MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA “ȘTEFAN CEL MARE”

Facultatea Drept, Administrație, Ordine și Securitate publică
Catedra Procedură Penală, Criminalistică și Securitate Informațională

REFERAT

Tema “Noțiuni și categorii de măsuri preventive

Efectuat: Antoci Nicoleta

studentă
grupa academică DFRB 211

Verificat: Pântea Andrei

conferențiar universitare
doctor universitar

Chișinau 2024
 CUPRINS:

INTRODUCERE…………………………………………………………………
….2

1. Natura şi importanţa măsurilor preventive

2. Conceptul de măsuri de constrîngere procesual penale, măsuri preventive…..3
2.1 Chestiuni complimentare la aplicarea măsurilor preventive………………….9

3. Clasificarea măsurilor preventive…………………………………………….10

4. Revocarea măsurilor preventive………………………………………………11

CONCLUZII………………………………………………………………………15

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………..…………..16
 INTRODUCERE

În dreptul procesual penal sunt cunoscute diferite categorii de măsuri

preventive. A limita caracteristica generală a acestora doar la enumerarea şi
clasificarea lor ar fi incorect. Cumulul măsurilor preventive dispune de anumite
calităţi specifice acestei instituţii. Pentru ca acțiunile penale și civile în cadrul
procesului penal să aiba o bunaă desfășurare, organele de urmarire penală și
instituțiile de judecată au nevoie de instrumente procesuale cu care să își poată realiza
scopul.
Aceste mijloace prevazute de legea procesuală penală sunt –măsurile
procesuale. Măsurile procesuale dureaza atâta timp cât există situația care a dus la
luarea lor, de aici și caracterul lor provizoriu. Caracterul facultativ al acestora rezultă
din faptul că luarea măsurilor procesuale este lăsată la aprecierea organelor
competente pentru desfașurarea unei normale activități procesuale.
Prin urmare, măsura procesuală nu este altceva decât mijlocul de constrângere
prin care organul competent asigură îndeplinirea de către părți și celelalte persoane
participante în proces a obligațiilor lor procesuale și garantează executarea pedepsei și
repararea pagubei produse prin infracțiune.
Elemente ale sistemului măsurilor preventive sunt considerate aceste măsuri
luate în parte care constituie unităţi minime în cadrul unui tot întreg şi care exercită
anumite funcţii bine determinate.
Unitatea sistemului măsurilor preventive se caracterizează prin temeiuri
comune ale utilizării acestor măsuri, prin scopuri unice, prin subiecţii în privinţa
cărora pot fi aplicate şi printr-o ordine specifică de folosire în cadrul activităţii
procesual penale. Aceste particularităţi calitative plasează măsurile preventive într-o
instituţie juridică de sine stătătoare şi constituie criterii de delimitare a acestora de alte
măsuri de constrângere procesual-penală.

2
1. Natura şi importanţa măsurilor preventive
Măsurile preventive sînt măsuri de constrîngere procesuală, instituite de lege, în
vederea asigurării desfăşurării procesului penal, pentru a împiedica sustragerea
învinuitului, inculpatului, de la urmărirea penală, judecată, ori de la executarea
pedepsei. CPP a implementat diferite măsuri preventive. Pe lîngă aceasta, legea
prevede şi garanţii pentru persoana faţă de care se ia o măsură preventivă, în sensul că
aceasta nu poate fi luată decît cu respectarea condiţiilor prevăzute expres de lege, de
anumite organe judiciare după o procedură specifică şi pentru anumite termene.
Doctrina contemporană a admis necesitatea obiectivă a măsurilor de prevenţie,
în reglementarea procesual penală. Limitele aduse în exercitarea drepturilor
persoanelor sînt prevăzute şi strict determinate de lege, excepţie fiind cazurile de
extremă necesitate.
Măsurile preventive au o natură procesuală, aceasta reiese din compararea lor
cu constrîngerea ce decurge din executarea pedepsei, cu toate că prin măsurile
preventive, cum este arestul preventiv, se realizează o constrîngere care se aseamănă
cu cea care reiese din executarea pedepsei închisorii, totuşi se deosebeşte de aceasta
din urmă întrucît de ia numai în cursul procesului penal, avînd scop împiedicarea
învinuitului, inculpatului, de a se sustrage de la urmărirea penală, judecată sau de la
executarea pedepsei.
Luarea măsurilor preventive faţă de învinuit sau inculpat, în unele situaţii, este
de natură a răspunde unui alt imperativ general, în sensul că ceilalţi membri ai
societăţii să poată beneficia de drepturile şi libertăţile lor consacrate şi garantate de
Constituţie, prin înlăturarea pericolului, ca pînă la pronunţarea sentinţei, cei care au
comis infracţiuni, să mai comită asemenea fapte.
Măsurile preventive pot fi luate după ce s-a dispus începerea urmăririi penale,
pe tot parcursul desfăşurării urmăririi penale şi a judecăţii, pînă la pronunţarea unei
sentinţe judecătoreşti definitive.

