Sunteți pe pagina 1din 11

Grile civil

1. Se aplică regulile moştenirii legale:


a) numai dacă defunctul nu a întocmit un testament;
b) chiar dacă s-a întocmit un testament care prevede doar dezmoştenirea unor
moştenitori legali;
c) când defunctul a întocmit un testament care nu cuprinde legate.

2. Regulile care guvernează moştenirea se pot aplica:


a) numai în cazul morţii unei persoane fizice;
b) în cazul încetării existenţei unei persoane juridice;
c) în cazul transmisiunii patrimoniului unei persoane fizice prin acte inter vivos;
d) numai dacă la moartea unei persoane fizice există moştenitori, persoane fizice.

3. Moştenirea legală poate coexista cu moştenirea testamentară în cazul:


a) când defunctul a lăsat un testament prin care a recunoscut un copil;
b) când defunctul a dispus prin testament doar de o parte din averea sa;
c) când s-a întocmit un testament prin care s-a dispus de întreaga masă succesorală,
chiar dacă defunctul avea moştenitori legali rezervatari.

4. În urma deschiderii unei succesiuni, pot exista:


a) moştenitori rezervatari cu titlu particular;
b) moştenitori legali cu titlu particular;
c) moştenitori testamentari cu titlu particular.

5. Prin acte între vii, se pot transmite:


a) patrimoniul unei persoane fizice;
b) obligaţiile unei persoane fizice;
c) drepturile succesorale.

6. Au capacitatea de a moşteni:
a) persoanele fizice în viaţă la data deschiderii succesiunii, numai dacă au cetăţenia
sau naţionalitatea română;
b) persoana dispărută, chiar dacă ulterior, prin hotărâre judecătorească, se stabileşte o
dată a morţii acesteia care este ulterioară datei deschiderii succesiunii;
c) persoana concepută, dar nenăscută la data deschiderii succesiunii, numai dacă se
naşte viabilă.

7. Persoanele juridice au capacitate succesorală anticipată de a dobândi prin


moştenire legală bunurile din masa succesorală:
a) de la data autorizării înfiinţării;
b) de la data dobândirii personalităţii juridice;
c) de la data actului de înfiinţare, în măsura în care bunurile succesorale sunt necesare
pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil.
8. Nu au capacitate succesorală:
a) comorienţii;
b) persoanele fizice predecedate şi persoanele juridice care îşi încetaseră existenţa la
data deschiderii succesiunii;
c) codecedaţii.

9. Nedemnitatea succesorală:
a) produce efecte, în principiu, şi faţă de moştenitorii nedemnului;
b) se aplică în cazul moştenirii legale şi a celei testamentare;
c) poate fi înlăturată prin iertarea nedemnului de către cel care lasă moştenirea.
d) nu produce efecte faţă de moştenitorii nedemnului.

10. Este nedemn de a moşteni:


a) moştenitorul care a omorât pe cel care lasă moştenirea, chiar dacă nu a fost
condamnat, deoarece a decedat în cursul procesului;
b) moştenitorul care a omorât pe cel care lasă moştenirea, chiar dacă nu a fost
condamnat penal, întrucât intervenise prescripţia răspunderii penale;
c) cel care a săvârşit o tentativă de omor asupra celui care lasă moştenirea, dacă a fost
condamnat definitiv, însă executarea pedepsei s-a prescris;

11. Este nedemn de a moşteni moştenitorul care:


a) a omorât din culpă pe cel despre a cărei moştenire este vorba;
b) a săvârşit infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra celui
despre a cărei moştenire este vorba, fiind condamnat pentru aceasta;
c) după ce a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor asupra celui
despre a cărei moştenire este vorba, având calitatea de complice, a fost amnistiat sau
reabilitat.

12. Pot invoca nedemnitatea succesorală:


a) numai comoştenitorii chemaţi la moştenire împreună cu nedemnul;
b) moştenitorii legali subsecvenţi;
c) creditorii donatarilor sau legatarilor ce primiseră liberalităţi peste cotitatea
disponibilă de la defunct;
d) nedemnul însuşi;
e) instanţa din oficiu.

