cc
c

 


cc



c
c 


6.1. Consideraţii generale ....................................................................................................................................................20
6.1.1. Definiţii ................................................................................................................................................................... 20
6.1.2. Filetul ...................................................................................................................................................................... 20
6.1.2.1. Elicea ...............................................................................................................................................................20
6.1.2.2. Generarea filetului .......................................................................................................................................... 21
6.1.2.3. Clasificarea şi caracterizarea filetelor ........................................................................................................... 22
6.1.3. Avantajele şi dezavantajele asamblărilor filetate în raport cu alte asamblări ....................................................25
6.2. Materiale şi elemente tehnologice................................................................................................................................26
6.2.1. Materiale ................................................................................................................................................................. 26
6.2.2. Elemente tehnologice.............................................................................................................................................28
6.3. Consideraţii teoretice şi metode de proiectare ............................................................................................................ 29
6.3.1. Sistemul de forţe din asamblare. Condiţia de autofrânare...................................................................................29
6.3.1.1. Cazul filetului fără unghi între profiluri ........................................................................................................ 29
6.3.1.2. Cazul filetului cu unghi între profiluri .......................................................................................................... 31
6.3.1.3. Condiţia de autofrânare .................................................................................................................................. 32
6.3.2. Sistemul momentelor de torsiune. Momentul la cheie. .......................................................................................33
6.3.2.1. Momentul din filet .......................................................................................................................................... 33
6.3.2.2. Momentul de frecare dintre piuliţă şi piesa de contact.................................................................................34
6.3.2.3. Momentul de torsiune aplicat la cheie........................................................................................................... 35
6.3.3. Randamentul asamblărilor filetate ........................................................................................................................37
6.3.4. Solicitările şi calculul filetului ..............................................................................................................................39
6.3.4.1. Introducere ......................................................................................................................................................39
6.3.4.2. Repartiţia sarcinii pe numărul de spire în contact ........................................................................................41
6.3.4.3. Calculul filetului la solicitarea de contact a spirelor ....................................................................................42
6.3.5. Consideraţii asupra solicitărilor şi calculul tijei şurubului ..................................................................................43
6.3.5.1. Cazuri principale de calcul .............................................................................................................................43
6.3.5.2 Asamblarea filetată fără strângere, şurub acţionat de o forţa axială.............................................................44
6.3.5.3 Asamblarea filetată cu strângere redusă, şurub de păsuire încărcat cu o forţă transversală .......................45
6.3.5.4. Asamblare filetate de fixare cu strângere...................................................................................................... 47
6.3.5.5. Asamblări filetate de fixare cu prestrângere ................................................................................................. 49
6.3.6. Asamblările filetate de mişcare .............................................................................................................................56
6.3.6.1. Criteriile de portanţă. Stabilirea solicitării periculoase ................................................................................56
6.3.6.2. Dimensionarea pe baza calculului tijei şurubului.........................................................................................57
6.3.6.3. Dimensionarea pe baza calculului filetului ................................................................................................... 58
 20

cc
c

 


cc


c
c 

u

 
 
u

 


 se realizează cu cel puţin următoarele organe de maşini: şurubul şi

piuliţa. Este însă posibil ca piuliţa să lipsească ca piesă propriu-zisă, aşa cum se indică în asamblarea
de fixare din fig. 6.1,c, în care şurubul se înşurubează într-o piesă. Şurubul şi piuliţa sunt denumite


!"#$. În cadrul acestui curs nu se face analiza tipurilor caracteristice de
şuruburi şi piuliţe.

Asamblarea filetată poate conţine şi alte elemente, cum sunt cele de asigurare contra
deşurubării (în fig.6.1: şaiba Grower).

$
 % 2ipuri de asamblări filetate: obişnuită (a), cu şurub prezon (b) şi numai cu şurub (c)
1 ± şurub; 2 ± piuliţă; 3 - şaibă Grower.

Proeminenţa caracteristică a asamblărilor filetate este #

u
  

 %  %
 

Pentru definirea filetului, se utilizează noţiunea de elice.

  este curba de pe o suprafaţă de revoluţie (cilindrică, conică) care se bucură de

proprietatea că tangenta în orice punt al elicei face acelaşi unghi cu o direcţie dată.

Fie cilindrul reprezentat în fig. 6.2,a şi o elice trasată pe el. Prin desfăşurarea cilindrului (în fig.
6.2,a este reprezentată în desfăşurată suprafaţă interioară a cilindrului), elicea cilindrică devine -
conform definiţiei - o linie dreaptă, care face unghiul * cu baza cilindrului. În fig. 6.2,b se face o
reprezentare similară pentru cazul existenţei a două elice echidistante pe cilindru; aspectul va fi utilizat
la definirea filetului cu două începuturi.
 21

Fie mărimile:
2 - diametrul cilindrului; * - unghiul de ridicare al elicei, format între tangenta
geometrică în orice punct al elicei şi baza cilindrului (în proiecţia cilindrului din fig. 6.2,a , acest unghi
apare în realitate numai la punctul elicei din dreptul axei cilindrului); p ± pasul elicei, ca distanţa dintre
două puncte consecutive ale elicei situate pe aceeaşi generatoare a cilindrului; p a - pasul aparent, ca
distanţa între două elice diferite, măsurată pe aceeaşi generatoare a cilindrului.

$
  cheme pentru elicele cilindrice

a) o singură elice; b) două elice echidistante.
d 2 ± diametrul cilindrului; * ± unghiul de ridicare al elicei pentru cilindrul de diametru
2 ;
p ± pasul elicei; p a - pasul aparent; t - t ± tangenta geometrică în punctul curent al elicei.

Sunt evidente expresiile:

p
tg = ; (6.1)
2
2
p † pa i , (6.2)
în care: d 2 este diametrul cilindrului (aşa cum se va vedea, d 2 este diametrul mediu al filetului); i -
numărul elicelor echidistante.

 %  

##

Generarea filetului se realizează astfel:

a) se utilizează un contur generator dintre cele redate în fig. 6.3: rectangular, triunghiular, trapezoidal,
fierăstrău, rotund; acest contur are o linie de referinţă convenţională şi un punct caracteristic ´ pe
această linie;
b) se menţine planul acestui contur în planul axial al corpului de bază (generator) al filetului (cilindru,
în acest caz), astfel încât linia de referinţă să fie identică cu generatoarea corpului de revoluţie;
c) prin deplasarea punctului ´ în lungul elicei se obţine filetul.
 22

o o
o o

o
o

$
 & @ontururi plane axiale de formă rectangulară (a), triunghiulară (b), trapezoidală (c),
ferăstrău (d) şi rotundă (e) care servesc pentru generarea filetului
´ - punct caracteristic pentru linia de referinţă; m ± unghiul dintre profiluri; - unghiul unui
profil în raport cu o normală la axa asamblării.

Se obţin astfel ± folosind seria de profiluri din fig. 6.3 - filetele cu aceeaşi denumire:
triunghiulare, trapezoidale, ferăstrău, rotunde.

 %  &
' 
(
 )
!

Pentru buna înţelegere a altor aspecte referitoare la filet, se face clasificarea (fig. 6.4) şi
caracterizarea filetelor.

#
* ± realizat pe o suprafaţă de rostogolire cilindrică - are cea mai largă utilizare.
#
!
± realizat pe o suprafaţă de rostogolire conică - este reprezentat în fig. 6.5 în două
variante; varianta din fig. 6.5,a (în care bisectoarea unghiului la vârf este perpendiculară la axa conului)
este cea mai curentă, pentru că - printre altele - permite chiar asamblarea cu filetul cilindric.

Filetul
+! are partea sa exterioară în afara suprafeţei de revoluţie; Spre deosebire, filetul
! are partea sa exterioară în interiorul suprafeţei de rostogolire (fig. 6.6).

#
#$,# (sau  conform standardului SR ISO 724:1996) este cel mai utilizat
la asamblările de fixare
În fig. 6.6 sunt reprezentate profilurile nominale ale filetelor triunghiulare. Se
remarcă următoarele aspecte:
 23

filet cilindric (pentru

după tipul corpului de
fixare şi mişcare relativă)
revoluţie generator al
filet conic (pentru fixare şi
filetului
etanşare)

după poziţia în raport cu filet exterior

suprafaţa de revoluţie filet interior

filet triunghiular
filet dreptunghiular
după forma profilului
filet trapezoidal
(axial)
Clasificarea filet ferăstrău
filetelor filet rotund

filet dreapta
după direcţia filetului
filet stânga

filet simplu
după numărul de începuturi
filet multiplu

filet de fixare
filet de etanşare şi,
după rolul funcţional al
eventual, de fixare
asamblării
filet de forţă
filet de mişcare
filet cinematic
$
 - @lasificarea filetelor

$
 . 2ipuri de filete conice, cu bisectoarea unghiului la vârf perpendicular la axa de

asamblare (a) şi la generatoarea conului (b)

a) între două filete există un joc radial obţinut prin aplatizarea terminaţiilor radiale ale filetului sau
prin rotunjirea filetului interior (această rotunjire poate apare şi la filetul exterior, vezi linia
întreruptă din figura 6.4); este evident faptul că rotunjirea determină un concentrator de formă mai
redus în această zonă şi oferă ± ca urmare - un comportament favorabil filetelor ce sunt supuse la
solicitări variabile;
b) pasul p este identic pe oricare direcţie axială, de unde rezultă că fiecare cilindru al elicei are
acelaşi pas al filetului, însă unghiuri diferite de ridicare; aspectul se vede din expresia de mai jos
care este similară expresiei (6.1):
 24

$
  ürofiluri nominale ale filetului triunghiular (metrice conform  I
724:1996)

Atenţie: dimensiunile rezultă în funcţie de pasul p impuse în standard pentru fiecare d ƒ D
d(D), d 2 ( D2 ) , d1(D1 ) - diametrele exterioare (nominale), respectiv medii şi interioare ( d , d 2 , d1 - notaţii
pentru filetul exterior; D, D2 , D1 - notaţii pentru filetul interior); d 3 - diametrul interior efectiv al filetului
exterior.

p = 2
1 tg * i = 2
2 tg* = 2
tg * e , (6.3)
în care * i şi * e sunt unghiurile de ridicare
corespunzătoare cilindrilor de diametre d1 şi,
respectiv, d . Aceste înclinări diferite sunt vizibile în
proiecţia axială a şurubului reprezentată în fig. 6.7, pe
care elicele corespondente sunt reprezentate
simplificat prin linii drepte.

