ASIMINA (BANANA NORDULUI)

(Asimina triloba Dunal)

Prof.dr. Florin Stănică

Facultatea de Horticultură Bucureşti

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară,
flstanica@yahoo.co.uk

A. INFORMAŢII GENERALE
Cerinţele culturii: asimina este o specie destul de rustică putând fi cultivată cu succes în regiunile temperate.
Iarna rezistă până la –25…-30°C
Se adaptează bine la diferite tipuri de sol dar preferă totuşi solurile afânate, bine drenate, bogate în substanţă
organică: preferă un pH neutru sau uşor acid. Prinderea la plantare şi transplantare este dificilă, motiv pentru care nu
se recomandă plantarea pomilor cu rădăcina nudă. Din acest motiv întreaga tehnologie de producere a materialului
săditor este realizată în containere.
Necesită în jur de 160 de zile de vegetaţie şi creşte bine în zone cu 700-800 mm precipitaţii. Deficitul hidric
provoacă căderea fructelor şi este necesar să fie înlăturat prin irigaţii moderate.
Aria de răspândire pe glob este destul de redusă, fiind o specie puţin cunoscută în afara zonei de origine. Este
originară din partea de est a Americii de Nord, întâlnindu-se din zona Golfului Mexic până în Canada.
La noi în ţară se pare că a fost introdusă în jurul anului 1900 în localitatea Pianu Nou, judeţul Alba, de către un
emigrant întors din America. De acolo câteva plante au ajuns în localitatea Geoagiu, unde se găsesc şi în prezent în
curţile unor localnici. Se găseşte de asemenea în grădinile botanice.
Primele soiuri ameliorate au fost importate în anul 2000 din Italia de către SC Semperflorens SRL şi au fost
răspândite în special în partea de sud a ţării.
Sortimentul este reprezentat de mai multe soiuri care se găsesc în studiu la Universitatea din Kentucky, la
Corvalis şi Geneva (SUA).
Principalele soiuri cultivate în acest moment sunt Sunflower (folosit şi ca portaltoi), Overleese, Davis, Ithaca,
Prolific, Taytwo şi Prima 1216, selecţionată de pomicultorul italian Domenico Montanari.
Soiurile Sunflower si Prima 1216 sunt autofertile. Restul soiurilor necesită polenizatori deci nu pot fi plantate
solitare ci numai în amestec.
La Facultatea de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti
există un fond de germoplasmă reprezentat din peste 10 genotipuri de provenienţă americană şi italiană.
Recoltarea se face eşalonat pe măsura coacerii fructelor pe parcursul lunii septembrie. Fructele sunt coapte când
pulpa se înmoaie şi cad din pom.
Culesul se face exclusiv manual, fructele fiind extrem de sensibile la manipulări.
Fructele se pot păstra în condiţii frigorifice la 1-2 grade Celsius, timp de 3-4 săptămâni, sau câteva luni prin
congelare. Pe parcursul păstrării pieliţa fructelor se brunifică iar pulpa îţi modifică gustul de la cel de cremă de vanilie,
spre cremă de caramel sau cafea.
Înmulţirea
Cea mai răspândită metodă de înmulţire este înmulţirea prin seminţe. După extragerea seminţelor acestea se
păstrează în frigider la 2-3°C, timp de 90-120 de zile, în pungi de polietilenă închise ermetic.
Semănatul se face în ghivece înalte acoperind seminţele cu un strat de 10 cm de pământ. Pentru a stimula
germinarea se recomandă înmuierea seminţelor timp de 24 de ore în apă caldă înainte de semănat.
Germinabilitatea acestora este bună şi dacă se seamănă în ghivece toamna şi se lasă să ierneze afară. Răsărirea are
loc în luna iunie-iulie şi puieţii cresc în primul an doar 5-10 cm.
După răsărirea plantelor se cresc în umbrare, transplantându-se în ghivece mai mari atunci când este nevoie.
Creşterea puieţilor este înceată în primii 2-3 ani iar primele fructe pot fi obţinute în anul 5-6 după semănat.
Pentru obţinerea însă a unui material săditor de calitate care va intra rapid pe rod se recomandă altoirea puieţilor
cu ramuri de la soiurile valoroase. Cele mai bune metode de altoire sunt copulaţia perfecţionată, altoirea sub scoarţă şi
altoirea în placaj cu ferestruică (Chip Budding).

1/2
B. ÎNFIINŢAREA PLANTAŢIEI ŞI TEHNOLOGIA CULTURII

Plantarea este recomandată în areale ferite de vânturi puternice la 4,5-5,0 m între rânduri şi 2,5-3,0 m între plante
pe rând.
Pomii se dirijează sub formă liberă care datorită tendinţei naturale de creştere va deveni piramidală. Frecvent
plantele capătă aspect de candelabru.
Conducerea sub formă de vas poate favoriza o creştere şi fructificare echilibrată.
Întreţinerea solului se face înierbat pe intervale şi ogor negru sau ierbicidat pe rânduri. Pomii reacţionează foarte
bine la mulcirea pe rând cu paie, fân, rumeguş, compost sau alte materiale de natură organică.
În perioadele de secetă se recomandă irigări moderate. Fertilizările cu N, P şi K în cantităţi totale de 170-200
kg/ha anual sunt binevenite.
Tăierile vizează iluminarea corespunzătoare a coroanei, limitarea dezvoltării pomilor şi întinerirea elementelor de
rod.
Protecţia fitosanitară
Fiind rezistentă la boli şi dăunători, asimina nu necesită tratamente fitosanitare speciale. Este din acest punct de
vedere o specie „ecologică” care contribuie la reducerea nivelului de poluare a mediului înconjurător iar fructele sunt
bine-nţeles lipsite de orice reziduuri de pesticide.

C. PĂSTRAREA ŞI VALORIFICAREA FRUCTELOR

Recoltarea fructelor
Fructele se coc eşalonat din august până în septembrie. Este destul de dificil să se aprecieze momentul optim de
recoltare după aspectul exterior al fructelor. Fructele se recoltează când au atins maximul de calităţi gustative şi când
se desprind uşor de ramură.
Manipularea fructelor trebuie făcută cu maximum de atenţie întru-cât sunt extrem de sensibile la vătămări
mecanice.
Păstrarea. După recoltare fructele se pot păstra în frigider la 1-5°C doar timp de 10-15 zile, sau, aşa cum am
mai precizat în congelator.
Mulţi consumatori preferă să consume fructele în momentul în care pieliţa începe să se înnegrească.
Valoarea alimentară a fructelor este dată de conţinutul ridicat în vitamina A şi C, în elemente minerale, în
special Ca, Fe, Mg, Mn şi aminoacizi, depăşind cu mult valorile găsite în celelalte fructe. Fructele de asimina au un
gust şi aromă exotică fiind extrem de apreciate de către consumatori.
Pe lângă consumul în stare proaspătă fructele pot fi folosite în diferite preparate culinare.

D. ALTE INFORMAŢII

Pepiniere. În ţară nu există deocamdată pepiniere specializate care să producă un număr mare de plante de
asimina, acestea provenind în special din Italia.
Cercetarea la asimina se desfăşoară la USAMV Bucureşti, Facultatea de Horticultură (ameliorare genetică,
tehnologie, înmulţire).

Bucureşti 15.10.2010

2/2