Rujetul

Boală infecțioasă, septicemică, obișnuită la porc, dar și la alte mamifere, păsări și om, produsă de
E.insidiosa, caracterizată prin hipertermie, tulburări generale grave, leziuni cutanate.

Istoric:

1878 – KOCH – bacilul septicemiei șoarecelui, nu face corelație cu boala de la porc

1882 – PASTEUR – izoleează, dar nu în cultură pură;

1885 – LOFLER identifică cele două izolate, denumește boala;

E.insidiosa – Trevisann

1889 – LECLAINCHE – ser pe cal

1893 – LORENZ – ser pe porc

1909 – ROSENBACH – Erizipeloid

Răspândire și importanță economică

- există pe tot globul cu o frecvență maximă în țările temperate;

- Europa – enzootie în lunile calde; Nordul Africii, Asia – zone limitrofe oceanice – hrană pește;
Australia și Noua Zeelandă – miei, oi, America de Nord – 1920 – 1930 – porci, curci

- Lista C a OIE

Etiologie: E.insidiosa

Morfologie: bacil fin, scurt, subțire, drept sau încurbat, cu dimensiuni de 1-2 microni/0,3 microni;
grupat în perechi, filamente cu dimensiunea de 20 microni

Tinctorialitate: G labil (G+); aerob

Medii uzuale:

bulion – turbiditate uniformă, la agitare = valuri, depozit vechi = filament

agar – colonii mici, punctiforme, cenușii – albicioase, aderente

Structură antigenică

A (forme acute de boală) – γ România

B (forme avortate de boală, valoare imunizantă superioară)

N (forme avortate)

Rezistența:
In culturi – 6 luni; carne – 4 luni- sărare și afumare; 25 ore – în bucăți de 25 cm la fierbere, 7 luni – în
țesuturi post mortem, 9 luni – cadavre, putrefacție; în sol și ape stagnante.

Sensibilitate:

- 70oC – 5-10 min; soare – 12-14 zile;

- penicilină, tetarciclină, polimixină, kanamicină, streptomicină

- dezinfectante uzuale – 5-15 min: NaOH (5%), formol (2%), fenol (5%), clorură de var (1%)

- Rezistă la alcool şi apă oxigenată.

Patogenitate

- prin hialuronidază şi neuraminidază, care eliberează legăturile alfaglicozidice din acidul

sialic, un mucopolizaharid reactiv care există pe suprafaţa celulelor corpului;

- cantitatea de neuraminidază produsă este mai mare în faza exponenţială şi la tulpinile mai
patogene

- există anticorpi anti-neuraminidază – pare a fi un factor major în mecanismul de diseminare

a distrugerilor vasculare.

EPIDEMIOLOGIE:

Receptivitate porcul (vârsta, rasa, individ, sex);

- alte mamifere: ovine, taurine, cabaline tinere; mamifere sălbatice: căprioară, veveriţă, iepure;
păsări domestice şi sălbatice: curci, pui găină, raţă, fazan, porumbel, papagal, prepeliţă; animale de
laborator: şoarece şi porumbel. A fost reprodusă experimental pe porc – urticariform.

Nu este exculsă la vârste foarte tinere – sugari, chiar infecţii intrauterine. Infectivitatea naturală
activă.

Factori predispozanţi: intoxicaţia subclinică cu aflatoxine, stres alimentar şi termic.

Surse de infecţie

 primare:

- 30 – 60% din porcii clinic sănătoşi purtători în tonsile pot elimina prin fecale;

- porcii cu boală acută: fecale, urină, salivă, jetaj;

 secundare:

- hrană, apă, aşternut, sol, rozătoare (½ din vectorii animaţi), peştii; insecte şi larve de strongili.

EPIDEMIOLOGIE:

Receptivitate porcul (vârsta, rasa, individ, sex);

- alte mamifere: ovine, taurine, cabaline tinere; mamifere sălbatice: căprioară, veveriţă, iepure;
păsări domestice şi sălbatice: curci, pui găină, raţă, fazan, porumbel, papagal, prepeliţă; animale de
laborator: şoarece şi porumbel. A fost reprodusă experimental pe porc – urticariform.

Nu este exculsă la vârste foarte tinere – sugari, chiar infecţii intrauterine. Infectivitatea naturală
activă.

Factori predispozanţi: intoxicaţia subclinică cu aflatoxine, stres alimentar şi termic.