13. Nedemnitatea succesorală poate fi invocată împotriva:


a) numai moştenitorilor legali ai nedemnului, dacă nedemnul a încetat din viaţă;
b) nedemnului, cât timp este în viaţă;
c) legatarilor universali sau cu titlu universal, indiferent de buna sau reaua lor
credinţă şi împotriva legatarului cu titlu particular al nedemnului, numai dacă a fost de
rea-credinţă.

14. Nedemnitatea poate fi invocată şi constatată de instanţă:


a) numai dacă vocaţia succesorală legală a nedemnului este generală;
b) şi înainte de deschiderea moştenirii;
c) numai după deschiderea moştenirii;
d) prin hotărâre, care produce efecte constitutive.
15. În cazul constatării nedemnităţii unui moştenitor:
a) acesta pierde şi dreptul asupra cotei-părţi din bunurile dobândite împreună cu
defunctul;
b) renasc cu efect retroactiv drepturile şi obligaţiile nedemnului faţă de moştenire, ce
fuseseră considerate stinse prin confuziune sau consolidare;
c) acesta este înlăturat de la moştenire, dar poate culege rezerva.

16. Nedemnul care a intrat deja în posesia unor bunuri din masa succesorală,
înainte de deschiderea succesiunii:
a) este privit ca un posesor de rea-credinţă de la data constatării nedemnităţii;
b) este privit ca un posesor de rea-credinţă de la data deschiderii succesiunii;
c) trebuie să restituie celor îndreptăţiţi contravaloarea acestora, chiar dacă s-ar putea
restitui în natură;
d) trebuie să le restituie celor îndreptăţiţi, în natură, dacă este posibil, împreună cu
fructele şi productele percepute, dar nu este obligat şi la restituirea fructelor pe care ar fi
putut să le perceapă.

17. Pot veni la moştenirea defunctului:


a) copiii moştenitorului nedemn, în nume propriu;
b) copiii moştenitorului nedemn, prin reprezentare;
c) ceilalţi descendenţi ai nedemnului, în nume propriu sau prin reprezentare.

18. Potrivit teoriei moştenitorului aparent, actul încheiat de un terţ cu


moştenitorul nedemn se menţine, dacă sunt îndeplinite condiţiile:
a) este cu titlu universal;
b) este cu titlu particular;
c) este cu titlu oneros;
d) este cu titlu gratuit;
e) terţul a fost de bună-credinţă;
f) a existat o eroare comună şi invincibilă asupra calităţii de moştenitor a nedemnului.

19. Constatarea nedemnităţii nu produce efecte asupra actelor încheiate de


nedemn cu un terţ:
a) în privinţa actelor de conservare şi de administrare încheiate în intervalul dintre
deschiderea succesiunii şi constatarea nedemnităţii;
b) în privinţa actelor de dispoziţie cu titlu gratuit ce au avut ca obiect bunuri imobile,
atunci când terţul a fost de bună-credinţă şi probează că s-a aflat într-o eroare comună şi
invincibilă la data încheierii actului;
c) în privinţa actelor de dispoziţie a bunurilor mobile corporale.
20. Aparţin clasei a IV-a de moştenitori legali:
a) verii primari;
b) strănepoţii de frate;
c) fraţii şi surorile bunicilor defunctului;
d) străbunicii defunctului.
21. Fac parte din clasa a II-a de moştenitori legali:
a) părinţii defunctului;
b) fraţii şi bunicii defunctului;
c) strănepoţii de frate ai defunctului.
22. Soţul supravieţuitor al defunctului:
a) aparţine clasei I de moştenitori;
b) este considerat rudă cu defunctul;
c) vine în concurs cu fiecare clasă de moştenitori.
23. Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi
clasă admite excepţii:
a) în cazul clasei a III-a de moştenitori, când unchii nu înlătură de la moştenire pe
verii primari ai defunctului;
b) în cazul reprezentării succesorale;
c) în cazul venirii la moştenire a soţului supravieţuitor împreună cu bunicii
defunctului.
24. Moştenirea este culeasă de rude aparţinând a două clase de moştenitori:
a) în cazul în care există şi moştenitori legali, şi moştenitori testamentari;
b) în cazul când la moştenire vin: soţul supravieţuitor, părinţii şi fraţii defunctului;
c) atunci când defunctul a dispus dezmoştenirea părinţilor şi avea soţ supravieţuitor şi
fraţi.

