Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Electrician Joasa Si Medie Tensiune PDF
Curs Electrician Joasa Si Medie Tensiune PDF
ELECTRICIAN IN CONSTRUCTII
CONSTANTA
2014
1
CUPRINS
3. ELECTICITATE 44
4. ELECTROMAGNETISM 66
5. CURENTUL ALTERNATIV 76
6. SISTEM ENERGETIC 83
8. RETELE ELECTRICE 97
2
CAPITOLUL 1
1.1. Primul ajutor in caz de accidentare trebuie acordat la locul unde s-a produs
accidentul, de catre orice persoană care este pregatită pentru aceasta.
Asistența medicala de urganță se acorda in trei etape diferite
- la locul accidentului sau imbolnavirii;
- in timpul transportului ;
- in unitațile sanitare.
In scopul asigurarii primului ajutor la locul de munca,serviciile medicale si de protectia
muncii trebuie:
- să cunoască competențele umane și toate mijloacele tehnice disponibile pentru a
acționa eficace in cazul producerii unui accident de munca și pentru a limita consecintele sale;
- să informeze și să sensibileze salariații in ceea ce privește noțiunile de risc și de
pericol;
- să formeze salvatorii care să intervină rapid și eficace in acțiuniile de urgență la
locul de munca, pana la sosirea echipelor de specialitate.
Doar instruirea teoretică nu poate asigura o formare corespunzatoare a lucrătorilor-
salvatori pentru accidentele produse la locul de munca.Sunt necesare aplicații practice și
antrenamente respectate.
Fiecare salvator trebuie să insiste ca și colegii săi să se pregătească pentru a fi salvatori ,
deoarece oricine poate fi victima unui accident și viața sa poate depinde de intervenția promptă
și competentă a colegilor săi de munca,a celor din jur.
1.2.Principii generale de organizare a acțiunilor de prim ajutor.
In funcție de pregătirea lor,salvatorii pot fi incadrați in trei categorii:
- medici de orice specialitate;
- cadrele medii sanitare și studenții mediciniști;
- toți cetățenii care au fost instruiți pentru a acorda primul ajutor.
Cu excepția cazurilor de mare urganță ,primul ajutor in caz de accident sau de
inbolnăvire acesta trebuie să fie acordat de salvatori din prima și a doua categorie .Obligația
supremă care revine salvatorului este aceea de a preveni agravarea stării victimei ,deoarece
acordarea unor ingrijiri necorespunzătoare poate complica sau chiar compromite intervențiile
ulterioare de specialitate.
Cel care acorda primul ajutor nu inlocuiește medicul ,dar prin măsurile pe care le ia el
trebuie să reușească să evite:
- inrăutățirea stării accidentatului;
- apariția altor complicații;
- producerea morții victimei.
Salvatorul de la locul de munca este foarte important,deoarece el se gasește la locul și in
momentul producerii accidentului.Competența salvatorului e limitată,dar absolut necesară și de
cele mai multe ori suficientă.Acțiunea sa se termină atunci când victima e preluată de salvatorii
profesioniști.
Atentie! - când nu sunteți pregătit pentru acordarea măsurilor de prim ajutor și vă gasiți in
preajma unui accidentat nu incercați să interveniți cu orice preț aceasta constituie o grava eroare.
3
1.3.Conduita salvatorului in cazul unui accident
In cazul producerii unui accident ,intervenția salvatorului are in vedere:
- analizarea situației;
- protejarea victimei (victimelor);
- examinarea victimei (victimelor);
- anunțarea accidentului;
- acordarea primului ajutor ;
- supravegherea victimei până la sosirea echipei de specialitate.
Prima obligație a oricărui salvator este aceea de a sigura securitatea victimei(evitarea
unei explozii, elecrocutare, strivire, etc.) de a elimina orice cauză imediată care ar putea acționa
in defavoarea ei .
Victima va fi deplasată de la locul accidentului numai daca pericolul de accidentare
continuă să existe și îi agravează starea.
Salvatorul trebuie să indeparteze persoanele care prin agitația pe care o crează dăunează
salvatorii victimei
Pe cât posibil salvatorul își alege 1-3 persoane ,cu ajutorul cărora anunță accidentul și
cere ajutor in interiorul intreprinderii dar și in afara ei.
Având grijă să nu-și pericliteze propria sănătate salvatorul trebuie
- să cunoască regulile de aplicare a primului ajutor
- să-și păstreze calmul
- să acționeze energic,eficace și rapid in luarea unor măsuri
Înainte de orice intervenție salvatorul trebuie să determine natura accidentului ,să vadă
dacă mai există vreun pericol și dacă poate fi suprins acest pericol fără risc.
Munca este unul dintre cei mai importanți factori de generare și mențimere a sănătătii la
un nivel calitativ superior.Munca este prima necesitate a omului sănătos .Această afirmație e
valabilă cu condiția ca munca să corespundă particularităților anatomice,fiziologice și psihice
ale celui ce muncește .Supravegherea stării de sănătate a personalului salariat se incadrează in
disciplina sănătății și siguranței profesionale, ca o parte integrantă a programului sănătății
profesionale ,acestă monitorizare a sănătății angajaților este corelată cu supravegherea mediului
de muncă ,scopul principal fiind acela de prevenire a accidentelor de muncă, a bolilor
profesionale și a celor legate de profesiune.
Sănătatea angajaților constituie o prioritate pentru angajatori care are nevoie de oameni
sanatoși .Serviciul de medicină a muncii este cel care stabilește relația din punct de vedere
medical între starea de sănătate a fiecărui angajat și locul său de muncă.
4
Aspectele referitoare la securitatea și sănătatea in muncă .Sunt reglementate in :CODUL
MUNCII,legea 319/2006- a securității și sănătății in muncă, HOTĂRÂREA 355/11.04.2007
privind supravegherea sănătății lucrătorilor,HOTĂRÂREA 971/26.07.2006 privind cerințele
minime pentru semnalizare de securitate și de sănătate la locul de muncă,etc.
Art 171 –angajatorul are obligația să ia toate măsurile necesare pentru protejarea vieții
și sănătății salariaților
Art 13- angajatorul are obligația să angajeze numai persoane care ,in urma examenului
medical și.după caz, a testării psihologice a aptitudinilor ,corespund sarcinii de muncă pe care
urmează să o execute și să asigure controlul medical periodic și,după caz,controlul psihologic
periodic ,ulterior angajării.
5
d) Prevenirea- ansamblul de dispoziții sau măsuri luate ori prevăzute in toate etapele
procesului de muncă in scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale.
e) Eveniment- accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului ,produs in
timpul procesului de muncă ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situația de
persoană dată sau accidentul de traseu sau de circulație ,in condițiile in care au fost
implicate persoanele angajate ,incidentul periculos,precum și cazul susceptibilm de boală
profesională sau legată de profesiune.
g) Boală profesională- afecțiunea care se produce ca urmare a executării unei meserii sau
profesii,cauzată de agenți nocivi, fizici, chimici, biologici, caracteristici locului de
muncă, precum si de suprasolicitatea diferitelor organe sau sisteme ale organismului ,in
procesul de muncă .
6
n) Incident periculos – eveniment identificabil cum ar fi explozia incendiului,
avaria,accidentul tehnic, emisiile majore de noxe,rezultat din disfunctionalitatea unei
activități sau al unui echipament de muncă și din comportamentul neadecvat al
factorului uman care nu a afectat lucrări ,dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări.
o) Accident ușor- accident care are drept consecință leziuni superficiale care necesită
numai acordarea primelor ingrijiri medicale și a antrenat incapacitatea de muncă cu o
durată mai mică de 3 zile.
7
pentru a evita consecințele unui pericol.In acest caz lucrătorii nu trebuiesc prejudiciați decât
dacă acționează imprudent sau dau dovadă de neglijență gravă.
Pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale angajatorii au
obligațiile:
a) să stabilească pentru lucrători prin fișa postului ,atribuțiile și raspunderile ce le
revin in domeniul S.S.M,corespunzător funcțiilor exercitate
b) să asigure și să controleze cunoașterea și aplicarea de către toți lucrătorii a
măsurilor prevăzute in planul de prevenire și de protecție stabilit,precum și a prevederilor legale
in domeniul S.S.M.
c) să asigure informarea fiecarei persoane anterior angajării in muncă ,asupra
riscurilor la care aceasta este supusă la locul de muncă,precum și a măsurilor de prevenire și de
protecție necesare.
d) să asigure funcționarea permanentă și corectă a sistemelor și dispozitivelor de
protecție ,a aparaturii de măsură și control, precum și a instalațiilor de captare ,reținete și
neutralizare a substanțelor nocive degajate in desfășurarea proceselor tehnologice.
e) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau
colectiv ,in afara cazurilor când menținerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita
viața accidentaților.
f) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea
lucrătorilor.
g) să asigure echipamente individuale de protecție .
h) să acorde obligatoriu echipament individual de protecție nou, in cazul degradării
sau pierderii calității de protecție.
i) alimentația de protecție se acordă in mod obligatoriu și gratuit de către
angajatorii persoanelor care lucrează in condiții de muncă ce impun acest lucru și se stabileste
prin contract colectiv de muncă.
j) materialele igienico-sanitare se acordă in mod obligatoriu și gratuit.
Categoriile de materiale igienico-sanitare,precum și locurile de muncă ce impun acest
lucru se stabilesc prin C.C.M. sau C.I.M.
Instruirea lucrătorilor
Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire
suficientă și adecvată în domeniul SSM, în special sub formă de informații și instrucțiuni de
lucru , specifice lucului de muncă și postului său.
- la angajare
- la schimbarea locului de muncă sau la transfer
- la introducerea unui nou echipament de muncă, sau a unor modificări ale
echipamentului existent
- la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru
Instruirea trebuie să fie periodică și ori de câte ori este necesar
8
Instruirea trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru, și nu poate fii realizată
pe cheltuiala lucrătorilor.
1.6.OBLIGAȚIILE LUCRĂTORILOR
9
se află în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieșirea din unitate și
invers
- accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecționare
apregătirii profesionale, în timpul și din cauza activităților aferente stagiului de practică.
- accidentul determinat de fenomene sau calamități naturale cum ar fii: furtuna, viscol,
cutremur, inudație. trăsnet, dacă victima se află în timpul procesului de muncă sau îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu
- accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ca urmare
a unei agresiuni
10
- folosirea surselor de foc deschis și fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt
interzise
- prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, intreținera, exploatarea și
repararea instalațiilor și a echipametelor electrice,precum și pentru prevenire efectelor
electricitații statice și ale descărcărilor atmosferice
- asigurarea și folosirea instalațiilor electrice de construcție adecvată la locurile de muncă
unde există pericole de incendiu sau explozie
- asigurarea celei dea doua surse de alimentare cu energie a echipamentelor de lucru.
- transportul, manipularea și depozitarea, echipamrntelor de muncă, a materialelor și
produselor.
11
CAPITOLUL 2.
INSRUCȚIUNI PROPRII DE SECURITATEA MUNCII
PENTRU ELECRICIAN
1.PREVEDERI GENERALE
1.1.Conținut. Scop
Art. 1. (1) Instrucțiunile proprii de securitatea muncii pentru utilizarea energiei electrice în
medii normale cuprind prevederi minimale obligatorii pentru prevenirea accidentelor de muncă
specifice acțiunii curentului electric sau efectele sale (electrocutare și arsuri).
(2) Prevederile prezentelor instrucțiuni au în vedere în principal măsurile de securitate
pe care trebuie să le respecte organizatorii lucrărilor și executanții acestora.
(3) Conținutul prezentelor instrucțiuni proprii face referire la activitatea care se
desfășoară în instalațiile de utilizare a energiei electrice și asupra acestora, indiferent de forma de
proprietate asupra lor sau apartenența personalului care le proiectează, execută, exploatează sau
repară.
Art. 2. (1) Instrucțiunile proprii de securitatea muncii pentru utilizarea energiei electrice
aplică principiul diviziunii muncii în desfășurarea unei activități de desemnare concretă,bine
delimitat a participării executanților la aceasta, și stabilirea răspunderii individuale pe tot
parcursul acivității,de la dispunerea acțiunii,la organizarea ei,executarea și recepția lucrărilor.
(2) Activitățile specifice utilizării energiei electrice ,trebuie să se desfășoare pe baza
fișelor tehnologice sau instrucțiunilor tehnice de lucru, însușite de executanți.
1.2.Domeniul de aplicare
Art. 4. (1) Prezentele instrucțiuni proprii au caracter național și trebuie aplicate de către
toate personele fizice care, execută, exploatează și întrețin sau repară instalații electrice de joasă
tensiune situată în aval de:
- punctul de măsură al energiei electrice furnizate de către distribuitor.
- punctul de separare electrică sau, după caz, punctul de delimitare față de instalațiile
distribuitorului/producătorului.
(2) Pentru prevenirea riscului electric din instalațiile electrice de curent alternativ și
continuu situate în medii diferite de cele normale se vor aplica prevederile prezentelor
12
instrucțiuni corelate cu măsurile de prevenire a accidentelor și/sau a îmbolnăvirilor profesionale
specifice mediului concret de lucru.
Art. 5. Cunoașterea, respectarea și aplicarea prezentelor măsuri de securitate a muncii este
obligatorie pentru întregul personal angrenat în activitățile de întreținere,reparații pentru instalații
electrice, conform atribuțiilor ce-i revin.
Art. 6. Este interzisă punerea în funcțiune a instalațiilor de utilizare a energiei electrice sub
rezerva cumpletării ulterioare a acestora în sensul respectării prevederilor de securitate a muncii
Art. 7. Orice încălcare a prezentelor instrucțiuni va fi analizată imediat după constatare,
potrivit prevederilor în vigoare, stabilindu-se responsabilitățile și masurile corespunzătoare.
2. Executantul
Art 8. (1) Instalațiile electice de utilizare pot fi exploatate ,intreținute ,reparate sau
modificate de către:
- electricienii angajați și auorizați din pumctul de vedere al protecției muncii,care iși
desfășoară activitatea ca personal de servire operativă in instalațiile de inaltă și joasă tensiune,
pe baza atribuțiilor de serviciu(1);
- electricienii angajați și autorizați din puct de vedere al protecției muncii ,care iși
desfășoară activitatea in instalațiile electrice de inaltă tensiune și joasă tensiune pe baza
măsurilor organizatorice prevăzute in Normele specifice de protecție a muncii pentru
transportul și distribușia energiei elecrice și/sau in prezentele norme specifice(2);
- electricienii angajați și autorizați din puct de vedere al protecției muncii ,care iși
desfășoară activitatea in instalațiile electrice de inaltă tensiune și joasă tensiune in baza
obligațiilor de serviciu(3);
- electricienii autorizați profesional prestatori de servicii și autorizați din punctul de
vedere al protecției muncii , care iși desfășoară activitatea in instalațiile electrice de inaltă
tensiune și joasă tensiune la solicitarea ocazională a clienților(4).
(2) Tinerii sub 18 ani nu vor fi introduși in formații și/sau nu vor primi sarcini
executării unor lucrări cu risc electric.
Art.10.(1) Orice electician care constată o stare de pericol care poate conduce la accidente
umane sau avarii tehnice este obligat să ia măsuri de eliminare a acestora.
(2) Orice lucrare sau manevră care prezintă un pericol de accidentare sau trebuie
intreprinsă , chiar dacă neexecutarea ei ar putea conduce la deranjamente și/sau pagube
materiale.
13
(3) Orice dispoziție data contrar prevederilor prezentelor instructiuni proprii de
securitate a muncii se refuză și se aduce la cunoștiință șefului ierarhic superior al celui care a
emis-o.
(4) Seful de lucrare și executanții sunt răspunzători pentru nerespectarea
prevederilor din norme in cadrul lucrării la care participă.
Art.12. Personalul care execută manevre și/sau lucrări in instalațiile elecrice sub tensiune
trebuie să fie dotat și să utilizeze echipamentul elecroizolant de protecție. La joasa tensiune
trebuie utilizat cel putin un mijloc de protecție electroizolant, iar la inalta tensiune cel putin doua
mijloace de protecție electroizolante.
14
c) personalul delegat aparține unei unitați specializate in executarea unei lucrări de
service,probe pentru puneri in funcțiune ,modernizări in instalații ,experimentări;
d) personalul delegat aparține unei unitați nespecializate pentru lucrări in instalațiile
electrice (vopsitori,zugravi tinichigii,etc.) ;
e) personalul delegat este orice electrician autorizat-prestator de servicii care execută
lucrări conform prevederilor art 17 (2).
Art. 17.(1) Executarea unor lucrări și/sau manevre de catre personalul delegat aprținând
unei unități de exploatare in instalatiile unui utilizator,se poate face pe baza convenției de
lucrări și care din punctul de vedere al protecției muncii conține:
a) delimitarea instalațiilor la care are acces personalul delegat;
b) lista lucrărilor și manevrelor ce se pot executa de catre personalul delegat;
c) delimitarea responsabilităților privind aplicarea normelor de protecție a muncii la
executarea lucrarilor și manevrelot in instalațiile respective;
d) măsurile organizatorice de protecție a muncii la executarea manevrelor și a lucrărilor
(categoriile de lucrări și instalațiile in care se pot executa intrucțiunile tehnice interne
de protecție a muncii ITI-PM emise de unitatea din care face parte personalul delegat,
etc.).
(2) Convenția de lucrări se incheie la nivelul conducătorilor de unități sau intre
conducătorul unitătii de exploatare și utilizator.
Art. 18. Lucrările executate in instalațiile unui utilizator de către personalul delegat, care
aparține unei unitați de construcții-montaj specializate au la baza convenții de lucrări incheiate
intre unitatea de construcții-montaj și utilizator inaintea de inceperea lucrărilor.
Art. 19. Lucrările executate de către personalul delegat care apartine unei unități sau
subunități specializate in lucrări service,verificări pentru puneri in funcțiune se execută in
conformitate cu convenția de lucrări incheiată intre unitatea (subunitatea ) specializată și
unitatea utilizatoare care are in gestiune intalațiile care urmează a se lucra.
15
Art.22. Mijloacle de protecție necesare executării lucrărilor ,delimitării materiale a zonei
de lucru și asigurării impotriva accidentelor de natură neelectrică ,se asigură de către unitatea
de care apartine personalul delegat sau in cazul unor ințelegeri prealabile,de către unitatea
utilizatoare.In acest sens se vor face completările de rigoare in convențiile bilaterale.
3. Sarcina de muncă
Art.23. Măsurile tehnice pentru realizarea unei lucrări in instalațiile electrice de utilizare
sunt:
a.) separarea electrică a intalației, respectiv:
- intreruperea tensiunii și separarea vizibilă a instalației sau a părții de intalație, după caz, la
care urmează a se lucra;
- blocarea in poziția deschis a dispozitivelor de acționare a aparatelor de securitate cu
caracter de interzicere pe aceste dispozitive;
b.) identificarea instalației sau a părții din instalație in care urmează a se lucra;
c.) verificarea lipsei tensiunii și legarea imediată a instalației sau a părții de instalație la
pământ și la scurtcircuit;
d.) delimitarea materială a zonei de lucru;
e.) asigurarea impotriva accidentelor de natură neelectrică.
Art.24. (1) După scoaterea instalației de sub tensiune sau atunci cand tehnic aceasta nu este
posibil,după separarea electrică ,trebuie realizată zona de lucru.
( 2) Zona de lucru se face prin realizarea succesiva a următoarelor măsuri tehnice:
- identificarea instalației sau a părții din instalație in care urmează a se lucra;
- verificarea lipsei tensiunii și legarea imediată a instalației sau a părții de instalație la pământ
și in scurtcircuit;
- asigurarea imotriva accidentelor de natură neelectrică.
16
Art. 26.(1) Separarea vizibilă se realizează prin deschiderea separatoarelor, heblurilor,
scoaterea patroanelor, sigurantelor fuzibile, debrosarea întreruptoarelor, dezlegarea cordoanelor
de la liniile electrice aeriene sau demontarea unor părți active ale instalației electrice, dezlegarea
fazelor cablurilor de la aparataj.
(2) În mod excepțional se admite ca în cazul instalațiilor de joasă tensiune când
partea de instalație la care urmează a se lucra este prevăzută numai cu întreruptor cu contacte a
căror deschidere nu este vizibilă la deconectarea întreruptorului se face verificare lipsei de
tensiune în locul cel mai apropiat ieșirii din acesta.
(3) Separarea vizibilă în cazul aparatajului în construcție capsulată ( de exemplu:
hexaflorura de sulf- SF6 , vid) se consideră realizată pe baza indicațiilor elementelor mecanice,
proprii aparatajului de semnalizare a acestei poziții.
(4) Separarea vizibilă în cazul aparatelor telecomandate se consideră realizată pe
baza indicațiilor elementelor electronice (electrice) de semnalizare a poziției acestora la punctul
de telecomandă.
(5) În cazul instalațiilor cu mai multe derivații, separarea vizibilă trebuie să se
realizeze către toate aceste derivații(care pot devenii surse accidentale de tensiune).
(6) Pentru evitarea tensiunii inverse prin transformatoarele de masură, acestea
trebuie separate vizibil și pe partea de joasă tensiune, după caz, prin debrosarea întreruptoarelor,
scoaterea patroanelor sigurantelor fuzibile sau deconectarea întreruptoarelor nedebrosabile și
verificarea lipsei de tensiune.
Art.27. Instalația scoasă de sub tensiune pentru lucrări care include și părți din instalație
prin care se alimentează motoare electrice care antrenează pompe, ventilatoare și compresoare la
care sunt racordate generatoare ori conpensatoare ce nu pot fii separate electric, trebuie supuse și
următoarelor măsuri suplimentare:
a) blocarea dispozitivelor de pornire a motoarelor primare pentru evitarea închiderii
circuitelor și producerii tensiunii de către generator ori conpensator , chiar la viteze reduse.
b) blocarea căilor de pătrundere a fluidelor în pompe, ventilatoare și compresoare,
pentru evitarea funcționării în regim de generator a motoarelor ce le antrenează.
Art. 28. (1) Mijloacele individuale de protecție cu care trebuie să se echipeze personalul care
execută întreruperea tensiunii, separarea vizibilă a instalației sau a părților de instalație electrică
și blocarea dispozitivelor de acțonare a aparatelor de comutație sunt:
a) cască de protecție cu vizieră, încălțăminte electroizolantă, covor electroizolant
portabil sau platformă electroizolantă și mâner cu manșon de protecție a brațului pentru
acționarea siguranțelor de joasă tensiune tip MPR (mâner putere de rupere).
b) cască de protecție cu vizieră, încălțăminte elrctroizolantă, covor electroizolant
portabil sau platformă electroizolantă , mănuși electroizolante pentu acționarea dispozitivelor
manuale ale aparatelor de comutare.
(2) Siguranțele, cu filet se pot deșuruba/înșuruba fără mănuși electroizolante în
cazul în care bușonul sau capacul suportului nu este deteriorat.
17
Art. 29. Blocarea în poziția deschis a dispozitivelor de acționare a aparatelor prin care s-a
realizat separarea vizibilă a instalației sau a părților de instalație în care urmează a se lucra
trebuie să se realizeze prin:
a) blocarea directă, după caz, prin unul din următoarele procedee:
- blocarea dispozitivelor de acționare manuală a separatoarelor sau heblurilor, prin lacăte
sau mijloace special destinate acestui scop
- blocarea pe poziție „scos” a căruciorului ori sertarului, în cazul celulelor cu întreruptoare
debrosabile, fară separatoare. Acesta constă în închiderea ușii celulei după scoaterea
căruciorului sau sertarului. Dacă celula nu este prevăzută cu ușă, căruciorul sau sertarul
realizând el însuși închidera celulei când întreruptorul sau sertarul este broșat după scoaterea
căruciorului sau a sertarului, se va monta pe partea frontală a celulei un paravan mobil.
- montarea unor capace sau mânere electroizolante, colorate în roșu în locul patroanelor
siguranțelor fuzibile de joasă tensiune;
- montarea unor plăci sau teci electroizolante, rezistente din punct de vedere mecanic, între
sau pe contactele deschise ale separatoarelor sau întreruptoarelor atunci când acestea sunt
accesibile.
b) blocarea indirectă, după caz, prin unul din următoarele procedee:
- scoaterea patroanelor siguranțelor fuzibile sau deconectarea întreruptorului de pe circuitul
de alimentare a motorului dispozitivului de acționare a separatorului, respectiv, a întreruptorului.
- dezlegarea conductoarelor de la bobinele de acționare prin comanda de la distanță a
dispozitivelor de acționare a separatoarelor, respectiv, a întreruptoarelor.
- alte proceduri care vor fii detaliate în instrucțiuni de lucru sau instrucțiuni tehnice de
protecție a muncii ITI-PM.
Art.30. Pe dispozitivele de acționare - blocare a separatoarelor și în punctele în care
blocarea aparatelor prin care s-a realizat separarea vizibilă s-a făcut prin celelalte procedee
menționate la Art.29 lit b) ,trebuie să se monteze indicatoare de interzicere având inscripția„NU
ÎNCHIDEȚI SE LUCREAZĂ”(respectiv „NU DESCHIDEȚI SE LUCREAZĂ”, în cazul
robinetelor cu aer comprimat prin care se acționează dispozitivele de acționare pneumatică).
Art.31. (1) Identificarea sau a unei părți a acesteia trebuie să se realizeze de către admitent
și/sau șeful de lucrare și constă in localizarea ei pentru a avea certitudinea că măsurile tehnice ce
urmează a fi realizate pentru crearea „zonei de lucru” se vor aplica asupra instalatiei la care
urmează a se lucra și la care se vede sau s-a confirmat prin mesaj,că instalația a fost scoasă de
sub tensiune sau numai separată electric.
(2) Identificarea se realizează vizual,numai la fața locului și se face având la bază
următoarele:
a) schema eletrică a instalației;
b) schema electrică de traseu a liniei (aeriene sau cablu);
18
c) schema electrică a fluxurilor de cablu(circuite);
d) caietul de marcaje și etichetări;
e) inscripți, numerotări, denumiri;
f) planuri, hărți, planșe;
g) dispunerea in teren a instalațiilor;
h) aparate sau instalații de detecție;
i) aparate de masura;
j) alte elemente.
(3) Pe durata identificării este interzis deschiderea sau indepartarea oricărui tip de
ingradire si verificarea, prin acţionare, a oricărei componente a instalatiei.
Art. 32. Verificarea lipsei tensiunii si legarea la pământ și in scurtcircuit trebuie să i se facă
la toate fazele instalației, respectiv la toate conductoarele liniei electrice aeriene, inclusiv pe nul.
In cazul intreruptoarelor, verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă la toate bornele sale.
Art. 33. Verificarea lipsei tensiunii in instalaţiile de joasă tensiune trebuie să se facă cu
ajutorul aparatelor portabile de măsurare a tensiunii sau cu ajutorul detectoarelor de tensiune
specific acestui nivel de tensiune.
Art. 34. In cazul echipamentelor sau elementelor capsulate sau protejate la care nu se pot
utiliza detectoare de tensiune, verificarea lipsei tensiunii trebuie să se facă potrivit instrucţiunilor
producătorilor echipamentelor sau a elementelor respective.
Art. 35. Inainte de fiecare utilizare a detectorului de tensiune și imediat
după aceasta trebuie verificată obligatoriu, buna funcţionare a acestuia, utilizând metoda
indicată de producător in instrucţiunea de funcţionare și utilizare.
Art. 36. Verificarea lipsei tensiunii trebuie să se execute considerând că instalația este sub
tensiune.
Art. 37 (1) Legarea la pămînt si in scurtcircuit se aplică tuturor fazelor instalației sau părtii
de instalație, precum și pe conductorul de nul al liniilor electrice aeriene, prin montarea
dispozitivelor mobile de scurtcircuitare și legare la pămant sau prin inchiderea cuțitelor de legare
la pamant.
Operaţiile de montare a scurtcircuitorului trebuie să se realizeze in
urmatoarea ordine:
a) se leagă la pământ clema (papucul) scurtcircuitorului sau la conductorul de nul al liniei
electrice aeriene de joasa tensiune;
b) se verifică lipsa tensiunii pe toate fazele;
c) se montează clemele scurtcircuitorului pe fiecare fază utilizând dispozitive electroizolante
destinate in acest scop.
In cazul liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, verificarea lipsei tensiunii, respectiv
montarea clemelor scurtcircuitorului, trebuie să se faca incepând cu conductorul de nul, cu
excepţia cazurilor in care conductorul de nul este montat pe partea superioara a coronamentului.
19
(4) In instalaţiile de joasă tensiune, cu excepţia liniilor electrice cu conductoare
neizolate, este permisă montarea scurtcircuitoarelor fără utilizarea prăjinii electroizolante, dar cu
respectarea prevederilor din prezenta normă specifică in ceea ce priveşte utilizarea
echipamentelor individuale de protecție.
Art. 38. In cazul liniilor electrice aeriene de joasă tensiune, dacă in cadrul lucrării se
sectioneaza nulul, acestuia i se va asigura, in prealabil, continuitatea prin suntarea directa sau
prin legare la pamant a celor doua parti langa secţionare.
