1

JONCTIUNILE CELULARE

Sunt sisteme de ancorare intre celule sau intre celule si matricea

extracelulara care au menirea de a stabiliza structura tisulara( cele
mai multe celule exista in grupuri formand tesuturi)Jonctiunile sunt
structuri cu dimensiuni de ordinul nanometrilor, motiv pentru care
examinarea lor se face la microscopul electronic.
Observate la microscopul electronic jonctiunile celulare pot avea
forma:
- de disc , spot, nit – numite maculae
- de banda, de panglica- numite zonulae
Rolurile jonctiunilor celulare sunt:
1. stabilizarea mecanica a tesuturilor
2. controleaza transportul de markeri in spatial extracelular
3. controleaza comunicarea intercelulara
4. compartimenteaza suprafata celulara in domenii celulare:
domeniul apical si domeniul latero-bazal
JONCTIUNI INTERCELULARE

-JONCTIUNILE STRANSE- jonctiune pentalaminata,

heptalaminata(ZONULA OCCLUDENS)
-JONCTIUNILE DE ATASARE(ANCORARE)
1 . PE MICROFILAMENTELE DE ACTINA- a.celula-
celula- ZONULA ADHERENS
b.celula-
matrice-JONCTIUNEA FOCALA
2.PE FILAMENTELE INTERMEDIARE- a. Celula-
celula-MACULA ADHERENS(DESMOZOMUL IN SPOT)
b. celula-
matrice-HEMIDESMOZOMUL
-JONCTIUNILE DE COMUNICATIE- JONCTIUNEA GAP(
NEXUS)
-COMPLEXE JONCTIONALE
C. JONCTIUNI CU SPECIFICITATE DE TESUT
-DISCURILE INTERCALARE
 2

-SINAPSA

JONCTIUNILE SIMPLE

Sunt jonctiuni intercelulare. Distanta dintre cele doua celule

angajate in jonctiune este de 30 nm, o distanta considerata ‘mare’
pentru jonctiuni, si care nu afecteaza transportul de substante si
markeri in spatiul extracelular.
SPATIUL INTERCELULAR- cele doua celule au membranele
dispuse paralel intre ele
JONTIUNEA SIMPLA DIGITIFORMA- cele doua celule trimit
una spre cealalta prelungiri cu aspect “de deget de manusa” care
se intrepatrund perfect, avand menirea sa creasca rezistenta
jontiunii
JONTIUNEA SIMPLA DENTICULATA- cele doua celule trimit
una spre cealalta prelungiri cu aspect”de dinti de fierastrau”

JONCTIUNEA STRANSA

Este o jonctiune intercelulara

Se mai numeste jonctiune pentalaminata, heptalaminata si
ZONULA OCCLUDENS.
Fiind o jonctiune intercelulara, ea are drept componenta
obligatorie cele 2 membrane celulare care se pot aseza la o distanta
de 2 nm una fata de cealalta, sau isi pot suprapune straturile
externe proteice, excluzind spatiul extracelular. In prima situatie
 3

jonctiunea este heptalaminata , iar in a doua situatie jonctiunea este

pentalaminata. Se numeste zonula , PENTRU ca are aspect de
banda sau de panglica si occludens pentru ca ocluzioneaza total sau
partial spatiul extracelular.Spatiul foarte mic intre cele doua
membrane afecteaza transportul de markeri in spatiul extracelular,
jontiunile fiind impermeabile pentru macromolecule, lasand sa
treaca doar molecule mici de tipul ionilor.
A doua componenta este reprezentata de” sirurile de proteine
gemene”.Este vorba de occludine; proteine integrale care se
aseaza doua cate doua fata in fata( gemene) realizand legaturi de
tip homofilic pe frontul extracelular- o structura asemanatoare unui
fermoar. In grosimea membranei celulare sirurile de proteine
gemene realizeaza o retea cu ochiuri mai mult sau mai putin
regulate. Daca ochiurile sunt regulate ca un “ fagure de miere”
jonctiunea nu este foarte extensibila, este rigid. Daca ochiurile sunt
largi si neregulate , jonctiunea este foarte flexibila.
La locul de realizare al jonctiunii au loc rearanjari ale
fosfolipidelor din stratul extern,care se unesc si formeaza inele de
fuziune care ocluzioneaza spatiul extracelular, blocind trecerea
macromoleculelor de-o parte si de alta a jonctiunii.
A treia componenta a jonctiunii stranse o reprezinta componenta
citoscheletului care este reteaua de microfilamente de actina, pe
care se fixeaza sirurile de proteine gemene.
Jonctiunile stranse apar de timpuriu in viata intrauterina din
saptamana a 4° de viata embrionara, intre celulele epiteliale, mai
intai apar ca maculae si apoi devin zonulae.
Ele sunt responsabile de compartimentarea suprafetei celulare in
compartimente sau domenii: domeniul apical(luminal) si domeniul
latero-bazal.
Sunt jonctiuni impermeabile pentru macromolecule, dar lasa sa
treaca molecule de tipul ionilor. Permeabilitatea jonctiunii pentru
ioni scade exponential odata cu cresterea numarului de siruri de
proteine gemene.
 4

JONCTIUNILE DE ATASARE(ANCORARE)

Pot fi jonctiuni de tip celula-celula, sau de tip celula- matrice.

