Aparatul Visiotest-Campitest (EAP, 1992) este un instrument pentru
determinarea complexă a particualităţilor vederii (evaluarea funcţiei vizuale) şi a
câmpului vizual. Indicatori vizuali au fost prezentaţi la pagina 101 în cadrul Studiului
numărul 1.
3.3.2.2. Testul de percepţie periferică (Schuhfried, 1988) este destinat evaluării
aptitudinilor persoanelor de a percepe şi procesa informaţiile vizuale periferice, punându-
se accentul pe percepţiei rapidă a stimulilor intraţi în câmpul vizual din părţile laterale.
Prezentarea probei de percepţie periferică a fost realizată în studiul 1 (capitolul 4) de la
pagina 101.
3.3.2.3. Proba DEST de apreciere a vitezelor şi distanţelor (Schuhfried, 1992), permite o
examinare a trei aspecte ale performanţei: precizia estimărilor de viteză, corelarea
armonioasă între simţuri şi reacţia motoare. Aceasta examinează capacitatea
participantului de a estima viteza-distanţa şi pentru aceasta prezintă pe monitorul
aparatului de testare un mic dreptunghi ce se mută pe o direcţie orizontală cu viteză
constantă din partea stângă în partea dreaptă. Pentru a evita repetarea prezentării probei,
aceasta este prezentată în amănunt la pagina 102 în cadrul studiului 1.

3.3.2.4. Proba de timp de reacţi compus la culoare galbenă (Schuhfried, 2002b) Această
probă se găseste prezentată în studiul 4 de la pagina 144.

19
3.3.2.5. Chestionar de evaluare a performanţelor conducătorului de autovehicul (CEPCA
2008)
Chestionarul este realizat după o fişa de evaluarea a performanţelor conducătorul
de autovehicul aflat în traseu. Acesta are 11 itemi pe scala likert de la 1 (total dezacord) la
5 (acord total) (Anexa 12). Aplicat ca chestionar pilot, s-a obţinut Alpha Crombach=0.736
pentru cei 10 itemi (cel de-al 11-lea este itemul total performanţe în trafic) şi un coeficeint
de corelaţie 0.637 (p>0.01) cu evaluarea obţinută pentru fiecare persoană examinată cu
ambele chestionare.

3.3.3. Procedura de lucru

3.3.3.1. Procedura de lucru cu proba de percepţie periferică
Prezentarea procedurii deaplicare a probei de percepţie periferică a fost prezentată pe
larg în studiul 1 la pagina 104.
3.3.3.2. Procedura de lucru cu proba DEST
Procedura utilizata pentru proba DEST a fost prezentată în stusiul 1 la pagina 105.
3.3.3.3. Procedura de lucru cu criteriul: chestionarul CEPCA (2008)
Chestionarul de evaluare a performanţelor în conducerea autovehiculului a fost completat
de câte doi instructori pentru fiecare candidat (Anexa 12). Valoarea aprecierii finale
pentru fiecare item şi total chestionar a fost reprezentat de media valorilor date de fiecare
dintre cei doi instructori pentru fiecare candidat în timpul conducerii autovehiculului.
3.3.3.4. procedura de lucru cu aparatul viziotest a fost prezentată în cadrul studiului 1 la
pagina 105.
3.3.3.5. procedura de lucru cu testul de timp de reacţie este prezentată pe larg in studiul 4
pagina 150.

3.4. Design experimental

1) variabile independente
a) Pentru testul DEST de apreciere a vitezelor şi distanţelor variabilele independente
în modelul de regresie sunt: Numărul de aprecieri corecte, Subestimări, Omise,
Tendinţa de estimare şi eroarea medie de estimare.
b) Pentru testul de percepţie periferică variabilele independente ca predictori în
modelul de regresie sunt: VMT (valoarea medie a timpilor totali de reacţie la
stimuli din partea stângă şi din partea dreaptă), VMD (valoarea medie a timpilor
de reacţie la stimuli din partea dreaptă), şi VMS (valoarea medie a timpilor de
reacţie la stimuli din partea stângă).
c) Pentru testul de timp de reacţie compus (Modelul Donders) cu răspuns la stimul
culoare galbenă variabilele independente pentru modelul de regresie sunt: Timpul
de reacţie total (Timp motor +timp decizie), Timpul motor şi timpul de decizie
Variabile dependente
Ca variabile dependente au fost operaţionalizate 2 criterii ale unui chestionar construit
şi validat convergent (Trochim, 2006; Pitariu şi Chraif, 2009) la şcoala de şoferi Ilioara cu
un chestionar folosit de către instructorii şcolii de şoferi la aprecierea performanţelor
cursanţilor în timpul conducerii autovehiculului în traficul rutier.
Variabile dependente (criterii): menţinerea autovehicului în mers pe linie dreaptă şi
total aprecieri performanţe în conducerea autovehiculului în trafic.

3.5. Rezultate şi discuţii

Rezultatele obţinute în urma colectării datelor şi analizei cu ajutorul regresiei

multiple pentru realizarea unei baterii de teste pentru testarea aptitudinilor şoferilor
amatori au fost interpretate după cum urmează:

20
Conform tabelului 22 se poate observa statistica descriptivă privind mediile şi abaterile
standard ale scorurilor participanţilor la evaluarea psihologică cu probele respective.
Criteriul modelului de regresie liniară a fost „menţinerea direcţiei înainte pe traseu”.
Valorile coeficienţilor de corelaţie între variabilele independente (predictori) şi criteriul
„menţinerea direcţiei înainte pe traseu” au fost prezentate în tabelul care evidsenţiază
matricea de corelaţie între variabilele independente ca predictori şi criteriul “menţinerea
direcţiei înainte pe traseu”.
Din acestă matrice de corelaţie sunt evidenţiate corelaţiile semnificative statistic
precum şi cele nesemnificative statistic, negative şi pozitive dintre variabilele dependente
şi cele independente. Astfel variabilele independente: număr corect de estimări (0.34), şi
tendinţa de estimare (r=0.26) sunt corelate pozitiv şi semnificativ statistic. Variabilele:
eroarea medie de estimare (r=-0.63), viziotest stereoscopie (r=-0.53), VMS (r=0.56), VMD
(r=-0.35) şi VMT (r=-0.57) sunt semnificativ statistic corelate cu criteriul (p<0.01).

Tabelul 2 Model Summary (b), N=134

Model R R Pătrat R pătrat Eroarea
ajustat medie
1 0.753(a) 0.567 0.558 2.189
a). Predictori: (constant), omise, media erorilor de estimare, Aprecieri corecte, tendinţa de estimare,
Viziotest-stereoscopie, VMS, VMD, VMT, Timp de decizie, Timp de reacţie, Timp motor.
b). Dependent Variable: criterion (straight direction on road)
Tabelul 24 evidenţiază că predictorii modelului de regresie realizează o reducere cu 56.7%
a erorii de estimanre din varianţă.
În urma prezentării şi analizei tabelului cu coeficenţii β ai ecuaţie de regresi
precum şi a semnificaţiei statistice a lor ecuaţia de regresie multiplă corespunzătoare este
următoarea:

Y= 53.99+0.19*CORECTE+-0.29*Viziotest/Stereograms-0.49*VMS
Y= 53.99+0.19*X1-0.29*X7-0.49*X8
Unde y= criteriul menţinerea direcţiei înainte

Astfel, modelul de regresie multiplă care explicitează criteriul „mers în linie

dreaptă pe traseu” are următorii predictori: Nr corect de estimări (Corecte), proba de
stereoscopie (Viziotest) şi VMS (media timpilor de reacţie de răspuns la stimulii de pe
partea stângă).
Scatterplot
Dependent Variable: CRITERIU
50

40

30

20
CRITERIU

10
-3 -2 -1 0 1 2

Regression Standardized Predicted Value

Figura 11 Histograma pentru criteriul Figura 12 Modelul teoretic de regresie

„Menţinerea direcţei înainte” valori expectate şi valori observate

Aşa cum se poate observa în figura 11 şi 12 există o corelaţie puternică şi pozitivă

între variabilele observate şi cele expectate (pe baza datelor colectate cu predictorii).
Modelul de regresie astfel construit are valoare predictivă pentru criteriul „menţinerea
direcţei în linie dreaptă în trafic”.