Art. 39 (1) Clemele sau papucii scurtcircuitoarelor trebuie fixate la locurile, respectiv
bornele sau piesele special prevăzute si marcate in acest scop. Este interzisa legarea
scurtcircuitorului prin diverse improvizaţii care nu asigura un contact corespunzător.
Art. 40. (1) Verificarea lipsei tensiunii si legarea imediată la pământ și in scurtcircuit trebuie
să se realizeze cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) cât mai aproape de zona de lucru;
b) de o parte si de alta a zonei de lucru, cu excepţia instalaţiilor de joasă tensiune cu
conductoare izolate;
c) către toate derivaţiile care se racordează la zona de lucru;
d) cel puţin o legătură la pămînt si in scurtcircuit trebuie să fie vizibilă de la locul de
muncă (prezenta condiţie nu se aplică in cazul lucrărilor din posturi zidite, la
capetele terminale și mansoanele de pe traseul cablurilor electrice, inclusiv la liniile
electrice cu conductoare izolate).
(2) In zona de lucru partea de instalație la care se lucrează trebuie să fie permanent legată la
pămant și in scurtcircuit tot timpul cât durează lucrarea, cu excepţia zonelor de lucru din
instalaţiile de joasă tensiune la care condiţiile tehnice nu fac posibilă montarea scurtcircuitoarelor
mobile, a zonelor de lucru de pe traseul cablurilor electrice și al conductoarelor izolate aferente
liniilor electrice aeriene LEA.
Art. 41. Electricienii care execută operaţiile tehnice de scoatere de sub tensiune a
instalaţiilor de joasa tensiune (separare electrica, verificarea lipsei tensiunii, legare la pământ și
in scurtcircuit), trebuie să utilizeze, dupa caz:
-casca de protectie cu viziera;
-manuși electroizolante;
-mâner cu manşon de protectie a braţului, pentru manevrarea siguranţelor de joasă tensiune
tip MPR (mare putere de rupere);
-incălțăminte electroizolanta, covor electroizolant sau platforma electroizolantă;
-prăjină electroizolantă.
Art. 42. Delimitarea materială a zonei de lucru trebuie să asigure prevenirea accidentării
membrilor formaţiei de lucru, dar și a persoanelor care ar putea pătrunde accidental in zona de
lucru. Delimitarea materială se realizează prin ingradiri provizorii mobile, care să evidenţieze
clar zona de lucru. îngrădirile provizorii mobile trebuie să fie fixate sigur, pentru a nu cadea
peste partile aflate sub tensiune ale instalatiei. Pe ingradirile provizorii mobile se vor monta
indicatoare de interdictie.
20
Art. 43. (1) Îngrădirile provizorii mobile din materiale electroizolante se pot amplasa
chiar in atingere directă cu părţile aflate sub tensiune, cu condiţia ca aceste materiale sa fie
corespunzătoare tensiunii instalatiei, iar instalatia sa fie in exterior. In cazul in care sunt situate in
exterior, montarea, demontarea si utilizarea sa se faca pe timp uscat.
(2) In cazul in care nu se pot monta ingradiri electroizolante mobile conform prevederilor
alineatului precedent, unitatea de exploatare sau electricianul autorizat - prestator de servicii
trebuie să stabileasca modul de lucru, in condiți de securitate. In acest caz trebuie sa se ia măsuri
care sa interzică intrarea in zona de lucru a persoanelor fara atributii de lucru.
Art. 44. Pentru a evita accidentarea de natură neelectrică a membrilor formaţiei de lucru și a
altor persoane care ar putea pătrunde accidental in zona de lucru, trebuie aplicate prevederile
normelor specifice corespunzătoare, pe genuri de lucrări si instalatii.
Art. 45. Pentru evitarea accidentelor de circulaţie, când lucrarea se execută pe sau langă
căile de circulaţie, zona de lucru trebuie marcată și cu indicatoare sau ingradiri speciale,
respectând prevederile regulilor de circulaţie.
Art. 46. Din punct de vedere organizatoric lucrările din instalaţiile electrice aflate in
exploatare trebuie sa se execute, dupa caz, in baza uneia din urmatoarele forme:
a) autorizaţiilor de lucru (AL);
b) instrucţiunilor tehnice interne de protectie a muncii (ITI -PM);
c) atribuţiilor de serviciu (AS);
d) dispoziţiilor verbale (DV);
e) proceselor verbale (PV);
f) obligaţiilor de serviciu (OS);
g) proprie răspundere (PR);
Art. 47. La pregatirea instalaţiilor electrice de utilizare in exploatare și executarea lucrărilor,
trebuie sa participe:
a) persoana care dispune executarea unor lucrări, denumita prescurtat in cuprinsul
b) prezentelor norme "emitent";
c) persoana care admite la lucru, denumită prescurtat in cuprinsul prezentelor norme
"admitent";
d) persoana care conduce si controlează sau supraveghează formaţia de lucru, denumita
sef de lucrare;
e) persoanele care fac parte din efectivul formaţiei de lucru, denumite executanti.
21
3.3. Masuri organizatorice la executarea lucrărilor In baza
"obligaţiilor de serviciu" (OS)
Art. 48. (1) Persoanele juridice sau fizice care au organizată activitatea de
exploatare a instalaţiilor electrice de utilizare cu electricienii angajaţi, dar nu dispun de emitenti,
trebuie sa intocmească și să aprobe lista cu lucrări concrete pe care le executa aceşti electrcicieni,
in instalația de joasă tensiune in baza formei organizatorice " obligaţie de serviciu" OS;
(2) La lucrările ce se execută in baza obligaţiilor de serviciu OS, ca
-masură organizatorică de protectie a muncii, persoanlul executant trebuie să respecte:
-măsurile tehnice cuprinse in prezenta normă specifică in cazul executării lucrării cu
scoatere de sub tensiune a instalatiei;
-măsurile specifice de protecție individuală, cuprinse in prezenta instrucţiune proprie, la
executarea lucrării fără scoaterea instalației de sub tensiune, respectiv la executarea lucrărilor sub
tensiune in contact;
(3)Lucrările in baza obligaţilor de serviciu OS se pot executa și de către o singură
persoană, având minimum grupa a IV -a de autorizare din punctul de vedere al protectiei muncii.
Art. 49. (1) Electricienii , care efectuează exploatarea instalaţiilor de utilizare ale firmei,
trebuie să execute lucrări numai in urmatoarele conditi:
a) constată existența lucrării in lista obligaţiilor de serviciu OS, aprobată de
conducătorul unitătii;
b) sunt dotați din punctul de vedere al protecției muncii cu echipamentele și mijloacele
corespunzătoare riscurilor lucrării ce urmează să o execute;
c) deţin și cunosc continutul fișei tehnologice sau al instrucţiunii tehnice de lucru.
Art. 50. (1) La lucrările ce se execută in instalatii de joasă tensiune in baza obligaţiilor de
serviciu OS pot participa unul sau mai mulţi electricieni (o formaţie)
(2)In cazul executării unei lucrări de către o formaţie, in cadrul acesteia, trebuie sa
se stabileasca un sef de lucrare. Acesta poate fi nominalizat printr-o decizie scrisa a
conducătorului persoanei fizice sau juridice sau se stabileste de comun acord de către membrii
formaţiei.
(3)Şeful de lucrare stabilit ca la alineatul (2) de mai sus răspunde de:
-accidentele care au loc ca urmare a calitătii de protecție a lucrării executate;
-consecinţele asupra lui si/sau asupra celorlalte persoane cu care sau pentru care execută
lucrarea, ca urmare a nerespectării sau neaplicării de către el sau oricare dintre aceste persoane a
măsurilor tehnice ți de protecție individuaă, specifice manevrelor sau lucrărilor ce se executa:
- dispoziţiile pe care le da membrilor formaţiei, respectiv de claritatea acestora
și de convingerea că executantul/executantii căruia/ carora i/li s-a adresat a/au inteles corect
si complet continutul acestora.
22
3.4 Masuri tehnice si organizatorice de protectie a muncii
la executarea lucrărilor in instalaţiile electrice de utilizare
aflate in exploatare, fara scoaterea acestora de sub tensiune
Art. 51. Executarea lucrărilor fara scoatere de sub tensiune a instalaţiilor electrice
din exploatere este admisa in situatia in care:
a) zona de lucru este situata la distanta fata de părţile aflate sub tensiune ale
instalaţilor electrice;
b) zona de lucru este situata in instalaţiile electrice la care s-a intrerupt tensiunea
si s-au realizat separarile vizibile, dar care nu sunt legate la pamant si in scurtcircuit, iar
instalatia trebuie considerata sub tensiune;
c) lucrarea este organizata sa se execute direct asupra instalatiei electruce sub
tensiune.
Art. 52. In timpul executării lucrărilor la distanta fata de părţile aflate sub tensiune
ale instalaţiilor electrice, este interzisa demontarea ingradirilor permanente sau depasirea
acestora cu o parte a corpului sau cu materiale ori unelte.
Art. 53. Pentru executarea lucrărilor in instaltiile de joasa tensiune sau parti din
acestea, separate electric, dar nelegate la pamant si in scurtcircuit trebuie sa se realizeze in
succesiune urmatoarele masuri tehnice:
a) identificarea instalatiei si a locului in care urmeaza a se lucra;
b) verificarea vizualaa integritatii legării la pamant a carcaselor aparatejelor, a
stâlpilor si suportilor metalici si de beton, dupa caz;
c) separarea vizibila in cazul in care blocarea directa in poziţia deschis nu se
poate realiza;
d) verificarea lipsei tensiunii, dupa caz, la elementele metalice ale instalaţiilor (de
exemplu: stâlpi metalici, stelaje metalice ale tablourilor de distribuție, uși ale cutiilor de
distribuție, ale firidelor de branşament);
e) descarcarea de sarcina capacitiva a instalatiei la care urmeaza a se lucra;
f) delimitarea materiala a zonei de lucru, dupa caz, si montarea indicatoarelor de
23
interzicere;
g) luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură nelectrică;
h) utilizarea dispozitivelor și sculelor electroizolante.
24
Art. 57. La executarea lucrărilor de prevenire si remediere a urmărilor incidentelor
sau evenimetelor trebuie respectate măsurile tehnice specifice lucrării, conform prevederilor
prezentelor instrucţiuni proprii.
25
(3) In lipsa unui punct rezistent mecanic, situat deasupra locului de muncă,
executantul se va urca pană la inăltimea necesară folosind metoda"celor trei puncte" (sprijin
alternativ pe treptele scării a ambelor picioare si o mână sau cu amabele mâini si un picior, iar in
timpul executării lucrării, scara trebuie sa fie tinută de cel puţin incă o persoana.
(4) La executarea lucrărilor de pe scara dublă, executantul trebuie să o asigure,
inainte de a se urca pe aceasta, impotriva deschiderii accidentale si nu trebuie să se deplaseze de
la un loc de muncă la altul sau dintr-o poziţie in alta, in cadrul acelueasi loc de muncă din poziţia
" stand pe scara".
4 MEDIUL DE MUNCA
26
Art. 61. (1) Obligaţiile persoanei juridice care actionează sau utilizeaza echipamente
tehnice electrice clsa I de protectie sunt urmatoarele:
a) să asigure posibilitatea executariii legăturilor de protectie necesare creării unui
curent de defect, in cazul unui defect prin punerea unei faze la masa si apariţia unei tensiuni
periculoase pe masele echipamentului tehnic electric sau sectorului defect prin protectia
maximala a circuitului sau prin alte protectii corespunzătoare. Posibilitatea executării legaturilor
de protectie trebuie sa se asigure astfel:
- in cazul unui echipament tehnic electric fix acesta trebuie sa fie prevăzut cu doua
borne de masa - una in cutia de borne, langa bornele de alimentare cu energie electrica, pentru
racordarea conductorului de protectie din cablul de alimentare a echipamentului tehnic electric
si a doua borna, pe carcasa echipamentului tehnic electric in exterior, pentrru racordarea vizibila
la centura de legare la pamant sau lârtate instalatii de protectie.
- in cazul unui echipament mobil sau portabil, acesta trebuie sa fie prevăzut cu un
cablul de alimentare flexibil, prevăzut cu o fisa cu contact de protectie sau echipamentul sa fie
prevăzut cu posibilitatea racordarii unui cablu flexibil de alimentare. Cablul de alimentare
trebuie sa conţină un conductor de protectie prin care sa se lege masele echipamentului la
contactele de protectie ale fisei.
b)echipamentului tehnic electric sa aiba asigurata protectia impotriva atingerii
directe a pieselor aflate normal sub tensiune.
(2) Persoanele juridice sau fizice care proiecteaza, produc sau livreaza un echipament
tehnic electric clasa II de protectie trebuie sa-i asigure din fabricaţie o izolaţie suplimentara
(dubla sau intarita) si o protectie impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub tensiune
(3) Obligaţiile persoanei juridice sau fizice care proiecteaza, produce sau livreaza un
echipament tehnic electric clasa III de protectie sunt urmatoarele:
a) să asigure alimentarea echipamentului tehnic electric la o tensiune foarte joasa;
b) echipament tehnic electric sa nu producă o tensiune mai mare decât tensiunea foarte
joasa;
c) echipamentul tehnic electric să aibă asigurată protectia impotriva atingerii directe a
pieselor aflate normal sub tensiune.
27
Art. 62. Este interzisă utilizarea construcţiilor metalice drept nul de lucru. De
asemenea, este interzisa utilizarea conductoarelor de protectie pentru alimentarea receptoarelor
cu energie electrica.
Art. 66. (1) La utilizarea unor echipamente tehnice electrice clasa I de protectie
trebuie:
a) să fie asigurate legaturile de protectie necesare pentru realizarea protectiei
impotriva electrocutării prin atingere directa;
b) să fie asigurată deconectarea automata a echipamentului tehnic electric sau
sectorului defect;
c) să fie asigurată protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune.
(2) La utilizarea unor echipamente tehnice electrice clasa II de protectie trebuie:
a) să fie asigurată izolaţia suplimentară a echipamentului tehnic electric Respectiv
utilizatorul sau executantul, dupa caz, sa verifice ca aceasta nu este deteriorata sau eliminata;
b) să fie asigurată protectia impotriva atingerii directe a pieselor aflate normal sub
tensiune, iar utilizatorul sau executantul, dupa caz, sa verifice ca aceasta nu este inlaturata sau
deteriorata.
28
(3) La utilizarea unor echipamente tehnice electrice clasa III de protectie trebuie:
a) să alimenteze echipamentul tehnic electric la tensiunea foarte joasă pentru care
a fost proiectat;
b) utilizatorul sau executantul, dupa caz, să se asigure că echipamentul tehnic electric
este astfel construit incât nu permite apariţia unei tensiuni mai mari in circuitul de tensiune foarte
joasă. Daca se utilizează un transfornator coborâtor, pentru producerea tensiunii foarte joase,
acesta trebuie să fie un transformator de separare (siguranţa);
c) utilizatorul sau executantul, dupa caz, să se asigure că izolaţia circuitului de foarte
joasa tensiune este astfel realizată incăt să nu fie posibilă ca o tensiune mai mare din alte circuite
să ajungă in circuitul de tensiune foarte joasă;
d) utilizatorul sau executantul, dupa caz, sa se asigure ca protectia impotriva atingerii
directe a pieselor aflate normal sub tensiune nu este inlaturata sau deteriorata.
Art. 68. (1) Protectia prin legare la nul este permisă numai in cazul reţelelor de
joasa tensiune, cu neutrul legat la pamant.;
(2) Măsurile suplimenmtare de protectie care se pot aplica la utilizarea legării la
nul ca protectie principala trebuie sa fie una din urmatoarele.
29
a) legarea suplimentară a carcaselor si a elementelor de susţinere a echipamentelor electrice
la o instalatie de legare la pamant de protectie, dimensionata astfel incat rezistenta de sipersie
fata de pamant, masurata din orice punct al reţelei de nul, sa fie de cel mult 4Ω. Se admite
depasirea acestei valori, cu condiţia asigurarii unei tensiuni de atingere si de pas sub valoarea de
65 V, daca timpul de deconectare este de cel mult 3 secunde, respectiv de 40 V daca timpul de
deconectare gşte mai mare de 3 secunde.
b) executarea unor legaturi suplimentare intre toate carcasele metalice ale echipamentelor
grupate in acelaşi loc si cu alte elemente conductoare aflate in zona de manipulare, in vederea
egalizarii potenţialelor (in zona de manipulare);
c) izolarea amplasamentului prin executarea de pardoseli din materiale electroizolante si
acoperirea obiectelor conductoare aflate in zona de manipulare cu materiale elecroizolante;
d) folosirea unor dispozitive automate de protectie impotriva tensiunilor de atingere
periculoase sau a curenţilor periculoşi, care sa acţioneze in decurs de cel mult 0,2 secunde de la
apariţia defectului.
Art. 69. (1) Masele echipamentelor tehnice electrice trebuie legate la pamant prin
conductoare astfel dimensionate incat sa reziste curentului de scurtcircuit care apare in caz de
defect.
(2) La circuitele de alimentare ale echipamentelor tehnice electrice trebuie sa fie
montate elemente de protectie la curenţi de scurtcircuit si/sau defect, care sa asigure
deconectarea instalatiei/ echipamentului defect.
(3) Masele echipamentelor tehnice electrice trebuie sa fie prevăzute cu o borna
speciala distincta, marcata cu semnul convenţional si la care trebuie sa se realizeze legarea la
pamant.
(4) In cutiile de borne ale utilajelor fixe trebuie prevăzută o borna la care sa fie
legat conductorul de nul de protectie.
(5) Utilajele elctrice mobile si portabile trebuie sa fie prevăzute la capatul cablului
de alimentare cu fise cu contact de protectie. Cablul de alimentare trebuie sa conţină un
conductor separat prin care masele utilajului sunt legate la contactul de protectie al fisei.
Art. 70. Carcasele metalice ale corpurilor de iluminat interior, din locurile de
munca periculoase si foarte periculoase, alimentate la tensiune de 65 V curent alternativ sau mai
30
mare. trebuie sa fie legate la nul de protectie daca distanta de la sol sau pardoseala pana la ele
este mai mica de 2,5 metri.
Art. 71. Prelungirea cablurilor de alimentare ale utilajelor trebuie realizata astfel
incat sa fie asigurata continuitatea conductorului de nul de protectie.
Art. 72. Este interzisa utilizarea conductorului de nul de protectie drept conductor
de nul de lucru sau conductor de faza.
Art. 77. Prizele sau fisele receptoarelor electrice trebuie sa aiba contacte speciale
pentru racordarea conductorului de nul de protectie. Este interzis a se folosi prizele si fisele
echipamentelor tehnice electrice atunci cand contactele de (acordare la nulul de protectie sunt
defecte.
31
Art. 79. Echipamente electrice fixe din instalaţiile de utilizare realizate cu protectie
principala prin legare la nul trebuie sa aiba o dubla legătură de protectie: una printr-un conductor
de protectie aflat in cablul de alimentare, prin care se leaga borna de protectie aflata in cutia de
borne a echipamentului de bara de nul a tabloului de distributie; a doua printr-un conductor
vizibil sau platbanda care leaga borna deprotectie, aflata pe carcasa echipamentului in exterior,
de instalatia de legare la pamant care se afla in incinta unde este montat echipamentul.
Art. 80. Toate tablourile electrice trebuie sa aiba o bara de nul, racordata la
instalatia de legare la pamant care se afla in incinta unde este monta tabloul. In cazul tablourilor
electrice cu carcasa metalica, bara de nul se leaga la carcasa, iar carcasa se leaga vizibil la
instalatia de legare la pamant.
Art. 81. Bara de nul trebuie sa aiba cel puţin atatea borne cate conductoare sunt
racordate la aceasta bara. Nu se admit mai multe conductoare racordate la o singura borna.
Art. 82. Toate conductoarele de protectie trebuie sa aiba papuci la capete, iar
bornele de protectie trebuie sa fie asigurate impotriva desurubarii.
Art. 83. Instalatia de legare la pamant a fiecărei incinte, la care sunt racordate
instalaţiile, echipamentele si utilajele la care protectia principala o constituie legarea la nul,
trebuie sa aiba o rezistenta de dispersie de maximum 4 Ω.
Art. 84. (1) Patroanele siguranţelor fuzibile trebuie sa fie inlocuite cu patroane
calibrate la valoarea nominala indicata de proiectant. Sunt interzise improvizaţiile sau inlocuirea
lor cu altele de alta valoare.
(2) Valorile de reglaj ale protecţiilor electromagnetice ale
intreruptoarelor electromagnetice trebuie sa fie cele indicate de proiectant, fiind interzisa
scoaterea din funcţiune.
Art. 85. Toate instalaţiile de legare la pamant din incinta firmei trebuie sa fie legate
electric intre ele cel puţin prin conductorul de nul de protectie al reţelei de alimentare.
32
Art. 86. In cazul unei instalatii complexe, formate din mai multe receptoare,
fiecare receptor trebuie sa aiba o legătură dubla de protectie: una prin conductorul de protectie
din cablul de alimentare si cealalta vizibila legata la borna de protectie a receptorului, borna
aflata pe carcasa metalica, in exterior. Borna de protectie trebuie sa fie marcata cu semnul
convenţional.
Art. 87. Este interzis folosirea construcţiilor metalice drept nul de lucru.
Art. 88. (1) Protectie prin legare la pamant, ca protectie principala, este permisa in
cazul reţelelor de joasa tensiune izolate fata de pamant.
(2) Intr-o incinta este permisa existenta unei singure instalatii de legare la
pamant, la care trebuie sa fie racordate pentru protectie toate echipamentele tehnice electrice
aflate in respectiva incinta.
Art. 89. Utilizarea constructilor metalice drept conductor de protectie este permisa
numai dupa verificarea continuitatii si a rezistentei de dispersie la pamant a acestora, care
trebuie sa corespunda prevederilor standardelor in vigoare.
Art. 90. Protectia prin legare la pamant trebuie sa asigure obţinerea unor tensiuni
de atingere si de pas mai mici decât valorile prevăzute in standardele in vigoare. Totodata,
protectie trebuie sa asigure deconectarea (separarea) sectorului defect.
Art. 91. Rezistenta de dispersie a instalatiei de legare la pamant trebuie sa aiba o
astfel de valoare incat sa asigure deconectarea in caz de defect intr-un timp mai mic de 3
secunde; cand nu este asigurata deconectarea, tensiunea de atingere si de pas trebuie sa fie sub
limita admisa pentru timpul de declanşare mai mare de 3 secunde, respectiv mai mica de 50 V.
Art. 92. In cazul reţelelor izolate fata de pamant trebuie sa li se menţină in stare de
funcţionare dispozitivul pentru supravegherea permanenta a izolaţiei reţelei si care sa
semnalizeze sau sa deconecteze punerile la pamant.
33
eliminării rapide a acestora. Durata maxima in care se admite funcţionarea reţelelor izolate cu o
punere la pamant trebuie stabilita de către conducerea unitatii prin instrucţiuni proprii, insa nu
mai mare de 8 ore.
Art. 94. In toate locurile foarte periculoase unde se folosesc reţele izolate fata de
pamant, in afara de legarea la reţeaua generala de protectie, carcasa fiecărui utilaj trebuie legata
separat la o priza de pamant locala, care poate sa deserveasca doua sau mai multe utilaje grupate
in acelaşi loc.
Art. 96. Tensiunile foarte joase trebuie obtinute numai printr-un transformator
coborâtor executat in condiţiile separarii de protectie sau de la o sursa independenta de
producere a energiei electrice (acumulatoare sau elemente galvanice).
Art. 97. (1) Transformatoarele coboratoare de tensiune foarte joasa, trebuie sa fie
certificate din punctul de vedere al protectiei muncii.
(2) Carcasa si miezul transformatoarelor coboratoare trebuie sa fie legate la nul si
la pamant, cu excepţia transformatoarelor de clasa II de protectie.
Art. 98. Prizele si fisele de pe partea tensiunii foarte joase rebuie sa fie de
constructie diferita fata de cele pentru tensiunea normala a reţelei, astfel incat fisele de tensiune
redusa sa nu poata fi introduse in prizele cu tensiune mai mare.
34
5.1.4Protectia prin separarea de protectie
Art. 99. Intr-o instalatie in care se foloseste separarea de protectie trebuie sa fie
indeplinite urmatoarele condiţii:
a) reţeaua sa aiba tensiuni pana la 500 V. tensiunea nominala in partea
secundaraa transformatorului de separare sau tensiunea debitata de grupul motor-generator,
poate fi de cel mult 400 V.
b) transformatorul de separare sa aiba infasurarile pe braţe separate sau ele sa
fiemontate cap la cap cu o izolaţie intarita intre bobine:
c) la un transformator de separare sau la un grup motor-generator sa nu se
racordeze decât un singur consumator.
d) pe partea secundara, este interzisa legarea circuitului la pamant sau la alte
elemente din instalatie.
35
Art. 103. (1) Dispozitivele de protectie automata trebuie sa fie prevăzute cu
un sistem de verificare a funcţionarii lor prin simularea acţionarii punerii la pamant, prin
acţionarea unui buton, pârghie sau dispozitiv special prin care se simuleaza un curent de
defect.
(2) Deţinătorii instalaţiilor de utilizare prevăzute cu dispozitive de protectie
automate la curenţii de defect trebuie sa stabileasca in scris periodicitatea de verificare a
funcţionarii acesteia si persoana responsabila pentru aceasta verificare.
Art. 104. Se poate utiliza cate un dispozitiv PACD pentru fiecare receptor
in parte un singur dispozitiv PACD pentru o grupa de receptoare electrice. Prin
dispozitivul PACD sau orificiul transformatorului de curent al dispozitivului trebuie sa
treaca toate conductoarele de lucru care alimenteaza respectivul receptor sau grup de
receptoare, iar toate conductoarele de protectie trebuie sa ocoleasca dispozitivul PACD.
36
/
5.2.4 Egalizarea potenţialelor
37
- In condiţii normale de funcţionare se fac numai verificările cu periodicitatea
inscrisa in coloana 4 a tabelelor din prezenta anexa, celelalte verificări din anexa 1 fiind
facultative.
Tabel 1
38
Tabel 2
39
Verificarea existentei Constatarea
-Vizual- verificand Anual
valorii
siguramtelor fuzibile si corespondenta
verificarea funcţionarii valorii nominale a fuzibilului
patronului siguran- conform
elementelor de protectie ţei cu valoarea din proiectului Anual
la scurtcircuit proiect
-Măsurări- in si/sau a DA
5 (siguranţe fuzibile, cazul funcţionarii
intreruptoare automate) intreruptoarelor la valoarea de
automate sau a curent reglata
siguranţelor
automate a elementelor
Se determina de protectie
curentul de defect automata
utilizând metoda
prezentata in
metoda C la
STAS 12604/5 90
si se verifica
funcţionarea aces-
tora utilizând o
trusa de curent
Verificarea funcţionarii Declanşarea
Simularea unei Anual
protectiei le puneir la pamant intreruptorulu
deconectarea printr- un dispozitiv i
propriu al protectiei
6 (semnalizarea) secto- sau un dispozitiv Anual DA
rului defect (pus la autonom specializat
masa/pamant), inclusiv
protectia automata la
curenţi de defect
(diferenţiali)
Existenta
Verificarea marcajului STAS 12604/5-90 -marcajului ----
7 conductoarelor de pct. 3.6.1, lit. c)
protectie conform
proiectului
40
. Verificarea strângerii Constatarea DA
Cu cheia sau ca legaturile
şuruburilor de îmbinare Şurubelniţa DA
de pe circuitele de nu se desfac Anual
10 protectie si asigurarea
acestora impotriva
desurubarii
. Verificarea ca la un Constatarea DA
Anual
Vizual ca la fiecare Anual
11 şurub este conectat un DA
singur conductor de şurub este un
singur
protectie conductor
. (2) Anual
DA
Masurare cu aparate Constatarea (3) Semestria
Verificarea rezistentei de masura a prizelor
de pamant sau prin valorilor in medii
de dispersie la pamant a metoda volt-amper- inscrise in periculoase si
12 maselor echipamentelor metru conform proiect foarte DA
electrice anexei E din STAS periculoase
12604/5-90
. Verificarea continuitatii Existenta
Anual DA DA
Măsurări cu continuitatii Anual
13 legaturilor de egalizare ohmmetru DA
41
16. Verificarea incadrarii echipamentului in Examinare Existenta in - -
clasa II de protectie certificat certificat a
confirmării
clasei
17. Rezistenta de izolaţie Masurare Rezistenta de Anual DA
cu izolaţie sa fie
megohmetr mai mare de
ul de 7 ohm
2500V
18. Verificarea stării de protectie impotriva Lipsa unor
atingerilor directe prin carcase si/sau a Vizual sparturi sau
izolaţiei conductoarelor electrice de găuri prin care
legătură poate pătrunde
o piesa de Anual DA
diametru 12
mm. Lipsa
unor deteri-
orări a
izolaţiei care
sa faca vizibile
partite active
ale conductoa-
relor
42
23. Examinarea Existenta in - -
Verificarea certificării transformatorului certifi- certificat a
coborâtor sau grupului motor- generator catului confirmării
caracteristicilo
r
24. Lipsa unor
Verificarea stării de protectie impotriva Vizual sparturi sau
atingerilor directe asigurata de carcasa găuri prin care
transformatorului si/sau izolaţia poate pătrunde
conductoarelor electrice o piesa de dia-
metru 12 mm. Anual
Lipsa unor Da
deteriorări a
izolaţiei care
fac vizibile
partite active
ale
conductoarelo
r
43
29. Verificarea inaccesibilitatii echipa- Distanta pe
mentului de clasa 0 Vizual înălţime sa nu
fie sub 2,5 m
- Ingradirea de
protectie Anual Da
pentru
echipamentele
amplasate la o
inaltime mai
mica de 2.5 m
3. Verificarea protectiei impotriva atingerilor indirecte a partilor care in mod normal nu sunt
sub
-Separarea l tensiune
de protecție-
30. Verificarea existentei transformatorului Examinare Constatarea Da
de separare (de siguranţa) a conformităţii
certificatul certificatului
ui de
conformi-
tate al
furnizo-
rului
31. Verificarea valorii tensiunii foarte joase Măsurări Constatarea
cu
voltmetrul valorilor din
proiect sau din
cartea tehnica
32. Verificarea rezistentei de izolaţie intre Măsurări Constatarea Anual Da
infasurarile transformatorului de cu valorilor mai
megohmetr mari de 7
ul de 2500 Mohm
V
44
Gradul de protecţie al carcaselor personalului împotriva atingerii directe şi
echipamentelor electrice se indică printr-urt protecţia la pătrunderea corpurilor străine, iar
simbol cuprinzând literele IP (International a doua cifră protecţia împotriva pătrunderii
Protection) urmate de două cifre caracteristice. apei.