Filetele */#$,# nu este standardizat,

$
 0 üroiecţia axială simplificată a de aceea nu se mai foloseşte decât pentru înlocuiri ale
şurubului, cu elicele interioară şi filetelor existente. Filetele /)!* şi #
exterioară ale filetului cu unghiurile de care se comportă mai bine decât filetul triunghiular la
ridicare diferite ȥi şi ȥe definite de solicitarea periculoasă de contact (determinată de
expresia (6.3) condiţia de a se împiedica uzura), deoarece suprafaţa
de contact a filetului este mai mare la acelaşi diametru
nominal cu cel al filetului triunghiular; de aceea, ele se utilizează la asamblările de mişcare folosite la
transmisii şurub-piuliţă de forţă. Filetul ferăstrău aduce avantajul unui unghi de frecare şi al unei
autofrânări 1 mai reduse decât în cazul filetului trapezoidal (datorită unghiului mai mic al profilului,
fig. 6.3,d); el se utilizează la un singur sens de încărcare pentru realizarea contactului pe acest unghi.



#
!#* are avantajul unei forme cu concentratori mai reduşi decât la celelalte filete; ca
urmare, el se utilizează: a) pentru preluarea unor sarcini dinamice mari (cuple de vagoane de cale
1
Conceptele ³unghi de frecare´ şi ³autofrânare´ vor fi discutate mai târziu.
 25

ferată); b) pentru efectuarea de strângeri/desfaceri frecvente în medii improprii (armături de incendiu);

c) pentru efectuarea unor manevre manuale uşoare şi rapide (la fasunguri şi dulii).

 1 filetului este dată de sensul elicei corespondente. Acest sens este definit de sensul de
rotaţie filetului al unui punct care se deplasează în lungul elicei şi se depărtează faţă de un observator
care priveşte în lungul axei asamblării/corpului (fig. 6.8): dacă rotaţia este în sensul orar, elicea sau
filetul sunt dreapta; dacă rotaţia este în sens trigonometric, elicea sau filetul sunt stânga. Filetul cel
mai des utilizat este dreapta. Filetul stânga poate fi cerut de rolul funcţional (de exemplu, piuliţa-
manşon cu două filete de sensuri contrare, care este utilizată la extensia tiranţilor).

#/
##
*
2 /##, filetul

este /#  dacă are un singur început - şi
#/# ± dacă are mai multe începuturi. În fig.
6.2,a sunt reprezentate două elice echidistante
care definesc filetul cu două începuturi. Filetele
cu mai multe începuturi se folosesc la transmisii
acţionate energetic, deoarece ele determină un
randament sporit al asamblării filetate, care este
redus în mod normal (aşa cum se va discuta mai
târziu).

3#
+
#
se foloseşte

filetul metric, care asigură mai bine condiţia de
auto-frânare necesară în acest caz. +

/ 
sunt realizate de filetul rotund, aşa cum
s-a menţionat mai sus. Filetul metric conic
permite (
asamblării, făcând inutil un
material ermetic; filetele conice se folosesc de
$
 5 Definirea sensului elicei obicei la asamblările tuburilor (mai ales la
a) la dreapta; b) la stânga. forajele puţurilor petroliere) sau unde este
necesară etanşeitatea (când presiunile şi sarcinile
sunt importante). Pentru ( 
2
 
se
utilizează în general filetele dreptunghiulare, trapezoidale şi ferăstrău, ale căror avantaje au fost
menţionate anterior. ( 
#
!

se obţine folosind în special filete triunghiulare cu pas
mic şi fără joc între flancuri (la micrometre).

u
      


  

  


Utilizarea curentă a asamblărilor filetate se explică prin numeroasele 4" pe care le

prezintă:
a) gabaritul redus, determinat de faptul că filetul ± care realizează suprafaţa portantă necesară la
solicitări importante de contact ale filetului - este înfăşurat pe corpul de revoluţie;
b) montări şi demontări comode manuale, dar care se pretează şi la automatizare;
c) preţul de cost relativ scăzut, definit prin facilităţile de execuţie (manuală, pe maşini unelte
universale) şi prin normalizarea pieselor filetate (care sunt produse în serie mare, deci mai ieftină);
d) marea varietate de piese filetate, care pot fi adaptate funcţiilor celor mai diverse.

Principalele *)4" ale asamblărilor filetate sunt:

 26

a) existenţa concentratorilor de formă determinaţi de filet, de aceea asamblările filetate sunt foarte
sensibile la solicitările variabile; se impune, ca urmare, aplicarea de măsuri pentru creşterea
fiabilităţii lor;
b) la asamblările de fixare:
ß aşa cum se va arăta mai târziu, sarcina din asamblare care apare, de exemplu, la montajul
asamblării de fixare, nu poate fi stabilită cu precizie: ea poate fi fie prea scăzută (deci
insuficientă funcţionării), fie prea mare (provocând, astfel, suprasarcini);
ß este necesară aplicarea de măsuri suplimentare de creştere a portanţei asamblărilor importante,
ceea ce duce la o scumpire a produselor;
c) la asamblările de mişcare:
ß randament scăzut, care este important în cazul acţionărilor energetice;
ß existenţa uzurii, care afectează precizia de mişcare;
ß inexistenţa centrării filetelor conjugate prin forma acestora; aspectul poate impune aplicarea de
măsuri constructive speciale la asamblările de precizie.

 u  !
      "  
u 
!
 

Se utilizează o mare varietate de materiale, pr ezentate în schema din fig. 6.9 împreună cu
consideraţii asupra proprietăţilor lor şi domeniului de utilizare. Se constată ± ca principiu general ± că
materialele se aleg în funcţie de:
a) mărimea solicitării;
b) condiţiile funcţionale şi tehnologice.

Se fac şi următoarele consideraţii. Pentru oţelurile nealiate sau slab aliate se recomandă în
STAS 2700-84 utilizarea aşa-ziselor $#/
*
     . Aceste grupe indicate prin
simboluri (diferite pentru şurub şi piuliţă), stabilesc principalele caracteristici mecanice ale oţelurilor,
fără impunerea unor maniere restrictive mărcilor de oţeluri; acele mărci vor fi alese de executant în
măsura posibilităţilor. Simbolurile caracteristicilor mecanice sunt:
a) pentru şurub, simbolul este constituit de un produs de două numere (marcate pe capul
şurubului):
 r [Müa]
 c
,
n1  n2
    10
 100  r
în care  r este limitat de rupere;  c - limita de curgere. Din expresia primului număr rezultă  r , iar
din produsul celor două numere - egal cu  c /10 [Müa] - se obţine limita  c ;

b) pentru piuliţă se consideră simbolul:

 
® r  Pa
.
100


 : pe lângă avantajului producţiei în serie, rularea filetului permite avantajul
funcţional al unei mai bune comportări a şurubului la solicitările variabile. Aspectul se explică prin:
a) existenţa fibrei continue, modelată în fig. 6.10 prin linii de mişcare ale fluidului, care determină o
concentrare mai redusă a tensiunilor ca urmare a formei structurii;
b) apariţia tensiunilor de compresiune ca urmare a rulării, care diminuează tensiunile totale în
secţiunea şurubului atunci când există şi tensiuni de tracţiune.
 27

Bună capacitate de
deformare plastică
Pentru Oţeluri carbon de
Execuţie prin rulare
solicitări rezistenţă mică (OL 37,
la rece (la serie
reduse OL 42 STAS 500-80)
mare, foarte
economică)

Oţeluri carbon de
rezistenţă mărită (OL
50, OL 60 etc. STAS
500-80)

Tratament termic
Oţeluri carbon de
Pentru (îmbunătăţire), pen-
calitate (OLC 35, OLC
solicitări tru creşterea rezis-
45 etc. STAS 880-80)
medii tenţei mecanice

Oţeluri Conţinut ridicat de S

Oţeluri pentru (fragilitate la cald) şi
automate (AUT 08 T P (fragilitate la rece)
etc. STAS 1350-80) Ca urmare, aşchi-
erea la viteze mari

Tratament termic
Oţeluri aliate (41 Cr 10, (îmbunătăţire)
Pentru
33 Mo Cr 11 etc. STAS pentru creşterea
solicitări mari
791-80) rezistenţei meca-
nice cu circa 75 %

Oţeluri inoxidabile
(10 Cr 130, 20 Cr 130-
Pentru rezis-
90 etc. STAS 3583-87
tenţă la
Oţeluri refractare Rezistenţa mecani-
coroziune
(12 Ni Co Cr 250 STAS că la temperaturi
11523-80) ridicate

Conductibilitatea
Aliaje de Al, electrică şi termică
Materiale Cu şi rezistenţa la
pentru coroziune
şuruburi
Rezistenţa mecani-
Aliaje de Ni că la temperaturi
ridicate

Metale spe- Rezistenţă la 1500-

Metale şi ciale (Colum- 2000o C
aliaje bium, Tantal,
neferoase Molibden, La avioane super-,
Wolfram) sonice, rachete
 28

Dacă este necesar,

şuruburile se prote-
Alamă jează prin nichelare
(Am 63 1/2 sau cromare
tare STAS Pentru lemn 1
390-62) Solicitări reduse

Rezistenţă la
coroziune
Materiale
Izolare electrică şi
plastice
termică
Solicitări reduse

oţeluri speciale fosforoase destinate execuţiei prin

Materiale pentru STAS 8949-82 deformare plastică la cald
piuliţe
materiale plastice 2

Oţeluri (carbon, arc)

Materiale pentru
şaibe
Materiale plastice 2

$
 6 Materiale pentru componentele asamblării filetate

$
 % Oibrajul structurii (modelat prin liniile de curgere ale unui fluid)
în cazul aşchierii (a) şi al rulării (b)

u   #    "  

Se utilizează mai multe tehnologii, a căror alegere depinde de seria de fabricaţie. Metodele
tehnologice sunt sintetizate în schema din fig. 6.11.