Surse de infecţie

 primare:

- 30 – 60% din porcii clinic sănătoşi purtători în tonsile pot elimina prin fecale;

- porcii cu boală acută: fecale, urină, salivă, jetaj;

 secundare:

- hrană, apă, aşternut, sol, rozătoare (½ din vectorii animaţi), peştii; insecte şi larve de strongili.

Clinic Boala se exprimă acut, subacut şi cronic, cu menţiunea că pot exista forme subclinice care să
conducă la forma cronică.

Forma acută și subacută sistemică:

- debut cu bacteriemie → semne clinice de septicemie, la 24 de ore după inoculare i.d sau i.m.

- persistă în sânge și organe câteva zile, dar câteva luni in articulație, valvule, lnn., plăci Payer, splină;

- după Schulz, apar modificări ale capilarelor și venulelor din organe, din țesuturile sinoviale din
fazele timpurii;

- la 36 de ore de la inoculare se tumefiază endoteliul capilar, monocitele aderă la pereții vasculari și

se declanșează tromboza hialină – proces asemănător cu coagulopatiile de șoc, caracterizat prin
diapedeză și depunerea de fibrină în țesuturi;

- are loc activarea tisulară în articulații, valvulele cardiace, pereții vasculari;

- se instalează hipersensibilitatea de tip întârziat moderată;

FORMA SEPTICEMICĂ

A) SUPRAACUTĂ, RARĂ

- hipertermie (42oC şi peste);

- tulburări generale: inapetenţă, abatere, decubit, hiperemia mucoaselor, fără modificări

cutanate, “rujet alb”;

- 12-24 ore, mortalităţi de 100%.

B) ACUTĂ
 - debut similar cu forma supraacută ;

- peste 42oC + sindrom febril grav;

- conjunctivită cu catar seromucos;

- tumefiere pleoape;

- tulburări digestive discrete (vomizări, constipații, diaree);

- preferă decubitul, refuză deplasarea, după 24-48 de ore apar pete pe pielea de pe urechi,
gât, abdomen, faţa internă a membrelor roşu

- deschis izolate apoi violacee confluente;

- presiune deget → eritem cutanat;

- insuficienţă cardiacă şi respiratorie → edem pulmonar, cianoză mucoase aparente;

- mortalitate 80 – 90%, cronicizări.

FORMA CUTANATĂ SUBACUTĂ

- debut relativ mai discret; urticaria – persistă 3-12 zile în regiunile cu piele groasă;

- normal 8 – 18 zile de la debut, putându-se termina prin vindecare, septicemie, cronicizare.

FORMA CRONICĂ

- cardiacă: slăbire, dispnee, tuse,

- articulară,

- cutanată.

Tabloul lezional

FORMA SUPRAACUTĂ: diateză hemoragică, splenită hiperplastică;

FORMA ACUTĂ: dermatită eritematoasă, hipertrofie şi congestie sistem limfatic, splenită

hiperplastică, glomerulo-nefrită hemoragică, gastroenterită hemoragică, edem + congestie
pulmonară, exudate în cavităţi, peteşii seroase.

FORMA CUTANATĂ SUBACUTĂ: dermatită urticariformă.

FORMA CRONICĂ: endocardită vegetantă, tromboendocardita ulceroasă, congestii pasive, edeme

declive, gangrena uscată a pielii, artrite, necroze cartilaje, proliferări – vegetaţii membranare.

DIAGNOSTICUL

- de prezumţie: epidemiologic, clinic, lezional;

- de confirmare: bacteriologic (frotiu, izolare), patogenitatea pentru şoarece şi porumbel; aglutinare
în stare născândă;

diferenţial: pesta porcină, salmoneloza, pasteureloza, antraxul, şoc caloric, intoxicaţii.

Combatere şi profilaxie

Combatere

Boală declarabilă şi supusă măsurilor de carantină de gradul II.

Carantina

Tratament: ser + antibiotice

Ser: i.v. sau i.p. 0,5-1 ml/kg viu cu repetare la 24 ore

Penicilină 2000 – 4000 UI/kg viu, tratament simptomatic.

Seroterapie şi/sau vaccinare de necesitate.

Profilaxia

- sanitară (stress, comune);

- specifică (vaccin VR2 – nepatogen şoarece, patogen porumbel)

RUJETUL LA ALTE SPECII

Oi, miei - septicemie

- articular - ≠ agalaxie

Igienă ombilic

Taurine - septicemică mortală;

- benignă – cardiacă, artrite

Mânji – poliartrită

Curci - septicemie

Alte păsări - articulară