UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
Lector univ. dr.Volintir Tomescu Crenguţa

ABSOLVENT
MIHAI MARIA MIHAELA

2013

5
 UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI
FACULTATEA DE STIINŢE ECONOMICE
Specializare : Marketing

ECOMARKETINGUL ÎN CADRUL
SC VEL PITAR SRL

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
Lector univ. dr. Volintir Tomescu Crenguţa

ABSOLVENT
MIHAI MARIA MIHAELA

Piteşti
2013
5
 CUPRINS

Introducere

Lista tabelelor şi a figurilor

Capitolul I : Ecomarketingul – noţiuni generale ……………………………………………..9

I.1. Apariţia şi dezvoltarea marketingului ecologic …………………………………..9

I.2. Necesitatea dezvoltării ecomarketingului ………………………………………..10

I.3. Necesitatea fundamentării strategiei firmei prin ecomarketing ………………….11

I.4. Ecomixul de marketing …………………………………………………………..13

Capitolul II : Studiu de caz la firma SC Vel Pitar SRL ……………………………………...15

II.1. Prezentare firmă ………………………………………………………………...15

II.1.1. Locaţia şi datele de contact ale firmei Vel Pitar ………………………….15

II.1.2. Scurt istoric ……………………………………………………………….16

II.1.3 Misiune şi valori …………………………………………………………..17

II.2. Conducerea şi Organizarea Societăţii …………………………………………..17

II.3. Furnizorii, beneficiarii şi concurenţii …………………………………………..20

II.3.1. Furnizorii de mărfurii …………………………………………………….20

II.3.2. Clienţii ……………………………………………………………………20

II.3.3. Concurenţii ……………………………………………………………….21

II.3.4. Obiective …………………………………………………………………21

II.4. Atributele produselor SC Vel Pitar Srl ………………………………………...22

Capitolul III : Procesul ecologic în cadrul SC Vel Pitar SRL ……………………………….24

III.1. Producţia ecologica …………………………………………………………….24

III.2. Conceptul de produs ecologic ………………………………………………….25

III.3. Rolul procesului ecologic în cadrul SC Vel Pitar SRL ………………………...26

III.4. Procesul tehnologic de obţinere al pâinii “Grâu Întreg” ……………………….27

III.4.1. Schema tehnologică de obţinere a pâinii …………………………………28

5
 III.4.2. Procesul tehnologic propriu-zis de obţinere a pâinii ………………………..….29

Capitolul IV : Cercetare de marketing privind preferinţele consumatorilor pentru produse

ecologice ……………………………………………………………………………………41

IV.1. Definirea problemelor şi scopul cercetării ……………………………………41

IV.2. Expunerea ipotezelor ………………………………………………………….42

IV.3. Elaborarea chestionarului ……………………………………………………..43

IV.4. Frecventele absolute şi relative ale chestionarului ……………………………48

Concluzii

Bibliografie

5
LISTA FIGURILOR ŞI A TABELELOR

● LISTA FIGURILOR:
Figura 2.1 : Organigrama firmei Sc Vel Pitar Srl ……………………………………………19

Figura 3.1 : Schema tehnologică de obţinere a pâinii ……………………………………….28

Figura 3.2 : Cernătorul centrifugal …………………………………………………………..30

Figura 3.3 : Magneţi pentru îndepărtarea aşchiilor metalice ………………………….……..30

Figura 3.4 : Dozator de făină ……………………………………………………….………..31

Figura 3.5 : Instalaţie de dozare a apei ……………………………………………………....31

Figura 3.6 : Malaxorul cu braţ planetar ……………………………………………………...34

Figura 3.7 : Maşina cu camera de divizat ……………………………………………………36

Figura 3.8 : Cuptorul de pâine ( Dampf) …………………………………………………….39

Figura 4.1 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la consumul de

pâine …………………………………………………………………………………………48

Figura 4.2 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la operativitatea

personalului ………………………………………………………………………………….49

Figura 4.3 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la motivele

achiziţionării produsului …………………………………………………………………….49

Figura 4.4 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la locul de

achiziţionare al produsului …………………………………………………………………..50

Figura 4.5 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la intervalul de

timp la care este achiziţionat produsul …………………………………………….………...51

Figura 4.6 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la persoanele

care consumă produsul ……………………………………………………………………..51

Figura 4.7 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la persoanele

care achiziţionează produsul ………………………………………………….…………….52

Figura 4.8 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la cantitatea de

pâine achiziţionată ………………………………………………………………………….53

Figura 4.9 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la preţul

produsului …………………………………………………………………………………...54

5
Figura 4.10 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la ingredientele
produsului …………………………………………………………………………………….54

Figura 4.11 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la vârsta

respondenţilor ………………………………………………………………………………...55

Figura 4.12 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la nivelul de

venit al respondenţilor ………………………………………………………………………..56

Figura 4.13 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la sexul

respondenţilor ………………………………………………………………………………...56

Figura 4.14 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la ocupaţia

respondenţilor ………………………………………………………………………………...57

Figura 4.15 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la clasa socială
a respondenţilor ………………………………………………………………………………58

Figura 4.16 : Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la localitatea

de domiciliu a respondenţilor…………………………………………………………………58

● LISTA TABELELOR
Tabel 4.1 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la consumul de pâine ………………...48

Tabel 4.2 : Frecventele absolute şi relative cu privire la operativitatea personalului ..............48

Tabel 4.3 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la motivele achiziţionării produsului...49

Tabel 4.4 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la locul de achiziţionare al produsului.50

Tabel 4.5 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la intervalul de timp la care este
achiziţionat produsul …………………………………………………………………………50

Tabel 4.6 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la persoanele care consumă produsul..51

Tabel 4.7 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la persoanele care achiziţionează

produsul ………………………………………………………………………………………52

Tabel 4.8 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la cantitatea de pâine achiziţionată ….53

Tabel 4.9 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la preţul produsului ………………….53

Tabel 4.10 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la ingredientele produsului …………54

Tabel 4.11 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la vârsta respondenţilor …………….55

Tabel 4.12 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la nivelul de venit al respondenţilor...55

5
Tabel 4.13 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la sexul respondenţilor ……….…….56

Tabel 4.14 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la cetăţenia respondenţilor …….......56

Tabel 4.15 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la ocupaţia respondenţilor…………..57

Tabel 4.16 : Frecvenţe absolute şi relative cu privire la clasa socială a respondenţilor……...57

Tabel4.17 : Frecvenţele absolute şi relative cu privire la localitatea de domiciliu a

respondenţilor ………………………………………………………………………………...58

5
 INTRODUCERE

Lucrarea „Ecomarketingul în cadrul SC VEL PITAR SRL” are la bază principalele

beneficii ale consumului de produse ecologice, rolul pe care îl au in cadrul firmei SC VEL
PITAR SRL şi opinia consumatorilor cu privire la aceste produse.
În primul capitol al lucrării “ Ecomarketingul- noţiuni generale”, am prezentat
noţiunea de ecomarketing, apariţia şi dezvoltarea marketingului ecologic, domeniile vizate de
ecomarketing şi practicile de marketing ecologic.
Tot în acest capitol am redat necesitatea dezvoltării ecomarketingului, necesitatea
fundamentării strategiei firmei prin prisma principiilor ecomarketingului şi ecomixul de
marketing, prezentând ecoprodusele, marcarea ecologică şi eticheta ecologică.
În al doilea capitol al lucrării “Studiu de caz la firma SC VEL PITAR SRL”, am
vorbit în prima parte despre firmă: scurt istoric, locaţie, misiune şi valori ,conducere şi
organizarea societătii. SC VEL PITAR SRL are o structură de management (funcţională)
formată din: Adunarea Generală a Asociaţilor, Comisia de Cenzori, Directorul General,
Departament Marketing, Departament Resurse Umane, Departament Financiar-Contabil,
Departament Vânzări şi am prezentat schematic organigrama firmei.
În a doua parte a capitolului am prezentat furnizorii de mărfuri care sunt reprezentaţi de firme
sau persoane particulare care asigură resursele necesare de materii prime, materiale,
echipamente, maşini şi utilaje. În cadrul selectării sau colaborării cu furnizorii, firma SC Vel
PITAR analizează o serie de aspecte legate de respectarea termenelor şi condiţiilor de livrare
si nivelul de implicare al firmelor în stabilirea şi negocierea preţurilor de vânzare. În
continuare am prezentat principalii clienţi , concurenţi şi obiectivele principale ale firmei.
Atributele produselor Vel Pitar reprezintă un alt subiect discutat în acest capitol. Printre aceste
atribute am enumerat calitatea înaltă a produselor care constituie un avantaj, contribuind la
sporirea imaginii produselor în lupta cu concurenţa, designul ambalajului care constituie de
asemenea un atribut important, marca care contribuie la deciziile consumatorilor de a opta
pentru produsele Vel Pitar şi tehnologia relatând faptul ca Vel Pitar a investit în liniile
tehnologice de ultima generaţie, complet automatizate, de la operaţia de mixare până la
procesul de ambalare.
În al treilea capitol al lucrării “Procesul ecologic în cadrul SC VEL PITAR SRL “, am
prezentat producţia ecologică, principiile acesteia de bază,conceptul de produs ecologic care
este, în primul rând obţinut din materia primă provenită din agricultura ecologică, iar in
producerea lui nu s-au folosit ieribicide, pesticide, hormoni, nu conţine aditivi sau alte
substanţe chimice de sinteză, nu este modificat genetic şi are un conţinut echilibrat de
substanţe bioactive şi minerale.
Tot în cadrul acestui capitol am prezentat rolul pe care procesul ecologic îl joacă în cadrul
firmei Vel Pitar , firmă care lansează pâinea Grâu Întreg cu scopul de a oferi consumatorului
încredere în produsul pe care îl va cumpăra. Pâinea Grâu Întreg este obţinută prin măcinarea
100% a boabelor de grâu, datorită folosirii unei tehnologii unice şi performante.
Pentru a afla părerea consumatorilor despre Pâinea Grâu Întreg lansată de Vel Pitar
am realizat în capitolul patru o cercetare de marketing. Am definit cercetarea de marketing ,
prezentând şi etapele cheie pe care aceasta trebuie să le urmeze.
În cadrul acestui capitol al realizat un chestionar pe care l-am aplicat online unui număr de 40
de respondenţi. În urma acestui chestionar au fost reprezentate frecvenţele absolute şi
frecvenţele relative , şi s-a demonstrat astfel impactul favorabil pe care aceasta pâine l-a avut
asupra consumatorilor şi beneficiile asupra sănătăţii oamenilor.

8
 CAPITOLUL I

ECOMARKETINGUL-NOŢIUNI GENERALE

„Pământul este poluat nu pentru că omul ar fi animal deosebit de murdar şi nici pentru
că specia umană ar fi prea numeroasă. Vina o are societatea umană- modul în care acesta
înţelege să obţină, să repartizeze şi să folosească bogăţiile pe care munca umană le extrage din
bogăţiile planetei.”1

I.1.Apariţia şi dezvoltarea marketingului ecologic

Termenul de ecomarketing a fost lansat în Germania, în urma cu aproximativ două decenii şi
jumătate (1978).
Ecomarketingul îsi propune să realizeze un echilibru între activitatea economico-
socială prezentă, pe de o parte, şi interesele: individuale, colective - ale grupurilor şi ale
întregii societăţi, pe termen mediu si lung (sau, cu alte cuvinte, sa armonizeze interesele
consumatorilor cu cerinţele protecţiei mediului), pe de altă parte.
Ecomarketingul vizează domeniile protecţiei mediului înconjurător, pe de-o parte şi
domeniul produselor şi serviciilor ecologice, pe de altă parte.
Ecomarketingul se poate defini ca fiind o specializare a marketingului social, alcătuită dintr-
un ansamblu de activităţi care au ca scop identificarea, influenţarea şi satisfacerea
consumatorilor de bunuri şi servicii ecologice.
Ecomarketingul se adresează atât domeniului social (asociaţii,organizaţii, public), cât
şi celui economic (educarea factorilor de decizie).
Indiferent de grupul ţintă vizat, ecomarketingul promovează ideea că mediul este un bun
public, bun ce trebuie protejat şi respectat, indiferent de interesele predominante la un
moment dat.
Ecomarketingul poate fi considerat ca acel domeniu al marketingului care este preocupat de
produsele “curate” din punct de vedere legal, excluzându-le evident pe acelea care circulă pe
piaţa neagră, excluzând produsele de contrabandă (aceasta fiind, evident, o abordare parţială a
conceptului).

Practicile de marketing ecologic trebuie susţinute prin:2

● evaluarea în ansamblu a performanţelor actuale ale firmelor în raport cu mediul

înconjurator;
● implicarea reală în activitatea de urmărire, analiză, raportare a rezultatelor şi determinare a
îmbunătăţirii performanţelor în această direcţie;
● elaborarea unei politici de mediu viabile, cu obiective clare, şi a unui program de acţiune;
● actualizarea permanentă a informaţiilor cu privire la modificările legislative survenite în
acest domeniu;
● investiţii în pregătirea şi educarea personalului, în însuşirea cunoştinţelor şi a tehnologiilor
ecologice;

1
Commoner, Barry –“Cercul care se închide”
2
Kotler ,Philip, Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 1997
9
● acordarea de asistenţă consumatorilor şi derularea unor programe de educare a acestora, în
scopul întăririi responsabilităţii lor faţă de mediul înconjurător prin furnizarea de informaţii,
servicii de recuperare a produselor etc;
● programe de educare a furnizorilor;
● colaborarea la programele de protecţie a mediului;
● aderarea, într-o măsură mai mare, la valorile marketingului: vânzarea avantajelor, nu a
produselor, şi apărarea valorilor firmei, nu doar a produselor.

Marketingul ecologic se concretizează în crearea unor produse sigure, a unor ambalaje

reciclabile şi biodegradabile, un control mai riguros asupra poluării, desfăşurarea unor
activităţi cu un consum redus de energie.