Pentru ameliorarea comportării la solicitări variabile, filetele foarte importante (material: oţelul)
sunt rectificate (creşte astfel calitatea suprafeţei) sau sunt deformate plastic prin rulare (se obţine o stare
favorabilă de tensiuni la compresiune, care diminuează tensiunea totală la tracţiune în secţiune).

1
Pentru lemn se poate utiliza, de asemenea, OL 37 STAS 5000/2-80, protejat prin zincare dacă este necesar.
2
Proprietăţile acestor materiale plastice sunt identice cu acelea ale şuruburilor.
 29

cu filiera (pentru şurub)

manuală
cu tarodul (pentru piuliţă)

strunjire

aşchiere metodă economică pentru filetele

adânci (cu pas mare)
frezare
precizie redusă (deoarece piesa
Metode tehnologice de se încălzeşte pe durata execuţiei)
execuţie a filetului
rectificare

la rece (şurubul)
rulare
la cald (piuliţa)

$
 %% Metode tehnologice de execuţie a filetului

 u  
 
    
 

u 
$  
 
 
%


 & % %
')#
##

#$,
2
/!#

Se consideră pentru studiu cazul cel mai general în care se manifestă ca sarcină în asamblare
o forţă axială centrală O . Este cazul asamblărilor filetate de fixare (specifică, de exemplu,
asamblărilor din fig. 6.1), precum şi al asamblărilor filetate de mişcare (folosite la sistemele tehnice
cum sunt cricuri, prese etc.).

Primul caz de analiză graduală a comportării în sarcină este cel al filetului fără unghi între
profiluri, sau altfel spus - acest unghi nul, m † 0 (filetul dreptunghiular, fig. 6.3,a).

Mişcarea relativă în sarcină dintre şurub şi piuliţă este modelată prin mişcarea unui corp
(piuliţa) pe un plan înclinat (şurubul) (fig. 6.12). Planul înclinat este chiar desfăşurata elicei medii,
care face unghiul de ridicare * cu orizontala.

$
 % Model de asamblare filetată încărcată cu forţa O axială

Se analizează  ,#
*
  al corpurilor în două situaţii:

a) la urcarea corpului pe planul înclinat, care modelează strângerea sau înşurubarea la asamblarea
filetată de fixare;
 30

b) la coborârea corpului pe planul înclinat, care modelul modelează deşurubarea la aceeaşi asamblare
filetată de fixare.

Pentru a se face echilibrul corpului pe planul înclinat, au fost reprezentate în fig. 6.13 trei cazuri
de echilibru: un caz pentru urcare şi două pentru coborâre (cu mari diferenţe de frecare, impuse de
practică). În această analiză, corpul este considerat detaşat de legăturile fizice, care sunt înlocuite prin
2 2
forţele de legătură: reacţiunea normală à şi forţa de frecare O f . Forţa de echilibru  este aleasă
convenţional ca direcţie, care este paralelă la baza planului înclinat, deci perpendiculară la axa
asamblării.

Se consideră în acest echilibru că forţa de frecare este conformă legii lui Amontons-Coulomb:
O f 6 à . (6.4)
2 2 2
Reacţiunea normală à şi forţa de frecare O f se combină într-o rezultantă f (reacţiunea cu
frecare), care are direcţia bine definită: ea face unghiul de frecare à în raport cu direcţia normală la
planul înclinat. Acest unghi rezultă din expresiile:
Of 6 à
tg à   6 ; (6.5)
à à
à  arctg 6 . (6.6)
2 2 2
Ca urmare, se poate considera corpul încărcat de trei forţe: O , f şi  . Se utilizează ipoteza
că aceste trei forţe sunt concurente (situaţie bine verificată în practică, considerând corpurile-model de
mici dimensiuni). În acest caz, se evită folosirea ecuaţiilor de echilibru de moment şi se scrie doar
ecuaţia de echilibru de forţe:
2 2 2
F +R+H =0. (6.7)

Se observă că în expresia de mai sus au fost evidenţiate - prin linii sub notaţii ± parametrii
2
cunoscuţi ai forţelor: mărimea şi/sau direcţia. Forţa O este cunoscută în întregime, pe când celelalte
două forţe - numai ca direcţie. Rezultă că ecuaţia vectorială (6.7) are numai două necunoscute scalare
şi poate fi soluţionată. Soluţionarea se face vectorial în fig. 6.13: după ce se trasează forţa cunoscută
2
O , se trasează direcţiile celorlalte două forţe prin capetele vectorului acestei forţe. Rezultă din
2
poligoane mărimea forţei de echilibru  , care este dată de trei expresii indicate în partea de jos a
fig. 6.13 valabile pentru fiecare situaţie de studiu:
ß la înşurubare:
  O tg (*
ë ) : (6.8)
ß la deşurubare:
 O tg (*  ë ) : (6.9¶)
atunci când forţa de frecare este redusă, sau *  à ;

O tg (ë * ) : (6.9´)
atunci când forţa de frecare este mare, sau *  à .
2
Se pot comasa cele trei expresii anterioare. Pentru aceasta, se consideră că forţa  este definită
numai algebric pe o axă reală orizontală (care are deci direcţia forţei) şi care este orientată la dreapta
(fig. 6.14). Ca urmare, se obţine expresia comasată:
H = F tg( *  à ' ) , (6.10)
 31

în care semnul "+" reprezintă urcarea corpului-piuliţă (înşurubarea), iar semnul "-" ± coborârea
corpului-piuliţă (deşurubarea). Se poate observa uşor că pentru deşurubare pentru forţa se obţin
mărimile algebrice:

$
 %& mchilibrul modelului (corpul) piuliţei în mişcare pe planul înclinat

care este filetul şurubului

ß pozitivă (cazul b din fig. 6.13), dacă forţa de frecare este redusă (sau *  à );
ß negativă (cazul c din fig. 6.13), dacă forţa de frecare este mare (sau *  à ).

 & % 
')#
##
#
#$,
2
/!#

În fig. 6.13, a, este reprezentată secţiunea normală n  n pe linia planului înclinat. În această
2
secţiune, reacţiunea normală reală este à , care are valoarea:
 32

Coborâre/
deşurubare

H = F tg(* à ), H = F tg(* à ),
dacă *  à dacă *  à
Axă reală

0
O tg(*
à)
Urcare/
înşurubare

$
 %- Definirea algebrică a mărimii forţei H pe o axă reală

à
à  , (6.11)
cos n
în care n este unghiul profilului definit în această secţiune normală. Este necesar a considera această
2
reacţiune reală à pentru calculul forţei de frecare în cazul filetului care are unghi m între profiluri:
à 6
Ff=6 à =6  à.
à = 6
(6.12)
cos n cos

Mai sus s-a considerând aproximaţia  n

. A apărut mărimea nouă a coeficientului redus
de frecare 6 :
6
6 = = tg  ,
cos

Ea permite definirea unghiului de frecare redus:

à † arc tg 6 . (6.13)
2
Aşadar, expresia mărimii forţei de echilibru  pentru filetul cu unghiul m dintre profiluri este
obţinută din (6.10) în forma cea mai generală:
  O tg( *
à ) (6.14)

Mai sus se menţine semnificaţia anterioară a semnelor:

ß "+" pentru urcarea corpului-piuliţă sau înşurubare;
ß "-" coborârea corpului-piuliţă sau deşurubare.

 & % &
'!*1
*
#!7



În cazul tendinţei de coborâre a corpului-piuliţă, condiţia ca acesta să nu se deplaseze este ca
2
mărimea algebrică a forţei de echilibru  - definită pe axa reală aşa cum s-a arătat pe fig. 6.14 ± să fie
negativă. Pentru aceasta, expresia corespunzătoare deşurubării din (6.15), şi anume:
  O tg(* - à ) ! 0 , (6.14¶)
 33

conduce la acest lucru dacă:

* !à . (6.15)

Expresia anterioară defineşte condiţia de autofrânare.

Este interesant de analizat cazurile pentru care este îndeplinită această condiţie. Pentru început,
în tabelul 6.1 sunt prezentate valorile numerice ale unghiurilor * şi à pentru două filete având
fiecare un singur început. Din analiza acestor valori se desprind următoarele:
a) condiţia de auto-frânare este satisfăcută la filetele cu un singur început, pentru suprafeţe
metalice uşor unse (ȝ=0,1);
b) condiţia de auto-frânare este satisfăcută mai bine la filetele metrice în raport cu toate
celelalte filete. Este motivul pentru care filetele metrice se folosesc la asamblările de fixare;
c) auto-frânarea se pierde la filetele multiple (cu mai multe începuturi). Este cazul util pentru
transmisiile mecanice, pentru că aceste filete determină un randament mărit; dar este evident că în acest
caz sistemul trebuie să aibă un subsistem de frânare.

#
 %
Üalorile numerice * şi à

în cazul a două filete cu acelaşi nominal

#
**)
!
*
8 9:
 #

8!9:
 #

à


#
#
$#
2 /#
89

#
; %<
#
; %&<

p
89
d 2 89

Metric M20 STAS 510-82 2,5 18,376 2,48 6,6

Trapezoidal Tr20x4 STAS
4 18 4,046 5,91
2114-75

bservaţii: 1) Se consideră 6 = 0,1 (valoarea coeficientului de frecare pentru suprafeţele metalice slab
gresate). 2) Coeficientul 6 intervine în (6.12), în expresia lui à .

 u   $   
 
 !  "  

 &  %
!#
*


2

În asamblarea filetată apare în multe situaţii de utilizare o forţă axială (centrală) O (Aspectul
va fi evidenţiat mai târziu).
2
Fie analiza momentului de torsiune legat de deplasarea sub sarcina O a piuliţei pe şurub. S-a
2
arătat anterior că forţa de echilibru  a piuliţei în starea ei de mişcare acţionează perpendicular pe axa
asamblării la braţul d 2 / 2 faţă de axa asamblării. Ca urmare, această forţă determină momentul de
torsiune:
 =H
d2 d
= F 2 tg(* + à

). (6.16)
t1
2 2

Acest moment este denumit !#
*
. Dacă se analizează mai atent mărimile care
intervin în expresia (6.16), se constată că momentul M t1 este utilizat pentru:
 34

ß deplasarea corpului (piuliţei) pe planul înclinat (existenţa unghiului * );

ß pentru învingerea frecării dintre corpuri şi plan (existenţa unghiului à ).