21
Relaţia predictori-criteriu pentru chestionarul de evaluare a performanţeleor în
conducerea autovehiculului având ca criteriu “total apreciere performanţe”

În conformitate cu tabelului care prezintă statisticile descriptive se vor analiza

datele în urma realizării modelului de regresie liniară multiplă având criteriu performanţe
totale în conducerea autovehiculului pe traseu.
Tabelul care prezintă matricea de corelaţie dintre variabilele independente şi
criteriul corespunzător evidenţiază corelaţiile dintre variabila dependente şi cele
independente. Astfel, variabila dependentă criteriul „total performanţe în conducerea
autovehiculului” corelează semnificativ statistic cu variabilele independente variabilele:
număr corect de estimări (0.58), media erorilor de estimare (r=-0.47), viziotest stereoscopie
(r=-0.48), VMS (r=0.33), VMD (r=0.52) şi VMT (r=0.65) sunt pozitiv şi semnificativ statistic
corelate cu criteriul (p<0.01).
În urma realizării analizei datelor se poate preciza faptul că gradul de stereoscopie
al participanţilor corelează puternic negativ şi semnificativ statistic (p<0.01) cu
performanţele înregistrate în traficul rutier (total performanţe apreciate). De asemenea
timpul de reacţie corelează negativ şi semnificativ statistic cu gradul de stereoscopie al
conducătorilor autovehiculului. Astfel, timpul de decizie (r=0.25) la stimulul culoare
galbenă este mai mic cu cât nivelul stereoscopiei este mai mare. Această trăsatură poate
pune participanţii la trafic în situaţii de reactivitate imprevizibilă şi necontrolată la
diferiţii stimuli ce pot apar în câmpul vizual.

Table 3 Model Summary (b), N=134

Model R R Pătrat R pătrat Eroarea
ajustat medie
1 0.720(a) 0.518 0.506 2.163
a). Predictori: (constant), omise, media erorilor de estimare, Aprecieri corecte, tendinţa de estimare,
Viziotest-stereoscopie, VMS, VMD, VMT, Timp de decizie, Timp de reacţie, Timp motor.
b). Dependent Variable: criterion (total performanţe în conducerea autovehiculului)

Aşa cum reiese din tabelul 3 modelul regresiei multiple construit realizează o reducere a
erorii de estimare cu 51.8%.

Pornind de la valorile din tabelul care prezintă coeficenţii β (coeficienţii beta) şi nivelul
semnificaţiei statistice al acestora (p<0.05), ecuaţia de regresie multiplă corespunzătoare
este următoarea:

Y=52.87+0.14*Corecte+0.23*Eroarea_medie_de_estimare-
0.24*Viziotest/Stereograme+0.47*VMS+0.42*VMD+0.41*VMT+0.29*Timp_decizie+
0.34*Timp_reacţie+0.32*timp_motor

Y=52.87+0.14*X1+0.23*X5+0.11*X6-0.24*X6+0.47*X7+0.42*X8+0.41*X9+0.29*X10+
0.34*X11+0.32*X12
Unde y= criteriul “total performanţe în conducerea autovehiculului”
Conform datelor obţinute, modelul de regresie multiplă care explicitează criteriul
„total performanţe evaluate pe traseu” are următorii predictori: Nr corect de estimări
(Corecte), eroarea medie de estimare, proba de stereoscopie (Viziotest), VMS (media

22
timpilor de reacţie de răspuns la stimulii de pe partea stângă), VMD, VMT, Timp de
reacţie, Timp motor şi timp de decizie.

Normal P-P Plot of Regression Standardized Residual

Dependent Variable: CRITERIU
1.00

.75

Expected Cum Prob

.50

.25

0.00
0.00 .25 .50 .75 1.00

Observed Cum Prob

Figura 13 Histograma pentru criteriul Figura 14 Modelul teoretic de regresie

„total performanţe înregisrate în trafic” valori expectate şi valori observate
Scatterplot
Dependent Variable: CRITERIU
50

40

30

20
CRITERIU

10
-2.0 -1.5 -1.0 -.5 0.0 .5 1.0 1.5 2.0

Regression Standardized Predicted Value

Figura 15 Graficul scatter-plot: corelaţia dintre predictori şi criteriu total performanţe în trafic

După cum se poate observa în figura 15 există o corelaţie puternică şi pozitivă

între variabilele observate şi cele expectate (pe baza datelor colectate cu predictorii).
Modelul de regresie astfel construit are valoare predictivă pentru criteriul „menţinerea
direcţei în linie dreaptă în trafic” şi realizează o reducere a erorii de estimare cu 51.8% din
total.

3.6. Concluzii şi propuneri

Aşa cum reiese din analiza datelor ipoteza statistică cu privire la valoarea
predictivă a probelor alese în compoziţia baterie de evaluare a aptitudinilor pe cale
experimentală s-a confirmat doar pentru vatriabila “corecte” a probei DEST de apreciere a
vitezelor şi distanţelor, pentru variabila “VMS” a probei de percepţie periferică şi pentru
proba stereoscopie.
Modelul experimental implică faptul că stările în care se măsoară performanţa
sunt controlate experimental. Sarcinile din laborator care simulează un aspect al
operaţiunii de conducere al unui vehicul permit apariţia nivelului de control necesar, dar
au ca dezavantaj o validitate limitată. Sarcinile ce testează timpul de reacţie, de exemplu,
ar putea avea o validitate de suprafaţă, dar sunt puţine dovezi care să susţină că timpii de
reacţie sunt cu adevărat o unitate de măsură validă pentru performanţa din timpul
conducerii unui vehicul (Aniţei, Mincu şi Chraif, 2008), sau că pot oferi vreo indicaţie
referitoare la posibilitatea ca un subiect să fie implicat într-un accident de circulaţie.
Modelele de regresie construite în capitolul 4 sunt valide şi realizează o reducere a
erorii de estimare din varianţă în proporţie de 60.8% pentru primul model de regresie şi
51.8% pentru al doilea model de regresie având criteriul “total performanţe”.

