iti4N4STIRI

MĂNĂSTIRI ORTODOXE
Apariţie săptămânală

EDITURA: De AGOSTINI HELLAS SRL

ADRESĂ: Vouliagmenis 44-46, 166 73 Atena

ORTODOX&
EDITOR: Petros Kapnistos
MANAGER ECONOMIC: Fotis Fotiou
MANAGER DE REDACŢIE ŞI PRODUCŢIE: Virginia Koutroubas
GROUP PRODUCT MANAGER: Meropi Papadak.i
BUSINESS DEVELOPMENT MANAGER: Dimitris Pasakalidis
COORDONATOR DE PRODUCŢIE: Carolina Poulidou

DESCOPERĂ LOCURILE SFINTE SENIOR EDITOR: Tania Skandalak.i

JUNIOR EDITOR: Maria Papadimitriou
MANAGER DISTRIBUŢIE: Evi Boza
CONTROLLER DISTRIBUŢIE: Yiannis Vougioukas
SENIOR COORDONATOR LOGISTICĂ: Antonis Lioumis
NR.29 -PROBOTA
© 2010, De Agostini Hel!as Ltd.
PROLOG Fotografii: Pagina 3: Arhiva Le Var! Y Line; 4: Arhiva Le Vart Y Line (sus),
Arhiva personală George Crasnean (jos); 5: Arhiva personală George Crasnean;
6: Arhiva Mănăstirii Putna (sus), Arhiva Le Vart Y Line (jos); 7: Arhiva Le Vart
Învierea şi duhul locului........ ..... .. ....3 . Y Line; 8: Arhiva personală George Crasnean; 9: Ilustraţie Stephanie Crasnean
(sus), Arhiva Le Vart Y Line (jos); 10: Arhiva Le Var! Y Line; 11: .Arhiva

ISTORIE Le Var! Y Line (toate); 12': Arhiva personală George Crasnean (sus), Arhiva
Mănăstirii Putna (jos); 13: Arhiva personală George Crasnean (toate); 14:
Începuturile lavrei Arhiva Le Vart Y Line (toate);l5: Arhiva Le Vart Y Line (sus), Arhiva personală
George Crasnean (jos); 16-17: Arhiva personală George Crasnean (toaţe):
de la Probota şi ale Moldovei ............. 4 18-19: Arhiva Le Vart Y Line (toate), 20: Arhiva Le Vart Y Line (sus şi jos) ,
Arhiva personală George Crasnean (mijloc, stânga şi dreapta); 21: Arhiva Le
Ştefan cel Mare şi fiul său, Vart Y Line (sus), Arhiva personală George Crasnean (jos, detaliu); 22: Arhiva

Petru Rareş, ctitorii Probotei ..............6

Mănăstirii Putna; 23: Arhiva Mănăstirii Voroneţ, Arhiva personală George
Crasnean (mijloc, jos); 24: Arhiva Le Var! Y Line (toate); 25: Arhiva personală

Decăderea unei lavre- George Crasnean (sus), Arhiva Mănăstirii Putna (jos); 26: Arhiva Le Vart Y
Line, Athiva personală George Crasnean (sus); 27: Arhiva personală George
de la Vasile Lupu la Alexandru Ioan Cuza. . 10 Crasnean (jos, stânga), Arhiva Le Vart Y Line (sus, josm dreapta): 28: Arhiva
Le Vart Y Line; 29: Arhiva Le Vart Y Line (sus), Arhiva Mănăstirii Putna

SFINTI ŞI MINUNI (harta): 30: Arhiva personală George Crasnean; 31: Arhiva Le Vart Y Line.
Coperta: Arhiva Le Vart Y Line.

Sfântul Dosoftei, stareţul Probotei şi

ISSN: 1792-1732
Mitropolitul .. ........ ... .. ...... 12
SERVICII EDITORIALE OFERITE DE: LE VART Y LINE SRL.
Sfântullnochentie şi ucenicul său Eustatie.
Cu sprijinul Sfintei Mănăstiri Probota
Sfinţii Apostoli de la Probota ..... ........ 16 CONSULTANT: Cristian Curte
DTP: LE VART Y LINE SRL

TEZAUR
TIPĂRIRE ŞI LEGARE: G. CANALE & C
Un cer coborât pe pământ... ... ......... 18 DIRECTOR TIPOGRAFIE: GIUSEPPE CANALE

GHID IMPORTATOR-DISTRIBUITOR: Media Service Zawada S.R.L.

Country Manager: Mariana Mihălţan
Şapte mănăstiri Marketing Manager: Adina Bojică
Redactor: Gabriela Muntean
în patrimoniul umanităţii................ 22 Distribution Manager: Dan Iordache
ADRESA: Str. Louis Pasteur, Nr. 38, Et. 1,
INFLUENTE sect. 5, Bucureşti, Româl).ia

O şcoală" de înalţi ierarhi ... .. ......... 26

..
Preţul revistelor
Preţul primului număr: 2,90 lei/9,90 MDL
VIAŢAMONAHALĂAZI Preţul începând cu cel de al doilea număr: 5,90 lei/19,90 MDL
Istoria nu înseamnă doar trecut,
Drepturile tuturor ilustraţiilor şi ale textelor se află sub copyright. Este interzisă
ci şi nădejdea unui viitor .. ..... .. ... .... 28 reproducerea, stocarea, transmiterea sau utilizarea comercială a materialelor, sub
orice formă, fără acordul scris al editorului.

CUVINTE ÎNŢELEPTE Editorul îşi propune publicarea a 100 de numere în cadrul acestei colecţii. Editorul işi
rezervă dreptul de a întrerupe sau prelungi publicarea colecţiei, dacă este necesar.
Cuvânt despre răbdarea
monahilor în prigoană ........... ....... 30

PENTRU COPil
Slujitoarele frumuseţii 31

Nu rataţi bibliorafturile speciale în care puteţi

colecţiona seria MĂNĂSTIRI ORTODOXE.
Pentru orice informaţie, lămurire sau comenzi
Bibliorafturile sunt
de numere apărute anterior sunaţi-ne la tel.;
disponibile la chioşcurile România: (021) 40 10 888
de ziare la preţul de Moldova: (022) 93 07 42
9,99 Lei/45 MDL. Pe lângă preţul revistelor comadate va trebui să achitaţi
ramburs şi contravaloarea taxelor poştale.
De Agostini va anunţa Orar de serviciu :
datele depublicare a Luni-Vmeri, 10:00-18:00

bibliorafturilor
în seria de reviste. Vizitaţi site-u1 nostru la adresa
www.deagostini.ro .

e-mail: info@deagostini.ro
A

Invierea si duhul locului 1 ."

;a
Când te apropii de Probota, ai senzaţia că eşti lângă o veche cetate medievală.
Zidurile groase, din piatră, întărite cu turnuri, au avut şi acest scop- de a apăra
o
odoarele fără preţ ale unei lavre vechi de când Moldova. r-
o
urnele mănăstirii vine din slavonescul pobrata- în ­ este nepăsarea faţă de zestrea duhovnicească a monahilor G)
N frăţire şi i-a fost dat, cel mai probabil, de către pri­
mii sihaştri care au ridicat în apropierea actualului
amplasament o bisericuţă de lemn şi câteva chilii. Aceasta
noştri şi răceala cu care le-au fost tratate rugăciunile.
O singură stăpânire a mai fost atât de indiferentă faţă
de călugări - cea comunistă. A socotit şi ea că vieţuitorii în
se petrecea în timpuri străvechi, atunci când nu existau haine cernite nu îşi au locui în lavre şi schituri, ci în fabrici
cronicari şi domni semeţi care să apere un stat. Suntem în şi ateliere. Aşa că le-a închis bisericile, le-a stins candelele
vremurile în care Dragoş Descălecătorul vine aici împre­ şi i-a înapoiat lumii. O lume în care monahii nu mai gă­
ună cu regele Ungariei ca să-i pedepsească pe tătarii care seau nimic bun. La Probota, comuniştii nu au putut strica
prădau Ardealul trecând nimic. Cuza risipise deja tot
prin viitoarea Moldovă. Din ce era de risipit. Obştea nu
acele timpuri tulburi începe mai exista, rânduiala călu­
drumul prin veacuri al bă­ gărească se pierduse ...
trânei mănăstiri. Dar a venit vremea ca
Pe zidurile ei şi-au pus oamenii să îşi aducă din
amprenta Alexandru cel nou aminte de Dumnezeu.
Bun, Ştefan cel Mare şi Să redescopere rânduieli, să
Sfânt, Petru Rareş sau, mai reînveţe tradiţii. Au spălat
aproape de noi, Vasile Lupu. picturile Probotei cu dra­
Şi vor fi fost mulţi alţii, goste, pentru că au învăţat
domni, boieri sau simpli din nou că din ele strălu­
credincioŞi, care şi-au dat ceşte o frumuseţe nepă­
obolul la zidirea mănăstirii. mânteană. I-au chemat din
De la fiecare a rămas nou pe călugări şi apoi pe
câte ceva. Alexandru cei măicuţe pentru că au simţit
Bun i-a dăruit odoare şi sate, că ruga lor ţine de fapt sa­
Ştefan cel Mare i-a zidit bi­ tele şi oraşele. Şi Probota a
serică, Petru Rareş a ridicat reînviat. Astăzi e parcă mai
o alta pe care a împodobit-o frumoasă decât la începutu­
cu picturi cum nu mai sunt rile ei. Pentru că are acum
sub soare, iar Vasile Lupu în spate veacuri de suferinţă
a clădit chilii şi case dom­ şi răbdare, e ticsită de vieţi
neşti. Erau vremuri în care de sfinţi şi eroi, e plină de
voievozii se odihneau întru morminte. Are un trecut şi,
rugă şi apoi se înmormân­ de bună seamă, va avea şi
tau în biserică. Erau vre­ un viitor.
muri în care cuvântul ate­ In tot acest timp zidurile,
ism nu se inventase. ei s-au năruit şi s-au ridicat,
Au trecut anii şi domnii bisericile i s-au înalţat spre
s-au schimbat. Mănăstirile cer şi apoi s-au făcut una
n-au mai fost de folos - nu cu pământul după cum a
mai slujeau "progresul " şi rânduit bunul Dumnezeu.
nici nu foloseau " societăţii". Sus: Intrarea în stil gotic, din pridvor în pronaosul bisericii Dar a rămas ceva ... Strădu­
Aşa că au fost închise, pă­ Mânăstirii Probota. inţa monahilor şi a mona-
mânturile date în grija ţăra­ hiilor de a se înălţa spre cer.
nilor, iar biserica a fost transformată în parohie. Când Ale­ Această înaripare a sufletului omenesc a ţinut de fapt în
xandru Ioan Cuza a făcut toate acestea, poate că nu s-a gân­ picioare mănăstirea. Şi o va ţine atâta timp cât va exista un
dit la consecinţele spirituale ale actelor sale şi nici la felul pământ de la care oamenii să plece şi un cer în care ei să se
în care va rămâne în faţa istoriei bisericii. De aici poate că odihnească veşnic. 3
 A

Inceputurile lavrei
de la Probota si ale Moldovei .#

Întemeierea schitului iniţial, cel de la care a plecat viitoarea obşte, se pierde în negura
veacurilor. Ştim însă cu certitudine că anul 1398 aduce prima atestare documentară.
Ştefan 1 Muşat dăruia atunci două sate "Mănăstirii Pobrata, care monastire iasti în
Poiană, între Şomuz şi între pârâul Probotei".

rau vremuri tulburi pentru românii care abia acum

E
îşi înfiripau primele structuri statale. Suntem la un
secol şi jumătate de la marea invazie tătară din 1241,
când armatele de 150 000 de oameni ale lui Batu-han au
făcut una cu pământul partea de răsărit a Europei. Conse­
cinţele acestei scurte şi devastatoare campanii militare au
Sus: Lângă Probota, pământul se învecinează cu cerul.
fost importante pentru românii din afara arcului carpatic.
Avansarea ungurilor a fost stopată, iar noi am putut să ne în­
temeiem primele state independente. La mijlocul secolului al
XIV-lea, aproape concomitent, iau naştere Ţara Românească,

COnTEXT Stânga: Bogdan I, ctitor al Mănăstirii

Întemeierea Moldovei -
Bogdan I Descălecătorul
Moldova a luat naştere iniţial ca o
marcă de apărare a Ungariei contra
tătarilor, înfiinţată de regele Ludovic I,
în 1353. Conducător al acestei mărci a
fost aşezat Dragoş, voievodul românilor
din Maramureş, care luptase alături
de regele Ungariei în expediţia contra
tătarilor din anul 1343. În 1359, după
moartea lui Sas, fiul lui Dragoş, Bogdan I
vine în Moldova împreună cu toată fa­
milia sa şi îl alungă de aici pe Bale, fiul
lui Sas. Regele Ludovic I nu a fost de
acord cu această agresiune a lui Bogdan,
iniţial un supus al său, pe care îl numeşte
acum " infidel notoriu", şi a organizat o
4
Bogdana, din Rădăuţi.
2 februarie 1365, realizat în favoarea lui
Bale, nepotul lui Dragoş, care 1-a sprijinit
în campania contra lui Bogdan. În acest
document se specifică faptul că acesta
" au trecut în ţara Moldovei şi s-au silit să
o păstreze, spre ofensa majestăţii noas­
tre". Practic, el recunoaşte prin aceasta
existenţa noului stat moldovean la a
cărui conducere se află acum Bogdan I.
De altfel, acesta este amintit în toate
pomelnicele mănăstireşti ca prim domn
al Moldovei. Deşi Dragoş a fost primul
descălecător, Bogdan I i-a dat Moldovei
serie de expediţii de pedepsire a acestuia independenţa şi o dinastie din care se vor
în anii 1359 şi 1365, toate rămase fără naşte conducători străluciţi. Mormântul
succes. Regele îşi va recunoşte practic său se află în Biserica Bogdana, ctitoria
înfrângerea prin actul de donaţie din sa din Rădăuţi.
 CRONOLOGIE
1398 Ştefan 1 Muşat dăruieşte două
datorită lui Basarab I, şi Moldova, întemeiată de mult. Toate aceste mărturii documentare ne îndrep­ sate Mănăstirii Pobrata"din
Poiană':
Bogdan Descălecătorul. tăţesc să credem că Probota este, probabil, cea mai
S6C. X'l
Primele baze ale mănăstirii Din Poiană sunt veche mănăstire a Moldovei. Există o opinie con­
Ştefan cel Mare construieşte
puse în acest timp. Documentul pomenit în intro­ form căreia ucenicii Sfântului Nicodim de la Tisma­ în locul bisericuţei Sfântul
ducere este datat foarte precis 2 iulie 1398. Dar e
- na ar fi venit din Ţara Românească şi ar fi întemeiat Nicolae din Poiană una de zid,
ca re se va surpa.
de presupus că dacă la acea dată exista deja o mă­ aici primele obşti. Dacă ar fi fost aşa, Sfântul Dosof­
1464- lncepe construirea celor 21 de
năstire suficient tei nu ar fi putut
pietre tombale, care avea să
de bine organiza­ spune că Probota se încheie abia în 1640. Sunt
tă astfel încât să a fost înfiinţată de adevărate valori artistice şi
documentare, reprezentative
primească dania la " începuturile
pentru secolul al XVI-lea.
unui domn, în­ ţării". E mult mai
1527 lncepe prima domnie a lui
ceputurile ei sunt plauzibil să cre­ Petru Rareş, care se încheie în
mult mai vechi. dem că iradierea 1538.
Nu avem niciun vieţii monahale 1528 Voievodul Moldovei începe
să ridice zidurile de piatră
fel de alte ştiri din Ţara Româ­
ale bisericii. Nu reuşeşte să
anterioare acestei nească a dus doar termine lucrarea decât în
date, dar, la fel ca la o reorganizare timpul celei de a doua domnii.

la orice aşezare a monahismului 1530 Petru Rareş mută întreaga

mănăstire pe un teren propice,
monahală orto­ moldovean, p e
zidind o biserică de piatră.
doxă, bazele vor baza învăţăturilor
1536 Se încheie pictarea bisericii de
fi fost puse de Sfântului Nico­ către Petru Rareş.
sihaştri sau de dim. Dar, oricum 1541 lncepe cea de a doua domnie
un grup mic de ar fi decurs aceas­ a lui Petru Rareş, care va dura
până în 1546.
monahi care tră­ tă reorganizare,
1546 Grigorie Roşea, primul
iau sub ascultarea ştim cu certitudi­ egumen,al Mănăstirii Probota,
unui stareţ în sin­ ne că ansamblul este uns Mitropolit.
gurătatea pădurii. ridicat de Ştefan l550 - Elena Doamna şi fiii lui
În sprijinul aces­ I Muşat este pre­ Petru Rareş ridică zidurile de
apărare. Se refac anumite
tei ipoteze vine zent şi în docu­ părţi din fresca de la 1536.
şi Sfântul Mitro­ Sus: Sfânta Treime s-a descoperit lui Avraam la stejarul din Mamvri. mentele cancela- S6G.XVH
polit Dosoftei al riei lui Alexandru Vasile Lupu reface zidurile de
Moldovei (fost stareţ la Probota) care, cercetând o cel Bun care, pe 30 iulie 1404 , îi întăreşte vechiile apărare şi ridică un corp de
serie de documente astăzi dispărute, descoperă că danii la care îi adaugă, în 1409 , " un loc de vie şi chilii şi o casă domnească.

mănăstirea Sfântul Nicolae din Poiană a fost ridi­ bălţile din Gura Şomuzului până la hotarul Hetci". 1677 Mitropolitul Dosoftei închină
mănăstirea bisericii Sfântului
cată "încă de la începuturile ţării", deci din vremea Mănăstirea va mai primi de la acelaşi domn şi patru Mormânt, de la Ierusalim.
lui Bogdan Descălecătorul. Domnitorul Ştefan I sălaşe de ţigani şi alte cinci de tătari (Istoria se răz­ t844 Au loc importante lucrări de
nu a făcut altceva decât să ridice în locul vechii bi­ bună! Aceşti tătari sunt urmaşii celor care, în urmă restaurare, în care se reface
camera mormintelor, naosul şi
serici de lemn una de piatră, care nu va dăinui prea cu 150 de ani, cuceriseră jumătate din Europa).
pictura din altar.