Rolul de deplasare pe planul înclinat pe care îl determină acest moment face ca să nu fie
corectă folosirea pentru acesta a denumirii de moment de frecare din filet.

 &  
!#
*
 
*
/#1
(
/
*
! 

Este un alt moment care apare la asamblările filetate de fixare.

Pentru discuţie, fie reprezentarea din fig. 6.15,a a piuliţei pe suprafaţa de contact. Datorită
rotunjirii conice a suprafeţelor frontale ale piuliţei (fig. 6.15,b), aceasta are o suprafaţă de contact
inelară cu piesa de reazem, cu diametrele
Î (al cercului rezultat din rotunjire) şi
g (al găurii prin
care trece şurubul).

$
 %. chemă pentru calculul momentului de frecare între piuliţă şi piesa de contact
a)proiecţia frontală a piuliţei; b) secţiune a asamblării de fixare;
b)schema pentru calculul momentului de frecare.

Î ± diametrul cercului rezultat din rotunjirea exteriorului piuliţei;  - deschiderea cheii;

g ± diametrul găurii;
O f ± forţa de frecare elementară;
à ± forţa normală elementară.
2
Fie ipoteza de calcul că sarcina axială O care acţionează în şurub determină o distribuţie de
presiuni uniformă pe suprafaţa de contact a piuliţei de diametre
Î şi
g . La mişcarea relativă dintre
 35

piuliţă şi piesa de reazem, această distribuţie de presiuni determină forţe de frecare. Pentru analiza
stării de frecare, fie reprezentarea din fig. 6.15, c a unei porţiuni din suprafaţa de contact într-un
sistem de axe ortogonal. Pe un element de suprafaţă acţionează o forţă normală elementară dà , care
determină o forţă de frecare elementară dO f , tangenţială la cercul cu raza curentă r. Folosind această
forţă se poate deduce momentul de frecare dintre piuliţă şi piesa de reazem:
M t 2  dM f  r  dO f  r  6  dà  r  6  p  dA  r  6  p  (r  dm )  dr .

Mai sus intervin: dM f - momentul de frecare elementar; dA ± aria de suprafaţă elementară

considerată pentru calcul (celelalte mărimi sunt menţionate în fig. 6.15).

Prin impunerea limitelor corespunzătoare şi extragerea constantelor în afara integralelor, se

obţine:
d w /2 2 3 d w /2
r 1
M t2  6p 2
r dr dm 6 p  m ó02   6 p( d 3w - d 3g ) . (6.17)
d g /2 0
3d g /2 12

Expresia anterioară poate fi exprimată şi în funcţie de mărimea forţei F , şi utilizând presiunea:

F
p .
 (6.18)
( d w - d 2g )
2

Rezultă:
3 3
1 dw - dg
M t2  6 O 2 2
 6 O rm , (6.19)
3 dw - dg
expresie în care a apărut raza medie de frecare:
1 d 3w - d 3g
rm  . (6.20)
3 d 2w - d 2g

 &  &
!#
*
!#
/ 

,

Mai jos se stabileşte momentul de acţionare aplicat la cheia
cu care se acţionează capul
şurubului sau piuliţa asamblării filetate. Cheia învinge o sumă de momente definite în lungul
elementului acţionat prin cheie. De exemplu, în fig. 6.16 se dau diagramele de eforturi pentru şurubul
şi piuliţa unei asamblări filetate de fixare obişnuite. Se remarcă (fig. 6.16, e) că momentul total de
acţionare la cheie este:

| ta = | t1 + | t 2 . (6.21)

Prin utilizarea expresiilor (6.16) şi (6.19), acest moment devine:

d2 1 d 3w - d 3g

| ta = O  tg(*
à ) + 6 2 = O lO . (6.22)
2 3 d w - d 2g

Acest moment de acţionare se poate, însă, exprima şi în funcţie de mărimi care intervin la
acţiunea cu cheia fixă (fig. 6.17):
 36

$
 % Diagramele de eforturi în elementele de asamblare filetate

a) asamblarea filetată de fixare; b, d) diagramele de forţe; c, e) diagramele de momente; f, g) forţele aplicate
la lungimea de înşurubare la şurub şi, respectiv, la piuliţă (ceea ce explică variaţiile liniare ale forţei pe
lungimea de înşurubare în b) şi d) şi semnul invers al acestor forţe).
Modelul de flux de forţă din a) (similare unui fluid) demonstrează că aceste efort se modifică la înălţimea
capului şurubului, aşa cum se arată în b)

| ta = F a l a . (6.23)
în care: Fa este forţa de acţionare la cheie; la ± braţul forţei.
Folosind şi expresia anterioară, se scrie:
| ta = F lF † Fa la . (6.24)

Se poate obţine acum expresia mărimii forţei O în

funcţie de mărimea forţei O a aplicată la cheie:
l
O = Oa a . (6.25)
$
 %0 chema unei chei lO
fixe şi a mărimilor necesare
în calcul Analiza mărimii relative a celor două forţe se obţine
folosind valori numerice curente:
 37

lj (12...15)

F = Fj = Fj = (60...100) Fj .
lF (0,15...0, 2)

Analiza rezultatului de mai sus mărimii relative a forţei axiale care apare în asamblare F în
funcţie de forţa F j de acţiune la cheia fixă permite deducerea următoarelor concluzii:
a) forţa axială O care a apare în şurub este foarte mare în raport cu forţa O a aplicată la cheie, astfel
că poate determina ruperea şurubului; deci, montajul trebuie să fie controlat cu o cheie dinamometrică
la asamblările foarte importante;
b) chiar dacă montajul este controlat, mărimea forţei O se obţine într-o anumită plajă (deci ea este
nesigură), pentru că frecările (pe filet şi pe suprafaţa de contact dintre piuliţă şi suport) se pot modifica
astfel:
ß frecările pot fi diminuate datorită ungerii sau în urma tasării suprafeţelor de contact la funcţionare
repetată;
ß frecările pot să fie mai mari ca urmare a coroziunii.

u   & 


  

Prin definiţie, randamentul este raportul dintre lucrul mecanic util (în lipsa frecării) şi cel total.
Prin utilizarea momentelor de torsiune corespunzătoare, expresia randamentului se scrie în forma:
| È |
= tu = tu , (6.26)
|t È |t

unde au intervenit: È - unghiul de rotaţie relativă între şurub şi piuliţă; | tu - momentul de torsiune util
(când 6 † 0 ); momentul de torsiune total.

Expresia (6.26) este valabilă pentru un sistem. De exemplu, pentru asamblarea filetată (de
fixare) ea capătă forma:

2
( | t1 + | t 2 )6=0 tg *
= = 2 ,
1
3Î -
3g
(6.27)
| t1 + | t 2
2
tg( * + à
)+ 6 2
2 3
Î -
2g
în care intervin mărimi definite în subcapitolul anterior.

Pentru stabilirea unor concluzii de principiu, este util să se analizeze *#
##,
luând în considerare în dezvoltarea randamentului numai momentul filetului Mt1. Expresia anterioară
devine:
( M t1 )6 0
   tg * , (6.28)
M t1 tg( *
à )

Momentul filetului care intervine este considerat pentru cazul înşurubării/urcării, cu semnul
"+" între paranteze .

Se trasează graficul funcţiei    (* ) . Pentru aceasta, se face mai întâi tabloul funcţiei
(tabelul 6.2). Se utilizează pentru aceasta:
 38

#
  2abloul funcţiei   (* ) , definite de (6.28)

2 à
2
*


*0 † -



-à

4 2 2

+ 0 -

*

M
 0 0
(valoare maximă)

2
a) valorile * pentru care   0:*  0 şi * = ;
-à

2
b) valoarea * pentru punctul de extrem, rezultată din soluţia ecuaţia:

† 0, (6.29)

*
2 à

şi anume, * o = - . Din semnul derivatei din tablou la stânga şi la dreapta acestei mărimi, rezultă
4 2
existenţa unui maxim al funcţiei pentru această valoare.
Reprezentarea din fig. 6.18 a fost realizată pentru două filete: dreptunghiular şi triunghiular. Se
folosesc valorile à
egale cu 5,7o şi, respectiv, 6,61o, care sunt obţinute folosind coeficientul 6  0,1
(valabil pentru suprafeţe metalice uşor unse). În plus, se consideră şi valorile  pentru limita de auto-
frânare, *  à ; în acest caz, randamentul este:

 tg*  2tg tg*

*
 1 (1 - tg 2* ) < 0,5 .
tg2* 2 (6.30)
2
1 - tg *

Mai exact, valorile randamentului pentru limita de autofrânare sunt:

ß la filetul dreptunghiular,  0,45 pentru * = à
= 5,7 o ;
ß la filetul triunghiular, = 0,428 pentru * = à
= 6,6 o .

Rezultă diagramele de variaţie ale randamentului din fig. 6.14. Din analiza figurii de mai sus şi
pornind şi de la alte exemple, se pot trage concluziile următoare:
a) randamentul creşte rapid pentru valori mici (până la limita de auto-frânare) şi foarte lent după
* ! 30o ;
b) pentru valori mici ale unghiului * , până la limita de auto-frânare * " à , randamentul este
foarte mic, sub  " 0,5 . Acesta este cazul asamblărilor de fixare, precum şi al celor de mişcare
acţionate manual; într-adevăr, în aceste cazuri nu interesează mărimea randamentului şi, de
asemenea, valorile mici ale * determină o manevrare mai uşoară, a se vedea pentru aceasta
expresia (6.16) a lui M t1 ;
c) valori crescute ale randamentului se pot obţine pentru valori mari ale lui * , la care condiţia de
auto-frânare nu este satisfăcută; este cazul asamblărilor de mişcare cu mari perioade de funcţionare
(observaţie: în acest caz este necesară utilizarea unei frâne suplimentare).
Creşterea randamentului până la 0,8 se poate realiza graţie utilizării  !