I.2. Necesitatea dezvoltării ecomarketingului

Se impune, în condiţiile actuale, o schimbare a atitudinii consumatorului şi nu numai,
schimbare de atitudine care să ia în considerare: evoluţia comportamentului uman către un
model de consum durabil; reciclarea unor produse uzate; îmbunătăţirea tehnologiilor etc.
Ţările bogate dispun de strategii naţionale proprii în ceea ce priveşte: posibilitatea
economisirii resurselor; promovarea resurselor regenerabile; promovarea tehnologiilor
nepoluante; valorificarea deşeurilor etc.
Ţările sărace sunt strict preocupate de obiectivele pe termen scurt ale creşterii economice; ele
ajung să-şi epuizeze resursele, şi aceasta într-un ritm destul de rapid.
Biologul Barry Commoner a propus patru legi simple ale ecologiei, legi utile în
explicarea motivului pentru care planeta noastră este atât de vulnerabilă la abuzuri:

● “fiecare element se leagă de celălalt”

● “totul trebuie să meargă undeva”
● “lasă natura în voia ei”
● “nimic nu se capătă pe degeaba”

Echilibrul, atât de necesar în toate domeniile vieţii economice şi sociale, nu poate fi

realizat întotdeauna, între altele şi datorită unor elemente cum ar fi: egoismul, lăcomia,
ignoranţa, concepţiile înguste şi fără perspectivă, atitudinilor egocentrice. Procesul economic
se poate constitui într-un factor destabilizator, atât prin impactul sau specific asupra
resurselor, cât şi prin deversarea în natura a unor importante cantităţi de reziduuri.
Produsul poluat este o realitate. Transformarea acestuia într-un produs “curat” se va face
printr-o informare corectă a publicului, prin conştientizarea acestei probleme. Importanţa
comunicării este decisivă. Protecţia mediului înconjurător se realizează prin utilizarea
raţională a resurselor naturale, prevenirea şi combaterea poluării de toate tipurile precum şi a
efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale.
În activitatea de protecţie a mediului înconjurător se urmăreşte nu doar utilizarea raţională a
resurselor, ci şi: corelarea activităţilor de sistematizare a teritoriului şi localităţilor cu măsurile
de protejarea a factorilor naturali; adoptarea de tehnologii de producţie cât mai puţin poluante;
echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport generatoare de poluanţi cu
dispozitive şi instalaţii eficiente care să prevină efectele dăunătoare asupra mediului
înconjurător; recuperarea şi valorificarea optimă a substanţelor reziduale utilizabile;
promovarea acţiunilor de cooperare tehnică, economică şi ştiinţifică în acest domeniu.
Marketingul este criticat în destul de multe cazuri: uneori se consideră că abordarea specifică
acestui domeniu de activitate conduce la apariţia unor noi nevoi, inexistente anterior; alteori
10
sunt luate în considerare doar dezavantajele generate de aşa numita “societate de consum”
(deşeuri, poluare). Una din soluţiile posibile în ceea ce priveşte realizarea unui echilibru între
cerinţele protecţiei mediului şi satisfacerea intereselor consumatorilor (pe termen scurt, mediu
şi lung) o reprezintă dezvoltarea durabilă .
Definiţia clasică a conceptului de dezvoltare durabilă este aceea dată de raportul Brundtland,
şi anume “acel tip de dezvoltare care asigură satisfacerea necesităţilor prezente fără a
compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile cerinţe”.
Componentele unei strategii vizând un tip de dezvoltare durabilă sunt, între altele: stabilizarea
creşterii demografice, promovarea resurselor regenerabile de energie, conservarea şi
protejarea ecosistemelor, reciclarea materialelor. Dezvoltarea de tip “durabil” va încerca
armonizarea potenţialului productiv cu politica demografică, atât la nivel naţional, regional
cât şi pe plan mondial.
Există o legătură directă între nivelul dezvoltarii economice şi tipul de consum adoptat de
indivizi, grupuri de indivizi şi respectiv societatea în ansamblul său. În acest sens, dezvoltarea
durabilă presupune promovarea valorilor care încurajează acele tipuri de consum ce nu aduc
atingere echilibrului natural şi care nu depăşesc posibilităţile membrilor societăţii, la un
moment dat.
Dilema secolului nostru are o singură rezolvare: el va fi ecologist sau nu va fi deloc.3
Ecomarketingul îşi propune să definească, să abordeze şi să interrelaţioneze domenii precum
vânzarea produselor, protecţia mediului, educaţia consumatorilor etc. Ecomarketingul
încearcă să prezinte o nouă filosofie asupra modului de desfăşurare a producţiei şi
consumului, filosofie care aşează în centrul preocupărilor sale elementul educaţie.

I.3. Necesitatea fundamentării strategiei firmei prin prisma principiilor

ecomarketingului
În trecut consumatorii erau informaţi numai la modul general despre problemele
ecologice, însă în viitor informaţiile ecologice vor fi specializate şi specifice. Omisiunea unor
informaţii ecologice nu prezenta prea mare importanţă în trecut. Sensibilitatea consumatorilor
faţă de asemenea omisiuni se va dezvolta însă foarte mult în viitor. În cadrul acestor
schimbări, firmele au fost şi sunt obligate să-şi modifice strategiile anterioare. Dacă înainte
acestea aveau o mare autonomie, acum activităţile economice sunt determinate tot mai mult
din exterior, prin legi sau dorinţe ale consumatorilor. Economistul german Vester descrie
situaţia astfel: “este vorba despre renunţarea la one –waycommunications (comunicare pe un
singur canal) de la producator spre consumator. Este vorba despre o situaţie de feed-back,
care foloseşte posibilităţile de marketing şi publicitate prin includerea înţelegerii legilor de
bază ale sistemelor viabile, nu numai în ceea ce îl priveşte pe cetăţean, ci şi pe consumator”.
Cercetările de marketing orientate până acum doar spre vânzare vor trebui să preia
noi sarcini legate de evoluţia problemelor mediului şi de strategiile rezultate din aceasta
evoluţie. Cercetările de marketing vor putea oferi o bază de informaţii unui management ce
acţionează corespunzător, şi anume:
● metode noi de instruire a personalului;
● determinarea unor modificări în comportamentul consumatorului;
● determinarea unor schimbări în politica ecologică a concurenţei;

3
Maruţă, Alexandru, Articol apărut în ziarul Curentul, 5 noiembrie 1998
11
 Marketingul ecologic va trebui sa ţină seama de cerinţele consumatorilor, în special
prin politica produsului, prin modificări în procesul de producţie şi prin ciclul de viaţă al
produsului. O lărgire a procedeelor obişnuite de testare a produselor noi trebuie să ţină seama
de fazele de producţie, utilizare şi abandonare a produsului, de problematica intensităţii
resurselor, de caracteristicile de siguranţă, gradul de întreţinere, de informaţie, cât şi de
reutilizare. Inscripţionarea produselor conform standardelor recunoscute completează aceste
posibilităţi. Acest lucru este valabil şi pentru industria ambalajelor, unde se pune problema
utilizării, pe scară din ce în ce mai extinsă, a ambalajelor de folosinţă unică şi multiplă.
4
Fundamentarea strategiei de ecomarketing a firmei presupune adaptarea şi adoptarea
unor elemente inovatoare în cultura şi practica acesteia. Între acestea includem excelenţa
tehnologică, definită ca o formă de management care se referă la inovare, protecţia mediului
şi obţinerea de profit. Excelenţa tehnologică reprezintă, de fapt, rezultatul dorinţei de a fi lider
în domeniul protecţiei mediului.
De asemenea, excelenţa tehnologică presupune utilizarea managementului şi marketingu-lui
ecologic ca instrumente indispensabile în lupta concurenţială.
Această “competitivitate ecologică” presupune derularea unor acţiuni concrete, cum ar
fi:5
prevederea, anticiparea schimbarilor prin:

● urmărirea atentă a scenei politice şi a vieţii economice cu incidente în domeniul

protecţiei mediului;
● integrarea oportunităţilor de mediu în procesul decizional de investiţii la nivelul
firmei;
● evaluarea, cantitativă şi calitativă, a producţiei firmelor existente şi a incidenţei
acesteia asupra pieţei, fluxurilor de produse şi materiale, stocurilor;
● dezvoltarea de noi produse în funcţie de oportunităţile pieţei.

minimizarea costurilor protectiei mediului, prin:

● reducerea costurilor cu protecţia mediului la utilizatorul de produs (produse mai

puţin poluante, preluarea de către furnizor a produsului uzat);
● reducerea propriilor costuri cu protecţia mediului şi cu managementul acestuia;
● identificarea unor opţiuni favorabile protecţiei mediului, în ansamblul procesului de
fabricaţie, capabile să ducă la obţinerea de economii;

obţinerea unui “reflex ecologic”, prin:

● conceperea unui sistem de management tipic fiecărei firme;

● integrarea preocupărilor ecologice printre criteriile de performanţă ale managerilor;
● sensibilizarea personalului firmei la preocupările actuale şi la tendinţele în domeniu,
identificate la firmele concurente;
● includerea în programele de pregătire profesională a elementelor de protecţie a
mediului.

4
Manea, Gh., Protecţia mediului – şansa de supravieţuire a întreprinderii, Bucureşti, Editura OID-ICM, 1996
5
Ibidem
12
I.4. Ecomixul de marketing

În prezent, realităţile pieţei interne şi externe adaugă o dimensiune suplimentară

problemei calităţii, anume factorul de “competitivitate în condiţii de concurenţă”.
Sintetic, piaţa impune o îmbunătăţire continuă a calităţii produselor oferite consumatorilor. A
aprecia calitatea unui produs, înseamnă a face o judecată asupra valorii sale comerciale;
trebuie să se dispună de criterii de apreciere obiective pentru a evalua calitatea.
Proprietăţile pot fi definite ca însuşiri ale mărfurilor, ce le conferă acestora o anumită utilitate
în consum, aducând un anumit serviciu consumatorilor. Cunoaşterea proprietăţilor produselor
este deosebit de importantă din perspectiva economică, urmare a faptului că acestea se
modifică pe parcursul păstrării, respectiv utilizării produselor şi, în acelaşi timp, datorită
aportului lor la definirea calităţii şi a încadrării produselor în anumite clase de calitate.
Proprietăţile produselor sunt foarte diverse, ele putând fi clasificate în funcţie de mai multe
criterii:6 Astfel distingem:

● după ponderea pe care acestea o deţin în determinarea calităţii: proprietăţi critice,

care determină în mod hotărâtor calitatea, iar atunci când lipsesc o afectează grav. Aceste
proprietăţi, daca nu înregistrează un anumit nivel, pot schimba destinaţia produsului respectiv;
proprietăţi importante, care contribuie la asigurarea unui nivel de calitate al produselor,
respectiv la încadrarea în clase de calitate distincte; proprietăţi minore, ce contribuie doar într-
o mică măsură la determinarea calităţii produsului;
● după aportul proprietăţilor la realizarea utilităţii produselor la consumator:
proprietăţi tehnico-funcţionale; proprietăţi economice; proprietăţi psihosenzoriale şi
proprietăţi ecologice;
● după modalitatea de apreciere a calităţii, proprietăţile pot fi: direct măsurabile;
indirect măsurabile şi apreciate organoleptic;

Produsele cu performanţe ecologice sunt rezultatul unui proces integrat, în sensul că,
încă din faza de concepere vor fi avute în vedere cerinţele ecologice pe care le va satisface
noul produs. Evident, includerea anumitor restricţii încă din faza de concepere a unui nou
produs presupune o cheltuiala suplimentară. Dacă însă această cheltuială nu este făcută,
consecinţele vor fi mult mai costisitoare, atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen lung.
În realitate firmele producătoare reuşesc destul de greu să scoată pe piaţă produse absolut
“curate”; în cele mai multe din cazuri preocupările sunt îndreptate către obţinerea unor
produse/servicii care sa polueze cât mai puţin mediul.
Abordarea ecoprodusului nu poate fi făcută doar la nivelul unei singure verigi sau etape din
ciclul de viaţă al acestuia; abordarea trebuie să fie una unitară, complexă, care sa pornească
din momentul conturării conceptului privind noul ecoprodus şi să se încheie cu faza de deşeu
şi de reciclare a acestuia. În acest context sunt extrem de importante toate tipurile de servicii
pe care firmele (producătoare, distribuitoare, comerciale) sau piaţa le pot pune la dispoziţia
consumatorilor, astfel încât să fie stimulat şi încurajat consumul ecoproduselor. Şi ne referim
aici, în principal, la comunicare (între toţi actorii implicaţi) şi la sublinierea, prin intermediul
comunicării, a avantajelor şi beneficiilor pe care le poate aduce ecoprodusul.
Profesorul american Philip Kotler defineşte produsul ca fiind vehicul al unui serviciu.
Ecoprodusul este produsul care răspunde cererii consumatorilor şi, în acelaşi timp
armonizează interesele acestora, pe termen scurt, mediu si lung. Ecoprodusele sunt:

6
Tanasescu R., Management performant în unitatile agroalimentare Bucuresti, Editura Semne, 1999
13
 ● produse care sunt obţinute prin intermediul unei utilizări eficiente a resurselor
implicate în producerea şi realizarea lor;
● produse care permit, într-o proporţie mai mare sau mai mică, reciclarea lor;
● produse care utilizează resurse sau materii prime disponibile în locul celor rare sau
deficitare;
● produse care datorită caracteristicilor lor conduc la reducerea cantităţilor de deşeuri
rezultate în urma - fie a producerii, fie a consumului;
În cadrul unei firme, un produs “eco” se poate constitui fie într-un avantaj, fie într-un
dezavantaj, după cum urmează: în cazul în care firma reuşeşte să pătrundă pe o piaţă (sau pe
un anumit segment al unei pieţe) în care există cerere pentru ecoprodusul respectiv, în urma
confruntării cererii cu oferta firma în cauză va avea un avantaj în comparaţie cu concurenţa; în
cazul în care nu există o cerere bine concretizată pentru ecoprodus, ca urmare a faptului că
preţul acestuia este mai mare în raport cu produsele concurenţei, firma va pierde.
Manifestarea şi stimularea cererii pentru astfel de produse se face prin conştientizarea
consumatorilor, printr-un proces de comunicare permanentă între firmă şi piaţă, astfel încât,
încetul cu încetul, consumatorul să-şi transforme comportamentul său obişnuit, să devină un
consumator responsabil. Este utilizată foarte frecvent în ultima vreme noţiunea de utilitate
socială a consumatorului, definind prin aceasta responsabilitatea prezentă şi viitoare a omului,
în calitatea sa de consumator.
Marcarea ecologica a produselor se practică de puţin timp (în ultimele două decenii).
De exemplu, în Germania, prima marcare ecologică s-a efectuat în 1978; în prezent sunt
marcate peste 3.600 produse, structurate în 64 categorii.7
În România, procedura de acordare a etichetei ecologice este prevăzută în Hotărârea
de Guvern numărul 189 din anul 2002. Scopul introducerii etichetei ecologice este de a
promova produsele care au un impact redus asupra mediului, pe parcursul întregului lor ciclu
de viaţă, în comparaţie cu altele aparţinând aceluiaşi grup de produse. Promovarea acestor
produse contribuie la utilizarea eficientă a resurselor şi la un nivel ridicat de protecţie a
mediului, prin furnizarea către consumatori a unor informaţii corecte, exacte şi stabilite pe
bază ştiinţifică despre produsele respective.
Eticheta ecologică se acordă, în România, la cerere grupurilor de produse care
îndeplinesc următoarele condiţii:
● potenţial ridicat de protecţie a mediului, care să determine alegerea făcută de
cumpărător;
● avantaje competitive pentru producătorii de bunuri şi / sau prestatorii de servicii;
● cerere mare de consum sau utilizare finală, exprimată prin volumul de vânzări.
Eticheta ecologică utilizată în ţara noastră va cuprinde informaţii simple, clare, exacte şi
stabilite pe baza ştiinţifică în ceea ce priveşte aspectele de mediu care sunt luate în
considerare la acordarea acesteia, pe de o parte şi informaţii privind motivele pentru care s-a
acordat eticheta ecologică, pe de altă parte.
Eticheta ecologica va cuprinde, în mod efectiv, două rubrici:
● rubrica 1 cuprinde simbolul etichetei ecologice. Acesta este o floare pe fond alb cu
şase petale, sub formă de cercuri, colorate alternativ în roşu, galben şi albastru şi frunze
colorate în verde; centrat se scriu iniţialele “RO” cu font Times New Roman 12.
Componentele R şi O ale marcajului RO trebuie să aibă aceeaşi dimensiune pe verticală, nu
mai puţin de 3 mm; diametrele celor şase cercuri au aceeaşi dimensiune, nu mai puţin de 5
mm;
● rubrica 2 cuprinde textul descriptiv. Textul se va scrie integral în negru, cu font
Times New Roman 12. Fondul este alb.

7
Manea, Gh., Revista de ecologie industrială, nr. 1/1996
14
 CAPITOLUL II
STUDIU DE CAZ LA FIRMA SC VEL PITAR SRL

II.1 Prezentare firmă 8

Grupul Vel Pitar este liderul pieţei româneşti a produselor de panificaţie şi morărit şi
un jucător important în domeniul producţiei şi distribuţiei de biscuiţi, napolitane, specialităţi
de cofetărie şi produse de patiserie.

II.1.1 Locaţia şi datele de contact ale firmei Vel Pitar

Vel Pitar punct de lucru Rm.Vâlcea (sediul social)

Str. Timiş nr. 22, 240275 Râmnicu Vâlcea, Jud. Vâlcea

Telefon ( 0250) 746 001 // Fax ( 0250) 746 004

E-mail: office.vl@velpitar.ro

Vel Pitar S.R.L (sediul central)

Str. Emil Racoviţă nr. 3- 5, sector 4, 041751 Bucureşti

Telefon (021) 460 99 53 // Fax (021) 460 99 09

E-mail: office@velpitar.ro

Povestea grupului începe în momentul în care fondul de investiţii Broadhurst

Investments Limited, administrat în România de către New Century Holdings (NCH),
achiziţionează două mari companii de morărit şi panificaţie, Mopariv Râmnicu Vâlcea şi
Berceni Bucureşti. În decembrie 2001 se formează S.C. Vel Pitar S.R.L., prin fuziunea a patru
fabrici din industria de morărit şi panificaţie: Mopariv Râmnicu Vâlcea, Berceni Bucureşti,
Mopariv Cluj Napoca şi Granpan Tecuci. Sediul noii companii este stabilit la Râmnicu
Vâlcea.