25. De la principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad
chemate la moştenire, legea admite excepţii:
a) în cazul clasei a II-a de moştenitori, în ipoteza în care fraţii şi/sau surorile
defunctului provin din părinţi diferiţi;
b) în cazul împărţirii pe capete a moştenirii, când rudele de acelaşi grad vin la
moştenire prin reprezentare;
c) în cazul împărţirii pe tulpini, când rudele de acelaşi grad vin la moştenire prin
reprezentare.

26. Poate fi reprezentată la culegerea unei moşteniri:


a) persoana decedată la data deschiderii succesiunii;
b) persoana dispărută la data deschiderii succesiunii;
c) persoana ce a renunţat la moştenire;
d) persoana ce a decedat în acelaşi timp cu defunctul despre a cărei moştenire este
vorba.

27. Reprezentarea succesorală este admisă:


a) în privinţa descendenţilor copiilor defunctului;
b) în privinţa descendenţilor din fraţi şi surori ale defunctului;
c) în privinţa soţului supravieţuitor;
d) în privinţa descendenţilor unchilor şi mătuşilor defunctului.
28. Ce condiţii trebuie să îndeplinească reprezentantul pentru a culege o
moştenire prin reprezentare:
a) să aibă vocaţie succesorală generală proprie la moştenirea acelui defunct;
b) să aibă capacitate succesorală;
c) să nu fie nedemn sau renunţător faţă de defunct, chiar dacă este exheredat de
acesta.

29. Au vocaţie succesorală generală la deschiderea unei succesiuni:


a) verii primari;
b) fraţii şi surorile străbunicilor;
c) fraţii şi surorile bunicilor;
d) strănepoţii fraţilor defunctului.

30. Dacă fratele defunctului fusese exheredat de către defunct:


a) descendenţii dezmoştenitului pot invoca reprezentarea în privinţa cotei din
moştenire ce reprezintă rezerva;
b) descendenţii dezmoştenitului nu pot invoca reprezentarea;
c) descendenţii dezmoştenitului nu pot veni la moştenire în nume propriu, chiar dacă
ar fi îndeplinite celelalte condiţii legale.

31. În cazul exheredării de către defunct a unui copil al său, decedat la data
deschiderii succesiunii:
a) reprezentarea nu poate opera în privinţa descendenţilor moştenitorului
dezmoştenit;
b) reprezentarea poate opera în privinţa descendenţilor celui dezmoştenit, cu privire
la întreaga cotă ce i s-ar fi cuvenit dacă nu era dezmoştenit;
c) reprezentarea operează în privinţa descendenţilor celui dezmoştenit, cu privire la
rezerva succesorală ce s-ar fi cuvenit dezmoştenitului.

32. Operează reprezentarea:


a) chiar dacă reprezentantul ar fi renunţat la moştenirea reprezentatului;
b) chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat;
c) chiar dacă reprezentantul este exheredat de către reprezentat.

33. În cazul concursului dintre descendenţi de acelaşi grad, ai căror părinţi erau
decedaţi la data deschiderii succesiunii, împărţirea moştenirii se va face:
a) pe capete;
b) pe tulpini, dacă sunt îndeplinite condiţiile reprezentării;
c) pe tulpini, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile reprezentării.

34. Reprezentarea:
a) operează transmiterea moştenirii în favoarea unor rude mai îndepărtate în grad,
cărora le permite să urce în locul, gradul şi drepturile defunctului;
b) are ca efect la împărţirea moştenirii pe tulpini;
c) are ca efect la împărţirea moştenirii pe capete.
35. Reprezentarea:
a) este admisă la infinit în toate cazurile;
b) operează de drept şi imperativ;
c) operează de drept, dar efectele ei pot fi modificate prin voinţa lui defunctului.