23
Studiul 4 Construirea şi validarea unei baterii de testare a şoferilor
amatori în condiţii reale de evaluare psihologică
4.1.Obiective
Obiectivul genereal acestui studiu a constat în validarea unei baterii de teste
psihologice folosind cele mai moderne probe psihologice de evaluare a aptitudinilor
folosite în Uniunea Europeană atât la examenul psihologic de selecţie de personal dar şi
care intră în compoziţia baterie de teste psihologice pentru evaluarea psihologică a celor
ce doresc permis de conducere a autovehiculului.
Obiective specifice: 1) realizarea unui model de regresie multiplă cu valoare
predictivă pentru comportamentul la volan al şoferilor amatori având ca predictori
variabilele probelor computerizate (Vienna tests system); 2) evidenţierea probei de
percepţie stereoscopică ca predictor în performanţele înregistrate în traficul rutier de către
elevii şcolilor de şoferi, fiind introdusă în modelul de regresie menţionat anterior (Ilioara
şi Teo).
4.2. Ipoteze
• Variabilele probelor alese în bateria de evaluare psihologică construită sunt
predictori ai performanţelor înregistrate în conducerea autovehiculului.
• Proba de percepţie stereoscopică este predictor al performanţelor înregistrate în
conducerea autovehiculului.
4.3. Metoda
1.3.1. Participanţi
Pentru relizarea cercetării aplicative au fost folosiţi participanţi în condiţii reale de
evaluare psihologică de la Şcoala de şoferi Ilioara şi Şcoala de Şoferi Teo în perioada 1
iulie 2008-septembrie 2008. Participanţii au fost în număr de 302 persoane cu vârsta
cuprinsă între 18 şi 55 ani (m=35.6, A.S=14.28), ambele genuri, atât din mediul rural cât şi
din mediul urban, pentru prima dată la o şcoală de şoferi.

4.3.2. Instrumente şi Aparate

4.3.2.1. Proba Matricilor Adaptative Varianta 24 (Hornke, Etzel şi Rettig, 1999).

Acest instrument psihologic (AMT/TMA) este un test non-verbal pentru evaluarea
inteligentei generale, asa cum este relevată de aptitudinea de raţionament deductiv.

4.3.2.2.Proba de reactivitate la stimuli multipli (DT), (Schuhfried, 2002b; 2006)

Proba determinării sau de reactivitate la stimuli multipli (DT) este un test despre
reacţii complexe multi-stimuli constând în prezentarea succesivă la intervale de milisecunde a
stimulilor coloraţi şi semnale acustice; participantul răspunzând apăsând butoanele apropiate
tabloului de răspuns si utilizând pedalele pentru picioare. Proba de reactivitate la stimuli
multipli este utilizat în măsurarea reacţiei de toleranţă la stres şi aptitudinile asociate de a
reacţiona la stimuli multipli.

Figura 16 Determination test (Schuhfried, 2002b; 2006)

24
 4.3.2.3.Timpul de reacţie la stimul culoare galbenă (Schuhfried, 2006c)
Testul de timp de reacţie RT (Schuhfried, 2006c), constă în: faza de instructaj, faza
practică şi testul în sine. Monitorul trebuie să fie la aceeaşi înăltime ca panoul de răspuns.
Este foarte important să nu se poziţioneze monitorul deasupra desktopului. Panoul de
răspuns trebuie poziţionat la aproximativ 15 cm în faţa monitorului, iar marginea de jos a
monitorului ar trebui aşezată la 10 cm deasupra suprafeţei de sus a panoului de răspuns.

Figura 17 Proba de timp de reacţie la culoare galbenă (Schuhfried, 2006c)

4.3.2.4.. Proba psihologică Cognitrone (Schuhfried, 2007)

Proba Cognitrone se bazează pe modelul teoretic al lui Reulecke (citat de
Schuhfried, 2002a; 2007) care exprimă atenţia concentrată ca pe o situatie care poate fi
descrisă prin trei variabile: 1. energie-concentrarea necesită şi consumă energie; 2.funcţia :
funcţia concentrării este de a rezolva o sarcină; 3.precizie: calitatea sarcinii. În formele
testului cu timp de lucru nelimitat, variabila “energie” definită de Reulecke citat de
Schuhfried (ibidem) este măsurată cu timpul care îi ia subiectului la primul set al
nivelului preciziei şi scopului.

Figura 18 Proba Cognitrone (Schuhfried, 2007)

4.3.2.5. Proba tahistoscop de percepţie a detaliilor cu limită de timp în traficul rutier
(TAVTMB) (Schuhfried, 2006)
Proba tahitoscop are în compoziţie 19 itemi imagine. Participantul vede pentru o
secundă imaginea unei situaţii rutiere. Acesta trebuie să indice obiectele relevante din
imagine.

Figura 19 Proba tahitoscop (Schuhfried, 2006a)

Variabilele testului sunt: număr de stimuli recunoscuţi corect şi număr de greşeli.

25
4.3.2.6. Aparatul Visiotest-Campitest (EAP, 1992) este un instrument pentru
determinarea complexă a particualităţilor vederii (evaluarea funcţiei vizuale) şi a
câmpului vizual. Indicatori vizuali au fost prezentaţi la pagina 101 în cadrul Studiului 1.

4.3.2.7. Chestionar de evaluare a performanţelor conducătorului de autovehicul (CEPCA

2008)
Chestionarul este realizat folosind ca model o fişă de evaluarea a performanţelor
conducătorul de autovehicul aflat în traseu. Fişa de evaluare a fost folosită la şcoala de
şoferi Ilioara pe perioada aplicării bateriei de testare împreună cu chestionarul CEPCA.
Chestionarul de evaluare a performanţelor conducătorilor de autovehicul în trafic
denumit după iniţiale CEPCA aşa cum a fost construit şi validat convergent (Trochim,
2006 ; Pitariu, Radu şi Chraif, 2009) la Şcoala de Şoferi Ilioara are 10 itemi pe scala Likert
de la 1 (total dezacord) la 5 (acord total) (Anexa 12). Aplicat ca, chestionar pilot, s-a
obţinut Alpha Crombach=0.736 pentru cei 10 itemi şi un coeficeint de corelaţie 0.637
(p>0.01) cu evaluarea obţinută pentru fiecare persoană examinată cu ambele chestionare.
Astfel, un studiu pilot a fost publicat anterior validării (Popa- Chraif, 2008).

4.3.3.Procedura de aplicare a probelor

4.3.3.1. procedura aplicării probei Matrici Adaptative Raven

Administrare
Itemii sub forma stimulilor vizuali sunt prezentaţi succesiv adaptativ – acesta se
stabileşte după o fază iniţială şi apoi se prezintă doar itemii de nivelul de dificultate
adaptat aptitudinilor sale. Prin modul în care a fost construită proba nu este posibilă
omiterea unui item sau reîntoarcerea la unul precedent. Cele opt răspunsuri alternative la
fiecare întrebare reduc probabilitatea răspunsurilor aleatorii.
Testul se continuă până când abaterea standard a erorii de măsurare scade sub un
nivel critic sigur. În cele din urmă este pretestat pentru forma testului.
4.3.3.2. Proba de reactivitate la stimuli multipli (DT)
Participantului i se prezintă prin culori stimuli şi semnale acustice. Acesta
reacţionează acţionând butoanele apropiate de pe tabloul de răspuns. Stimulii sunt
prezentaţi în trei moduri diferite: (1) în modul adaptativ, în care prezentarea vitezei se
reglează automat în funcţie de nivelul de performanţă al subiectului; (2) în modul acţiunii
fără timp limită şi (3) în modul de reacţie cu timp limită fixat.
4.3.3.3. Proba de timp de reacţie la culoarea galben Procedura de lucru
În această probă stimulii vizuali (galben) sunt prezentaţi pe ecran. Reacţia
participantului este de a apăsa butonul dreptunghiular negru pe panoul de răspuns.
Astfel, participantul ţine degetul pe butonul auriu şi la apariţia stimulului luminos galben
pe ecran acesta apasă butonul de culore corespunzătoare de pe panelul utilizatorului.
4.3.3.4. Proba de evaluare cu stimuli succesivi vizuali Cognitrone
Prima pagina de pe ecran explică participantului că proba constă în compararea
unor figuri diferite. Aceasta pagina este urmată de exemple a unor cazuri în care o figură
este similară sau nu uneia dintre cele patru figure de referinţă afişate (cu exepţia
formularului S7 în care este prezentată doar o figură de referinţă).
4.3.3.5. Procedura de lucru cu proba tahitoscop. Participanţii sunt instruiţi în mod
obiectiv pe ecranul calculatorului unde efectuează proba corespunzător fiecărei etapă de
lucru. Faza de adaptare cu stimulii imagini vizuale constă în prezentarea unui stimul de
adaptare după care în cazul în care nu este efectuat corect acesta se repetă până când
participantul dă răspunsul corect.