8
http://www.velpitar.ro/page/despre-noi/despre-grupul-vel-pitar/
15
 Anul 2007 a reprezentat trecerea la un nou tip de organizare. Compania Vel Pitar SRL s-a
divizat în trei societăţi autonome care au ca obiect de activitate panificaţia - S.C. Vel Pitar
S.R.L, morăritul - S.C. Şapte Spice S.A. şi retailul - S.C. VP Magassin S.A.. Aceste activităţi
s-au dezvoltat continuu în ultimii ani, astfel încât acum beneficiază de condiţiile necesare
pentru a funcţiona autonom. Prin procesul de divizare noile companii fructifică mai bine
oportunităţile oferite de piaţă în domeniile lor, gestionează mai bine resursele şi utilizează în
mod direct veniturile obţinute. Fondul de investiţii Broadhurst Investments Ltd., administrat
în România de compania New Century Holdings (NCH), deţine aproximativ 80% din toate
cele trei firme rezultate în urma divizării. În prezent Grupul Vel Pitar deţine centre de
producţie în Bucureşti (două) şi în 11 judeţe din România (Vâlcea, Argeş, Braşov, Cluj,
Galaţi, Iaşi, Giurgiu, Gorj, Olt, Dâmboviţa şi Braila), unităţi de morărit şi o reţea de magazine
în marile oraşe din România.
Grupul Vel Pitar a schimbat modul în care, în România, se fac afacerile în industria de
morărit şi panificaţie. Suntem primii care au investit masiv în tehnologii moderne, inovatoare,
pentru a oferi clienţilor noştri produse de cea mai bună calitate. De aceea Grupul Vel Pitar
este lider absolut din toate punctele de vedere: dimensiune, acoperire geografică, cifră de
afaceri, nivel de profit, număr de clienţi, nivelul de implementare a tehnologiilor moderne şi
respectarea normelor legislaţiei europene.Vel Pitar recunoaşte importanţa specificului local ca
o valoare suplimentară în acţiunea sa de a oferi consumatorului produsele dorite, iar fiecare
dintre punctele de lucru ale grupului este lider de piaţă şi excelează în unul sau mai multe
produse, beneficiind de conceptul dezvoltat la nivel naţional.
Grupul Vel Pitar în cifre: 13 fabrici de panificaţie, specialităţi de panificaţie, patiserie, biscuiţi
şi napolitane; unităţi de morărit; o reţea proprie de 157 de spaţii comerciale în marile oraşe
din România; acoperire naţională; 4.600 de angajaţi; peste 2 milioane de clienţi zilnic. Lunar,
în medie, sunt produse aproximativ 10.000 tone panificaţie, 300 tone biscuiţi şi napolitane şi
14.000 tone produse de morărit.

II.1.2 Scurt istoric9

● 1999 - 2000 Fondul de investiţii Broadhurst Investments Limited, administrat în România

de către New Century Holdings (NCH), achiziţionează trei companii de morărit şi panificaţie:
Mopariv Vâlcea, Berceni Bucureşti, Granpan Tecuci. În 2000 Mopariv Vâlcea cumpără
Panegrano Cluj.

● 2001 În decembrie 2001 se formează S.C. Vel Pitar S.R.L, prin fuziunea celor patru fabrici
din industria de morărit şi panificaţie cumpărate de Broadhurst. Sediul noii companii este
stabilit la Râmnicu Vâlcea.

● 2002 - 2006 Vel Pitar S.R.L se măreşte prin achiziţia unor noi companii: Spicul Argeş
Piteşti (2002), Pangran Iaşi şi Gorjpan Târgu Jiu (2003), iar în 2004 Vel Pitar cumpără o
unitate de producţie în oraşul Balş, arondată punctului de lucru din Râmnicu Vâlcea. Anul
2005 a marcat mărirea grupului, prin fuziunea cu societăţile Postăvarul Braşov şi Panem
Giurgiu.

● 2007 Compania Vel Pitar se divide în trei societăţi autonome care au ca obiect de
activitate panificaţia - S.C. Vel Pitar S.R.L, morăritul - S.C. Şapte Spice S.A. şi retailul - S.C.
VP Magassin S.A. La începutul anului 2007, grupul Vel Pitar îşi extinde reţeaua de centre de
producţie şi în judeţul Dâmboviţa, în oraşul Târgovişte.

9
http://www.velpitar.ro/page/despre-noi/scurt-istoric/
16
II.1.3 Misiune si valori10

MISIUNEA GRUPULUI S.C. VEL PITAR S.A.

Cu angajaţi de elită pregătiţi la nivel european şi printr-un sistem eficient şi

profesional de producţie şi distribuţie oferim clienţilor noştri din toată ţara produse de
panificaţie şi morărit de calitate superioară, în acord cu cerinţele legale şi de reglementare
naţionale şi europene.

POLITICA S.C. VEL PITAR S.A.

Managementul de la cel mai înalt nivel se asigură că POLITICA referitoare la

Calitate, Mediu, Siguranţa Alimentului, Sănătate şi Securitate Ocupaţională, Declaraţia
preşedintelui şi obiectivele SMI sunt cunoscute, înţelese şi implementate de întreg personalul,
la toate nivelurile SC. VEL PITAR S.A.
Managementul de la cel mai înalt nivel din SC. VEL PITAR S.A. se angajează să menţină şi
să îmbunătăţească sistemul integrat implementat şi principalele obiective ale organizaţiei
prin:
● Recertificarea, menţinerea şi îmbunătăţirea SMI implementat conform standardelor de
referinţă SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005, SR EN ISO 22000:2005, ISO
OHSAS 18001:2008.
● Orientarea proceselor şi produselor către clienţi, menţinerea încrederii celor tradiţionali şi
câştigarea de noi clienţi
● Îmbunătăţirea continuă a performanţelor de calitate, mediu, siguranţa alimentului, sănătate
şi securitate ocupaţionale prin analize de management anuale şi prin actualizarea planificată a
documentaţiei SMI

II.2. Conducerea şi Organizarea Societății

Structura organizatorică este definită în literatura de specialitate ca fiind ansamblul
posturilor, al subdiviziunilor organizatorice și al relațiilor dintre acestea astfel constituite și
reglementate încât să asigure premisele organizatorice necesare obținerii performanțelor
prestabilite.
S.C Vel Pitar S.A are structură de management (funcţională) prevăzută în organigrama
aprobată de Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) şi este formată din :

- Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA)

Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor se întruneşte cel puţin o dată pe an, în maximum
trei luni de la închiderea exerciţiului financiar precedent.
În cadrul acesteia se aleg administratorii sau cenzorii, se aprobă sau modifică bilanţul şi se
fixează renumeraţia, se hotărăşte asupra contractării de împrumuturi bancare şi se elaborează
bugetul de venituri şi cheltuieli.
Preşedintele Consiliului de Administraţie solicită Adunarea Generală Extraordinară a
Acţionarilor ori de câte ori este nevoie să se ia o decizie privind : dizolvarea societăţii,
emisiunea de obligaţiuni sau orice altă modificare a contractului de societate.

10
http://www.velpitar.ro/page/despre-noi/misiune-si-valori/
17
 -Comisia de Cenzori
Cenzorii au rolul de a verifica gestionarea activelor fixe şi a activelor circulante, a
portofoliului de efecte, casa şi registrele societăţii şi totodată informează Consiliul de
Administraţie asupra neregulilor constatate, iar la închiderea exerciţiului financiar controlează
exactitatea inventarului, verifică bilanţul, contul de profit şi pierdere, prezentând Adunării
Generale a Acţionarilor un raport scris.

-Directorul General

Rolul pe care îl îndeplineşte Directorul General este acela de a asigura conducerea generală şi
operativă a societăţii şi totodată răspunde de realizarea tuturor obligaţiilor ce decurg din
contractele încheiate cu clienţii la termenele stabilite.
Directorul General analizează şi aprobă:
- contractarea de împrumuturi bancare interne sau externe;
- bilanţul şi contul de beneficii şi pierderi;
- bugetul de venituri şi cheltuieli pe exerciţiul următor;
- lista investiţiilor şi a repartiţiilor capitale;
- Regulamentul de Organizare şi Funcţionare (ROF) şi fişele posturilor pentru personalul
societăţii.

-Departament Marketing

Departamentul de Marketing se ocupă cu desfacerea produselor obţinute, controlează și

îmbunătățește periodic gradul de satisfacere al consumatorului/clientului, controlează și
îmbunătățește mercantizarea produselor în rețeaua de magazine proprii și la clienții detailiști,
prospectează piața privind prețuri, produse, canale de distribuție, concurență, oportunități,
luând măsurile ce se impun pentru cunoaşterea şi îmbunătăţirea imaginii societăţii, pentru
cunoaşterea şi implementarea mărcii „Vel Pitar” pe piaţa internă.,.

-Departament Resurse Umane

Departamentul de Resurse Umane se ocupă de recrutarea forţei de muncă după criteriul

competenţei profesionale, cât şi cu evaluarea muncii depuse de fiecare angajat şi stimularea
acestuia în vederea eliminării timpilor morţi şi creşterii productivităţii muncii,dar fără a se
neglija calitatea muncii care se reflectă în rezultatele obţinute.

-Departament Financiar-Contabil

Departamentul Financiar Contabil se ocupă de înregistrarea şi evidenţierea tuturor

fenomenelor economice ce au loc în cadrul societăţii, iar prin analizele economice care se fac
se obţin informaţii utile, în timp oportun, pentru luare celor mai bune măsuri decizionale de
conducere a societăţii.

-Departament Vânzări

Responsabilităţile Departamentului de Vânzări sunt următoarele:

- întocmeşte şi analizează rapoartele de vânzări şi de încasări;

18
 - trimite rapoarte financiare, de vânzări, retur, plăţi către Directorul de Vânzări;
- întocmeşte rapoarte de previziuni vânzări pentru optimizarea vânzărilor precum şi o
situaţie a vânzărilor zilnic.
-
Organigrama firmei SC Vel Pitar SA

Departament
Administrativ

Departament
Resurse Umane

Departament
Producţie

Adunarea Manager Departament

Generala a Tehnic Achiziţii
Acţionarilor

Departament
Aprovizionare Transporturi

Departament
Marketing Planificare
operaţiuni
Departament
Logistică Depozitare
produse finite

Depozitare
materii prime

Distribuţie

Fig.2.1 Organigrama firmei SC Vel Pitar SA

19
II.3. Furnizorii, beneficiarii şi concurenţii

II.3.1 Furnizorii de mărfuri

Sunt reprezentaţi de firme sau persoane particulare care asigură resursele necesare de
materii prime, materiale, echipamente, maşini şi utilaje. Conducerea manageriala a S.C. Vel
Pitar S.R.L este preocupată de ridicarea calităţii produselor sale şi recunoaşte că numai prin
aprovizionare permanentă cu materii prime şi materiale auxiliare de cea mai bună calitate,
prin investiţie tehnologică modernă îşi poate consolida şi extinde piaţa de desfacere. Datorită
îndelungatei şi bunei colaborări cu furnizorii, aprovizionarea cu materii prime se face într-un
ritm constant neprezentând riscuri pentru continuitatea procesului de producţie.

În cadrul selectării sau colaborării cu furnizorii, firma S.C. Vel Pitar S.R.L. analizează
o serie de aspecte legate de:

● respectarea termenelor şi condiţiilor de livrare;

● nivelul de implicare al firmelor în stabilirea şi negocierea preţurilor de vânzare;

● discount-urile şi alte tipuri de reduceri oferite firmei la cumpărare.

Principalii furnizori ai societăţii sunt în general firme cu care S.C. Vel Pitar S.R.L are relaţii
tradiţionale şi care nu au creat probleme.

În principal colaborarea cu furnizorii se bazează pe avantajul reciproc al părţilor, însă

în cazul în care preţurile şi cantităţile nu corespund cu cele ale firmei, aceasta sistează
comenzile şi întrerupe activitatea cu furnizorul.

În cazul întreprinderii Vel Pitar, piaţa de materii prime şi materiale este atât piaţa românească
cât şi piaţă externă.

Printre principalii furnizori de materii prime și materiale enumerăm:

Grâu:-COMCEREAL Teleorman; -COMCEREAL Giurgiu;-COMCEREAL Galați;

-NIDERA; -CARGILL; -Producători agricoli individuali;

Materiale Auxiliare:-Lesaffre SRL; -Agemod Crist Impex SRL;- Intermeridian SRL;

-Drim Daniel; -Avicola Impex SRL; -Scavil SA; -MegaRoll SA; -SC Puratos Prod SRL;
-SC Solaris SA; -SC Vinalcool Argeş;

II.3.2 Clienţii

Aceştia alcătuiesc cercul agenţilor economici (firme, instituţii) şi al persoanelor

individuale cărora le sunt adresate produsele (serviciile) întreprinderii şi constituie cea mai
importantă componentă a micromediului.
20
Societatea nu are un nivel de expunere semnificativ faţă de un anumit client sau un grup de
clienţi, deoarece prin politica de marketing promovată se dezvoltă afaceri cu clientela
credibilă şi cu un grad de dispersie în cifra de afaceri ridicat, ceea ce asigură un nivel de
protecţie corespunzător. Clienţii principali sunt VP Magassin, hipermarket-urile şi locaţiile de
tip cash & carry

II.3.3 Concurenţii

Sunt întreprinderi similare care îşi dispută aceeași categorie de clienți. Principalii
concurenți ai societății pe piață sunt reprezentaţi de:

- S.C. Boromir S.R.L ca principal competitor în domeniul produselor de morărit şi

panificaţie pe piaţa judeţului Vâlcea şi a judeţului Sibiu;
- S.C. Dobrogea S.A.;
- S.C. Băneasa S.A;
- S.C. Moara Baciu S.A. Cluj-Napoca;
- S.C. Mopan S.A. Suceva;
- S.C. Compan Tîrgovişte;
- S.C. Anairo Tg. Jiu;
- S.C. Gerpen Tg. Jiu;
- S.C. Pambac Bacu;
- S.C. Rostar Bucureşti;
- S.C. Propast Iaşi;
- S.C. Galmopan Galaţi.

II.3.4 Obiective

În ceea ce priveşte mediul legislativ, legislaţia care afectează afacerilor are în general
unul din următoarele obiective:

- protejarea cumpărătorilor, protejarea societăţii si protejarea organizaţiilor;

- reglementarea concurenţei de piaţă (protejarea întreprinzătorilor contra concurenţei
neloiale, preţurilor discriminatorii);
- reglementări privind protecţia consumatorului (garantarea siguranţei produselor
utilizate, protecţie împotriva practicilor comerciale înşelătoare);
- reducerea poluării mediului;
- conservarea unor resurse;
- creşterea calităţii vieţii;
- promovarea programelor corelate şi eficiente de dezvoltare regională, promovarea
exporturilor şi stimularea investiţiilor interne;
- protecţia firmelor (protecţia prin patente, înregistrarea mărcilor);
- lărgirea clientelei;
- consolidarea şi creşterea poziţiei concurenţiale pe piaţă;

21
 - recertificarea, menţinerea şi îmbunătăţirea SMI implementat conform standardelor de
referinţă SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005, SR EN ISO 22000:2005,
ISO OHSAS 18001:2008;
- orientarea proceselor şi produselor către clienţi, menţinerea încrederii celor tradiţionali
şi câştigarea de noi clienţi;
- îmbunătăţirea continuă a performanţelor de calitate, mediu, siguranţa alimentului,
sănătate şi securitate ocupaţionale prin analize de management anuale şi prin
actualizarea planificată a documentaţiei SMI;
- funcţionarea în condiţii optime a organizaţiei – asigurarea tuturor facilităţilor necesare
în vederea obţinerii de produse sigure şi de calitate, conform specificaţiilor tehnice
stabilite în concordanţa cu cerinţele clienţilor;
- evaluarea periodică a satisfacţiei clienţilor în vederea îmbunătăţirii continue a calităţii
şi siguranţei produselor şi serviciilor;
- conformarea cu cerinţele legale si de reglementare aplicabile a aspectelor legate de
calitate, siguranţa alimentului, mediu şi a factorilor legaţi de sănătatea şi securitatea
angajaţilor, respectarea cerinţelor generale de funcţionare a organizaţiei, precum şi a
regulilor şi regulamentelor.