36. Cel care dobândeşte moştenirea prin reprezentare:


a) dobândeşte numai drepturi, nu şi obligaţii;
b) este obligat să accepte moştenirea;
c) are calitatea de moştenitor legal.

37. Reprezentantul care a acceptat moştenirea lui defunctului:


a) răspunde pentru pasivul moştenirii ultra vires hereditatis (peste limitele activului
succesoral;
b) nu poate răspunde pentru pasivul moştenirii.

38. Fac parte din clasa I de moştenitori legali:


a) descendenţii din căsătorie;
b) descendenţii din afara căsătoriei, chiar dacă filiaţia nu este stabilită potrivit legii;
c) descendenţii care au fost adoptaţi de fratele defunctului.

39. Moştenitorii aparţinând clasei I de moştenitori legali:


a) sunt rezervatari;
b) pot invoca reprezentarea;
c) nu sunt moştenitori sezinari;
d) când vin în concurs cu soţul supravieţuitor, sunt obligaţi la raportul donaţiilor,
chiar dacă liberalitatea s-a făcut cu scutire de raport.

40. Ascendenţii privilegiaţi:


a) sunt moştenitori rezervatari;
b) au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct;
c) sunt moştenitori sezinari.

41. Colateralii privilegiaţi:


a) sunt moştenitori sezinari;
b) pot veni la moştenire prin reprezentare;
c) nu sunt ţinuţi de raportul donaţiilor;
d) sunt moştenitori rezervatari.

42. Fac parte din categoria colateralilor privilegiaţi:


a) numai fraţii buni;
b) fraţii consangvini;
c) fraţii uterini.
43. Atunci când la moştenire sunt chemaţi ascendenţi privilegiaţi şi colaterali
privilegiaţi, fără a exista soţ supravieţuitor, împărţirea moştenirii se face astfel:
a) dacă la moştenire vine un singur părinte, acesta va lua o cotă de 1/3 din moştenire,
restul revenindu-le colateralilor privilegiaţi;
b) dacă la moştenire vin doi părinţi, aceştia vor lua împreună o cotă de 1/2 din
moştenire, restul de 1/2 revenindu-le colateralilor privilegiaţi;
c) dacă la moştenire vin doi părinţi, un frate bun, un frate consangvin şi un frate
uterin, părinţii vor lua o cotă de 1/2 din moştenire, iar fiecare frate câte 1/6.

44. Împărţirea moştenirii pe linii se aplică:


a) fraţilor şi surorilor defunctului care nu sunt din aceiaşi părinţi;
b) descendenţilor din fraţi şi surori ale defunctului, numai dacă vin la moştenire prin
reprezentare;
c) descendenţilor din fraţi şi surori ale defunctului, când vin la moştenire în nume
propriu.

45. Ascendenţii ordinari:


a) nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor primite de la defunct;
b) pot veni la moştenire prin reprezentare;
c) sunt moştenitori rezervatari;
d) sunt moştenitori sezinari.

46. În cazul în care soţul supravieţuitor a renunţat la moştenire:


a) el poate culege rezerva;
b) el poate primi bunurile casnice;
c) el are un drept de abitaţie.

47. În cazul în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu părinţii soţului


decedat, bunurile aparţinând gospodăriei casnice:
a) i se cuvin în totalitate soţului supravieţuitor, dacă soţul decedat nu a dispus de
partea sa din aceste bunuri;
b) vor fi luate în calculul rezervei cuvenite părinţilor şi soţului supravieţuitor, dacă
defunctul a dispus de aceste bunuri;
c) i se cuvin în totalitate soţului supravieţuitor, chiar dacă defunctul ar fi dispus prin
testament ca aceste bunuri să revină în totalitate unui frate de-al său.

48. În cazurile în care împărţeala succesorală se face pe tulpini, loturile se


formează:
a) după numărul tulpinilor;
b) după numărul ramurilor;
c) după numărul capetelor.