Prima cifră caracteristică indică protectia
45
Protectia personalului împotriva atingerii directe şi protecţia la pătrunderea corpurilor
străine
Prima Gradul de protecţie
cifră
carac- Denumire Explicaţie
teristică
46
Protectia împotriva apei
A doua Gradul de protecţie
cifră
carac- Denumire Explicaţie
teristică
47
Standarde ,formule,tabele
9K* Protecţie împotriva Apa pulverizată din toate direcţiile, în jet de înaltă
curăţirii cu jet de presiune, nu trebuie să aibă efecte dăunătoare. Presiunea
aburi/de înaltă presiune apei 100 bari Teperatura apei 80 °C
48
CAPITOLUL 3
ELECTICITATE
3.1.Sarcina electrică
Corpurile sunt constituite din molecule-adică cea mai mică parte dintr-un corp care
pastrează poprietatile corpului.Moleculele sunt constituite din atomi.
e = -1,6*10-19 C
Unitatea de masura a sarcinii electrice este Coulombul.
3.2.Campul electric
Corpurile incărcate electric produc in jurul lor o stare fizică numită camp electric.El se
manifestă prin forte electrice care actionează asupra oricarei sarcini electrice ce se află in acest
câmp.
= = =
∑ ∑
3.3.Potential electric
49
Se numeste potential electric intr-un punct al campului raportul dintre lucrul mecanic
cheltuit pntru a deplasa o sarcina electrica din acest punct la infinit si acea sarcina electrica.
∑=∑0 *∑r
∑=permitivitatea electrică- proprietățile ele
electrice mediului
+q +q ∞
- - - - - - A - - - - B - -
rA
rB
V=
VA = : VB = L=qV=q(VA-VB)
∑ ∑
Capacitatea electrică a unui condensator este data de raportul dintre sarcina unei
armaturi Q si diferenta de potential dintre cele 2 armaturi A si B
50
Q
=
VA − VB
+q -q
VA VB
Qt = Q1 +Q2+ Q3
51
= dar VA-VB = (VA-VB) +(VB-VC) +(VC-VD)
= + + = + +
U1 U2 U3
Inversul capacității bateriei este egal cu suma inverselor conductoarelor,se obtine o capacitate
mai mică decăt capacitatea fiecărui condensator.
Conductoarele metalice contin electroni liberi ,care se misca dezordonat printre ionii
retelei cristaline ce formeaza metalul.daca aceste conductoare se gasesc intr-un camp electric,
atunci asupra purtatorilor de sarcina ,capul electric exercita forte care le imprima o miscare,
adica purtatorii de sarcina de acelasi fel se misca pe aceeasi directie in acelasi sens.
Eectronii care circula prin fir formeaza curentul electric .Același fenomen il obtinem
daca in locul condensatorului montam o sursa electrica.
52
VA + - VB
e e
φA
ΔQ
=
53
2-Efectul chimic (electrochimic) consta in dirijarea ionilor din solutiile conductoare
(electroliti) catre electrozi.La electrozi ionii se depun sau produc diferite reactii
chimice.Fenomenul se numeste electroliza.
4-Efectul piezoelectric – consta in aparitia unor sarcini electrice intr-un cristal supus
solicitarii de intindere sau compresiune.
5-Efectul fiziologic – daca corpul omenesc e parcurs de current se pot produce arsuri ,
socuri…
3.7.Densitatea de curent
Dacă doi conductori din același material dar de secțiuni diferite sunt parcurși de același
curent, observăm ca cel cu secțiune mai mică se incălzește mai mult.Acest lucru se explică prin
faptul că in firul subțire ,intensitatea pe unitatea de secțiune este superioară datorită densității
de curent .Raportul dintre inntensitatea curentului și secțiunea conductorului reprezintă
densitatea de curent notată cu:
J= (A/m2)
Densitatea de curent nu se poate măsura cu aparate ,ea se determină prin calcul.
3.8.Rezistența electrică
54
Rezistența electrică este direct proporțională cu lungimea conductor și invers
proportională cu aria secțiunii transversale a conductorului.
Inversul rezistenței se numște conductivitate și se măsoară cu :
=Ω-1m-1
Ω.
La utilaje valoarea lui ʆ este mai mică decat a metalelor componente.Există o serie de
substanțe ,numite semiconductoare a căror rezistivitate scade când temperatura crește
(siliciu,cupru,etc).
La cupru de exemplu:
ʃ 20=0,0175 Ω ʆ=0,004 = 57
La aluminiu:
ʃ 20=0,029 Ω ʆ=0,0041 = 34
55
3.9.Legea lui Ohm
Intre doua puncte ale unui circuit electric parcurs de curent,există totdeauna o tensiune
electrică numită și diferența de potențial.
Tensiunea electrică intre doua puncte ale circuitului electric se măsoară cu ajutorul unui
aparat numit Voltmetru.El se conectează in paralel cu porțiunea de circuit intre capetele căreia
se măsoară tensiunea ,Tensiunea electrică are ca unitate de măsură Voltul (V)
U
=
R
Intensitatea curentului printr-o porțiune de circuit este egală cu câtul dintre tensiunea
aplicată la capetele acestei porțiuni de circuit și rezistența porțiunii de circuit.Legea lui Ohm
poate apărea și sub formele :
A B
U U1
U-U1= ΔU
56
Pe baza legii lui Ohm putem să determinăm pierderea de tensiune pe diferitele porțiuni
ale unui circuit daca cunostem curentul și rezistența electrică a porțiunii considerate.
ΔU=R2 I
Tensiunea scade in lungul unui conductor prin care trece curentul producându-se ceea ce
numim o piedere de tensiune notată ΔU.Această pirdere este direct proportională cu rezistența
conductorului(pe porțiunea considerată) și cu intensitatea curentului I ce trece prin acel
conductor : ΔU= RI
E=IR+Ir I=
Suma căderilor de tensiune pe intregul circuit este egală cu tensiunea electromotoare
57
R-rezistența totala a circuitului exterior
R I
E r
Dacă rezistența exterioară devine 0 ,R=0, atunci I= capătă valoarea maximă pe care o poate
da un generator ,Se spune că s-a produs scurtcircuit.
3.10.1 Reostatul – este un aparat format dintr-un rezistor care are rezistența variabilă.Cu
ajutorul lui se poate regla valoarea intensității unui curent electric intr-un circuit
R1 R I
E r
58
b) Conectarea in paralel
= + =
59
Probleme:
11r
220V 4R
Uc=Rc I
ʃ 20=1,1 Ω 24=1,1
- + I R
U.r.
E=12 V I= E=IR+Ir
60
R=5Ω IR=E-Ir=12-1=11V 5=
ζ=57 R= X = X = 2,8 Ω
Obs:Valoarea rezistenței pentru un circuit monofazat(2 conductori ) se determină luand
in considerare lungimea ambilor conductori(dus intors)
5) Un conductor de aluminiu are o rezistenta R1=22,5Ω la t1=200C. Ce
rezistenta va avea la 400C, α= 0,0039
61
Rl= ∗ =≫S= * =≫ =97,4 mm2
∗ ,
9) Un ampermetru indică 2A într-un circuit simplu. Adăugând o rezistență
suplimentară de 1Ω, ampermetrulindică 0,6A. Înlocuind rezistența de 1Ω cu
alta necunoscută, ampermetrul va indica 72/57A. Se cer rezistența
necunoscută și t.e.m. electromotoare a sursei.
E=RI
E=(R+1)I1
a) E=2R
,
E=RI1+I1=≫2R=RI1+I1 2R-0,6R=1,4R 1,4R=0,6=≫R ,
b) E=(R+RN)I2=≫E=RI2+RNI2=≫RNI2=E-RI2=≫RN= = −
,
RN= − 0,4284 = 0,25Ω
/
10) Să se calculeze Rechiv
R2+R3=5+5=10=R23
1/R234=1/R23+1/R4......+1/R234= 1/10+1/20=30/200
R234=20/3-Rechiv= R1+R234+R5=25+20/3
1/R34=1/R3+1/R4=1/4+1/6=10/24=≫R34=2,4
R234=0,6+2,4=3,0Ω
1/R2345=1/R234+1/R5=1/3+1/20=23/60
Rechiv=60/23=2,6Ω=≫1,8+2,6=4,4Ω
62
Nodurile rețelei sunt punctele in care se ramifică cel putin 3 conductoare.Ochiurile
rețelei sunt cele mai simple circuite electrice neramificate(Ex:ABCDA , ADFA ,
ABCDFA).
Portiunea de circuit cuprinsă intre 2 noduri consecutive se numște ramură a rețelei.
Circuitul electric in fiecare ramură are altă valoare .Numărul curenților intr-o rețea este egal
cu numărul ramificațiilor pentru a afla curenții din fiecare ramură cunoscând rezistențele și
t.e.m.a generatoarelor din rețea se folosește teorema I a lui Kirckhoff. Ea se referă la noduri
și se bazează pe legea conservării sarcinii electrice in orice punct al unui circuit
electric.Suma sarcinilor care intră in acel punct trebuie să fie egala cu suma sarcinilor
curenților care ies ,in acelaș interval de timp.Deci și suma intensității care intră intr-un nod
este egal cu suma curentilor care ies.
Pentru nod A I5+I7=I1+I4 sau I5+I7-I1-I4=0
Pentru nod D I4+I3=I6=I8
Se consideră cu semnul”+” intensitățile curentilor ce intră in nod și cu “-” curentii ce iese din
nod, putem spune că: Suma algebrică a intensităților curenților care se intâlnesc intr-un nod
este egală cu zero.
∑ Ik=0
Pentru rezolvarea problemelor se obțin ecuații independente numai pentru n-1 noduri.
63
B. A doua teoremă a lui Kirckhoff
∑ Ek=∑ Ik Rk
E4+E6-E7=I4(R4+r4)-I6(R6+r6)-I7(R7+r7)
Dacă l este numărul de laturi , iar n este cel al nodurilor se pot scrie l-n+1 – ecuații
independente prin aplicarea teoremei aII-a a lui Kirckhoff prin ochiul ABCDA
E2-E3-E4=R1I1+I2(R2+r2)+I3(R3+r3)-I4(R4+r4)
Dacă de-a lungul conturului unui ochi de rețea nu există intercalate generatoare atunci
∑ Ek=0 și teorema aII-a are forma ∑ IkRk=0
Aplicând cele 2 teoreme la o rețea se obțin un nr. de ecuații egale cu nr. curenților
necunoscuți din rețeaua respectivă. Rezolvând sistemul găsim nu numai valoarea curenților
ci și sensul lor întrucât la început alegerea sensului curenților s-a făcut arbitrar. Dacă
rezultatul obținut e negativ înseamnă că sensul curentului din ramură e contrar celui ales.
Aplicații 1)
E1=1,9V
R2 3Ω
E2=1,3V R1=2Ω
- E1+E2=IR1+IR2
.
-1.9+1.3=I(2+3)=>-0.6=5I=> =0.12A
Semnul – arată că sensul curentului este invers celui ales.
64
2)
I1 A I2
R1 R2 R3
2 E1 4 3 E2
48V 45V
l-n+1=3-2+1=2
I1+I2=I3
I2=12-3/2*6=3A
I3=I1+I2=6+3=9A
3.12.Guparea generatoarelor
În practică pentru a obține tensiuni și curenți mai mari se recurge la gruparea generatoarelor
a) Gruparea generatoarelor în serie se realizează legând borna negativă a unui generator
cu borna pozitivă a următorului
65
E1=E2=E3 r1=r2=r3
E+E+E=I(R+r+r+r)
3E=I(R+3r)=≫I= =≫I= ∗
Grupînd generatoarele în serie, E va fi de n ori mai mare , dar și rezistența internă va
crește de n ori. Această grupare este avantajoasă când r este mică. U=n*E-n*I*r
b) Gruparea în paralel se realizează legând bornele pozitive la un loc și cele negative
împreună:
Gruparea în paralel se realizează cu scopul de a obține un curent în circuitul exterior mult mai
mare decât curentul pe care îl poate produce un singur generator.
66
3.13. Divizorul de tensiune. Pentru a utiliza numai o parte din tensiunea (U) furnizată de un
generator se utilizează un aparat numit potențiometru sau divizor de tensiune. Acesta este un
reostat cu 3 borne . Capetele reostatului se leagă la bornele generatorului ,iar tensiunea se culege
între cursor și o bornă astfel:
Divizorul de curent
R1 I1
A B
R2 I2
I1=1/R1*[(R1*R2)/(R1+R2)*I]=R2/(R1+R2)*I si I2=R1/(R1+R2)
Energia electrică dezvoltată într-un conductor electric se poate calcula astfel .Știm că un
circuit electric constă din transportul dirijat al purtătorilor de sarcină electrică.Purtătorii de
sarcină q se mișcă de la un punct la altul al circuitului electric sub căderea de tensiune U dintre
cele 2 puncte. Lucrul mecanic efectuat de forțele electrice pentru transportul sarcinii q în
curent continuu va fi:
L=Uq=U*I*T
Acest lucru mecanic măsoară energia care se transformă în circuit în intervalul de timp t
din energie electică în alte forme de energie
67
W=U*I*T Energia electrică se măsoară în kwh (wh)
Puterea electrică
Energia dezvoltată în unitatea de timp se numește putere
Aplicații:
1 Câtă energie electrică consumă o lampă electrică alimentată la 220V și prin care trece
un curent de 0,3A timp de 15 minute?
3 Un motor electric are P=55CP, și funcționează jumătate de oră. Câtă energie consumă?
rezolvare: W=P.t.
transformăm CP în KW 5CP=5*736=3680W
W=3680*1/2=1840wh=1,840kwh
68
CAPITOLUL 4
Electromagnetism
69
Forța e/mge perpendiculară pe planul format de direcția curentului cu liniile câmpului magnetic
uniform.
Vectorial putem scrieF=I( l *B) sau F=I*l*B sin
Produs vectorial: c= a * b are:
- direcția e perpendiculară pe planul format de vectorii factori
- sensul e dat de regula burghiului, e sensul în care se deplasează un burghiu
(așezat în paralel cu c ), dacă e rotit în sensul aducerii primului vector peste al doilea print-o
rotație minimă.
Sensul forței electromagnetice se poate determina cu regula mainii stângi ; se așează mâna
stângă astfel încât liniile de inducție magnetice să intre în palmă iar vârful degetului arătător sa
se afle în sensul curentului , și ținând mâna desfăcută, vârful degetului mare arată sensul forței
ca in imaginea de mai jos
Se consideră 2 suprafețe S1, S2 plasate perpendicular pe liniile de forță ale unui câmp
magnetic uniform de inducție magnetică constantă suprafața S2 mai mare ca S1 e traversată de
un nr de linii de forță mai mare , se spune că fluxul magnetic Ø cuprins de S2 e mai intens decât
cel cuprins de S1.
Fluxul magnetic Ø, care traversează o suprafață plasată perpendicular pe liniille de forță
este egală cu: Ø=B*S
Dacă suprafața S face un unghi cu direcția liniilor de forță ,fluxul magnetic ce
traversează această suprafața este: Ø=B*S=B*S cos
Ø
Cu ajutorul fluxului de inducție se poate defini inducția magnetică: Bn= dacă S=1=>
Bn= Ø
70
Deci inducția mg a unui câmp mg uniform este o mărime vectoriala numeric egală cu
fluxul de inducție uniform produs printr-o unitate de suprafață, așezata perpendicular pe liniile
câmpului . Unitatea de măsură pentru inducția magnetică este Tesla(T)
4.4. Inducția magnetică a cîmpului din interiorul unui solenoid parcurs de curentul
electric
Prin solenoid se înțelege un sistem de curenți circulari , paraleli, de același sens, așezați
echidistant cu centrele pe o axa mult mai lungă decât diametrul spirelor
În practică se realizează solenoidul cu un conductor izolat, înfășurat elicoidal sub formă de
spire alăturate, pe un cilindru cu lungimea mai mare decât diametrul spirelor. Solenoidul se mai
numeste și bobină
Cu ajutorul piliturii de fier punem în evidență structura câmpului magnetic al solenoidului:
În exteriorul câmpului magnetic al solenoidului este la fel ca cel al unei bare magnetice
În interiorul câmpului magnetic, inducția lui magnetică are aceeași valoare în orice punct.
Capătul solenoidului prin care ies liniile magnetice se numește pol nord. Sensul liniilor
magnetice se determină aplicând regula burghiului drept;este sensul în care se deplasează
burghiul așezat paralel cu axa solenoidului, când e rotit in sensul curentului electric.
Experimentul a demonstrat că :inducția magnetică intr-un punct din interiorul unui
solenoidul e proporțional cu numărul de spire (N), cu intensitatea curentului (I) și invers
proporțională cu lungimea solenoidului
B= – permeabilitate magnetică și depinde de natura mediului
r-
permeabilitate magnetică relativă care exprimă creșterea relativă a inducției în fier in
comparație cu inducția in aer.
71
4.6. Intensitatea cîmpului magnetic
Inducția magnetică produsă într-un punct de un curent electric depinde de natura
mediului, , și de forma circuitului (N,l) și intensitatea curentului
Expresia H= se numește intensitatea câmpului magnetic și poate să caracterizeze
câmpul magnetic într-un punct, dar independent de mediul în care e generat câmpul magnetic,
intensitatea lui. H este o mărime vectorială ca și B, coliniară și de același sens .B=
[H]SI=
4.7. Câmpul magnetic generat în jurul unui conductor liniar parcurs de curentul
electric
Liniile de câmp sunt cercuri concentrice pe curent , sensul liniilor fiind dat de regula
burghiului. Experimental s-a constatat că intensitatea câmpului magnetic intr-un punct A este:
H= (legea lui Biot Savart) r- distanța de la punct la conductorul liniar parcurs de
curentul electric
4.8. Câmpul magnetic generat în jurul unui conductor circular parcurs de curentul
electric
72
Pe un carton orizontal care e străbătut de o spiră în 2 puncte se presară pilitură de fier .
Liniile de cîmp ale câmpului generat sunt curbe închise care înconjoară curentul . La rândul ei
spira înconjoară liniile câmpului, ele sunt ca 2 zale ale unui lanț. Liniile de câmp ies printr-o
față a spirei (N) și intră prin cealaltă față .(polul sud). În centrul spirei cîmpul magnetic are
intensitatea H= și B= .
Un cadru format din N spire alăturate, parcurse de curentul I produce in centrul sau în
cîmpul magnetic de N ori mai intense decât în cazul unei singure spire parcurse de acelasi curent.
73
∗
F1=B1I2 l= l, pentru o porțiune de conductor l.
∗
Analog,inducția B2 produsă de I2 in punctul A, va acționa cu forța F1=B2I1 l= μ
∗
l= F1→F= l
4.10.Electromagneți.Circuit magnetic
O bară de oțel moale inconjurată de o infășurare parcursă de curentul electric,devine
magnet putând atrage piese de Ol .
Un astfel de magnet se numește electromagnet.Deoarece oțelul moale are un magnetism
remanent neglijabil ,de câte ori nu mai trece curentul el electric prin infășurare ,electromagnetul
isi pierde calitățile magnetice.Astfel,armătura fixă va atrage sau elibera armatura mobilă in
funcție de prezența sau absența curentului in infășurare. Pe această proprietate iși bazează
funcționarea a numeroase tipuri de magneți industriali.
armatura fixa
armatura mobila
infasurare
Considerăm, o piesă de oțel Ol. inelară ,având pe o anumită porțiune o infășurare
formată din N spire, parcurse de curent I care va da naștere la un câmp magnetic.fig(2)
74
Liniile de forța ale acestui câmp se vor stinge in interiorul inelului datorită
permeabilității mari ale acestui material.In miezul de Ol. inducția magnetică este:
B= , unde l =2 și reprezintă lungimea medie al inelului de Ol
r = raza cercului inelului.
Sensul inducției magnetice și a liniilor de forța magnetică din Ol care sunt cercuri
concentrice cu centrul in o ,se află folosind regula burghiului .Dacă S e suprafața conjurată de o
spiră ,fluxul magnetic corespunzător este:
Ø= B x S = xS =
lo
la
Ø=
…….
75
Introducerea intrefierului are drept efect o mărire importantă a reductanței circuitului
magnetic. La mașiniile electrice este necesar să se obțină un flux magnetic cât mai mare și in
acest scop intre altele se micșorează reductanța magnetică ,făcându-se intrefierul circuitului
magnetic cât mai redus .
Când oprim magnetul curentul dispare .Când scoatem magnetul din bibină apare iar
curentul electric prin bobină dar de sens contrar față de prima dată .Când scoatem complet
magnetul din bobină curentul devine zero.
Pe măsură ce introducem mg in bobina ,fluxul magnetic crește devenind maxim,cand mg
este complet introdus.Cât timp magnetul a rămas in interior ,fluxul magnetic a rămas constant
Ø= B x S.
In timpul scoaterii magnetului, fluxul magnetic descrește până la 0 când fluxul mg dintr-o
spiră variază , in spiră ia naștere o tensiune electromotoare care produce un curent electric
atunci cand circuitul este inchis .
Tensiunea electromotoare și curenții care iau naștere prin inductie electromagnetică se
numeste tensiune și curent de inducție
Dacă printr-o spiră fluxul magnetic variază uniform de la valoarea Ø1 la Ø2 in timpul ce
Ø Ø Ø
trece de la momentul t1 la t2 valoarea t.e.m. de inducție este: l= =-
T.e.m. ce apare intr-o spiră ,este egală cu variația fluxului magnetic din spiră in raport cu
timpul luată cu semn schimbat.
Aceasta este legea inducției electromagnetice
76
Ø
Pentru o bobină cu N spire t.e.m va fi e = -N
4.11.2. Autoinducția
Intr-o spiră ia naștere curentul indus ,atunci când variază fluxul magnetic prin suprafața
delimitată de spiră .Fluxul variabil poate fi produs ,fie prin miscarea relativă a unui magnet fața
de spiră fie prin variația curentului dinttr-un circuit.El mai poate fi produs prin variația
curentului electric din insași spira indusă ,care joaca și rolul de inductor.
Autoinducția este inducția electromg. produsă intr-un circuit datorită variației curentului
care circulă prin acel circuit .Autoinducția se produce la stabilirea sau intreruperea unui curent
in circuit
4.12. Inductivități proprii
Considerăm o bobină intr-un singur strat cu un singur conductor ,avand lungimea l, N
spire , miezul cu permeabilitate .curentul de intensitate I care parcurge bobina va genera un
câmp magnetic de inducție B,proporțional cu i.
Ca urmare circuitul va inconjura un flux de inducție propriu Ø proportional cu i
Ø=Lx i
L-este un factor de proporționalitate numit inductanța proprie sau inductivitate care
depinde de:
- permeabilitatea magnetică a mediului
-forma și dimensiunile genetice ale bobinei
2
Pentru bobina cu N spire avem: L=μ*N S/l
77
78
CAPITOLUL 5
Curentul alternativ
5.1 Producerea t.e.m alternative
Se consideră in câmpul magnetic al unui magnet,o spiră care se rotește in jurul axei OO`
cu viteza unghiulara constanta Capelele spirei sunt legate la 2 inele metalice I1 și I2 solidare
cu spira și pe care se freacă periile conductoare P1P2 fixe in spațiu.Un rezistor exterior R inchide
circuitul.Fluxul magnetic va avea o variație periodică in timp Ø = Øm cosα= Øm cosωt ,
α=ωt
ωt
79
ωt
Se observă că sinusoida care teprezintă t.e.m. e analoga cu cea care reprezintă fluxul mg
cu deosebirea că e deplasat cu spre dreapta.se spune ca t.e.m. e deplasată cu in urma
80
Pentru studiul circuitelor electrice in regim sinusoidal se folosesc reprezentările
vectoriale .Un vector e caracterizat prin modul și unghiul format cu o axa de referința.Modulul
este egal cu valoarea efectivă
V R
R= = =
b) Bobina in c.a
Deci U=Um cos t=Um sin(ωt+ ), pentru că la bornele unei bobine de curent alternativ
tensiunea este în avans de fază cu față de intensitate.
81
Prin comparație cu legea lui OHM observăm că în expresia Um=LωIm,produsul Lω=XL
joacă rolul unei rezistente și se numeste reactanță inductivă.
Reactanța inductivă este o rezistență aparentă care depinde numai de inductanța bobinei și
de frecvența curentului alternativ. Ea se măsoară în Ohmi (Ω).
În bobină nu se transformă energia electrică în energie internă , deci nu se produc pierderi
în circuit(când bobina este ideală R=0). În concluzie :o bobină produce în curent alternativ
defazarea tensiunii înaintea intensității și introduce o rezistență aparentă, numită reactanță
inductivă.
Deci la bornele unui condensator în curent alternativ I este în avans de fază cu fată de
tensiune. Prin analogie cu legea lui Ohm putem scrie X C=
Reactanța capacitivă depinde numai de capacitatea C și de frecvență curentului alternativ.
82
d) Circuitul serie cu R,L,C,
83
S
P Q
5.5.Coeficientul de cerere(K)
84
Într-o uzină unde sunt multe receptoare electrice acestea nu lucrează toate odată, și nici
încărcate în plină sarcină , ca urmare puterea electrică absorbită la un moment dat de receptoare
va fi mai mică decât puterea totală instalată a receptoarelor.Raportul dintre puterea maximă de
absorbită la un moment dat de o instalație electrică și puterea totală instalată a receptoarelor
acestei instalații se numește coeficient de cerere(K) și e subunitar.
K=Pa/Pi< 1 se dă în normative tehnice sau se calculează
Kcos=Ks*Ki/ηm*ηr
Ks- coeficientul mediu de simultaneitate a tuturor receptoarelor
Ki - coeficientul mediu de încarcare a motoarelor electrice
ηm – randmentul mediu al electromotoarelor corespunzător coeficientului mediu de
marcare
ηr - randmentul mediu general al rețelelor care alimentează motoarele electrice
Un radiator electric având R=20Ω este străbătut de I=10A,timp de 2ore și 45de minute?
Un motor electric are P=3680w, functionează ½ ore . Câtă energie electrică consumă ?
rezolvare: W=P*t=3680*0,5=1840wh.
85
CAPITOLUL 6
Sistem energetic
PT
R2
R2 6 7 8
PT LES
Centrala electrică(1) produce energia electrică la o tensiune 6-10-15-25kw
Pe linia (3) se transmite energia electrică la distanțe foarte mari prin intermediul unor
stații de transformare(2) care ridică tensiunea la valori înalte .De la stația coborâtoare(4) pleacă
niște linii(5) numite fideri. De la fideri pot să existe stații de joasă tensiune numite posturi de
transport mare(6) care au în secundar 380V de la care pleacă drumul spre abonați, sau prin
linii(7) de la bornele(8) bare distribuitoare.
Pentru realizarea siguranței în alimentarea cu energie electrică sistemul energetic se
interconectează prin rețele duble.Astfel la ieșirea din funcțiune a unui generator, consumatorul
rămâne alimentat în aceleași condiții prin rețeaua dublată. Producerea energiei electrice este
realizată de generatorul sincron .
Pentru reducerea pierderilor de energie electrică pe instalațiile de transport se impune
ridicarea tensiunii cu transformatoare în stația de tranformare ST1(2) până la 400kw. În felul
acesta curenții din liniile de transport sunt mai mici.
Transportul energiei electrice se face prin mai multe linii electrice aeriene LEA(3). La
consumator tensiunea e micșorată cu transformatoare laboratoare ST2(4).Prin linii electrice
subterane LES se alimentează consumatorii de medie tensiune R1 și posturile de transformare
PT. Transformatoarele din posturile de transformare scad nivelul tensiunii la 0,4kw(380).De la
86
barele secundare ale transformatoarelor din postul de transformare se alimentează receptorii de
joasă tensiune .