1863 Probota este desfiinţată

în urma secularizării lui

COnTEXT după ce armata regelui ungar Sigismund de Luxem­

burg asediase cetatea Neamţului. Victoria a fost a lui
Alexandru Ioan Cuza. Biserica
devine parohie.

1904 Cu ocazia celebrării a 400 de

Ştefan I Muşat Ştefan 1, care, aşa cum afirmă Letopiseţul de la Putna,
" ani de la moartea Sfântului
" a bătut pe Jigmunt craiul unguresc la Hindău . Is- Ştefan cel Mare, se aduce la
A domnit în Moldova doar cinci ani de zile, între prava a fost consemnată şi într-un act al cavalerilor Probota piatra de mormânt
1394 şi 1399, fiind un descendent direct al lui Bog­ teutoni, dar cancelaria ungară a regelui Sigismund a a Doamnei Oltea, mama
dan 1 Descălecătorul, cel mai probabil un nepot al trecut-o sub tăcere. voievodului.

acestuia. A fost vasal al regelui Poloniei, Vladislav Lui Ştefan 1 Muşat i se datorează şi un conflict cu 1934-1937
Iagello, şi a luptat cu cel al Ungariei. Pe piatra sa Patriarhia de Constantinopol, care nu a vrut să-i Comisiunea monumentelor
istorice iniţiază restaurarea
de mormânt de la Biserica Bogdana din Rădăuţi, recunoască drept episcopi în Moldova pe Iosif şi
bisericii şi a clisiarniţei.
aşezată de strănepotul său, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Meletie, pe care a încercat să îi înlocuiască. Pentru că
1993 lnalt Prea Sfinţitul Pimen,
stă scris: "Blagocesnicul şi de Hristos iubitorul Io vodă s-a opus şi cei doi arhierei au rămas în scaunele Arhiepiscopul Sucevei şi
Ştefan-Voievod, domnul Ţării Moldovei, fiul lui lor, patriarhul i-a caterisit şi afurisit. Relaţiile nu se Rădăuţilor, reînfiinţează
Bogdan-Voievod, a împodobit acest mormânt vor normaliza până la domnia lui Alexandru cel Bun. Mănăstirea Probota, cu obşte

strămoşului său Ioan Ştefan cel Bătrân, care i-a bătut Ştefan 1 Muşat şi-a pierdut viaţa pe 12 august 1399 de maici.

pe unguri la Hindău. Anul6998 ( 1480 ), luna mai 20". în lupta contra tătarilor de la Worskla (sfârşită de­ 1996-2001
UNESCO împreună cu
Bătălia la care face referire inscripţia s-a dat în luna zastruos pentru creştini), unde a participat ca aliat
Japan Trust Fund for World
februarie a anului 1395, lângă satul Ghindăoani, al polonezilor. Heritage şi Ministerul Culturii
restaurează pictura din timpul
lui Petru Rareş
Stefan cel Mare si fiul său,
1 1
Petru Rareş, ctitorii Probotei
Ştefan cel Mare şi Sfânt este, fără îndoială, cel mai important ctitor de biserici din
Moldova, un voievod pentru care credinţa nu a fost doar un mijloc de consolidare
a puterii. Petru Rareş este un mecena al artei româneşti, cel de pe urma căruia ne-a
rămas o zestre de mănăstiri împodobite cu o pictură exterioară unică în lume.
Ambilor, Probota le datorează existenţa.
Stefan cel Mare si Sfânt
� �
atruzeci şi patru de biserici şi mănăstiri în 47 de ani de
P domnie. Este un bilanţ pe care nu îl poate egala decât
Matei Basarab în Ţara Românească şi la care nu a mai
ajuns niciun alt domn al Moldovei. Ceea ce impresionează
la Ştefan - motivul pentru care poporul l-a numit până la
urmă sfânt - este această dârzenie a credinţei, care nu s-a
lăsat clătinată nici atunci când a fost învins în luptă. După
bătălia de la Războieni, de pildă, el este în stare să spună " cu
voia lui Dumnezeu au fost înfrânţi creştinii de către păgâni"
şi să ridice o biserică pe locul albit de oasele celor căzuţi
"întru rugă sieşi şi Doamnei sale Maria,
şi fiilor săi, Alexandru şi Bogdan, şi
pentru amintirea şi întru pomenirea
tuturor dreptcredincioşilor creştini
care s-au prăpădit aici " . Acest dom­
nitor, numit de Papa Sixt al IV-lea
"
"Athleta Christi (atletul lui Hristos), a
ţinut piept turcilor vreme de aproape
o jumătate de veac, fără a fi susţinut
de puterile creştine care s-au mulţu­
mit să îl încurajeze zgomotos, dar nu
i-au trimis la nevoie ostaşii care să-i fie
alături. În final, Ştefan a murit de pe
LEGEnDA
Ştefan-vodă cel Bun, bătându-l
turcii la Războieni, au mărsu să
intre în Cetatea Neamţului. Şi
fiind mumă-sa în cetate, nu I-au
lăsat să intre şi i-au dzis că pa­
sirea în cuibul său nu piere. Ce să
să ducă în sus, să strângă oaste, că
izdânda vafi a lui. Şi aşe, pe cuvân­
tul mâne-sa, s-au dus în sus şi au
strânsu oaste.
Ion Neculce - O samă de cuvinte
Stânga: Ştefan cel Mare şi fiul său
Bogdan (frescă Pătrăuţi).
urma rănilor căpătate în bătălie, lăsând moştenire români­
lor nu numai o ţară, ci şi un imbold spre libertate.
Mănăstirea Probota s-a bucurat de o atenţie deosebită
din partea voievodului. El a găsit-o într-o stare materială
înfloritoare - avea 8 sate care erau scoase de sub controlul
dregătorilor domneşti. Daniile fuseseră făcute încă din vre­
mea lui Alexandru cel Bun şi a fiilor săi, Iliaş şi Ştefan. Apoi,
nepotul lui Alexandru, Alexăndrel, a întărit vechiile danii şi
a adăugat altele noi, printre care şi privilegiul egumenului
de a îi judeca pe ţăranii care trăiau în satele mănăstirii. Şte­
fan cel Mare şi Sfânt a rectitorit practic aşezământul, trans­
formându-1 în necropolă voievodală. El a ridicat pe locul în
care fusese biserica Sfântului Nicolae
din Poiană o construcţie de zid. În­
trucât aici îşi va înmormânta propria
mamă, pe Doamna Oltea Maria, tre­
cută la Domnul pe 4 noiembrie 1464,
e de presupus că noua biserică a fost
înălţată înainte de această dată. Unele
izvoare indică faptul că, înainte de
a muri, mama lui Ştefan a îmbrăcat
haina monahală, primind în urma
Stânga: Stema Moldovei, de pe turnul de
intrare, sub icoana Sfântului Nicolae.
 ISTORIE

Stânga: Sfântul
Mare Mucenic
Gheorghe, pictat
În naos alături de
Sfântul Arhanghel
Mihail, mai
marele voievod al
oştirilor cereşti.

Jos: !n camera
mormintelor
piatrafunerară a
voievodului Petru
Rareş şi a Elenei
Doamna.

ritualului tunderii numele de Maria.

Lespedea de mormânt a Doamnei
Oltea a fost descoperită în anul 1904
în curtea Mănăstirii Probota. Pe ea stă
scris: "Acesta este mormântul roabei
lui Dumnezeu Oltea, mama domnu­
lui Io Ştefan-V oievod, care a murit în
anul6973 (1464 ) noiembrie 4". Tot la
Probota, Ştefan va reînhuma şi ose­
mintele tatălui său Bogdan al II-lea,
transformând mănăstirea în necropolă
domnească, statut pe care îl va confir­
ma mai târziu şi fiul său, Petru Rareş.
Pe 9 iulie 1466 , Ştefan va face Pro­
botei mai multe danii, urmând sfatul
Mitropolitului Teoctist. Din neferici­
re, ctitoria sa nu va rezista foarte mult.
Clădită pe un loc neprielnic, ea se va
surpa în urma unei alunecări de teren.
Ruinele vechii biserici se mai văd şi as­
tăzi la mică distanţă de amplasamentul
actual al mănăstirii.

Dreapta: Crucea Mântuitorului, trestia

cu buretele şi suliţa cu care afost străpuns
pictate într-o nişă a naosului.
Dreapta sus : !n curtea mănăstirii,
ruinele vechilor dependinţe ridicate de
Petru Rareş şi Vasile Lupu.
Dreapta jos : Biserica Războieni,
ridicată de Ştefan Vodă pe osemintele celor
căzuţi în1476.
ISTORIE
PetruRares •
După Ştefan cel Mare şi Sfânt, cel care va marca defmitiv
drumul prin vremuri al obştii monahale de la Probota va fi
domnitorul Petru Rareş şi familia sa. Fiu nelegitim al lui Ştefan,
acesta s-a ocupat înainte de venirea pe tron, petrecută pe 20 ia­
nuarie 1527, de negoţul cu peşte în zona Galaţiului, de unde şi
supranumele de "majerul" . Cel mai probabil, era proprietarul
unui înserrmat număr de lacuri şi valorifica produsele acestora.
Între domnii Moldovei, el a fost poate cel mai apropiat de
Ştefan cel Mare, reuşind să aducă Moldova în graniţele avute
sub tatăl său şi să îi sporească proprietăţile în Ardeal. Ciceul,
Cetatea de Baltă, Bistriţa, Rodna şi Unguraşul au fost, la un mo­
ment dat, feudele sale "Am cucerit Ardealul cu sabia şi nu am
- lui şi a Tighinei, care au fost anexate Imperiului Otoman. A scăpat
de gând să îl dau nimănui, ci numai regelui Ioan Zapolya care
îmi este prieten şi frate", le scria Petru Rareş braşovenilor după
o campanie strălucită desfăşurată în Transilvania în anull529.
Din păcate, a făcut imprudenţa de a fi în conflict concomi­
tent cu polonezii şi turcii, tactică soldată cu pierderea tronului.
Pe 8 iulie 1538, însuşi Soliman Magnificul a plecat într-o cam­
panie intitulată "Gazây-i Kara Bogdan" (războiul sfânt pentru
Moldova). Armata sa avea între 150 000 şi 200 000 de ostaşi. El
i-a trimis lui Petru Rareş din sudul Dobrogei o scrisoare ulti­
mativă, cerându-i să-i aducă omagiul de credinţă. Deşi a fost
sfătuit de boierii săi să cedeze, Petru a refuzat şi a decis să opună
rezistenţă, încrezător în cei 70 000 de oşteni ai săi. Dar, în acelaşi
timp cu sultanul, graţie unui sistem de alianţe cu Imperiul Oto­
man, în Moldova au pătruns şi oştile Poloniei şi tătarii Hanatu-
LEGEnDA
" Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul
Fiului şi cu săvârşirea Sfântului
Duh, iată eu robul stăpânului
meu Iisus Hristos, Io Petru
Voievod, cu mila lui Dumnezeu
Domn al Ţării Moldovei, fiul
lui Ştefan Vodă cel Bătrân, a
binevoit domnia mea cu buna
mea voie, în al patrulea an al
stăpânirii (mele) împărăteşti,
a zidit acest hram întru nu­
mele arhiereului şi făcătorului
de minuni Nicolae, fiind egu­
men kir Grigorie, în anul 7038
oct(ombrie) 16(1530)."
Pisania bisericii Mănăstirii Pro­
bota, zidită de Petru Rareş
Stânga: Portretul lui Petru Rareş în tabloul
votiv, în care închină biserica, sub ocrotirea
Sfântului Nicolae (detaliu de frescă aflat în
camera mormintelor).
lui din Crimeea. Boierii îl trădează, iar Petru Rareş este silit să
se refugieze în Ardeal, la feuda sa din Ciceu. Consecinţele pentru
Moldova sunt dezastruoase. Satele sunt arse, oraşele prădate. A
căzut atunci, fară luptă, şi cetatea de scaun a Sucevei care, potrivit
cronicarului Macarie, "s-a supus turcilor ca o mireasă împodobită,
şi ca o roabă au ruşinat-o... Turcii au pus mâna pe bogăţiile dom­
nilor şi pe râuri de averi. De acolo s-a întors ca mare învingător,
acel trufaş stăpânitor al turcilor şi s-a dus la cetatea împărăteas­
că, lăsând ca stăpân al domniei pe un oarecare Ştefan". Odată cu
tezaurul de la Suceava al lui Petru Rareş, Soliman Magnificul a
capturat şi spada lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Totodată, pentru
prima oară în istoria Moldovei, sultanul a aşezat în scaun un nou
domnitor, încălcând obiceiul pământului prin care acesta era ales
de boieri. Înfrângerea l-a costat pe Petru Rareş pierderea Bugeacu­
cu viaţă doar refugiindu-se în Ardeal, reuşind să treacă graniţa
după zile întregi de rătăcire printre munţi, salvat fiind de câţiva
pescari pe care i-a plătit să îl ajute şi care I-au deghizat în haine de
om simplu. Aşa s-a încheiat prima parte a domniei sale, răstimp
în care vodă s-a luptat pentru extinderea graniţelor Moldovei şi
ctitorirea lăcaşelor sfinte.
Acestei perioade îi va urma o a doua, mai scurtă, de care s-a
învrednicit datorită lui Soliman Magnificul, de la care şi-a şi re­
căpătat tronul. În această a doua parte a încercat să îşi reia vechile
posesiuni din Ardeal şi să pornească într-o cruciadă împotriva
turcilor împreună cu ceilalţi principi creştini. Din păcate, ambele
proiecte au eşuat; Petru Rareş s-a stins pe 3 septembrie 1546.
De pe urma sa au rămas picturile exterioare ale bisericilor de la
Hârlău, Probota, Humor, Moldoviţa, Bălineşti, Arbore şi Voroneţ.
 ISTORIE