Pe termen scurt compania îşi stabileşte obiective legate de vânzări, mai precis, maximizarea
cantitativă a acestora. Creşterea vânzărilor este un factor determinant pentru bunul mers al
firmei şi pentru maximizarea profitului acesteia.

II.4. Atributele produselor Vel Pitar11

Atributele tuturor produselor, recunoscute, de altfel, de toți consumatorii sunt:

calitatea, culoarea, marca, designul ambalajului. Toate aceste atribute contribuie la
diferențierea produselor Vel Pitar de cele oferite de concurență. Tehnologia utilizată de
compania Vel Pitar este caracterizată prin noutate și inovație, ceea ce confirmă faptul ca
această companie investește mult pentru a menține si a îmbunătăți calitatea produselor sale.
Calitatea înaltă constituie un avantaj ,contribuind la sporirea imaginii produselor în
lupta cu concurența. Creșterea vânzărilor din produs este direct proporțională cu creșterea
calitații produselor. Reputația companiei Vel Pitar constă în calitatea înaltă a produselor,
determinată de materiile prime și auxiliare folosite, precum și de respectarea procesului de
fabricație.
Calitatea produselor de panificație reiese din aspectul produselor, având formă neturită, fără
crestături, din coaja netedă, lucioasă și nearsă, având o culoare galben aurie. De asemenea,
miezul produselor trebuie să fie bine copt și nelipicios, având un gust și un miros plăcut.
Calitatea produselor de patiserie este redată de aceeleaşi elemente: aspect, culoare,
consistență, gust și miros. Biscuiții și napolitanele Vel Pitar au un aspect exterior compact, cu
margini regulate, fără crăpături sau rupturi, consistență fragedă și nefărămicioasă, un gust și
un miros plăcut, specific aromelor utilizate pentru fiecare sortiment în parte.
Desingnul ambalajului, în cazul liniei de panificație ambalată constituie, de asemenea,
un atribut important. Un ambalaj interesant și în culori vii atrage foarte mult atenția

11
http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri

22
consumatorilor, în special în cadrul super- sau hypermarketurilor unde există o ofertă mare de
acest tip de produse. Astfel, ambalajul este un factor care face produsele mai atractive
,permițându-i cumpărătorului să le deosebească cu ușurință de produsele similare și să le
memoreze. Ambalajele produselor Vel Pitar au un design modern și atrăgător, fiecare ambalaj
conținând și o imagine sugestivă a produsului din interior.
Frecvența schimbării design-ului este un alt element luat în considerare la acest punct.
Cercetările de marketing au arătat că 25% din cumpărători doresc să procure produse cu un
design nou. În primul rând, acest lucru se referă la produsele dedicate sărbătorilor. Vel Pitar a
ținut cont de cerințele pieței, venind în anul 2009, cu ocazia sărbătorilor de Paște cu o noutate:
cozonacul-cadou, din categoria premium, ambalat în cutie de carton, având un design foarte
atrăgător, care îl recomandă ca fiind un cadou perfect de sărbători.
Marca contribuie, de asemenea, la deciziile consumatorilor de a opta pentru produsele
Vel Pitar. Această companie se diferențiază de piață prin mărime, tehnologii performante,
inovații, dar mai ales prin produse și servicii de calitate.
Tehnologia: Compania Vel Pitar a investit în liniile tehnologice de ultima generație,
complet automatizate, de la operația de mixare până la procesul de ambalare. Produsele
realizate pe aceste linii sunt de calitate superioară (prospețime îndelungată, culoare și formă
constante), productivitatea este mărită, iar costurile sunt mult scăzute.

23
 CAPITOLUL III

PROCESUL ECOLOGIC ÎN CADRUL S.C. VEL PITAR S.R.L

III.1. Producţia ecologică

Producţia ecologică este un sistem de gestiune agricolă şi de producţie alimentară care

combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea
resurselor naturale, aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor şi o metodă
de producţie care respectă preferinţele anumitor consumatori pentru produse obţinute cu
ajutorul unor substanţe şi procese naturale. Astfel,metoda de producţie ecologică joacă un
dublu rol social, deoarece,pe de-o parte, furnizează bunuri publice, contribuind la protecţia
mediului, precum şi la dezvoltarea rurală.
Creşterea cererii consumatorilor a condus la dezvoltarea agriculturii ecologice în
ultimii ani în majoritatea statelor Uniunii Europene .
Reformele recente din cadrul politicii agricole comune (orientarea producţiei în funcţie
de piaţă) stimulează piaţa produselor ecologice. Legislaţia aplicabilă producţiei ecologice
joacă un rol din ce în ce mai important în cadrul politicii agricole şi este strâns legată de
evoluţia pieţelor agricole.
Atât producţia cât şi comercializarea produselor ecologice pe piaţă urmează un proces
strict ce trebuie urmat. Înainte de a obţine produse agricole care apoi sunt comercializate ca
produse ecologice, fermierii care practică agricultura convenţională trebuie să facă trecerea de
la aceasta la cea ecologică prin respectarea unei perioade de conversie.
Această perioadă de conversie diferă de la o producţie la alta. În producţia vegetală este de 2
ani pentru culturile anuale şi 3 ani pentru culturile perene ,în producţia animalieră durează
între 6 săptămâni şi 12 luni iar în apicultură 1 an.
În cazul în care vor să se obţină atât produse ecologice cât şi convenţionale, ei trebuie
să separe clar cele două operaţiuni, în cursul fiecărei faze de producţie. Atât producătorii cât şi
procesatorii trebuie să respecte tot timpul regulile specifice precizate în Regulamentul Uniunii
Europene. Ei trebuie să-şi supună activitatea unor inspecţii din partea organismelor sau
autoritaţilor de inspecţie UE pentru a asigura ca sunt respectate toate condiţiile legislaţiei în
vigoare privind produsele ecologice.
Operatorii care trec cu succes de aceste inspecţii vor primi apoi certificarea ecologică
şi îşi vor putea eticheta produsele ca fiind ecologice.

Conform regulamentului nr.834/2007 , producţia ecologică prezintă câteva principii de

bază, şi anume:

● eliminarea oricărei tehnologii poluante;

● realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor echilibrate, în cadrul cărora
rolul principal să îl deţină rasele ,speciile şi soiurile cu înaltă adaptabilitate;
● susţinerea continuă şi ameliorarea fertilităţii naturale a solului;
● integritatea creşterii animalelor în sistemele de producţie a plantelor şi produselor
din plante;
● utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în
mai mare măsură prin utilizarea raţională a produselor secundare reutilizabile;
24
 ● aplicarea unor tehnologii atât pentru cultura plantelor, cât şi pentru creşterea
animalelor care să satisfacă cerinţele speciilor, soiurilor, şi raselor.

Producţia de alimente ecologice procesate este separată în spaţiu de producţia de

alimente neecologice.
Următoarele condiţii se aplică compoziţiei alimentelor ecologice procesate:

● produsul este fabricat în principal din ingrediente de origine agricolă; pentru a stabili
dacă un produs este fabricat în principal din ingrediente de origine agricolă ,nu se iau în
considerare apa şi sarea de bucătărie;
● pot fi utilizaţi numai aditivii ,auxiliarii tehnologici, aromele, apa, sarea, preparatele
din microorganisme şi enzime, mineralele, vitaminele precum şi aminoacizii incluşi în
alimente în scopuri nutriţionale speciale, numai daca utilizarea lor în producţia ecologică a
fost autorizată în conformitate cu articolul 21;
● un ingredient ecologic nu trebuie sa fie prezent împreună cu acelaşi ingredient în
formă neecologică sau cu un ingredient provenit din producţia de conversie;
● alimentele obţinute din recolte de conversie conţin doar un ingredient vegetal de
origine agricolă;

III.2. Conceptul de produs ecologic

În ultimii ani a apărut un nou trend pe piaţa alimentelor din România, şi anume
produsul ecologic.
Produsele ecologice, numite şi produse bio sau organice (SUA),cunosc un veritabil
succes. Gama de produse s-a diversificat din ce în ce mai mult:de la legume la carne, lactate
sau ouă, până la băuturi sau produse de panificaţie.
Produsul ecologic este, în primul rând, obţinut din materia primă (ingrediente)
provenită din agricultura ecologică, în procesarea lui nu s-au folosit ieribicide, pesticide,
hormoni, nu conţine aditivi sau alte substanţe chimice de sinteză, nu este modificat genetic,
este lipsit de reziduri toxice şi are un conţinut echilibrat de substanţe bioactive şi minerale.
Conform definiţiei, dată de Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură FAO (Food
And Agriculture Organization) şi Oranizaţia Mondială a Sănatăţii OMS în “Codul
Alimenarius” , agricultura ecologică reprezintă un sistem integral de gestionare a procesului
de producţie, care contribuie la sprijinirea şi consolidarea rezistenţei agroecosistemului,
incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului.
Pentru ca un produs ecologic să poată ajungă în magazine şi mai apoi la consumatori,
trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: cel puţin 95% din ingredientele lor agricole să
fie ecologice, este interzisă utilizarea în producţia ecologică a organismelor modificate
genetic (OMG) şi a produselor obţinute din OMG-uri (produsele care conţin OMG-uri nu pot
fi etichetate ca fiind ecologice decât dacă ingredientele care conţin OMG-uri au ajuns în
produse în mod intenţionat şi dacă proporţia de OMG din ingrediente este de sub 0,9%).
Scopul agriculturii ecologice este: de a produce alimente de calitate superioară şi în
cantitate suficientă; de a lucra cu sistemele naturale; de a încuraja şi de a întări ciclurile
biologice din cadrul sistemului de agricultură; de a menţine şi mări fertilitatea pe termen lung
a solurilor; de a utiliza cât se poate mai mult resursele regenerabile în sistemele agricole; de a
lucra cât mai mult într-un sistem închis; de a permite producătorilor agricoli obţinerea unui
venit adecvat şi satisfacţie din munca lor, inclusiv de a asigura un loc de muncă sigur.
25
III.3. Rolul procesului ecologic în cadrul SC Vel Pitar SRL

Cererea de produse ecologice este în creștere continuă pe piețele importante ale lunii,
iar concurența pe aceste piețe se află și ea în continuă creștere.
Produsele ecologice încep să prindă contur și pe piața produselor alimentare din
România.
În perioada actuală, cererea pentru produsele ecologice se află într-o creștere permanentă, în
ultimii ani consumatorii au manifestat un interes din ce în ce mai mare pentru produsele
ecologice, demonstrând că sunt atenți la ceea ce consumă pentru a avea o viață cât mai
sănătoasă.
“În România, consumul de produse ecologice este foarte scăzut, sub 1% din totalul
alimentelor. În Germania, de exemplu, consumul este de 5%, iar în Anglia și Austria de 3%”,
a declarat directorul general al companiei distribuitoare de produse ecologice și naturale,
Natura Land, Radu Panait12.
Compania Vel Pitar lansează pâinea “Grâu Întreg” cu scopul de a oferi consumatorului
încredere în produsul pe care îl va cumpăra ,datorită calitații impuse de renumele firmei.
În comparaţie cu pâinea albă, pâinea Grâu Întreg are:13

● de 6 ori mai multe fibre;

● cu 15% mai puţine calorii;
● de 5 ori mai multe vitamine naturale;

Grâu Întreg este probabil cea mai sănătoasă pâine din România ,
realizată printr-un proces unic de măcinare a grâului, astfel încât toate
proteinele şi vitaminele conţinute în bob se regăsesc în făină.
Făina Grâu Întreg este obţinută prin măcinarea 100% a boabelor
de grâu, datorită folosirii unor tehnologii unice şi performante. La o
măcinare de grâu obişnuită, se pierd învelişul şi germenele din bobul de
grâu, irosindu-se astfel în jur de 25% din proteinele unui bob, împreună
cu alţi 17 nutrienţi importanţi.
În componenţa pâinii grâu întreg sunt prezente toate cele trei părţi
componente ale cerealelor integrale: înveliş, miez (endosperm) şi
germene.

Imagine 3.1. Pâine Grâu Întreg

Imagine 3.2 componentele cerealelor integrale

12
http://www.realitatea.net/consumul-de-produse-ecologice-este-in-romania-sub-1prc--din-totalul-
alimentelor_318187.html
13
http://www.velpitar.ro/grau-intreg/
26
 Germenele este situat la baza bobului, fiind răspunzător de formarea unei noi plante,
atunci când se întrunesc condiţiile optime. El are un conţinut mare de vitamina B, dar şi
proteine, minerale şi grăsimi sănătoase. Miezul (endospermul) este partea cea mai
voluminoasă a bobului, ajungând să reprezinte şi peste 80% pentru anumite soiuri din masa
totală a bobului, el este furnizorul de resurse pentru germen. Conţine carbohidraţi, proteine,
vitamine şi minerale. Învelişul exterior al miezului conţine fibre, antioxidanţi, vitamine. Prin
operaţiunile obişnuite de măcinare şi rafinare a boabelor, se pierd învelişul şi germenele,
rămânând numai endospermul. Fără aceste elemente în jur de 25% din proteinele bobului sunt
pierdute.
Consumul de pâine Grâu Întreg aduce numeroase beneficii pentru sănătate precum:

● Este o sursă considerabilă de fibre, fiind superioară din acest punct de vedere faţă de restul
produselor din cereale integrale;
● Fibrele provenite din cereale integrale ajută la reducerea nivelului colesterolului din sânge
şi scad riscul apariţiei bolilor cardio-vasculare;
● Alimentele pe bază de cereale integrale şi în special pâinea integrală Grâu Întreg oferă o
senzaţie de satietate ajutând astfel la menţinerea greutăţii corporale şi fiind un ajutor de
nădejde în cadrul oricărui regim de slăbire;

‘’Prin pâinea Grâu Întreg, Vel Pitar a reuşit să păstreze toate proprietăţile nutritive ale bobului
de grâu, creând astfel o pâine unică în toată ţara noastră. Grâu Întreg este o pâine a sănătăţii şi
o recomand tuturor persoanelor, deoarece asigură o nutriţie optimă şi echilibrată.”14

III.4. Procesul tehnologic de obținere al pâinii “Grâu Întreg”

Definiţia pâinii

Pâinea este definită ca un aliment din făină de grâu moale, apă, sare de bucătărie şi maia sau
drojdie de panificaţie, după frământarea amestecului, fermentarea sa şi după coacere în cuptor
a aluatului porţionat rezultat.
Pâinea Grâu Întreg este realizată printr-un proces inovativ de măcinare, astfel încât
toate proteinele și vitaminele conținute în bobul de grâu să se regăsească în făină.
Față de pâinea albă standard, pâinea Grâu Întreg prezintă un conținut dublu de minerale, în
special Fe și Zn, de șase ori mai multe fibre și de două ori mai multe vitamine B6 și E.15
Pâinea Grâu Întreg vine în întâmpinarea dorințelor consumatorilor pentru cele mai sănătoase
produse.

14
Acad. Prof. Univ. Dr. Constantin Ionescu Tirgovişte, Directorul Institutului de Diabet, Nutriţie şi Boli
Metabolice "Nicolae Păulescu"
15
http://www.velpitar.ro/page/media/campanii-de-comunicare-vel-pitar/grau-intreg-pentru-o-alimentatie-cu-
adevarat-sanatoasa/
27
III.4.1 Schema tehnologică de obținere a pâinii

Făină Apă Drojdie Sare

Pregătirea materiilor prime şi auxiliare

Dozarea materiilor prime şi auxiliare

Frământare aluat

Fermentare

Divizare

Modelare

Predospire

Dospire finală

Coacere

Răcire

Depozitare

Figura 3.1 Shema tehnologică de obținere a pâinii

28
III.4.2 . PROCESUL TEHNOLOGIC PROPRIU-ZIS DE FABRICARE A
PÂINII

Prepararea aluatului

Faza tehnologică de preparare a aluatului cuprinde următoarele operaţii principale:

-dozarea materiilor prime şi auxiliare, pregătite în prealabil corespunzător;
-frământarea aluatului;
-fermentaţia aluatului.
Aluatul se prepară după anumite metode ale căror etape se execută în mod obişnuit
discontinuu, folosind utilaje şi instalaţii cu funcţionare periodică, principalele fiind
frământătoarele, numite şi malaxoare.
În ultima vreme, pe plan mondial s-a extins prepararea aluatului în flux continuu, cu ajutorul
unor utilaje moderne, ceea ce reprezintă un important progres tehnic. Acest procedeu se aplică
în prezent în ţara noastră deocamdată într-un număr restrâns de fabrici, urmând să fie
generalizat pe măsură ce se vor construi instalaţiile necesare.