*

!!$!. Ele diferă constructiv în mod esenţial faţă de asamblările filetate de alunecare studiate în
cadrul cursului. Se fac mai jos câteva consideraţii de bază asupra acestui tip de asamblare.
 39

$
 %5‘ Graficele randamentului filetului (pentru 60,01)

În fig. 6.19 este reprezentată schema de principiu a unei astfel de asamblări. În ceea ce priveşte
construcţia, se evidenţiază:
a) existenţa canalelor elicoidale (reprezentate simplificat prin linii drepte), care reprezintă filetele;
b) în acest canale circulă corpurile de rulare (în mod frecvent sunt bile);
c) realizarea conturului închis al corpurilor de rulare prin utilizarea unor piese speciale pentru oprire,
situate în piuliţă.
În afara unui bun randament, această asamblare oferă şi următoarele avantaje:
a) diminuarea considerabilă a momentului de torsiune de antrenare;
b) menţinerea mai mult timp a preciziei de mişcare, ca urmare a unei uzuri diminuate ± o consecinţă
a mişcării de rostogolire.
Dar folosirea acestei asamblări este încă limitată în construcţia de maşini, din cauza construcţiei
complexe, care determină un preţ de cost ridicat. Se realizează o utilizare mai largă la maşinile -unelte
şi la direcţiile de automobile.

u  ' $ 

    

 & - %
c!*# 

Filetul este solicitat dacă asamblarea este încărcată cu o forţa axială: este cazul asamblărilor de
fixare sau de mişcare. Aşa cum se va demonstra, ! 
filetului în aceste situaţii sunt:
ß de contact;
ß de încovoiere;
ß de forfecare.

Principala solicitare a filetului este cea *
! 
%. Într-adevăr, presiunea admisibilă de
contact între spire este limitată la valori sensibil mai mici decât cele admise uzual între piesele fără

1
Denumirea Äde contact´ este folosită prin convenţie în cazul în care între suprafeţele metalice există un al treilea corp
± lubrifiantul. În cazul asamblărilor filetate, se poate aprecia că în majoritatea situaţiilor suprafeţele conjugate (în
contact) sunt uşor unse, în care caz utilizarea acestei denumiri este justificată.
 40

mişcare relativă; motivul: evitarea uzurii premature. Valorile limitate ale presiunii admisibile de
contact sunt evidenţiate pentru mai multe situaţii la asamblările filetate în schema din fig. 6.20.

$
 %6 eprezentarea de principiu a unei asamblări filetate de rostogolire

exemplu: tija
fără mişcare relativă
şuruburilor de p a
0,8  c
între componente
păsuire

Situaţii de analiză a
exemplu: filetul
valorilor admisibile cu mişcări relative p a
0,2  c
asamblărilor filetate
ale presiunii de contact rare între componente
de fixare

exemplu: filetul
cu mişcări relative pj  (7...13)|P j
asamblărilor filetate
între componente
de mişcare
$
 
Üalori ale presiunii de contact admisibile în cazul asamblărilor filetate
 41

 & - 
/1
 
/
##
*
/
2
! 

Pentru a înţelege mai bine ipotezele de calcul şi aspectele legate de forma piuliţei, este necesar
să se analizeze problema repartiţiei sarcinii pe numărul de spire în contact. Fie pentru aceasta modelele
reprezentate în fig. 6.21 privind încărcarea în funcţie de rigiditatea componentelor (şurub, filet, piuliţă),
valabile pentru şuruburile întinse şi piuliţele comprimate.

$
 % Modele de asamblări filetate pentru analiza repartiţiei forţei axiale O pe numărul de spire
în contact, în cazul şurubului întins şi al piuliţei comprimate
a) şurubul şi piuliţa rigide, spirele elastice; b) şurubul şi spirele elastice, piuliţa rigidă;
b) şurubul, piuliţa şi spirele elastice; d) repartiţia experimentală a sarcinii pe 10 spire în contact.

· sp - deformaţia de încovoiere a unei perechi de spire; · ş - deformaţia de tracţiune a şurubului ;

· p - deformaţia de compresiune a piuliţei; · 1 - deformaţia totală a celei mai încărcate perechi de spire.

3#
!*
*
)
din fig. 6.21,a consideră că (###
(
/#1
#
$*:


/
#
 . În acest caz apare doar deformaţia constantă a fiecărei spire · sp , identică pe
toată înălţimea piuliţei.
 42

 

*!
!*:
(###
(
/
#
 :

/#1

$* (fig. 6.21,b). În
acest caz:
a) apare în plus o deformaţie elastică · ş a lungimii de înşurubare a şurubului în partea sa inferioară,
unde forţa F se aplică integral pe şurub; la capătul superior al şurubului, deformaţia sa este nulă;
b) ca urmare, apare o pereche de spire care este cea mai încărcată (prima pereche de spire din partea
inferioară a şurubului), iar celelalte perechi de spire au încărcări din ce în ce mai mici; se obţine,
deci, o neuniformitate a repartiţiei forţei F pe numărul de spire în contact.

È#
!*
se apropie de realitate: !
!/!
;(###:
/#1
(
/<
#

  (fig. 6.21,c). Deoarece piuliţa este comprimată prin forţa  F (ca reacţiune a piesei sale de
contact), ea suferă o deformaţie de compresiune · p , manifestată integral de asemenea în partea
inferioară. În consecinţă, neuniformitatea repartiţiei încărcării descrise în modelul anterior din fig.
6.21, b se accentuează, prima pereche de spire fiind şi mai încărcată. O reprezentare experimentală
având forma similara celei reprezentate în fig. 6.21, d..

De aici rezultă o concluzie foarte importanta: chiar dacă prin calcul se obţine un număr de
spire, pereche de spire cea mai încărcată poate să fie prea încărcată, astfel că ea nu va rez ista. Ca
urmare s-a convenit să se adopte o limită convenţională a numărul de spire, z lim = (10...12) spire .
Depăşirea acestui număr semnifică ideea de schimbare a dimensiunilor filetului (alegerea unei mărimi
mai mari), care să conducă în final la reducerea numărului de spire în contact. Aspectele se întâlnesc
mai ales la asamblările filetate de mişcare, care vor fi analizate mai târziu.

 & - &
' ##
##

! 
*
! 

/!

$
  Oormă elastică a piuliţei încărcate la tracţiune (a) şi repartiţia corespunzătoare a

forţei axiale O pe numărul de spire în contact (b)

Consideraţiile anterioare indică o soluţie constructivă pentru uniformizarea repartiţiei încărcării

pe numărul de spire în contact: realizarea unei forme de piuliţă care să permite o deformaţie a sa de
tracţiune. O formă principială a unei astfel de piuliţe este reprezentată în fig. 6.22,a. Ea va conduce la o
repartiţie mai uniformă a sarcinii, aşa cum este indicată în fig. 6.22,b. deoarece se pot deforma şi
 43

perechile superioare de spire. Dar rigiditatea mărită a piuliţei comparativ cu cea a şurubului - cauzată
de forma sa prea compactă ± menţine, de asemenea, o neuniformitate a repartiţiei sarcinii pe numărul
de spire în contact.

Pe baza consideraţiilor anterioare, se dezvoltă calculul filetului la solicitarea de contact. În

practică, repartiţia reală a forţei F pe numărul de spire în c ontact nu poate fi cunoscută pornind de la
datele oferite de literatura tehnică. Într-adevăr, această cunoaştere depinde de mai mulţi factori. La
începutul proiectării este dificil să se stabilească încărcarea distribuită pe înălţimea piuliţei, legată de
materiale, dimensiuni, forme.

În aceste condiţii, ipoteza cea mai uzuală de calcul consideră că repartiţia forţei este uniformă
pe numărul de spire în contact; altfel spus, se consideră că fiecare pereche de spire este încărcată la
cota-parte O/z . A doua ipoteză de calcul: cota O/z este uniform repartizată pe suprafaţa de contact a
unei spire. Ca urmare a folosirii acestor ipoteze de calcul, se impune alegerea unor valori mai reduse
ale presiunii admisibile. Aceste valori ale presiunii admisibile sunt determinate şi de cerinţe funcţionale
(rezistenţă mecanică sau evitării sau diminuării uzurii filetului); ele pot fi adoptate conform
consideraţiilor din fig. 6.20.

Se poate considera - indiferent de tipul filetului (după profil) - că expresia de calcul a presiunii
pe filet este:
O
p# z !p . (6.31)
 2 a
( d - d 32 )
4

Mai sus s-a considerat ipoteza simplificatoare şi acoperitoare că suprafaţa de contact are o
formă inelară plană, şi nu elicoidală, ca în realitate.

Pentru filetul cu unghi al profilului, această expresie rămâne valabilă pentru că :

F 1
a) forţa normala pe profil, , intervine în locul încărcăturii O/z ;
z cos
1
b) suprafaţa de contact ± a se vedea numitorul - poate fi mărită aproximativ de ori.
cos

În final, prin simplificarea numărătorului şi numitorului indicaţi anterior, se obţine o expresie

identică cu (6.31).
Expresia (6.31) poate fi utilizata:
a) pentru verificarea asamblărilor filetate;
b) pentru dimensionarea asamblărilor filetate de mişcare;
c) pentru calculul înălţimii piuliţei la asamblările filetate de fixare, impunând condiţia de egală
portanţă a filetului la solicitarea de contact a spirelor şi a şurubului la tracţiune.
Mai târziu se va analiza dimensionarea asamblărilor filetate de mişcare.

u  ( 

 

   


 & . %
')#
/ /
*
 #

Se disting cazurile principale de calcul a tijei de asamblărilor filetate descrise în schema din fig.
6.23.
 44

fără strângere: şurub acţionat de o

şurubul de macara
forţă axială
cu strângere redusă: şurub
şurubul de păsuire
asamblarea de acţionat de o forţă transversală
fixare cu strângere, fără acţiunea unei şurubul montat cu
forţe axiale ulterior strângerii joc în găuri
Cazurile cu prestrângere, cu acţiunea unei şuruburile de bielă,
de studiu forţe axiale ulterior strângerii de chiulasă

asamblarea de
fără strângere
mişcare

$
 &
@azurile de studiu a solicitărilor şi de calcul a tijei şurubului

Se face şi observaţia că nu se dezvoltă aspectele de calcul similare în cazul piuliţei, deoarece:

a) la piuliţele obişnuite, înălţimea piuliţei rezultă folosind numărul de spire, obţinut folosind
aprecierile din subcapitolul 6.3.4.3;
b) alte calcule sunt specifice formei concrete.