3
4
 1. Conceptul de măsuri de constrîngere procesual penale, măsuri preventive

Măsurile procesuale sunt mijloace de constrîngere, prevăzute de legea procesual

penală, de care se pot folosi organele judiciare în vederea îndeplinirii de către părţi a
obligaţiilor lor procesual penale, prin care se garantează executarea pedepsei şi
repararea pagubei produse prin infracţiune, întrucît aceste măsuri au un caracter
procesual, ele pot fi luate în vederea realizării scopului procesului penal.
Există situaţii cînd părţile sau mai cu seamă, învinuitul sau inculpatul, încearcă să
zădărnicească aflarea adevărului şi să se sustragă de la urmărirea penală sau judecată.
De aceea, aici intervin măsurile procesuale, care sînt necesare pentru prevenirea sau
înlăturarea unor astfel de situaţii, prin care s-ar putea pune în pericol, realizarea
scopului procesual penal.
Măsurile procesuale pot fi folosite numai după începerea urmăririi penale şi pînă la
pronunţarea unei hotărîri definitive. Ele presupun anumite constrîngeri privind
limitarea şi privarea de libertate, şi au o durată limitată în timp. 1
Conform CPP art.175 alin.3, Măsuri preventive sînt:
1) obligarea de a nu părăsi localitatea;
2) obligarea de a nu părăsi ţara;
3) garanţia personală;
4) garanţia unei organizaţii;
5) ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;
51) înlăturarea de la conducerea mijlocului de transport;
6) transmiterea sub supraveghere a militarului;
7) transmiterea sub supraveghere a minorului;
8) liberarea provizorie sub control judiciar;
9) liberarea provizorie pe cauţiune;
10) arestarea la domiciliu;

1
Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, Vol. I, Editura „Paideia”, Bucureşti, 1993, p. 399.
5
11) arestarea preventivă.
1. Obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi ţara- reprezintă
îndatorirea impusă în scris de a nu părăsi de a le comunica despre schimbarea
domiciliului. Aplicată pe temen ce nu poate depăşi 60 de zile. Cel mult 12 luni
cumulative învinuitului, inculpatului de săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea
prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen de cel mult 12 ani sau pot fi dispuse pe
un termen de cel mult 24 de luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvîrşirea
unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai
mare de 12 ani.
2. Garanţia personală- angajamentul în scris pe care persoane demne de încredere şi-
l iau: comportamentul respectiv al bănuitului, învinuitului, inculpatului.
Două condiţii esenţiale:
1) garanteze comportamentul respectiv al acuzatului, inclusiv respectarea ordinii
publice;
2) garanteze prezentarea acestuia la citarea de către organul de urmărire penală,
procuror sau instanţa de judecată. Aspectele formale: -cererea în scris a persoanelor
demne de încredere, -numărul garanţiilor -nu poate fi mai mic de 2 şi mai mare de 5 -
depunerea sumei băneşti pe contul de depozit al procuraturii sau instanţei de judecată.
Bănuitul, învinuitul, inculpatul urmează să accepte garanția.
3. Garanţia unei organizaţii
Angajamentul în scris al unei persoane juridice (similitudini cu garanţia personală):
- Decizia de asumare a garanţiei este luată de administraţia organizaţiei dacă o
asemenea atribuţie este prevăzută în statut. În alte cazuri, decizia este luată de către
fondatori.
- La aplicarea garanției se întocmește pe lângă ordonanţă sau încheiere şi un proces-
verbal. Garantul trebuie să prezinte anumite acte care vor confirma credibiliatea