Pentru asigurarea continuității alimentării cu energie electrică a consumatorilor de mare
importanță, în cazul apariției unor deranjamente în instalațiile de producere și transport a energiei
electrice și realizează interconectarea tuturor sistemelor energetice pe plan național.
După nivelul tensiunii rețelelor electrice se împart în:
a) rețele de joasă tensiune JT- cu tensiuni sub 1 kw
b) rețele de medie tensiune MT – CU TREPTE DE 6,10,20,35,kw
c) rețele de înalta tensiune ÎT cu trepte de 60,110,220kw
d) rețele de foarte înalta tensiune FÎT – cu tensiuni peste 220kw
87
Punctul neutru al alimentării este , fie izolat față de pământ, fie legat la pământ prin
impedanta (Z) foarte mare.
Masele instalațiilor electrice alimentate sunt legate la pământ separat față de neutrul
alimentării.
Schema TT
Punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ. Masele instalațiilor electrice sunt legate
la prize de pământ distincte din punct de vedere electric de priza de pământa alimentării; curentul
de defect dintre fază și masă are o valoare inferioară curentului de scurtcircuit, dar poate fi
suficient de mare pentru a provoca apariția unei tensiuni de atingere periculoase.
Schema TN-S
88
Punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ. Masele instalațiilor electrice sunt legate
la punctul neutru prin conductorul de protecție PE. Conductorul de protecție PE ≠de un
neutru(N) și e utilizat în întreaga instalație.
Schema TN-C
Punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ. Masele instalațiilor electrice sunt legate
la punctul neutru al alimentării prin conductorul de protecție. Funcțiile de neutru N și de
protecție pe același conductor (PEN) în întreaga schemă.
6.3. Terminologie, abrevieri.
1) alimentare normală cu energie electrică; alimentare cu energie electrică dintr-o
sursă de energie( generator, transformator) prevăzută pentru a se asigura funcția
receptoarelor electrice ale unui consumator în regim normal.
2) alimentare de rezervă cu energie electrică; alimentare cu energie electrică
prevăzută pentru menținerea în funcțiune, neîntreruptă sau o perioadă de timp, a
unor receptoare electrice la întreruperea alimentării normale.
3) instalații electrice de utilizare; totalitatea materialelor și echipamentelor situate în
aval față de punctul de delimitare cu rețeaua furnizorului de energie electrică, și
care sunt în exploatarea consumatorului.
4) puterea instalată a unui consumator – suma puterilor instalate ale receptoarelor
fixe sau mobile ale consumatorului.
5) puterea instalată a unui receptor – puterea nominală a receptorului înscrisă pe
plăcuța indicatoare a receptorului
6) puterea instalată a unei coloane sau a unui circuit - suma puterilor instalate ale
receptoarelor fixe sau mobile ale consumatorului alimentate din coloană sau
circuitul respectiv.
7) puterea reală a unui receptor(Pr) - mărimea electrică egală cu produsul dintre
puterea instalată (Pi) și coeficientul de încărcare al acestuia (Ci)
8) puterea absorbită (Pa) a unui reeptor - mărimea electrică egală cu raportul dintre
puterea reală a unui receptor(Pr) și randamentul real al receptorului (ηR)
9) coeficientul de simultaneitate( C s)- valoarea raportului dintre suma puterilor
nominale ale receptoarelor alimentate din același circuit/coloană care
funcționează simultan și suma puterilor nominale ale tuturor receptorelor
racordate la circuitul/coloana respectivă
89
10) coeficientul de încărcare (Ci) – valoarea raportului dintre puterea reală și puterea
instalată a unui receptor C I=PR/PI
11) curentul nominal de sarcină(In) = curentul pe care-l suportă aparatul în funcționare
normală și care e stabilit în general de producător.
12) curentul diferențial rezidual(curent de defect ID)- marimea sumei fazoriale a
valorilor instantanee a curenților care pacurg toate conductoarele active ale unui
circuit într-un punct al instalației electrice.
13) curentul difrențial nominal (IDn) – curentul diferențial rezidual ce provoacă
declanșarea unui dispozitivde protecție diferențial.
14) curent maxim de descărcare (Imax)- curent de descărcare cu formă de undă
T1/T2=8/20ms, suportat o singura dată de un descărcător de tensiune.
15) intrerupător automat - aparat mecanic de comutație, capabil să stabilească, să
suporte și să întrerupă automat curenții, în condiții normale de funcționare pentru
circuit, precum și să stabilească, să suporte o durată specificată de timp și să
întrerupă curenți în condiții normale de funcționare pentru circuit( de exemplu:
curenți de suprasarcină sau de scurtcircuit)
16) tensiune foarte joasă de securitate – diferența de potențial care nu depășește 50V,
valoare eficace in curent alternativ, între conductoare sau între un conductor
oarecare și pământ, într-un circuit la care separarea de rețeaua de alimenare e
asigurată printr-un transformator de separare sau convertizor cu înfășurări
separate.
17) tablou general de distribuție – tablou electric racordat direct la rețeaua
furnizorului de energie electrică, la un post de transformare sau la sursă proprie a
consumatorului de energie electrică și care distribuie energie electrică la alte
tablouri de distribuție sau direct la anumite receptoare.
18) tablou principal de distribuție – tablou electric alimentat dintr-un tablou general și
care distribuie energie electrică la alte tablouri secundare sau direct la anumite
receptoare.
19) tablou secundar de distribuție – tablou electric alimentat dintr-un tablou principal
de distribuție și de la care energia electrică se distribuie la receptoare.
20) siguranțe generale- siguranțe montate pe coloana de alimenare a unui tablou
electric.
21) coloană electrică – calea de curent care alimentează tabloul principal de
distribuție din tabloul general de distribuție sau tablou secundar de distribuție din
tablou principal de distribuție.
22) coloană electrică magistrală - calea de curent care alimentează cel puțin 2
tablouri de distribuție în derivație
23) coloana electrică colectivă - calea de curent care alimentează mai mulți
consumatori.
90
24) coloana electrică individuală - calea de curent care alimentează un singur
consumator
25) circuitelectric - calea de curent ale cărei echipamente și materiale electrice sunt
alimentate de la aceeași origine și sunt protejate împotriva suprasarcinilor de
curent prin aceleași dispozitive de protecție
26) zonă de accesibilitate (zonă de manevrare) – volumul cuprins între oricare punct
de pe o suprafață, unde oamenii au acces în mod obișnuit și elementele
înconjurătoare pe care o persoană poate să le atingă fără mijloace auxiliare.
27) parte activă – conductorul sau orice parte conductoare din punct de vedere electric
destinate a fi sub tensiune, în funcționare normală, inclusiv conductorul neutru
(N) însă prin convenții exclusiv conductorul PEN
28) părți intermediare (conductoare electrice) - părțile conductoare inaccesibile care,
în funcționare normală nu sunt sub tensiune, dar care pot fi puse sub tensiune în
caz de defect.
29) masă (a unui echipament sau element de construcție) – partea conductoare a unui
echipament sau element de construcție care poate fi atinsă dar care în mod normal
nu este sub tensiune și care poate ajunge sub tensiune în caz de defect
30) pardoseală izolată electric (electroizolantă) pardoseală la care stratul de uzură nu
prezintă crăpături și rosturi care depășesc 3mm și care nu e străpunsă la tensiune
de cel puțin 1000V, care acoperă întreaga suprafață și e din materiale izolante
electric lipite de suport( ex cauciuc, bechelită, linoleum)
31) atmosfera explozivă – amestec cu aerul, în condiții atmosferice , a substanțelor
inflamabile sub formă de gaz, vapori, ceață, praf sau fibre în care după aprindere
arderea se propagă în ansamblul amestecului necontrolat
32) protecție antiexplozivă – execuție specială pentru echipamente ce funcționează în
zone cu pericol de explozie în vederea reducerii pericolului de aprindere a
amestecului exploziv de către echipamentele respective
6.3.1. Abrevieri și simboluri
P.E. – conductor de protecție
N. – conductor neutru
P.E.N. – conductror legat la pământ care îndeplinește simultan funcția de
conductor de protecție și de conductor neutru
P.A.T.A. – protecție automată împotriva tensiunilor de atingere
P.A.C.D. - protecție automată împotriva curenților de defect
D.D.R. – dispozitiv de protecție la curentul diferențial rezidual
T.F.J.S. – tensiune foarte joasă de securitate pentru circuite nelegate la pământ
T.F.J.P. – tensiune foarte joasă de securitate pentru circuite legate la pământ
6.3.2. Influențe externe( acțiunile factorilor externi asupra instalațiilor electrice)
Fiecare condiție de influență externă este notată printr-un grup de 2 litere
majuscule și o cifră
91
Prima literă- indică categoria generală de influențe externe
A- mediu
B- utilizări
C- caracteristici constructive ale clădirilor
Adoua literă indicănatura influenței externe A, B, C, .........
Cifra indică clasa influenței externe 1, 2, 3, .....
Exemplu: AC1 - A mediul
- C altitudine
- 1 clasa(egală sau sub 2000m)
AM3 – A mediul
- M influențe magnetice
-3 radiații electromagnetice
BA4 – B utilizări
- A competența persoanelor
- 4 instruite
6.4. Tansformatorul
Transformatorul electric este un aparat constituit dintr-un sistem de înfășurari electrice
imobile, între care are loc transferul de energie prin inducție electromagnetică. El este utilizat
pentru modificarea parametrilor puterii electromagnetice transferate de la o retea de curent
alternativ la o alta retea electrica tot de curent alternativ, păstrând frecvența. Acesti parametri
sunt tensiunea și curentul. Transformatorul are un sistem de înfășurări(bobinaje) constituite din
spire, din materiale conductoare izolate între ele și față de masă, dispuse pe un miez
feromagnetic care serveste la închiderea fluxului electromagnetic. Miezul feromagnetic este
realizat din tole de tablă electrotehnică izolate electric între ele, pentru a limita pierderile prin
curenți Foucolt, datorită variației în timp a fluxului magnetic. Consolidarea miezurilor și
bobinelor se asigură prin diferite sisteme care depind de mărimea transformatorului. Sistemul de
înfășurări este format din una sau mai multe înfășurări. Înfășurările primare sunt cele care
primesc energia de la o rețea, iar cele care cedează energia unei rețele sau a unui receptor se
numesc înfășurări secundare.
92
Principiul de funcționare
Dacă una din înfășurări se alimentează cu o tensiune alternativă adecvată, prin ea va
circula un curent alternativ care produce un câmp magnetic alternativ. Liniile câmpului
magnetic care se închid prin circuit magnetic și îmbrățișează ambele înfășurări formează fluxul
util, iar liniile care îmbrățișează numai spire ale unei înfășurări formează fluxul de dispersie sau
de scăpări. Înfăsurarea secundară fiind străbătută de fluxul util variabil ,în ea se va induce o
tensiune electromotoare(t.e.m.) conform legii inducției electromagnetice.
Dacă la bornele a-x ale înfășurării secundare în care s-a indus o t.e.m E2 se conectează
un receptor de impedanță Z, va circula prin aceasta un curent I2 iar labornele lui Z va fi o
tensiune U2. Rezultă că la transformatoare , înfășurarea primară primește de la rețea petere,
transferul de putere făcându-se prin inducție electromagnetică.
η=P1/P2=P2/P2+Pw1+Pw2+PFe
P1= U1*I1*cos 1- putere activă primtă
P2=U2*I2*cos 2- putere activă cedată
Pw1=R1*I21- pierderi în înfășurarea primară
Pw2= R2*I22- pierderi în înfășurarea secundară
PFe - perderi în fier
Randanentul nu se dă pe plăcuța indicatoare a transformatorului, deoarece nu se cunoaște
totdeauna caracterul sarcinii transformatorului în exploatare.
Randamentul la cos = 1, adică la sarcina pur rezistivă este mai mare de 0,95 la
transformatoare de putere și în acest caz se pot neglija pierderile și S 1=U1*I1~S2=U2*I2
W A A a
reg w
V
Retea tens V
X x
93
Un transformator funcționează în gol cînd o înfășurare e conectată la rețea iar cealaltă e
deschisă (Z=∞ , I2=0). în acest caz avem:
P1=P10=Pw10+PFe~PFe deoarece curentul de funcționare în gol I10 este la transformatoare
normale sub 3%, iar la transformatoare sub 10kwA crește peste 3%, pe măsură ce scade puterea.
La încercarea în gol putem determina:
a) raportul de transformare KT=U1/U20=W1/W2 W1,W2 – nr spire primar/secundar
b) curentul de gol în procente din cel nominal i0(%)=I10/I1n*100
c) puterea P10 citită la wattmetru pentruU10=U1n reprezintă pierderile în fier P10~PFe
d) factorul de putere în gol necesar determinării componentelor active și reactive ale
curentului I0 este cosɥ0 =P10/U10*I10
Curentul de functionare în gol în procente, pierderile fier ,și factorul de putere își
păstrează valorile, indiferent dacă e alimentată înfăsurarea de înaltă tensiune sau de joasă
tensiune.
Transformatorul se consideră că este în scurtcircuit, dacă înfășurarea secundară e
scurtcircuitată (Z=0, U2=0). Dacă scurtcircuitul apare când transformatorul este alimentat la
U=Un, avem caz de avarie, curentul ajungând la valori foarte mari distrugând termic bobinajul.
De aceea încercarea de scurtcircuitare se realizează alimentând transformatorul la o tensiune
redusă. Tensiunea care se aplică unei înfășurări când cealaltă este în scurtcircuit pentru a obține
curenți nominali în înfășurări se numește tensiune nominală de scurtcircuit U1k. Această tensiune
este de 4-6% din Un la transformatoare cu P<2000kwA și crește până la 17% la
transformatoarele mai mari.
A W
regulator
de tens V A
94
d) transformatoare de măsură pentru conectarea indirectă a aparatelor de măsură
la tensiuni și curenți mari
În general transformatoarele de curent au în secundar 1A sau 5A , acestea nu trebuie să
rămână cu circuitul secundar deschis (I2=0)
Transformatoarele de măsură de tensiune au în circuitul secundar în general 100V și
clasa de precizie 0,5%
După numărul de faze
- monofazate
- polifazate- între acestea mai răspândite sunt cele trifazate
După modul de răcire
- in aer
- in ulei- în general cele de puteri mari
CAPITOLUL 7.
Determinarea scțiunii conductorilor electrici
7.1. Dimensionarea conductorilor electrici(aflarea secțiunii conductorului) ținându-se
seama de următoarele condiții ce trebuiesc îndeplinite simultan.
a) rezistența mecanică suficientă a conductorilor
b) nedepășirea limitei de încălzire a conductorilor
c) nedepășirea unui anumit procent de pierdere de tensiune în conductor
d) nedepășirea unui anumit procent de pierdere de putere în conductor
e) stabilirea dinamică suficientă la scurtcircuite( în cazul barelor)
95
Condiția esențială la dimensionarea conductorilor e aceea de a nu se depăți o anumită
limită de încălzire a lor. O încălzire exagerată ar determina izolația și ar putea da naștere la
incendii în instalațiile de utilizare sau ar produce pierderi mari de energie(prin căldura degajată).
Pentru evitarea supraîncălzrii, trebuie respectete, la dimensionarea conductorilor, intensitățile
maxime amisibile ale curenților prevăzute în cataloage sau normative. Acestea depind de
secțiunea conductorului, de materialul din care este construit, de tipul și grosimea materialului
electroizolant.
Pentru funcționarea normală a receptoarelor electrice , este necesar să se asigure la
bornele acestora o tensiune cât mai apropiată de cea normală a lor , adică să se evite o pierdere
de tensiune prea mare pe conductori de alimentare .În acest scop sunt prevăzute anumite limite
de pierderi procentuale de tensiune în rețele, branșamente și instalatii de utilizare care nu
trebuiesc depășite . Pentru determinarea secțiunii conductoarelor calculul poate fii făcut în 2
moduri.
Prima cale:
a) se calculează cu ajutorul formulelor intensitatea curentului care va circula prin
conductor.
b) se determină secțiunea cu ajutorul formulelor pentru o pierdere de tensiune, și apoi
valoarea obținută se rotunjește în plus la valoarea secțiunii normalizate
c) se verifică la încălzire secțiunea obținută , adică se verifică dacă intensitatea
curentului care circulă prin conductor nu este mai mare decât cea maximă admisă
din catalog. În cazul în care curentul din conductor este mai mare decât cel admis , se
mărește secțiunea aflată. În instalațiile de forță (alimentare electromotoare) se mai
verifică secțiunea la: 1. densitatea de curent la pornirea motoarelor(max
20A/mm2 la Al și max 35A/mm2 la Cu)
2. pierderea maximă de tensiune la pornirea motoarelor
A doua cale:
a) se calculează cu ajutorul formulelor intensitatea curentului care va circula prin
conductor
b) stabilim secțiunea care să corespundă la încălzire , adică din tabele alegem secțiunea
corespunzătoare curentului calculat
c) verificăm cu ajutorul formulelor dacă această secțiune corespunde la piederea de
tensiune admisă.
Formula prin care se determină secțiunea unui conductor la pierderea de tensiune :
ΔU=R*I unde R=l/γS=γ*l/S=>ΔU=l*I/γ*S=>l*I/γΔU
l=lungimea conductorului în metri
I=intensitatea curentului electric în A
γ=conductibilitatea(se ia din tabele în funcție de material)
ΔU=pierderea de tensiune în Volți
96
7.2. Instalații monofazate
a) când se dă pierderea de tensiune în V
S=2*l*I/γ ΔU pentru sarcini neinductive (2 conductori la monofazat)
S=2*l*I/γ ΔUcosɥ pentru sarcini inductive
b) când se dă puterea de tensiune în procente de tensiune U(ΔU%)
S=100*2*l*I/γ* ΔU%*U respectiv S=100*2*l*I/γ* ΔU%*U cosɥ
Aplicații:
1. Un circuit alimentează un motor monofazat de 5kw,situat la 40m față de tablouș la
U=220V; cosɥ=0,9 ; η=0,95; γAl=42 iar pierderea de tensiune e 4% din U. Ce
secțiune va avea conductorul?
Prima cale:
a) Curentul absorbit I=P/U*η*cosɥ=5000/220/0,95/0,9=26A
4% din 220=8,8V
b) S=2*l*I/γ ΔUV=2*40*26/32*8.8=7,3mm2 la tabele găsim valori de 6 și 10 mm2 , și
alegem valoarea superioară de 10 mm 2
sau cu pierderile în procente S=100*2*l*I/γ* ΔU%*U=10*2*40*26/32*4*220=7,3mm2
c) se verifică secțiunea obținută la încălzire . Din tabelele pentru 2 conductori din Al.
montați în tub, intensitatea max de 41A , deci mai mare decât 26A( conform tabelului)
A doua cale:
a) după ce determinăm curentul absolut I=26A se alege din tabele pentru 2 conductori de
Al conectați în tub s=6mm2(30A)
b) verificam căderea de tensiune din conductor dacă nu depășește 4%
ΔU%=100*2*l*I/γ*S*U=100*2*40*26/32*6*220=4,92% deci >4%
procentul de predare de tensiune fiind mai mare decăt cel admis vom alege treapta
superioară de secțiune Δ=10mm2.
Rezultatul este același pentru oricare metodă o folosim
2. Un receptor având P=6kw; u=220V; l=25m; γ=57; cosɥ=1; η=1 e alimentat prin
conuctori de Cu prin tub de protecție. Ce secțiune va avea conductorul dacă se
admite o pierdere de tensiune ΔU=3% ΔU=3/100*120=3,6
a) I=P/U=6000/120=50A
b) S=2*l*I/γ*ΔU=2*25*50/57*3,6=12,18mm 2
c) verificăm secțiunea obținută la încălzire –din tabel avem pentru
S=16mm2=73A>50A
97
7.3. Instalații trifazate
98
2. Receptoare cu funcții de scurtă durată – în care pauzele sunt mari și receptoarele
revin la temperatura ambientală
3. Receptoare cu funcție intermitentă de scurtă durată (ciclu de 10 minute) in care
receptoarele în timpul funcționării nu ajung la temperatura ambientală.Un ciclu
TC=Ta+To Ta timp de acționare To timp de pauză
În cazul acestor receptoare intervine un element nou în calculul secțiunii și anume durata
relativă de acționare DA reprezentând raportul dintre durata efectiva de funcționare a
receptoarelor si durata ciclului.
Exemplu : un electromotor care funcționează 3 minute și are pauză 7 minute are
ΔA=3/3+7=0,3 sau 30% și în acest caz vom folosi o secțiune a conuctorului mai macă .
Intensitatea curentului de calcul se află diferit la circuite electrice pentru receptoare individuale
față de coloane electrice pentru alimentare – Tabel de distribuție
7.4.1 Determinarea curentului de calcul al secțiunii pentru circuitelor electrice
a) pentru instalații de iluminat
monofazat I=P/Ucos , trifazat IC=P/√3*Ucos P suma puterilor nominale ale lămpilor,
cos φ În cazul lămpilor cu luminiscenta
b) pentru electromotoare cu funcționare continuă
monofazat IC=P/U∗ η ∗ cos ɥ, trifazat IC=P/√3*U∗ ∗ cos ɥ P putere utilă (nominală)
η randament la sarcină normală
c) pentru electromotoare cu funcționare intermitentă
monofazat IC=1,15*P*√ /U∗ η ∗ cos ɥ, trifazat IC=1,15*P*√ /√3*U∗ ∗ cos ɥ
1,15 – factor stabilit prin normativ pentru acest regim de funcționare
7.4.2. Determinarea curentului de calcul al secțiunii pentru coloane
În cazul coloanelor electrice care alimentează unul sau mai multe circuite intervine în
calcul un coeficient numit coeficientul de cerere K
∗( )
Pentru coloane monofate Ic=
∗ ɥ
∗( )
Pentru coloane trifazate Ic=
√ ∗ ∗ ɥ
99
Date de consum pe categorii de receptoare
Categorii de receptoare kc kw cosφ
1 2 3 4 5
Coeficientii Motoare electrice de actionare cu regim:
De - continuu( ventilatoare, aeroterme, pompe, compresoare,
cerere benzi rulante, transportoare cu bandă, instalații de
si prepararea pămîntului etc. sincrone/asincrone) 0,70 0,50 1,22
factorul - foarte greu , actionate individual ( tambure de curatat,
de mori cu bile, concasoare, masini de forjat si trefilat, prese
putere cu arbore cotit , ciocane cu transmisie , coleranguri ,
corespunzator foarfece de taiere la rece etc.) 0,35 0,18 0,67
- greu , actionate individual (prese de stantat , prese cu
excentric , strunguri automate sau de cojit, strunguri
revolver, freze deroti dintate etc.) 0,25 0,16 0,60
- normal , actionate individual (strunguri normale masini
de gaurit, freze , morteze, polizoare, unelte portabile)
- intermitent(macarale , funiculare, cai cu role , mese de 0,18 0,13 0,54
ridicat , masini portabile etc.)cu:
- durata mica de actionare(DA=25%) 0,10 0,05 0,45
- durata medie de actionare (DA=40%) 0,15 0,08 0,50
Agregate de sudură:
- grup motor-generator(DA=60%)
- cu un singur post de lucru 0,30 0,12 0,56
- cu mai multe posturi de lucru 0,50 0,35 0,67
- transformatoare de sudare cu arc 0,35 0,09 0,35
- automate de sudare cu arc 0,40 0,35 0,67
- masini de sudare cap la cap 0,44 0,15 0.68
- masini de sudare continua 0,65 0,20 0,74
Cuptoare electrice:
- cu rezisenta(încarcare periodică) 0,60 0,35 1,00
- cu arc, pentru topit otel 0,70 0,45 0,80
- cu arc pentru metale neferoase 0.78 0,45 0,80
- de inductie pe JF cu compensare 0,72 0,45 0,95
-cu bai de sare 0,65 0,50 0,80
Redresoare pentru acoperiri metalice 0,50 0,30 0,70
Instalatii de iluminat electric:
- hale industriale și de exterior 1,00 0,75 0,85
- cladiri publice, tehnico-administrative 0,80 0,60 0,85
- locuinte si similare 0,65 0,45 0,95
100
CAPITOLUL 8
RETELE ELECTRICE
Materiale conductoare
Principalele materiale conductoare utilizate în domeniul electricității sunt Cu și Al
a) Cuprul are următoarele proprietăți:
are mare conductibilitate electrică(al doilea după argint)
este durabil(poate fi ușor tras în fire )
este maleabil(se prelucrează ușor)
are o bună conductibilitate termică
se lipește și se sudează ușor
Pentru conductoarele electrice se folosește Cu obținut pe cale electrolitică pentru a fi cât
mai pur ( pentru a avea o cât mai mare conductibilitate electrică . Se mai utilizează și aliaje ale
cuprului : bronzul și alama
bronzul – aliaj al Cu cu Staniu(cositor), siliciu, cadmiu
alama - aliaj cu zincul
b) Aluminiul – este folosit foarte mult în instalații electrice , deoarece are o buna
conductibilitate electrică.Greutatea lui specifică e cam de 3 ori mai mică decât la cupru iar
rezistenta mecanică e relativ redusă. Pentru ca 2 conductoare, unul de cupru și celalalt de
aluminiu de aceeași lungime să aibă aceeași conductibilitate,cel de Al trebuie să aibă secțiunea
transversală cu 60% mai mare ;iar greutatea lui va fi de numai 48% din greutatea conductorului
de Cu.În atmosferă normală , Al rezistă bine la coroziune datorită unui strat de oxid de Al care se
formează pe suprafața sa . Acest strat înrăutățește contactul electric și nu permite lipirea Al. În
cazul în care conductor de Al este legat de unul de Cu se produce o reacție chimică care duce la
degradarea materialului. De aceea se evită astfel de legături. Pentru a obține o rezistență mai
mare se utilizează aliajele de aluminiu.
101
Rezistivitatea electrică a materialelor electroizolante variază în funcție de temperatură și
umiditate.astfel: dacă temperatura crește , rezistivitatea scade, deci va scădea și rezistența de
izolație a aparatelor și cablurilor electrice. Umiditatea mediului produce scăderea rezistenței de
izolație .De aceea în mediile umede se vor folosi materiale electroizolante cu proprietăți
speciale în vederea menținerii rezistenței de izolație.
Rigiditatea electrică - materialelor electroizolante(dielectrice) nu permit trecerea
curentului electric cand conductorii se găsesc între 2 armături care se află sub tensiune. Asta nu
înseamnă că dielectricul va putea opri trecerea curentului electric oricare va fi mărimea tensiunii
U aplicată armăturii lor. Dacă tensiunea crește, la un moment dat se produce străpungerea
dielectricului și curentul crește brusc. Străpungerea depinde deci de natura materialului
electroizolant, de valoarea tensiunii aplicabile și de grosimea dielectricului. Cu cât grosimea
acestuia este mai mică, el poate fi străpuns la o valoare mai mică a tensiunii
Prin rigiditate dielectrică înțelegem că tensiunea la care se produce străpungerea
dielectricului când grosimea sa este egală cu unitatea (1 cm) ; rigiditatea se măsoară în kw/cm.
102
-textolitul- țesătură inpregnată cu rășini
-sticlotextolit- fibră de sticlă cu rășini
4- elastomerii- cauciucul natural și artificial și cauciucul siliconic, se folosesc la izolarea
conductoarelor. Cauciucurile siliconice rezistă bine la temperaturi. Ebonita-cauciuc vulcanizat cu
32% sulf are rezistență mare la socuri.
5- materiale electroizolante minerale mica și sticla. Mica are foarte bune proprietăti
termice , electrice și mecanice.
6- materiale electroizolante ceramice – au o bună rezistență la umezeală, la temperatură
,și la sarcini mecanice, au însă fragilitate mare și nu rezistă la socuri termice.
8.4. Clasificarea și construcția conductoarelor electrice
1 Clasificarea. În industria electrotehnică se utilizează o mare varietate de conductoare și
cabluri. Materialul conductor poate fi folosit neizolat sau izolat cu unul sau mai multe straturi de
material izolant. Pentru a mări rezistența mecanică a conductorului electric, uneori acesta e
prevăzut cu un înveliș metalic de protecție mecanică, peste care se asează un înveliș de protecție
împotriva coroziunii. Criteriul cel mai important de clasificare al conductoarelor electrice este
domeniul de utilizare deoarece atât gama de tensiuni și frecvențe de utilizare cât și timpul
constructiv. Avem:
a) conductoare izolate și neizolate pentru transportul energiei electrice
b) conductoare pentru instalații fixe și mobile
c) conductoare pentru ascensoare
d) conductoare pentru branșamente la construcții civile și industriale
e) conductoare navale
f) conductoare pentru exploatări miniere și petroliere
g) conductoare pentru autovehicule
h) conductoare pentru sudare electrică și echipamente electrotermice
i) conductoare pentru comandă, măsură, semnalizare și control
Conductoarele pot fi monofilare(1 singur fir) sau multifilare( secțiunea este formată din
mai multe fire
Din punct de vedere constructiv avem
a) conductor neizolate- unul sau mai multe fire neizolate răsucite între ele
b) conductor izolat- unul sau mai multe fire izolate, răsucite între ele, peste care se află
o izolație cu sau fără înveliș protector
c) cablu- alcătuit din unul sau mai multe conductoare ,toate cuprinse într-o mantă etanșă
peste care se aplică învelișul protector
103
CS- cabluri de semnalizare
CC- cabluri de comandă și control
T- cabluri și conductoare de telecomunicații
În cazul utilizării condoctoarelor din Al prima literă est A urmată de litera sau grupul de litere de
mai sus.