4.3.3.6. Procedura de lucru cu aparatul viziotest a fost prezentată în cadrul studiului 1 la

pagina 105.

26
4.3.3.7. Chestionar de evaluare a performanţelor conducătorului de autovehicul (CEPCA
2008)
Chestionarul pilot CEPCA (anexa 12) a fost aplicat conconmitent cu fişa de
evaluare folosită la Scoala de şoferi Ilioara de către instructori pe traseu cu fiecare
participant la evaluarea psihologică şi evaluarea performanţelor în conducerea
autovehiculului. Astfel, în fiecare maşină de şcoală de şoferi au fost câte 2 instructori care
au evaluat acelaşi subiect pe traseul de oraş.
4.4 Design experimental
a) Variabile independente
1) variabile măsurate cu proba tahitoscop: număr de stimuli recunoscuţi corect, număr de
stimuli incorecţi
2) variabile măsurate cu proba de reactivitate la stimuli multipli (test de determinare):
număr de reacţii omise, număr de reacţii corecte şi număr de reacţii incorecte
3) variabile măsurate cu proba de timp de reacţie compus: timp de reacţie total, timp de
reacţie motor, dispersia timpului de reacţie total şi dispersia timpului de reacţie motor
4) variabile măsurate cu proba cognitrone: număr corect de figuri recunoscute
5) variabile măsurate cu proba AMT (matrici raven adaptative): număr corect de matrici
completate corect
6) variabile măsurate cu proba viziotest- subtestul de vedere stereoscopică
b) Variabile dependente Variabile dependente (criterii): 1) curbă dreapta intersecţie
semnalizată, 2) timp frânare intersecţie şi stop pietoni şi 3) total aprecieri
performanţe în conducerea autovehiculului în trafic.
Aceste variabile dependente au fost măsurate pe scala Licket în trepte calitative de
la 1 (foarte slab) la 5 (foarte bine) (a se vedea la subcapitolul prezentarea instrumentelor).
Designul experimental a fost within subject’s design deoarece acelaşi lot de 302 de
participanţi a fost supus atât la testele predictori cât şi la apreciarea performanţelor pe
parcursul traseului în trafic rutier.

3. 5 Rezultate şi discuţii
La acest subcapitol au fost prezentate şi pentru acest studiu tabele clare şi concise privind:
1). statisticle descriptive prezintând media şi abaterea standard atât pentru variabilele
dependente cât şi pentru celel independente; 2) tabel care prezintă matricea de corelaţie
între variabilele independente (predictori) şi cele dependente numite criterii; 3) tabele care
evidenţiază valorile coeficenţilor de corelaţie R şi R pătrat pentru cele trei modele de
regresie şi 4) tabele car evidenţiază coeficenţii β standardizaţi şi nivelul semnificaţiei
statistice penntru fiecare în parte.
Într-o primă etapă au fost realizate o serie de analize corelaţionale între variabilele
independente şi cele dependente. Tabelul care prezintă corelaţiile atât între variabilele
independente şi cele dependente precum şi între cele independente prezintă de fapt
corelaţiile dintre variabilele probelor psihologice şi psihofiziologice descrise şi cele trei
criterii de evaluare a performanţeleor în conducerea autovehiculului.
Astfel, analizând matricea de corelaţie, criteriul curbă dreapta intersecţie semnalizare pe
parcursul efectuării traseului corelează semnificativ statistic şi puternic pozitiv cu
variabilele independente (predictori): tahitoscop_corecte (34**), DT corecte(.27**), timp
reacţie (.41**), timp motor(.32**). Acelaşi criteriu corelează negativ şi semnificativ
statistic(p<0.05) cu variabilele independente predictori: Viziotest-stereoscopie(-.34**), Dt
omise(-.23**), şi tahito incorecte(-.59*).
Aşa cum reiese tot din tabelul 38 criteriul timp frânare stop şi trecere pietoni pe
parcursul efectuării traseului corelează semnificativ statistic şi puternic pozitiv cu
variabilele independente (predictori): DT corecte(.38**), timp motor(.19*), dispersie timp
motor (.17*), Cognitron(.28**) şi AMT (.27**). Acelaşi criteriu corelează negativ şi

27
semnificativ statistic cu variabilele independente predictori: Viziotest-stereoscopie (-.42**),
Dt omise(-.41**), şi tahito incorecte(-.18*).
Analizând în continuare tabelul cu matricea de corelaţie din punctul de vedere al
criteriul “total performanţe apreciate pe parcursul efectuării traseului” este evidenţiat
faptul că acesta corelează semnificativ statistic şi puternic pozitiv cu variabilele
independente (predictori): tahitoscop corecte(.46**), DT corecte(.53**), timp de
reacţie(.38**), timp motor(.42**), dispersie timp reacţie(.31**), dispersie timp motor (.27**),
Cognitron(.32**) şi AMT (.21**). Acelaşi criteriu corelează negativ şi semnificativ statistic
(p<0.05) cu variabilele independente predictori: Viziotest-stereoscopie(-.51**), DT
omise(-.27**), şi tahito incorecte(-.32**).
Aplicând din programul SPSS 17 regresia multiplă s-au obţinut următoarele date:
1) Pentru criteriul “Curbă dreapta intersecţie semnalizată”
Tabelul 4 Model Summary (b)
R R Pătrat R pătr. Ajust. Media erorii de
Model estimare
1 0.701
.701 0.492 0.458 0.627
a). Predictori: (constanta), Tahito_corecte, tahito_incorecte, AMT, DT omise, timp de reacţie, DT
incorecte, DT corecte, timp reacţie dispersie, cognitrone, Viziotest-Stereoscopie.
b). Variabila dependentă (criteriu): curbă dreapta la intersecţia semnalizată

Aşa cum reiese din tabelul 4 modelul de regresie multiplă realizează o reducere a
erorii cu 49.2% din total eroare de estimare.

Astfel, variabilele independente ale probelor alese sunt predictori ai

perofrmanţeleor înregistrate în conducerea autovehicului după cum sunt evidenţiate în
tabelul care prezintă modelul de regresie multiplă pentru variabila dependentă “curbă
dreapta la intersecţie semnalizată” în funcţie de coeficienţii standardizaţi Beta la prag de
senificaţie statistică (p<0.01).
Astfel, în urma parcurgerii acestui tabel şi a respectării condiţiei de semnificaţie statistică
(p<0.05), ecuaţia de regresie multiplă este următoarea:

CRITERIU= 23.45+0.16*Tahit_corecte-0.34*tahito_incorecte+
0.65*DT_corecte+0.31*TR_timp_motor +0.19*Cognitrone-0.28*Viziotest_Stereoscopie

Y= 23.45+0.16*X3-0.34*X4+ 0.65*X6+0.31*X9+0.19*X12-0.28*X14
Unde criteriul Y reprezintă curbă dreapta la intersecţie semnalizată

Normal P-P Plot of Regression Standardized Residual

Dependent Variable: CRITERIU
1.00

.75
Expected Cum Prob

.50

.25

0.00
0.00 .25 .50 .75 1.00

Observed Cum Prob

Figura 20 Histograma Figura 21 valori observate şi valori expectate

Figura 20 evidenţiază histograma având ca variabilă dependentă curbă dreapta la
intersecţie semnalizată. După cum se observă este caracterizată de o repartiţie normală în
care majoritatea datelor se află situate între +/- 1 SEM.