6
acestuia.
- Bănuitul, învinuitul, inculpatul urmează să accepte garanția.
4. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport- Poate
fi aplicată la săvîrşirea infracţiunilor în domeniul transporturilor, precum şi în cazul
utilizării mijlocului de transport la săvîrşirea infracţiunii. În cazul unei infracţiuni
pentru care se prevede pedeapsa privării de dreptul de a conduce mijloace de transport
sau anulării acestui drept, Se aplică ca măsură principală sau ca măsură
complementară la o altă măsură preventivă şi se dispune de către judecătorul de
instrucţie la demersul motivat al procurorului care conduce sau efectuează urmărirea
penală.
5. Înlăturarea de la conducerea mijlocului de transport- Persoana se înlătură de la
conducere de către organul de constatare dacă există temeiuri că se află în stare de
ebrietate.
- Transmiterea sub supraveghere a militarului- Punerea în sarcina comandantului
unităţii militare a obligaţiei de a asigura comportarea respectivă.
- Asumarea în scris a obligaţiei de către unul din părinţi, tutore, curator sau de către o
altă persoană demnă de încredere, precum şi de către conducătorul instituţiei de
învăţămînt speciale unde învaţă minorul, de a asigura prezentarea acestuia, cînd va fi
citat, la organul de urmărire penală sau la instanţă, precum şi de a contracara acţiunile
prevăzute la art.176 alin.(1)
6. Arestarea preventivă - Se dispune doar atunci cînd se demonstrează că alte măsuri
nu sunt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestării. Se ia în
considerație:2
- învinuitul, inculpatul nu are loc permanent de trai (dacă a refuzat să comunice) -a
încălcat condiţiile altor măsuri preventive -prezintă un risc iminent pentru securitate.

2
Ilie Istrate, Libertatea persoanei şi garanţiile ei procesual-penale, Editura „Scrisul românesc”, Craiova, 1984, p. 24-25.
7
Prelungit pe un termen de cel mult 12 luni cumulativ, pînă la pronunţarea sentinţei de
către instanţa de fond. Se include timpul în care persoana:
1) a fost reţinută şi arestată preventiv;
2) a fost sub arest la domiciliu;
3) s-a aflat într-o instituţie medicală, la decizia judecătorului de instrucţie sau a
instanţei, pentru expertiză judiciară în condiţii de staţionar, precum şi la tratament, în
urma aplicării în privinţa ei a măsurilor de constrîngere cu caracter medical.
Art.185 C.P.P.este cea mai aspră măsură preventivă.
Cunoscută şi sub denumirea de deţinere preventivă3, luarea acestei măsuri
implică privarea de libertate a unei persoane, fără a contraveni principiul
constituţional al libertăţii individuale şi nici principiului de drept penal, după care nu
poţi pedepsi pe cineva înainte de al judeca şi găsi vinovat, întrucât nu are caracterul,
regimul şi efectele unei pedepse, ci este o măsură pusă la dispoziţia justiţiei, a
organelor judiciare penale în general, pentru a preveni şi a înlătura neajunsurile
generate de tendinţa învinuitului sau inculpatului de a se sustrage de la urmărire
penală ori judecată, şi pentru a asigura o desfăşurare netulburată şi în ritm normal al
procesului penal
7. Arestarea la domiciliu una sau mai multe restricţii: 1) interzicerea de a ieşi din
locuinţă; 2) limitarea convorbirilor telefonice, recepţionării şi expedierii trimiterilor
poştale şi utilizării altor mijloace de comunicare; 3) interzicerea comunicării cu
anumite persoane şi primirea pe cineva în locuinţă una sau mai multe obligaţii:
- de a menţine în stare de funcţionare mijloacele electronice de control şi de a le purta
permanent;
- de a răspunde la semnalele de control sau de a emite semnale telefonice de control,
de a se prezenta personal la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată la
timpul fixat.