Ele au o organizare structurala comuna :
-cele doua membrane celulare /o membrana celulara atasata la un
substrat(o proteina din matricea extracelulara) aflate la o distanta
de 15-30 nm, distanta relativ mare care nu afecteaza transportul de
markeri in spatiul extracelular
-o glicoproteina transmembranara linker-o proteina integrala care
va stabili pe frontul extracelular legaturi de tip homofilic/sau
heterofilic. Pe frontul intracelular se leaga la cea de-a treia
componenta obligatorie
-complexul proteic de atasare care leaga glicoproteina la
-elementul de citoschelet(reprezentat de microfilamente de actina
sau filamentele intermediare)
Glicoproteinele trans
membranare linker pot fi:
-Selectine
-Integrine
-Imunoglobuline
-Cadherine
Primele trei grupe stabilesc pe frontul extracelular legaturi de tip
heterofilic, ultimele stabilesc legaturi de tip homofilic.
Jonctiunile de atasare pot fi tranzitorii si definitive
Un exemplu de jonctiune tranzitorie sunt jonctiunile care se
stabilesc intre leucocite si endoteliul vascular, in miscarea de
diapedeza.

ZONULA ADHERENS

Este o jonctiune intercelulara de atasare pe microfilamentede

actina.Este alcatuita din:
-cele doua membrane celulare aflate la o distanta de 15 nm
 5

-Glicoproteina transmembranara linker este o Cadherina calcium

dependenta care realizeaza legaturi de tip homofilic pe frontul
extracelular
-Complexul proteic de atasare la citoschelet reprezentat de alfa ,
beta si gama catenine
-Elementul de citoschelet , reprezentat de o bandeleta de
microfilamente de actina
Aceasta jonctiune se dispune intre celulele epiteliale sub jonctiunea
stransa de la polul apical, dar si in portiunea transversala a discului
intercalar( jonctiune intre miocardocite)

JONCTIUNEA FOCALA

Este o jonctiune celula-matrice. Sunt jonctiuni care se stabilesc in

tesutul conjunctiv intre celule si matricea extracelulara
conjunctiva.Ele au fost evidentiate pentru prima data in culturi
celulare. Este alcatuita din:
-membrana celulara situata la o distanta de substrat( fibronectina)
de 15-20 nm
-glicoproteina transmembranara linker reprezentata de integrina
care este si receptorul specific pentru fibronectina. Integrina este o
proteina integrala cu doua subunitati alfa si beta. Ea lega
fibronectina extracelular , iar intracelular se leaga la
-complexul proteic de atasare la citoschelet care este reprezentat de
talina si vinculina
-Elementul de citoschelet este reprezentat de o bandeleta
contractila de microfilamente de actina

MACULA ADHERENS
(DESMOZOMUL IN SPOT)

Este o jonctiune cu specificitate de celula, de tip celula-

celula.Elementele structurale sunt:
 6

-Cele doua membrane celulare aflate la o distanta de 30 nm una de

cealalta
-Glicoproteina transmembranara linker reprezentata de cadherina
calcium dependenta care realizeaza legaturi de tip homofilic pe
frontul extracelular
-Complexul proteic de atasare la citoschelet care formeaza placa
desmozomala cu aspect de semidisc ; din cele doua semidiscuri de
pe cele doua fronturi citoplasmatice rezulta aspectul de macula al
jonctiunii ;este alcatuit din DESMOPLACHINA,
PLAKOGLOBINA, DESMOCALMINA,
DESMOYOKINA,ANTIGENUL PENFIGUSULUI BULOS
-Elementul de citoschelet care este reprezentat de filamentele
intermediare .In celulele epiteliale aceste filamente intermediare
sunt tonofilamentele alcatuite din citocheratine.
Desmozomul este localizat intre celulele epiteliale, sub zonula
adherens.Se mai localizeaza si in portiunile orizontale ale
discurilor intercalare alaturi de zonula adherens si de filamente
intermediare de desmina.
HEMIDESMOZOMUL

Este o jonctiune de tip celula matrice. Ea leaga polul bazal al

celulei epiteliale de membrana bazala.Elementele structurale sunt:
-membrana celulara aflata la o distanta de substrat(membrana
bazala) de 15-20 nm
-Glicoproteina transmembranara linker reprezentata de integrina
-Complexul proteic de atasare care formeaza placa desmozomala-
un semisc pe frontul citoplasmatic al jonctiunii
-Elementul de citoschelet reprezentat de tonofilamente

JONCTIUNEA DE COMUNICATIE
(JONCTIUNEA gap-NEXUS)

Este o jonctiune intercelulara, cu aspect de macula. Distanta dintre

cele doua celule este de 2 nm, - un spatiu relativ mic, care poate
 7

afecta transportul de markeri in spatiul extracelular.Componentele

jonctiunii sunt-
-Cele doua membrane celulare
-Conexonii- sunt cam 100 de conexoni/per jonctiune
Conexonul este o structura proteica cu aspect cilindric (prisma
hexagonala)avind o lungime egala cu grosimea plasmalemei,
formata din 6 subunitati proteice( conexina-o proteina
transmembranara multipas cu GM= 30.000dal.) Cele 6 subunitati
lasa central un canal hidrofil cu diametrul reglabil=0,2-2 nm, in
functie de concentratia de calciu. Conexonii sunt asezati fata in
fata , in membranele care participa la realizarea jonctiunii,
stabilidu-se in acest fel un canal de comunicare intercelulara.
Canalul hidrofil poate fi strabatut de molecule cu greutati
moleculare mici(1000dal): ioni, hormoni,AMPc,etc unda de
depolarizare
Localizarea jonctiunii intre celulele epiteliale sub desmozomi ,
catre polul bazal. Se poate localiza si in portiunea verticala a
discului intercalar.

COMPLEXUL JONCTIONAL

Este format din jonctiunea stransa, zonula adherens, macula

adherens.

DISCUL INTERCALAR

Un complex de jonctiuni prezent intre miocardocite. Are forma de

“scara” cu portiuni verticale si orizontale.In portiunile orizontale se
gasesc zonulae adherens, maculae adherens si filamente
intermediare de desmina.In portiunile verticale se gasesc jonctiuni
GAP.
8