28
Se poate observa că regresia valorilor reziduale indică o distribuţie aproape normală a
scorurilor variabilei dependente curbă dreapta la intersecţie semnalizată (figura 69).
Scatterplot
Dependent Variable: CRITERIU
50

40

30

20

CRITERIU
10
-2 -1 0 1 2

Regression Standardized Predicted Value

Figura 22 reprezentarea scatter plot între valorile criteriului şi cele ale predictorilor
În figura 22 se poate observa reprezentarea grafică a corelaţiei datelor prezise de către
variabilele independente (scorurile la teste) şi cele măsurate care reprezintă
performanţlele pentru primul criteriu.
2) Pentru Criteriul “Timp frânare stop şi trecere pietoni”
Tabel 5 Summary
Model R R Pătr. R pătrat ajustat Eroarea medie de estimare
1 0.502 0.252 0.138 8.8254
a) Predictori: (Constant), tahitoscop corcte, tahitoscop incorecte, DT crecte, Dt incorecte, DT, omise,
TR, timp motor, disp TR, disp Tmotor, AMT, cognitrone
b) Variabila dependentă (criteriu): timp frânare stop şi trecere pietoni
Din tabelul 5 reiese că variabilele independente (predictorii) sunt puternic asociate
cu variabila dependenta Criteriu. Folosind acest model se realizează o reducere cu 25.2%
din eroarea de estimare.
Aşa cum reiese din tabelul care prezintă coeficienţii β standardizaţi ai dreptei de
regresie se vor alege pentru modelul de regresie multiplă acei coeficienţi standardizaţi
Beta semnificativ statistic (p<0.05).
Astfel, ecuaţia de regresie multiplă este următoarea:

CRITERIU= 21.32+0.42*tahito_corecte- 0.31*tahito_incorecte-0.24*DT_omise+0.28*DT

corecte-0.31*DTincorecte+0.36*TR_reacţie + 0.38*TR_motor+
0.34*Cognitrone+0.38*AMT-0.42*Viziotest_stereoscopie

Y= 21.32+0.42*X3- 0.31*X4-0.24*X5+0.28*X6-0.31*X7+0.36*X8 + 0.38*X9

+0.34*X12+0.38*X13-0.42*X14
În ecuaţia de regresie prezentată, Y reprezintă criteriul timp frânare şi trecere pietoni.
Conform tabelului cu coeficienţii β ai ecuaţiei de regresie histograma şi graficul scatter
plot sunt reprezentate iîn figurile 71, 72 şi 73.
Scatterplot
Dependent Variable: CRITERIU
50

40

30

20
CRITERIU

10
-2 -1 0 1 2 3

Regression Standardized Predicted Value

Figura 23 Histograma frecvenţelor Figura 24 graficul scatter plot între valorile

criteriului şi cele ale predictorilor
După cum se poate observa, figura 71 evidenţiază histograma având ca variabilă
dependentă timpul de frânare şi stop pietoni. Aceasta este caracterizată de o repartiţie
normală în care majoritatea datelor se află situate între +/- 1SEM.
3) Criteriul “total apreciere performanţe” conducători auto în trafic rutier

29
Tabel 6 Summary
Model R R Pătrat R pătrat ajustat Eroarea medie de estimare
1 0.742 0.550 0.526 0.669
a) Predictori: (Constant), tahitoscop corcte, tahitoscop incorecte, DT corecte, DT_incorecte, DT,
omise TR, timp motor, disp_ TR, disp_Tmotor, AMT, cognitrone, viziotest-stereoscopie
b)Variabila dependentă: total aprecieri ale perfromantelor în trafic
Aşa cum se poate observa în tabelul 6 predictorii modelului de regresie multiplă
construit dau putere de explicitare şi reducere a erorii cu 55% (R pătrat) din total eroare
de estimare. Tot din tabelul 6 reiese că variabilele independente (predictorii) sunt puternic
asociate cu variabila dependentă Criteriu (74.2%).
Analizând valurile coeficienţilor standardizaţi β (Beta) ai dreptei de regresie şi ţinând cont
de nivelul de semnificaţie statistică (p<0.05) ecuaţia de regresie a acestui model în funcţie
de predictorii selectaţi este următoarea:

CRITERIU=23.45+0.34*tahito_corecte-0.31*tahito_incorecte-0.14*DT_omise+0.31*DT
corecte-0.21*DTincorecte+0.36*TR_reactie+0.35*TR_motor+0.35*Cognitron +0.24*AMT-
0.34*Viziotest_stereoscopie
Y=23.45+0.34*X3-0.31*X4-0.14*X5+0.31*X6-0.21*X7+0.36*X8+0.35*X9+0.35*X12 +0.24*X13-
0.34*X14
Unde Y= total apreciere performanţe conducători auto în trafic rutier
Scatterplot
Dependent Variable: CRITERIU
50

40

30
CRITERIU

20

10
-3 -2 -1 0 1 2 3

Regression Standardized Predicted Value

Figura 25 Histograma frecvenţelor Figura 26 Reprezentarea Scatter plot

Figura 25 evidenţiază histograma având ca variabilă dependentă total apreciere

performanţe conducători auto în trafic rutier. După cum se observă este caracterizată de o
repartiţie normală în care majoritatea datelor se află situate între +/- 1SEM.
În figura 25 regresia valorilor reziduale indică o distribuţie aproape normală a
scorurilor variabilei dependente total apreciere performanţe conducători auto în trafic
rutier. Rezultatele statistice permit confirmarea ipotezei statistice conform căreia
variabilele probelor psihologice sunt predictori ai comportamentului conducătorului
autovehiculului în traficul rutier. Orientarea norului de puncte este ascendentă ceea ce
indică faptul că participanţii care au obţinut performanţe ridicate la evaluarea psihologică
cu ajutorul probelor predictori au obţinut şi performanţe ridicate la evaluarea realizată pe
traseul stabilit de instructori după ce au fost realizate cele 30 de ore de instructaj şi
practică în conducerea autovehiculului.

4.6 Concluzii şi Propuneri

Valorile obţinute în tabelele care evidenţiază coeficienţii β standardizaţ precum şi
pragurile de semnificaţie statistică confirmă ipotezele statistice enunţate şi evidenţiază
acele variabile predictor ale probelor alese în construirea bateriei de evaluare psiholoigcă,
care au valoare predictivă semnificativă statistic (p<0.05) privind comportamentul
conducătorului de autovehicul în traficul rutier.
Ceea ce diferenţiază acest studiu de cele anterioare experimentale este că probele
din compoziţia bateriei au fost validate şi etalonate pe eşantioane reprezentative din

30
diferite tări europene (Risser, Chaloupka, Grundler, Sommer, Hausler şi Kaufmann, 2008)
şi sunt folosite în legislaţia din Uniunea Europeană reprezentând modalidatea inclusă în
lege de a testa psihologic personalul care conduce autovehicule dar şi şoferii amatori.
Testele computerizate Vienna Tests Sytem au fost primite în urma unui proiect de
cecercetare în anul 2007 şi sunt destinate etalonării şi validării în special pentru şcolile de
şoferi. Aşa cum reiese din studiul de validare variabilele măsurate cu ajutorul testelor
sunt predictori ai performanţelor conducătorilor de autovehicule testaţi în condiţii reale
de examinare la cele două şcoli de şoferi din Bucureşti: Ilioara şi Tro.