1- Cabluri de energie
A(la inceput) conductor de Al cand lipseate , conductorul este din Cu
Y-izolatie, manta sau invelis exterior din PVC
2YY - izolatie, manta sau invelis exterior din polietilena
H( după C) izolatie din hartie
S- ecran de Cu
E- ecran
P- manta de Pb
Ab- armatura din banda de otel
I – inveliș exterior de protectie din material fibros impregnat
Exemple
ACYY- cablu din Al cu izolatie si manta din PVC
CYY- cablu din Cu, cu izolatie si manta din PVC
104
U,M,G(la sfarsit) executie usoara, medie, grea
Exemplu
MYYM- cablu pentru instalatii electrice mobile cu izolatii si cu manta din PVC executie
mijlocie
C- (a doua litera) izolatie din cauciuc
Exemplu
MCCG- cablu pentru instalatii electrice mobile cu izolatie si manta din cauciuc, cu
executie grea.
Conductoarele izolate ale cablurilor sunt colorate diferit , pentru a se putea identifica ușor
fazele respective, atunci când se lucrează sau se înlocuiesc
Culorile conductorilor sunt
- cabluri cu 2 conductori galben și verde
- cabluri cu 3 conductori galben, verde și albastru
- cabluri cu 4 conductori galben, verde,albastru și roșu
-conductorul neutru e marcat întotdeauna cu culoarea roșie
8.5. Linii electrice în cablu- se compun din : cablul propriu-zis, accesoriile și materialele
necesare pentru pozarea cablurilor. În exteriorul clădirilor din incintelor consumatorilor se
execută rețelele subterane de cablu. Pe baza proiectului se identifică traseul , se depistează
existența altor rețelelor electrice, termice ,sau hidrotehnice, se examinează traversările de
drumuri , căi ferate, se stabilesc punctele în care se vor executa procesele de legătură sau
derivație. La pozarea cablurilor se recomandă să se prevadă o rezervă cu lungimea de circa 1,5 m
la capete, necesară pentru a se permite introducerea sau înlocuirea cutiilor terminale și a
manșoanelor.Pe trasee lungi, rezerva se obține prin montarea ondulată a cablurilor în plan
orizontal. Raza de curbură a cablurilor cu izolație de hârtie sau PVC va fi de15 ori diametrul
cablului respectiv
8.5.1. Pozarea cablurilor - se face în șanțuri ale căror dimensiuni se dau în proiect.
Adâncumea șanțului pentru cablurile de joasă tensiune este de minimum 800mm, iar lătimea la
suprafață sa fie cu circa 100mm decât lătimea pe fund care va fi cel puțin 350mm. Pe fundul
șanțului se așază un strat de nisip, gros de 100mm, curat și uscat. cablul se așază pe fundul
șanțului șerpuit pentru a nu fi supus la eforturi de tracțiune când pământul va fi bătătorit peste el.
Se așază peste cablu un al doilea strat de nisip de 100mm ,și peste peste nisip se asază un strat de
cărămizi dispuse pe lat. Se umple apoi șanțul cu pământ în straturi de căte 200mm, bătându-se
bine cu maiul fiecare strat. Se evită pozarea cablurilor în straturi suprapuse(etajate) datorită
intervenției ulterioare dificile.
La intersecția cablurilor de joasă tensiune cu cele de înaltă tensiune , cele de joasă tensiune
se așază deasupra cablurilor de înaltă tensiune. Iar când cablurile de electricitate sa intersectează
cu un cablu de telecomunicații acesta din urmă se așază deasupra iar cablurile de electricitate se
protejează prin introducerea lor pe o lungime de 2 m într-un tub de beton.
105
Dacă rețeaua electrică este traversată de o șosea , cablul electric se montează la o adâncime
de cel puțin 1,20m ,iar la traversarea unei căi ferate la o adâncime de cel puțin 1,50m. În ambele
cazuri se introduc tuburi de oțel sau beton , iar la ieșirea din tub cablul se va sprijini pe un prag
de pământ bătut pentru a nu deteriora armătura cablului.
Desfășurarea cablului de pe tambur și pozarea se face dacă în decurs de 24h înaintea
desfășurării temperatura nu a scăzut sub
0℃ pentru cabluri cu izolație de hârtie
+4℃ pentru cabluri cu izolație și mantă de PVC
Înainte de derularea cablului de pe tambur se verifică izolația cablului magaohmetru de
1000V. Una din operațiile importante la cablurile subterane este aceea de îmbinare. Pentru
realizarea unei legături electrice și mecanice între 2 porțiuni de cablu se folosesc manșoanele
de cablu care pot fi de întărire sau derivație. Manșoanele de legătură pentru cablurile de joasă
tensiune se execută în mai multe mărimi marcate în funcție de diametrul gâtului de intrare a
cablului în manșon(ML-45,ML-55,ML-60etc.). Manșonul se execută din fontă , din 2 jumătăți și
un capac având 2 brățări de prindere și șuruburi din bronz pentru punerea la pământ.
La locul insatlării manșonului se sapă o groapă, care are sub locul de montare cu secțiunea
pătrată, cu latura de 25-30cm. Indiferent de locul unde sunt amplasate cablurile, la locul de
înnădire ,capetele de cablu trebuie să fie petrecute, încă de la pozarea lor unul peste altul pe o
lungime de 1-1,5m. Înainte de începerea operației de înnădire , se verifică dacă capetele cablului
sunt închise ermetic,. Dacă se observă o degradareaa izolației de capăt , se îndepărtează cablul pe
o lungime de 40-50cm. Se așază cele două capete de cablu pe 2 suporturi metalice sau de lemn,
pentru a putea fi mai ușor prelucrate. Se taie capetele cablurilor cu fierăstrăul, în așa fel încât să
poată fi așezate cap la cap. Apoi se așază pe fundul șanțului jumătatea inferioară a manșonului și
se introduc provizoriu capetele cablului, însemnându-se locul până unde urmează să se
îndepărteze învelișurile izolatoare . Se scot capetele cablurilor din manșon și se leagă bine cu
sârmă învelișul exterior al cablurilor imediat sub locul însemnat . Se dezizolează apoi cablul ,
eliberându-se astfel conductoarele cablului. Se îndepărtează astfel conductoarele cablului una de
alta prin curbare lentă și se introduc în niște distanțiere (șabloane) , confecționate din porțelan
sau din lemn fiert în ulei de in, pentru a menține o distanță egală între capetele vinelor
conductoare. Fasonarea conductoarelor poate fi făcută manual.
106
Conductoarele cablului derivat se dezizolează pe o lungime de 25-30mm , se curăță și apoi
se introduc într-un papuc de cupru, respectiv aluminiu, și apoi se strâng cu ajutorul
cleștilor.Acești papuci se prind cu șuruburi în clemele de derivație fixate pe conductoarele
cablului principal. Apoi racordurile și conductorii dezizolați se izolează cu polietilenă. Se toarnă
masa de umplutură la capătul unui cablu de izolație de hărtie care alimentează un abonat sau
bornele unui tablou de distribuție trebuie să se monteze un manșon terninal.Aceste manșoane
sunt de interior(executate din fontă) sau de exterior(executate din fontă sau tablă de oțel sudată).
Se scot capetele vinelor din cablu, pe o porțiune de 30mm se scoate izolația astfel încât capătul
superior al locului dezizolat să fie la 15-20mm față de capacul manșonului, încât masa izolantă
ce se va turna să pătrundă între fire și să împiedice intrarea umezelii în interiorul cablului.
Se intoduce cablul în manșonul terminal și se toarnă masa izolantă, apoi se scot vinele
cablului prin manșonul, se dezizolează și se montează pe ele papuci. Capacul cutiei se execută
din bachelită prevăzut cu 2 sau 4 orificii pentru ieșirea vinelor cablului.
8.6 Branșamente
107
Branșamentul electric reprezintă instalația de joasă tensiune destinată alimentarii cu
energie electrică a unui consumator, executată de la linia electrică de distribuție până la contorul
electric de la consumator, acestea pot fi :aeriene sau subterane.
Părțile principale ale branșamentelor sunt
a) branșamentul propriu-zis care conține o legătură de la linia electrică aeriană sau
subterană până la firidă(nișa de branșament)
b) firida(nișa de branșament) care reprezintă un gol paralelipiped amenajat în zid
sau construit special, în care se montează echipamentul necesar protejării coloanei electrice și
distribuției energiei electrice
c) coloana electrică care constituie legatura dintre echipamentul firidei și contorul
abonaului
Branșamentele electrice subterane la abonați se realizează prin cabluri electrice
subterane, care se leagă la cablul rețelei de distribuire de joasă tensiune cu ajutorul unui manșon
de derivație sau la rețeaua electrică aeriană cu ajutorul unei cutii terminale montate pe stâlp.
Cablurile utilizate la branșamentul electric subteran pot fi cu conductori de Cu sau Al, cu izolație
de hârtie sau PVC, cu manta de Pb,Ol,PVC. Amintim câteva tipuri de cabluri:
1. CHPABY; ACHPABY; cabluri cu conductori de Cu sau Al, cu izolație de hârtie
în manta de Pb, armate cu benzi de Ol,și manta exterioară de PVC. Se fabrică cu 2,3 sau 4
conductoare cu secțiunea de la 16/400mm2
2. CYABY; ACYABY; ; cabluri cu conductori de Cu sau Al, cu izolație și manta
din PVC, armate cu benzi de Ol,și înveliș electric din PVC. Se fabrică cu 2,3 sau 4
conductoare cu secțiunea de la 1,5(2,5Al)/400mm 2
3. CYPABY; ACYPBY; cabluri cu izolație din PVC , cu manta de Pb, armate cu
manta exterioară de PVC.
La dimensionarea cablurilor pentru branșamente se va ține seama de puterea instalată la
comutator și de încarcarea maximă admisibilă a cablului Imax adm indicată în normele interne sau
cataloagele producătorilor. Pentru tipurile de cabluri produse în țară, curentul maxim de sarcină
Imax sarc care trece prin cablu trebuie să satisfacă relația Imax sarc≤K Imax adm, unde K este un
coeficient de corecție care ține seama de condițiile de pozare și de mediu și se determină cu
formula K=K1*K2*K3, în care K1- coeficient ce tine cont de rezistența termică specifică a solului,
K2- coeficient ce ține cont de numărul cablurilor pozate alăturat, și K3 – coeficient funcție de
temperatura solului.
108
alte corpuri străine) și compactat până se obține o grosime de10-15cm și o suprafață netedă și
fără fisuri,stratul de deasupra dispozitivului avertizor va fi de asemenea compactat. Utilizarea
plăcilor avertizoare este recomandată în următoarele situații
a) când este necesară o protecție meanică suplimentară
b) atunci când în șanțuri , cablurile sunt supraetajate (se aplică între straturile de
cabluri
c) deasupra manșoanelor
Se evită pozarea cablurilor suprapuse în straturi(etajate) atât din cauza influențelor
termice defavorabile cât și a unei intervenții ulterioare dificile la cablurile inferioare.
Se admite adoptarea acestui mod de pozare pe baza de justificare tehnica-economica
atunci cand solutia rezulta ca favorabila fata de cea de pozare intr-un singur strat. Intre
cablurile cu tensiuni diferite sau intre cablurile de medie tensiune(de aceeasi
tensiune)pozate in acelasi sant la distante intre ele de pana la 10 cm. se monteaza
distantoare amplasate pe traseu la intervale care sa asigure distantele minim prescrise
intre cabluri.
109
- marca de identificare a cablului din jurnalul de cabluri
- anul de pozare
Toate mansoanele de legatura sau de derivatie,precum si terminalele trebuie sa fie
prevazute deasemenea,cu etichete de identificare.
Traseele subterane de cabluri se marcheaza prin borne de marcare la suprafata sau prin
tablete de marcaj pe cladiri,atunci cand in desenele de executie,traseele de cabluri nu pot fi
indicate pe plan prin cote fata de constructii fixe.
Se recomanda ca numar de mansoane de legatura pe 1 km de linie nou construita pentru
cabluri cu teniunea 1-30 KV,sa fie de maximum 4 bucati
Un numar mai mare de mansoane (pana la 6 bucati) se admite numai pe baza unei
aprobari,de la societatea care exploateaza linia de cablu.
Distanța dintre bornele de marcaj pe traseele secțiunii în afara zonelor locuite este 100 m.
Se marcheaza prin borne schimbarile de directie,traversarile de sosele si intersectiile cu
alte canalizari subterane. Bornele se fixeaza lateral de cablu la 0,8 m.de axul lui cu plan de
inscriptie orientala spre cablu.
La traversarea unei cai ferate reperarea cablurilor se face prin tablite indicatoare pe
ambele parti ale acesteia.
Prin linii electrice aeriene sau subterane se realizeaza alimentarea cu energie electric a
marilor consumatori. Numarul receptoarelor alimentate de la un singur circuit este insa
limitat.Din acest motiv o instalatie electrică cuprinde mai multe circuite, alimentate de la o
singura sursa.Pe de alta parte,intensitatea curentului poate fi uneori prea mare pentru un singur
circuit.Apare deci necesitatea ramificarii acestor circuite,dupa cum o cere situatia respectiva.De
asemenea pe circuite trebuiesc montate anumite dispozitive(aparate,care sa protejeze
receptoarele si cablurile la scurtcircuite si suprasarcină.Aceste dispozitive sunt amplasate in
Tablouri de distributie.
Tablourile de distributie au urmatoarele functii:
a) sa fixeze si sa protejeze aparatele de manevra,de masurat si de protecție necesare
distributiei energiei electrice.
b) să permit localizarea defectelor produse prin suprasarcini sau scurtcircuite, precum și
înlocuirea siguranțelor care sau topit
c) Sa distribuie energie electrică la mai multe circuite pentru ca in cazul arderii unei
sigurante sa nu se intrerupa funcționarea tuturor consumatorilor(protectie selectiva).
Tablourile de distributie se confectioneaza numai din material necombustibile si
nehigroscopice.Ele pot fi:
110
1) Tablourile neprotejate (deschise care nu sunt protejate contra atingerilor si
deteriorarilor mecanice si se monteaza in incaperi uscate, fara praf,fara pericol de incediu sau de
explozie).
2) Tablourile protejate,care sunt inchise in cutii protectoare sau in dulapioare metalice si
nu se pot monta in incaperi cu pericol de explozie sau de incendiu,decat cele executate special
pentru astfel de situatii.
Se recomanda ca pe cutii,dulapuri si nise, dupa instalare sa se inscriptioneze tensiunea
de functionare. Se interzice amplasarea tablourilor de distributie in poduri si in subsoluri de
cabluri cu exceptia cazurilor prevazute in mormativul PE 107.
Sa se recomanda sa nu se amplaseze tablourile de distributie care conțin aparate de
masura in incaperi cu temperatura sub 0 grade C si peste 40 grade C sau in alte conditii decat
acelea permise de producatorul aparatelor respective.
Tablourile de distributie se prevad cu intrerupatoare generale. Fac exceptie tablourile
din locuinte si tablourile pentru instalatii electrice de importanta redusa. Tablourile cu puteri
instalate mai mari de 20 kw inclusiv si tablourile santierelor se prevad cu disjunctor
general,daca sunt racordate direct la reteaua de joasă tensiune a furnizorului energie electric sau
daca sunt alimentate prin posturi de transformare proprii.
Fac exceptie tablourile generale ale unitatilor de alimentatie publica si tablourile
generale ale consumatorilor de forta din cartierele de locuinte a caror putere instalata este de cel
mult 5 KW( de exemplu: statii de pompare).Se admite montarea de sigurante fuzibile generale cu
conditia ca toate receptoarele de forta ale acestora sa fie prevazute cu protecție la scurtcircuit, la
suprasarcină si la curenți de defect. Pentru depozite de material combustibile,cat si pentru
cazurile cu risc de incendiu fara personal permanent de exploatare Tablourile generale de
distributie trebuie sa aiba posibilitatea deconectarii si din exteriorul cladirii Legaturile electrice
intre elementele componente din tablourile de distribuție pentru curenți mai mari de 100A se
executa in mod obisnuit din bare.Intre partile fixe sub tensiune ale diferitelor faze dintr-un tablou
de distributie precum si intre acestea si elemente si părti metalice legate la pământ, trebuie
prevăzută o distanță de conturnare de 30mm și o distanță de izolare în aer de 15mm.
Distanta de izolare in aer intre părțile sub tensiune neizolate ale tabloului trebuie sa fie de
cel putin:
-50 mm pana la elementele de contructie (usi pline,pereti);
-100 mm pana la usi si pereti din plasa;
-200 mm pana la bariere de protectie.
Tablourile de distributie se instaleaza astfel incat inaltimea laturii de sus a tabloului fata
de pardoseala sa nu depaseasca 2,3m.Aparatele de protectie,de comandă ,de separare,cat si
circuitele de intrare si iesire din tablourile de distributie se eticheteaza clar si vizibil astfel incat
sa fie usor de identificat pentru manevre,reparatii si verificari.
Tablourile si stelajele trebuie protejate impotriva coroziunii.
8.8.1 Tablourile de distributie pentru locuinte
Tablourile de distributie pentru locuinte servesc la asigurarea protectiei circuitelor electrice din
cladirile respective.
Dupa modul de instalare avem:
1) Tabloul de bransament -care asigura racordarea cladirii la reteaua de energie si
protectia generala.
2) Tabloul de firidă-care asigura distribuția și protecția mai multor apartamente.
3) Tabloul de apartament -asigura distribuirea si protejarea circuitelor din apartament
111
Tablourile de distributie de firidă se executa din profile metalice si cuprind sigurante
fuzibile.Ele se monteaza intr-o firidă prevazuta cu o usa metalica ce se poate deschide numai cu
o cheie speciala de catre electricienii întreprinderii de distributie a energiei electrice.
8.8.2. Tablourile de distributie pentru industrie
Pentru distribuția energiei electrice la consumatorii de putere mai mare se folosesc
constructiv
Din punct de vedere constructive, tablourile de distributie se clasifica:
-Tablouri capsulate;
-Tablouri deschise;
-Tablouri debrosabile
-Dulapuri.
112
Sfoara e inegrita cu negru de fum sau data cu var se întinde bine de 2 lucratori iar prin
ciupire lasa o dunga care marcheaza traseul.
Se inseamna cu creta locul unde urmeaza sa se faca stăpungerea in ziduri sau plansee pentru
traversarea tuburilor de protectie ,locuri de montare a aparatelor de conectare si a corpurilor de
iluminat.Orientarea verticala a sforii se face cu nivela sau cu firul cu plumb Se vor evita
strapungerile grinzilor si a stalpilor de beton deoarece se slabeste rezistenta lor.
La instalatiile pentru traseele circuitelor electrice pe linie orizontala se executa la distante
de 30-50 cm de tavan ,iar traseele verticale ale circuitelor pentru intrerupatoare se aleg la 10-20
cm de tocul usii.
8.8.3.3. Saparea santurilor si executarea strapungerilor.
Șanțurile se sapă mai late cu 10-20mm și mai adânci cu 10mm decât diametrul tuburilor de
protecție . În tavan nu se fac șanțuri. Tubul de protecție se montează peste planșeu(tavanul de
unde intră în încapere prin gauri executate in tavan).
Gaurile pentru dozele montate ingropat se vor face tinand cont de faptul stratul de tencuiala
are de obicei grosimea de 1-1,5 cm;iar doza sa se găsească la 2-3mm sub nivelul . Când dozele se
montează aparent trebuie date gauri in perete pentru dibluri de plastic.
8.8.3.4 Tuburile de protectie pot fi flexibile sau rigide din PVC sau metalice.
Tuburile metalice IPE, PEL si tevile se imbina prin filet cu fitinguri.
Tuburile si tevile metalice se pot monta direct pe elemente de constructie din materiale
combustibile cu exceptia incaperilor din clasele AD3, AD4, apă in ploaie,apa proiectată.
Montarea si fixarea tuburilor de protectie se poate face aparent sau ingropat Montarea
ingropata se poate face sub tencuiala,in zidarie si in placi sau plansee de beton. Odata cu tuburile
de protectie se fixeaza si dozele de ramificatie sau aparatura,avand grija ca tubul sa intre cu doza
circa 5 mm. Montarea aparenta se practica in subsoluri termice sau cladiri industriale. Prinderea
tuburilor se face cu ajutorul scoabelor si a bratarilor care se fixeaza- direct pe constructie cu
dibluri - pe console
113
În incaperi cu umiditate ridicata la capetele care răman libere ale tuburilor de protectie se
monteaza pipe.
8.8.3.5 Montarea conductelor in tuburi.
Conductele din cupru se introduc prin tragere cu ajutorul unei remorci de sarma de otel cu
diametrul de aproximativ 1,5mm
La tuburile montate aparent,conductele se introduc in tuburi inainte de montarea acestora lasand
lungimile necesare pentru legaturile din doze.
Conductele de aluminiu se introduc in tuburi prin impingere deoarece au o rezistență mecanica
relativ scazuta la tractiune si se pot rupe. Din acelasi motiv se evita indoirile repetate si formarea
de ochiuri pentru legaturi.
Aluminiul se corodeaza usor in mediul umed si de aceea dozele trebuie sa fie relativ etans Nu e
permisa montarea in acelasi tub a doua sau mai multe circuite de iluminat sau de prize si nici a
unor conducte montate la tensiuni diferite.
Legarea conductoarelor de aluminiu se face numai cu ajutorul clemelor mobile cu șurub
Conductoarele care coboara spre motoarele elctrice ,intrerupatoare,prize etc.se introduc in tuburi
de protectie incepand de la inaltime de circa 2,5 m deasupra podelei. Trecerea conductoarelor
prin perete ,plansee se face introducându-le în tuburi de protecție.
114
cablurile de energie. Între etajele podului de cabluri se montează plăci de separație în
următoarele situații:
- între rastele de cabluri de energie cu tensiuni diferite
- între rastele de cabluri de energie și cele de comandă și control
- între rastele de cabluri cu destinații diferite
- între rastele de cabluri având învelișuri exterioare diferite
Cablul este derulat și întins în lungul traseului. Apoi se ridică pe patul de cabluri. După
așezarea tuturor cablurilor pe pat, urmează fixarea acestora.
115
8.8.8.3.2. Prize de pământ artificiale. Sunt alcătuite din elemente metalice îngropate în
pământ numai pentru a realiza legătura cu pământul. Sunt formate din electrozi metalici (din
țeavă sau profil de OL zincat), montate în pământ în poziție verticală sau orizontală, și
conductoare metalice de OL care unesc acești electrozi. Pot fi prize orizontale și prize verticale ,
dacă electrozii se montează în poziție verticală la adâncime de 1-5m. La realizarea prizelor de
pământ este bine de știut că:
- este interzisă folosirea electrozilor din aluminiu care au acoperiri electroizolante
- electrozii să nu fie acoperiți de vopsea , godron etc.
- electrozii se vor monta în stratul de pămât cel mai bun conductor, fără pietre, bolovani,
bătându-se cu grijă pământul după îngroparea electrodului .
- distanța dintre electrozi trebuie să fie mai mare de 5 metri pentru electrozii orizontali și
mai mare decât dublul lungimii pentru electrozii verticali
- în solurile agresive sau cu rezistență mare se recomandă îmbrăcarea electrozilor într-un
strat de bentonită
În jurul clădirilor, electrozii se vor îngropa la cel puțin 2 metri de perete. Distanța de la
partea superioară a electrozilor până la suprafața solului va fi de minimum 0,5m. Conductoarele
de legătură între electrozi se montează fie îngropat, conductoarele sunt considerate ca electrozi
orizontali , fie aparent .. Legăturile între elementele instalației se face prealabil prin sudură ,
dacă se face prin șuruburi , acestea se asigură contra deșurubării , și se cositoresc suprafețele de
contact. Electrozii verticali se execută de regulă din țevă de OL-Zn 2`` sau 2 1/2`` cu lungimea
de 3 metri. Electrozii orizontali de legătură între cei verticali se execută de obicei din banda de
Otel-Zn 40*4mm
Elementele componente ale prizei de pământ trebuie să se găsească la anumite distanțe
minime față de elementele metalice pozate în pământ (electrice, de apă, de gaz, de comunicații,)
(date în tabele), atunci când acestea nu se află conectate la legătura echipotențială principală a
construcției.
Rezistența de dispersie a prizei de pământ și rezistența conductoarelor de protecție până
la receptor trebuie să fie de maxim 4Ω.. Rețeaua generală de protecție se execută ramificat, se
leagă la toate capetele de linie și la punctele de ramificație , la cîte o priză de pământ, fixă de
10Ω. Rezistența ansamblului trebuie să fie de maxim 4Ω.
Lungimea conductorului de protecție între 2 prize de pământ fixe de la oricare dintre
receptoarele electrice până la cea mai apropiată priză, se admite să fie de cel mult 200m în cazul
conductorilor de Cu și de cel mult 150m în cazul celor de OL. Dacă aceste lungimi sunt mai
mari, se se intercalează prize de pământ suplimentare astfel încât distanțele specificate mai sus
sa fie respectate. Conductoarele principale vor trece prin toate încăperile cu echipamente de
protecție, pe cât posibil un circuit închis și se vor lega la priză prin conductoare protejate
mecanic pe porțiunea aparentă, până la înălțimea de 1,5m deasupra solului. La realizarea prizelor
de pământ se parcurg etapele:
Electrozii folositi la prize se pregătesc în ateliere. Ei se ascut la un capat iar la celalalt
dupa caz se va fixa o bucată de platbanda. Se trasează conturul pe care se va realiza priza de
116
pământ. Se sapă șanțul în care se va plasa priza de pământ . Acesta din motive de îngheț va
trebui să aibă o adâncime de minimum0,5m. Se bat electrozii în pământ. Apoi se conectează
electrozii intre ei cu platbanda prin sudură. Apoi se realizează legătura cu conductorul de
legătură al echipamentelor ce se leagă la pământ. Se astupă șanțul cu pământ acordând atenție
tasarii pământului pentru o bună rezistivitate a solului și pentru evitarea cât și pentru evitarea
aerării solului. Se măsoară priza de pământ cu aparatul. Dacă valoarea obținută e mai mare decât
valoarea normală, priza se va completa cu electrozi până la obținerea valorii normale.
8.8.3.9. Măsurarea rezistenței electrice a prizelor de pământ.
Pentru măsurarea rezistenței electrice a prizelor de pământ, acestea se separă de restul
instalației de legare la pământ. In acest scop se deconectează legăturile prizei de pământ, prin
desfacerea pieselor de separație . Înainte de separarea prizei de pământ se verifică dacă
elementele legate la priză sunt scoase de sub tensiune. Măsurarea rezistenței electrice a prizelor
de pământ se face cu aparate care au ca principiu metoda înfășurării cu voltmetru și
ampermetru și constă în măsurarea tensiunii Up a prizei de verificare a curentului Ip care trece
prin ea. Cunoscând tensiunea și curentul se determină rezistența prizei Rp=Up/Ip. Constructiv
aparatul e dotat cu 4 borne P1,P2,P3,P4, si 2 electrozi ce se leagă la aparat cu conductoare izolate.
Acești electrozi se îngroapă în pământ formând unul o priză de pământ auxiliară (de curent) P A
iar celălalt o priză de potențial S .Electrozii și priza de măsurat pot forma un triunghi sau se pot
afla în linie dreaptă. Între ei trebuie să existe anumite normative. Sursa de curent a aparatului o
asigură un inductor cu acționare manuală (manivelă) sau inductor electronic.
P1 P2 S PpA
P > 20 S > 20 PA
117
- circuitul de iluminat normal trebuie să fie distincte față de circuitul de prize
- se admit doze comune de circuit de ilununat normal, de prize, de comandă și de
semnalizare dacă circuitele funcționează la aceeași tensiune
- circuitele și dozele de iluminat normal trebuie să fie distincte de cele ale iluminatului de
siguranță.
- stabilirea numărului de circuite de iluminat normal se face respectând condiția de a nu
depăși o putere totală instalată de 3 kw pe un circuit monofazat și de 8kw pe un circuit trifazat
- fac excepție de circuite de lumină din locuințe unde puterea totală instalată pe un
circuit de lumină este de 1,5kw, în cazul în care puterea instalată pe aparat este de până la 9kw.
- fac excepție și circuitele de lumină din spațiile comune ale clădirilor de locuit unde
puterea totală instalată este de 1kw.
- în clădirile de locuit trebuie să se prevadă cel puțin câte un loc de lampă în fiecare
încăpere de locuit , și dependințe
- stabilirea numărului de prize monofazate în clădirile de locuit și social culturale se face
considerând o putere instalată pe circuit de 2kw. În locuințe pentru receptoare cu puteri de
minimum 2,5kw(ex: mașini de spălat, aer condiționat etc. ) trebuie prevăzute câte un circuit de
priză separat
- secțiunea conductoarelor se dimensionează corespunzător puterii. Receptorului
respectiv dar nu vor fi mai mici decât cele prevăzute în tabelul de mai jos.