3
Nicoleta Iliescu, p. Libertatea persoanei în lumina dispoziţiilor din Codul de procedură penală. S.C.J., Nr. 3, 1971, p.
428
8
8. Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune: obligaţii
- să nu părăsească localitatea unde îşi are domiciliul decît în condiţiile stabilite de
către
judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţă;
- să comunice organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată orice
schimbare de domiciliu;
- să nu meargă în locuri anume stabilite;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori
de cîte ori este citată;
- să nu intre în legătură cu anumite persoane;
- să nu săvîrşească acţiuni de natură să împiedice aflarea adevărului în procesul penal;
- să nu conducă autovehicule, să nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a
folosit la săvîrşirea infracţiunii;
- să predea paşaportul judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată.
Judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată dispune, prin încheiere,
respingerea demersului de arestare preventivă sau de arestare la domiciliu şi aplicarea
măsurii de liberare provizorie pe cauţiune, stabileşte valoarea cauţiunii, precum şi
termenul de depunere a acesteia. Spre deosebire de liberarea previzorie sub control
judiciar care poate fi aplicată de judecător din oficiu, doar constatând că există
condiţiile impuse de art. 191, liberarea previzorie pe cauţiune poate fi aplicată doar
dacă există o intenţie manifestată a persoanei acuzate (A se vedea Art. 309-310).
Persoana, soţul ori rudele apropiate, urmează să înainteze cerere cu privire la aplicarea
liberării provizorii pe cauţiune.4
9. Revocarea liberării provizorii se produce după regulile generale aplicabile
revocării măsurilor preventive- Liberarea provizorie poate fi înlocuită dacă au
dispărut temeiurile arestării şi implicit a liberării provizorii. De asemenea, măsura
preventivă a liberării provizorii poate fi revocată şi din motivul comportamentului
4
Codul de procedură penală al Republicii Moldova din 14.03.2003, nr.122 ( M.O. al R.M.nr. 447 din 07.06.2003)
9
învinuitului sau inculpatului. Înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurii
preventive Înlocuită cu una mai aspră, dacă necesitatea acesteia este confirmată prin
probe, sau cu una mai uşoară, dacă prin aplicarea ei se va asigura comportamentul
respectiv al bănuitului, învinuitului, inculpatului, în scopul desfăşurării normale a
procesului penal şi al asigurării executării sentinţei. Se revocă de către organul care a
dispus-o în cazul în care au dispărut temeiurile pentru aplicarea acesteia. Există
situația încetării de drept.Ex: a fost încetată urmărirea penală sau emisă o sentință de
achitare. Măsura preventivă încetează fără a se emite un act suplimentar. Atacarea
hotărîrilor privind măsurile preventive:
1. Ordonanţa procurorului - plîngere judecătorului de instrucţie
2. Hotărîrea judecătorului de instrucţie sau a instanţei - cu recurs în instanţa ierarhic
superioară.
10. Alte masuri procesuale de constringere.
Alte măsuri procesuale de constrîngere spre deosebire de măsurile preventive,
pot fi aplicate oricărui subiect procesual. Unele măsuri pot fi aplicate atât martorului
și părții vătămate, cât și apărătorului, sau procurorului.
 Obligația în scris de a se prezenta la organul de urmărire penală - Este o
obligație procesuală încălcarea căreia poate avea consecințe juridice, În
legătură cu luarea obligației, persoana își asumă anumite responsabilități. În
primul rând, de a se prezenta la citare.

Persoana la fel trebuie să informeze imediat organului care a aplicat obligațiade

a se prezenta în legăură cu o eventuală schimbare a domiciliului.
Consecințele nerespectării obligației pot fi diferite. Pentru acuzat aceasta poate
avea ca și consecință aplicarea unei măsuri preventive. Pentru alte persoane, inclusiv
partea vătămată și martor, nerespectarea obligației poate determina aplicarea unei
amenzi judiciare.

10
  Aducerea silită- Aducerea forţată a persoanei la organul de urmărire penală sau
la instanţă în cazul în care aceasta, fiind citată, în modul stabilit de lege, nu s-a
prezentat fără motive întemeiate şi nu a informat organul care a citat-o despre
imposibilitatea prezentării sale, iar prezenţa ei era necesară. Se efectuează în
baza unei ordonanţe de aducere, eliberate de organul de urmărire penală, sau a
încheierii instanţei de judecată.
Nu se aplică:
- în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor care nu suferă amânare.
- minorii în vîrstă de pînă la 14 ani, femeile gravide, persoanele bolnave. Poate fi
aplicată doar după citarea persoanei.
 Suspendarea provizorie din funcţie Interzicerea provizorie motivată
învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza
activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului
public. O decide administraţia instituţiei în care activează învinuitul ori
inculpatul, în condiţiile legii, la demersul procurorului Hotărîrea administraţiei
instituţiei de suspendare din funcţie poate fi atacată la judecătorul de instrucţie.
 Amenda judiciară
- Sancţiune bănească aplicată de către instanţa de judecată persoanei care a comis o
abatere în cursul procesului penal, cu excepția învinuitului sau inculpatului.
- Se aplică de către judecătorul de instrucţie la demersul procurorului sau din oficiu.
-Aplicarea amenzii judiciare și ulteriuarei sancțiunii penale nu afectează,, principiul
non bis in idem.ierarhic superioară de către persoana în privinţa căreia a fost aplicată
amendă.
 Măsuri asiguratorii
Sunt apicate:
a) pentru repararea prejudiciului
b) pentru eventuala confiscare specială sau confiscare extinsă a bunurilor