Capitolul 5 Concluzii şi propuneri

Pornind de la dizertaţia lui Häkkinen (2007) în care sunt prezentate numeroase
studii şi cercetări care vizează aspecte cognitive ale percepţiei vizuale, lucrarea de faţă
impune o nouă viziune în evaluarea psihologică a operatorului uman: folosirea
instrumentelor validate la criterii practice, utilizarea probelor prezentate cu ajutorul unei
interfate moderne coputerizate, obiectivitatea instructajului, folosirea probelor
psihofiziologice în evaluarea psihologică a operatorului uman. Aceste studii menţionate
în capitolul 1, au reprezentat punctul de pornire în investigaţiile experimentale şi studiile
de validare realizate în lucrarea de faţă (Capitolul 4).
Capitolul al doilea vine să integreze partea de cercetări ştiiţifice cognitive
prezentate în primul capitol şi să dea valoare practic aplicativă cercetărilor de laborator.
Selecţia şi evaluarea psihologică în vederea angajării dar şi a evaluării psihologice
periodice (Pitariu, Radu şi Chraif, 2009) reprezintă etape cruciale în alegerea viitorilor
angajaţi dar şi în investigarea periodică a potenţialului, aptitudinilor şi deprinderilor
acestora la locul de muncă. Instrumentele psihologice folosite însă trebuie validate în
organizaţiile folosite înainte de a fi aplicate în procesul de selecţie şi evaluare psihologică
a personalului. Validarea instrumentelor este o procedură sofisticată care cere timp şi
implicare din partea psihologilor. Prin studiile din capitolul 4 am dorit să evidenţiez rolul
primordial pe care îl joacă aceste procedee de validare folosind criteriile (sarcini, activităţi,
operaţii şi acţiuni) şi metodologia validării realizată atât experimental într-o primă etapă
cât şi practic pe subiecţi aflaţi în situaţia de examen real la şcolile de şoferi fără a şti că fac
parte dintr-o cercetare.
Punctul forte al studiilor de validare constă în faptul că am pornit partea practică a
acestei lucrări cu două studii de validare pe plan experimental, folosind aparatura cu
stimuli vizuali din laboratorul de psihologie experimentală unde lucrez şi am avut
oportunitatea de a construi secvenţele de stimuli şi a le modifica până la varianta optimă
în care participanţii puşi să efectueze aceste secvenţe nu puteau stabili un algoritm
strategic de a obţine performanţe ridicate privind timpii de reacţie la stimulii vizuali
(Anţiei şi Chraif, 2008). Un exemplu ar fi faptul că dacă într-o probă cum ar fi proba de
percepţie periferică (Schuhfried, 1988) participanţii detecteză succesiunea de stimuli
vizuali luminoşi (un stimul din stânga urmat de un stimul din dreapta şi apoi împreună)

31
repetitivă mereu în acelaşi algoritm, atunci începând cu o anumită secvenţă de stimuli
aceştia vor reacţiona butonul de răspuns la stimilii vizuali semnificativ statistic mai
repede obţinând timpi de reacţie mici şi astfel profilele lor psihologice privind
reactivitatea motorie vor fi distorsionate punând într-o lumină avantajoasă pe acei
candidaţi care se folosesc acestă strategie.
Analiza datelor obţinute în urma aplicării testului de diferenţă semnificativă
statistic între medii a dus la aspecte relevante ale efectelor vederii stereoscopice privind
procesarea stimulilor vizuali în câmpul periferic şi cel central al operatorilor umani.
Astfel, grupul care a fost ales pe baza criteriului de procesare stereoscopică (văd
stereoscopic atăt stereogramele de la anexele 1-10 câr şi literele 3D de la subtestul de
stereoscopie al aparatului viziotest) au obţinut performanţe la procesarea stimulilor atât în
câmp periferic drept semnificativ statistic mai slabe (t=-10,770); (p<0,001) cât şi în câmp
periferic stâng (t=-11,751); (p<0,001) (mediile timpilor de reacţie atât la stimulii din
câmpul periferic stâng au fost mai mari decât mediile timpilor de reacţie ale grupul cu
vedere normală) decât grupul care nu procesează stereograme. Aceast lucru este relevat şi
de graficele „box plot” pentru media timpilor de reacţie la procesarea stimulilor în câmp
periferic drept, de către ambele grupe separat. Acestă cercetare a reprezentat punctul de
pornire pentru cele două studii experimentale prezentate în lucrarea de faţă studiul de
validare a bateriei de testare psihologică destinată şoferilor amatori (studiul 4) dar şi
numeroase alte studii şi cercetări experimentale şi de validare precum şi workshopuri şi
comunicări la multiple Conferinţe şi Congrese Internaţionale ( Aniţei, Hiera şi Chraif,
2008; Aniţei şi Chraif 2008; Aniţei et al., 2009).
Având în vedre dubla calificare a mea atât domeniul psihologiei cât şi în domeniul
finanţe, bănci şi burse de valori am reuşit să îmbin atât aspectele legate de necesitatea
realizării în urma analizei muncii a unui profil psihologic cât mai detaliat privind agenţii
bursieri care lucrează cu panouri cu stimuli vizuali (brokerii) cât şi aspecte care privesc
efectuarea operaţiilor, sarcinilor şi activităţilor cu eficienţă ridicată în obţinerea de
performanţe cât mai ridicate la locul de muncă. În acest sens am încrecat să re-creez în
laboratorul de psihologie experimentală atmosfera de la locul de muncă al agenţilor
bursieri (brokeri) utilizând ecrane LCD cu informaţii despre cotaţiile bursiere cu ajutorul
videoclipurilor înregistrate la emisiunea “Money Channel”. Participanţii la acest studiu
experiemental au fost introduşi într-un program de training de 5 zile unde s-au deprins cu
operaţiile, sarcinile, activităţile şi acţiunile unui agent bursier la locul de muncă. În
vederea investigării şi a efectelor vederii stereoscopice asupra procesării stimulilor vizuali
de pe ecranele LCD cu indici bursieri în deplasare (dreapta spre stânga) participanţi la
studiu au fost evaluaţi cu subtestul de stereoscopie al probei viziotest şi cu albumul de
stereograme (anexa 1-10, anexa viziotest).
Realizând un model de regresie multiplă în care predictorii sunt variabilele
probelor aplicate şi criteriu este sarcina de îndeplinit ca simulare a acţiunilor de la un loc
de muncă real am dorit să validez o baterie de testare a aptitudinilor percepţiei vizuale ale
operatorilor umani în vederea evaluării psihologice pentru postul de muncă al unui agent
bursier. Datele obţinute în urma aplicării regresiei liniare au fost pentru mine
încurajatoare în sensul că variabilele independente (predictorii) sunt puternic asociate cu
variabila dependentă Criteriu (R pătrat=0.615) şi modelul de regresie astfel construit
realizează o reducere cu 61.50% eroarea de estimare.
Având în vedere rigurozitatea metodologică şi statistică şi acest studiu a fost
fructificat în cadrul Conferinţelor şi Congreselor Internaţionale la nivel de workshopuri
(Aniţei şi Chraif, 2008; Aniţei, Schuhfried, Buzea şi Chraif, 2009) precum şi comunicări pe
secţiuni şi publicaţii (ibidem).
Date fiind rezultatele încurajatoare obţinute folosind demesul experimental la
nivelul simulărilor şi construirii de probe în laboratorul de psihologie experimentală al
Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, cel de al patrulea studiu este dedicat în