Pregătirea şi dozarea materiilor prime şi auxiliare

Pentru obţinerea pâinii albe de o calitate superioară este obligatorie pregătirea

materiilor prime şi auxiliare la parametrii consacraţi pentru realizarea în bune condiţii a
produsului finit.

Pregătirea şi dozarea făinii se realizează astfel:

Astfel, în cadrul făinurilor, pentru buna desfăşurare a procesului tehnologic, sunt

necesare următoarele operaţii premergătoare:
cernerea făinurilor şi îndepărtarea reziduurilor;
îndepartarea aşchiilor metalice;
încălzirea făinii la temperatura de lucru în procesul tehnologic;
depozitarea tampon a făinii. Aici făina se păstrează în perfectă stare de igienă şi
temperatură, pentru a intra în procesul de fabricaţie;
dozarea făinii.
Cernerea făinii. Se realizează pentru eliminarea eventualelor impurităţi - sfori, hârtie - care
au pătruns în făină după măcinare şi mai ales după afânarea ei prin aerisire în vederea
îmbunătăţirii condiţiilor de formare ale aluatului. În urma procesului de amestecare şi trecere
a făinii peste magnet, făina se cerne obligatoriu pe o sită metalică nr.18 sau cu 7-8 ochiuri/cm.
Pentru cernere se poate utiliza cernătorul - vibrator sau cernătorul centrifugal care poate fi
instalat orizontal; în silozuri sau în intreprinderile de capacitate mică se foloseşte cernătorul
numit Pionier.

29
 Figura 3.2. Cernătorul centrifugal

Amestecarea diferitelor loturi de făină, în scopul obţinerii unei mase cu proprietăţi

tehnologice omogene, care să permită menţinerea parametrilor tehnologici cât mai mult timp
şi obţinerea pâinii de calitate constantă; amestecarea urmăreşte compensarea defectelor unei
făini cu calităţile altei/altor făini pe baza mai multor proprietăţi (cantitatea şi calitate a
glutenului, capacitatea de formare agazelor, capacitatea de închidere a culorii, etc.);
amestecarea se realizează prin alimentarea cernătorului de făină cu cantităţile de făină ce
trebuie amestecate şi colectarea într-un timoc amestecător prevăzut cu paletă pentru
omogenizarea amestecului.
Îndepartarea aşchiilor metalice ajunse în făina de la valţuri, în timpul măcinării, se
realizează cu ajutorul magneţiilor.

Figura 3.3. Magneți pentru îndepărtarea așchiilor metalice

Încălzirea făinii. Se face mai ales în perioada de iarnă (octombrie - martie ), când făina
trebuie adusă la temperatura de lucru. Dacă nu se respectă acest parametru foarte important,
calitatea pâinii scade simţitor în sensul că, calităţile organoleptice - gust, miros, scad foarte
mult.
Depozitarea tampon. O constituie cantitatea de făina ce urmează a fii imediat prelucrată în
procesul tehnologic. Această depozitare tampon nu trebuie să depăşească max. 1- 2ore de la
începerea procesului tehnologic.
Dozarea făinii are ca scop furnizarea cantităţilor de făină necesare obţinerii semifabricatelor
(prospătură şi maia) şi a aluatului; operaţia se realizează mai greu, datorită proprietăţii făinii

30
de a se asocia şi a forma agregate, de a adera la suprafeţele aparatelor de dozat şi din cauza
valorilor ridicate a unghiului de taluz natural şi de frecare internă;

Figura 3.4.Dozator de făină

Se recomandă ca în procesul tehnologic să nu se folosească apă cu temperatura mult

peste 35oC, deorece glutenul din făină începe să coaguleze iar celulele de drojdie îşi reduc
activitatea.
Pregătirea apei constă din:
● aducerea apei (încălzire sau răcire) la temperatura optimă, astfel încât la sfârşitul
frământării semifabricatele (prospătura, maia, şi aluat) să aibă temperatura optimă.
● dozarea apei cu ajutorul dozatoarelor de apă prevazute cu sistem de incalzire.

Figura 3.5. Instalație de dozare a apei

Pregătirea şi dozarea drojdiei

Pregătirea drojdiei implică următoarele etape:

31
 ● suspensionarea drojdiei, care urmăreşte repartizarea cât mai uniformă a celulelor
de drojdie în masa aluatului pentru asigurarea unei fermentaţii omogene; suspensionarea se
realizează prin amestecarea drojdiei cu apă caldă (30…35oC) în proporţie: drojdie/apă: 1:3,
1:5 sau 1:10 sub influenţa agitării câteva minute;
● filtrarea suspensiei de drojdie se face utilizând un filtru grosier şi are ca scop
reţinerea impurităţilor ajunse accidental în suspensie (hârtie de ambalaj);
● activarea drojdiei se aplică pentru îmbunătăţirea performanţelor ei tehnologice;
procesul constă în introducerea drojdiei într-un mediu nutritiv fluid (suspensie de făina în apă)
îmbogăţit cu maia lactică; folosirea unei drojdii activate are următoarele avantaje: reducere
consumul de drojdie cu 20-25%, scurtează durata de fermentare a semifabricatelor,
îmbunătăţeşte calitatea pâinii; parametrii optimi de activare sunt :
 concentraţia drojdiei în mediu: max. 2%
 aciditate mediu 23-25 grade
 temperatura optimă 30…35oC
 durata de activare: 2 h
 raport făină apă: 1:2
●dozarea emulsiei de drojdie se face cu aceleaşi tipuri de dozatoare folosite la
dozarea apei.

Pregătirea şi dozarea sării

Deoarece sarea întârzie formarea aluatului, influenţând hidratarea proteinelor, ea se

poate adăugat în aluat în stare solidă, spre sfârşitul frământării, cu îndeplinirea următoarelor
condiţii:
● sa fie de calitate, cu granulozitate mică şi solubilitate mare;
● aluatul să aibă umiditate suficientă;
● frământarea să fie suficient de energică pentru a permite dizolvarea sării.
In cazul în care sarea nu îndeplineşte aceste condiţii, ea trebuie adăugată în aluat în
stare dizolvată. In acest caz, etapele parcurse pentru pregătirea sării sunt:
● dizolvarea urmăreşte obţinerea unei soluţii cât mai omogene; soluţia de sare se
prepară cât mai concentrată (aproape de pragul de saturaţie), cu apă cu temperatura cât mai
apropiată de cea folosită la prepararea aluatului;
● filtrarea pentru reţinerea eventualelor impurităţi.
● dozarea soluţiei pentru asigurarea cantităţii de sare cerută de reţetă.

Metode pentru prepararea aluatului

Fabricarea produselor de panificaţie în ţara noastră are la bază prepararea aluatului

prin două metode: indirectă (în mai multe faze), care este de bază şi directă (monofazică).
Metoda indirectă de preparare a aluatului constă în prepararea mai întâi a unor semifabricate
intermediare, numite „prospătură” şi maia, care folosesc, apoi la obţinerea aluatului propriu-
zis. Când se lucrează după ciclul prospătură – maia – aluat, metoda de preparare se numeşte
trifazică, iar când se aplică ciclul maia – aluat, atunci metoda se numeşte bifazică. Prepararea
aluatului prin metoda indirectă se aplică în exclusivitate la fabricarea pâinii, ciclul în trei faze
utilizându-se în special la prelucrarea unor făinuri cu însuşiri inferioare de panificaţie, la
fabricarea pâinii cu secară, precum şi la început de lucru, sau după întreruperea săptămânală a
producţiei.
Metoda directă de preparare a aluatului constă în amestecarea şi frământarea, într-o singură
etapă, a tuturor materiilor prime din care se obţine aluatul. La prepararea aluatului prin
32
această metodă, se consumă o cantitate aproape dublă de drojdie faţă de metoda indirectă; în
schimb, se reduce mult durata ciclului de prelucrare a aluatului şi, implicit, cea de fabricare a
produselor.

Frământarea aluatului

Frământarea reprezintă acea operaţie tehnologică în urma căreia se obţine, din materiile prime
şi auxiliare utilizate, o masă omogenă de aluat, cu o anumită structură şi însuşiri reologice
(rezistenţă, extensibilitate, elasticitate, plasticitate). Însuşirile reologice ale aluatului
influenţează volumul şi forma pâinii, elasticitatea miezului şi a cojii, menţinerea prospeţimii.
Atunci când aluatul are elasticitate şi extensibilitate suficient de mari, rezultă pâine afânată, cu
volum dezvoltat şi miez având pori cu pereţi subţiri. Dacă aluatul este prea rezistent (tenace),
pâinea se obţine nedezvoltată, cu miezul dens, iar când aluatul este excesiv de extensibil,
pâinea se aplatizează, are volum dens şi porozitate grosieră.
Operaţia de frământare se realizează în cuva malaxorului, în care materiile prime şi auxiliare
introduse în doze corespunzătoare se supun amestecării, atât în stadiul de prospătură sau de
maia, cât şi în cel de aluat propriu-zis.
Procesele care au loc în aluat, la frământare. Aceste procese sunt legate de modificările
complicate ale substanţelor componente, mai importante fiind cele coloidale şi fizico-chimice.
Asemenea procese se desfăşoară în plinătatea lor în faza de aluat, imprimându-i însuşirile
structurale caracteristice. În practică se constată că aluatul ia naştere treptat, în procesul de
frământare şi îşi modifică continuu însuşirile fizice, astfel după cum arată şi farinograma
făinii, care se obţine la determinarea însuşirilor tehnologice cu ajutorul farinografului.
La formarea aluatului se pot distinge 3 faze: în prima fază, când are loc amestecarea
componentelor aluatului, apa pătrunde între particulele de făină şi aceasta se hidratează; în
faza următoare, sub acţiunea apei, are loc solubilizarea componentelor făinii şi umflarea
proteinelor generatoare de gluten; în cea de-a treia fază, datorită umflării şi acţiunii forţelor
mecanice de frământare, proteinele din aluat îşi modifică structura.
Procesele esenţiale care au loc în aluat la frământare şi care alcătuiesc baza însuşirilor lui
fizice pe care trebuie să le aibă în procesul tehnologic sunt: legarea apei şi modificarea
proteinelor.
Legarea apei din aluat reprezintă un proces complex, depinzând de proprietăţile coloidale ale
Durata frământării, utilizând malaxoare obişnuite, cu viteză lentă, reprezintă în medie, 7-9
minute la prospătură, 8-12 minute la maia şi 12-18 minute la aluat. Când se utilizează făinuri
se calitate foarte bună, frământarea durează mai mult, spre a se slăbi rezistenţa glutenului şi a
mări extensibilitatea lui, iar la cele de calitate inferioară durează mai puţin, pentru a nu se
degrada, prin acţiunea mecanică, structura existentă a glutenului.
În cazul utilizării malaxoarelor cu viteză rapidă, durata frământării este de numai 1-2 minute,
iar la cele ultra rapide chiar de 30 de secunde, timp în care, sub acţiunea intensă a organelor
de frământare ale maşinii, se formează structura optimă a aluatului.
Temperatura semifabricatelor trebuie să aibă în vedere scopul urmărit în fiecare stadiu de
preparare a aluatului. Astfel, la prospături şi maia, urmărindu-se în primul rând înmulţirea
drojdiilor, se obişnuieşte temperatura de 26-30oC, iar la aluat, urmărindu-se şi intensificarea
fermentaţiei temperatura este de 30-32oC. Semifabricatele preparate din făinuri de extracţie
mai mare sau de calitate inferioară, având o putere sporită de a forma gaze şi, deci,
fermentând rapid, trebuie să aibă o temperatură mai redusă, şi invers.

33
Utilajul folosit pentru frământarea aluatului

Utilajul pentru frământarea aluatului îl reprezintă malaxorul care se compune, în principal din
corpul cu organul de frământare şi cuva în care se prepară aluatul. Pentru realizarea
frământării, braţul malaxorului execută o anumită mişcare în masa de aluat. Forma traiectoriei
acestei mişcări, forma cuvei în care se face frământarea, forma braţului şi viteza lui de
mişcare reprezintă principalii factori de care depinde eficienţa de lucru a malaxorului.
Malaxorul cu braţ planetar, la care braţul de frământare execută mişcare compusă,
deplasându-se în acelaşi timp pe verticală, cât şi pe lateral. Există, de asemenea, posibilitatea
frământării cu două viteze de mişcare atât a braţului, cât şi a cuvei, una mai lentă la începutul
frământării şi apoi alta mai rapidă. Durata frământării se fixează cu ajutorul unui
temporizator, malaxorul oprindu-se automat după timpul prestabilit. Cuva, are formă
cilindrică.

Figura 3.6.Malaxorul cu braţ planetar

Fermentaţia aluatului

Una din fazele principale ale procesului de fabricare a produselor de panificaţie este
fermentaţia. Modul în care aceasta este realizată, determină calitatea produselor coapte.
Fermentaţia se face cu scopul de a se obţine aluat bine afânat, din care să rezulte produse
crescute. În aceste condiţii, produsele sunt uşor asimilate de către organismul omenesc. Tot în
timpul fermentaţiei, în aluat se acumulează diferite substanţe care condiţionează gustul şi
aroma specifice produselor de panificaţie.

Procesele care au loc în timpul fermentaţiei.

Fermentaţia reprezintă faza cu ponderea cea mai mare din timpul destinat procesului
tehnologic de panificaţie. În consecinţă, datorită duratei, condiţiilor de temperatură şi
umidităţii în care se desfăşoară fermentaţia necesară afânării aluatului, au loc o serie de
procese, dintre care esenţiale sunt cele chimice, enzimatice şi microbiologice.