11
c) pentru garantarea executării pedepsei amenzii Situaţie similară este şi în cazul
aplicării amenzii. Sechestrarea bunurilor se efectuează în corespundere cu normele
procedurii civile.
 Punerea sub sechestru
Constă în inventarierea bunurilor şi interzicerea proprietarului sau posesorului de a
dispune de ele, iar în caz de necesitate, de a se folosi de aceste bunuri Se aplică pentru
a asigura repararea prejudiciului cauzat de infracţiune, acţiunea civilă sau eventuala
confiscare specială sau confiscare extinsă.
Temeiurile punerii sub sechestru: Bănuiala rezonabilă că bunurile urmărite vor fi
tăinuite, deteriorate sau cheltuite. Actul: Ordonanţa organului de urmărire penală, cu
autorizaţia judecătorului de instrucţie sau, după caz, a încheierii instanţei de judecată.
Evaluarea bunurilor se efectuază în baza Legii cu privire la activitatea de evaluare
(Nr. 989, din 18 aprilie 2002). De regulă, se ridică, cu excepţia imobilului şi a
obiectelor cu dimensiuni mari. Contestarea – recurs Alte persoane decât acuzatul –
ordinea procedurii civile. Scoaterea -prin hotărîrea organului de urmărire penală sau
instanţei.
În literatura juridică a epocii sovietice întâlnim critici vehemente în privinţa
unei măsuri preventive, precum cauţiunea. Cercetând practica judiciară a anilor , 70 ai
secolului trecut, savantul V. Kornukov nu a depistat nici un caz al aplicării acestei
măsuri preventive. Conform opiniei lui, cauţiunea în calitate de măsură preventivă nu
era acceptabilă pentru legislaţia procesual penală din considerentul şi de pe poziţiile
transformărilor economice şi sociale.
Odată cu trecerea la relaţiile de piaţă, cauţiunea ca măsură preventivă cunoaşte
o largă răspândire şi utilizare, mai cu seamă la etapa urmăririi penale. La aceasta a
contribuit tendinţa de a exclude metodele constrângerii administrative asupra
subiecţilor procesului penal, creşterea garanţiilor reale, destinate realizării principiului

12
prezumţiei de nevinovăţie, lărgirea şi asigurarea procesuală a dreptului învinuitului la
apărare.
Liberarea provizorie pe cauţiune este de fapt „o succesiune prin schimbare” a
arestului preventiv, deoarece succede toate premisele şi condiţiile de aplicare a
arestului, concomitent interpune izolarea persoanei de societate, schimbând esenţial
situaţia învinuitului. Aceste împrejurări definesc liberarea provizorie pe cauţiune ca o
măsură preventivă de alternativă a arestului preventiv.

2. 1 Chestiuni complimentare la aplicarea măsurilor preventive.

În cazul procesului penal, alături de măsurile procesuale cu caracter de
constrângere, pot fi luate şi măsuri de ocrotire. Luarea măsurilor de ocrotire constituie
expresia umanismului legislaţiei noastre, menită să apere persoanele care ar avea de
suferit în urma luării unor măsuri de prevenţie privative de libertate sau a unor măsuri
de siguranţă care implică restrângerea libertăţii persoanei.
Din această categorie a măsurilor procesuale fac parte acele măsuri care asigură
o desfăşurare normală a urmăririi penale şi a examinării cauzei penale în instanţa
judecătorească. De asemenea, măsurile procedurale au şi sarcina de a ocroti interesele
societăţii şi ale participanţilor la procesul penal.5
Actuala reglementare stipulează măsurile de ocrotire în art.189 C.P.P. În cazul
în care persoana reţinută sau arestată, are sub ocrotirea sa minori, persoane
recunoscute iresponsabile, persoane cărora li s-a instituit curatela sau persoane care
datorită vârstei, bolii sau altor cauze au nevoie de ajutor, despre aceasta trebuie sa fie
informată autoritatea competentă pentru a lua faţă de aceste persoane măsuri de
ocrotire. Obligaţia informării privind aplicarea măsurii de ocrotire îi revine organului
care a efectuat reţinerea sau arestarea preventivă.

5
Codul de procedură penală al Republicii Moldova din 14.03.2003, nr.122 ( M.O. al R.M.nr. 447 din 07.06.2003)
art.189.
13
 Dispoziţiile organului de urmărire penală sau ale instanţei în vederea luării
masurilor de ocrotire sânt obligatorii de executare pentru organele de tutelă şi
curatelă, precum şi pentru conducătorii instituţiilor medicale sau sociale de stat.
Organul de urmărire penală sau instanţa poate transmite minorii, persoanele
iresponsabile sau cele de vârstă înaintată sub ocrotirea rudelor cu consimţământul
acestora.
Persoana, a cărei avere a rămas fără supraveghere în urma reţinerii, arestării
preventive sau arestării la domiciliu, are dreptul la supravegherea acestor bunuri,
inclusiv îngrijirea si hrănirea animalelor domestice, asigurată de către organul de
urmărire penală la cerinţa acestei persoane şi din contul ei. Dispoziţiile organului de
urmărire penală sau a instanţei privitor la asigurarea supravegherii bunurilor şi
îngrijirii lor este obligatorie pentru conducătorii respectivi ai instituţiilor statale.
Aceleaşi măsuri de ocrotire se vor lua şi în privinţa persoanelor care se aflau sub
ocrotirea părţii vătămate, a bunurilor şi domiciliului acestora. Privind măsurile de
ocrotire luate, organul de urmărire penală sau instanţa informează neîntârziat persoana
reţinută, arestată preventiv sau la domiciliu, precum şi alte persoane interesate.
Luarea măsurilor de ocrotire presupune existenţa cumulativă a două condiţii, şi
anume:
 în îngrijirea învinuitului sau inculpatului se află persoane care au nevoie de
ocrotire;
 în lipsa învinuitului sau inculpatului care urmează să fie privat de libertate,
aceste persoane rămân fără nici o ocrotire.
Măsurile de ocrotire prevăzute de Codul de procedură penală nu trebuie
confundate cu măsurile de ocrotire ce pot fi luate faţă de aceia care au săvârşit fapte
prevăzute de legea penală, dar care nu răspund penal, precum şi faţă de cei care sânt
expuşi să comită asemenea fapte, aceste măsuri având menirea de a educa minorii
respectivi şi de a preveni săvârşirea de către aceştia a unor fapte prevăzute de legea