El a dat lăcaşurilor noastre de cult o notă aparte, unicăîn lume, re­ nulSorinDurnitrescu, denotă faptul că, î n viziunea voievodului,
uşindîmplinirea unui ideal artistic cuplat la un puternic sentiment ascensiunea Imperiului Otoman a venit ca o pedeapsă pentru
de patriotism (înfresce apar adeseori cotropitoriiMoldovei care păcatele bizantinilor, care decăzuseră mai rău decât păgânii.
sunt înfieraţi de fiecare dată) , totul în spiritul şi litera canonului Acesta este mesajul pictării căderiiConstantinopolului pe pereţii
bizantin. Din prima perioadă a domniei sale, mai precis începând exteriori ai ctitoriilor sale. Distrugerea cetăţii este o apocalipsă
cu anull523 , datează şi refacerea Mănăstirii Probota. Vechea cti­ a ortodoxiei, silită de atunci să îndure abuzurile unui cotropi­
torie a luiŞtefan celMare şiSfântfusese distrusă de o alunecare de tor necredincios. Pilduitoare esteîn acest sens mărturia pe care
teren, drept pentru carePetruRareş s-a hotărât să muteîntregul Ivan Peresvetov, un diplomat rus care zăboveşte la curtea lui
amplasament al lavrei la300 de metri de cel vechi, pe un teren PetruRareşîn partea a doua a domniei sale. Acesta va prezenta
solid. Colaborator apropiat i-a fost în tot acest timp vărul săuGri­ apoi ţarului Ivan cel Groaznic, într-un document care a ajuns
gorieRoşea, egumen al mănăstirii. într-o scrisoare adresată călu­ până la noi, gândirea voievoduluiMoldovei, din care pilduitor
gărilor de laProbota, acesta afirma căel ar fi fost de fapt cel care i-a este următorul fragment: "Aşa zicePetre, voievodul românilor,
îndemnat pe vodă şi pe doamna Elena să despre împărăţia grecească: demnitarii
refacă mănăstirea şi să o declare necropolă (boierii) greci, sub împăratul Constan­
domnească. Nu putem şti dacă aceste fapte tin Ivanovici (Constantin al IX-lea n. n. ) ,
sunt adevărate, dar este cert căPetruRareş erau stăpâni pe împărăţie, şi sărutarea
a pornit cu zidirea lavrei încă din primul crucei o nesocoteau, trădau, şi au vămuit
an de stăreţie al luiGrigorieRoşea, operă împărăţia cu judecăţile lor nedrepte. Şi
pe care a terminat-oîn 1530 . prin jefuiri necinstite au împlut bogăţii­
După alţi doi ani, noul lăcaş era pictat le lor din lacrămile şi sângele creştinesc.
atât la exterior cât şi la interior. Aşadar, ( . . . ) Şi prin aceasta au predat străinilor
vărul său a supravegheat toată construc­ de neam, turcilor, spre batjocură, şi îm­
ţia bisericii şi pictarea ei, Probota fiind cel părăţia grecească şi credinţa creştină şi
de-al doilea lăcaş dinMoldova împodobit frumuseţea bisericească".
la exterior, după Hârlău. Ca o confirma­
re a implicarii saleîn ctitorire, egumenul Stânga: Soliman Magnificul, cel mai mare
GrigorieRoşea a fost zugrăvit, în dreapta legiuitor al Imperiului Otoman.
uşii pridvorului, sub pisanie. După ridi­ Jos: Biserica şi clisiarniţa Mănăstirii
carea întregului complex, Petru Rareş Probota.
şi-aînzestrat ctitoria cu numeroase danii,
la care a contribuit şi vărul său. Pe lângă
biserică, domnitorul a ridicat clopotniţa,
iar călugărilor le-afacut un corp de chilii
pe latura de est, în care se aflau şi ateliere
meşteşugăreşti în care obştea îşi desfăşu­
ra obişnuitele " ascultări". Tot la Probota,
PetruRareş a construit o casă domnească
şi o clisiarniţă. În a doua parte a domniei
sale, el le-a dat boierilor săi dreptul de a
fi înmomântaţi în biserica nou construi­
tă. Elînsuşi odihneşte aici, fiindîngropat
în partea de nord a gropniţei. Alături de
domnitor vor fi îngropaţi cea de a treia
soţie a sa, Elena Doamna, şi fiul său, Şte­
fan Rareş. După moartea sa, Doamna
Elena împreună cu copiii au continuat
lucrările la Probota, împrejmuind biseri­
caîn anullSSO cu un zid gros la care au
adăugat trei turnuri de apărare pe latura

PlSZlnlE
de est. Apoi, IliaşRareş a ridicatînăuntrul
incintei locuinţe domneşti.
Odată cu moartea lui Petru Rareş,
ctitorul şi ocrotitorul Probotei, pentru
mănăstire se sfârşeşte una dintre cele mai
faste perioade. El lasă moştenire biseri­
cii ortodoxe şi lumii întregi nu numai o
operă artistică, ci şi o anumită erminie
a istoriei pe care a transpus-o în pictură.
Studii recente, publicate de academicia-
noroc, că tot izbândea, lucruri bune
facea, ţara şi moşia sa ca un păstor bun
o ocrotea, judecată pre dreptatefacea.
Grigore Ureche, despre Petru
Altrnintrilea de stat era om cuvios şi
Rareş
la toate lucrurile îndrăzneţu şi la cu­
"Cu adevărat era ficior luiŞtefan-Vodă vântu gata, de-! cunoştea toţi că iaste
cel Bun, că întru totul simăna cu harnic să domnească ţara. "
tătâne-său, că la războaieîi mergea cu Letopiseţul Ţării Moldovei
Decăderea unei lavre -
de la Vasile Lupu
la Alexandru Ioan Cuza
După Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, Vasile Lupu avea să îşi lege numele de lavra de
la Probota, unde va reconstrui parte din incintă. Cu acordul lui Petru Rareş, după
moartea sa şi a celor din familie, la Probota şi-au ales locul de veci mulţi dintre
boierii şi episcopii moldoveni.

Stânga: Incinta Mănăstirii Probota şi

ruinele vechii case domneşti.

moşiile Bisericii Sfântului Mormânt din

Ierusalim. La Probota vor veni călugări
greci care nu se vor îngriji de prestigiosul
ansamblu mănăstiresc. De aceea, con­
strucţiile se vor degrada, iar când vor fi
reparate, în anul 1844, restaurarea va fi fă­
cută fără pricepere. Picturile din interior
au fost atunci acoperite de unele realizate
grosolan, iar ferestrele pridvorului şi na­
osului au fost zidite. Paradoxal, parte din
aceste lucrări de "restaurare" au conservat
perfect pictura iniţială ctitorită de Petru
Rareş, care a putut fi scoasă la iveală mai
târziu, graţie unei lucrări de amploare
a s-a întâmplat cu episcopul Mitrofan de Rădăuţi (t1552) sponsorizată de UNESCO între anii 1996-2001.
u pârcălabii Frăţian (t1544) şi Nicoară Hâra (t1545) sau Lovitura finală va fi dată însă de Alexandru Ioan Cuza, prin
u marele vistiernic Stroici. Ultimul a fost înmormântat Legea secularizării averilor mănăstireşti, promulgată pe 15 sep­
la Probota împreună cu întreaga familie. De la fiica sa ne-a rămas, tembrie 1863, care va confisca practic toată averea Mănăstirii
de altfel, singurul mormânt care a scăpat nejefuit, fiind descope­ Probota. Trebuie să înţelegem că această lege a avut la bază o
rit intact în anul 1998. Cu obiectele recuperate din el s-a umplut stare de fapt problematică pentru statul român. Aproximativ o'
întreaga sală a tezaurului de la muzeul de istorie din Suceava. pătrime din suprafaţa arabilă a României de la acea dată era în
De pe urma acestor morminte de personalităţi se păstrează până posesia mănăstirilor care fuseseră închinate altor lăcaşuri de la
astăzi în mănăstire o colecţie de 21 de pietre tombale realizate locurile sfinte. Totodată, călugării străini se sustrăgeau oricăror
între anii 1464-1640. La nici 40 de ani de la moartea lui Petru obligaţii faţă de stat, beneficiind practic de un statut care îi scotea
Rareş, mănăstirea este avariată puternic de un cutremur, care a de sub incidenţa legii. Iniţial, s-a încercat colectarea unei părţi
afectat şi Mănăstirea Putna. din veniturile pe care ei le obţineau de la mănăstirile româneşti
Vasile Lupu s-a implicat în reconstrucţia Probotei, refacând închinate, stabilindu-se ca un sfert din suma obţinută să fie
zidurile din incintă, turnurile de apărare din colţuri şi acoperişul virată la buget. Călugării greci au refuzat să se supună, mizând
bisericii. De asemenea, el a construit un rând de chilii în partea şi pe sprijinul politic internaţional în această chestiune, în speţă
de miazăzi a bisericii şi câteva ateliere meş-
teşugăreşti. Lângă fosta casă domnească
ridicată de Petru Rareş, Vasile Lupu va
construi o alta, în anul 1645. Prin amploa­
COnTEXT şi la mitropolii, episcopii şi la metoacele
lor de aici din ţară şi la alte mănăstiri şi bi­
rea lucrărilor, el poate fi aşezat alături de serici din oraşe sau la aşezăminte de bine­
ceilalţi doi ctitori ai lavrei. "Toate averile mănăstireşti închinate şi facere şi de utilitate publică, se proclamă
După această refacere, pentru mănăsti­ neînchinate precum şi alte legate publice domeniuri ale Statului Român, iar venitu­
re urmează o perioadă de decădere. Tâlha­ sau daruri făcute de diferiţi testatori şi rile acestor aşezăminte vor fi cuprinse în
donatori din Principatele Unite la Sfântul bugetul general al statului."
rii vor prăda mănăstirea, profanând unele
Mormânt, Muntele Athos, Sinai precum Legea secularizării averilor mănăstireşti
morminte, iar în 1677 Sfântul Mitropolit
Dosoftei o va închina împreună cu toate
 ISTORIE

Sus: Clisiarniţa mănăstirii unde erau

adăposti te sfintele vase şi veşminte
utilizate la oficierea slujbelor.
Dreapta: Pridvorul bisercii, luminat de
zveltele ferestre gotice.

Rusia şi Turcia, care susţineau Patriarhia

de Constantinopol, principala beneficiară
a banilor scoşi din ţară de monahii
greci. Conform unor calcule, suma era
impresionantă şi ajungea la 7 milioane de
franci.
Pentru a ieşi din acest blocaj fiscal,
în iulie 1863 guvernul a oferit mănăsti­
rilor 30 de milioane de franci despăgu­
biri, dar Patriarhul Constantinopolului,
Sofronie al III-lea, a refuzat această pro­
punere. Drept replică, pe 25 decembrie
1863 era votată celebra " Lege a seculari­
zării averilor mănăstireşti" care confis­
ca toate proprietăţile monahale. Tragic este că actul normativ
nu a afectat doar lavrele care erau închinate, ci şi pe cele româ­
neşti, care s-au văzut astfel puse în imposibilitatea de a-şi asi­
gura existenţa. Astfel, deşi generoasă în spirit, legea a ajuns să
fie nedreaptă atunci când a fost pusă în practică. Toată stră­
dania voievozilor noştri de a ctitori lăcaşe sfinte susţinând spi­
ritualitatea ortodoxă a fost spulberată de un simlu document.
Marele beneficiu al secularizării a fost crearea unei rezerve
impresionante de proprietăţi, care au fost mai apoi divizate
şi cu care au fost împroprietăriţi ţăranii prin reforma agrară.
Dar, trebuie subliniat, Cuza nu a dorit doar să ia averea
mănăstirilor, ci şi să le reducă rolul în
societate, restrângând numărul vieţui­
tarilor lor şi aşezându-le, împreună cu
întreaga biserică, sub un control din ce
în ce mai riguros al statului. Această
tendinţă răzbate limpede din textul
Decretului organic pentru regularea
schimei monahiceşti al domnitorului
Alexandru Ioan Cuza, promulgat pe 6
decembrie 1864, la un an după celebra
secularizare. Dacă în cazul acesteia
exista o justificare a intervenţiei sta-
Dreapta: Intrarea în biserică şi toaca.
tului, î n cazul ultimului decret e vorba de un abuz fără pre­
cedent, o imixtiune brutală a puterii seculare în rânduiala
cinului monahal. Potrivit acestei legi, se puteau călugări la
orice vârstă doar absolvenţii învăţământului teologic, dar şi
ei cu aprobarea Sinodului şi a Ministerului Cultelor. Restul
poporului trebuia să aştepte pentru a îmbrăca haina mona­
hală până la 60 de ani bărbaţii, respectiv 50 de ani femeile.
Excepţie o făceau invalizii şi cei cu boli incurabile (sic!). Re­
zultatul a fost o adevărată pustiire a obştilor care au rămas
fără vieţuitori. Lucru pe care, probabil, Alexandru Ioan Cuza
l-a şi urmărit. . .
Acest tip de mentalitate, care a produs astfel de
acte normative (copiate aproape ad literam de co­
munişti un secol mai târziu) era tributar unor pre­
judecăţi occidentale la modă, conform cărora călu­
gării sunt o stavilă în calea progresului societăţii. El
avea să fie răspunzător nu doar pentru secularizarea
averilor monahale, ci şi pentru secularizarea felului
de-a fi al românilor, care vor deveni astfel mai "mo­
derni " şi mai apropiaţi de " luminile" occidentului.
Pentru Probota legea lui Cuza a însemnat nu
doar secularizarea averilor mănăstirii, ci şi închi­
derea ei completă. Biserica a intrat în uzul parohiei
satelor care altădată îi slujiseră cu credinţă. Părea că
zilele lavrei muşatine se sfârşiseră . . .
 Sfântul Dosoftei, stareţul
Probotei şi Mitropolitul
Sfântului Dosoftei îi datorăm primele încercări de introdu cere a limbii ro mân eşti
în cult, până la el fiind generalizat uzul slavonei şi, pe alocuri, la mănăsti rile
închinate, al limbii greceşti. Totodată, el a fost printre ierarhi un exemplu de trăire
duhovnicească, fapt ce a determinat trecerea sa în rândul sfinţilor.
iitorul ierarh al Moldovei s-a năs­
V
cutla Suceava, în anul 1624, într-un
neam de "mazâli ", termen care,
potrivit explicaţiei istoricilor, ar desemna
fie pe boierii îndepărtaţi din funcţie, fie o
clasă socială intermediară între boierime
şi simplii ţărani.
A învăţat la Iaşi la Colegiul de la Trei
Ierarhi, întemeiat de către Vasile Lupu, şi
apoi a continuat studiile la Lvov, la Şcoa­
la Frăţiei Ortodoxe. Aici a deprins el, pe
lângă ucraineană, limbile clasice (greacă
şi latină), dar şi slavona bisericească şi
polona. Cu o astfel de educaţie, cu care
puţini se puteau mândri în acele vremuri,
el nu a căutat ranguri înalte şi nici slava
lumii, ci a plecat să îi slujească lui Hristos
la Mănăstirea Probota.
Nu ştim anul în care a venit la mănăs­
tire, dar ştim că a fost tuns în monahism
în 1649 şi apoi a devenit egumen la o
vârstă fragedă. L-au recomandat, desigur,
viaţa aleasă, dar şi vastele sale cunoştinţe
care i-au permis în acei ani să înceapă un
amplu program de traduceri de care se va
ocupa întreaga viaţă. Pe când era la Pro­
12 bota, în jurul anului 1650, a tradus Istori-
CRODICA
" Având în vedere viaţa pildu­
itoare a învăţatului Ierarh
Dosoftei, evlavia sa călugărească
şi înţelepciunea sa sfântă, în tâl­
cuirea cuvântului lui Dumnezeu,
pentru luminarea slujitorilor
sfintelor altare şi a poporului
credincios, precum şi păstrarea
dreptei credinţe, urmând obi­
ceiul sinodal şi chemând în aju­
torul nostru puterea lui Dumne­
zeu, Celui închinat şi preamărit,
hotărâm ca de acum înainte şi în
veci Ierarhul Dosoftei, Mitropol­
itul Moldovei, să fie numărat
între Sfinţii Bisericii şi să fie
pomenit şi cinstit cu cântări de
laudă în ziua de treisprezece a
lunii decembrie. "
Tomosul Sinodal al Bisericii Orto­
doxe Române privind canoni­
zarea Sfântului Ierarh Dosoftei,
Mitropolitul Moldovei
Stânga sus: Hristos împărtăşindu-i pe
apostoli la Cina cea de Taină.
Stânga: Sfântul Dosoftei, Mitropolitul
Moldovei.
ile lui Herodot, lucrare ce se înscrie între
primele traduceri europene ale acestei
opere. A tălmăcit de asemenea un Pateric
grecesc, Mântuirea păcătoşilor şi Viaţa şi
minunile Sfântului Vasile cel Nou.
Viaţa curată şi cultura sa teologică
I-au recomandat pentru ocuparea scau­
nului Episcopiei de Huşi, în anul 1658,
apoi pentru cel al Romanului, din 1660,
unde a rămas 11 ani. Aici, la Roman, vlă­
dica Dosoftei va revizui traducerea Ve­
chiului Testament a spătarului Nicolae
Mile seu, inclusă în Biblia de la Bucureşti
în anul 1688.
 SF I N Ţ I Ş I M I N U N I

CRODlCA
"Acest Dosoftei mitropolit nu
era om prost (simplu) de felul
lui. Şi era neam de mazâl. Prea
învăţat, multe limbi ştia: elineşte,
sloveneşte, şi altă adâncă carte
şi-nvăţătură. Deplin călugăr şi
cucernic, şi blând ca un miel. În
ţara noastră, pe ceasta vreme nu
este om ca acela" .
Ion Neculce, O samă de cuvinte

Stânga: Sfântul Altar : Hristos îi

împărtăşeşte pe apostoli cu Sfântul Sânge.