32
întregime construirii şi validării unei baterii de evaluare psihologică destinată şoferilor
amatori dar şi profesionişti de această dată în mediu real pe subiecţi aflaţi în context real
de examinare psihologică fără a simula testarea psihologică, la cele două şcoli de şoferi
amatori: “Ilioara” şi “Teo”.
Cu toate că, probele folosite în acest studiu sunt variante moderne ale celor folosite
în studiile experimentale de laborator anterioare, ceea ce diferenţiază şi reliefează cel de-al
patrulea studiu comparativ cu cele anterioare experimentale (Studiul 1, studiul 2 şi
studiul 3) este pe lângă faptul că se desfăşoară în context real aşa cum am menţionat
anterior şi faptul că că testele din compoziţia bateriei sunt folosite în legislaţia din
Uniunea Europeană şi reprezintă modalidatea inclusă în lege de a evalua psihologic
personalul care conduce autovehicule dar şi şoferii amatori.
Faptul că au fost folosite probe cu stimuli vizuali şi probe cu stimuli imagine,
evaluarea psihologică se apropie de mediul real în conducerea autovehiculului prin
prezentarea imaginilor cu intersecţii, pietoni şi semnalizatoare. Aşa cum se poate observa,
în tabelul 45 predictorii modelului de regresie multiplă construit oferă o reducere a erorii
cu 55% (R pătrat) din total varianţă. Astfel, modelul de regresie oferă o validare a bateriei
de evaluare psihologică în care coeficientul de corelaţie al predictorilor cu criteriul este
puternic şi pozitiv (74.2%). Acest model de regresie realizat cu probele de evaluare
psihologică a aptitudinilor prezentate este sprijinit de studii şi cercetări anterioare
efectuate privind validarea unor baterii de evaluare psihologică a operatorilor umani în
traficul rutier construite cu aceleaşi probe (Risser, Chaloupka, Grundler, Sommer, Hausler
şi Kaufmann, 2008; Sommer şi Hausler, 2005; Sommer, Herle, Hausler, Risser, Schutzhofer
şi Chaloupka, 2008).
Beneficiile studiilor descrise în cadrul acestei lucrări sunt aşa cum am descris în
capitolul 3 „Obiectivele cercetării”: 1) de ordin metodologic: construirea şi validarea a două
baterii cu scop experimental construite din instrumente şi aparatură psihofiziologică şi
construirea şi validarea unei baterii folosită în Uniunea Europeană la evaluarea
psihologică pentru obţinerea carnetului de conducere a autovehiculului (Sommer, Herle,
Hausler, Risser, Schutzhofer şi Chaloupka, 2008); 2) beneficii de ordin teoretic: construirea
unor modele experimentale de validare la criterii din diferite domenii de activitate bazate
pe teste şi instrumente moderne; 3). beneficii de ordin aplicativ: furnizarea unor date
concrete privind reactivtatea psihomotrică la stimuli vizuali, măsurarea în mod riguros a
percepţiei vizuale şi în special a evidenţeirii stereoscopiei şi efectelor acesteia în plan
acţional.
Cee ce aduce nou lucrarea de faţă este abordarea experimentală a realizării unor
proceduri de validare şi construire a unor baterii de testare a aptitudinilor în selecţia şi
evaluarea psihologică. La locul de muncă, operatorii umani sunt puşi în faţa efectuării
operaţiilor, sarcinilor şi activităţilor care de multe ori pun îi dificultatea finalizării şi
obţinerii de performanţe ridicate. Un rol aparte îl joacă probele psihofiziologie care cu
decenii în urmă erau folosite în laboratoarele de evaluare psihologică (Roşca, 1972), dar
care cu timpul au fost înlocuite cu instrumente creion hârtie mult mai simplu de aplicat.
Propunerea pe care o lansez în urma finalizării acestei lucrări constă în utilizarea
probelor, instrumentelor şi testelor moderne în evaluarea şi selecţia psihologică doar în
urma realizării studiilor de validare şi acolo unde este util şi necesar conform fişei
postului utilizarea probelor psihofiziologice în compoziţia bateriilor de testare psihologică
pe lângă probele de memorie, raţionament, inteligenţă matematică, etc.
În urma experienţei acumulate cu studenţii în aplicarea probelor psihologice şi
preluararea şi analiza datelor în laboratorul de psihologie experimentală, consider că
metodologia studiilor prezentate în capitolul 4 este indicată atât studenţilor aflaţi în
primii ani de studii cât şi de către psihologii practicieni în scopul realizării unor studii de
validare atât cu propriile instrumente construite cât şi cu instrumente adaptate pe
populaţie românească.

33
Bibliografie

Allport, G.W., Vernon, P.E., Lindzey, G. (1970). Manual: Study of values. (3rdEdition).
Boston: Houghton Mifflin.
Anastasi, A. (1976). Psychological testing. Macmilian Publ. Co., Inc., N.Y.
Anastasi, A. (1988). Psychological testing (6th edition). Macmilian Publ. Co., Inc., N.Y.
Anitei, M., Chraif, M. (2008). Designing a test battery for predicting the driver behaviour, in
volumul conferinţei Internaţionale cu participare internaţională Education and Creativity for a
Knowledge Society, Univeristatea "Titu Maiorescu", Ed Universităţii Titu Maiorescu, pp.11- 19.
Aniţei, M., Hiera, D., Chraif, M. (2008). Psihologia transporturilor: Direcţii, perspective,
implicaţii metodologice, în volumul Congresului Internaţional de psihologie,"Cercetări cantitative
versus cercetări calitative", Sibiu-Păltiniş, workshop.
Aniţei, M., Schuhfred, G., Chraif, M. Buzea, E., (2009). Tehnici moderne de elaborare şi validare
a bateriilor de teste aptitudinale, workshop prezentat la conferinţa Eupsiro 2009, “Applied
Psychology, the persone and the technologies of the XXI Century”, 8-11 October.
Baird, Keith. (2001). The View-Master Ultimate Reel List. http://ccwf.cc.utexas.edu/~number6/vm/
Brebner, J. T., şi Welford, A.T., (1980). Introduction: an historical background sketch. In A. T.
Welford (Ed.), Reaction Times. Academic Press, New York, pp. 1-23.
Constantin, T., (2004). Evaluarea psihologică a personalului, Editura Polirom, Iaşi.
E.A.P. (1992). Manualul probei Viziotest-Campitest, Editions Scientifiques et Psychologiques,
Paris.
Fieandt, K. von, Huhtala, A., Kullberg, P. şi Saarl, K. (1956). Personal tempo and phenomenal
time at different age levels. Reports from the Psychological Institute, No. 2, University of Helsinki.
Fleishman, E.A. (1975). Toward a taxonomy of human performance. American Psychologist, 30,
p.1127-1149.
Fleishman, E.A. şi Reilly, M.E. (1995). Fleishman Job Analysis Survey (F-JAS). Management
Research institute, Inc.
Friedman, G., (1964). Le travaille en miettes, Paris, NRF