14
penală.
Particularități:
-Măsurile procesuale de constrângere asigură desfăşurarea normală a procesului
penal.
-Nu sunt obligatorii pentru procesul penal caracterul lor fiind activităţi adiacente.
- În sistemul măsurilor procesuale de constrângere au fost incluse următoarele
categorii:
1) reţinerea;
2) măsurile preventive;
3) alte măsuri procesuale de constrângere.

3. Clasificarea măsurilor preventive

1. După subiectul care este abilitat să aplice anumite măsuri: 6- măsuri aplicate de
organul de urmărire penale (reţinere, aducere silită, obligarea de a se prezenta); -
măsuri aplicate de procuror (măsurile preventive neprivative de libertate, măsurile
procesuale aplicate de organul de urmărire penală); - măsuri aplicate de instanţa
judecătorească (judecătorul de instrucţie), măsurile preventive privative de libertate,
amenda judiciară, punerea sub sechestru a bunurilor, suspendarea provizorie din
funcţie, ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport,
măsuri speciale în privinţa persoanei juridice).
2. După subiectul faţă de care se aplică: - măsuri aplicate bănuitului, învinuitului,
inculpatului - măsuri aplicate martorilor, părţii vătămate şi altor participanţi (obligarea
de a se prezenta, aducerea silită, amenda judiciară).
3. După subiectul (obiectul) căreia se îndreaptă acestea: măsuri personale
(reţinerea, aducerea silită, obligarea de a nu părăsi localitatea, arestarea preventivă şi

6
Nicu Jidovu, Drept procesual penal, Ediţia a 2-a, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 233.
15
altele); - măsuri reale (sechestrul bunurilor, amenda judiciară, liberarea provizorie pe
cauţiune, depunerea unei cauţiuni de persoană juridică).
4. După natura lor: - măsuri preventive (măsuri prevăzute în alin. (3) al art. 175 din
C.proc.pen.); - măsuri asigurătorii (sechestrul bunurilor).
5. După funcţionalitatea lor: - măsuri ce preîntâmpină survenirea unor consecinţe
negative în procesul penal (reţinerea, măsurile preventive, sechestrul bunurilor); -
măsuri de răspundere procesuală (amenda judiciară, trecerea cauţiunii sau sumelor
depuse în condiţiile art. 179, 180 din C.proc.pen. în contul statului).
6. După gradul de constrângere a anumitor drepturi şi libertăţi: - măsuri
privative de libertate (reţinerea, arestarea preventivă, internarea într-o instituţie
medicală, arestarea la domiciliu); - măsuri restrictive de drepturi şi libertăţi (obligarea
de a nu părăsi localitatea sau ţara, ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport, liberarea provizorie sub control judiciar, suspendarea
provizorie din funcţie, punerea sub sechestru a bunurilor, aducerea silită, controlul
judiciar al unei persoane juridice).7