 & . 



7$:
(##
 1!
*
!
!1
+

În fig. 6.24 este reprezentat cazul

unui şurub de macara: asamblarea filetată
din care face parte este realizată fără
strângere: prin simpla înşurubare a piuliţei
speciale cu suprafaţă de aşezare sferică.
Această piuliţă are rolul de a se evita apariţia
unor solicitări suplimentare de încovoiere la
balansarea sarcinii ridicate. Sarcina de
ridicat determină forţa axială F în tija
şurubului.
Este evident că solicitarea din tijă
este cea de tracţiune. Tensiunea normală din
secţiunea minimă este dată de expresia:
O O 
t † † !a † c . (6.32)
Amin d 32 c
4

Mai sus s-a considerat notaţia

$
 - Şurub de macara montat fără strângere
încărcat de o forţa axială O 
1 - piuliţa cu o suprafaţa de aşezare sferică; 2 ± şurubul.
generală d 3 pentru diametrul interior al
filetului (în cazul filetelor triunghiulare,
notaţia corespunzătoare este d1 ). În cazul
general al solicitării de tracţiune a tijei
şurubului, factorul de siguranţă c este
recomandat în fig. 6.25.
 45

montaj şi schema de
c = 1,25«1,75
calcul precise

solicitări statice c = 1,75«2,5, când

montaj şi schema de d > 14 mm
calcul precise c = 2,5«3,0, când
d ” 14 mm (coeficient
Valorile factorului mai mare pentru
de siguranţă c evitarea smulgerii
şurubului la montaj)

solicitări dinamice c = 2,5«4

$
 .
Üalori ale factorului de siguranţă c pentru cazurile de solicitare la tracţiune aleşurubului

 & . &


#
7$
*#:
(##
*
/#
2  
#
!
!1

4

Un exemplu foarte edificator al unei astfel de asamblări este cel de fixare relativă a doua table,
şurubul fiind de păsuire sau ajustat în găurile sale (fig. 6.26). Termenul Äajustat´ se referă la ideea că
ajustajele şurubului în găurile din table ± folosind aceeaşi dimensiune nominală - sunt cu joc redus. Se
mai spune că şurubul este montat fără joc în găuri - expresie foarte utilizată în limbajul tehnic uzual -,
dar formularea este improprie. Ca urmare a preciziei dimensionale mărite impuse de existenţa
ajustajelor cu joc redus, varianta de asamblare cu şuruburi de păsuire este mai scumpă decât cea în care
şurubul este montat cu joc în găuri, care va fi analizată mai târziu; de asemenea se va demonstra că
această diametrul şurubului este cu mult mai mic decât al celui montat cu joc în găuri.

Forţa de încărcare a şurubului este cea transversală 2 , care produce următoarele solicitări:
a) de contact între tijă şi table;
b) de forfecare a tijei.

$
  chema pentru calculul a tijei şurubului de păsuire

 46

! 
*
! . Se presupune că forţa transversală 2 este integrala distribuţiilor de
presiune p1 şi p 2 pe suprafeţele de contact ale şurubului din cele table. Se presupune aceste distribuţii
de presiune sunt uniform repartizate pe o suprafaţă semicilindrică cu diametrul nominal al şurubului

0 , şi cu lungimile l1 şi, respectiv, l 2 .

Utilizând reprezentarea din fig. 6.26, se face în continuare calculul considerând notaţiile
generale p şi l . Rezultă succesiv:

$
  chemă pentru calculul la solicitarea de contact a tijei şurubului de păsuire


o 
2 =
à  cos = p 
  cos = p   2
  l  cos .

Scoţând constantele în afara integralei şi punând limite se obţine:

2
2

$ † 0  l  p cos  
 † 0  l  p  2 †
0  l  p .
2 2 2

2

Rezultă în final:
2 2
p% % . (6.33)
do l Aaparentă

Se poate concluziona: în ipoteza unei distribuţii uniforme de presiune pe o suprafaţă

semicilindrică, această presiune se obţine prin raportul între forţa integrală de acţiune şi o arie fictivă
care este cea a secţiunii axiale a cilindrului.

Pentru calculele de dimensionare sau verificare se foloseşte expresia de mai jos în care
intervine aria cea mai mică Aaparentă (adică determinată de lungimea l1  l 2 ) şi condiţia la limită:
&  pj = 0,8 ® c .
p1 = (6.34)

o l1

Determinarea dimensiunilor se poate efectua dacă se cunoaşte o dependenţă între

0 şi l1 ,
pentru stabilirea uneia dintre cele două dimensiuni utilizând (6.34), şi apoi se calculează cealaltă
dimensiune din expresia lor de legătură.
 47

! 
*
! . Se consideră că tensiunea de forfecare este uniform distribuită în
secţiunea de rupere (menţionată pe fig. 6.25). Explicaţia utilizării acestei ipoteze în locul celei exacte
(care conduce la formula lui Juravski, vezi "Rezistenta materialelor") este că fenomenul de forfecare nu
este veridic (în prezenţa jocurilor tolerate dintre şurub şi gaură). În aceste condiţii se scrie:
2 2 
f ' ' !  a ' 0,7 c ,
A  d 2o c (6.34)
4
în care c = 2,5...3 , mai mare decât cel normal din cauza ipotezei aproximative utilizate.

 & . -


*
+
#
7$

În fig. 6.1 şi 6.16 au fost redate cazuri tipice de astfel de asamblări. Se observă că şurubul este
montat cu joc în găuri. Diagramele de eforturi care acţionează în tija şurubului (fig. 6.16,b,c) arată că se
manifestă două solicitări:
a) cea de tracţiune, în care tensiunea este:
F F
®t= = ;
min 2 2

3 (6.35)
4

b) cea de torsiune, având tensiunea:

O d 2 tg( * ( à )
M t1
t ) ) 2 . (6.36)
Wp  d 23
16
Pentru ca aceste două tensiuni sunt de natură diferită, pentru calculul tensiuni echivalente se
aplică o teorie de rezistenţă. Fie teoria a III-a de rezistenţă care conduce la valoarea cea mai mare a
tensiunii în raport cu celelalte teorii:
c
 e *  t + 4t ! a * .
2 2
(6.37)
c

Valorile coeficientului de siguranţă c au fost recomandate în fig. 6.25.

Expresia (6.37) poate fi utilizată pentru verificarea la solicitări statice, dar nu pentru
dimensionare. Într-adevăr, dacă se ţine detaliază expresia anterioară folosind (6.35), (6.36) şi (6.1), se
constată că apar trei necunoscute: d 2 , d 3 şi p .

Se va stabili în continuare !
!*
*
*!

(#### Pentru aceasta se porneşte

de la raportul dintre mărimile celor două tensiuni din şurub:

2
23
F 2 tg( * + à
)
t 4 = 2
2 tg( * + à

= 2 ).
®t 2
31 F
3
16

Se face un calcul numeric al acestei expresii pentru filetul metric. Conform STAS 510 -82,
raportul d 2 / d 3
1,05 . Utilizând, de asemenea, valorile curente *  30 şi à ' † 6,6 0 (s-a ales
6 , 0,1 ), se obţine:
 48

t
= 2  1,05  tg( 3o + 6,6 o )  0,355 .
®t

În final:
® e - ® t . 4  t - ® t . 4(0,355® t )
1,23 ® t -  ®t ,
2 2 2 2

expresie în care a intervenit factorul de sarcină  .

Pentru a ţine seama de posibilitatea existenţei altor solicitări suplimentare ale şurubului (de
încovoiere, de flambaj), se admite pentru filetul metric o valoare mărită a factorului de sarcină, şi
anume  † 1,3 .

Expresia finală de calcul devine:

 F ®
® e= ® t = ®j= c .
2
23 c (6.38)
4
Din această expresie rezultă cea de dimensionare a şurubului:
4   O
d3  . (6.39)
 a

Valoarea calculată d 3 se rotunjeşte la cea superioară din STAS 510-82.

Pentru alte filete după forma profilului axial, factorul  este recomandat în literatura tehnică
(Dobre ş.a., 1983) în funcţie de mărimea solicitării şurubului (dacă momentul de torsiune e mai mare, @



÷ 

  
este evident ca factorul  va fi mărit).


41. Se poate pune în evidenta avantajul dimensional oferit de şurubul de păsuire în
raport cu şurubul montat cu joc în găuri. Pentru a demonstra aceasta, se pune condiţia de egală portanţă
la forfecare a şurubului de păsuire şi la solicitarea compusa a şurubului montat cu joc în găuri.
Astfel, pentru şurubul de păsuire se scrie:
2
/ /!  a / 0,7  a .
 d 2o (6.40)
4
Dacă se impune condiţia de transmitere a forţei 2 prin frecarea dintre table:
2  6F , (6.41)
ea devine egalitate folosind un factor supraunitar de suprasarcină > 1 :
2 0 6O . (6.42)

Folosind această condiţie, expresia (6.40) se transformă pentru obţinerea în cea a forţei capabile
pentru şurubul de păsuire:
2
o2
F cjp = 0,7 ® j . (6.43)
6 4

Pentru şurubul montat cu joc în găuri, expresia de calcul de la care se porneşte este:
O
e1 !a ,
 d 23 (6.44)
4
 49

din care rezultă forţa capabilă corespondentă:

1 2
23
F cjp = ®j. (6.45)
 4

Egalând (6.43) şi (6.45), se obţine:

2
o2 1 2
23
0,7 ® j = ®j ,
6 4  4
din care rezultă:
d3 
† 0, 7 . (6.46)
d1 6

Dând valori numerice corespunzătoare, se obţine:

d 3 2 0,7 1,3  1,2 2 3,3 .
do 0,1

Concluzie: diametrele şurubului montat cu joc în găuri este de circa trei ori mai mari decât cel
al şurubului de păsuire cu aceeaşi portanţă.