În iulie 1671, avea să fie ales în scaunul de mitropolit al Mol­ simpli. Există opinii ale unor istorici care consideră că mulţi
dovei, anii săi de păstorire desfăşurându-se într-o perioadă de­ dintre preoţii fără şcoală, erau de asemenea ignoranţi în ceea
osebit de grea, cu dese schimbări de domni care erau urmate ce priveşte limba în care slujeau. Cel mai probabil ei reuşeau
şi de schimbarea ierarhilor. Va fi silit de aceea să îşi părăsească să înveţe cu timpul formulele liturgice de pe baza cărora pu­
scaunul în perioada 1674-1675 şi apoi definitiv, în anul 1686, teau oficia slujbele, dar enoriaşii lor nu înţelegeau rugăciunile
când a fost silit să se refugieze în Polonia. rostite astfel. Problema nu era însă doar
În toată această perioadă, va traduce de ordin intern. Mitropolitul Dosoftei se
din cărţile sfinţilor părinţi ai bisericii afla sub ascultarea Patriarhului de Con­
şi va publica multe lucrări în afara ţării, stantinopol, care, la fel ca şi cel al Mosco­
pentru că tipografia adusă de Vasile vei, agreea uzul în cult al limbilor sacre
Lupu la Trei Ierarhi nu mai funcţiona. - greacă, respectiv slavonă. De aceea, el nu
Aşa a văzut lumina zile Psaltirea în a permis o inovaţie de tipul celei iniţiate
versuri, creaţia sa originală, prima de de vrednicul ierarh de la Suceava. A fost
acest fel în cultura română. Sfântul Do­ nevoie de toată priceperea, tenacitatea şi
softei ştia că scrierile Sfintei Scripturi curajul vlădicăi pentru a putea introduce,
trebuie să ajungă la credincioşi în limba treptat, în cultul bisericii primele cărţi de
română şi ştia de asemenea că o tradu­ slujbă în limba română. Consecinţele au
cere versificată avea să fie mult mai uşor fost uriaşe. Nu numai că pe plan cultural
de memorat. Acest lucru s-a şi întâmplat. limba română s-a îmbunătăţit prin in­
Psaltirea sa a fost foarte iubită în popor. troducerea unor noi cuvinte, dar, pe plan
Anumite fragmente din psalmii săi au bisericesc, românii au ajuns să înţeleagă
intrat chiar în folclorul popular, Anton ce se cântă la strană şi în altar. Astăzi,
Pann regăsindu-i în colindele pe care le-a Biserica Ortodoxă Română este printre
cules, un veac mai târziu. Sfântul Dosof­ puţinele în care slujbele se oficiază în
tei a reuşit ceea ce puţin creatori reuşesc limba modernă. Atât ţările slave, cât şi
- să intre în conştiinţa poporului său. Ce Grecia folosesc în cult slavona bisericeas­
bucurie mai mare poate exista pentru că, respectiv greaca veche, ambele limbi
un păstor, decât să îi vadă pe credincioşi moarte, pe care credincioşii nu le înţeleg
împărtăşindu-se din cuvântul lui Dum­ sau, în cel mai fericit caz, le înţeleg parţial.
nezeu şi transpunând acest cuvânt în Sus: Hristos Domnul, detaliu de frescă Scopul Sfântului Dosoftei este afirmat
propriile creaţii? din naos. încă din prefaţa Psaltirii în versuri, el spu-
Dar Sfântul Dosoftei dorea mai mult nând că i s-a "părut a hi lucru de treabă şi
decât publicarea anumitor cărţi rugăciune sau învăţătură du­ de folos şi de spăsenie (mântuire) să poată trage hirea omului către
hovnicească în limba română. Scopul său era ca întregul cult să cititul ei", prin traducerea în limba română a unei cărţi atât de iu­
devină accesibil credincioşilor, care nu înţelegeau slavona bise­ bite. Apoi a ajuns la tipărirea mai multor cărţi de slujbă în limba
ricească în care se oficia pretutindeni. română, precum Dumnezeiasca Liturghie (1679), Psaltirea de-nţă­
Ca să înţelegem importanţa şi dificultatea misiunii sale tre­ les (1680, versiunea în proză, utilizată în practica liturgică) sau
buie să pătrundem contextul epocii în care el a trăit. Secole la Molităvnic de-nţălăs (1681). Pentru a edita toate aceste cărţi, vred­
rândul în bisericile noastre s-a slujit numai în slavona biseri­ nicul mitropolit a refăcut vechea tiparniţă a lui Vasile Lupu, apoi,
cească - o limbă considerată sacră, dar neînţeleasă de creştinii nemulţumit de ea, i-a trimis o scrisoare spătarului Nicolae Mi-
SF I NŢ I Ş I M I N UNI

mul poem istoric român, tipărit în anul

COnTEXT în epocă, al cărei autor a fost călugărul

catolic Jan Kochanowski. Nicolae Iorga,
1681, în ediţiaMolităvnicului de-nţălăs. În
136 de versuri sunt prezentaţi toţi dom­
Psaltirea în versuri Sextil Puşcariu sau Ovid Densuşianu nii Moldovei, de la Dragoş Vodă până la
au apărat, în schimb, originalitatea Duca Vodă. Sunt înfăţişate atât faptele
Versificarea Psaltirii s-a realizat pentru operei Sfântului Dosoftei, arătând că lor de arme, cât şi ctitoririle de biserici şi
prima dată în apus ca un efect al refor­ el s-a inspirat mai degrabă din stilul şi
mănăstiri.
mei. Jean Calvin a fost printre primii au­ versificaţia poeziei populare româneşti,
O altă lucrare tipărită de Sfântul Dosof­
tori, urmat de discipolul său, Theodore care 1-a şi răsplătit, reintegrându-1 apoi
tei, capitală pentru spiritualitatea ortodoxă,
de Beze, de Jean Passerat şi de alţi teo­ în vastul său curent.
logi şi scriitori. În Franţa, această formă După strădania m itropolitului
a fost Viaţa şi petrecerea svinţilor, publicată
a Psaltirii a trecut, la fel ca şi în ţările moldovean, în limba română au mai în patru volume, între anii 1682-1686. Ea
române, în folclor, fenomen care s-a apărut şi alte varinate ale Psaltirii, cuprinde vieţi de sfinţi compilate din mai
repetat şi în alte ţări precum Germania, versificată de către Teodor Corbea şi multe surse. Printre ele se află ediţii nea­
Italia, Spania, Anglia, Ungaria etc. Ioan Prale. Niciuna nu s-a ridicat însă greceşti, precum Mineiele bizantine prelu­
Psaltirea în versuri a lui Dosoftei tre­ la înălţimea celei realizate de smeri­ crate de Maxim Margunios, Vieţile Sfinţilor
buie încadrată în acest context. S-a tul ierarh Dosoftei. Zoe Dumitrescu a lui Simeon Metafrast sau Cronografele lui
afirmat de către anumiţi cercetători Buşulenga avea să spună peste ani că Dorotei al Monembaziei şi Matei Cigalas.
că sfântul ierarh s-ar fi folosit pentru " Psaltirea în versuri este în cultură şi
Volumele îngrijite de ierarhul moldovean
ediţia lui de o altă versiune a Psaltirii literatură ceea ce este Voroneţul în
fac dovada erudiţiei sale, constituindu-se
în versuri, poloneză, foarte răspândită pictură".

Jos: Sinaxarul din pronaosul bisericii.

Sus: Sfântul Cuvios Ştefan cel Nou,

registru din pronaos.

lescu, care se afla la Moscova, rugându-1

să intervină pe lângă patriarhul Ioachim
pentru a-i trimite un teasc şi litera nece­
sară. În cele din urmă, cererea sa a fost sa­
tisfăcută, noua tiparniţă fiind instalată la
biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iaşi.
Mitropolitul Dosoftei nu s-a limitat
însă la lirica religioasă. De la el avem pri-
 S F I N Ţ I ŞI MIN U NI

peste vremuri într-un reper de la care vor

pleca toate celelalte încercări similare în
limba română.
Mitropolitul Dosoftei se va ocupa în­
treaga viaţă de cărţi şi traduceri. Nici măcar
exilul din Polonia, petrecut atunci când
avea 62 de ani, nu l-a oprit din lucrarea sa.
Răpit de oastea lui Jan Sobieski, care a "pră­
dat şi sfintele vase, ba şi moaştele Sfântului

TROPAR
Psalmul 1
Ferice de omul ce n-a merge
În sfatul celor fără de lege
Şi cu răii nu va sta-n cărare,
Nici a şedea-n scaun de pierzare.
Ce voia lui va fi tot cu Domnul
Şi-n legea lui ş-a petrece somnul,
De să va-nvăţa de zî, de noapte, Sus: Pilat din
Să-i deprinză poruncile toate. Pont se spală pe
Şi va fi ca pomul lângă apă, mâini. Secvenţă
Carele de roadă nu să scapă. din judecarea
Şi frunza sa încă nu-ş-va pierde, lui Iisus Hristos,
Ce pre toată vremea va sta verde. Înainte de
Mitropolitul Dosoftei - Psaltirea În răstigni rea Sa pe
versuri
Golgota.

Ioan cel Nou, împreună cu mulţime de

pietre scumpe şi de alte odoare de argint şi
de aur", aşa cum ne încredinţează Dimitrie
Cantemir, Sfântul Dosoftei a mustrat "în
gura mare nelegiuirea ostaşilor", fiind dus
în cele din urmă în robie în cetatea Stryi,
de lângă oraşul Jolkiew. Din această ultimă
perioadă datează traducerea unor lucrări
dogmatice pe care le va realiza în româ­
neşte sau în slavo-rusă, pentru a limpezi
anumite divergenţe doctrinare care inter­
veniseră între Patriarhia Moscovei şi cea
de la Kiev. Trebuie menţionat că vlădica a
intervenit în această dispută la rugămintea
Patriarhului Ioachim al Moscovei şi la cea a
mitropolitului Varlaam Iasinski al Kievului, dovadă a respectului
de care se bucura în epocă între ierarhii ortodocşi.
Cu acest prilej, a tradus cele 12 scrisori ale Sfântului Ignatie Te­
oforul, Constituţiile Sfinţilor Apostoli, lucrarea patriarhului Gher­
man al Constantinopolului Istorie bisericească şi privire mistică
- tuală a românilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
şi Dialogul împotriva ereziilor şi despre credinţa noastră a Sfântului
Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului. Toate veneau să limpezească
o chestiune importantă a Sfmtei Tradiţii legată de prefacerea Sfm­
telor Daruri în timpul Liturghiei. De altfel, pentru a ajuta cele două
biserici surori, Sfântul Dosoftei a realizat chiar o culegere de texte
patristice în slavo-rusă intitulată Despreprefacerea Sfintelor Daruri.
Încununat de toate aceste nevoinţe, blândul ierarh va trece
la Domnul pe 13 decembrie 1693, în vârstă de aproape 70 de ani.
Stânga:
"Preacuratului
Tău Chip ne
Închinăm Bunule
cerând iertare
greşealelor
noastre" (Iisus
Panthocrator,
detaliu de frescă).
Trupul i-a fost îngropat în Biserica " Naşterea Domnului" din
Zolkiew, astăzi în Ucraina. Ţinând cont de viaţa sa duhovni­
cească şi de suferinţele îndurate pentru dreapta credinţă în
exilul său polonez, dar şi de vasta sa operă de iluminare spiri­
a hotărât trecerea mitropolitului Dosoftei în rândul sfinţilor.
Proclamarea oficială a canonizării sale s-a petrecut pe 14 oc­
tombrie 2005, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, în prezenţa
unor ierarhi din bisericile ortodoxe surori. Patriarhul Teoctist
a spus atunci că " avem nevoie de sfinţi, aşa cum avem nevoie
şi de prieteni". Sfântul Dosoftei va rămâne în conştiinţa aces­
tui popor ca un prieten al limbii române şi al credincioşilor
ortodocşi de pretutindeni.
Sfântul Inochentie
si ucenicul său Eustatie.
�
Sfinţii Apostoli de la Probota
Mănăstirea Probota a fost o înaltă şcoală duhovnicească. Dovada este Sfântul
Dosoftei, canonizat recent, dar şi Sfinţii lnochentie şi Eustatie, care au vieţuit aici şi
care au fost cinstiţi de către popo r cu secole în urmă. Totodată, mănăstirea are în
zestrea ei duhovnicească moaştele Sfinţilor Apostoli Petru, Pavel şi Andrei.
Sfântul Inochentie
espre Sfântul Inochentie ştim că a trăit în a doua ju­
D mătate a secolului al XV-lea, fiind ucenic al unui stareţ
de la Probota, cu viaţă îmbunătăţită - cuviosul Stahie.
Potrivit tradiţiei, provenea dintr-o familie simplă de ţărani din
partea locului. S-a nevoit în Mănăstirea Probota, ajungând
prin ascultare, smerenie şi rugăciune neîncetată până la darul
facerii de minuni. Când un monah ajunge la o asemenea mă­
sură duhovnicească, este asaltat de mulţimi de credincioşi care
caută nu numai sfaturi duhovniceşti, ci şi tămăduirea bolilor.
În timp, pacea păzită cu străşnicie se pierde, iar ascetul ajunge
să fugă de lume pentru a se adânci în rugăciune. Aşa s-a întâm­
plat şi cu cuviosul Inochentie, care s-a retras în cele din urmă
într-o chilie pustnicească dintr-o pădure apropiată mănăstirii.
Stânga: Altarul şi naosul văzute dinspre
pronaos.
Acolo s-a desăvârşit prin nevoinţe aspre
şi ispite nenumărate de la diavoli, fiind
cinstit de părinţii mănăstirii ca un po­
văţuitor iscusit pe calea rugăciunii. Şi-a
făcut mulţi ucenici de-a lungul vieţii,
monahi care la rândul lor au ajuns până
la culmile sfinţeniei.
A trecut la Domnul la începutul seco­
lului al XVI-lea, fiind cinstit de întreaga
Moldovă ca sfânt.
Sfântul Eustatie
S -a născut într-unul din satele de
p e Valea Siretului, undeva la începu­
tul secolului al XVI-lea şi a venit în
mănăstire după ce a auzit de viaţa .
sporită a Sfântului Inochentie, do­
rind să îi devină ucenic.
Tradiţia ne spune că, la fel ca aces­
ta, a trăit mai mulţi ani retras într-o
chilie pustnicească, ascultând d e
p ovaţa părintelui său. C u timpul, i-a întrecut p e ceilalţi
părinţi de la Probota în smerenie şi dragoste, primind şi
el darul facerii de minuni.
Acest dar este excepţional şi arată că Probota a fost o
autentică lavră isihastă, în care călugării s-au sfinţit, unin­
du-se cu Hristos.
Se spune despre Sfântul Eustatie că ajunsese foarte iubit
de fraţii săi din mănăstire şi de popor şi că i-a ajutat p e
mulţi atât prin cuvintele de învăţătură cât ş i prin puterea
rugăciunii sale. Nu ştim anul când a trecut la Domnul, dar
ştim că Mitropolitul Dosoftei 1-a trecut în rândul sfinţilor.
Despre el şi despre alţi mari monahi ai Moldovei avea
să scrie în Vieţile Sfinţilor: " clară tocmai şi din rumâni
mulţi sunt sfinţi, care am văzut viaţa şi traiul lor, clară nu
s-au căutat".
 SFINŢI Ş I M I N U N I