118
8.9.2. Aparate de comutație pentru instalații electrice de lumină, prize și sonerie.
Întrerupătoarele, comutatoarele și butoanele de lumină trebuie montate numai pe
conductoarele de fază . Ele se montează la înăltimea de 0,5-1,5m măsurată de la axul aparatului
până la nivelul pardoselii finite.
Întrerupătoarele și comutatoarele din circuitul electric pentru alimentarea lămpilor
flourescente se aleg pentru un curent nominal de minimum 10A. Se admit întreruptoare cu un
curent nominal de 6 A în cazul în care circuitul alimentează un corp de iluminat cu o singură
lampă flourescentă.
Butonul de sonerie din locuințe se montează direct pe conductorul de fază din circuitul
de sonerie sau pe primarul transformatorului de sonerie, iar butonul de sonerie va fi de tip
corespunzător curentului de 220V . În clădirile de locuit, se prevăd în fiecare încăpere de locuit
cel puțin 2 prize. În dependințe(bucătărie, vastibul, culoar, boxă etc. )se prevăd prize după
necesități
Prizele trebuie să fie montate pe pereți la următoarele înălțimi măsurate de la axul
aparatului până la nivelul pardoselii finite
- peste 2m la școli, în clase;
- peste 1,5m în camere de copii în creșe, grădinițe, cămine, spitale de copii și alte clădiri
similare.
- peste 1m în alte încăperi decât grupuri sanitare, dușuri, băi, spălătorii și bucătării,
indiferent de natura pardoselii
În cazul instalării prizelor în pardoseli sau pe pardoseli se folosesc prize în executare
specială, omologare în acest scop minimum IP545
Prizele dintr-o instalație electrică utilizate pentru diferite tensiuni, intensităti de curent
sau scopuri, trebuie să fie distincte ca formă sau să aibă culori diferite, sau să fie marcate distinct
în mod vizibil.
Se admite instalarea prizelor în depozite de materiale combustibile cu condiția ca acestea
să fie prevăzute cu dispozitiv de protecție diferențiat și de limitarea puterii, amplasate la
minimum 1 m de materialele combustibile. Este obligatorie folosirea prizelor cu contact de
protecție în încăperi cu pardoseală conductoare electrice (mozaic, ciment, gresie ) și în încăperi
unde se utilizează aparatură de calcul. Este admisă racordarea prin prize la circuitul de
alimentare al receptoarelor electrice cu putere nominală până la 2kw.
Receptorele cu puteri de peste 2kw se pot racorda prin prize sau racorduri fixe; iar pentru
conectarea și deconectarea acestora, receptoarele se prevăd cu dispozitive de acționare pe
circuirul fix de alimentare, dacă receptorul nu este echipat cu întrerupător de către producător.
Conductoarele de fază se leagă la dulia lămpii la borna de interior, iar conductorul neutru
la borna conectată la borna filetată a duliei.
Dispozitivele pentru suspendarea corpurilor de iluminat (cârlige de tavan,holdșuruburi,
dibluri) se aleg astfel încât să poată suporta o greutate egală cu de 5 ori greutatea corpurilor de
iluninat, respectiv dar numai puțin de 10kg. Deasupra lavoarelor (din băi) se admite montarea
119
corpurilor de iluminat cu carcasă electroizolantă IP21 la minimum 1,8m înălțime. Scheme de
conectare a întrerupătoarelor și comutatoarelor în circuitul de iluminat.
120
8.10.1 Echipamente electrice de protecție
121
Defectele ce apar în instalaţiile electrice sunt foarte complexe, atât ca desfăşurare cât şi
din punct de vedere al efectelor pe care le pot produce în instalaţiile electrice.Marea majoritate a
defectelor constau în deteriorarea izolaţiei ceea ce conduce la apariţia unor scurtcircuite.
Curentul de scurtcircuit având o valoare mare supune echipamentul electric şi consumatorii la
efecte termice şi electrodinamice importante şi în acelaşi timp provoacă o creştere a căderilor de
tensiune pe toate impedanţele pe care le parcurge, provocând astfel o scădere generală a tensiunii
în reţea,
Pentru a fi eficientă o protecţie trebuie să fie sensibilă, rapidă, selectivă şi cât mai sigură în
funcţionare.
Siguranţa fuzibilă este un aparat de conexiune şi protecţie a cărui funcţie este de a întrerupe
circuitul în care este conectată şi de a întrerupe curentul, atunci când acesta depăşeşte un anumit timp o
valoare dată, prin topirea unuia sau mai multor elemente fuzibile (destinate şi proiectate în acest scop).
Siguranţa fuzibilă este unul dintre cele mai vechi aparate de protecţie, care au apărut încă
din primele momente ale dezvoltării electrotehnicii. Acţiunea unei siguranţe se bazează pe
topirea fuzibilului ei în caz de suprasarcini şi de scurtcircuite. Fuzibilul siguranţei constituie
punctul slab al circuitului. El trebuie să se topească înaintea conductoarelor, a înfăşurărilor
maşinilor sau a transformatoarelor.
122
F igura 10.2. Siguranţe fuzibile cu mare putere de rupere MPR.
Introducerea şi scoaterea patronului din furci se realizează prin intermediul unui mâner
izolant detaşabil. Această operaţie manuală se face cand prin barele circuitului nu există curent.
Astfel se realizează siguranţe fuzibile cu mare putere de rupere tip MPR. pentru curent alternativ
de 100. 125, 160. 200, 250. 315. 400. 500. 630 A şi pentru curent continuu de 250,400 A..
Principalele caracteristici tehnice
- tensiunea nominală
- curentul nominal
- capacitatea de rupere
În funcție de timpul de topire al fuzibilului avem:
- siguranțe lente- când în circuit apar supracurenti temporari( ex: pornirea motoarelor
electrice)
- siguranțe rapide
- siguranțe ultrarapide- pentru protejarea elementeelor semiconductoare
Curentul nominal al siguranței fuzibile In sig este acea valoare a intensității curentului
electric la care fuzibilul poate funcționa timp îndelungat. Alegerea siguranței se face în funcție
de categoria consumatorului, pentru sarcini rezistive (iluminat)se alege . In sig ≥ Ir pentru
electromotoare se ține cont de curentul de pornire al electromotorului
In sig=Ip /2,5 pentru electromotoarele obișnuite
In sig=Ip/(1,6-2) pentru electromotoarele cu porniri grele (5-10sec) .
123
Siguranţele fuzibile se caracterizează printr-o construcţie foarte simplă şi robustă,
care au încorporat ca element de protecţie un fir rotund sau o bandă conductoare, montate
în serie cu obiectul de protejat. în cazul curenţilor de scurtcircuit şi la suprasarcini mari,
metalul din care este confecţionat fuzibilul, având cea mai redusă stabilitate termică din
întreg circuitul, se topeşte şi întrerupe circuitul, realizând protecţia acestuia.
Siguranţele fuzibile se folosesc atât în instalaţiile electrice de joasă tensiune, cât şi în
cele de medie şi înaltă tensiune şi deşi din punct de vedere constructiv ele diferă mult în
funcţie de domeniul de utilizare, funcţia de protecţie este aceeaşi
Siguranţa fuzibilă are două regimuri de funcţionare: când curentul care o străbate
este mai mic decât curentul minim de topire (I<I min top )şi regimul tranzitoriu condiţionat de
curenţii de scurtcircuit sau de suprasarcină, curenţi ce depăşesc curentul minim de topire (I
> Imin topire).
124
În instalaţiile electroenergetice se utilizează o largă gamă de siguranţe fuzibile cu
capacităţi de rupere medie si mare. Astfel, industria românească produce pentru medie putere
siguranţe cu filet tip Ls. la care legăturile se fac în spatele panoului (la curenţii nominali: 25, 63,
100 A), L|. şi Lr la care legăturile se execută în faţa panoului pe care se montează soclul (25, 63.
100 A), cu şi fără capac de proiecţie.
Elementele principale ale siguranţelor fuzibile tip cu filet sunt soclul, patronul (care are
încorporat elementul fuzibil şi firul de semnalizare) şi capacul (filetat pentru soclu). Pentru
curenţii de scurtcircuit de valoare mai redusă se execută siguranţe tubulare de 30 si 63 A.
A
125
suprasarcini mari. metalul din care este confecţionat fuzibilul. având cea mai redusă
stabilitate termică din întreg circuitul, se topeşte şi întrerupe circuitul, realizând protecţia.
Din punct de vedere constructiv, siguranţele de joasă tensiune se clasifică în:
- siguranţe fuzibile de mare putere de rupere, utilizate în instalaţii industriale, cu
tensiuni nominale de până la 1000 V şi curenţi nominali între 100 şi 1000 A;
(4) siguranţe fuzibile cu filet utilizate în instalaţii industriale şi casnice la tensiuni
până la 1000 V şi curenţi nominali între 6 şi 100 A şi
(5) siguranţe fuzibile miniatură utilizate la redresoare, aparate de radio şi
televiziune, instalaţii electronice, la tensiuni până la 500 V şi curenţi nominali
între 0,1 şi 6 A.
Reprezentarea tabelară a principalelor tipuri de siguranţe fuzibile de joasă tensiune şi
a parametrilor lor este dată în tabelul 3.1.
Ele servesc la numai stabilirea și întreruperea voită a unor circuite neavând rol de
protecție. Din această categorie amintim:
126
suficientă izolație, pentru că pe circuitul deconectat, personalul de întreținere să poată
executa lucrări în deplină siguranță. Separatoarele au o capacitate de rupere foarte
redusă (nu au camere de stingere ), se utilizează la tensiuni cuprinse într 1 și 750kw și
curenți între 200-6000A. Ele pot fi cu cuțit rotativ sau tip pantograf. De asemene se
construiesc șiseparatoare de joasă tensiune pentru curenți de 200-4000A, având o
construcție asemănătoare cu întreruptoarele cu pârghie.
3) Comutatoare cu came- sunt aparate de joasă tensiune și curenți de 16, 40, 63, 100A.
Din punct de vedere constructiv sunt alcătuite dintr-un nr variabil de căi de curenți
suprapuse. Deschiderea și închiderea contactelor se realizează prin acționarea unui
ax central comun care antrenează un număr de came. Ele se construiesc cu 2 sau mai
multe etaje și scheme electirce diferite. De asemenea au 2 sau mai multe poziții. Ele
au o durată de viață mare, cu posibilitatea de a realizare a unor scheme complexe ,
gabarite reduse și siguranță mare de funcționare . Pentru alegere trebuie ca Irc≥Icircuit
;Urc≥Ucircuit. Sunt utilizate ca pornitoare sau ca inversoare de sens la electromotoare .
Pentru a inversa sensul la un motor electric asincron se inversează 2 faze între ele.
Aparatele care sunt prevăzute cu contact de protecţie au o bornă în plus, care se leagă la
conductorul de nul de protecţie al instalaţiei sau direct la instalaţia de legare la pământ. Piciorul
de contact destinat racordării utilajului la conductorul de protecţie este mai lung sau astfel
dispus încât la introducerea fişei în priza, contactul de protecţie să se stabilească înaintea
contactelor de lucru. Construcţia prizelor şi fişelor corespunzătoare este asimetrică, astfel încât
introducerea fişei să se poată face într-o singura poziţie.
5)
127
Figura 1.16. Prize bipolare sub tencuială.
Cuplele sunt prize mobile care au o construcţie asemănătoare cu cea a prizelor fixe. fără a
avea însă elementele de fixare ci o carcasă închisă. Dintre numeroasele variante constructive de
prize, fişe şi cuple în figurile următoarele sunt prezentate cele mai des utilizate.
128
Se utilizează pentru racordarea receptoarelor mobile la prize cu contact de protecţie; se
poate conecta de asemenea şi la prizele normale de 10 A (fără contact de protecţie).
129
Pe lângă construcţiile normale, există şi construcţii protejate în carcase de bachelită şi
carcase metalice. Prizele bipolare protejate în carcasă din bachelită, destinate încăperilor cu
umiditate sporită sau instalaţiilor electrice exterioare realizate aparent şi protejate împotriva
pătrunderii corpurilor străine. Intrarea conductelor electrice în manta de cauciuc sau de plumb
sau în tuburi etanşe se face prin presetupe. Partea frontală a prizei este protejată cu un capac
rabatabil acţionat de un resort. Prizele bipolare protejate în carcasă metalică se utilizează în
instalaţiile industriale interioare şi exterioare realizate aparent. Carcasa metalică se leagă la
pământ. Conductele se protejează în tuburi IPE. Partea frontală a prizei este protejată cu un
capac rabatabil acţionat de un resort.
Conectoarele se folosesc la realizarea legăturilor electrice între aparatele electrice din
panourile de distribuţie. Există variante constructive în funcţie de secţiunea conductoarelor.
130
6) Butoane, chei de comandă şi lămpi
Butoanele de comandă sunt aparate neautomate cu o singură poziţie de repaus, care se
utilizează în circuitele de comandă ale acţionărilor electrice. Ele sunt prevăzute cu unul sau mai
multe grupuri de contacte normal închise (de oprire) şi normal deschise (de pornire).
Butoanele de comandă se folosesc în instalaţiile de comandă şi atomatizare fiind destinate
comenzii de la distanţă în special a contactoarelor şi releelor intermediare. Ele pot avea două
butoane care închid sau deschid contactele normal deschise NI. respectiv normal închise ND sau
un singur buton.
Butoanele care au atât contacte NI cât şi ND, pot fii astfel folosite ca butoane de pornire
sau/şi ca butoane de oprire.
131
Butoanele de comandă pot avea contactele neprotejate (vizibile) sau închise într-un corp
de forma paralelipipedică. Ultima variantă este cea mai des întâlnită. Se construiesc butoane
pentru curenţi de până la 6 A şi tensiuni până la 500 V c.a.
Butoanele pot avea una din următoarele culori: roşu, galben, verde, negru şi alb (sau
albastru deschis). Acelaşi standard prevede şi funcţiile corespunzătoare fiecărei culori (de
exemplu: roşu-oprire sau oprire rapidă, verde-pornire etc.).
Starea normală a unui contact este starea în care se află acel contact în absenţa forţei de
acţionare.
Butoanele de comandă se execută în două variante constructive: pentru montaj aparent şi
pentru montaj îngropat.
132
În figura 1.12. este prezentată o astfel de cheie eu trei poziţii şi diagrama de închidere a
contactelor. Cheia poate fi folosită până la 2 A (la 400 V c.a.). Cheia de comandă are opt perechi
de contacte (există variante constructive şi cu patru perechi) montate în socluri de bachelită. şi un
mecanism de acţionare a contactelor mobile. Introducând cheia (tip yalle) în broasca
mecanismului şi rotind-o spre stânga sau spre dreapta cu 60" se închide o pereche sau alta de
contacte.Contactele rămân blocate în poziţia acţionată şi după scoaterea cheii. Revenirea la
poziţia iniţială se poate face numai prin introducerea cheii în broască şi rotirea ei.
133
Figura 1.14. Lămpi de semnalizare
Principalele caracteristici
134
capacitatea de inchidere - valoarea eficace a curentului maxim pe care
contactorul il poate stabili fara sudura contactelor:
puterea de rupere - valoarea eficace a curentului maxim pe care contactorul il
poate intrerupe, fara uzarea excesiva a contactelor si fara emisii importante de
scântei. Puterea de rupere depinde invers proporţional de tensiunea reţelei.
Este ştiut ca separarea a doua contacte sub tensiune (cazul contactelor principale ale
contactorului ) duce. in general, la apariţia unui arc electric.
Arcul astfel generat trebuie stins rapid intrucat:
curentul electric continua sa circule atata timp cat arcul electric nu este stins, ceea ce
poate duce la eşuarea incercarii de a intrerupe alimentarea cu energie electrica a
instalatiei;
arcul electric este insoțit de o degajare de căldură care provoaca uzura, sau chiar
distrugerea aparatului;
datorita mobilitatii arcului, se poate stabili accidental o legătură intre o faza si pamant
sau intre doua faze. ceea ce poate duce la electrocutarea personalului de exploatare;
Având in vedere cele de mai sus. devine clar ca este foarte importanta capacitate de
stingere a arcului electric, care este data de puterea de rupere.
Contacte auxiliare
In vederea realizarii diferitelor funcţii de automatizare, contactoarele sunt asociate de obicei
cu contacte auxiliare, care pot fi fixe / instantanee (normal inchise sau normal deschise)
curent continuu
135
DCI. orice receptor astfel incat τ=L/R ≥ lms la sarcini rezistive sau uşor inductive
DC2 comutatia in regim sever a motoarelor shunt cu τ=L/R ≤ 2ms la pornire, inversare
rapida a sensului, franare contra curent
DC3 comutatie in regim sever a motoarelor cu excitatie serie τ=L/R ≤7.5 ms pornire,
inversare rapida a sensului, franare contra curent.
2.1. Releul
Releul este un simplu intrerupator electromecanic,constituit dintr-un electromagnet si un set de
contacte.
In principiu, este vorba despre folosirea puterii mici necesare electromagnetului pentru a acţiona
o armatura ce poate comanda o putere mult mai mare.
Clasificare
- intermediare
- termice
- electromagnetice
- de timp(cu temporizare)
2.2. Releu termic
Funcţie
Asigura protectia unui circuit contra unor suprasarcini de mica putere si de durata. Permite
protectia eficienta contra defectelor cu origine mecanica, căderilor de tensiune,
dezechilibrării fazelor, lipsei unei faze.
Se utilizeaza in asociere cu contactoare sau cu siguranţe fuzibile.
Simbol general
Principiul de funcţionare
Releele se bazeaza pe proprietatea bimetalelor de a se deforma cand temperatura acestora se
modifica. Cand temperatura creste, bimetalul se curbeaza si deschde contactul. întrerupând
circuitul de alimentare.
136
Caracteristici tehnice principale
intensitatea maxima suportata de contactele de putere (curentul de reglaj);
tensiunea maxima de izolaţie intre contactele de putere:
numărul de contacte si tipul acestora (deschidere, includere)
tip reanclansare - manuala sau automata:
- cu sau fara compensare termica (compensarea poate fi obtinuta prin intermediul unei
benzi
metalice ce permite declanşarea la curentul impus independent de temperatura
mediului ambiant).
2.3 Releul eletromagnetic
Acest tip de releu este folosit in special pentru protecția impotriva curenţilor de scurtcircuit
(curenţi de valori mari), dar si pentru protectia Ia tensiune minima (pentru tensiuni sub 0.7 Un
electromagnetul nu mai retine armatura mobila).
Este constituit dintr-un miez magnetic pe care se dispun una sau mai multe bobine ce vor fi
parcurse de curentul supravegheat, o armatura mobila, un resort si unul sau mai multe
contacte electrice.
137
3.1.Clasificarea întreruptoarelor automate de joasă tensiune
întrerupătoarele automate de joasă tensiune se pot clasifica după mai multe criterii.
a) După numărul polilor. întrerupătoarele automate pot fi:
- monopolare,
bipolare,
tripolare sau
tetrapolare.
b) După felul curentului comutat:
întrerupătoare de c.c.
întrerupătoare de c.a.
c) După mediul de stingere a arcului pot fi:
- în ulei,
- în aer.
4. Disjunctoarele.
138
Se asigură totodată, posibilitatea întreruperii sau stabilirii continuităţii în alimentare a
consumatorilor. La disjunctoare funcţia de comutaţie este asigurata de contactele principale şi de
dispozitivele de stingere cu care sunt echipate, iar funcţia de protecţie este asigurată de
declanşatoare.
Defecţiunile din instalaţiile electrice şi defectele lor, care trebuie diminuate prin
funcţionarea disjunctoarelor se referă la:
a) Scurtcircuite;
b) Suprasarcinile. I0=( 1,0÷1.5)In, adică depăşirea cu 5÷50 % a curentu-lui Dominai, cu
consecinţe nefaste prin efectul termic ce-l produc în timp asupra utilajelor alimentate electric;
c) Dispariţia tensiunii (întreruperea alimentării) produce neajunsuri prin încălcarea
nesimetrică a consumatorilor, respectiv prin nefuncţionarea utilajelor;
d) Apariţia unor curenţi de defect, de punere la pământ, produşi de stingerea accidentală a
părţilor aflate sub tensiune de către operatorii umani, fapt ce ar putea produce electrocutarea
acestora.
139
Figura 2.46 Blocuri disjunctoare
Figura 2.10. Contactor pe barâ tripolar LC1 B (AC. AC3) 750-1800A pentru
comanda motoarelor.
140
Dacă butonul de comandă este cu revenire trebuie să se folosească un contact auxiliar
ND a contactorului pentru memorarea comenzii (contact de automenţinere), Acest contact este în
paralel cu contactul ND al butonului de pornire.
Rezultă că pentru comanda cu butoane cu revenire a contactoarelor electromagnetice.
Acestea vor fi prevăzute cu cel puţin un contact auxiliar (ND). Reprezentarea grafică a
schemelor electrice se poate face conform standardelor naţionale prin:
- scheme de lucru (completă). în care aparatele electrice şi părţile lor componente sunt
reprezentate aşa cum sunt plasate în realitate (conform legăturilor lor fizice),
-scheme electrice desfăşurate (funcţionale) în care elementele componente ale
aparatelor sunt reprezentate în mod logic, separând circuitele de forţă şi cele de comandă şi
control. Deoarece sunt mai sugestive şi mai uşor de utilizat se recomandă utilizarea în
documentaţiile tehnice a schemelor electrice desfășurate.
141
electrice, mai clară şi mai simplă reiese justeţea afirmaţiei că reprezentarea desfăşurată a
schemelor electrice este recomandabilă.
142
Figura 2.13. Schema completă (de lucru) şi Schema elcctrică desfăşurată (funcţională)
pentru alimentarea şi comanda unui contactor bipolar de c.c. acţionat de un electromagnet de c.c.
Figura 2.14. Schema completă şi Schema electrică desfăşurată pentru alimentarea şi comanda unui
contactor trifazat acţionat de un electromagnet de c.c.
143
comanda unui electromotor din doua posturi
144
comanda unui electromotor cu inversare de sens
145
comanda unui electromotor cu buton fara retinere
146
Puterile instalate maxime(P i) pe un circuit de iluminat și prize.
a) pe un circuit de iluminat
- un generator Pi =3kw
- un aparat cu Pi =6kw =≫Pi =1kw
- un aparat cu Pi =10kw =≫Pi = 1,5kw
- circuitele din spații comune ale clădirilor de locuit Pi=1kw
b) pe un circuit de prize generale din clădiri de locuit și social culturale Pi=2kw
c)pe un circuit de prize separat de receptoare de forță monofazate(mașini de gătit
electrice, mașini de spălat, aer condiționat, boiler, etc.) Pi=Pn a receptorului.
CAPITOLUL 9
EXECUŢIA LINIILOR ELECTRICE ÎN CABLU
1 .Probleme generale.
Pentru dezvoltarea reţelelor electrice în ultimii ani este caracteristică creşterii ponderii
liniilor electrice în cablu (LEC), în special în zonele urbane dens populate. Avantajele LEC :
siguranţa în funcţionare, lipsa influenţei factorilor atmosferici, spaţiu ocupat mai redus, evitarea
pericolului de atingere directă, aspectul estetic, au determinat creşterea numărului de LEC.
Dezavantajul principal al LEC : costul ridicat în comparaţie cu cel al LEA tinde să se
micşoreze prin dezvoltarea tehnologiei de fabricaţie şi a capacităţii de transport a acestora.
Pozarea cablurilor, executarea lucrărilor de înnădire sunt lucrări ce trebuiesc executate cu
multă conştiinciozitate, deoarece este dificilă verificarea calităţii execuţiei şi practic imposibil de
descoperit defectele de montare.
147
-Mantaua de proiecţie se execută din plumb, aluminiu sau mase plastice pentru protecţia
izolaţiei cablului împotriva acţiunii umezelii, diferiţilor acizi şi a deteriorărilor mecanice. La
exterior cablul are învelişul de protecţie din benzi sau sârme de oţel şi înfăşurări din iută
impregnată.
După izolaţia de bază, pot fi cabluri cu izolaţie de hârtie, cauciuc sau mase plastice.
Diversele tipuri de cabluri se deosebesc după un sistem de simbolizare în care literele au
următoarea semnificaţie:
Fig. 14.1. Secţiunea printr-un cablu: I-izolaţia de faza; 2-iuta gudronata; 3-iuta
impregnata: 4-benzi de otel; 5-hartie impregnata; 6-camasa de plumb; 7-conductor.
148
H - izolaţie de hârtie
Y - izolaţie de material plastic
P - manta de plumb
B - blindat cu armătură din benzi de oţel
E - ecranat
F - rezistenţă mărită la propagarea flăcării
Prima literă C - indică conductor de cupru, iar AC - conductor de aluminiu. Aceste litere
se aşează la începutul simbolizării , după care urmează litera care indică izolaţia, urmată de cea
care indică felul mantalei ( P -plumb, Y -material plastic, A - aluminiu), apoi litera care indică
existenţa armăturii metalice şi la urmă felul învelişului protector.
Exemplu : ACHPBI - cablu cu conductoare din aluminiu (AC), cu izolaţie de hârtie (FI),
cu manta de plumb (P), cu armătură metalică de oţel (B) şi cu înveliş de protecţie din iută (I).
Ele trebuie să aibă aceeaşi rigiditate dielectrică ca şi cablurile şi să fie instalate încât să
elimine orice posibilitate de pătrundere a umezelii în cablu.
2.2.1. Manşoanele de legătură, se construiesc din fontă şi sunt constituite din două piese
care se asamblează cu şuruburi, fig.14.2.
Manşonul din fontă protejează înnădirea din punct de vedere mecanic şi anticoroziv.
Capetele cablului se introduc prin părţile laterale şi masa izolantă se toarnă prin deschiderea
situată la partea superioară.
Fig. 14.2 Mansoane de legătură bl-manşon de plumb; b2-sectiune manşon de legătură; I - manşon de fontă 2 - cablu
trifazic fara banda de otel; J - manşon de plumb: 4 - masa galbena; 5 - masa neagra: 6 - izolaţie din benzi de hârtie; 7
- conductor monofazic izolat
149
2.2.2. Manşoanele de derivaţie, se utilizează numai la cablurile de joasă tensiune. Acesta
se deosebeşte de manşonul de legătură prin aceea că, într-o parte laterală are o prelungire prin
care iese cablul de derivaţie ,fig. 14.3.
Fig. 14.3. Manşon de derivaţie 1 - partea inferioara; 2 - partea superioara; 3 - capacul; 4 - bratari pentru prinderea
cablului 5 - şuruburi de legare la pamant.
2.2.3. Cutiile terminale se prevăd Ia capetele cablurilor, permiţând conectarea acestora la aparate,
maşini, tablouri de distribuţie. Se confecţionează din fontă, tablă sau plumb şi sunt pentru
interior sau exterior, fig 14.4.
150
Fig 14.4. Cutie terminala
a - din plumb, de interior pentru cabluri de 6 si 15 kV; I - banda de otel; 2 - bandaje de sarma: 3 - priza
de legare la pamant; 4 - manta de plumb: 5 - izolaţie de centura: 6 - legătură de sfoara: 7 - banda lăcuită: 8- banda
izolata: 9 - sfoara impregnata;
b - din fonta cenuşie, trifazata de exterior pentru cabluri de 6-20 kV; I - corpul din fonta: 2 - pâlnie de
etansare: 3 - flansa pentru fixarea izolatoarelorl 4 - izolatoare de porţelan; 5 - capacul izolatorului; 6 - şurub de
legare la pamant.
3 Pozarea cablurilor.
Din punct de vedere al locului de instalare, reţelele în cablu se clasifică în :
a) Reţele exterioare (pozate în alara clădirilor):
-subterane : îngropate în şanţ pe pat de nisip, în blocuri de cabluri sau tuburi de
protecţie, în canale sau tuneluri;
-aeriene : pe estacade sau poduri suspendate, pe construcţii suspendate pe cabluri de
oţel;
-cazuri speciale : traversări de ape, galerii inundate, terenuri sau zone corozive sau cu pericol de
incendiu sau explozie
b) Reţele interioare (pozate în clădiri)
-în situaţii normale : pe pereţi, pe grinzi, sub planşee, în subsoluri tehnologice.
în canale şi tunele, în poduri de cable, în tuburi de
protecţie.
-în cazuri speciale : pe utilaje, în medii cu temperaturi ridicate, în medii cu pericol de incendiu sau
explozie.
3.1. Pozarea cablurilor direct în pământ.
Este o soluţie simplă, cu cheltuieli de investiţii mici, dar comportă importante lucrări de
pământ şi desfacere repetată a pavajelor. Procesul tehnologic cuprinde următoarele operaţii :
151
recunoaşterea traseului, executarea traversărilor, executarea şanţurilor, desfacerea şi aşezarea
cablurilor, tragerea cablurilor în traversări, executarea profilului, astuparea şanţului şi refacerea
pavajului.
3.1.1 .Recunoaşterea traseului. Traseele sunt situate, de regulă, în oraşe, de-a lungul străzilor,
pe trotuare, parcun, pieţe. în incinta întreprinderilor industriale, în cartiere noi de locuinţe, de-a lungul
şoselelor şi căilor ferate.