34
 Procesele chimice se referă, în primul rând, la modificarea glucidelor – componente pe
baza cărora se realizează fermentaţia. Astfel, chiar după frământarea aluatului, drojdia
scindează zaharoza, cu ajutorul enzimei invertaza, în zaharuri reducătoare, mărindu-se
conţinutul în zaharuri. Pe de altă parte, din hidroliza amidonului ia naştere o altă cantitate
însemnată de zaharuri fermentescibile (reducătoare). Pentru calitatea pâinii, cantitatea de
amidon hidrolizat în timpul fermentaţiei aluatului este deosebit de importantă. La o cantitate
prea mică rezultă puţine gaze de fermentaţie, astfel că volumul pâinii este redus, iar la o
cantitatea prea mare, capacitatea aluatului de a reţine gazele de fermentaţie se diminuează
mult, ca urmare a scăderii însuşirilor reologice prin ruperea scheletului glutenic, astfel ca
pâinea rezultată, de asemenea, cu volum redus. În plus, la o cantitate mică de amidon
hidrolizat, nivelul pâinii este uscat şi se învecheşte rapid.
Asupra proteinelor fermentaţia exercită atât o acţiune de modificare a reţelei, în sensul slăbirii
scheletului glutenic cât şi o creştere a gradului de solubilitate. Ca urmare, ochiurile pereţilor
reţelei de gluten se subţiază în momentul în care producerea gazelor de fermentaţie este
suficientă şi se compactizează din nou când porozitatea aluatului este prea mare.
Modificările proteinelor influenţează favorabil capacitatea aluatului de a reţine gazele de
fermentaţie, întrucât glutenul devine mai extensibil şi elastic. Pentru aceasta, aluatul
insuficient fermentat este mai puţin elastic, cu rezistenţă mică la întindere, ceea ce duce la
pâine de volum redus. Aluatul subfermentat însă îşi pierde extensibilitatea şi se rupe uşor sub
presiunea gazelor, astfel că pâinea se obţine cu volum scăzut şi porozitate grosieră.
Procesele microbiologice care au loc în faza de fermentaţie a aluatului se referă la înmulţirea
drojdiilor şi a bacteriilor acidogene. Pentru a se înmulţi drojdiile se hrănesc cu substanţele din
mediul înconjurător (glucide, proteine, substanţe minerale), care pot pătrunde prin porii foarte
fini ai membranei celulare. Modul în care sunt asimilate glucidele reprezintă în esenţă
mecanismul fermentaţiei alcoolice care se produce în aluat. Astfel, glucoza rezultată prin
transformarea enzimatică a amidonului şi a celorlalte glucide cu moleculă mare pătrunde în
protoplasma celulei, unde sub acţiunea complexului enzimatic – zimaza din drojdie – este
descompusă cu formare de alcool şi bioxid de carbon hrănind drojdia.
În mod schematic, fermentaţia alcoolică poate fi reprezentată prin următoarea ecuaţie
chimică:

C6H12O6 + drojdie zimază 2CO2 + 2C2H5-OH + 24cal

Alcoolul şi dioxidul de carbon se răspândesc în toată masa lichidului protoplasmatic datorită

presiunii formate prin acumulare, ies din celula de drojdie. Alcoolul se dizolvă în masa de
aluat, iar CO2 se adună sub formă de bule mici de gaze, care datorită difuziunii şi căldurii,
tind să se deplaseze şi să se dilate. Întâlnind însă rezistenţa glutenului, bulele nu pot ieşi decât
numai parţial din masa aluatului, iar majoritatea se adună mai multe la un loc şi formează pori
care afânează aluatul dându-i aspect buretos.

Prelucrarea aluatului

După preparare, aluatul trece la faza de prelucrare, acesta cuprinzând o serie de

operaţii tehnologice în urma cărora rezultă bucăţi de aluat cu o anumită masă şi formă,
corespunzătoare sortului de produs fabricat.
Operaţiile tehnologice care se execută în cadrul fazei de prelucrare sunt:
-divizarea aluatului, prin împărţirea acestuia în bucăţi de masă egală, prestabilită;

35
-modelarea aluatului, prin care se obţine forma caracteristică a produselor (rotundă, alungită,
împletită etc);
-dospirea finală, care reprezintă ultima etapă a fermentaţiei aluatului, în timpul căreia se
defineşte structura porozităţii pe care o va avea produsul finit. În unele cazuri, înainte de
modelare se intercalează o scurtă predospire a bucăţilor de aluat.

Divizarea

Din masa de aluat fermentat trebuie să se separeu bucăţi din care să se obţină, după coacere şi
răcire, produse de greutate prestabilită, ţinându-se seama de scăzămintele în greutate care au
loc la coacere şi răcire (variind între 5şi 20% la coacere şi 2,5-3,5% la răcire, după mărimea şi
compoziţia produsului).
Pentru a putea fi trecut la divizare, aluatul este scos din cuva de malaxor în care a fost
preparat, operaţie care, în cele din mai multe cazuri, se realizează pe cale mecanizată
folosindu-se răsturnătoarele de cuve. Cu ajutorul acestora. Conţinutul cuvei este deversat în
pâlnia maşinii de divizare. La divizarea manuală aluatul se taie direct din cuva în care s-a
preparat. Maşina cu camera de divizat, se bazează pe porţionarea aluatului cu ajutorul unei
camere de divizat şi cuţit.

Figura 3.7. Maşina cu camera de divizat

1-pâlnie de alimentare; 2,3-valţuri; 4-cameră de divizare; 5-cuţit de divizare; 6-cap divizor; 7-

clapetă, 8-mustiuc, 9-bucată de aluat; 10-bandă transportoare; 11-dispozitiv de presare făină.

Modelarea

Operaţia de modelare permite să se obţină atât forma elastică a produsului, cât şi p structură
uniformă a miezului, prin eliminarea golurilor mari formate în timpul fermentaţiei. Totodată,
forma regulată (simetrică) ce se dă aluatului prin modelare ajută ca, în timpul coacerii
produsele să se dezvolte uniform.
Acţiunea mecanică exercitată asupra autului în timpul modelării reprezintă o prelungire a
acţiunii mecanice de frământare. Ca urmare, transformările suferite de proteine evoluează,
definitivând structura aluatului, ceea ce duce la îmbunătăţirea însuşirilor lui reologice, deci a
calităţii pâinii. Pentru aceasta, este necesar însă ca acţiunea mecanică exercitată asupra
aluatului să fie suficient de intensă. O acţiune mecanică insuficientă sau exagerat de intensă
36
conduce la obţinerea produselor cu calitate mai slabă; în primul caz aluatul nu atinge
potenţialul maxim al însuşirilor lui reologice, iar în al doilea caz se distruge scheletul glutenic.
Prin modelare porii existenţi în bucăţile de aluat se fragmentează, iar bulele mari de gaze se
distrug, formându-se un număr sporit de pori, astfel că structura porozităţii pâinii se
îmbunătăţesc mult. În aluatul modelat necorespunzător, distribuirea gazelor de fermentaţie se
face în mod neuniform ceea ce dă naştere la goluri în interiorul produsului. De asemenea,
dacă suprafaţa bucăţii modelate nu este bine închisă, continuă, iar încheietura bine lipită
(strânsă) în timpul coacerii se formează crăpături şi deschideri, care, permit ieşirea gazelor de
fermentaţie şi a substanţelor aromate obţinându-se produse neestetice, aplatizate, cu miez
compact şi neelastic, lipsite de gust şi aromă, care sunt greu asimilabile.
Pentru pâine modelarea constă în rotunjirea bucăţilor de aluat (în cazul pâinii rotunde),
alungirea (în cazul pâinii format lung) şi rularea (în cazul franzelei).

Predospirea şi dospirea finală

Predospirea şi dospirea finală reprezintă etape ale fermentaţiei aluatului proces care de data
aceasta are loc în bucăţile divizate şi premodelate, respectiv în cele modelate în formă finală.
Predospirea reprezintă fermentaţia intermediară, iar dospirea fermentaţia finală.
Predospirea. Această operaţie se realizează prin menţinerea în stare de repaus, în condiţii
corespunzătoare de microclimat, a bucăţilor de aluat după divizare sau premodelare.
Predospirea exercită o influenţă favorabilă asupra calităţii produselor, care se manifestă în
special prin sporirea volumului. Se recomandă predospirea aluatului, în primul rând la pâinea
albă şi produsele de franzelărie. Durata predospirii este de 5-8 minute, într-o atmosferă
condiţionată , având temperatura de circa 30oC şi umiditatea relativă de 75% dar sunt situaţii
când se utilizează o perioadă de predospire mai redusă, aluatul păstrându-se în atmosfera sălii
de lucru.
Dospirea finală.

Întrucât din operaţia de modelare dioxidul de carbon obţinut în bucata de aluat este parţial
eliminat, pentru refacere, bucata de aluat trebuie supusă din nou unei fermentaţii, astfel ca
produsele să aibă miezul afânat şi volumul dezvoltat.
Scopul principal al dospirii finale este acumularea de CO2, care condiţionează volumul şi
structura porozităţii produselor, însuşiri influenţate de intensitatea şi dinamica formării
gazelor de fermentaţie şi capacitatea aluatului de a le reţine. Formarea gazelor trebuie să
crească treptat pe parcursul dospirii finale şi să atingă valoarea maximă în momentul
introducerii aluatului în cuptor. Durata dospirii finale pentru produsele care se fabrică în ţara
noastră este cuprinsă între 25-60 minute, ea depinzând de masa produsului (fiind mai redusă
la produsele de masă mai mare), compoziţia aluatului, calitatea făinii şi condiţiile în care se
realizează (temperatura şi umiditatea aerului din dospitor).
Dospirea finală trebuie să se desfăşoare într-un mediu cald şi umed, cu temperatura de 35-
40oC şi umiditatea relativă de 75-80% (umiditatea mai mare provoacă condens şi aluatul se
lipeşte de suportul pe care este aşezat). Aceste condiţii sunt necesare spre a favoriza
fermentaţia, cât şi a evita uscarea suprafeţei bucăţilor de aluat şi formarea crustei. Aplicarea
unei temperaturi necorespunzătoare duce fie la dospire excesivă fie la o dospire insuficientă.
Nerespectarea umidităţii relative a mediului de dospire are, de asemenea, efecte negative
asupra calităţii produselor. Umiditatea scăzută determină obţinerea produselor cu volum

37
redus, coajă groasă, fără crocanţă, cu crăpături şi insuficient rumenită; umiditatea excesivă
conduce la produse aplatizate, coajă subţire şi rumenire neuniformă.

Coacerea produselor

După ce bucăţile de aluat au dospit corespunzător sunt supuse coacerii în timpul căreia,
datorită căldurii cuptorului, aluatul se transformă în produs finit. În procesul tehnologic,
coacerea reprezintă cea mia importantă fază, întrucât aceasta produce schimbarea materiilor
utilizate la prepararea aluatului, în produs alimentar comestibil.
Coacerea aluatului reprezintă un proces hidrotermic complex, determinat de mecanismul
deplasării căldurii şi umidităţii aluatului supus coacerii. Concomitent cu acest proces de bază,
transformarea aluatului finit comportă o serie de modificări fizice, coloidale, biochimice şi
microbiologice, care se desfăşoară în câmpul de temperatură a camerei de coacere.

Procesele care au loc în aluatul supus coacerii:

Încălzirea aluatului. Datorită temperaturii ridicate din camera de coacere a cuptorului se

produce schimbul de căldură între bucăţile de aluat şi elementele încălzite ale cuptorului. Se
realizează, astfel, încălzirea aluatului, proces care reprezintă principala cauză a tuturor
celorlalte procese şi modificări care au loc la coacerea pâinii.
Bucata de aluat se încălzeşte treptat, mai puternic straturile exterioare şi, în măsură din ce în
ce mai mică, cele dinspre centrul bucăţii.
În faza iniţială, datorită condensării vaporilor de apă din zona de aburire a cuptorului,
suprafaţa superioară a aluatului preia căldura vaporilor condensaţi, ridicându-şi astfel
temperatura până la circa 80oC şi alcătuind o pojghiţă subţire, elastică. Aportul căldurii prin
radiaţie şi convecţie din camera de coacere este neînsemnată. Suprafaţa interioară (de vatră) a
aluatului, însă, preia căldura prin contact direct de la vatra cuptorului, încălzindu-se aproape
similar cu suprafaţa superioară.
Modificarea amidonului. În procesul de coacere amidonul din aluat suferă cele mai mari
transformări, principalele fiind degradarea termică (gelifierea) şi degradarea enzimatică.
Degradarea termică se produce datorită temperaturii la care este supus aluatul, ceea ce face ca
granulele de amidon, în prezenţa apei, să gelifieze. Acest fenomen reprezintă procesul
coloidal de bază pentru formarea miezului pâinii. Degradarea începe cu umflarea granulelor,
care îşi măresc continuu volumul până la maxim, pe măsură ce creşte temperatura, după care
începe, gelifierea (la temperatura de peste 60oC), terminându-se când aluatul ajunge la 95-
98oC.
Degradarea enzimatică este influenţată de temperatura la care este supus aluatul în timpul
coacerii, deoarece exercită asupra procesului amilolitic un dublu efect, modificând simultan
atât starea fizică a amidonului, cât şi condiţiile de acţiune a amilazelor în acest mod,
degradarea enzimatică a amidonului ajunge la o intensitate maximă, după care procesul este
oprit ca urmare a distrugerii termice a amilazelor.
Modificarea proteinelor. În timpul coacerii, datorită încălzirii proteinelor din aluat suferă
modificări prin denaturare, care sunt profunde la temperatura de 700C, adică în momentul
când începe formarea miezului pâinii. S-a determinat că la această temperatură se reduce
brusc solubilitatea proteinelor, şi anume, cu peste 37%, în comparaţie cu solubilitatea la 30oC.
Creşterea temperaturii în continuare până la 80-90oC este însoţită de o scădere mai bruscă a
solubilităţii proteinelor. Modificările profunde ale proteinelor la temperatura de 70oC denotă
că ele au coagulat, procesul având caracter ireversibil.

38
Degradată termic, structura proteinelor – în primul rând a glutenului – se modifică în
continuare şi după coacerea pâinii, procesul numindu-se „îmbătrânire”. Acest proces se
desfăşoară de la sine, întrucât sistemul trece de la o stare termolabilă la una stabilă.
Procesele de gelifiere a amidonului şi de coagulare a proteinelor se produc concomitent, ele
contribuind în mod esenţial la transformarea aluatului, în miez de pâine.
O dată cu procesele esenţiale care se produc în aluatul supus coacerii, mai au loc şi altele
având rolul de a definitiva obţinerea produsului finit cum ar fi:
Formarea culorii cojii (fenomen numit brunificare), ca rezultat al interacţiunii de
oxidoreducere a zaharurilor nefermentate din aluat şi a produselor de descompunere a
proteinelor, formându-se din reacţia Maillard, produse numire melanoidine. Făina cu putere
redusă de fermentaţie, cum este deseori cazul făinii albe, conduce la obţinerea pâinii având
culoarea cojii deschisă (palidă). Pentru corectarea acestui defect se adaugă la prepararea
aluatului extract de malţ sau zahăr. Dimpotrivă, făina care formează multe zaharuri dă pâine
cu coaja de culoare prea bună. Brunificarea are loc după ce coaja depăşeşte temperatura de
100oC. Accentuarea exagerată a brunificării duce la obţinerea cojii arse.
Formarea aromei şi a gustului pâinii, ca urmare a continuării unor transformări chimice
petrecute încă din faza de fermentaţie a aluatului, în urma cărora rezultă pe lângă alcool
etilitc, o serie foarte mare de substanţe. Se consideră că metilglioxalul, furfurolul (corect,
furfuralul), împreună cu alte aldehide şi cetone ar fi principalele substanţe volatile care dau
aroma pâinii şi că ele s-ar găsi în cea mai mare poarte în coajă. Formarea unei cantităţi
suficiente de substanţe aromatice este condiţionată de stadiul anterior de fermentaţie a
aluatului, coacerea corectă, forma şi mărimea pâinii.
Modificarea activităţii microflorei din aluat, în sensul că celulele de drojdie activează până la
50oC, producând fermentaţia alcoolică intensă (ceea ce contribuie la creşterea volumului
aluatului), iar la 55oC sunt distruse; bacteriile lactice şi acetice acţionează până în jurul
temperaturii de 60oC, după care activitatea lor încetează.

Cuptoarele de pâine

Coacerea produselor de panificaţie se realizează cu ajutorul cuptoarelor – utilaje care dispun

de o cameră în care s-au creat condiţii de temperatură şi umiditate necesare desfăşurării
optime a acestui proces.

a b
Figura 3.8. Cuptorul de pâine (Dampf)

Corpul (1) al cuptorului închide camerele de coacere (2), dotate cu uşi basculante (3).

39
Încălzirea camerelor de coacere se obţine prin arderea combustibilului într-un focar (10)
amplasat lateral cu cuptorul, folosind un injector (9) în cazul combustibilului lichid, sau un
arzător în cazul combustibilului gazos, ori un grătar şi suflantă în cazul cărbunilor. Gazele de
ardere încălzesc unul din capetele ţevilor de aburi (4) care sunt aşezate în rânduri sub bolta şi
vatra fiecărei camere de coacere, iar apoi se evacuează prin canalul de fum (7). Aceste ţevi de
presiune, cunoscute sub denumirea de ţevi Perkins, sunt de construcţie specială din oţel tras,
închise la ambele capete prin sudură, şi au circa o treime din volumul lor plin cu apă distilată.
Cuptorul Dampf, deşi este un tip destul de vechi, se utilizează frecvent în unităţile de
capacitate mică şi mijlocie.