4. Revocarea măsurilor preventive.

În lumina dispoziţiilor legale revocarea măsurilor preventive se înfăţişează ca
un act procesual prin care organele judiciare competente, când nu mai există vreun
temei care să justifice măsurii preventive, dispun desfiinţarea ei. În situaţia în care, în
cursul procesului penal se constată că au dispărut temeiurile ce au impus luarea
măsurii preventive organul judiciar va dispune, din oficiu, sau la cererea persoanei
interesate, revocarea acesteia.
Organele judiciare competente, când nu mai există vreun temei care să justifice
menţinerea măsurii preventive, dispun desfiinţarea ei. Dacă la înlocuirea măsurilor
preventive intervine o schimbare a temeiurilor care au determinat luarea lor, în cazul
7
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-penal-p-g/masuri-de-constrngere-procesual-
penale/#:~:text=M%C4%83surile%20preventive%20s%C3%AEnt%20m%C4%83suri%20de,ori%20de%20la
%20executarea%20pedepsei. ( accesat la 15.03.2024)
16
revocării nu mai există nici un temei care să justifice menţinerea acestora. Pot fi avute
în vedere două situaţii şi anume: una în care constă că nu se justifică temeiurile ce au
fost avute în vedere la luarea măsurilor preventive şi alta, când, în decursul procesului
penal au dispărut aceste temeiuri. S-a exprimat opinia că, în situaţia când de la început
măsura preventivă a fost luată cu încălcarea legii, revocarea (anularea) măsurii apare
ca singura modalitate posibilă.
Atunci când se constată că au dispărut temeiurile care au impus luarea unei
măsuri preventive, dar se descoperă alte motive de menţinere a acesteia, nu se va
dispune revocarea, ci, menţinerea măsurii, dar cu condiţia unei noi motivări. În cazul
când măsura preventivă a fost luată de procuror, organul de cercetare penală are
obligaţia să-l informeze despre încetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii.
Revocarea măsurii preventive este o instituţie prin care se poate reveni asupra
măsurilor preventive, când temeiurile care au justificat luarea acestora au
încetat. Măsura preventivă se revocă de către organul care a dispus-o în cazul în
care au dispărut temeiurile pentru aplicarea acesteia (art.195 alin.2 C.P.P.).
Schimbarea ori dispariţia temeiurilor de drept şi de fapt ale unei măsuri preventive,
reprezintă modificări apărute în cursul desfăşurării procesului penal şi care nu au
existat în momentul luării măsurii preventive.
Rezultă că revocarea măsurilor preventive constituie un act prin care organul
care a dispus măsura poate reveni asupra luării acesteia, revocând-o, dacă nu există
vreun temei care să justifice menţinerea acesteia. 8
Măsura preventivă sub formă de arestare preventivă, arestare la domiciliu,
liberare provizorie sub control judiciar şi liberare provizorie pe cauţiune poate fi
revocată de judecătorul de instrucţie sau, după caz, de instanţa de judecată (art.195
alin.2 C.P.P.).

8
Ţuculeanu A. Înlocuirea şi revocarea măsurilor preventive. Probleme ivite în doctrină şi jurisprudenţă. În: Dreptul,
2001, nr. 11, p. 133
17
 La judecarea cauzei, instanţa din oficiu sau la cererea părţilor şi ascultând
opiniile acestora este în drept să dispună revocarea măsurii preventive, aplicate
inculpatului. O nouă cerere de revocare a măsurii preventive poate fi depusă dacă au
apărut temeiuri pentru aceasta şi nu mai des decât peste o lună după ce încheierea
precedentă privind această chestiune a întrat în vigoare, sau dacă nu au intervenit noi
împrejurări care condiţionează noua cerere (art. 329 alin.2 C.P.P.).
Revocarea măsurilor preventive este dispusă, în principiu, de organul judiciar
care a luat măsura, dacă cauza se află în aceeaşi fază procesuală. Revocarea arestării
preventive nu poate fi dispusă decât pe o durată nedeterminată, respectiv cu caracter
definitiv, executarea măsurii arestării nefiind succeptibilă de întrerupere. O reluare a
arestării după revocarea liberării provizorii este firească ţinând seama de natura
juridică a liberării, care este o măsură de înlocuire a arestării inculpatului şi nu de
încetare a acesteia, subzistând atât timp cât subzistă şi temeiul de arestare. Or,
revocarea arestării preventive este o măsură de încetare a acesteia cu caracter
definitiv, care este dispusă când au încetat condiţiile care au impus arestarea
preventivă a inculpatului, operând punerea în libertate din oficiu şi în mod
obligatoriu, pe durată nedeterminată a celui arestat.
Revocarea liberării provizorii pe cauţiune sau sub control judiciar.9 În condiţiile
legislaţiei procesual-penale în vigoare liberarea provizorie poate fi revocată
dacă:
 S-au descoperit fapte şi circumstanţe care nu au fost cunoscute la data admiterii
cererii de liberare şi care împiedică liberarea provizorie;
 Învinuitul cu rea - credinţă nu îndeplineşte obligaţiile stabilite sau a săvârşit o
noua infracţiune cu intenţie.
 În cazul revocării liberării provizorii persoana este supusă arestării preventive.
Cauţiunea se restituie în cazul în care:

9
https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/180280 ( accesat la 15.03.2024)
18
  S-a revocat liberarea provizorie în temeiul prevăzut de art.193 alin.1 pct.1
C.P.P., adică s-au descoperit fapte şi circumstanţe care nu au fost cunoscute la
data admiterii cererii de liberare şi care împiedică liberarea provizorie;
 S-a constatat de judecătorul de instrucţie sau de instanţă că nu mai există
temeiurile care au justificat măsura arestării preventive;
 Este dispusă încetarea procesului penal, scoaterea de sub învinuire, sau
achitarea persoanei în cauză;
 Este pronunţată o pedeapsă de către instanţa în fond prin hotărâre definitivă.
Cauţiunea nu se restituie în cazul revocării liberării provizorii în temeiul prevăzut
art.193 alin.1 pct.2 C.P.P.- învinuitul, inculpatul cu rea-credinţă nu îndeplineşte
obligaţiile stabilite sau a săvârşit o nouă infracţiune cu intenţie.
În acest caz cauţiunea se trece la venitul bugetului de stat de către judecătorul de
instrucţie sau, după caz, de instanţă. Hotărârea de trecere a cauţiunii la venitul statului
poate fi atacată cu recurs de persoanele interesate.

19
 Concluzii
În rezultatul studiului efectuat a fost relevată necesitatea revizuirii cadrului
legal care reglementează instituția măsurilor procesuale de constrîngere și a celor
preventive, cu elaborarea proiectului de lege corespunzător, în sensul racordării lor la
standardele europene. Totodată, se constată practica recurgerii excesive la aplicarea
măsurilor preventive privative de libertate la faza urmăririi penale. Sub acest aspect
trebuie luate în considerație recomandările Consiliului Europei în sensul reducerii
aplicării măsurilor preventive privative de libertate și sporirea reglementărilor legale
și, respectiv, aplicabilitatea practică a măsurilor nonprivative de libertate.
Este de remarcat faptul, că statul are obligația pozitivă de a crea garanții legale
de apărare contra unor eventuale abuzuri comise de către organul de urmărire penală
la aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere. În asemenea circumstanțe,
considerăm necesară revizuirea instituției controlului judiciar a fazei prejudiciare și
consacrarea unui mecanism viabil de apărare contra arbitrariului statal.
Realizarea sarcinilor procesului penal adeseori se află în contradicţie cu
interesele persoanelor care au săvârşit infracţiunea şi a căror vinovăţie urmează a fi
stabilită pe parcursul cercetării cauzelor penale. Pentru a evita atragerea la răspundere
penală, aceste persoane realizează o împotrivire ilegală organelor de drept care
efectuează activitatea de cercetare şi descoperire a infracţiunilor. Astfel, pentru a
asigura atingerea obiectivelor procesului penal şi a înlătura piedicile puse de anumite
persoane în această direcţie legea procesualpenală prevede posibilitatea aplicării
măsurilor de constrângere procesual-penală.
Există situaţii cînd părţile sau mai cu seamă, învinuitul sau inculpatul, încearcă
să zădărnicească aflarea adevărului şi să se sustragă de la urmărirea penală sau
judecată. De aceea, aici intervin măsurile procesuale, care sînt necesare pentru
prevenirea sau înlăturarea unor astfel de situaţii, prin care s-ar putea pune în pericol,
realizarea scopului procesual penal.

20
 BIBLIOGRAFIE

1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994;
2. Codul de procedură penală al Republicii Moldova din 14.03.2003, nr.122
( M.O. al R.M. nr. 447 din 07.06.2003).
2. Ilie Istrate, Libertatea persoanei şi garanţiile ei procesual-penale, Editura
„Scrisul românesc”, Craiova, 1984, p. 24-25Nicolae Volonciu, Tratat de
procedură penală. Partea generală, Vol. I, Editura „Paideia”, Bucureşti, 1993, p.
399.
3. Nicoleta Iliescu, p. Libertatea persoanei în lumina dispoziţiilor din Codul de
procedură penală. S.C.J., Nr. 3, 1971, p. 428
4. Nicu Jidovu, Drept procesual penal, Ediţia a 2-a, Editura C. H. Beck, Bucureşti,
2007, p. 233.
5. Ţuculeanu A. Înlocuirea şi revocarea măsurilor preventive. Probleme ivite în
doctrină şi jurisprudenţă. În: Dreptul, 2001, nr. 11, p. 133
6. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-penal-p-
g/masuri-de-constrngere-procesual-penale/#:~:text=M%C4%83surile
%20preventive%20s%C3%AEnt%20m%C4%83suri%20de,ori%20de%20la
%20executarea%20pedepsei. ( accesat la 15.03.2024)
7. https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/180280 ( accesat la 15.03.2024)

21