Sfinţii Apostoli
Andrei,
Petru si Pavel
�

Sunt cu toţii prezenţi la Probota,

prin moaştele lor. Tustrei au fost apos­
toli ai Mântuitorului, Petru şi Andrei
fiind chiar fraţi de sânge.
Despre Andrei ştim că era pescar
în Betsaida Galileii, la fel ca şi frate­
le său, şi că, înainte de a fi chemat de
către Hristos, a fost ucenic al Sfântu­
lui Ioan Botezătorul. Potrivit tradiţiei,
el ar fi asistat la Botezul Domnului şi
la miracolul Teofaniei şi I-ar fi auzit
pe Ioan Proorocul şi Înaintemergă­
torul spunând despre Iisus - " Iată
Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică
păcatul lumii " (Ioan, 1, 29). Din acel
moment, el a devenit discipolul Mân­
tuitorului, tradiţia supranumindu-1
"
" cel întâi chemat . Sfântul Andrei l-a Sus: Cina cea de taină, detaliu defrescă din Sfântul Altar.
adus la Hristos şi pe fratele său, Petru,
spunându-i: "Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte Hristos" ca Iisus. Biserica îi prăznuieşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi
(Ioan, 1, 41). Pavel în ziua martiriului lor, pe 29 iunie, considerându-i
După Pogorârea Sfântului Duh, sfinţii apostoli au tras stâlpii ei de credinţă, primul ca misionar al evreilor, iar cel
la sorţi pentru a stabili unde va merge fiecare să vestească de-al doilea al neamurilor.
Învierea Domnului. Sfântul Andrei a primit ca teritoriu al Sfântul Apostol Pavel este celebru prin epistolele şi mi­
propovăduirii Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu siunea sa desfăşurată în întreg Imperiul Roman. S-a năs­
ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia cut într-o familie de evrei bogaţi din Tarsul Ciliciei şi era
(adică Dobrogea noastră) şi până în Crimeea. cetăţean roman. A fost ucenic al marelui rabin Gamaliel,
Poporul român l-a cinstit drept pa­ deci era un bun cunoscător al Torei.
tron, în toponimia Dobrogei păstrân­ Nu l-a întâlnit niciodată pe Hristos în
du-se mai multe mărturii ale misiunii timpul vieţii Acestuia pe pământ, iar
sale prin aceste meleaguri. A murit după întemeierea primelor comuni­
martiric la Patras, în Grecia, răstignit tăţi creştine a fost unul dintre cei mai
pe o cruce în formă de X, care în pre­ aspri persecutori ai creştinilor.
zent este pe steagul mai multor state Viaţa i-a fost schimbată în întregi­
ale lumii care îl au drept patron. Este me de o vedenie miraculoasă, petrecu­
sărbătorit de biserică pe 30 noiembrie. tă pe când mergea spre Damasc pentru
Sfântul Apostol Petru a fost apos­ a stârpi credinţa creştină care se înfi­
tolul evreilor, pe care i-a chemat la ripa în acea cetate. Atunci Hristos i s-a
credinţa în Hristos. Ca teritoriu mi- arătat într-o lumină intensă şi i-a spus:
sionar a avut Antiohia, Pont, Galiţia, Sus: Sfântul Apostol Pavel. " Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar
Capadocia, Bitinia şi, în cele din urmă, el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul
Roma unde, potrivit tradiţiei catolice, a fost primul episcop a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să
al acestei cetăţi. Ortodoxia nu împărtăşeşte însă acest punct izbeşti cu piciorul în ţepuşă." (Faptele Apostolilor cap. IX) .
de vedere, socotind că apostolia a fost tot timpul o slujire în Din acel moment, Saul a devenit cel mai fervent uce-
biserică superioară episcopatului. nic al lui Hristos. S-a botezat, primind numele Pavel, şi
Ştim despre Sfântul Apostol Petru că a suferit o moarte a convertit mii de păgâni la credinţă. O mare parte din
martirică în timpul unei persecuţii a împăratului Nero, pe epistolele apostolice sunt scrise de el. A sfârşit la Roma, pe
29 iunie 67. El a murit împreună cu Sfântul Apostol Pavel, 29 iunie 67, fiind decapitat în afara oraşului. Se spune că,
care a fost decapitat tot la Roma, în aceeaşi zi. după ce a atins pământul, capul său a sărit de trei ori şi că
Potrivit tradiţiei, Sfântul Petru a fost condamnat la în locul acela au apărut trei izvoare. Pe locul martiriului
moarte prin răstignire, dar a cerut să fie crucificat cu capul său se înalţă acum abaţia catolică Tre Fontane, situată în
în jos, pentru că nu se simţea vrednic să sfârşească la fel vecinătatea cetăţii eterne.
 Un cer coborât pe pământ
Probota are un tezaur aparte. Dacă la alte mănăstiri el este com pus din icoane,
veşminte, obiecte de cult şi carte veche, la Probota toate acestea pălesc în faţa
picturii ctitorite de Petru Rareş în ti m pul egumenului Grigorie Roşea. Şi Probota
a re odoare sfinte, parte dintre ele aflate în muzeele ţării, dar Domnul a vrut ca cel
m ai de preţ să ră mână acasă, pe pereţii bisericii, spre bucuria sufl etelor pelerinilor.

ntrarea în bătrâna biserică se face prin uşa de miazăzi a prid­

I
vorului. Ferestrele înalte, în stil gotic, scaldă literalmente în
lumină fresca veche, pictată în doar doi ani, între 1530-1532.
Chipuri grave, minuţios executate, pe un fond albastru închis,
profund. Fiecare colţişor e acoperit de scene sacre. Pridvorul e
închinat Judecăţii din Urmă, acel final al timpului şi spaţiului,
punctat de prezenţa împărătească a lui Hristos. El, Cel care a
creat lumea întru început, din încredinţarea Tatălui şi prin lu­
crarea Sfântului Duh, vine acum să îi pună capăt, dar şi început
veşnic. E vremea învierii de obşte, stadiul
trupurilor înduhovnicite şi a materiei
transfigurate de har, vremea când Răul
va fi despărţit pentru veşnicie de Bine. Ce
meşter ar putea reprezenta toată această
cavalcadă dogmatică? Cei care au zugrăvit
Probota au făcut-o.
Pe boltă este zugrăvit Hristos înconju­
rat de semnele zodiacale reprezentate pe
un sul strâns de o ceată de îngeri, simbol
al timpului care se sfârşeşte. Mântuitorul
este într-o mandorlă înconjurat de sera­
fimi şi heruvimi. E parcă o fereastră spre
veşnicie prin care se arată lumii Cel Vechi
18 de Zile. Deasupra uşii de intrare, în prona-
Stânga: Îngerii cu sulul timpului înaintea Judecăţii de Apoi, în pridvor.
os, este pictura Judecăţii din Urmă. Sus, chiar aproape de cupolă,
se află, înconjurat de aceeaşi mandorlă, Hristos pe scaunul de
judecată. Din picioarele sale coboară un râu de foc, focul iubirii
dumnezeieşti, care, după Isaac Sirul, este concomitent bucuria
celor din rai şi chinul celor dîn iad. La capătul acestui şuvoi de
foc se află pictat un balaur, simbol al chinului fără de sfîrşit, care
îi înghite pe păcătoşi.
În dreapta şi în stânga tronului Mân­
tuitorului sunt Maica Domnului şi Sfân­
tul Ioan Botezătorul, cu capul înclinat
întru rugăciune, urmaţi de cei doispreze­
ce apostoli care sunt aşezaţi şi ţin în mâini
Evanghelia.
Sub acest registru, la picioarele tro­
nului lui Hristos, se află Sfânta Cruce
şi suliţele cu care Mântuitorul a fost
străpuns şi un divan pe care stă aşezată
Evanghelia (Cartea Vieţii). Deasupra ei,
Duhul Sfânt, în chip de porumbel, stă
ca un martor al Judecăţii din Urmă. În
Stânga: Camera mormintelor, dinspre pronaos.
 TE ZAUR

genunchi, în dreapta şi în stânga Sfintei Cruci, stau strămoşii
omenirii - Adam şi Eva, iar în spatele lor se află de o parte cetele
celor drepţi, iar de cealaltă fluviul de foc şi sufletele celor care se
vor chinui. O scenă aparte reprezintă învierea morţilor. Un înger
sună dintr-o trâmbiţă, simbol al chemării din urmă, şi fiarele,
Bolta pronaosului este dominată de pictura Maicii Domnului
orantă - pruncul Hristos binecuvântează lumea dintre braţele
sale ridicate spre cer. Figura Preasfintei Născătoare de Dumne­
zeu este înconjurată de îngeri şi sprijinită, în cele patru colţuri, de
Sfinţi Ierarhi. Din veşnicia în care se manifestă acum Fecioara

Sus: Semnele zodiilor, pe sulul ţinut de

îngeri, simbol al timpului care va lua sfârşit.

pământul sau marea dau înpoi trupurile

celor care revin la viaţă. Întreaga scena
respiră un hieratism profund, un drama­
tism al momentului ultim, dar şi o trans­
parenţă a prezenţei lui Dumnezeu, Cel
care domneşte asupra tuturor, Cel care
s-a oferit drept jertfă pentru iertarea pă­
catelor întregii lumi. Mesajul Judecăţii din
Urmă este acela că Hristos este Începutul Sus: Pronaos, Sfânta Ana şi Maica Domnului copilă în rugăciune.
şi Sfârşitul Cosmosului, dar şi al nostru,
cei zidiţi după Chipul Său. Maria coborâm în istorie, care este punctată de traseul prin vea­
Ar trebui menţionat aici şi faptul că Probota are un program curi al bisericii. De aceea, în imediata vecinătate a Maicii Dom­
iconografie care înlănţuieşte cele cinci compartimente ale bise­ nului, decurgând într-un fel din ea, ca o reflectare divină în lume,
ricii - pridvor, pronaos, gropniţă, naos şi altar. Dacă pridvorul a sunt icoanele Sinoadelor Ecumenice. Ele ne-au limpezit credin­
fost consacrat Judecăţii de Apoi, odată cu pronaosul şi gropniţa ţa şi au definit principalele dogme. Acestea nu reprezintă însă
coborâm în timp, dar nu orice fel de timp, ci acela al ritmului formulări teoretice rezultate în urma unor certuri formale. Ele
liturgic, cel care de fapt face posibilă experimentarea sfârşitului, sunt expresia în cuvinte a contemplării lui Dumnezeu, a dreptei
a eshatonului întâlnirii cu Hristos în fiecare zi. De aceea, prona­ contemplări, a ortho-doxiei, adică a slăvirii celei drepte. Maica
osul şi gropniţa sunt dedicate sinaxarului, care stabileşte jonc­ Domnului patronează această slăvire a cărei împlinire se reali­
ţiunea dintre veşnicie şi temporalitate prin intermediul vieţii zează prin vieţile sfmţilor, reprezentaţi sub forma sinaxarului.
sfântului, inelul de legătură dintre cer şi pământ. Remarcabilă este şi lumina, care pe măsură ce pătrunzi în
biserică se diminuează. De la pridvorul
scăldat de soare se trece la pronaosul
luminat de două ferestre, pentru ca în
camera mormintelor să domnească pe­
numbra, doar două ferestre luminând
gropniţa. Este şi un drum al interiorizării,
al rugăciunii care trece de la minte şi sim­
ţuri transfigurate la inima care comunică
dincolo de imagini.
După gropniţă, credinciosul face tre­
cerea în naos. Timpul liturgic îşi accen­
tuează aici cadenţa. Este vremea Postului
Patimilor şi a Învierii Domnului, cunos­
cuta perioadă a Triodului. Nu mai avem

Stânga: Secvenţe de Sinaxar, din pronaos.

TE ZAUR
LEXlCOn
Copia (gr. 1wrric;) desemna în trecut
o sabie cu tăişul curbat. În practica
liturgică ortodoxă copia este un mic
cuţit care simbolizează suliţa cu care
ostaşii 1-au împuns pe Hristos ( " Şi
unul din ostaşi cu suliţa în coasta Lui
a împuns", (Ioan 19, 34). Este folosită
pentru a tăia agneţul cu care apoi se
vieţi de sfinţi şi nici reflectarea Logosului în Sinoade şi dogme,
ci chiar pătimirea pe pământ a Mântuitorului Isus Hristos, pă­
timire care culminează cu Învierea. El priveşte sau, mai bine
zis, se coboară din înaltul boltei, unde
este zugrăvit într-o mandorlă, înconju­
rat de îngeri, prin cei patru evanghelişti,
care sunt aşezaţi în cele patru colţuri. În
felul acesta, ciclul început cu El ca Logos
sfinţitor al lumii se încheie tot cu El, în
pridvor, ca Judecător al lumii la sfârşitul
Cosmosului. Acest fapt devine evident
prin pictarea în altar a ciclului Penticos­
tarului (perioadă cuprinsă între Înviere
şi Pogorârea Duhului Sfânt).Este intere­
sant şi felul în care este tratată lumina. În
locul ferestrelor gotice imense din prid­
vor şi pronaos, avem aici ferestre mici,
care luminează discret naosul şi altarul.
În schimb, Hristos Pantocrator, pictat pe
cupolă, este evident datorită ferestrelor
turlei. El este locul din care, trebuie să
ştim, vine Lumina.
împărtăşesc preoţii şi credincioşii.
Tăişul are o formă triunghiulară,
similară cu a unui vârf de lance, iar
mânerul se termină cu o cruce.
Sfântul Potir este vasul în care se
află vinul ce se transformă în timpul
Liturghiei în Sângele lui Hristos.
Dreapta: Dramatică reprezentare a Răstig­
nirii lui Iisus (detaliu defrescă din naos).
Sus: Sfântul Ioan Gură de Aur ţindu-1
în mână pe Hristos căruia i-a tăiat braţele,
simbol al lertfei Liturgice.
Stânga: Panthocratorul în cupola naosului.
Altarul este dominat de icoana Preasfintei Născătoare de Dum­
nezeu, care stă pe tron ţinându-şi în braţe Fiul, flancată de îngeri.
Dedesubt se află ciclul Penticostarului şi sub el soborul ierarhilor,
caracteristic oricărui altar. Coborâm trep­
tat către jertfa liturgică, cea care îl înalţă
pe om tot atât de mult pe cât s-a coborât
la el Fiul Omului. Simbol al acestei jertfe
euharistice, nesângeroase, dar la fel de
tragică pe cât este orice jertfă, este trupul
Mântuitorului ţinut cu braţul stâng de
Sfântul Ioan Gură de Aur. Hristos nu are
mâini, ele i-au fost tăiate de către Sfântul
Ioan! În mâna dreaptă arhiereul poartă un
cuţit cu care l-a jertfit pe Isus. Simbolistica
este evidentă, ea trimite la actul liturgic al
împărtăşirii cu trupul şi sângele Domnului.
De altfel, braţele tăiate ale lui Hristos se re­
găsesc într-o altă pictură, la proscomidiar,
unde este reprezentat sfântul disc, unde la
Stânga: Pronaosul şi prodvorul văzute
dinspre camera mormintelor.
 TEZAU R

