1.

Măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal menite să lărgească gama de sancţiuni
necesare prevenirii fenomenului infracţional.

Prin masuri de siguranta se desemneaza o categorie de sanctiuni penale cu scop eminamente preventiv,
aplicabile persoanelor care comit fapte prevazute de legea penala si prezinta o stare de pericol social.

Scopul şi tipurile măsurilor de siguranţă

(1) Măsurile de siguranţă au drept scop înlăturarea unui pericol şi preîntîmpinarea săvîrşirii faptelor
prevăzute de legea penală.

(2) Măsuri de siguranţă sînt:

a) măsurile de constrîngere cu caracter medical;

b) măsurile de constrîngere cu caracter educativ;

c) expulzarea;

d) confiscarea specială;

e) confiscarea extinsă.

2. Expulzarea

Cetăţenilor străini şi apatrizilor care au fost condamnaţi pentru săvîrşirea unor infracţiuni li se poate
interzice rămînerea pe teritoriul ţării.

În cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa cu închisoare, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc
după executarea pedepsei.

La luarea deciziei privind expulzarea persoanelor prevăzute la alin.(1) se va ţine cont de dreptul la
respectarea vieţii private a acestora.

Condițiile aplicării expulzării:

Făptuitorul să fie cetăţean străin sau apatrid (persoană fără cetăţenie). Această calitate trebuie să existe
la momentul judecăţii, căci dacă cetăţeanul străin sau apatridul la momentul judecăţii a dobândit
cetăţenia RM, acesta nu mai poate fi expulzat, deoarece, pe baza art. 17 al Constituţiei RM, “Cetăţenii
Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară”, postulat care a devenit deja un principiu
de drept.

Cetăţeanul străin sau apatridul să fi fost condamnat pentru o faptă care constituie o infracţiune. Nu
contează faptul săvârșirii infracţiunii pe teritoriul RM sau în afara lui. Important este ca instanţele
noastre judecătorești să fie competente a judeca cazul în conformitate cu principiile aplicării legii penale
în spaţiu (teritorialităţii, realităţii, universalităţii).

Rămânerea cetăţeanului străin sau a apatridului pe teritoriul RM să fie sursa unei stări de pericol, a cărei
înlăturare să fie posibilă doar prin îndepărtarea lui de pe acest teritoriu.

Persoana să nu fie supusă în statul în care urmează a fi expulzată la un tratament sau la o pedeapsă
inumane sau degradante. Această condiţie, care a făcut obiectul multiplelor examinări din partea Curţii
Europene a Drepturilor Omului, fiind, de altfel, valabilă și în materia extrădării, impune judecătorului să
se convingă la luarea deciziei cu privire la expulzare că prin aceasta nu se va încălca art. 3 al CEDO, adică
persoana nu va fi expusă în statul în care este expusă la un risc real de tratamente inumane.
Respectarea acestei condiţii este incompatibilă, în special, cu cazurile de expulzare în statele în care
persoana riscă pedeapsa cu moartea. În acest context, Curtea de la Strasbourg s-a pronunțat în sensul că
expunerea persoanei la “sindromul culoarului morţii” constituie un tratament sau o pedeapsă
incompatibile cu art. 3 din Convenţie.

3. A) În cazul în care Comisia Medicală a constatat că Scobioală s-a însănătoșit, la avizul

instituției medicale , instanța de judecată dispune încetarea aplicării măsurilor de siguranță
cu carcter medical, întrucât însănătoșirea persoanei exclude necesitatea aplicării unor astfel
de măsuri.
Astfel, decizia respectivă tine exclusiv de compentența instanței de judecată.
b) Instnața de judecată poate aplica pedeapsa după însănătoșirea persoanei, cu condiția să
nu fie expirat termenul de prescripție sau eventual să nu existe alte circumstanțe pentru
liberarea persoanei de răspundere penală și respectiv de pedeapsă.
c) La aplicarea pedepsei, Instanța de Judecată trebuie să țină cont de perioada aflării lui
Scobioală în instituția psihiatrică, astfel o zi de tratament efectuat în cadrul instituției
psihiatrice se echivalează cu o zi de detenție (în închisoare). Totodată, persoana urmează a
fi liberată în caz că pedeapsa stabilită de instanţă este inferioară termenului măsurilor de
siguranţă cu caracter medical.

Șantajul