 & . .


*
+
#
/7$

 & . . %
'!*1
$
$
*
  
 

Asamblările filetate de fixare cu prestrângere pot fi definite utilizând exemplele de asamblare:
ß a unii capac pe cilindrul său (la motorul cu ardere internă);
ß a două carcase (turbină);
ß a flanşelor conductelor pentru conducerea fluidelor sub presiune;
ß a capacului pe corpul bielei etc.
Schematizarea din fig.6. 27 este specifică asamblării capacului pe cilindrul său în care există un
mediu fluid sub presiune.

$
 0 Oixarea unei chiulase/capac pe un cilindrul său cu o asamblare filetata cu prestrângere

l p1 ...l p 4 ± lungimi ale pieselor strânse; l g 1 , l g 2 ± lungimile garniturilor;
l s1, l s 2 ± lungimile părţii nefiletate şi, respectiv, filetate, a şurubului; d g ± diametrul găurii.
 50

Şuruburile - în număr de is - sunt strânse iniţial; ca urmare, în fiecare asamblare filetată apare o
forţă axială de prestrângere O0 , care determină deformaţia de tracţiune a şurubului ·l s şi deformaţia
de compresiune a pieselor strânse (chiulasa, cilindru) · l p .

Se aplică ulterior forţa de exploatare Oe tot , care este determinată de funcţionarea sistemului
(integrala distribuţiei de presiuni pe chiulasă a mediului fluid din cilindru). Cota parte care revine unei
asamblări filetate, şi anume:
Oe † Oe tot / i s , (6.47)
are ca efect o deformaţie suplimentară la tracţiune · l a şurubului şi a pieselor strânse. În consecinţă,
strângerea iniţială se modifică: şurubul devine mai întins, iar piesele strânse se decomprimă. Acesta
este motivul pentru care aceste asamblări filetate sunt denumite "cu prestrângere".
Consideraţiile anterioare pot fi descrise în *$
*
  
  ale acestor
două grupe de elemente: şurubul şi piesele strânse. Se utilizează ipoteza că aceste deformaţiile acestor
elemente sunt numai elastice. În această ipoteză, diagramele caracteristicilor elastice sunt reprezentate
în fig. 6.28, a. Dacă se consideră şi deformaţia suplimentară · l pe aceste caracteristici, se stabilesc
grafic noile forţe din cele două grupe de piese: Ft - forţa totală din şurub; F04 - forţa remanentă de
prestrângere din piesele strânse. Ţinând seama de observaţia că noile forţe se obţin pe caracteristicile
elastice utilizând aceeaşi deformaţie ·l , se poate face compactarea a două caracteristici fără a
considera un sens algebric pentru deformaţii (fig. 6.28, b). În noua diagramă se pot citi pe aceeaşi
verticală forţa din şurub Ot şi, respectiv, din piesele strânse O0' , care apar după aplicarea forţei de
exploatare. În continuare se va utiliza această ultimă diagramă.

$
 5 Diagrame ale caracteristicilor elastice ale componentelor asamblării filetate cu

prestrângere
a) diagrame algebrice; b) diagrame compactate.
O0 - forţa de prestrângere; Oe ± forţa de exploatare; Ot - forţa totală a şurubului după aplicarea forţei de
3
exploatare; O0 - forţa remanentă de prestrângere în piesele strânse; Oz - forţa suplimentară în şurub după
aplicarea forţei de exploatare ; Ot lim , Oe lim - forţa limită în şurub, respectiv, de exploatare la care se
elimină prestrângerea pieselor strânse; È s , È p ± unghiul de pantă al caracteristicii elastice a şurubului şi,
respectiv, a pieselor strânse).
 51

 & . . 
+/
*
!1
(
*!1

Folosind reprezentarea din fig. 6.28, b, se deduc expresiile de mai jos.

1) Echilibrul forţelor axiale care acţionează în şurub după aplicarea forţei de exploatare F e este
dat de expresia:
Ft † Fe
F05 . (6.48)

Această expresie rezultă în ideea că forţa remanentă de prestrângere a pieselor strânse O06
acţionează asupra şurubului ca o forţă de reacţiune a pieselor strânse. Expresia (6.48) arată că forţa de
exploatare Oe poate fi trasată pe verticala punctului de funcţionare.
7
2) Se constată în expresia (6.48) ca forţa remanentă de prestrângere a pieselor strânse O0 se
anulează când:
O t lim 8 O e lim , (6.49)
situaţie marcată în fig. 6.28,b. În altă formă, rezultă din fig. 6.22,b că aceste forţe au expresia:
O t lim 9( · l s + · l p ) tg È s 9 ( · l s + · l p ) k s , (6.50)
în care:
k s = tg È s (6.51)
este rigiditatea şurubului.

3) Expresia forţei Oe este (fig. 6.28,b):

O e = · l tg È s : · l tg È p = · l ( k s : k p ) (6.52)
de unde rezultă deformaţia suplimentară a şurubului sau pieselor strânse după aplicarea forţei de
exploatare:
·l <
Oe
(6.53)
kv ; k p

Concluzier
această deformaţie suplimentară este determinată de forţa de exploatare Fe şi de

suma rigidităţilor şurubului şi pieselor strânse.

4) Forţa suplimentară care apare în şurub după aplicarea forţei de exploatare este:
ks .
F z > ·l  tgÈ s > F e (6.54)
k s =k p

Evident, dacă forţa Oz este mai mică, atunci şurubul se comportă mai bine la solicitări
variabile. Se observă că această forţă este mai mică atunci când şurubul este mai elastic în raport cu
piesele strânse.

5) Fie şi expresia forţei remanente de prestrângere a pieselor strânse:

 k s  kp
O0' = O o - ( O e - O z ) = O o -  O e - O e  = Oo - Oe . (6.55)
 +
ks k p  ks + k p

Această forţă trebuie să aibă o astfel de mărime, încât să asigure contactul permanent dintre
piesele strânse şi, deci, menţinerea etanşeităţii dintre acestea la acţiunea sarcinilor variabile. Se constată
 52

că această forţă este mai mare atunci când piesele strânse sunt mai elastice în raport cu şurubul. În
alţi termeni, se impune prezenţa garniturii elastice pentru menţinerea prestrângerii.

 & . . &
$*
(####
(
/!
7

Se acceptă proporţionalitatea dintre forţe şi deformaţii, conform legii lui Hooke.

 Pentru (## se consideră (fig. 6.28 şi fig. 6.28):

F l F l
· l s = c · l si = c o si = o c si , (6.56)
i i E s si E s i si
în care: m s este modulul de elasticitate longitudinală al şurubului; l si ± lungimea curentă a porţiunilor
de şurub de diferite diametre; Asi ± secţiunea de calcul curenta.

Alte consideraţii de calcul:

ß lungimile l s1 şi l s 2 (fig. 6.28) cuprind şi jumătate din înălţimea capului şurubului şi, respectiv, a
piuliţei; se ţine astfel seama de participarea acestor porţiuni la transmiterea fluxului de forţe;
ß secţiunea părţii nefiletate este pentru cazul din fig. 6.28 (şurub cu diametru constant):
 d2
Av1 ? , (6.57)
4
iar în cazul şurubului elastic (vezi fig. 6.29):
2
02
v1 = ; (6.58)
4
ß secţiunea părţii filetate (fig. 6.28) este:
2
22
v 2 = , (6.59)
4
în care caz s-a utilizat diametrul mediu
2 , pentru a se ţine seama de participarea unei părţi din filet la
transmiterea fluxului de forţe.

Din (6.56) se obţine rigiditatea căutată a şurubului:

Fo Es .
= ks =
·ls l (6.60)
ci sisi

Se observă că un şurub elastic (necesar aşa cum s-a arătat pentru reducerea forţei totale în
exploatare şi, ca urmare, o mai bună comportare la oboseală) poate fi făcută prin arii reduse a
secţiunilor si şi/sau lungimi mari lsi . În general, ariile reduse ale secţiunii sunt obţinute:
a) făcând porţiunea nefiletată de diametre mai reduse, d 0  d 3 (fig. 6.29). Chiar dacă diametrul este
mai redus decât cel minim al filetului, se asigură rezistenta la solicitări variabile, pentru că filetul
este un concentrator de formă mai periculos decât terminaţia filetului;
b) a doua varianta, cu tija perforată (secţiune inelară) nu este economică.

Lungimile mari de şuruburi sunt tipice pentru şuruburile de bielă, conductelor cu abur etc.