Depozitarea

Se realizează în depozite speciale situate în vecinatatea sălii cuptoarelor şi cu acces direct spre
rampa de încărcare. Temperatura depozitului trebuie să nu depăşească 18-20oC fără ca acesta
să fie influenţat din interior sau din exterior. Depozitul trebuie să prezinte o ventilaţie
suficienta – naturală sau condiţionată - umiditatea aerului să nu depăşească 65-70 %.
Depozitul trebuie să fie prevăzut cu lumină artificială, iar condiţiile de igienă se fie perfecte

Răcirea produselor

În depozit, a cărui temperatură se recomandă să fie de aproximativ 20oC, produsele de

panificaţie încep să se răcească repede. Coaja având grosimea redusă se răcească într-un timp
mai scurt decât miezul, astfel încât în prima parte a intervalului de răcire, la circa 1 h de la
scoaterea din cuptor, temperatura ei scade de la 120-160oC, la aproximativ 38oC. În acest timp
miezul ajunge de la 95-98oC, cât a avut la scoaterea din cuptor, la aproximativ 35oC. [7]

Timpul de lucru pe faze al procesului

1. În cadrul operaţiei de pregătire a materiilor prime sunt incluse următoarele faze:

-amestecarea făinii se realizează în 20-25 minute.
-cernerea în 10 minute.
-pregătirea (obţinerea) substanţelor proteice durează 2 ore.
-pregătirea sării durează 5 minute.
2. Dozarea materiilor prime se face în 20 de minute.
3. Operaţia de frământare durează 15 minute.
4. Fermentaţia durează 40 minute.
5. Operaţia de modelare durează 10minute.
6. Predospirea se realizează în 6-7 minute.
7. Dospirea finală durează 20 minute.
8. Coacerea pâinilor se face la 180oC, timp de 40 minute.
9. Răcirea produselor de panificaţie obţinute se face timp de 2 ore.

40
 CAPITOLUL IV

Cercetare de marketing privind preferinţele consumatorilor pentru

produsele ecologice

Cercetarea de marketing este o activitate formală prin intermediul căreia, cu ajutorul

unor concepte, metode şi tehnici specifice de investigare se realizează 5 acţiuni: specificarea,
măsurarea, culegerea, analiza şi interpretarea datelor necesare unitaţii economice.
Philip Kotler: “o activitate formală care are în vedere proiectarea, culegerea, analiza,
raportarea sistematică a datelor şi concluziilor referitoare la o situaţie cu care firma se
confruntă pe piaţă.”

O cercetare de marketing ar trebui să urmeze trei etape cheie:

1. Planificarea - un scop clar pentru cercetarea de marketing trebuie să fie identificat înainte
ca orice acţiune să fie luată. Planificarea generează de obicei şi o problemă. Pot fi relevate
semne de întrebare sau oportunităţi, care într-o organizaţie pot cauza incertitudine asupra
direcţiei care trebuie urmată.
2. Implementarea – trebuie să demonstreze că nu a existat un mod mai bun de a colectare a
datelor. Modul în care cercetarea este implementată va depinde de planul de cercetare definit
anterior.
3. Interpretarea -“informaţia” este creată în momentul în care datele colectate sunt
interpretate în contexul obiectivelor de cercetat.

Cercetarea de marketing poate fi calitativă şi cantitativă. Cercetarea calitativă permite

mai buna ȋnțelegere a fenomenului de marketing investigat, făra să apeleze la cuantificări sau la
analiza cantitativă, aşa cum se ȋntâmplă ȋn cazul cercetării de tip cantitativ.

IV.1. Definirea problemelor şi scopul cercetării

Definirea problemei reprezintă una dintre etapele de maximă importanţă în realizarea

unei cercetări de marketing, fiind strict legată de finalitatea acesteia. În definitiv, informaţiile
care vor fi obţinute în urma procesului de cercetare trebuie să contribuie la rezolvarea
problemei care a impus cercetarea.
Piaţa produselor ecologice în România se află abia în etapa de tendinţă, fiind foarte
fragmentată. Cu toate că în România consumul de produse ecologice nu depăşeşte 1 % din
totalul alimentelor şi ritmul de creştere al pieţei a încetinit pe fondul crizei economice,
segmentul produselor ecologice a evoluat cel mai mult, aici înregistrându-se cea mai mare
cerere de produse.
Comparativ cu România, în Europa Occidentală consumul de produse ecologice ajunge până
la 5% din totalul produselor alimentare iar gama de produse este mult mai diversificată.
Scopul cercetării calitative se referă la familiarizarea cercetătorului cu problema
studiată sau cu sectorul de activitate vizat, explorarea motivaţiilor şi a atitudinii
consumatorilor, a sistemului de valori al acestora, înţelegerea comportamentului de cumpărare
şi de consum. În cazul nostru este acela de a afla preferinţele consumatorilor pentru produse
ecologice, de a studia imaginea pe care şi-au creat-o în rândul consumatorilor în vederea
găsirii de soluţii pentru încurajarea şi creşterea consumului de produse ecologice.

41
 Stabilirea obiectivelor cercetării trebuie să fie în acord cu informaţiile necesare
rezolvării problemei definite.

Obiectivele principale ale acestei cercetări sunt:

-ce produse ecologice cumpără/consumă cel mai des un român şi în ce cantitate;

-determinarea gradului de cunoaştere referitor la impactul pozitiv asupra sănătăţii al
consumului de produse ecologice;
-cât de des sunt frecventate magazinele cu astfel de produse;
-motivul pentru care se apelează la aceste produse precum şi cât ar fi dispuşi să
plătească pentru un aliment ecologic;

Acestor obiective, în teorie li se asociază ipoteze,care vor fi testate prin cercetare. O

ipoteză reprezintă de fapt, un răspuns aşteptat la o întrebare, pe care îl formulează cercetătorul
fie pornind de la rezultatele unor cercetări desfăşurate anterior, fie din experienţă.

IV.2.Expunerea ipotezelor:

1. Majoritatea consumatorilor de „Pâine Grâu Întreg” sunt de sex feminin.

2. Majoritatea consumatorilor acestui produs aparțin unei clase sociale superioare.
3.Majoritatea consumatorilor acestui produs îl achiziționează din supermarketuri și
hipermarketuri.
4. Majoritatea consumatorilor cu vârsta cuprinsă între 18-25 ani consideră prețul produsului
“Pâine Grâu Întreg” al companiei Vel Pitar ca fiind foarte favorabil.
5. Majoritatea consumatorilor care fac parte din clasa socială superioară sunt foarte mulțumiți
de imaginea produsului.
6. Majoritatea consumatorilor produsului “Pâine Grâu Întreg” ce au venituri cuprinse între
800-1500 RON consideră calitatea produsului ca fiind favorabilă.
7. Majoritatea consumatorilor ce au vârsta cuprinsă între 36-45 ani achiziționează produsul
din incinta magazinelor de specialitate.
8. Majoritatea consumatorilor ce depașesc vârsta de 55 ani sunt mulțumiți cu privire la
imaginea produsului.

Recoltarea informațiilor s-a făcut prin metoda sondajului, ca formă structurată de

comunicare, tuturor subiecților le este prezentat aceelași chestionar.
Culegerea informaţiilor are în vedere următoarele elemente:

- stabilirea colectivităţii cercetate şi a persoanelor care vor furniza informaţiile;

- elaborarea instrumentului de culegere a datelor –chestionar;
- stabilirea modalităţii de înregistrare a răspunsurilor -în scris;
- determinarea eşantionului cercetat – 40 de persoane
- stabilirea coordonatelor spaţiale: localitate – Pitești;
- stabilirea coordonatelor temporale ale cercetării ;
- stabilirea coordonatelor modale referitoare la intervievare – interviul s-a desfaşurat online;

42
 IV.3. Elaborarea chestionarului

Chestionarul reprezintă instrumentul de culegere a datelor de care depinde reușita acestei

cercetări. La realizarea lui s-a ţinut cont de scopul cercetării, cât şi de obiectivele principale.

Chestionar

Pentru a obține informații cât mai reale și mai exacte de la consumatorii pâinii “Grâu
Întreg” a firmei Vel Pitar, vă rugăm să aveți amabilitatea de a răspunde la următoarele
întrebări (prin bifarea unei variante optime în casuţa corespunzătoare).

1)Consumaţi pâine?

Da

Uneori

Nu

2)Precizaţi opinia dumneavoastră cu privire la gradul de notorietate al produsului „Pâine

Grâu Întreg” al firmei „Vel Pitar”.

Acord total

Acord

Indiferent

Dezacord

Dezacord total

3)Cum vi se pare preţul practicat pentru acest produs?

Foarte favorabil

Favorabil

Indiferent

Nefavorabil

Foarte nefavorabil

4)Precizaţi opinia dumneavoastra cu privire la modul de promovare al produsului.

Acord total

Acord

43
 Indiferent

Dezacord

Deazacord total

5)Precizaţi opinia dumneavoastră în legătură cu promptitudinea servirii.

Acord total

Acord

Indiferent

Dezacord

Dezacord total

6)Ce părere aveţi în legătură cu operativitatea personalului de vânzări?

Ridicată

Medie

Scăzută

Nu ştiu

7)Cum aţi fost determinat/atras să achiziţionaţi acest produs?

Recomandat de cunoştinţe

Oferta mai avantajoasă în comparaţie cu cea a concurenţilor

Datorită publicităţii

Din întâmplare

Alte motive

8)Ce părere aveţi despre calitatea ambalajului?

Foarte favorabil

Favorabil

Indiferent

Nefavorabil

Foarte nefavorabil

9)Care este locul din care dumeavoastră achiziţionaţi produsul?

44
 Hipermarketuri

Supermarketuri

Minimarketuri

Magazine specializate

Magazine alimentare mici

10)Care este gradul dumneavoastră de satisfacţie cu privire la imaginea produsului?

Foarte mulţumit/ă

Mulţumit/ă

Indiferent/ă

Nemulţumit/ă

Foarte nemulţumit/ă

11)Ce părere aveţi despre caracteristicile de calitate ale produsului „Pâine Grâu Întreg” al
companiei „Vel Pitar”?

Foarte favorabil

Favorabil

Indiferent

Nefavorabil

Foarte nefavorabil

12)Cât de des/la ce interval de timp cumpăraţi pâine?

Zilnic

O dată la două zile

De trei ori pe săptămână

Săptămânal

13)Cine consumă în familia dumneavoastră „Pâine Grâu Întreg”?

Soţul

Soţia

Copii

45
 Toţi membrii familiei

14)Cine achiziţionează de obicei în familia dumneavoastră pâinea?

Soţul

Soţia

Copii

Toţi membrii familiei

Altă persoană

15)Ce cantitate de pâine achiziţionaţi la o singură cumpărare?

O bucată

Două bucăţi

Trei-patru bucăţi

Mai multe bucăţi

16)Dacă preţul „Pâinii Grâu Întreg”ar fi mai mic comparativ cu preţul celorlalte tipuri de
pâine, aţi cumpăra şi aţi consuma frecvent astfel de pâine?

Da

Nu

Nu ştiu

17)Consideraţi că ingredientele produsului „Pâine Grâu Întreg” al companiei „Vel Pitar”

corespund unei calităţi superioare?

Da

Nu

Nu ştiu

18)În ce categorie de vârstă vă încadraţi?

18-25 ani

26-35 ani

36-45 ani

46-55 ani

>55 ani
46
19)Ce nivel de venit aveţi?

Sub 800 RON

Între 800-1500 RON

Peste 1500 RON

20 În ce categorie de sex vă încadraţi?

Maculin

Feminin

21)Care este cetăţenia dumneavoastră?

Română

Străină

Dublă cetăţenie

22)Ce ocupaţie aveţi în prezent?

Elev/ă

Student/ă

Angajat/ă sau salariat/ă

Somer/ă

Casnic/ă

Pensionar/ă

23)Din ce clasă socială faceţi în prezent parte?

Superioară

Medie

Inferioară

24)Precizaţi localitatea de domiciliu.

Oraş

Sat

Vă mulțumim pentru timpul acordat!

47
 IV.4. Frecvențele absolute și frecvențele relative ale chestionarului

Tabel 4.1 Frecvenţele absolute şi relative cu privire la consumul de pâine

Consumați Pâine? Frecvențe Absolute Frecvențe Relative

Da 37 92,5%
Nu 0 -
Uneori 3 7,5%
TOTAL 40 100%

40

30
Da

20 Nu

Uneori
10
TOTAL

0
Frecvente Absolute

Figura 4.1 Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la consumul de

pâine.

Marea majoritate a respondenților intervievați ce au făcut parte din eșantionul selectat,

respectiv 92,5% consumă pâine în mod frecvent, iar 7,5% dintre respondenți consumă
produsul mai rar.

Tabel 4.2. Frecvenţe absolute şi relative cu privire la operativitatea personalului

Operativitatea Personalului Frecvente Absolute Frecvente Relative

Ridicată 4 10%
Medie 26 65%
Scazută 3 7,5%
Nu ştiu 7 17,5%
TOTAL 40 100%

48
 40
35
30 Ridicată
25 Medie
20
Scazută
15
Nu ştiu
10
5 TOTAL
0
Frecvente Absolute Frecvente Relative

Figura 4.2.Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la operativitatea

personalului

65% dintre respondenţi consideră operativitatea personalului ca fiind medie, 17,5% dintre
respondenţi nu ştiu nivelul la care se ridică operativitatea personalului, 10% dintre
respondenţi consideră operativitatea personalului ridicată şi 7,5% consideră operativitatea
personalului scăzută.

Tabel 4.3. Frecvenţele absolute şi relative cu privire la motivele achiziţionării produsului

Motivele Achiziţionarii Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Produsului
Recomandat de cunoştinţe 19 47,5%
Ofertă avantajoasă în 6 15%
comparaţie cu cea a
concurenţilor
Datorită publicităţii şi 2 5%
promovării produsului
Din întâmplare 11 27,5%
Alte motive 2 5%
TOTAL 40 100%
40 Recomandat de cunoştinţe
35
Oferta avantajoasă în comparaţie cu cea
30
a concurenţilor
25
Datorită publicităţii şi promovării
20 produsului
15 Din întâmplare
10
5 Alte motive
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative TOTAL

Figura 4.3.Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la motivele

achiziţionării produsului

49
 Marea majoritate a respondenţilor, respectiv 47,5%, ce au făcut parte din eşantionul
selectat au afirmat că au achiziţionat produsul „Pâine Grâu Întreg” al companiei „Vel Pitar” la
recomandarea unor cunoştinţe, 27,5% au achiziţionat produsul din întâmplare, 15% dintre
respondenţi au achiziţionat produsul deoarece au considerat că ofertă pentru acesta este mai
avantajoasă în comparaţie cu cea a concurenţilor, 5% l-au achiziţionat datorită publicităţii şi
promovării produsului, iar 5% dintre respondenţi au afirmat că au achiziţionat produsul din
alte motive ce nu sunt prezente în opţiunile de alegere din chestionar.

Tabel 4.4. Frecvenţele absolute şi relative cu privire la locul de achiziţie al produsului

Locul De Achiziţie Al Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Produsului
Hipermarket 13 32,5%
Supermarket 10 25%
Minimarket 3 7,5%
Magazine Specializate 9 22,5%
Magazine Alimentare Mici 5 12,5%
TOTAL 40 100%

40
35 Hipermarket
30
Supermarket
25
20 Minimarket
15 Magazine Specializate
10 Magazine Alimentare Mici
5
TOTAL
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.4. Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la locul de

achiziţie

32,5% dintre respondenţii ce fac parte din eşantionul selectat au afirmat că locul de achiziţie
al produsului este Hipermarketul, 25% dintre respondenţi achiziţionează produsul din
Supermarketuri, 22,5% dintre respondenţi achiziţionează produsul „Pâine Grâu Întreg” al
companiei „Vel Pitar” de la Magazine Specializate, 12,5 % din Magazine Alimentare Mici şi
7,5% dintre respondenţi achiziţionează produsul din cadrul Minimarketurilor.