49. Colateralii ordinari:


a) nu sunt moştenitori rezervatari;
b) sunt moştenitori sezinari;
c) nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor.
50. Soţul supravieţuitor poate veni la moştenirea lui soţului defunct:
a) numai dacă din căsătorie au rezultat copii;
b) numai dacă au fost căsătoriţi cel puţin un an;
c) dacă decesul defunctului a intervenit la o zi după data pronunţării divorţului în
apel;
d) dacă decesul defunctului a intervenit după data rămânerii irevocabile a hotărârii de
desfiinţare a căsătoriei, dacă soţul supravieţuitor a fost de bună-credinţă la încheierea
acelei căsătorii.

51. Potrivit legii, soţul supravieţuitor:


a) are un drept de moştenire în concurs cu oricare clasă de moştenitori;
b) are dreptul la 1/4 din moştenire în plină proprietate, când vine în concurs cu alte
rude decât descendenţii;
c) are un drept temporar de abitaţie asupra casei de locuit.

52. Potrivit legii, soţul supravieţuitor are următoarele drepturi:


a) un drept special de moştenire asupra bunurilor aparţinând gospodăriei casnice,
chiar dacă defunctul ar fi dispus prin testament de toată partea sa din aceste bunuri în
favoarea altei persoane;
b) un drept de moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali sau,
în lipsa rudelor din cele patru clase, dacă îndeplineşte condiţiile legii;
c) un drept temporar de abitaţie asupra casei de locuit, chiar dacă ar avea o locuinţă
proprie, dar pe care a închiriat-o înainte de moartea defunctului.

53. Soţul supravieţuitor:


a) poate înlătura de la moştenire rudele defunctului;
b) poate fi înlăturat de la moştenire de rudele defunctului;
c) nu poate înlătura de la moştenire rudele defunctului, indiferent din ce clasă fac ele
parte.

54. Cota soţului supravieţuitor din moştenire este de:


a) 1/3 din moştenire, când vine în concurs cu un singur moştenitor aparţinând clasei I;
b) 1/4 din moştenire, când vine în concurs cu doi sau mai mulţi moştenitori din clasa
I;
c) 1/2 din moştenire, când vine în concurs cu tatăl şi cu fratele defunctului;
d) 3/4 din moştenire, când nu există rude din cele patru clase;
e) 1/3 din moştenire, când vine în concurs cu un moştenitor rezervatar aparţinând
clasei I pentru rezervă şi cu ascendenţi privilegiaţi şi colaterali privilegiaţi pentru
cotitatea disponibilă.

55. În caz de bigamie, moştenirea lăsată de defunctul bigam sau cota-parte din
această moştenire prevăzută de lege în favoarea soţului supravieţuitor în concurs cu
diferitele clase de moştenitori legali:
a) revine numai soţului supravieţuitor din căsătoria valabilă;
b) revine numai soţului de bună-credinţă din ultima căsătorie încheiată de defunct;
c) se împarte în mod egal între soţul din căsătoria valabilă şi soţul inocent din
căsătoria nulă;
d) se împarte în mod egal între cei doi soţi supravieţuitori, indiferent de buna sau
reaua-credinţă a soţului supravieţuitor din căsătoria nulă.

56. Dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire împreună cu rudele defunctului:


a) stabilirea cotei ce i se cuvine se face după deducerea corespunzătoare a cotei
moştenitorilor din clasa I;
b) stabilirea cotei ce i se cuvine se face cu întâietate faţă de stabilirea cotelor
moştenitorilor cu care concurează;
c) se ţine seama – pentru stabilirea părţii succesorale a soţului supravieţuitor – numai
de rudele cu care el „vine la succesiune“, chiar dacă printre acestea se află renunţători,
nedemni sau exheredaţi.

57. În caz de concurs la culegerea unei moşteniri între soţul supravieţuitor, doi
părinţi ai defunctului şi un colateral privilegiat:
a) fiecare părinte va primi o cotă de 1/6 din întreaga masă succesorală;
b) cota părinţilor se impută asupra unei jumătăţi din moştenire;
c) cota soţului supravieţuitor se impută asupra masei succesorale şi se micşorează, în
mod corespunzător, părţile cuvenite tuturor celorlalţi moştenitori;
d) cota colateralului privilegiat se impută asupra întregii moşteniri.