Înaintea operaţiilor următoare se procedează de către constructor, la cererea proiectantului,
recunoaşterea traseului, executându-se în acest scop sondaje şi precizându-se măsurile necesare pentru
protejarea cablului sau a celorlalte instalaţii existente în timpul pozării
3.1.2. Executarea traversărilor, Acestă operaţie este necesară când traseul intersectează străzi
şi pieţe din oraşe sau drumuri, şosele şi căi ferate în afara localităţilor. în acest caz cablurile, se
montează în tuburi de beton, bazalt, otel sau PVC, fig 14,5.
Fig. 14.5. Secțiune transversală printr-o traversare 1-placă de beton;2-tuburi; 3-beton pentru fixarea tuburilor.
În cazul executării de traversări de drumuri, căi ferate şi șosele din afara localităților și chiar orașe, însă
aflate în zone fără instalaţi subterane se folosește metoda forajului. în acest caz se utilizează fie o foreză -
burghiu manuală, fie un dispozitiv de forare pneumatic.
3.1.3. Executarea şanţurilor cuprinde următoarele etape : -trasarea şanţului, desfacerea pavajului,
executarea şanţului, Trasarea şanţului constă în stabilirea axei şanţului şi marcarea marginilor săpăturii cu
ţăruşi. între care se întinde o sfoară care delimitează conturul şanţului.
Desfacerea pavajului se execută în măsura posibilităţilor, cu ajutorul motocompresoarelor şi a
ciocanelor pneumatice. Desfacerea se face exact în lungul liniilor care marchează laturile şanţurilor.
152
Săparea şanţurilor. Dimensiunile şi forma şanţuri lor corespund profilurilor date in proiectul
lucrării. Săparea se face manual sau mecanizat. Pământul scos din săpătura se depune spre stradă la cel
puţin 0.5 m de marginea şanţului. Pentru ca pământul să nu se împrăştie se folosesc pe toată lungimea
şanţului sprijiniri speciale din panouri din oţel - cornier şi elemente metalice, fig. 14.6.
Şanţurile cu adâncimi mai mari de 1 m sau în terenuri slabe se sprijină cu dulapi metalici
prefabricaţi refolosibili, scânduri groase din lemn de brad. Iarna, când pământul este îngheţat se
iau măsuri de dezgheţare cu grătare de cărbuni încinşi (cocsiere), conducte cu apă caldă, radianţi
alimentaţi cu gaz metan. etc.
3.1.4. Desfăşurarea şi pozarea cablurilor
Aceste operaţii se execută concomitent, necesitând unele verificări prealabile. Se inspectează
traseul de pozare, acordând o atenţie deosebită verificării traversărilor. Tamburele cu cabluri care
urmează să fie desfăşurate şi pozate trebuie să se afle în punctele de unde începe desfăşurarea.
înainte de pozare se verifică izolaţia folosind inductorul.
3.1 .5.Tragerea cablurilor la traversări. Pentru a realiza această operaţie sunt necesari ciorapi
de cablu, fig. 14.7, care se montează în capătul cablului ce trebuie tras prin traversare. Se
leagă apoi o frânghie de cânepă sau un cablu de oţel care se trece prin tubul prin care urmeaz
se trag cablul. Se trage pântul, iese din tub, dup care se demonteaza.
3.1.6.Executarea profilului.
După aşezarea cablului în poziţia indicată în proiect se marchează cu etichete de indentificare la
capete şi din 10 în 10 m. Executarea profilului se face astfel :
- se aşează peste cablu un strat de 10 cm de nisip cernut:
- se ridică cablul deasupra acestui strat;
153
- se aşează deasupra cablului un nou strat de nisip de protecţie de 10 cm, pentru menţinerea
cablului în echilibru elastic;
- se aşează un strat de cărămizi de protecţie. Pentru o proiecţie suplimentară se vor folosi plăci
de beton armat, calote ceramice, placi de PVC, etc.
154
Temperatura încăperii + 5................... + 10 + 10....................+ 25 + 25 ...............+ 40
Fig. 14.8. Dimensiunile si fomai gropii pentru manşon si poziţia capetelor de cablu a - porţiunea de suprapunere
depinzând de tensiune si tipul cablului (la 1 K V - 0,5m) b - porţiunea dreapta necesara execuţiei manşonului c -
deplasarea fata de ax pentru a evita solicitarea manşonului la eventualele eforturi de tractiune in cablu si pentru
rezerva necesara refacerii manşonului la o eventuala defectare
155
Lungimea desfacerii capetelor se determină cu relaţia : 1 = k+a+i+c, unde : 1 -
este lungimea pe care se desfac capetele de cablu (jumătate din lungimea interioară a
manşonului) ; k -este lungimea pe care se păstrează benzile metalice de protecţie;
a -lungimea mantalei de plumb sau aluminiu care se păstrează pe capetele de cablu desfăcute; i -
lungimea izolaţiei de fază păstrată pe conductoare; c- lungimea pe care se înlătură izolaţia de fază în
vederea,înnădirii conductoarelor.
Se mai poate scrie I = x + m , unde x - lungimea părţii încovoiate a conductoarelor de fază ; m- lungimea
pe care izolaţia de adaos se suprapune peste izolaţia de fază păstrată.
156
şi elastice de poliestirenă tip J1 peste care se înfăşoară un strat de bandă adezivă de cauciuc ADEBAND-
TC. în ultimul timp au căpătat o largă răspândire manşoanele cu răşini epoxidice. Acestea se realizează
fie prin turnarea răşinii în jurul îmbinării într-o formă prin injectare sub presiune sau prin realizarea unei
izolaţii stratificate din răşină şi ţesătură.
e) Montarea manşonului interior . Acest manşon se montează între extremităţile mantalei de la
cele două capete ce s-au îmbinat. Se lipesc cu aliaj Lp 37 întâi în lung, apoi capetele cu cămăşile de plumb
ale cablurilor. Apoi se umple cu masă izolantă galbenă.
f) Legarea la pământ a ecranelor şi benzilor metalice. învelişurile metalice ale cablurilor, părţile
metalice ale manşoanelor de înnădire, precum şi corpurile metalice ale cutiilor terminale se leagă la
pământ pentru a asigura protecţia personalului şi a mantalei în cazul străpungerii izolaţiei cablurilor aliate
la pământ. Legăturile la pământ se realizează cu conductoare flexibile de cupru cositorite.
157
- manşonul se acoperă cu un strat de nisip de 10-15 cm şi peste acesta un rând de cărămizi pentru
protecţie;
158
fasonează conductoarele astfel încât acestea să se situeze pe axele bornelor la care se vor racorda. Se
montează papucii de cablu prin una din metodele cunoscute : lipiri cu metalizare în trepte sau fir cu fir,
sudare sau presare hidraulică. Se aplică pe conductoare straturile de protecţie şi etanşare prevăzute de
instrucţiuni, se fixează cutia şi se toarnă masă izolantă. Se leagă la pământ carcasa metalică.
Pentru cablurile cu izolaţie şi manta din PVC, execuţia este simplificată. Cămaşa exterioară de
protecţie anticorozivă (fig. 14.11) din PVC se păstrează pe toată lungimea traseului din interior până la
intrarea în cutia terminală. Pentru montarea cutiei se taie şi se înlătură cămaşa exterioară de protecţie 1,
benzile metalice de protecţie 2 şi cămaşa exterioară din PVC 3.După fasonarea conductoarelor şi
montarea papucilor, izolaţia conductoarelor se întăreşte cu un strat de bandă adezivă izolantă pe toată
lungimea.
-se stabileşte lungimea capătului de cablu în aşa fel încât acesta să poată fi racordat la LEA;
-pe o porţiune a capătului de cablu se desface stratul de iută exterior şi se vopseşte cablul cu un strat
anticoroziv.
-se matisează cablul în locul de pătrundere în cutia terminală;
-se înlătură toate învelişurile până la mantaua de plumb;
-porţiunea de cablu începând de la baza stâlpului şi până la înălţimea de cca 3 m se protejează cu o ţeavă
de oţel;
159
-de mantaua de plumb se lipeşte conductorul de legare la pământ:
-se controlează curbura conductorului, se montează capacul;
-cutia se umple cu masă izolanlă, turnată prin orificiul de la partea superioară.
160
161
Temperatura mediului ambiant + 25° C
162
Temperatura maxima admisa pe conductor: + 70° C la izolaţie de PVC, + 60° C la izolaţie de cauciuc
Sect. Intensităţile curenţilor, A
nominală a
cond [mm2] Conductoare de cupru cu izolaţie de Conductoare de aluminiu cu izolaţie de
PVC sau de cauciuc FY, fcTi PVC sau cauciuc AFY
2 3 4 5,6 2 3 4 5,6
0 1 2 4 56 7 8 9 10
1 14 12 11 10 20 - - - - -
1,5 17 14 13 11 -
16 - - -
25 34
2,5 24 20 18 16 18 15 13 27
4 31 26 24 21 45 23 20 18 16 35
6 40 34 31 27 57 30 27 25 21 45
10 55 49 45 39 78 41 38 33 29 61
163
C 56-2000- Normativ pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor
aferente.
Aplicarea unui standard naţional poate deveni obligatorie, în totalitate sau în parte, pe întreg
teritoriu, pe plan zonal sau local, numai printr-o reglementare tehnică adoptată de către o
autoritate, în cazul în care considerente de ordin public, de protecţie a vieţii, a sănătăţii şi a
securităţii persoanelor fizice, a mediului înconjurător şi de apărare a intereselor consumatorilor
fac necesară o astfel de măsură.
ANEXA 2
Cod internaţional
COND1ŢII DE MEDIU
164
Temperatura mediului ambiant
165
AE3 corpuri străine foarte mici incombustibile (cu dimensiuni sub 1 mm)
AE4 depuneri de praf redus, incombustibil cuprinse între 10 şi 35 mg/m pe zi (praf. fibre,
scame incombustibile)
AE5 depuneri de praf combustibil cuprinse între 35 şi 350 mg/m pe zi
AE6 depuneri de praf cuprinse între 350 şi 1000 mg/m pe zi
I
AF1 neglijabilă
Al- 2a Prezenţa apreciabilă a agenţilor poluanţi sau corozivi de origine atmosferică
AF 2b agenţi corozivi şi poluanţi atmosferici
AF3 intermitentă sau accidentală (zone de manipulare a produselor chimice în cantităţi mici)
AF4 permanentă (acţiune permanentă a substanţelor chimice corozive sau poluante în cantităţi
mari)
AK1 neglijabilă
AK2 riscantă
Prezenţa faunei
AL1 neglijabilă
AL2 riscantă
Influenţe electromagnetice, electrostatice sau ionizante
AM1 neglijabile
AM2 curenţi vagabonzi
AM3 radiaţii electromagnetice
166
Radiaţii solare
ANI scăzute, < 500 W/m2
AN2 medii, 500 < Is < 700 W/m2
AN3 înalte. 700 < ls < 1120 W/m2
Efecte seismice
Competenţa persoanelor
BA 1 obişnuită (persoane neinstruite)
BA2 Copii în încăperi care le sunt destinate (această clasă nu se aplică în medii familiale)
BA3 handicapaţi (psihic, fizic sau intelectual)
BA4 Instruite (agenţi de întreţinere sau exploatare)
BA5 Calificate (ingineri şi tehnicieni)
Contactul persoanelor cu potenţialul pământului
BC1 nul (mediu neconductor)
BC2 scăzut (în mod obişnuit fară contact cu elemente conductoare)
BC3 frecvent (contact frecvent cu elemente conductoare)
BC'4 continuu (contact permanent cu pereţi metalici de exemplu incinte metalice, rezervoare,
boilere.
Condiţii de evacuare în caz de urgenţă
BD1 normale (clădiri de locuit)
BD2 dificile (clădiri înalte)
167
BD3 aglomerate (teatre, cinematografe, magazine mari şi similare)
BD4 dificile şi aglomerate (clădiri publice înalte - hoteluri, spitale etc.)
Natura materialelor prelucrate sau depozitate
BE1 a riscuri neglijabile
BE1 b
BE2 riscuri de incendiu (utilizare, manipulare, prelucrare, fabricare, depozitare de materiale
combustibile
BE3a riscuri de explozie
BE3b
BE4 riscuri de contaminare (prezenţa animalelor, produselor farmaceutice fară protecţie)
CONSTRUCŢIA
CLĂDIRILOR Materiale
de construcţii
CAI necombustibile
CA2a combustibile
CA2b
CA2c
CA2d
Structura construcţiilor
CB1 riscuri neglijabile
CB2 propagatoare de incendiu (clădiri cu forme şi dimensiuni care ajută la propagarea incendiului,
de ex.
efect de coş)
CB3 mobilă
CB4 flexibilă sau instabilă
Nota:
c) Condiţiile obişnuite corespund clasei 4 pentru parametrul AA şi clasei 1 pentru ceilalţi parametrii.
d) Semnificaţiile notaţiilor de la AB - Umiditatea aerului sunt următoarele: -1 = temperatura:
- j r= umiditatea relativă, este raportul dintre umiditatea absolută j a a aerului umed şi umiditatea
absolută maximă la saturaţie (as) la aceeaşi temperatură şi aceeaşi presiune barometrică;
- j a = umiditate absolută, este greutatea vaporilor de apă conţinuţi într-un metru cub de aer umed.
168
LEGENDĂ:
D – depozitare
E - extracţie
F - fabricaţie -1 - încercări
P - prelucrări
T - tratament
U - utilizare
Cifrele de la 1 până la 7 reprezintă clasele de influenţe externe
NOTĂ:
clasele AB: AP; AQ; AR AS: AN şi parţial clasele AA şi AE sunt în studiu.
ANEXA 5
SECŢIUNI MINIME ADMISIBILE LA CONDUCTOARE MONTATE ÎN EXTERIOR,
PE PEREŢII CLĂDIRILOR
Nr. Destinaţia conductoarelor Secţiuni, mm2
crt.
cupru aluminiu
ANEXA 6
SECŢIUNILE MINIME ADMISE PENTRU CONDUCTOARELE UTILIZATE ÎN
INSTALAŢIILE ELECTRICE DIN INTERIORUL CLĂDIRILOR
169
Secţiunile minime
ale conductoarelor
[mm ]
cupru aluminiu
Destinaţia conductoarelor
2 3
pentru interiorul corpurilor de iluminat;
conductoare multifilare; 0,50
conductoare unifilare. 0,75
pentru un singur corp de iluminat, conductor de fază 1 2,5
pentru o singură priză, conductor de faza 1,5 2,5
pentru circuite de lumină, conductor de fază 1,5 2,5
pentru circuite de priză, conductor de fază 2,5 4
.pentru circuitul unui receptor electrocasnic cu putere cuprinsă între 2 şi 4,5 kW, conductor 2.5 4
de fază
pentru circuite primare ce alimentează firmele cu lămpi cu descărcări in gaze 2.5 4
pentru circuite de forţă, conductor de faza 1.5 2.5
-
pentru circuite monofazate, conductorul neutru (N) va avea aceeaşi secţiune ca conductorul ----------
de fază
pentru circuite trifazate cu patru conductoare, până la o secţiune de 16 mm2 a conductoarelor ---------
pentru circuite trifazate cu patru conductoare, conductorul neutru pentru secțiuni ale
conductorului de fază de:
2> mm 16 25
2
35 mm 16 25
50 mm2 25 25
70 m m2 35 35
95 mm2 50 50
2
20 mm 70 70
2
150 mm 70 70
2
185 m m 95 95
240 m m2 120 120
2
300 mm 150 150
2
400 m m 185 185
400 m m2 .Sn = 0,5sf
Pentru coloane din clădiri de locuit, conductorul de protecţie (PE):
170
la coloane colective;
6 (sau 100 m m2
OL)
la coloane individuale 4
-
pentru coloane. între tabloul principal şi tabloul secundar, se va determina prin calcul 2.5 4
dar minimum:
pentru conductoare de legătura între contor şi tabloul de distribuţie al instalaţiei terioare din 6 6
locuinţe, se va determina prin calcul, dar minimum:
pentru cordoane de alimentare ale receptoarelor mobile sau portabile, secţiunea conductorului de fază va fi. pentru
un curent nominal al aparatului:
până la 2 A 0,50 -
până la 6 A 0,75 -
peste 6 A pană la 10 A 1,0 -
peste 10 A până la 16 A 1,5 -
peste 16 A până la 25 A 2,5 -
peste 25 A până la 32 A 4 -
peste 32 A pană la 40 A 6 -
peste 40 A pana la 63 A 10 -
pentru cordoane de alimentare ale corpurilor de iluminat portabile, secţiunea inductorului de
fază va fi. pentru un curent nominal al aparatului:
pana la 4 A 0.5 -
peste4 A pana la 10 A 0,75 -
pentru instalaţii de automatizare, măsura şi control destinate unor receptoare din instalaţii 1 -
importante (vezi an. 5.1.3.)
pentru legături electrice de automatizare, măsura şi control între aparatele dintr-un echipament 0,5 -
şi pentru legăturile dintre aceste aparate şi conectări
ANEXA 7
CURENŢI MAXIMI ADMISIBILI ÎN REGIM PERMANENT LA CONDUCTOARE
NEIZOLATE, LIBERE ÎN AER
Temperatura mediului ambiant: + 25°C Temperatura maximă admisă pe conductor: + 70°C
Intensităţile curenţilor. A
171
conductoarelor Cupru Aluminiu Oţel-aluminiu Oţel
[mm"]
Interior Exterior Interior Exterior Interior Exterior Exterior
6 50 70
- - -
10 80 95 60 75 50 80
ANEXA 12.1. ALEGEREA DIAMETRULUI TUBURILOR IPEY ȘI TEVILOR PVC TIP 1 (PVC-U) ÎN
CAZUL CONDUCTELOR Fc Ti SAU SIMILARE
Numarul conductelor in tub
1 2 3 4 5 6 7
1.5 12 16 16 20 20 25 25
2.5 12 16 20 25 25 25 32
4 16 20 25 25 25 32 32
6 16 25 25 25 32 32 40
10 16 25 32 32 32 40 50
16 16 32 32 40 40 50 50
25 25 32 40 40 50 50 63
172
35 25 40 40 50 50 63 63
50 25 40 50 50 63 75 75
70 32 50 50 63 75 90
-
95 32 50 63 75 90
-
120 40 63 75 90 90
- -
150 40 63 90 90
-
185 40 75 90 90
- - -
OBSERVAŢII:
1 Linia îngroşată din tabel separă ţevile PVC tip 1 (PVC-U).
2 in cazuri justificate, se admite înlocuirea tuburilor IPEY 50 şi 63 cu ţevi PVC tip 1/50 sau 63.
3 Tuburile IPEY - STAS 6690. Conducte FcTi-STAS 526.
ANEXA 12.2
ALEGEREA DIAMETRULUI TUBURILOR IPEY Şl ŢEVILOR PVC TIP 1 (PVC-U) ÎN
CAZUL CONDUCTELOR FY, AFY SAU SIMILARE
Numărul conductelor în tub
Numărul conductelor în tub
1 2 3 4 5 6 7
1.5 12 122 16 16 16 20 20
2,5 12 16 16 20 20 25 25
4 16 16 20 25 25 25 32
6 16 16 20 25 25 25 32
16
10 _! 25 25 32 32 40 40
16 16 25 32 40 40 50 50
25 20 32 32 40 40 50 63
173
35 25 40 40 50 50 63 63
50 25 40 40 50 63 75 75
70 32 50 50 63 75 75
-
95 32 50 63 63 75
120 40 63 75 75 90
-
150 40 63 75 90
- - -
185 40 75 90 90
- - -
OBSERVAŢII:
a) Idem ca Ia anexa 12.1.
b) Conducte FY, AFY-STAS 6865.
ANEXA 12.3
ALEGEREA DIAMETRULUI TUBURILOR PEL ÎN CAZUL CONDUCTELOR Fc Ti SAU
SIMILARE
Secțiunea Numărul conductelor în tub
nominală a 1 2 3 4 5 6 7
conductorului
[mm2] Diametrul nominal (interior) al tubului [mm]
174
70 25.5 44,0 51.0 55.8 -
150 34,2 - -
185 34,2 - -
OBSERVAŢII:
Corespondenţa dintre notarea tuburilor PEL prin diametrul nominal (interior) din anexa 12.3. şi notarea tuburilor
PEL prin filet IPE este următoarea:
Notare prin 12,7 16,1 17.9 20,0 25,5 34,2 44.0 51,0 55,8
diametru nominal
175
OBSERVAŢII:
Corespondenţa dintre notarea tuburilor PEL prin diametrul nominal (interior) din anexa 11.4. şi notarea tuburilor
PEL prin filet IPE este următoarea:
176
Notare prin 12,7 16,1 17.9 20,0 25,5 34,2 44.0 51,0 55,8
diametru nominal
ANEXA 12.5
ALEGEREA DIAMETRULUI ŢEVILOR* DIN OŢEL SUDATE LONGITUDINAL PENTRU
1NSTALATII ÎN CAZUL CONDUCTELOR FeTi SAU SIMILARE
177
'Ţevi tip mediu sau uşor. conform STAS 7656.
ANEXA 12.6
ALEGEREA DIAMETRULUI ŢEVILOR*' DIN OŢEL SUDATE LONGITUDINAL PENTRU
INSTALAŢII, ÎN CAZUL CONDUCTELOR FY, AFY SAU SIMILARE
178
'Ţevi tip mediu sau uşor. conform STAS 7656.
ANEXA 12.7
ALEGEREA DIAMETRULUI ŢEVILOR* 1 DIN OŢEL SUDATE LONGITUDINAL PENTRU
INSTALAŢII, ÎN CAZUL CABLURILOR
179
'Ţevi tip mediu sau uşor. conform STAS 7656.
180
181
182
183
184
185
Manșoanele și accesoriile
Una dintre operaţiile importante pe care le comporta montarea branşamentelor electrice
in cablu subteran o constituie lucrările de imbinare. Pentru realizarea unei legaturi electrice si
mecanice intre doua porţiuni de cablu se folosesc mansoanele de cablu, care pot ti de innadire
sau de derivaţie.
Mansoane de legătură
Mansoanele de legătură pentru cablurile de joasa tensiune se executa conform STAS
2739- 70. in şapte mărimi, marcate in funcţie de diametrul gatului de intrare a cablurilor in
manşon, si anume: ML-45. ML- 55. ML- 60 etc.
Manşonul se executa din fonta din doua jumatati, un capac si doua bratari de prindere a
cablului.
El este prevăzut cu şuruburi de punere la pamant din bronz, şuruburi de asamblare,
şuruburi de fixare a capacului, şaibe si garnituri de etansare. toate aceste elemente fiind
reglamentate prin STAS.
Suprafaţa exterioara a manşonului se protejeaza prin gudroane.
Mansoanele de derivaţie
La executarea branşamentelor subterane se utilizeaza mansoane de derivaţie (tip
branşament) atunci cand cablul principal nu este secţionat.
Se construiesc, conform STAS 1570- 69. in cinci tipuri, marcate in funcţie de diametrul
cablului principal si al cablului de derivaţie (de branşament), si anume: MD 60/50. MD
75/65. MD 85/75 si MD 90/80.
Manşonul de derivaţie se confecţionează din fonta si este format din doua jumatati. cu
capac si trei bratari de prindere a cablului. Este prevăzut, de asemenea, cu şuruburi de punere
la pamant din bronz, cu şuruburi de fixare a capacului, cu şuruburi de asamblare, şaibe si
garnituri de etansare. toate aceste piese fiind reglementate prin STAS.
Suprafaţa exterioara a manşonului se protejeaza prin gudroane.
Accesoriile pentru executarea mansoanelor
Clemele de legătură
Mansoanele de legătură, pentru legarea in prelungire a conductoarelor cablurilor
subterane de cupru sau aluminiu prin metoda lipirii cu aliaj de cositor, se folosesc cleme de
legătură in prelungire CLP (STAS 6731-68). Clemele CLP se confecţionează din ţeava de alama
cositorită, in doua variante:
e) normale-CLPN (fig. 6);
f) lungi-CLPL: folosite pentru legarea conductoarelor scurtate din cauza arderii cablurilor.
La cablurile cu conductoare de aluminiu, in afara legaturilor realizate prin lipire, se
realizeaza si imbinarea prin presare la rece. Conductoarele se introduc in cleme speciale de
aluminiu si se strâng in bacurile de presare, astfel incat presiunile sa fie apropiate de limita
deformărilor plastice ale sârmelor. Dispozitivele de presare pot fi prese hidraulice manuale sau
cleşti hidraulici ori mecanici acţionaţi tot manual. La executarea legaturilor de inadire prin
presare cu presa hidraulica manuala PH-00 (produs R.D.G.) se vor utiliza cleme din ţeava de
aluminiu realizate prin stantare. Clemele se fabrica la l.C. M.P. si sunt marcate atat cu simboluri
care indica secţiunea conductorului. cat si cu simbolul prescurtat al bacului de presare. Forma
acestei cleme de legătură este indicata in figura 7.
186
In cazul conductoarelor in forma de sector, acestea vor fi in prealabil rotunjite cu ajutorul
unor bacuri speciale de rotunjire, corespunzătoare fiecărei secţiuni.
Role de distantare
Sunt folosite la executarea mansoanelor de legătură de joasa tensiune si au rolul de a
distanta in zona instalatiei refăcute.
Rolele de distantare se confecţionează din ebonită.
Cleme de derivaţie
Pentru legarea in derivaţie a conductoarelor de cupru sau aluminiu, in mansoanele de
branşament se folosesc cleme de derivaţie demontabile. cu ghiara tip CTD (STAS 1234- 67).
Clemele se construiesc in doua variante:
- pentru legaturi pe conductoarele de cupru sau aluminiu, cu secţiuni de 6-25 mm2;
- pentru legaturi numai pe conductoare de aluminiu cu seciiuni de 35-240 mm3;
Clemele de derivaţie se monteaza pe conductoarele cablului principal, iar conductoarele
cablului derivat, prevăzute la capete cu papuci de cablu, se leaga mecanic, prin şurubul de
strângere, la cleme. La conductoarele in forma de sector se procedeaza la rotunjirea lor folosind
un cleşte fara dinţi sau dispozitive de presare hidraulica si bacuri de rotunjire.
Clemele CTD se confecţionează din alama. Înainte de montarea pe conductor, clemele se
cositoresc cu aliaj de cositor LP60, pentru asigurarea unui contact bun la locul de legătură (tig 8).
In cazul mansoanelor de derivaţie tip branşament montate pe claburi de forţa la care
conductoarele derivate au o secţiune mai mica sau egala cu 50% din secţiunea conductoarelor
cablului principal, se poate face legarea in derivaţie prin lipire in cleme de legătură deschise, de
dimensiuni corespunzătoare.
prevăzute cu borne pentru legarea conductoarelor derivate. Se recomanda folosirea
acestor cleme pana la derivaţii de 50 mm 2.
Cleme este prevăzută cu o deschidere pe generatoare care serves- te la aşezarea (prin
desfacere si apoi strângere) pe conductoarele intregi ale cablului principal si la turnarea aliajului
de lipire. Se confecţionează din tabla sau din ţeava de cupru si apoi se cositoresc.
Cutiile terminale si accesoriile
La branşamentele realizate in cablu subteran se folosesc doua tipuri de cutii terminale:
cutia terminala de interior si cutia terminala de exterior pentru montaj pe stâlpi.
Cutia terminala cilindrica de interior (ICI) - STAS 1572-62.
Este folosita in nişele de abonaţi montate pe pereţii exteriori ai clădirilor, pentru legare,
protejarea si izolarea capetelor cablurilor cu izolaţie de hârtie, cu doua sau patru conductoare
avand secţiuni pana la 300 mnr.
La cablurile de PVC nu se vor executa cutii terminale.
Piesele componente ale cutiei cilindrice sunt: corpul cutiei (fig. 9), capacul cutiei si doua
şuruburi de fixarea a capacului.
Corpul cutiei se executa din fonta sau aliaje de aluminiu provenite din recuperări de
deşeuri pentru turnatorie.
Capacul cutiei se executa din banchilita sau din alt material izolam corespunzător,
prevăzute cu doua sau cu patru găuri pentru ieşirea conductoarelor. Şuruburile de fixare a
capacului se executa din bronz. Suprafaţa exterioara a cutiei se protejeaza prin gudroane.
Cutia terminala ICI se fabrica in sase mărimi, dupa secţiunea conductoarelor cablurilor
la care se folosesc.
Cutia terminala de exterior pentru montaj pe stâlpi (STAS 3535- 69)
187
Se foloseste la branşamentele electrice subterane recordate la o reţea electrica aeriana si
se monteaza pe cabluri armate cu izolaţie de hârtie, cu doua sau cu patru conductoare, avand
secţiuni de 16-185 mm2.
La cablurile din PVC se vor executa cutii terminale.
Cutiile terminale de exterior, simbolul CteS. se executa in doua tipuri:
CTeS - 25, pentru cabluri cu doua conductoare cu secţiune normala pana la 25 mm 2;
CTeS 1. CTeS 2. CTeS 3 (trei mărimi, pentru cabluri cu conductoare cu secţiune normala
pana la 3' 185+95 mm2.