Tabel 4.5. Frecvenţele absolute şi relative cu privire la intervalul de timp la care este
achiziţionat produsul

Intervalul de Timp la Care Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

este Achiziţionat Produsul
Zilnic 16 40%
O dată la două zile 12 30%
De trei ori pe saptămână 7 17,5%
Săptămânal 5 12,5%
TOTAL 40 100%
50
 40
35
30 Zilnic
25 O dată la două zile
20
De trei ori pe sptămână
15
Săptămânal
10
5 TOTAL
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.5.Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la intervalul de

timp la care este achiziţionat produsul

Marea majoritate a persoanelor intervievate, respectiv 40%, ce fac parte din eşantionul
selectat au afirmat că achiziţionează produsul „Pâine Grâu Întreg” al companiei „Vel Pitar”
zilnic, acest procent este urmat de cel al persoanelor ce achiziţionează produsul o dată la două
zile respectiv 30%, 17,5% achiziţionează produsul de trei ori pe săptămână, iar 12,5% dintre
respondenţi achiziţionează produsul săptămânal.

Tabel 4.6.Frecvenţele absolute şi relative cu privire la persoanele care consumă produsul

Persoanele care consumă Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

produsul în familia
respondentului
Soţul 3 7,5%
Soţia 9 22,5%
Copii 11 27,5
Toţi membrii familiei 17 42,5%
TOTAL 40 100%

40
35
30 Soţul
25 Soţia
20
Copii
15
Toţi membrii familiei
10
5 TOTAL
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.6. Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la persoanele

care consumă produsul.

51
 42,5% dintre respondenţii intrevievaţi ce au facut parte din eşantionul selectat au afirmat
că toţi membrii familiei lor consumă produsul „Pâine Grâu Întreg” al companiei „Vel
Pitar”.27,5% au afirmat că doar copii acestora consumă acest produs.22,5% dintre respondenţi
au susţinut că în familia acestora produsul este consumat de soţii, în timp ce doar 7,5% au
afirmat că în familiile acestora soţul este cel care consumă produsul.

Tabel 4.7. Frecvenţele absolute şi relative cu privire la persoanele care achiziţionează

produsul

Persoanele care Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

achiziţionează produsul in
familia respondentului
Soţul 13 32,5%
Soţia 14 35%
Copii 5 12,5%
Toţi membrii familiei 7 17,5%
Altă persoană 1 2,5%
TOTAL 40 100%
40
35
Soţul
30
Soţia
25
20 Copii
15 Toţi membrii familiei
10 Altă persoană
5
TOTAL
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.7. Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la persoanele

care achiziţionează produsul

Majoritatea respondenţilor chestionaţi, respectiv 35%, ce au facut parte din eşantionul

reprezentativ au afirmat că în cadrul familiei acestora soţia este cea care cumpără efectiv
produsul „Pâine Grâu Întreg” al companiei „Vel Pitar”, urmaţi îndeaproape de cei cu un
procent de 32,5% ce susţin că soţul este cel care achiziţionează produsul.17,5% dintre
respondenţi susţin că produsul este achiziţionat de toţi membrii familiei 12,5% au precizat că
în familia acestora copii sunt cei ce achiziţionează produsul şi doar 2,5% dintre respondenţii
intervievaţi susţin că produsul este achiziţionat de cu totul altă persoană ce nu este precizată în
variantele de alegere ale chestionarului.

52
Tabel 4.8. Frecvenţele absolute şi relative cu privire la cantitatea de pâine achiziţionată

Cantitatea de pâine Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

achiziţionată de o singură
cumpărare
O bucată 10 25%
Două bucăţi 16 40%
Trei-patru bucăţi 9 22,5%
Mai multe bucăţi 5 12,5%
TOTAL 40 100%
40
35
30 O bucată
25 Două bucăţi
20
Trei-patru bucăţi
15
Mai multe bucăţi
10
5 TOTAL
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.8. Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la cantitatea de

pâine achiziţionată

40% dintre respondenţii intervievaţi ce au facut parte din eşantionul selectat susţin că
achiziţionează două bucăţi de „Pâine Grâu Întreg” la o singură cumpărare, 25% dintre aceştia
achiziţionează o singură bucată, 22,5% cumpără trei-patru bucăţi la o singură cumpărare, iar
12,5% achiziţionează mai multe bucăţi la o singură cumpărare din variate motive.

Tabel 4.9. Frecvenţe absolute şi relative cu privire la preţul produsului

Dacă preţul produsului Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

„Pâine Grâu Întreg” ar fi
mai mic în comparaţie cu
preţul produselor
concurenţilor aţi
achiziţiona frecvent astfel
de pâine?
Da 28 70%
Nu 7 17,5%
Nu ştiu 5 12,5%
TOTAL 40 100%

53
 40
35
30
Da
25
20 Nu
15 Nu ştiu
10 TOTAL
5
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.9. Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la preţul

produsului

Marea majoritate a respondenţilor intervievaţi, respectiv 70%, ce fac parte din eşantionul
selectat au susţinut că într-adevăr ar cumpăra produsul „Pâine Grâu Întreg” al companiei „Vel
Pitar” frecvent dacă preţul acestuia ar fi mai mic în comparaţie cu produsele
concurenţilor.17,5% au susţinut că nu ar achiziţiona produsul frecvent nici dacă preţul
acestuia ar fi mai mic în comparaţie cu preţul produselor comercializate de concurenţi.12,5%
au susţinut că nu ştiu ce ar decide în astfel de situaţie.

Tabel 4.10. Frecvenţele absolute şi relative cu privire la ingredientele produsului

Ingredientele produsului Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

corespund unei calităţi
superioare
Da 24 60%
Nu 6 15%
Nu ştiu 10 25%
TOTAL 40 100%

40
35
30
Da
25
20 Nu
15 Nu ştiu
10 TOTAL
5
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.10. Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la

ingredientele produsului

54
 60% dintre respondenţii intervievaţi ce au făcut parte din eşantionul reprezentativ pentru
această cercetare susţin că ingredientele produsului „Pâine Grâu Întreg” al companiei „Vel
Pitar” sunt de calitate, 25% dintre aceştia nu ştiu dacă ingredientele corespund într-adevăr
unei calităţi superioare, iar 15% dintre persoane nu consideră ingredientele produsului ca fiind
de calitate.

Tabel 4.11 Frecvenţele absolute şi relative cu privire la vârsta respondenţilor

Categoria de vârstă în care Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

se încadrează respondenţii
18-25 ani 7 17,5%
26-35 ani 10 25%
36-45 ani 13 32,5%
46-55 ani 6 15%
>55 ani 4 10%
TOTAL 40 100%

40
35 18-25 ani
30
26-35 ani
25
20 36-45 ani
15 46-55 ani
10 >55 ani
5
TOTAL
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.11. Reprezenatare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la vârsta

respondenţilor

Marea majoritate a respondenţilor, respectiv 32,5%,(13 persoane) ce au făcut parte din

eşantionul selectat au vârste cuprinse între 36-45 ani, 25%(10 persoane) au susţinut că au
vârste cuprinse între 26-35 ani 17,5%(7 persoane) dintre respondenţi au vârste cuprinse între
18-25 ani, 15% au vârste cuprinse între 46-55 ani, iar 10%(4 pesoane) depăşesc vârsta de 55
ani.

Tabel 4.12 Frecvenţele absolute şi relative cu privire la nivelul de venit al respondenţilor

Nivelul de venit al Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

respondenţilor
Sub 800 RON 10 25%
Între 800-1500 RON 21 52,5%
Peste 1500 RON 9 22,5%
TOTAL 40 100%

55
 40
35
30
Sub 800 RON
25
20 Între 800-1500 RON
15 Peste 1500 RON
10 TOTAL
5
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.12. Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la nivelul de

venit al respondenţilor

52,5% dintre respondenţii intrevievaţi ce au făcut parte din eşantionul selectat susţin că au
venituri cuprinse între 800-1500 RON, 25% dispun de venituri sub 800 RON, iar 22,5% dintre
respondenţi au venituri ce depăşesc suma de 1500 RON.

Tabelul 4.13. Frecvenţele absolute şi relative cu privire la sexul respondenţilor

Sexul respondenţilor Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Masculin 17 42,5%
Feminin 23 57,5%
TOTAL 40 100%

40
35
30
25 Masculin
20
Feminin
15
TOTAL
10
5
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.13. Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la sexul

respondenţilor

57,5% dintre respondenţii intervievaţi ce au facut parte din eşantionul reprezentativ sunt de
sex feminin, iar restul de 42,5% sunt de sex masculin.

Tabel 4.14. Frecvenţele absolute şi relative cu privire la cetăţenia respondenţilor

Cetaţenia respondenţilor Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Română 40 100%
Străină - -
Dublă cetăţenie - -
TOTAL 40 100%

56
 Totalitatea respondenţilor ce au făcut parte din eşantionul selectat(40 de persoane) sunt de
cetăţenie română.

Tabel 4.15. Frecvenţele absolute şi relative cu privire la ocupaţia respondenţilor

Ocupaţia respondenţilor Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Elev/ă 3 7,5%
Student/ă 9 22,5%
Angajat/ă sau salariat/ă 19 47,5%
Şomer/ă 4 10%
Casnic/ă 2 5%
Pensionar/ă 3 7,5%
TOTAL 40 100%
40
Elev/ă
35
30 Student/ă
25 Angajat/ă sau salariat/ă
20
Şomer/ă
15
Casnic/ă
10
5 Pensionar/ă
0 TOTAL
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.14. Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la ocupaţia

respondenţilor

Marea majoritate a respondenţilor, respectiv 47,5%, ce au făcut parte din eşantionul

selectat sunt angajati sau salariaţi, 22,5% sunt studenţi, 10% sunt şomeri, 7,5% elevi şi tot
7,5% sunt pensionari, iar 5% sunt casnici.

Tabel 4.16. Frecvenţele absolute şi relative cu privire cu clasa socială a respondenţilor

Clasa socială din care fac Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

parte respondenţii
Superioară 6 15%
Medie 25 62,5%
Inferioară 9 22,5%
TOTAL 40 100%

57
 40
35
30
Superioară
25
20 Medie
15 Inferioară
10 TOTAL
5
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.15. Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la clasa

socială a respondenţilor

62,5% dintre respondenţii intervievaţi ce au făcut parte din eşantionul reprezentativ susţin
că fac parte dintr-o clasă socială medie, 22,5% fac parte din clasa socială inferioară şi 15%
dintre respondenţi fac parte din clasa socială superioară.

Tabel 4.17. Frecvenţele absolute şi relative cu privire la localitatea de domiciliu a

respondenţilor

Localitatea de domiciliu a Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

respondenţilor
Oraş 36 90%
Sat 4 10%
TOTAL 40 100%
40
35
30
25 Oraş
20
Sat
15
TOTAL
10
5
0
Frecvenţe Absolute Frecvenţe Relative

Figura 4.16. Reprezentare grafică a frecvenţelor absolute şi relative cu privire la localitatea de

domiciliu a respondenţilor

90%(36 persoane) locuiesc în mediul urban, iar 10%(4 persoane) locuiesc la sat.

58
 CONCLUZII

Ecomarketingul vizează domeniile protecţiei mediului înconjurător, pe de-o parte şi

domeniul produselor şi serviciilor ecologice, pe de altă parte.
Ecomarketingul se poate defini ca fiind o specializare a marketingului social, alcătuită dintr-
un ansamblu de activităţi care au ca scop identificarea, influenţarea şi satisfacerea
consumatorilor de bunuri şi servicii ecologice.
Ecomarketingul se adresează atât domeniului social (asociaţii,organizaţii, public), cât şi celui
economic (educarea factorilor de decizie).
Indiferent de grupul ţintă vizat, ecomarketingul promovează ideea că mediul este un bun
public, bun ce trebuie protejat şi respectat, indiferent de interesele predominante la un
moment dat.
Ecomarketingul poate fi considerat ca acel domeniu al marketingului care este preocupat de
produsele “curate” din punct de vedere legal, excluzându-le evident pe acelea care circulă pe
piaţa neagră, excluzând produsele de contrabandă (aceasta fiind, evident, o abordare parţială a
conceptului).
În trecut consumatorii erau informaţi numai la modul general despre problemele ecologice,
însă în viitor informaţiile ecologice vor fi specializate şi specifice. Omisiunea unor informaţii
ecologice nu prezenta prea mare importanţă în trecut. Sensibilitatea consumatorilor faţă de
asemenea omisiuni se va dezvolta însă foarte mult în viitor. În cadrul acestor schimbări,
firmele au fost şi sunt obligate să-şi modifice strategiile anterioare. Dacă înainte acestea aveau
o mare autonomie, acum activităţile economice sunt determinate tot mai mult din exterior,
prin legi sau dorinţe ale consumatorilor.
Marketingul ecologic va trebui sa ţină seama de cerinţele consumatorilor, în special prin
politica produsului, prin modificări în procesul de producţie şi prin ciclul de viaţă al
produsului. O lărgire a procedeelor obişnuite de testare a produselor noi trebuie să ţină seama
de fazele de producţie, utilizare şi abandonare a produsului, de problematica intensităţii
resurselor, de caracteristicile de siguranţă, gradul de întreţinere, de informaţie, cât şi de
reutilizare. Inscripţionarea produselor conform standardelor recunoscute completează aceste
posibilităţi. Acest lucru este valabil şi pentru industria ambalajelor, unde se pune problema
utilizării, pe scară din ce în ce mai extinsă, a ambalajelor de folosinţă unică şi multiplă.
În ultimii ani a apărut un nou trend pe piaţa alimentelor din România, şi anume produsul
ecologic.
Produsele ecologice, numite şi produse bio sau organice (SUA),cunosc un veritabil
succes. Gama de produse s-a diversificat din ce în ce mai mult:de la legume la carne, lactate
sau ouă, până la băuturi sau produse de panificaţie.
Produsul ecologic este, în primul rând, obţinut din materia primă (ingrediente)
provenită din agricultura ecologică, în procesarea lui nu s-au folosit ieribicide, pesticide,
hormoni, nu conţine aditivi sau alte substanţe chimice de sinteză, nu este modificat genetic,
este lipsit de reziduri toxice şi are un conţinut echilibrat de substanţe bioactive şi minerale.
Conform definiţiei, dată de Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură FAO (Food
And Agriculture Organization) şi Oranizaţia Mondială a Sănatăţii OMS în “Codul
Alimenarius” , agricultura ecologică reprezintă un sistem integral de gestionare a procesului
de producţie, care contribuie la sprijinirea şi consolidarea rezistenţei agroecosistemului,
incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului.
Pentru ca un produs ecologic să poată ajungă în magazine şi mai apoi la consumatori,
trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: cel puţin 95% din ingredientele lor agricole să
fie ecologice, este interzisă utilizarea în producţia ecologică a organismelor modificate
genetic (OMG) şi a produselor obţinute din OMG-uri (produsele care conţin OMG-uri nu pot
59
fi etichetate ca fiind ecologice decât dacă ingredientele care conţin OMG-uri au ajuns în
produse în mod intenţionat şi dacă proporţia de OMG din ingrediente este de sub 0,9%).
Cererea de produse ecologice este în creștere continuă pe piețele importante ale lunii, iar
concurența pe aceste piețe se află și ea în continuă creștere.
Produsele ecologice încep să prindă contur și pe piața produselor alimentare din România.
În perioada actuală, cererea pentru produsele ecologice se află într-o creștere permanentă, în
ultimii ani consumatorii au manifestat un interes din ce în ce mai mare pentru produsele
ecologice, demonstrând că sunt atenți la ceea ce consumă pentru a avea o viață cât mai
sănătoasă.
“În România, consumul de produse ecologice este foarte scăzut, sub 1% din totalul
alimentelor. În Germania, de exemplu, consumul este de 5%, iar în Anglia și Austria de 3%”,
a declarat directorul general al companiei distribuitoare de produse ecologice și naturale,
Natura Land, Radu Panait .
Compania Vel Pitar lansează pâinea “Grâu Întreg” cu scopul de a oferi consumatorului
încredere în produsul pe care îl va cumpăra ,datorită calitații impuse de renumele firmei.
‘’Prin pâinea Grâu Întreg, Vel Pitar a reuşit să păstreze toate proprietăţile nutritive ale bobului
de grâu, creând astfel o pâine unică în toată ţara noastră. Grâu Întreg este o pâine a sănătăţii şi
o recomand tuturor persoanelor, deoarece asigură o nutriţie optimă şi echilibrată .

60