Dreapta: Maica Domnului cu Pruncul,

frescă de pe bolta altarului.

liturghie stă Sfântul Trup, Potirul, în care

se află Sfântul Sânge şi Evanghelia. Tre­
buie precizat că toată această pictură este
reprezentarea fidelă a concepţiei ortodoxe
asupra Euharistiei. Potrivit ei, Mântuitorul
se jertfeşte în mod real la fiecare liturghie,
jertfa este nesângeroasă, dar presupune
transformarea concretă a vinului în sânge
şi a pâinii în trup. Există chiar o rânduială
tipiconală, prevăzută în liturghierul or­
todox, pentru cazurile excepţionale când
preotului, pentru lipsa sa de credinţă, i se
arată vinul şi pâinea sub formă de sânge
şi carne. De aici şi pictarea lui Hristos fără
braţele pe care i le taie Sfântul Ioan Gură
de Aur cu copia, act pe care îl repetă de fapt
orice preot sau arhiereu. Există o întreagă
literatură pe seama acestei teologii şi câteva
descoperiri ale unor sfinţi care au văzut un
copil pe sfântul disc în loc de pâine, tocmai
pentru ca orice credincios să înţeleagă că
nu e vorba de un simbol, ci de o prezenţă
concretă. De aici şi atenţia cu care Taina
Împărtăşaniei este administrată în ortodo­
xie credincioşilor, ei neputând accede la ea
fără spovedanie şi post. Felul original prin
care este reprezentată la Probota această Sfântă Taină a ortodoxi­ te, consistenţă. Figurile reflectă emoţional diferite stări interioare.
ei adaugă o subtilitate teologică la erminia întregului ansamblu Dispare viziunea ascetică, treptat icoana nu este a împărăţiei de
iconografie. De altfel, întreaga desfăşurare, din pridvor către altar, dincolo de timp, ci a acestei lumi. Sfinţii nu mai sunt persoane
dovedeşte o subtilă cunoaştere a Sfmtei Tradiţii şi a dogmaticii or­ îndumnezeite, ci personaje pioase care se arată pătrunse de fiorul
todoxe. Cel mai probabil, dispunerea frescelor este opera lui Grigo­ credinţei. E metamorfoza prin care va trece şi comunitatea credin­
rie Roşea, vădind în el un spirit luminat, profund în interpretarea cioşilor până la apariţia curentului redescoperirii Sfintei Tradiţii
spaţiului sacru şi original în erminia pe care o oferă asupra tradi­ şi a Sfinţilor Părinţi ai bisericii. Un curent care încă îşi produce
ţiei, nedezlipindu-se de acrivia specifică ortodoxiei. Înainte de a efectele şi care presupune şi recuperarea integrală a icoanei bizan­
încheia acest periplu prin tezaurul picturii interioare ar trebui să tine. Frescele interioare de la Probota sunt în acest sens nu numai
pomenim şi de catapetesmele pe care Probota le-a avut de-a lun­ o mărturie, ci şi o şcoală de o profunzime şi o frumuseţe unică.
gul timpului şi din care s-au păstrat diferite
fragmente până astăzi. Dintre acestea, cele
mai valoroase sunt cele care au rămas din
catapeteasma lucrată în secolul al XV-lea
LEXlCOn lui Hristos sunt prezente în mod real,
în vreme ce confesiunile protestante
pentru biserica lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. şi neoprotestante, văd doar o prezenţă
Sunt câteva icoane praznicare, deteriorate Euharistia (gr. evxcxpt aricx) simbolică a Mântuitorului.
de curgerea vremii. Se poate însă observa înseamnă în limba greacă mulţumire
pictura delicată, de factură bizantină. şi desemnează în limbaj teologic Sfânta
Împărtăşanie, adică Trupul şi Sângele
Această catapeteasmă a fost apoi înlo­
lui Hristos. Termenul provine din Noul
cuită cu o alta în secolul al XVI-lea. Aflată
Testament de la Cina cea de Taină "Şi,
în proces de restaurare, de la ea avem mai
mulţumind (EvxapLO'TTJO'a,), a frânt şi
multe icoane, bine conservate. a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul
Ultima catapeteasma este cea de secol Meu care se frânge pentru voi. Aceasta
XIX, executată în timpul restaurării efec­ "
să faceţi spre pomenirea Mea.
tuate de călugării greci. Slujba este oficiată de majoritatea con­
Toate cele trei catapetesme au valoarea fesiunilor creştine, dar ortodocşii şi
lor. Ele atestă metamorfozele prin care a catolicii consideră că Trupul şi Sângele
trecut pictura de icoane de-a lungul tim­ Stânga: Împărtăşirea apostolilor
pului, pătrunderea curentului occidental, (detaliu din altar).
realist, care îl contaminează pe cel bizan­
tin. Personajele capătă volum, corporalita-
Q Şapte mănăstiri în
-

:c patrimoniul umanităţii
" Dacă aţi apucat spre Probota şi aţi parcurs până acum paginile revistei ştiţi, desigur,
că ea se află pe lista patrimoniului U.N. E.S.C.O. Alături de ea mai sunt însă alte şapte
biserici pictate pe exteri or care fac fala Bucovinei, aşezând-o pe harta turismului
mondial. Este vorba de Arbore, Humor, Moldoviţa, Suceviţa, Pătrăuţi, Voroneţ şi
biserica Sfântul Gheorghe din Suceava.

Biserica Sfânta Cruce din me ni re a de a tămădui pe bolnavii şi răniţii de pe urma

lupte lor date în pre ajma Suce ve i . Ce a mai ve che cti torie
Pătrăuti 1
şte faniană rămasă până astăzi a fost ri di cată după lupta pe
care domnul a dat-o la Schei a, pe Si re t, împotri va oşti lor

P
e ntru că ace ste lăcaşuri sunt amplasate într-un are al ungure şti conduse de Hroiot. Di n C roni ca Pătrăuţe ană
bi ne de li mi tat, apropi at Probotei, acce si bi l cu ma­ a f lăm că Şte fan ce l Mare şi Sfânt a dărui t mănăsti rii mo­
şi na, nu tre buie să rataţi şansa de a le vi zi ta . Este o şii le Pătrăuţ i şi Mi hove ni, danie întări tă mai apoi de vodă
e xpe rie nţ ă pe ntru care a lţii parcurg mii de ki lome tri . C onstantinMihai Racoviţ ă, pe 7 se pte mbrie 1756 .
A f lată la doar 1 0 k ilome tri de Suce ava, bi se rica e ste ce l Di n păcate, mănăsti re a nu a fost ocoli tă de ne noroci ri,
mai ve chi monume nt U . N . E . S . C . O . di n ţ ara noastră . A fii nd prădată în re pe tate rânduri de turci, tătari şi cazaci .
fost ctitorită într-o aşe zare străve che, satul Pătrăuţ i fii nd Î n ce le di n urmă a fost abandonată ti mp de aproape 200
înte mei at, potri vi t tradiţ i ilor locale, încă de l a î nce putul de a ni . Î n anul 1711, e pi scopul de Rădăuţi s-a de ci s să re­
de schi d ă mănăstire a, d a r, l a scur t
ti mp după ace asta, înglobare a Buco­
vi nei în Impe ri ul Habsburgi c a dus
la transformare a lavrei î n bi se ri că
de parohie î n anul 1775 . După ce
guve rnul a închi s mănăsti re a, nu s-a
mai pe rmi s re pare re a chi lii lor, astfe l
încât ace ste a s-au de gr ad at . Totuşi,
cu ajutorul F ondului F ore stie r Bi se­
rice sc s-a construi t la înce putul se co­
lului al XIX- le a o casă parohială, cu
o arhi te ctură tri butară i nf lue nţe lor
apuse ne .
C lopotniţ a bi se ri cii, cu i nf lue nţe
maramure şe ne, a fost ri di cată odată
cu re de schi de re a mănăsti rii în se co­
lul al XVIII -le a.
Pi ctura de laPătrăuţi e ste de ose bi t
de valoroasă, fii nd ce a mai ve che pi c­
tură di n Moldova . Mare parte a i n­
te ri orului a fost pi ctat i me di at după
zi di re, iar pi ctura e xte ri oară în anul
155 0 . Di n e a se mai păstre ază doar
Sus: Biserica din Pătrăuţi, ridicată de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. câte va fragme nte care înfăţi şe ază J u-
de cata de Apoi . Este ce le bră fre sca di n
se colului al XIV-le a . Pi sani a de de asuprai ntrării a mi nte şte pronaos, i nti tulată C avalcada Sfi nte i C ruci, în care sunt
de Şte fa n ce l Mare şi Sfânt: "Io Şte fan Voie vod, Domn al re pre ze ntaţi toţi sfi nţii mi li tari .
Ţ ări i Moldovei, fi u l lui Bogda n Voie vod, a înce put să zi ­ Î n pre ze nt, bi se rica de la Pătrăuţi e ste bi se ri că de pa­
de ască ace astă Mănăstire în nume le Sfi ntei C ruci în anul rohie, are un muze u ame najat în fosta casă parohi ală, i ar
6995 (1487 ) luna i unie zi ua 13" . Iniţi al mănăsti re de mai ci pe ntru ne voi le li turgi ce ale cre di nci oşi lor a fost construi t
22 ( si ngura ri dicată de voie vodul sfânt), Sfânta C ruce a avut un paracli s, astfe l încât pi ctura să fie protej ată .

Biserica Mănăstirii Voronet'
ănăstirea Voroneţ a ajuns celebră datorită albastru­
M lui ei socotit de către specialişti unic în lume. Culoa­
rea poate fi admirată în toată splendoarea ei la fresca
ce decorează faţada de vest a bisericii pe care se află pictată o
Judecată de Apoi.
Potrivit lui Ion Neculce, Ştefan cel Mare s-a decis să ridi­
ce biserica în urma sfatului duhovnicului său, nimeni altul
decât Sfântul Daniil Sihastru!. " Iară, Ştefan-Vodă, mergând
de la Cetatea Neamţului în sus pre Moldova, au mărsu pe la
Voroneţ, unde trăie un părinte sihastru, pre nume Dan ii! (. . . )
şi s-au spovedit Ştefan-Vodă la dânsul. Şi au întrebat Ştefan­
vodă pre sihastru ce va mai face, că nu poate să să mai bată
cu turcii: închina-va ţara la turc, au ba? Iar sihastru! a dzis să
nu o închine, că razboiul este a lui, numai, după ce va izbândi,
să facă mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe, să fie
hramul bisericii".
Şi vodă s-a supus şi a înălţat sfântul lăcaş " din 26 mai până
în 14 septembrie 1488", după cum ne învaţă pisania. Obştea
s-a închegat repede sub povăţuirea Sfântului Daniil, care a
avut şi alţi fii duhovniceşti celebri, pe lângă marele domn al
Moldovei. Unul dintre ei a fost şi Grigorie Roşea, egumenul
Mănăstirii Probota, la sfatul căruia Petru Rareş a început pic­
tarea la exterior a bisericilor sale. Vrednicul vlădică va sfârşi
la Voroneţ îngropat în actualul pridvor al bisericii, pe care
tot eli-a construit în 1547. De asemenea,
Grigorie Roşea a supravegheat şi picta­
rea frescelor la exterior, unde va pune să
fie zugrăvit cu aureolă de sfânt, în stân­
ga uşii de la intrare, duhovnicul său şi
al lui Ştefan, Cuviosul Daniil Sihastru!.
La 1 octombrie 1774, austriecii ocupă
Bucovina, iar în 1781 se înaintează pri­
mul raport care propune desfiinţarea
mănăstirilor pe motiv că nu aduc niciun
folos societăţii. Călugării moldoveni se
vor opune acestei măsuri, stareţul Voro­
neţului, Macarie, fiind conducătorul lor.
Jos: Biserica Arbore, ridicată de hatmanul Sucevei.
GHID
Sus: Judecata de Apoi, peretele vestic de la Voroneţ.
Trei ani mai târziu, mai mulţi egumeni cu obştile lor vor trece
graniţa în Moldova, printre ei aflându-se şi Inochentie de la
Voroneţ. Anul 1785 aduce desfiinţarea restului mănăstirilor.
Lavra lui Dan ii! Sihastru va prinde viaţă abia 206 ani mai târ­
ziu, pe 1 aprilie 1991, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române va hotărî reînfiinţarea ei ca mănăstire de călugăriţe.
O lucrare importantă după redeschiderea aşezărnântului mo­
nahal a fost lucrarea de restaurare a picturii vechi de aproape
cinci secole. În prezent, mănăstirea este deschisă atât pelerini­
lor cât şi turiştilor, primii găsind aici o atmosferă de rugăciune
la mormântul Sfântului Dan ii! Sihastru!, iar ultimii o pictură
de o deosebită valoare artistică, inclusă
în patrimoniul U.N.E.S.C.O.
Biserica Arbore
1
"
n 1497, Luca Arbore, portar al
Cetăţii de Scaun a Sucevei timp
de aproape 40 de ani, conducea
apărarea ei de trei săptămâni împotri­
va asediului polonilor. A fost o faptă
de arme curajoasă, încununată de iz­
bândă, care va determina poate, cinci
ani mai târziu, în luna aprilie a anului
1503, pe pârcălabul Sucevei să înceapă
zidirea unei biserici în satul său natal,
Solca de Jos, acolo unde avea curtea sa
boierească. " În zilele binecinstitoru­
lui şi de Hristos iubitorului domn, Io
Ştefan-Voievod, ( . . . ) pan Luca Arbure,
pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului
Arbure, p ărcălabul Neamţului, a
binevoit cu bunăvoinţă şi curată şi
luminată inimă şi cu ajutorul lui
Dumnezeu şi cu ajutorul domnu­
lui său, a început a zidi casa aceasta,
întru numele Tăierii cinstitului şi
slăvitului prooroc înainte mergător
Ioan Botezătorul, şi a început în anul
70ll (1503) luna aprilie 2, s-a sfârşit în
acelaşi an, luna august 29."
GH I D

Luca Arbore îşi va găsi sfârşitul sub securea călăului în

aprilie 1523, din ordinul lui Ştefăniţă-Vodă, care "zic să-I fi Mănăstirea Moldovita
aflat cu hiclenie". Va fi înmormântat în ctitoria sa în pronaos.
1
�

În 1541, sora sa, Ana, va lua iniţiativa pictării lăcaşului. Meşter
zugravva fi Dragoş Coman, din Iaşi. Din complexul construit
de el se mai păstrează astăzi doar biserica; curţile boiereşti au
fost distruse într-un incendiu în secolul al XIX-lea.
Biserica este simplă, fără turlă, de plan dreptunghiular la ex­ de supraveghere a frontierei. Ruinele vechii aşezări, pe care
terior. Este impresionantă prin constituţia zveltă, de o eleganţă
aparte. Spre est, zidurile sunt prelungite la exterior 2,5 metri şi 500 de metri de actualul amplasament al mănăstirii ridicate
unite sus printr-o cupolă, caz unic în arhitectura moldovenească.
La interior, absidele sunt arcuite înlăuntrul zidului.
Pictura are un colorit cald şi luminos. Faţada de apus este
decorată cu un ansamblu de miniaturi. Sunt reprezentaţi
Adam arând câmpul, Eva torcând câne­
pa, Ospăţul Sfântului Gheorghe etc. Din
păcate, pictura este serios deteriorată ca
urmare a ruinării lăcaşului în secolele
XVII-XVIII, când a rămas fără acoperiş.
Biserica a fost restaurată între anii
1909-1914, 1936-1937 şi 1965-1970. În
prezent, lucrările continuă atât la exte­
rior, cât şi la interior.
Biserica Mănăstirii
Humor
"
nceputurile acestei lavre au fost puse încă din vremea Mu-
şatinilor. Alexandru cel Bun o ocrotit mănăstirea care se
va surpa în secolul al XV-lea din cauza unei alunecări de
teren. În acele vremuri, se pare că mănăstirea a jucat şi un rol
se întrezăresc şi acum urme de frescă, se văd până astăzi la
de Petru Rareş în anu\ 1532. Biserica este ridicată din blocuri
de piatră cioplite de meşteri transilvăneni. Lor li se datorea­
ză chenarele uşilor şi ferestrelor precum şi pisania săpată în
piatră şi aşezată pe faţa de sud a intrării în pridvor. În anul
1537, ctitoria răreşiană era pictată cel
mai probabil de un zugrav moldovean
din şcoala deja cunoscută în epocă. Pe
peretele de sud Petru Rareş a pus să fie
reprezentate scenele sale favorite - Ar­
borele lui !esei şi Acatistul Maicii Dom­
nului, iar în pridvor judecata de Apoi.
Mobilierul este demn de remarcat
la Moldoviţa, fiind una dintre puţinele
mănăstiri din România care au păstrat
ansamblurile originale. Printre piesele
de mobilier deosebite se numără şi jilţul
domnesc care denotă gradul de rafina­
ment la care ajunsese sculptura în lemn

1
A
nceputurile mănăstirii sunt încă Sus: Biserica Mănăstirii Humor.
din vremea lui Alexandru cel Bun,
a acelor vremuri.
Între anii 1610-1612, episcopul Efrem
de Rădăuţi a zidit aici o casă separată a
când s-a ridicat aici primul aşezământ monahal, ctito- stăreţiei, unde şi-a mutat reşedinţa.
rit de către marele vornic Ioan. Apoi, în 1527, tătarii pradă Mănăstirea Moldoviţa a funcţionat neîntrerupt până în fa­
şi distrug mănăstirea, ale cărei ruine se mai văd şi astăzi în tidicul an 1785, când autorităţile habsburgice au desfiinţat-o.
apropiere de actualul lăcaş. În vremea lui Petru Rareş, marele A fost redeschisă în anul 1932, între timp suferind multe dete­
logofăt Toader Bubuiog, va rectitori lavra: " s-a început şi s-a riorări. A fost restaurată între anii 1954-1960. În prezent, este
zidit acest hram ( . . .) pe cheltuiala şi cu osteneala robului lui mănăstire de maici cu 40 de vieţuitoare cu rânduială de obşte.
Dumnezeu, jupan Toader, mare logofat
şi a soţiei sale Anastasia, în anul 1530
luna august 15 şi când era egumen Chir
Paisie".
În 1535, biserica era terminată şi în­
cepea pictarea ei de către o echipă de
meşteri care va realiza una dintre cele
mai frumoase fresce ale epocii.
Ca şi la Arbore şi la alte ctitorii bo­
iereşti, biserica nu are turlă. Are în
schimb un pridvor de influenţă occi­
dentală la fel ca şi în stilul brâncovenesc.
Catapeteasma bisericii, o sculptură în
lemn deosebită, este foarte veche.
Mănăstirea a trecut, la fel ca celelalte
din Bucovina, prin calvarul impus de Im­
periul Habsburgic. Se va închide în 1785,
pentru a se redeschide abia în anul 1991.
În prezent, aici sunt 20 de călugăriţe care
duc o viaţă de obşte.

Dreapta: Biserica Mănăstirii Moldoviţa.

 GHID

Mănăstirea Sucevit a �

fost zidită de familia de boieri

A Movilă, la începutul secolului

al XVI-lea. Legenda spune că
piatra necesară a fost cărată timp de
30 de ani de o femeie cu carul tras de
bivoli. Este atestată documentar în
1538. Domnul Ieremia Movilă a con­
struit aici, după urcarea sa pe tron,
două pridvoare, zidurile, turnurile
de incintă, o casă domnească şi chilii
pentru călugări. În timpul lui, Ioan
Zugravul pictează biserica împreună
cu fratele său, Sofronie. Suceviţa este
ultima biserică acoperită cu frescă
şi la exterior şi, totodată, singura la
care încă se mai păstrează pictura de Sus: Suce viţa, dinspre zidul sudic al incintei.
pe peretele de nord. Paul Henry, cer­
cetător de artă francez, a numit frescele de la Suceviţa: (Biserica Mirăuţi) moaştele Sfântului Ioan cel Nou.
"
" testamentul artei moldovenesti . O caracteristică a ei Moştele sfântului au fost aduse în Moldova în 1415 de
sunt ciclurile narative complete, care desfăşoară întreaga domnitorul Alexandru cel Bun.
viaţă a unui sfânt. În 1796, iconostasul original va fi înlocuit cu chel­
Arhitectura mănăstirii este cea moldovenească, de tuiala sulgerului Toader şi a soţiei sale. Noua catape­
plan trilobat, cu pridvorul închis, sinteză între stilul bi­ teasmă este impresionantă atât prin dimensiuni cât şi
zantin şi cel gotic. Pridvoarele adăugate de Ieremia Movi­ prin ornamentaţie.
lă sunt de influenţă muntenească.La moartea lor, domnii Actualmente are două hramuri: Sfântul Gheorghe şi
Ieremia şi Simion Movilă au ales să fie îngropaţi aici. Sfântul Ioan cel Nou; este mănăstire de călugări şi are
Traseul istoric al m ănăstirii a implicat ruptura din 18 vieţuitori.

�,:;·­
1785, din vremea habsburgilor şi
redeschiderea lavrei în 1991. Actual-
mente este mănăstire de maici cu 70
de vieţuitoare.

Mănăstirea Sfântul
Ioan cel Nou din
Suceava
onstrucţia actualei biserici a

C început în anul 1 514, de către

Bogdan la I II -lea (fiul lui Şte­
fan cel Mare şi Sfânt), şi a fost ter­
minată de Ştefăniţă Vod ă în anul
1 522. A fost destinată să fie folosită
ca sediu al Mitropoliei Moldovei.
Petru Rareş o va picta atât la inte ­
rior, cât şi la exterior între 1 532 şi
1 53 4 . Frescele originale s - au păs­
trat până astăzi. Anul 1 589 este im­
portant în t raiectoria spirituală a
mănăstirii pentru că atunci au fost
aduse aici de la vechea mitropolie

Dreapta: Biserica Mănăstirii Sfântul

Ioan cel Nou, din Suceava.
 O " scoală" de înalti ierarhi
1 1

Probota a fost o importantă lavră a monahismului moldovenesc. Aici s-au format sfinţi,

III
precum Mitropolitul Dosoftei sau lnochentie şi Eustatie, dar şi alţi mari ierarhi ai bisericii,
precum Mitropoliţii Grigorie Roşea, Gheorghe Movilă sau Theodor Barbovschi. Aceşti

:::» arhierei au preluat în spiritul lor, fără doar şi poate, ceva din " şcoala" Probotei şi au dus
mai departe mesajul acestei lavre iubitoare de isihie şi cultură.
...1
u.. Stânga: Grigorie Roşea, fresca exterioară de
pe peretele sudic al bisericii de la Voroneţ.
Grigorie Roşea, un
Voroneţ. Aici va adăuga un pridvor
- iubitor a l frescei şi va împodobi biserica la exterior cu
fresce care dăinuie şi astăzi. Din aceas­
bizantine tă pictură avem şi portretul înaltului
ierarh, zugrăvit chiar lângă părintele
fântul Dosoftei î l indică pe Gri­ său, Daniil Sihastru (pe care îl va picta

S gorie Roşea drept văr al domni­

torului Petru Rareş. Deşi nu ştim
cu certitudine acest lucru, este sigur că
cu aură de sfânt), în partea stângă a
uşii de intrare în pridvor.
Grigorie Roşea va face mănăstirii
cele două mari personalităţi au colabo­ sale numeroase danii, înzestrând-o cu
rat foarte strâns de-a lungul vieţii. numeroase odoare. De la el se păstrea­
Nu cunoaştem data exactă a naşte­ ză până astăzi jilţul destinat domnito­
rii viitorului mitropolit al Moldovei, rului ţării şi stranele, capodopere ale
dar ştim că a venit pe lume în dece­ artei moldoveneşti. Istoricul bisericesc
niul al optulea al secolului al XV -lea, Mircea Păcurariu consideră că la V o­
fiind călugărit de tânăr la Mănăstirea roneţ se poate să fi existat din grija şi
V oroneţ, unde era stareţ Sfântul Da­ încredinţarea mitropolitului o " şcoa­
niil Sihastru, duhovnicul V oievodului lă de cărturărie slavonă şi română" .
Ştefan cel Mare şi Sfânt. Ştim despre Aceasta ar explica existenţa aici a pri­
această perioadă dintr-o inscripţie pe melor manuscrise româneşti - Codice­
o evanghelie dăruită chiar de către el le Voroneţean şi Psaltirea Voroneţeană.
mănăstirii de metanie: " din fragedă Mitropolitul Grigorie Roşea va
copilărie m-am făgăduit lui Dumne­ păstori până în anul 1 5 5 1 , când Iliaş
zeu, cu rugăciunile Sfântului Părinte­ Vodă, fiul lui Petru Rareş, întăreşte
lui nostru Daniil cel Nou" . daniile sale făcute Voroneţului. Ştim
De la Voroneţ, cuviosul Grigorie a venit la Probota, că noul domn, trecut ulterior la mahomedanism - caz unic
unde a fost stareţ între anii 1 523 şi 1 546, calitate în care a în istoria Moldovei, va prigoni biserica impunând biruri
supravegheat toate lucrările de reface­
re a mănăstirii, fapt amintit în două in­
scripţii. Într-o scrisoare pe care a expe­
diat-o călugărilor de aici în vremea în
care era mitropolit, afirmă că el a fost
cel care i-ar fi povăţuit pe Petru Rareş
şi pe Elena Doamna să refacă Javra şi
să o declare necropolă domnească în
locul Putnei.
După perioada de stăreţie petrecută
la Probota, Grigorie Roşea va ajunge
Mitropolit al Moldovei în 1 546, mo­
ment din care se va îngriji în mod
deosebit de mănăstirea sa de metanie,

Dreapta: Intrarea în Probota cu pisania

26 (în partea din dreapta sus).
 I N FLUENŢE
Dreapta: Fresca exterioară de pe peretele
sudic - Arborele lui !esei.

grele atât mănăstirilor, cât şi ierarhilor

şi preoţilor mireni. Din scaunul mitro­
politan, vlădica Grigorie se va retrage
la V oroneţ, unde va mai trăi 19 ani,
până la vârsta de 90 de ani. A trecut la
Hristos pe 5 februarie 1 570 şi a fost în­
mormântat în pridvorul bisericii.

Mitrop olitul
Gheorghe Movilă
Fiul logofatului Movilă şi fratele dom­
nitorilor Ieremia şi Simion Movilă s-a că­
lugărit încă din tinereţe la Probota. Exis­
tă anumite opinii care o indică pe mama
sa, Maria, drept fiică a lui Petru Rareş,
fapt ce explică de ce a ales această Javră.
După Probota, Gheorghe Movilă a
fost stareţ la Suceviţa, unde a început
zidirea unei biserici şi, la sfârşitul anu­
lui 1 577, a ajuns episcop al Rădăuţilor.
Va sta în acest scaun până în anul 1588,
după care este ales Mitropolit al Moldo­
vei. Într-o primă etapă va păstori până
în 1 591, perioadă în care este vizitat de
înalţi ierarhi ai ortodoxiei: Ieremia al
II -lea, Patriarhul Constantinopolului,
sau Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.
Un subiect controversat este disputa pe
care Gheorghe Movilă a purtat-o cu bi­
serica catolică, anumiţi istorici văzând
în aceasta o cedare a ortodoxiei. Un
argument în favoarea acestei teze ar fi
şi acela că, în timpul păstoririi sale, bi­
serica apuseană a dobândit unele favo­
ruri. Aceste relaţii ar trebui însă aşezate
în contextul istoric al vremii. Suntem
într-o vreme în care atât Petru Şchiopul,
cât şi fratele domnului Ieremia Movilă
încearcă să se alieze cu Polonia creştină
contra Imperiului Otoman. La sfârşit de
secol se formează chiar o Ligă Creştină
în urma stăruinţelor papei Clement al
VIII -lea. Sus: Detaliu din tabloul votiv (Probota). Sus: Mitropolitul Gheorghe Movilă.
Gheorghe Movilă nu putea face
abstracţie de toate aceste realităţi, cu atât mai mult cu cât această parte a doua a păstoririi sale s-a înfiinţat Episcopia
ameninţarea venea din partea unor musulmani. Ceea ce el a Huşilor. Cinci ani mai tîrziu a fost silit să plece din nou, de
facut nu a presupus însă o abdicare de la credinţa ortodoxă, data aceasta în luna mai a anului 1 600, din cauza cuceririi
ci a însemnat doar o întărire a colaborării între creştini. Moldovei de către Mihai Voievod Viteazul. Noul domn l-a
Păstorirea lui Gheorghe Movilă va fi întreruptă în câte­ chemat înapoi, dar a refuzat să se întoarcă. A fost înlocuit,
va rânduri. Prima oară el a părăsit ţara în anul 1591, odată dar pentru puţină vreme, căci în luna septembrie a aceluiaşi
cu domnitorul Petru Şchiopul, când acesta a trebuit să se an Mihai a pierdut Moldova, iar Ieremia s-a întors pe tron
refugieze în Tirol din cauza răscoalelor poporului nemul­ şi, împreună cu acesta şi vlădica Gheorghe Movilă. Nu a mai
ţumit de birurile prea grele. S-a întors când pe tronul Mol­ stat în scaunul arhieresc al Moldovei decât cinci ani. A murit
dovei a urcat fratele său, Ieremia Movilă, în august 1 595. În la începutul anului 1605, fiind înmormântat la Suceviţa.
-
N Istoria nu înseamnă doar trecut,
ce ci şi nădej dea unui viitor
Atunci când Alexandru Ioan Cuza a închis practic Mănăstirea Probota mulţi contemporani
au crezut probabil că ea nu va mai reînvia niciodată. Judecând după spiritul legislaţiei
domnitorului, parcă nu ar mai fi vrut să reînvie nici monahismul. Călugării erau buni doar
pentru că ierarhia superioară a bisericii provenea din rândurile lor.
entru Probota, legea secularizării a avut efecte devas­
P tatoare. Toate moşiile i-au fost confiscate, iar mănăsti­
rea a fost închisă, biserica fiind transformată în biserică
de mir, de care se vor deservi sătenii. Probabil, clădirile din
incintă erau deja într-o stare avansată de ruină din pricina
călugărilor greci care nu gospodăriseră decât averea lavrei,
fără să se ocupe şi de patrimoniul ei. Un incediu izbucnit la
începutul secolului XX va distruge com­
plet chiliile şi casa domnească. Sătenii
vor refolosi ceea ce a rămas de pe urma
acestui incendiu, luând piatră şi cără­
midă pentru propriile case direct din
ctitoriile marilor voievozi moldoveni.
Măreaţa lavră a lui Petru Rareş părea că
îşi trăieşte ultimele clipe. Dar Dumne­
zeu a vrut altfel. . .
În perioada interbelică, între anii
1 934- 1937 Comisiunea Monumentelor
Istorice va restaura biserica şi clisiarniţa,
sub coordonarea arhitectului Horia Te­
odoru. Atunci a fost reparat acoperişul
bisericii şi au fost redeschise ferestrele
pronaosului şi ale pridvorului, pe care
28 le modificaseră călugării greci şi cărora
Stânga: Şirul Sfinţilor Ierarhi în frunte
cu Ioan Gură de Aur, detaliu altar.
acum le-au fost refăcute mulurile goti­
ce, după modelul celor aflate în pronaos.
Totodată văruielile care acopereau pic­
tura exterioară au fost parţial decapate.
În 1 986, Mitropolia Moldovei şi
Sucevei a aprobat un proiect de con­
solidare a părţii superioare a bisericii
şi de înlocuire a învelitorii de şiţă cu
una de tablă, care să reconstituie for­
mele originale aşa cum se păstrau în
tablourile votive.
Revoluţia din decembrie a însemnat
şi recucerirea libertăţii pentru biserică.
Tinerii care au strigat atunci "Vom muri
şi vom fi liberi! " au spus şi Tatăl Nostru
într-un loc public pentru prima oară
după 40 de ani. Toate vechile lavre ale
domnilor noştri care fuseseră închise de Alexandru Ioan Cuza
au reînviat. La Probota a venit părintele arhirnandrit Vasile
Chiriţoiu, care a continuat lucrările de acoperire a bisericii şi
a început ridicarea unei gospodării anexe, construind şi casa
parohială. În 1993 conform unei hotărâri a Sfântului Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române, Probota devine mănăstire de
maici condusă de stareţa Heruvima Chihai. În timpul ei se
vor redobândi 20 de hectare de teren
pentru mănăstire, iar lavra a fost inclusă
în patrimoniul U.N.E.S.C.O. în grupul
bisericilor pictate în exterior. O vizită la
mănăstire a ambasadorului Japoniei la
Bucureşti va prilejui una dintre cele mai
importante restaurări de monument din
ţară. Impresionat de frumuseţea picturii,
acesta a promis ajutorul ţării sale.
În anul 1996 a început la Probota un
şantier de restaurare care se va transfor­
ma cu sprijinul Japan Trust Fund for
World Heritage şi a Ministerului Cultu­
rii într-o şcoală pilot în care vor lucra
Stânga: Bolta de piatră a turnului de la
intrare, trecere către o "gură de rai"
 V I AŢA M O N A HA LĂ AZ I