58. Dacă la moştenirea lăsată de defunct vin doi soţi supravieţuitori, doi nepoţi
de fiu al căror tată era decedat înainte de deschiderea succesiunii, un alt nepot de
fiu, al cărui tată, nedemn, fusese recunoscut de către defunct prin testament şi
părinţii defunctului, moştenirea va fi culeasă în modul următor:
a) fiecare soţ va primi o cotă de 1/4 din moştenire;
b) toţi nepoţii vor primi 1/2 din moştenire;
c) primii doi nepoţi vor primi câte 3/8 din moştenire prin retransmitere;
d) celălalt nepot împreună cu părinţii vor primi 1/12 din moştenire.

59. Soţul supravieţuitor:


a) este moştenitor sezinar;
b) este moştenitor rezervatar;
c) este obligat la raportul donaţiilor, în toate cazurile.

60. Sunt obligaţi la raportul donaţiilor primite de la defunct:


a) ascendenţii ordinari;
b) ascendenţii privilegiaţi;
c) moştenitorii din clasa I de moştenitori legali, dacă donaţia a fost făcută cu scutire
de raport;
d) soţul supravieţuitor, când vine în concurs cu clasa I de moştenitori legali şi cu
ascendenţii privilegiaţi;
e) colateralii ordinari;
f) colateralii privilegiaţi;
g) moştenitorii din clasa I de moştenitori legali, dacă donaţia nu a fost făcută cu
scutire de raport.
61. Sunt moştenitori sezinari:
a) descendenţii, dar numai după eliberarea certificatului de moştenitor;
b) ascendenţii privilegiaţi;
c) colateralii privilegiaţi;
d) ascendenţii ordinari;
e) colateralii ordinari;
f) soţul supravieţuitor.

62. Soţul supravieţuitor are un drept special de moştenire asupra obiectelor


aparţinând gospodăriei casnice, în condiţiile:
a) soţul supravieţuitor să vină în concurs numai cu moştenitori din clasele II-IV, chiar
dacă mai vine la moştenire şi un moştenitor rezervatar aparţinând clasei I;
b) soţul decedat să nu fi dispus expres de partea sa din aceste bunuri prin liberalităţi
între vii sau pentru cauză de moarte;
c) chiar dacă soţul supravieţuitor a dat la o parte sau a ascuns unele bunuri ale
gospodăriei casnice.

63. Nu fac parte din categoria mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei


casnice:
a) bunurile de acest gen cumpărate în scop de investiţii;
b) bunurile de acest gen procurate după data întreruperii în fapt a convieţuirii;
c) bunurile proprii ale defunctului ce au servit la exercitarea profesiei sau meseriei de
către acesta;

64. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor:


a) este un drept real;
b) este un drept temporar, care durează un an de la data deschiderii succesiunii;
c) este conferit de către defunct soţului supravieţuitor cu titlu gratuit;
d) este un drept alienabil;
e) este un drept insesizabil.

65. Soţul supravieţuitor are, din momentul deschiderii succesiunii, un drept de


abitaţie asupra casei în care a locuit, în condiţiile:
a) să vină în concurs numai cu clasele II-IV de moştenitori legali;
b) casa să facă parte din moştenire, chiar dacă a fost proprietate comună a soţilor;
c) soţul supravieţuitor nu are o altă locuinţă proprie;
d) la data deschiderii moştenirii, a locuit statornic în casa care face obiectul dreptului
de abitaţie;
e) chiar dacă defunctul a dispus altfel.
66. Când soţul supravieţuitor îşi exercită dreptul de abitaţie asupra casei în care
a locuit:
a) el este obligat să plătească chirie moştenitorului care a dobândit proprietatea casei;
b) el poate închiria partea de casă pe care nu o locuieşte;
c) comoştenitorii pot cere restrângerea dreptului de abitaţie, în cazul în care locuinţa
nu-i va fi necesară în întregime;
d) comoştenitorii pot procura soţului supravieţuitor o locuinţă în altă parte;
e) soţul supravieţuitor este obligat să depună o cauţiune.