Relativ 
/
7, determinarea rigidităţii se face utilizând de asemenea legea lui
Hooke, în forma:
 53

$
 6 Şurub elastic (subţiat în zonele nefiletate şi cu lungimi mari)

F o l pi
· l p = c ·l pi = c . (6.61)
i i E pi  pi

Se observă că în acest caz intervine problema precizării ariilor de secţiuni pi . Se analiyeayă,
pentru început, piesa capac de lungime p1 . Fie reprezentarea din fig. 6.30. Se admite ideea că fluxul
de forţe se transmite în piesă sub forma unui con de acţiune cu semiunghiul › . Acest semiunghi este
recomandat de cercetări experimentale la valoarea › @ arctg 0,5 , adic㠛
26 o 40 A . Pentru
simplificarea calculelor, acest con va fi înlocuit cu un cilindru echivalent, a cărui generatoare exterioară
trece prin mijlocul generatoarei conului. Acest cilindru are diametrele d g - al găurii ± şi d p1 , de
expresie:

$
 & chema de calcul a ariei secţiunii unei piese strânse

dg ± diametrul găurii (şi diametrul interior al cilindrului inelar echivalent); d p1 - diametrul
exterior al cilindrului inelar echivalent; d Î ± diametrul de rotunjire al capului şurubului;
l p1 ± lungimea piesei.

l p1

p1 =
Î + 2 tg› =
Î + l 1 tg› . (6.62)
2

Rezulta de asemenea aria secţiunii piesei strânse 1:

2 2
 p1 = (
p1 -
2g ) . (6.63)
4
 54

Se procedează în aceeaşi manieră pentru piesa-flanşă având lungimea l p 2 (fig. 6.28). Deci:
d p 2 C d w Bl p 2 tg› ; (6.64)
2 2
p2 = (
p 2 -
2g ) ;. (6.65)
4

Pentru garnitura de lungimea l p 3 ƒ l g1 se consideră cilindrul echivalent cu diametrul exterior:

d p1 D d p 2
d p3 ƒ d g1 E , (6.66)
2
astfel că aria secţiunii este:
2 2
 p 3  g1 = (
p 3 -
2g ) . (6.67)
4

Pentru garnitura de lungime l p 4 ƒ l g 2 (şaiba Grower) se consideră diametrul exterior:

d p4 ƒ d g 2 F d w , (6.68)
astfel că aria secţiunii este:
 2
A p 4 ƒ Ag 2 G (d p 4 - d g ) .
2
(6.69)
4

Se poate scrie acum întreaga deformaţie a pieselor strânse utilizând expresia (6.61), de unde se
obţine rigiditatea căutată:
Fo = = 1
kp .
·l p l pi (6.70)
ci E pi  pi

 & . . -
!*!!$
*
*!
(
4 

Se prezintă această metodologie pe etape.

1) Se alege numărul de şuruburi, is .

2) Rezultă forţa de exploatare pentru un şurub:

F e tot
Fe= . (6.71)
is

3) Se apreciază forţa remanentă de prestrângere:

- dacă solicitările sunt statice, această forţă poate fi mai redusă:
O0Ö † (0,25...0, 5) O e ; (6.72)

- dacă solicitările sunt dinamice, forţa remanentă de prestrângere trebuie să fie mai mare:
O0Ö † (0,5...0,8 ) O e . (6.73)

4) Forţa totală din şurub după aplicarea forţei de exploatare este:
 55

O t I O e H O0 . (6.74)
Ö

5) Se face dimensionarea şurubului în situaţia de exploatare, folosind expresia:

Ot ! J c ,
t J a
 d 23 c (6.75)
4
valorile lui c fiind date în subcapitolul 6.3.5.2.

Se vede că nu se consideră cazul incorect de strângere a asamblării în perioada funcţionării

sistemului (adică după aplicarea forţei de exploatare), deoarece într-un asemenea caz anormal forţa
totală Ft ar trebui corectată cu factorul da sarcină  şi, ca urmare, diametrul şurubului va fi mai mare.

Rezultă diametrul interior al filetului:

4 Ot
d3  , (6.76)
 a

Se alege filetul care are diametrul interior mai mare.

6) Se desenează formele şurubului şi pieselor strânse.

7) Se calculează rigidităţile k s şi k p ale celor două componente: şurubul şi piesele strânse.

8) Se face verificarea la solicitări compuse la montaj, dar numai la asamblările supuse la

solicitări statice. Pentru aceasta, se calculează mai întâi forţa de prestrângere:
ks
Oo L Ot - O z L Ot - Oe . (6.77)
k s Kk p

Metodologia de verificare se derulează conform paragrafului 6.3.5.4 (asamblările filetate de

fixare cu strângere): se calculează tensiunile de tracţiune  t , de torsiune  t şi, în final, cea
echivalentă  e .

9) Se face verificarea la solicitărilor variabile în porţiunea filetată şi, de asemenea, în porţiunea

nefiletată. Dacă se utilizează, de exemplu, metoda Soderberg, se calculează coeficientul de securitate
pentru cazul variaţiei tensiunii normale:
1
c M  c a M 1,5...2,5 ,

k v
N m (6.78)
   -1 c

Se poate accepta cazul variaţiei periodice a acestei tensiuni. Forma de variaţie a tensiunii
rezultă din cea de variaţie similară a forţei, când forţa de exploatare variază între 0 şi valoarea sa
maximă Oe (fig. 6.31).

Mărimile ciclului de variaţie a tensiunilor, şi anume forţa medie şi, respectiv, amplitudinea de
variaţie a forţei sunt date de expresiile:
Oo + Ot ;
OO = (6.79)
2
 56

Ft  F 0 .
Fv = (6.80)
2
Ciclu oscilant de variaţie
Caracteristica elastică
F al fortei şurubului
a pieselor strânse
Caracteristica elastică
a pieselor a şurubului Fv
Fe
Ft Fm
F0
F 0Ö

Timpul

$
 &% mxemplificarea ciclului periodic oscilant de variaţie a forţei din şurub

Cu aceste forţe rezultă şi tensiunile corespunzătoare: tensiunea medie şi, respectiv,

amplitudinea de variaţie a tensiunii:
mP
Om
; (6.81)
Amin

v Q
Ov
, (6.82)
Amin
în care secţiunea minimă a şurubului Amin este la şurubul elastic (fig. 6.29):
- pentru porţiunea filetată:
2
23
min = ; (6.83)
4

- pentru porţiunea nefiletată:

R
2
Amin d0 . (6.84)
4

Factorii specifici care intervin (factorul concentratorului de tensiuni k , factorul de

similitudine/dimensional  şi factorul de stare/calitate a suprafeţei  ) sunt aleşi din literatură pentru
filet şi, respectiv, pentru terminaţia rotunjită a filetului, conform reprezentării din fig. 6.29.

u  u 
     


 &  %
'
*
/!1

! 
/ #!

Se pot enumera criteriile de portanţă din fig. 6.31.

În general, se face dimensionarea conform unui criteriu de rezistenţă mecanică, după care se
realizează verificarea la celelalte solicitări. Se poate stabili ca solicitarea de contact a filetului este în
general cea mai periculoasă dintre toate solicitările la asamblările filetate de mişcare. Demonstraţia se
face în continuare analitic şi numeric.
 57

a tijei
de rezistenţă mecanică
a filetului
Criteriile de portanţă
de stabilitate elastică (sau
rezistenţă la flambaj) 1

$
 &% @riteriile de portanţă ale asamblărilor filetate de mişcare

Punând condiţia de egală portanţă a tijei şurubului la solicitare compusă (tracţiune/compresie şi

torsiune, vezi 6.3.5.4) şi a filetului la solicitare de contact (vezi 6.3.4.3), se scrie:
1  d 23  2 2
O cap S  a S z ( d - d 3 ) pa . (6.85)
 4 4

Din această expresie rezultă:

1 d 32  c 1
zT .. (6.86)
 d 2 - d 23 c p a

Se face un calcul numeric, utilizând valorile: d/d 3 U 1,25 (valoare valabilă, în general, pentru
filetul trapezoidal standardizat);  V 1,4 (o valoare mărită, specifică la solicitarea de torsiune mai
mare a tijei la unele sisteme cu asamblări filetate de mişcare, de exemplu presele); c = 2,5 (valoarea
cea mai mare indicată în 6.3.5.2 pentru solicitările statice); p a = 13 Müa (limita superioară a gamei
indicată în 6.3.4.3);  c = 280 Müa pentru OL 50. Se observă că valorile lui  , c şi pa determină o
micşorare a numărului de dinţi dat de (6.86). Din calcul rezultă:
1 1 280 1
z=  11 spire .
1,4 1, 25 2 - 1 2,5 13

Dar această valoare depăşeşte limita inferioară a gamei z lim W 10...12 spire indicată în 6.3.4.2.
În consecinţă, solicitarea de contact a filetului este mai periculoasă.
De aici rezultă că metodele de dimensionare a asamblărilor pot fi:
a) una bazată pe calculul tijei şurubului, dar ţinând seama că solicitarea periculoasă este cea a
filetului;
b) una bazată pe calculul la solicitarea de contact a filetului.
În continuare se analizează fiecare dintre aceste metode.

 &  
!
/
)
 ###
"
(####

Calculul este similar cu cel al asamblării filetate de fixare cu strângere (subcapitolul 6.3.5.4).
Se porneşte de la expresia tensiunii echivalente din tija şurubului dată de (6.38):
 F ®
®e= ® j= c .
2
32 c
4
Se alege pentru un coeficient de siguranţă mai mare decât 3, care a fost considerat în calcule în
subcapitolul anterior. De asemenea, se recomandă să se aleagă valori c mărite, şi anume c X 4...5 ,
atunci când există şi un pericol mărit de flambaj.
1
Criteriul de stabilitate elastică intervine, evident, dacă şurubul este solicitat la compresiune.
 58

Din expresia anterioară rezultă simplu diametrul interior d 3 , conform (6.39), repetată mai jos:
4   F

3 Y .
2 ®j

Se alege filetul standardizat care are acest diametru mai mare.

 &  &
!
/
)
 ###
##

Acest calcul porneşte de la alegerea numărului de spire z ale asamblării şi de la aprecierea

raportului
/
3 . Numărul z este limitat în special când piuliţa este comprimată la z ! zlim Z (10...12)
spire. Raportul d/d 3 poate fi apreciat aproximativ din standarde.
Se pleacă de la expresia presiunii de contact dată de (6.31):
O
p[ z !p .
 2 a
( d - d 32 )
4

Din această expresie rezultă:

4F

3 \ .

2
(6.87)
2 z   - 1 pj

3 

Se repetă recomandarea să se aleagă valori superioare ale presiunii din intervalul

p j = (7...13)|P j pentru cuplul de materiale oţel/material antifricţiune (de exemplu oţel /bronz şi
chiar oţel /fontă antifricţiune).

Ca şi în cazul calculului din subcapitolul anterior, filetul standard este ales cu diametrul d 3
superior celui calculat cu expresia anterioară.