34
Galton, F. (1899). On instruments for (1) testing perception of differences of tint and for (2)
determining reaction time. Journal of the Anthropological Institute, 19, pp. 27-29.
Golu, M. (2000). Fundamentele Psihologiei, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucureşti.
Greenslade, T.B. Jr. şi Green, M.W., the III-rd, (1973). Experiments with Stereoscopic Images",
The Physics Teacher, 11, pp. 215-221.,
ttp://physics.kenyon.edu/EarlyApparatus/Optical_Recreations/Stereoscopes/Stereoscopes.html
vizitat: 14.07.2008
Grill-Spector K şi Malach R (2004). The human visual cortex. Annual Rev Neuroscience, 27, p.
649-677.
Häkkinen, J. (2007). Half-occlusion Processing in Stereoscopic Vision, Doctoral Disertation
Department of Psychology,University of Helsinki, Helsinki University Printing House.
Hornke, L.F., Kuppers, A., Etzel, S., (2000). Konstruction und evaluation eines Adaptativen
Matrizentest, Diagnostica ,46, pp. 182-188.

Hornke, L.F., Etzel, S. şi Rettig, K. (1999). Adaptiver Matrizen Test. AMT,

Computerprogramm mit Manual . Mödling: Schuhfried.

Hunter, J. E. şi Hunter, R. F. (1984). Validity and utility of alternative predictors of job

performance. Psychological Buletin, 96, pp.72-98.

Iosif, Ghe. şi Moldovan Scholtz, M., (1996). Psihologia muncii, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti.

John, W., (1980), Investigative Ophthalmology and Visual Science, Association for Research in
Vision and Ophthalmology, vol. 19, pp. 802-809.

Luce, R. D. (1986). Response Times: Their Role in Inferring Elementary Mental Organization.
Oxford University Press, New York.

Nakayama, K., şi Shimojo, S. (1990). Da vinci stereopsis: Depth and subjective occluding contours
from unpaired image points. Vision Research, 30, pp.1811-1825.

Pitariu, H. D, Chraif, M. şi Radu, I. (2009). Selecţia şi evaluarea psihologică personalului.

Editura Societăţii de Stiinţe Cognitive, Cluj-Napoca.

Pitariu, H.D. (2007). Proiectarea fişelor de post, evaluarea posturilor de muncă şi a

personalului. Ghid practic pentru managerii de resurse umane, Ediţia a II-a revizuită Editura
Irecson, Bucureşti.

Pitariu, H., Chraif, M. (2009). Validarea Convergentă a scalelor cu ancore comportamentale.

Revista de psihologie a Academiei Române, nr 3-4.

Popa-Chraif, M. (2008). Predictori ai comportametului contraproductiv. Lucrările conferinţei

internaţionale UTM Education and creativity for a knowlwdge society, Ed. Universităţii Titu
Maiorescu.

Risser R., Chaloupka C., Grundler W., Sommer M., Hausler J. şi Kaufmann C. (2008). Using non-
linear methods to investigate the criterion validity of traffic psychological test batteries. Accident
Analysis and Prevention, 40, 1, pp. 149-157

Roe, R.A. (1998). Personnel selection: Principles, methods and techniques. In: P.J.D. Drenth, Ch.J.
de Wolff and Hk. Thierry (Eds.) Handbook of Work and Organizational PsychologyVol.Hove:

35
Psychology Press; pp. 5-32.

Rogers, B. J., şi Bradshaw, M. F. (1993). Vertical disparities, differential perspective and

binocular stereopsis. Nature, 361(6409), pp.253-255.

Roşca, Al. (1972). Metodologie şi tehnici experimentale în psihologie. Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti.

Salvucci, D. D. (2001). Predicting the efects of in-car interfaces on driver behavior using a
cognitive architecture. In Human Factors in Computing Systems: CHI 2001 Conference
Proceedings, pp. 120}127. New York: ACM Press.

Sanders, A. F. (1998). Elements of Human Performance: Reaction Processes and Attention in

Human Skill. Lawrence Erlbaum Associates, Publishers, Mahwah, New Jersey.
Schmidt, F.L., şi Hunter, J.E. (1998). The validity and utility of selection methods in personnel
psychology: Practical and theoretical implications of 85 years of research findings. Psychological
Bulletin, 124, 2, pp.262-274.

Schuhfried, G., (1988). Test de percepţie periferică, Viena Test System. Developement and
Production of Scientific Equipments A - 2340 Modling, Austria.

Schuhfried, G., (2006a). Test tahitoscop, manualul testului.

Schuhfried, G., (2007). Testul Cognitrone, manualul testului. Pagina web accesată: 20.03.2008
http://www.schuhfried.at/index.php?id=399&L=0

Schuhfried, G., (2002a). Cognitrone. Release 31.00. Moedling: Author.

Schuhfried, G., (2002b). Vienna Determination test. Release 29.00. Moedling: Author.

Schuhfried, G., (2006b). Determination test, manualul testului.

Schuhfried, G., (2006c).Timpul de reacţie la culoarea galben. Manualul testului

Schuhfried, G. (2008). Matrici adaptative raven, manualul testului.

Schuhfried, G., (1992). DEST-Test de apreciere a vitezelor şi distanţelor, Manualul testului, Viena
Test System. Developement and Production of Scientific Equipments A - 2340 Modling
Hyrtlstrasse 45 Austria.

Shimojo, S., şi Nakayama, K. (1990). Real world occlusion constraints and binocular rivalry.Vision
Research, 30, 69-80.

Shimojo, S., şi Nakayama, K. (1994). Interocularly unpaired zones escape local binocular
matching. Vision Research, 34, 1875-1881.

Smith, M. şi Robertson, I.T. (1993). The Theory & Practice of Systematic Personnel Selection.
London: The Macmillan Press Ltd.

Sommer, M., Herle, M., Hausler, J., Risser, R., Schutzhofer, B., Chaloupka, Ch., (2008).
Cognitive and personality determinants of fitness to drive, Transportation research Part F, 11, pp.
362-375.

36
Sommer, M. şi Hausler, J., (2005). Non-linear methods for identification of Drivers at Risk to
Cause Accidents. In L. Dorn (ed), Driving Behavior and training. Volume II (pp. 425-436).
Hamphire: Ashgate.

Spector, P. E. (1991). Summated rating scale construction: An introduction, Series: Quantitative

Applications in the Social Sciences. Thousand books, CA: Sage Publications, Inc.

Stan, A. (2002). Testul psihologic, evoluţie, construcţie, aplicaţii, Editura Polirom, Iaşi.

Stereografic Corparation (1997). Stereographics, Handbook of stereoscopy, developers

handbook, Background on creating Images for ChrystalEyes and Simul Eyes, Capitolul 6,
Pag. 41-54, vizitat la data de 12.02.2009:
http://www.cs.unc.edu/Research/stc/FAQs/Stereo/stereo-handbook.pdf

Welford, A. T. (1980). Choice reaction time: Basic concepts. In A. T. Welford (Ed.), Reaction
Times. Academic Press, New York, pp. 73-128.

Wheatstone, C. (1838). Contributions to the physiology of vision.—Part the First. On some

remarkable, and hitherto unobserved, phænomena of binocular vision. Philosophical Transactions
of the Royal Society of London, 128, pp.371-394.

http://www.vision3d.com/sghidden.html vizitat la 12.08.2007

37