Cutia se confecţionează din fonta si este formata dintr-un corp. un capac si un jug de
prindere. Ea este prevăzută cu şuruburi si şaibe pentru prinderea capacului si a jugului, cu dop de
inchidere si şurub de legare la pamant. toate aceste piese fiind reglementate prin STAS.
Montarea pe stâlp se va realiza conform figurii 10.
Papucii de cablu
Sunt piesele care se fixeaza pe capetele conductoarelor pentru racordare la bornele
instalaţiilor electrice. Fixarea papucilor pe conductoare se poate face prin mai multe metode, cele
mai utilizate fiind fixarea prin lipire si fixarea prin presare.
Se utilizeaza urmatoarele tipuri de papuci:
a) Papuci stantati pentru conductoare de cupru (STAS 243- 71).
Se folosesc la conductoarele de cupru unifîlare si multifiiare cu
secţiuni de 4-240 mm2, fixandu-se prin lipire.
Pentru lucrările de branşamente electrice se utilizeaza papuci tip A, cu urechea inchisa
dreapta (fig. 11).
Papucii se confecţionează din alama, pentru secţiuni pana la 16 mm 2 inclusiv, si de cupru
pentru celelalte secţiuni. Se protejeaza prin cositorire galvanica.
b) Papuci presaţi sau turnati pentru conductoare multifiiare de cupru (STAS 1596- 71).
Se utilizeaza pentru conductoare cu secţiuni de 25-300 mm2. Conductoarele in forma
de sector se rotunjesc in prealabil cu dispozitive de rotunjire. Se fixeaza pe conductor
prin lipire cu cositor. Pentru conductoarele de branşament se folosesc papuci tip N
(fig.
Papucii se confecţionează din alama si sunt acoperiţi cu un aliaj de cositor Lp 40. Papuci
stantati pentru conductoare multifilare din aluminiu (STAS 8298- 69). Se folosesc pentru
conductoare cu secţiuni de la 16 la 500 mm 2. Fixare pe conductor se face prin lipire cu aliaj de
cositor. dupa ce firele de aluminiu au fost in prealabil metalizate in regiunea de prindere si lipite
impreuna (masivizate). Pentru protejare impo-
triva coroziunii electrochimice a locului de contact dintre teaca papucii lui si conductorul
de aluminiu.
acesta va fi etanşat cu infasurari din banda lăcuită si lac de banchelita sau cu benzi
adezive de PVC.
Utilizarea cea mai raspandita o au papucii cu ureche dreapta (fig. 13).
Papucii se confecţionează din banda sau din tabla de cupru sau alama, prin stantare si se
cositoresc la cald, pentru a asigura o buna lipire cu conductoarele.
c) Papucii pentru montare prin presare pentru conductoare multifilare din aluminiu cu
secţiuni circulare de 16-300 mm2, folosiţi pentru legarea la borne sau la şuruburile de
contact.
Se executa in doua variante:
- prin turnare sub presiune;
188
- prin stantare.
Papucii executati prin turnare se obţin din aliaj de aluminiu ATSI 12 (STAS 201- 67), iar
cei stantati din ţeava de aluminiu 1/2 t 99.5 (STAS 524- 67).
Sunt destinati a fi montati in incaperi inchise cu urmatoarele caracteristici ale mediului:
temperatura +10. +40°C, umiditate 65% la +20°C. fara gaze cu acţiune chimica.
Presarea se face cu presa hidraulica sau cu cleştele mecanic, cu ajutorul bacurilor
hexagonale special construite pentru fiecare secţiune de conductoare.
189
Aliajul Lp 37 se foloseste la lipirea conductorului de cupru, pentru legarea la pamant de
mantaua de plumb.
Aliajele de metalizare pentru conductoarele de aluminiu
Firele componente ale conductoarelor de aluminiu, inainte de lipire in cleme sau papuci,
se curata de straturi de oxid si apoi se metalizeaza. folosind in acest scop aliaj pe baza de cositor.
Materialele izolante
In procesul de executare a mansoanelor si a cutiilor terminale pentru branşamentele
subterane se folosesc urmatoarele materiale izolante:
a) Masa izolanta bituminoasa (STAS 3897- 73). Serveşte la umplerea mansoanelor de
legătură sau de derivaţii si a cutiilor terminale. Se fabrica in doua tipuri:
tip B 65, pentru cabluri subterane si cabluri montate in clădiri reci;
tip B95. pentru cabluri montate in incaperi incalzite.
Masa izolanta bituminoasa se livreaza in cutii sau in butoaie de tabla, sau pe placaj, cu lin
continut net de 10-15 kg. Depozitarea se va face in locuri adapostite, ferite de soare, de praf sau
de umezeala.
b) Banda izolatoare din panza cauciucata (STAS 3658- 62). Se executa din tesatura de
bumbac, acoperita pe ambele fete cu un amestec de cauciuc nevulcanizat, izolant. Se
livreaza in rolouri avand lungimea 5-10-15 m si latimea de 10- 15- 20 mm.
c) Hartia impregnata prin cabluri (N.I.D. 877- 60).
Se foloseste sub forma de benzi de hârtie impregnate cu mase bituminoase pentru
izolarea îmbinărilor si a capetelor de cablu subterane inainte de compundare.
Procesul tehnologic
Lucrările de executare a branşamentelor subterane se realizeaza de personal special
instruit si dotat cu scule si utilaje corespunzătoare acestui fel de lucrări.
Procesul tehnologic pentru execuţia branşamentelor subterane cuprinde urmatoarele
operaţii principale:
-organizarea si pregatirea lucrării;
-stabilirea traseului;
-executarea traversărilor (unde este cazul):
-executarea săpăturilor pentru sant si pentru manşonul de branşament;
-desfasurarea si pozarea cablului;
-tragerea cablului prin tuburi;
-introducerea cablului in nise
-executarea mansolnului de branşament:
-executarea profilului;
-astuparea şanţurilor:
-refacerea pasajelor:
-executarea cutiei terminale;
-fixarea cutiei terminale in firida si pe stâlp.
Executarea manşonului de derivaţie, precum si a manşonului de legătură, atunci cand este
necesar, cuprinde urmatoarele operaţii:
-pregatirea capetelor de cablu si controlarea acestora pentru a nu conţine umiditate;
-desfacerea capetelor de cablu:
-dezizolarea cablului;
-pregatirea capetelor conductoarelor in vederea executării legaturilor de derivaţie sau de
inadire;
190
-montarea clemelor:
-izolarea legaturilor:
-montarea conductoarelor de legare la pamant:
-montarea manşonului de fonta;
-umplerea manşonului cu masa izolanta;
-etichetarea manşonului de către executant.
La executarea cutiei terminale, operaţiile principale sunt:
-stabilirea locului de amplasare;
-introducerea cablului in cutia terminala;
-pregatirea capetelor de cablu;
-desfacerea capetelor de cablu;
-pregatirea conductoarelor;
-montarea conductarelor de legare la pamant;
-executarea cutiei terminale;
-pregatirea capetelor conductoarelor pentru montarea papucilor:
-montarea papucilor;
-legarea la pamant a cutiei terminale.
încercările si punerile in funcţiune
La darea in exploatare a unui bransamet electric subteran se fac încercările prevăzute
pentru cabluri electrice de joasa tensiune:
-determinarea continuitatii conductoarelor cablului;
-identificarea fazelor la ambele capete:
-incercarea rezistentei de izolaţie.
Masurarea rezistentei de izolaţie se face cu un megohmmetru de 1000 sau 2500 V.
Valoarea rezistentei de izolaţie masurate se considara satisfacatoare daca este mai mare de 1 MΩ
ORGANIZAREA LUCRĂRILOR LA EXECUTAREA BRANŞAMENTELOR
ELECTRICE SUBTERANE
La executarea branşamentelor electrice subterane se folosesc urmatoarele materiale mai
importante:
-cabluri subterane de forţa
-mansoane de derivaţie din fonta
-cutii terminale masa izolanta neagra
-carton asfaltat
-sfoara de azbest
- sarma de legat
- nisip
-benzina
-aliaj cositor – zinc
- lavete
-cleme de derivaţie in T. tip CDT
- papuci stantati
- papuci de aluminiu
-cărămizi
-etichete din tabla de plumb
Scule si utilaje principale pentru echipele de pozare a cablurilor in şanţuri
191
192
193
194
195
196
197
198
199
200
201
202
203
204
205
GHID DE TERMINOLOGIE
In sensul prezentei norme specifice următorii termeni se definesc după cum urmează:
206
1 Admitent - este persoana nominalizată sau desemnată de emitent, pentru asigurarea
separării electrice a instalaţiei la care urmează a se lucra şi scoaterea acesteia de sub
tensiune, după caz, inclusiv predarea către şeful de lucrare.
2 Atribuţie de serviciu (AS) — este sarcina de muncă pe care trebuie să o execute personalul
de servire operativă a instalaţiilor electrice. în conformitate cu lista lucrărilor aprobate de
către conducătorul unităţii (subunităţii) de exploatare.
3 Autorizaţie de lucru (AL) — este documentul scris, întocmit pentru executarea lucrărilor
în instalaţiile electrice din exploatare.
4 Deranjament (incident) - este un eveniment neprevăzut, survenit în timpul exploatării
instalaţiilor electrice, caracterizat prin defectarea sau/şi deteriorarea unei / unor
echipamente sau părţi ale acestora, astfel încât remedierea urmărilor acestora necesită o
durată de timp redusă şi un volum mic de muncă.
5 Dispoziţie verbală (DV) — este dispoziţia dată direct, prin viu grai de către emitent, pentru
executarea unei (unor) lucrări.
6 Distribuitor - persoană juridică sau fizică care distribuie energiei electrică de joasă tensiune
unor utilizatori sau pentru utilizare de către proprii consumatori. (Ex. - unităţile de
distribuţie penru oricare utilizator cu care a încheiat un contact economic de furnizare a
energiei electrice de joasă tensiune, unităţi care achiziţionează prin contract economic de
furnizare a energiei electrice de înaltă tensiune şi o distribuie propriilor consumatori,
inclusiv a acelora de joasă tensiune).
7 Echipament clasa l de protecţie - echipamentele la care protecţia împotriva electrocutării
prin atingere indirectă este asigurată prin deconectarea acestuia în caz de defect. Pentru a
se asigura deconectarea la echipamentul de clasă I trebuie realizate legături de protecţie
(legare la nul şi/sau la pământ).
8 Echipament clasa II de protecţie - echipamentele care sunt realizate cu izolaţie
suplimentară, care să prevină apariţia unor tensiuni de atingere periculoase pe masele
echipamentelor.
9 Echipament clasa III de protecţie - echipamentele care sunt alimentate cu o tensiune foarte
joasă, iar ele insele nu produc o tensiune mai mare.
10 Echipament clasa 0 (zero) de protecţie - echipamentele care nu sunt prevăzute din
construcţie cu nici o posibilitate de a se asigura protecţia împotriva pericolului de
electrocutare.
11 Echipament tehnic electric — maşinile, utilajele, aparatura, dispozitivele, uneltele şi alte
mijloace asemănătoare care utilizează energie electrică..
12 Electrician autorizat profesional - persoană care deţine un "carnet de electrician autorizat"
eliberat de o unitate abilitată sau un agent economic abilitat în acest scop, conform
prevederilor Ordinului Ministerului Industriilor şi Comerţului Nr. 34/23.02.1999.
13 Electrician autorizat, pentru activităţi independente - prestator de servicii - persoană
autorizată din punct de vedere al protecţiei muncii, care deţine un "talon de autorizare"
avizat anual. cu conţinutul fişei de examinare pentru autorizare completată de către
comisia de examinare a persoanei juridice căreia îi aparţine electricianul sau o persoană
fizică atestată de către MMSS pentru a presta servicii în domeniul protecţiei muncii şi
care este înregistrată la Registrul Comerţului.
14 Emitent - electrician autorizat din punct de vedere al protecţiei muncii împuternicită în
scris de către conducătorul unităţii, pentru a dispune executarea unor lucrări în instalaţiile
electrice din exploatare pe baza uneia din formele organizatorice AL. ITI-PM, DVsauPV.
15 Executant de lucrări sau de manevre - este persoana componentă a unei formaţii de lucru
sau manevră, subordonată din punctul de vedere al protecţiei muncii şefului de lucrare
sau responsabilului de manevre.
16 Fişă de aparat electric - (sinonim: ştecher) - piesă de legătură, prin intermediul unei prize
de curent între un cablu electric izolat mobil şi flexibil a unui aparat şi o reţea electrică
fixă.
17 Fişă tehnologică - este documentaţia complexă, aprobată de conducătorul unităţii, care
prezintă succesiunea operaţiilor tehnologice aferente unei anumite lucrări, dispozitivele,
sculele şi utilajele necesare realizării acesteia inclusiv măsurile specifice de protecţie a
207
muncii pentru evitarea accidentării sau îmbolnăvirii profesionale, pe durata executării
operaţiilor tehnologice.
18 Identificator - este electricianul, având cel puţin grupa a lV-a de autorizare, care execută
localizarea, identificarea şi secţionarea (tăierea) cablului defect, aflat într-un flux de cel
puţin două cabluri în exploatare.
19 Instalaţie electrică de foarte joasă tensiune — este ansamblul unitar de maşini, aparate,
conductoare, instrumente şi accesoriile lor (relee, dispozitive de comandă, semnalizare,
circuite secundare, prize de pământ etc) destinate transformării nivelului de tensiune,
transportului şi distribuţiei energiei electrice.
20 Instalaţie electrică de joasă tensiune — este instalaţia de curent alternativ sau de curent
continuu la care tensiunea de lucru a părţilor active, în regim normal de funcţionare, se
află în următoarele limite:
- cel mult 250 V faţă de pământ. în cazul reţelelor legate la pământ;
- cel mult 1000 V între părţile active. în cazul reţelelor izolate faţă de pământ.
21 Instalaţie electrică de înaltă tensiune — este instalaţia la care tensiunea de lucru a părţilor
active, în regim normal de funcţionare, este mai mare decât valorile indicate la pct. 16 de
mai sus.
22. Instalaţie electrică în exploatare — este instalaţia care a fost pusă sub tensiune cel puţin o
singură dată şi care poate fi repusă sub tensiune prin manevrarea aparatajului de
comutaţie, prin legarea cordoanelor la liniile electrice aeriene, prin montarea unor
porţiuni de bare sau prin legarea conductoarelor la aparataj.
23 Instalaţie electrică de utilizare — instalaţia care a fost pusă sub tensiune cel puţin o singură
dată şi care poate fi repusă sub tensiune prin manevrarea aparatajului de comutaţie, prin
legarea cordoanelor la liniile electrice aeriene, prin montarea unor porţiuni de bare sau
prin legare conductoarelor la aparataj.
24 Instalaţie separată electric — este instalaţia electrică retrasă din exploatare la care s-au luat
următoarele măsuri tehnice :
a) întreruperea tensiunii şi separarea vizibilă faţă de părţile rămase sub tensiune, anularea
automatizărilor care conduc la reanclanşarea automată a întrerupătoarelor;
b) blocarea în poziţia „deschis" a dispozitivelor de acţionare ale aparatelor de comutaţie prin
care s-a realizat separarea vizibilă şi aplicarea indicatoarelor de securitate cu caracter de
interzicere.
25 Instalaţie electrică scoasă de sub tensiune - este instalaţia separată electric care a fost legată
la pământ şi in scurtcircuit.
26 Instrucţiune tehnică internă de protecţie a muncii (IT1-PM) — este documentul scris,
întocmit pentru executarea unor lucrări, în condiţii tehnice şi organizatorice identice, în
instalaţii electrice având scheme şi tipuri constructive similare.
27 Instrucţiune tehnică de lucru este documentul, aprobat de conducătorul unităţii
(subunităţii), care prezintă succesiunea operaţiilor tehnologice aferente unei anumite
lucrări, dispozitivele, sculele şi utilajele necesare realizării acesteia precum şi măsurile
specifice de protecţie a muncii, care trebuie aplicate şi/sau respectate pentru evitarea
accidentării sau îmbolnăvirii profesionale, pe durata executării operaţiilor tehnologice.
28 Locul de muncă puţin periculos — spaţiu care în condiţii normale este caracterizat
simultan prin: umiditatea relativă a aerului de maximum 75% Ia temperatura aerului între
+15 ....+30C'C: pardoseala (amplasament) electoizolantă.
29 Locul de muncă periculos - locul de muncă caracterizat prin cel puţin una din următoarele
condiţii: umiditatea relativă a aerului peste 75% temperatura aerului peste 30°C;
pardoseala cu proprietăţi conductoare în legătură electrică cu pământul(beton, pământ):
parte conductoare în legătură electrică cu prezenţa de pulberi conductoare (pilitură de
metal, grafit, etc.) prezenţa fluidelor care micşorează impedanţa corpului uman.
30 Locul de muncă foarte periculos - locul de muncă caracterizat prin cel puţin una din
următoarele condiţii: umiditatea relativă a aerului peste 97% temperatura aerului peste
35°C; părţi conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă mai mult de 60%
din zona de manipulare; prezenţa de agenţi corozivi.
208
31 Lucrare - ansamblul de operaţii al cărui scop este executarea, modificarea, repararea sau
întreţinerea unei instalaţii.
32 Lucrare de natură electrică — ansamblul de operaţii ce se execută asupra unei instalaţii
electrice sau a unei părţi din aceasta care prezintă risc de natură electrică (părţi active,
izolaţie, circuite, legături la pământ, alte părţi componente sau protectoare) şi care se
execută de către personal cu calificare în domeniul electric.
33 Lucrare de natură neelectrică — ansamblul de operaţii ce se execută asupra acelei părţi a
instalaţiei care nu prezintă risc de natură electrică şi care nu necesită executanţi cu
calificare în domeniul electric (vopsitorie, zidărie, curăţenie, lăcătuşerie. etc).
34 Lucrare cu scoatere de suh tensiune -lucrarea pentru care se realizeaza separarea electrica
şi legarea la pământ şi în scurtcircuit a întreagii instalaţii electrice sau numai a acelei
părţi la care urmează a se lucra.
35 Lucrare sub tensiune în contact - lucrare care se execută direct asupra părţilor aflate sub
tensiune, care realizează numai în instalaţiile electrice de joasă tensiune şi la care
personalul executant utilizează mijloace de protecţie şi unelte
electroizolate/electroizolante.
36 Lucrări de întreţinere-reparaţii — activităţile desfaşurate în instalaţiile electrice aflate în
exploatare, cu scopul menţinerii acestora în stare de funcţionare.
37 Lucrări prin urcare direct pe stâlpi - acelea la care personalul executant utilizează, pentru a
ajunge la coronamentul acestuia, cârlige metalice cu colţi sau cu tampoane de cauciuc.
38 Manevra - ansamblu de operaţii care conduce la schimbarea configuraţiei unei instalaţii
electrice prin acţionarea unor aparate de comutaţie. în cadrul prezentelor norme
specifice, introducerea sau scoaterea siguranţei de joasă tensiune tip MPR este
considerată manevră.
39 Masa echipamentelor tehnice electrice — părţile metalice ale echipamentelor care în mod
normal nu sunt sub tensiune, dar care pot ajunge sub tensiune, în caz de defect şi pot fi
atinse de om.
40 Mediu normal — Componenta sistemului de muncă în care executantul îşi desfăşoară
activitatea fără a fi expus riscului de accidentare şi/sau îmbolnăvirii profesionale
specifice altor medii (cu pericol de incendiu, de explozie, subacvatic, subteran,
extraterestru, nuclear, etc.) decât cele normale.
41 Mijloc de producţie - mijloace de muncă (echipamente tehnice, unelte) şi mijloace de
protecţie individuală şi colectivă (dispozitive, schele, platforme, utilaje speciale, proprii
activităţi de transport/distribuţie şi utilizare a energiei electrice).
42 Mijloc de protecţie electroizolant — produsul destinat protecţiei împotriva riscurilui de
accidentare provocat de curentul electric în timpul desfăşurării activităţii în instalaţiile
electrice. Din categoria mijloacelor respective fac parte:
a) prăjini electroizolante pentru joasă şi înaltă tensiune:
b) cleşti electroizolaţi pentru joasă şi înaltă tensiune;
c) detectoare de tensiune pentru joasă şi înaltă tensiune;
d) detectoare de tensiune tip prăjină electroizolantă;
e) indicatoare de corespondenţă a fazelor:
f) plăci electroizolante pentru joasă şi înaltă tensiune;
g) teci electroizolante pentru joasă şi înaltă tensiune:
h) pălării electroizolante pentru joasă tensiune:
i) folii electroizolante pentru joasă tensiune:
j) degetare electroizolante pentru joasă tensiune:
k) mănuşi electroizolante;
1) încălţăminte electroizolantă ( cizme din cauciuc sau pantofi ori ghete din piele cu talpă
electroizolantă şi placă metalică înglobată);
m) covoare electroizolante fixe şi portabile;
n) platforme electroizolante.
43 Mijloc de protecţie pentru legarea la pământ şi în scurtcircuit — echipamentul tehnic
destinat pentru a proteja personalul împotriva electrocutării în cazul apariţiei accidentale
a tensiunii în zona de lucru, ca urmare a manevrelor greşite, a inducţiei, a atingerilor
209
accidentale dintre instalaţiile Ia care se lucrează şi alte instalaţii aflate sub tensiune sau a
descărcărilor electrice. Din categoria acestor mijloace fac parte:
a) cuţite de legare la pământ;
b) dispozitive mobile de legare la pământ şi în scurtcircuit (scurtcircuitoare);
c) dispozitive de descărcare a sarcinii capacitive din elementele bateriilor de condensatoare:
d) dispozitive pentru descărcarea de sarcină capacitivă a cablurilor după încercări;
e) atenuatoare de inducţie electrostatică.
44 Mijloc de protecţie pentru delimitarea materială a zonei de lucru - este produsul care nu
permite sau împiedică accesul involuntar al persoanelor neavizate în această zonă,
precum şi părăsirea sau depăşirea liberă a ei de către membrii formaţiei de lucru. Din
categoria acestor mijloace fac parte:
a) bariere;
b) frânghii şi benzi pentru împrejmuire;
c) panouri şi paravane mobile:
d) indicatoare de securitate.
45 Mijloc de protecţie împotriva acţiunii arcului electric şi a traumatismelor mecanice — este
produsul care protejează executantul de efectul termic al arcului electric sau al loviturilor
mecanice. Din categoria acestor mijloace fac parte :
a) vizieră de protecţie a feţei;
b) cască de protecţie a capului;
c) îmbrăcăminte din ţesătură termorezistentă.
46 Obligaţie de serviciu (OS) - este obligaţia unui electrician autorizat din punctul de vedere
al protecţiei muncii, angajat al unei persoane juridice sau fizice de a răspunde de
remedierea, întreţinerea, modificarea sau exploatarea instalaţiilor de joasă tensiune şi a
echipamentelor şi utilajelor electrice aferente din gerstiunea acesteia.
47 Operaţie - componentă dintr-o manevră sau lucrare.
48 Părţi aflate normal sub tensiune — părţi ale unei instalaţii electrice destinate de constructor
pentru a fi sub tensiune in regim normal de lucru.
49 Pericol iminent - situaţie în care se poate produce în orice moment accidentarea sau
îmbolnăvirea profesională a unuia sau mai multor salariaţi.
50 Periodicitate maximă de încercare — interval de timp dintre două încercări succesive.
51 Personal de exploatare — este personalul care face parte din subunitatea de exploatare şi
care execută o activitate de servire operativă sau lucrări în instalaţiile electrice.
52 Personal de servire operativă — este personalul de exploatare care execută în timpul
serviciului, conform atribuţiilor ce-i revin, manevre, supraveghere, control şi/sau lucrări
în instalaţiile electrice. în baza AS. DV şi ITI-PM, consemnând activitatea depusă într-un
registru operativ.
53 Personal de întreţinere-reparaţii — este personalul care face parte din subunitatea de
exploatare şi execută lucrări de întreţinere-reparaţii în instalaţiile electrice.
54 Personal de construcţii-montaj — personalul aparţinând unei unităţi/subunităţi de
construcţii-montaj care execută lucrări specifice acesteia.
55 Personal delegat — personalul care nu aparţine persoanei juridice sau fizice care
gestionează o instalaţie electrică de utilizare, dar care urmează să o exploateze sau să
execute lucrări în această instalaţie.
56 Prestator de servicii — persoană abilitată din punct de vedere profesional, pentru a executa,
la solicitarea clienţilor, lucrări din domeniul pregătirii sale profesionale.
57 Proces-verbal (PV ) - documentul scris pe baza căruia se pot executa lucrări asupra
instalaţiilor electrice din exploatare, separate vizibil prin dezlegări de cordoane sau
conductoare ale LEA, demontarea unor porţiuni de bare sau dezlegarea conductoarelor de
la aparataj şi care nu poa fi puse sub tensiune prin manevrarea aparatajului de comutaţie
primară.
58 Producător - persoană juridică sau fizică care produce energie electrică de joasă tensiune
pentru a fi distribuită unor utilizatori sau pentru nevoile proprii.
59 Propria răspundere (PR) - competenţa unui electrician autorizat, prestator de servicii - de a
răspunde solicitărilor privind remedierea, întreţinerea, executarea, modificarea sau
210
exploatarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune din gestiunea persoanelor juridice sau
fizice.
60 Protecţie integrată - modalitatea de prevenire a acidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale, constând în prevederea tuturor măsurilor de protecţie a muncii în
exclusivitate din faza de concepţie a unei tehnologii, instalaţii, maşini etc..
61 Protecţie intrinsecă — modalitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale prin principiul de funcţionare, construcţia sau modul de exploatare a unei
instalaţii, maşini, aparat, dispozitiv etc. lără a se adăuga elemente concepute special
pentru realizarea securităţii muncii.
62 Protecţie principală - mijloacele tehnice care asigură protecţia împotriva electrocutărilor în
orice condiţii, în afara cazurilor când acestea s-au deteriorat.
63 Protecţie suplimentară - mijloacale tehnice care asigură protecţia împotriva electrocutărilor
în cazul deteriorării protecţiei principale.
64 Raport de încercare - document care prezintă rezultatele încercării şi alte informaţii
relevante despre starea tehnică a instalaţiei, utilajului, aparatului, aparatajului de încercat.
65 Subunitate de exploatare - forma organizatorică în cadrul unităţii de exploatare, care
execută lucrări si/sau exploateaza instalaţii electrice (secţie, atelier, centru, laborator,
punct, district etc).
66 Şef de lucrare - persoana desemnată de către emitent pentru executarea unei lucrări, care
conduce, controlează si supraveghează formaţia de lucru şi care asigură măsurile tehnice
şi organizatorice de protecţie a muncii în zona de lucru.
67 Tensiune foarte joasă - tensiune de lucru a echipamentelor electrice care nu depăşesc 50 V
în curent alternativ şi 120 V în curent continuu.-
68 Unitate de exploatare - forma organizatorică (organul de stat, instituţia publică, asociaţia de
orice fel, societatea comercială, uzina, fabrica, filiala, divizia, sucursala şi alte asemenea)
căreia îi revine obligaţia prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare sau prin
statut să execute lucrări în instalaţiile electrice, să exploateze, să întreţină şi să repare
instalaţiile electrice pe care le gestionează sau le-a preluat prin convenţie.
69 Unitate de construcţii-montaj — forma organizatorică a societăţii comerciale (trust,
antrepriză, şantier, sucursală şi alte asemenea) care, conform regulamentului de
organizare şi funcţionare sau statutului, execută lucrări de construcţii-montaj sau/şi
reparaţii ale instalaţiilor specifice din domeniul electric.
70 Utilizator - persoană juridică sau persoană fizică care gestionează instalaţii electrice de
utilizare (Ex. - unitatea care achiziţionează prin contract economic, energie electrică de
înaltă tensiune şi o prelucrează sau distribuie, după caz, prin propriile instalaţii, propriilor
consumatori; propriior consumatori: unităţile care produc energie electrică de înaltă
tensiune sau joasă tensiune devin utilizatori pentru partea din instalaţie prin care
prelucrează şi distribuie energia electrică propriilor consumatori).
71 Verificare periodică — acţiunea unei persoane specializate de a confirma sau infirma
calităţile tehnologice şi de protecţie ale unei instalaţii, unelte sau ale unui uitilaj, aparat.
EIP sau ET.
72 Zonă de lucru - partea din instalaţia electrică în care au fost luate măsurile tehnice de
protecţie a muncii prevăzute în prezentele norme specifice şi în care se execută o lucrare
la un moment dat. în mod particular, zona de lucru la cablurile electrice are două
componente:
a) partea instalaţiei (capetele cablului) unde s-au luat măsurile tehnice;
b) locul unde se execută lucrarea la un moment dat (strada, subsolul, podul de cable, canalul,
rastele. etc.)
73 Zonă de manipulare (sinonim: volum de accesibilitate) - spaţiul în care staţionează sau
circulă oameni şi care este limitat de către suprafaţa pe care omul o poate atinge fără mijlocirea
unui obiect. Zona are următoarele dimensiuni minime: 2.5 m pe înălţime. 1,25 m pe lăţime şi 0.5
m în jos sub suprafaţa pe care stă omul
211
212