Sus: Forma de navă a bisericii care pluteşte pe marea

învolburată a lumii.

specialişti din România, Austria, Italia, Germania, Franţa,

Polonia, Cehia, Elveţia, şi Columbia. Ca o premieră în ţara
noastră, documentaţia a fost în totalitate informatizată. La
finalul lucrărilor, în anul 2001, a fost publicată sub auspiciile
U.N.E.S.C.O. o Carte a Proiectului sub forma unei monografii.
Între timp, în anul 1 997, maica Heruvima Chihai a HARTA ZONEI
preluat stăreţia mănăstirii Dragomirna, iar la Probota a
venit Marina Ţurcanu, care este stareţa mănăstirii şi în
Vorona · Mănăstire decălugăriţe, cu aici au fost aduse moaştele Sfântului
prezent. Sub conducerea ei s-au făcut mai multe lucrări hramul Adormirea Maicii Domnului, Ioan cel Nou.
de construcţie - s-a ridicat un corp nou de chilii pentru ctitorie a unor monahi din Moldova Buciumeni · Este amplasatăîn
măicuţe, a fost renovată stăreţia, a început să funcţioneze darşi din Banat, s-a ridicat în"Poiana imediata apropiere a oraşului Fălticeni.

un atelier de pictat icoane bizantine şi, pentru a proteja
pictura proaspăt restaurată, a fost dat în folosinţă un para­
clis unde să fie oficiate slujbele. Pe 10 iunie 2001 a avut loc
un eveniment deosebit. Pentru prima oară după 400 de ani,
la finalul unui laborios proces de restaurare, a fost resfin­
Voronei"înjurul anului 1503. Numele îi
vine, se pare, la numeroasele cârduri de
ciori care se aşezauîn poiană.
Cetatea de Scaun · Afostridicată
de cătrePetru 1 Muşat la sfârşitul
secolului al XIV-lea, când a mutat
Afost ridicată de către Alexandru cel
Bun, dar biserica a fost distrusă de un
incendiu. Manoladle Radovici, un boier
din Buciumeni, va reface sfântul lăcaş
în anui 1700.In prezent este mănăstire
de maici.

ţită biserica ridicată de Petru Rareş de către Î.P.S. Pimen,
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor
de înalţi ierarhi.
În prezent lavra, care şi-a început drumul prin vremuri
în urmă cu 700 de ani, timp în care bisericile i s-au surpat,
capitala Moldovei din oarşul Siret la
Suceava. A fost fortificată de către
Ştefan cel Mare şi Sfântîn secolul
XV şi a sfârşit distrusă de Oumitraşcu
Cantacuzino în secolul XVII.
Sfântul Ioan cel Nou· A fost
Bogdăneşti - Este situată la
aproximativ 80 de kilometri de Probota
(traseul prin Paşcani) şi la 11 de oraşul
Fălticeni. A fost construită de către
Bogdan 1 al Moldoveiîntre anii 1359·
1365. A fost reînfiinţată în anul 1994.

apoi au fost ridicate din nou, iar monahii au fost de mai începută de către Bogdan al III ­ Râşca- Afost ridicată de către Petru
lea, fiul lui Ştefan cel Mare în anul Rareş în anul 1542. Aici a fost stareţ
multe ori alungaţi, adună la rugăciune 20 de vieţuitoare
1514 şi a fost terminată de către Sfântul Ierarh Ioan cel Nou. Pictura
care îl caută pe Hristos la fel cum au făcut-o înaintaşii lor, Ştefăn�ă Vodă opt ani mai târziu. A exterioară îi aparţine lui Stamatello
din vreme.a când Moldova nici nu se întemeiase. Acesta fost construită pentru a lua locul Kotronas din Zante (1552).Aici a
este şi cel mai frumos aspect al vieţii monahale. Că deşi Bisericii Sfântul Gheorghe, devenită fostîndlis timp de şase ani Mihail
neîncăpătoare pentru nevoile Kogalniceanu. In prezent este
este veche, parcă de când lumea, ea se reînnoieşte cu fie­
Mitropoliei Moldovei.ln anul 1 783 mănăstire de călugări.
care generaţie de vieţuitori. Iar aceştia păşesc cu grijă pe
urmele înaintaşilor lor, încercând să le continue nevoinţa.

PELERlDllJ
Mănăstirea este deschisă zilnic între orele 06:00 şi 21:00.
Programul slujbelor:
06:00 -09:00 Acatistul zilei, Ceasul III, Ceasul VI,
Sfânta Liturghie, slujba parastasului pentru cei răposaţi
15:00 -16:30 Ceasul IX, Vecernia, Pavecerniţa
19:00 -21 :00 Miezonoptica, Utrenia, Ceasul 1
În sărbători şi duminici, slujba începe la ora 08:00, cu
Acatistul zilei şi se continuă de la 09:30 cu Sfânta Liturghie.
În noaptea de vineri a fiecărei luni (23:00 - 05:00) are loc
privegherea Sfântului Acoperămant al Maicii Domnului
şi Sfântul Maslu.
 Cuvânt despre răbdarea
monahilor în prigoană
Părintele Melchisedec Velnic, care este stareţul Mănăstirii Putna, dar şi exarhul tuturor
mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţi lor, deci şi al Probotei, aminteşte în
cuvântul al său despre răbdarea pe care se cuvine să o aibă monahii în prigoane,
despre răbdarea de care vieţuitorii Probotei vor fi dat dovadă de-a lungul unei istorii
multiseculare.

1
"
mpăratul Iustinian a dat foarte multe legi în favoarea
monahilor. El îi considera pe monahi ca pe rugători ai
lui. Un alt împărat bizantin, Alexie Comnenul, consi­

w dera că binele împărăţiei sale se datorează numai rugăciu­

nilor acestor cuvioşi, părinţilor şi maicilor care şi-au dăruit

I­
viaţa Mântuitorului Hristos.
Mai târziu au venit şi alte vremuri. Dacă împăraţi ca
Iustinian, Alexie Comnenul şi alţii au ştiut să apere mona­
z hismul - şi Sfântul Ştefan cel Mare îi considera pe călugări
"
" rugătorii mei -, mai târziu, în perioada comunistă, în
-
anul 1959, prin decretul 410, călugării aveau să fie scoşi

> afară din mănăstiri. O maică deosebită, de metanie din

Mănăstirea Suceviţa, deşi a fost şi ea dată afară cu decretul,

::) acolo unde a mers, la Rădăuţi, nu a renunţat nicio clipă la

făgăduinţele pe care le-a dat Mântuitorului Hristos, ci a

u
avut o verticalitate şi o demnitate extraordinare. Şi-a pur­
tat şi uniforma călugărească, şi - de acum vă spun din
documentele Securităţii - a fost arestată şi închisă tocmai
pentru că purta uniforma, haina aceasta a renunţării. Ei
i-a fost îngăduit foarte greu să se întoarcă în mănăstire,
şi aceasta cu doar câteva luni înainte de a trece la Mire­
le său iubit, de Înălţarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie
1983. Când s-a putut întoarce, a sărutat pământul şi a spus:
" Doamne, Îţi mulţumesc că sunt în grădina Maicii Dom­
nului. Maicilor, răbdaţi toate în mănăstire, căci nu ştiţi ce
ispite sunt în lume şi ce greutăţi am avut eu".
Părintele Arsenie Papacioc, un alt mare mărturisitor al
dreptei credinţe în temniţele comuniste, spunea: " Astăzi
să fim mai buni decât ieri şi mâine să fim mai buni decât
astăzi ". Nu trebuie să uităm niciodată acest lucru! Dacă
am uitat că astăzi trebuie să fim mai buni decât ieri, dacă
am uitat că mâine trebuie să fim mai buni decât astăzi, că
trebuie să urcăm în fiecare zi, atunci ne pierdem calea pe
care am pornit!
Să nu uităm de ţelul nostru, pentru care am fost che­
maţi spre Dumnezeu. Să nu uităm că ne-am făcut călu­
Stânga: "Priveghea ţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine
gări, şi să luaţi aminte, maicilor, la voia voastră, că voia
Fiul Omului. "
călugărului este zid de aramă între el şi Dumnezeu. Cât
de îngrozitoare poate să fie voia proprie! " Zid de aramă", Să ne dea bunul Dumnezeu putere, răbdare, râvnă şi
cum se spune în Pateric. Eu mă duc să mă răstignesc pen­ început bun fiecăruia, şi nimeni să nu descurajeze, ci cu
tru Mântuitorul Hristos, plec din dragoste faţă de El, dar, toţii să îndrăznim la mila, la bunătatea lui Dumnezeu, căci
când îmi fac voia, îmi ridic un zid de aramă între mine Domnul este bun şi milostiv; dar şi noi să ne întoarcem la
şi Dumnezeul meu, pe care-L iubesc. Şi atunci să-mi fac EL căci El vrea să-i dăm inima, şi vrea ca inima noastră să
30 voia? Niciodată. fie lăcaş al Duhului celui Preasfânt. Amin.
Slujitoarele frumuseţii
Ştefan mergea pe aleile rânduite ale Probotei, străjuite de flori, bucurându-se de
soarele de vară. Toată mănăstirea scl ipea de curăţenie. Fiecare pietricică părea
aşezată, rânduită ch iar, la locul ei. Copilul umbla printre acele frumuseţi tot mai mirat.

upă ce-şi umplu sufletul de pacea locului şi imaginile glas al inimii, că Dumnezeu trebuie înconjurat de frumuseţe, că

D trecură din ochii copilului către inima sa, îşi întrebă biserica e până la urmă sălaşul Frumuseţii mai presus de fire, o
tatăl:
- De ce sunt mănăstirile de maici atât de îngrijite?
Frumuseţe pe care o vom vedea cu toţii la sfârşitul vieţii dacă ne
vom mântui şi vom merge în rai.
c
- Hai să îţi răspund la întrebare printr-o legendă care există - Şi măicuţele se străduiesc să facă şi din acest pământ un rai,
în ortodoxie şi e legată de anafură. aşa cum a fost el înainte de căderea în păcat a părinţilor noştri,
- Pâinea aceea sfinţită care se împarte la sfârşitul Litughiei Adam şi Eva, şi aşa cum va fi după ce Hristos va veni din nou să
celor care din diferite motive nu s-au putut împărtăşi? judece vii şi morţii. Tu ai auzit la şcoală de Dostoievski?
- Da. Se spune că, odată, - Da. Odată la ora de lite­
marele împărat Iustinian al ratură, profesorul ne-a pome­
Bizanţului a mers la biserică nit de el. -
şi a stat la Sfânta Liturghie. La - Dostoievski a spus unde­ -
final, atunci când a dorit să va că "frumuseţea va mântui
ia din mâna patriarhului bu­ lumea".
căţica de anafură, o fărâmă - Cum aşa? întrebă mirat
i-a căzut din palmă. Dar nu Ştefan.
a apucat să atingă pământul - Simplu şi complicat în
că o albină, apărută deodată, acelaşi timp, răspunse tatăl
a prins-o cu grijă cu picioru­ gânditor.
şele şi a plecat în grabă din bi­ - Cum să îi explici asta
serică. Mirat, întrebându-se unui copil? Vorba îi scăpase şi
ce ar fi putut face harnica in­ acum nu ştia cum să o "tra­
sectă cu o bucăţică de pâine ducă" astfel încât Ştefan să
sfinţită, ştiută fiind pofta spre înţeleagă.
nectar a albinelor, nicidecum - Ştefan?
spre anafură, împăratul a dat - Da, tată.
poruncă să fie deschişi toţi - Când păcătuieşti, crezi că
stupii din preajma bisericii. faci un lucru frumos?
Slujitorii au căutat cu înfrigu­ - Nu. Dimpotrivă.
rare câteva zile şi, în cele din - Vezi! Înseamnă că atunci
urmă, au găsit stupul cu pri­ când faci o faptă bună, faci
cina. Acolo se afla şi bucăţica un lucru "frumos". Dar, fru­
de anafură, doar că albinele, moase nu sunt doar faptele
harnice şi recunoscătoare noastre, ci şi tot ce iese din
Creatorului lor, zidiseră în mâna noastră cu gândul la
stup o splendidă biserică de Dumnezeu; pentru că tot ce e
ceară şi, în mijlocul ei, clă­ bun şi drept, tot ceea ce este
diseră o Sfântă Masă pe care iubit şi de Dumnezeu, este
"
trona fărâma de pâine sfinţită Stânga: Măicuţele sunt truditoare şi unite ca albinele într-un stup. "frumos . Un om care simte
scăpată din mâna împăratu­ asta cu inima, nu va suporta
lui. Legenda spune că biserica Sfânta Sofia, măreaţa catedrală a urâtul, lipsa de rânduială, pentru că va şti că asta nu îi este plă­
Bizanţului, este clădită aidoma bisericuţei ridicată de albine în cut Domnului. Iar maicile, la fel ca albinele din legenda noastră,
stup. Împăratul Iustinian ştia să vadă un semn de la Dumnezeu. au un simţ foarte dezvoltat al lui Dumnezeu. Ele ştiu ce şi cum
- Într-un fel maicile sunt asemănătoare acestor albine. Tru­ trebuie să facă pentru a-I fi plăcute Lui. Şi fiind aşa, totul în jurul
desc zi şi noapte pentru biserică, într-o smerenie totală. Cultivă lor e frumos!
flori, rânduiesc alei şi au grijă, ca mănăstirea să fie mereu fru­ - Asta înseamnă că eu, atunci când fac dezordine în cameră
moasă. Nu cred că ai văzut vreo mănăstire de maici care să fie fac un lucru urât, care nu prea îi e pe plac lui Dumnezeu?
altfel! Ea va fi mereu curată, la fel ca un stup de albine. Şi fac asta - Cam aşa... Ar trebui să mai înveţi de la măicuţe ce înseamnă
pentru că ştiu, dincolo de explicaţii raţionale, printr-un tainic ordinea şi frumuseţea... 31
MĂNĂSTIREA
STUDENICA

ISSN 1 7 9 2 - 1 7 3 - 2